Lumina crestinului, nr. 10/2009

LUMINA

Apostolul neamurilor (XXVI) CREªTINULUI Serie nouã – Anul XX octombrie 2009, nr. 10 (238) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Iaºi, Cursuri de formare pentru preoþi (seria I, 7-11 septembrie) ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

n trei episoade anterioare: lui Dumnezeu care ne-a mântuit ºi ne-a chemat cu o chemare sfântã dupã planul sãu, ºi pena sfântului apostol Paul cãtre tru harul dat în Cristos Isus, cel ucenicul ºi colaboratorul sãu care a nimicit moartea ºi a fãcut Timotei, în activitatea de evan- sã strãluceascã viaþa ºi nemughelizare. rirea prin evanghelia pentru care În textul de faþã evidenþiez el, Paul, a fost predicator, aposcâteva rânduri din Scrisoarea a tol ºi învãþãtor. doua a apostolului cãtre aceIsus însuºi, „omul durerilor”, laºi „copil iubit”, prin care îl în- i-a avertizat pe ai sãi cã în ludeamnã sã-ºi însuºeascã pa- me vor avea de îndurat multe, siunea pentru evanghelie. Sfân- dar i-a ºi asigurat cã Dumnezeu tul Paul se afla în închisoare, la este cel atotputernic peste orice Roma. Presimþea cã moartea i putere ostilã, care, în final, va fi se apropie. De aceea, cuvintele înfrântã. Apostolul acceptã cu sale seamãnã cu acelea spuse bucurie crucea în care se laudã, „cu limbã de moarte”. Paul, cel vestind cu entuziasm evangheîndrãgostit de evanghelia mân- lia, în pofida ironiilor pe care tuirii, vrea ca ºi ucenicul sãu le are de înfruntat, pentru cã ºtie sã fie la fel. în cine a crezut, fiind convins Îi aminteºte: a) sã reînflãcã- cã prin Cristos va putea pãstra reze darul lui Dumnezeu care „bunul încredinþat”. se aflã în el, prin impunerea mâiÎl îndeamnã pe Timotei sã ia nilor sale de apostol; b) sã nu ca normã „cuvintele sãnãtoase” se ruºineze de a da mãrturie ºi „iubirea care este în Cristos”. despre Domnul nostru ºi nici Astfel va putea pãstra integride mentorul sãu, Paul, care se tatea evangheliei, „prin Duhul aflã în lanþuri pentru Isus; c) sã Sfânt care locuieºte în noi”. Menaccepte suferinþa, asemenea lui, þionãm cã Timotei este prototip pentru evanghelie, dupã puterea al oricãrui ucenic credincios.

Î XI, XXII ºi XXV, am notat crâmpeie din Scrisoarea întâi

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã: Pentru ca duminica sã fie trãitã ca ziua în care creºtinii se reunesc pentru a-l celebra pe Domnul înviat, participând la masa Euharistiei.

Intenþia misionarã Pentru ca întregul popor al lui Dumnezeu, cãruia i-a fost încredinþat de cãtre Cristos mandatul de a merge ºi de a predica evanghelia la toatã fãptura, sã-ºi asume în mod activ propria responsabilitate misionarã ºi sã o considere ca pe cea mai înaltã slujire pe care o poate oferi omenirii.

Mesaj terezian

Entuziasm apostolic „Nu mã tem de o viaþã lungã, nu refuz lupta; de aceea, niciodatã nu am cerut bunului Dumnezeu sã mor tânãrã. Este adevãrat cã am sperat întotdeauna cã aceasta e voinþa sa. Deseori, Domnul se mulþumeºte cu dorinþa de a lucra pentru gloria sa ºi ºtiþi cã dorinþele mele sunt mari” (Ms. C, 8v).

P.A.D.

scrisoare pastoralã

Invitatie, la cursuri de formare PS Petru Gherghel a dat la 1 septembrie o scrisoare pastoralã prin care i-a chemat pe preoþii care lucreazã în pastoraþie în diecezã la cursuri de formare. Acestea au avut loc în trei serii la Institutul Teologic din Iaºi (7-11, 14-18 ºi 21-25 septembrie).

Redãm o mare parte din scrisoare.

rãim timpuri noi, timpuri care ne solicitã, timpuri care T ne provoacã ºi de care depinde viitorul lumii ºi al Bisericii.

Sfântul Pãrinte papa Ioan Paul al II-lea, care ne-a introdus în noul mileniu, invitându-ne pe toþi sã înaintãm cu mult curaj în larg, ne îndeamnã sã nu ne luãm ochii de la Cristos ºi sã îl avem mereu drept scopul tuturor lucrãrilor noastre ºi mereu alãturi de noi.

Duc in altum! Aceste cuvinte, care au constituit ºi motoul Sinodului nostru diecezan, rãsunã astãzi pentru noi ºi ne invitã sã ne aducem aminte cu recunoºtinþã de trecut, sã trãim cu pasiune prezentul, sã ne deschidem cu încredere spre viitor: Isus Cristos este acelaºi, ieri ºi astãzi ºi întotdeauna (Evr 13,8).

Este el, Isus, care ne transmite ºi nouã acelaºi îndemn, este el, papa, pãstorul suprem, care ne

Seria a II-a (14-18 septembrie)

aratã calea, cãci nu este vorba de o doctrinã, de o formulã magicã anume, ce ne animã ºi ne va mântui, ci de o persoanã, ºi certitudinea cã ea ne inspirã: Eu sunt cu voi. Este Cristos prezent în Biserica sa, prezent între noi (...)

Sfântul Pãrinte ne dãdea, în Novo millennio ineunte, o soluþie, o cheie cu care trebuie sã înaintãm cu mult curaj în noul mileniu. Care este aceastã cheie?

Nu este vorba de a inventa un nou program. Programul deja existã; este cel dintotdeauna extras din evanghelie ºi din tradiþia vie. Este centrat, în ultimã analizã, pe Cristos însuºi, pe care trebuie sã-l cunoaºtem, sã-l iubim, sã-l imitãm, pentru a trãi prin el viaþa trinitarã ºi pentru a transforma cu el istoria pânã la împlinirea sa în Ierusalimul ceresc. Este un program care nu se schimbã odatã cu variaþia

timpului ºi a culturii, chiar dacã þine cont de timp ºi de culturã pentru un dialog adevãrat ºi o comunicare eficace. Acest program dintotdeauna este programul nostru pentru cel de-al treilea mileniu (Ioan Paul al II-lea, Novo millennio ineunte, 29). (...)

Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea, continuatorul programului deschis ºi trasat de marele papã Ioan Paul al II-lea, se îndreaptã într-un chip special spre noi, preoþii, declarând în acest sens Anul Sfintei Preoþii, de la 19 iunie 2009 la 11 iunie 2010, prin scrisoarea din 16 iunie 2009, cu scopul de a promova o angajare mai vie de reînnoire interioarã a tuturor preoþilor pentru o mãrturie evanghelicã mai puternicã ºi incisivã a lor în lumea de astãzi.

Pentru Sfântul Pãrinte, prioritatea prioritãþilor este însãºi viaþa preoþilor ºi marea lor misiune, cãci de ea depinde viaþa Bisericii ºi a societãþii.

Folosindu-se de imaginea celui mai fermecãtor exemplu, sfântul Ioan Maria Vianney, de la a cãrui naºtere pentru cer s-au împlinit 150 de ani, Sfântul Pãrinte ne cheamã sã descoperim, în lumina învãþãturii ºi a vieþii ¾

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ sale, cã preoþia este cu adevãrat

iubirea inimii lui Isus. În aceastã declaraþie a marelui sfânt, ne putem reaminti, cu gingãºie ºi recunoºtinþã, de darul imens pe care preoþii îl constituie nu numai pentru Bisericã, ci ºi pentru omenirea însãºi, afirmã Sfântul Pãrinte în scrisoarea sa cãtre toþi fraþii sãi întru preoþie. În lumina acestui exemplu, Sfântul Pãrinte îi vede pe toþi slujitorii Bisericii, îi admirã pe toþi cei dedicaþi cu fidelitate misiunii lor, îi aminteºte ºi-i înþelege pe cei care au trecut ºi trec prin atâtea încercãri ºi suferinþe, asemenea sfântului Ioan Maria Vianney, ºi se referã la cei care sunt ofensaþi ori împiedicaþi în demnitatea lor sau de-a dreptul persecutaþi pânã la mãrturia supremã a vãrsãrii sângelui. În toate aceste situaþii, bucurii, greutãþi ºi încercãri, ei rãmân neîncetat prieteni ai lui Cristos, care a mers ºi stã înaintea lor ºi pe muntele fericirilor ºi pe Calvar.

Papa îi cheamã pe toþi, chiar ºi pe cei care au uitat de identitatea lor ºi s-au îndepãrtat de idealul sfânt al preoþiei ºi al slujirii, sã se oglindeascã în figura luminoasã a marilor sfinþi ai Bisericii, mai ales în exemplul sfântului Ioan Maria Vianney, care rãmâne un punct de referinþã pentru toþi ºi care îi poate ajuta sã nu uite ºi sã descopere, dincolo de orice greºealã ori slãbiciune, imensul dar pe care l-au primit de la Dumnezeu pentru lume. Parohul de Ars era conºtient de slãbiciunile sale, dar a ºtiut sã rãmânã un pãstor bun, un pãstor dupã inima lui Isus, cea mai mare comoarã pe care bunul Dumnezeu poate sã o acorde unei parohii ºi unul dintre cele mai preþioase daruri ale milostivirii divine. (...)

Seria I (7-11 septembrie)

Sfinþiile voastre, dragi confraþi întru preoþie, Apelul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, care ne prezintã aceastã imagine a marelui pãstor de suflete, umil ºi rãbdãtor, simplu ºi curajos, pãtruns pânã în strãfunduri de harul sfintei preoþii, este mai mult decât un dar pe care Dumnezeu ni-l face în aceste zile pe care le trãim.

Cursurile pe care le-am considerat benefice pentru reîmprospãtarea darului imens pe care l-am primit, cursuri ce vor începe în prima parte a lunii septembrie, vor sã ne apropie de modelul nostru suprem, Cristos. El este icoana cea mai potrivitã pentru a înþelege ce misiune ºi ce dar am primit.

Modelul cel mai aproape de noi, care ne poate ajuta sã descoperim cine suntem, ce limite ºi slãbiciuni avem, care este calea de a ajunge zilnic mai aproape de inima lui Isus, care sunt modalitãþile de a-i întâlni ºi cuceri pe oameni, ce metode ne sunt oferite pentru a-i ajuta pe oameni sã se converteascã ºi sã-l regãseascã pe Dumnezeu, este sfântul Ioan Maria Vianney; spre el ne cheamã sã privim Sfântul Pãrinte papa Benedict, cel care l-a admirat ºi l-a urmat în drumul slujirii ºi preoþiei

4 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

sale, aºa cum mãrturiseºte în scrisoarea pe care ne-a transmis-o la începutul acestui an preoþesc.

Mã bucur sã ºtiu cã Editura „Presa Bunã” Iaºi, prin grija pãrintelui consilier Cornel Cadar ºi a celor care îl ajutã, ne-a oferit portretul acestui sfânt preot vãzut atât de papa Ioan al XXIII-lea, la împlinirea a o sutã de ani de la moarte, cât ºi de actualul Sfânt Pãrinte, la împlinirea celor 150 de ani de la moartea aceluiaºi sfânt patron al preoþilor.

Sfinþiile voastre, vã adresez tuturor aceastã sfântã invitaþie ºi vã exprim bucuria ºi dorinþa de a ne reîntâlni în seminarul în care ne-am pregãtit ºi am fost confirmaþi în hotãrârea de a fi slujitorii ºi prietenii de azi ai lui Cristos. (...)

Isus ne cheamã sã revenim mai aproape de el, sã-i împãrtãºim bucuriile ºi reuºitele noastre, problemele ºi suferinþele noastre, nereuºitele ºi dezamãgirile noastre, preocupãrile ºi speranþele noastre. El vrea sã ne vorbeascã direct. Veniþi deoparte ºi vã odihniþi puþin, ne cheamã el, cel care ne-a ales sã-i fim apostoli, colaboratori ºi prieteni (cf. Mc 6,31).

Cu frãþeascã dragoste, Al vostru ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitate Cursurile de formare

Reaprinderea darului lui Dumnezeu -au încheiat cele trei serii ale cursurilor de formare S pentru preoþi, desfãºurate la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi (7-11, 14-18 ºi 21-25 septembrie). Au þinut conferinþe: pr. Wilhelm Dancã, pr. Alois Bulai, pr. Lucian Farcaº, pr. ªtefan Lupu, pr. Cristinel Fodor, pr. Eduard Coºa, PS Petru Gherghel, ÎPS Ioan Robu ºi PS Aurel Percã.

Subiectele conferinþelor filozofice, biblice, morale, dogmatice, spirituale sau pastorale au intrat în tema generalã: „Preotul, vestitor al Cuvântului, ministru al sacramentelor, conducãtor spiritual al credincioºilor, în slujirea noii evanghelizãri”, fiind împãrþite în trei, dupã cum aratã ºi tema inspiratã dintr-un document al Congregaþiei pentru Cler (1999): slujirea cuvântului, administrarea sacramentelor, pãstorirea credincioºilor.

Conferinþele pãrinþilor profesori i-au fãcut pe toþi preoþii prezenþi (seria I: 68, seria a II-a: 73, seria a III-a: 74) sã-ºi reaminteascã de principiile care stau la baza slujirii lor. În fiecare dupã-amiazã au fost discuþii asupra temelor de dimineaþã, întrebãri, mãrturii, schimb de experienþã pastoralã între preoþi, dar ºi între pãrinþii diecezani ºi cei franciscani implicaþi în pastoraþie... Rugãciunea în comun, Liturghia, adoraþia ºi Rozariul au întregit programul acestor zile. Întâlnirile au fost, în Anul Sfintei Preoþii, ocazie de întãrire ºi de reînnoire interioarã, de „descoperire a farmecului

vocaþiei”, de reaprindere a entuziasmului de la început, dupã cum spune apostolul: „Îþi reamintesc sã reaprinzi darul lui Dumnezeu care este în tine” (2Tim 1,6).

Sfântul Ioan Maria Vianney a stat în centrul atenþiei ca un model de preot dupã inima lui Isus, care a slujit, s-a rugat ºi i-a iubit mult pe credincioºii încredinþaþi lui. Viaþa lui a fost un semn care i-a îndreptat pe oameni spre Domnul. Cuvintele lui au rãsunat în inima participanþilor: „Un pãstor, un pãstor dupã inima lui Dumnezeu, este cea mai mare comoarã pe care bunul Dumnezeu o poate da unei parohii ºi unul dintre darurile cele mai de preþ ale milostivirii divine”.

Având în vedere cã seriile au fost constituite în ordinea cronologicã a promoþiilor, la Seminar s-au revãzut preoþii care odinioarã au studiat în seminar aproape în acelaºi timp.

Astfel, colegii de odinioarã au depãnat amintiri ºi au rememorat momentele frumoase petrecute cu ani în urmã în Seminar.

De asemenea, toþi au apreciat ospitalitatea gazdelor, precum ºi condiþiile create în Seminar pentru desfãºurarea cursurilor.

Cursurile de formare au constituit ºi o reîntâlnire cu episcopii care i-au hirotonit pe preoþi sau sub a cãror pãstorire sunt: PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã ºi ÎPS Ioan Robu. Colaborarea ºi comuniunea cu episcopul, cu credincioºii ºi între preoþi, precum ºi problema fidelitãþii în preoþie ºi a preoþilor

care au abandonat misiunea sau sunt în crizã au fost subiecte care au trezit un mare interes.

Episcopii i-au ascultat pe preoþi ºi au rãspuns la întrebãrile lor.

Cursurile i-au motivat pe cei mai mulþi sã ducã lupta cea bunã pentru sfinþirea vieþii, sã fie pãstori, dupã modelul lui Isus, pãstorul cel bun, crainici autentici ai lui Cristos în slujirea oamenilor de astãzi. A fost reþinut îndemnul încurajator ºi plin de speranþã de la finalul conferinþei unuia dintre profesori (pr. Cristinel Fodor): „Suntem norocoºi sã trãim în acest timp în care par sã se prãbuºeascã toate valorile, îndeosebi cele religioase, atât în poporul creºtin, cât ºi în noi, preoþii ºi cãlugãrii, aproape ca o contraloviturã. Toate se prãbuºesc astãzi? Nu. Dacã vrem, acestea sunt zorile care-l vestesc pe Cel Înviat”.

Pr. Cornel Cadar

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Impresii

Câtorva dintre participanþi li s-a pus întrebarea: „Ce v-a impresionat mai mult în aceste zile?”. Iatã rãspunsurile: „Întoarce-te la prima dragoste”, spune Cartea Apocalipsului.

1) Aceste zile m-au dus înapoi cu 21 de ani ºi am retrãit momentele de har care, alãturi de familia din sat ºi de imaginea preotului tot din sat, au colaborat la formarea preotului din mine. 2) Prezenþa ºi cuvântul episcopilor au reaprins entuziasmul din primii ani ai preoþiei.

(Pr. ªtefan Socaciu) 1) O nouã modalitate de a înþelege omul, þinând cont de contextul actual în care trãim, o frazã pe care o cunoºteam, dar mã bucur cã s-a insistat pe acest lucru. 2) Invitaþia de a fi prieteni ºi fraþi împreunã cu episcopii ºi cu ceilalþi preoþi, þinând cont de pericolele ce ne pasc atunci când ne izolãm. Unitatea cu Cristos, confraþii ºi credincioºii. (Pr. Francisc Fãrcãºel) Am retrãit momente plãcute în Seminarul nostru ºi m-am bucurat. Am avut ocazia sã meditez asupra unei teme atât de importante pentru Anul Sfintei Preoþii, avându-l ca model pe sfântul Ioan Maria Vianney. Au fost adevãrate zile de reculegere.

Sincere mulþumiri”. (Pr. Isidor Mocanu) Dupã atmosfera de comuniune trãitã împreunã cu ceilalþi confraþi întru sfânta Preoþie, gândul cel mai frumos care mi-a rãmas întipãrit în minte este urmãtorul: „Predicaþi, predicaþi, predicaþi... ºi dacã e nevoie folosiþi-vã ºi de cuvinte!” Lumea de astãzi nu mai vrea predicatori, ci mãrturisitori. ªi dacã îi ascultã pe cei care predicã îi ascultã tocmai pentru cã sunt mãrturisitori. (Pr. ªtefan Bortã)

Seria a III-a (21-25 septembrie)

Am retrãit prima mea zi în drumul preoþiei. Chemarea, formarea ºi trãirea preoþiei mele.

E frumoasã misiunea pe care am primit-o ºi pe care am acceptat-o cu inima deschisã. Ce bine te simþi între preoþii tineri!

Sunt joviali, plini de viaþã, nu sunt plictisiþi ºi iubesc ceea ce fac. (Pr. Francisc Matieº) Fãrã doar ºi poate cel mai mult m-a impresionat cuvântul ÎPS Ioan Robu care a punctat realitãþi concrete, vorbind de la inimã la inimã ºi fãcând diferenþa între teorie ºi practicã, ceea ce de altfel aºteptam cu toþii. Comuniunea nu se realizeazã în lucrãri ºtiinþifice, traduse din autori strãini, ci în adaptarea principiilor de bazã ºi a legilor la mentalitatea contextului nostru de viaþã. Astãzi e nevoie de modele viabile ºi nu de „teoreticieni” care sã se întreacã în noutatea limbajului sau în „deºertãciune”.

Mãrturia vieþii venea de sus în jos, iar acum fiecare aºteaptã de la celãlalt! ªi totuºi, competiþia rãmâne mereu deschisã!

(Pr. Iosif Gîrleanu) Un gând care mã îndeamnã sã dau mãrturie: cã aceste zile au fost zile de har. Comuniunea la toate actele comune, deschiderea ºi interesul pentru a trãi cât mai bine darul preoþiei. Am

6 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

rãmas impresionat de conferinþele ºi mãrturiile preoþilor, care sincer m-au întãrit spiritual ºi cultural. Mã simt obligat sã dau mãrturie de ceea ce am primit.

(Pr. Gabriel Dancã, OFMConv.)

Cea mai frumoasã întâlnire colegialã din ultimii 20 de ani în care am simþit cã nu sunt singur ºi cã toþi lucrãm ºi ne pregãtim permanent pentru a face faþã tuturor provocãrilor.

(Pr. Inocenþiu Arcana) Aºa cum preoþii din Vechiul Testament ºi-au unit glasurile (trompetele) ºi au reuºit dãrâmarea zidurilor Ierihonului, la fel ºi noi trebuie sã ne înãlþãm glasurile, sã înconjurãm cetatea lumii de azi pentru a reuºi dãrâmarea zidurilor pãgâne ridicate de societate în faþa lui Dumnezeu ºi a sacrului. (Pr. Robert Gaºpal) 1) Pe lângã gândurile frumoase, trãirea în seminar pentru câteva zile a reînviorat în mine tot ce am învãþat în seminar ºi chiar în sfânta preoþie. 2) Gândul cel mai frumos a fost cã preotul trebuie sã fie un semn viu care sã conducã spre Cristos.

Preotul prin care trebuie vãzut Dumnezeu. 3) Viaþa de preot este extraordinar de frumoasã dacã este trãitã dupã voinþa lui Dumnezeu, împreunã cu Isus.

(Pr. Carmil Farþade)

Interviu cu pr. Petru Mareº

Chemarea este ceva care te cucereºte Ce v-a determinat sã mergeþi la Seminar ºi ce v-a marcat în timpul Seminarului?

Chemarea este ceva care te cucereºte ºi te determinã sã te dãruieºti. Am fost coleg de clasã cu PS Petru Gherghel ºi am trãit multe momente grele împreunã.

Seminarul a fost într-adevãr o perioadã grea; eram supuºi la multe probe. În cele din urmã am reuºit: Mântuitorul ne-a ales, iar noi am lãsat totul.

Care este cel mai important lucru pentru un preot?

Preoþii sã-ºi iubeascã preoþia, iar iubirea sã o exprime în toate

formele posibile. Sã zâmbeascã tuturor ºi sã se apropie de toþi, pentru ca astfel sã potoleascã foamea lumii.

Pr. Petru Mareº a trecut la Domnul Dacã ar fi sã le sugeraþi ceva în dimineaþa zilei de 17 septembrie, preoþilor, ce le-aþi spune?

Este un defect mare acela cã având alãturi un grup de preoþi ºi multe din lucrurile pe care le trã- seminariºti care se rugau Rozariul, iesc nu le scriu ºi astfel se uitã ºi în casa parohialã din Bacãu „Sfântul trec neobservate. Când am fãcut Nicolae”. La începutul lunii septem40 de ani de preoþie, am scris brie, de pe patul suferinþei, când cu o broºurã cu istoria tuturor co- greu mai reuºea sã silabiseascã, pãlegilor mei preoþi. Atunci toc- rintele Petru Mareº a dat un interviu mai trecusem printr-o suferinþã revistei Biserica ºi viaþa despre chegrea ºi am înþeles cã erau atâtea marea sa la sfânta Preoþie. lucruri care nu s-ar fi spus niciodatã dacã n-ar fi fost scrise.

Ce v-a bucurat cel mai mult în viaþã?

Am lucrat mult pentru SfânRetrãiesc momente petrecute la umbra unui „stejar” chemat tul Scaun, timp în care am luat pr. Petru Mareº. L-am cunoscut mai îndeaproape acum 16-17 ani. contact cu Biserica Universalã.

O persoanã calmã, disponibilã ºi simplã. Trãsãturi specifice unei Papa Ioan Paul al II-lea m-a nupersonalitãþi blânde, gingaºe, care te inspira sã te apropii, sã as- mit director al Operelor Miculþi, sã meditezi ºi sã pui în practicã ceea ce ai ascultat. Emana sionare Pontificale ºi capelan o cãldurã interioarã care te fãcea sã-þi deschizi porii sufletului pontifical. Am întrebat pentru ºi sã te laºi învãluit de ceea ce descopereai. Mãrturisirea de cre- ce am primit aceastã numire ºi dinþã pe care o respirai ascultându-l nu te putea lãsa indiferent. mi s-a rãspuns: „Pentru fideliEra un om al rugãciunii, al liniºtii interioare, al seninãtãþii, al cre- tatea dumneavoastrã faþã de Bidinþei, dar, mai ales, era un om al bunãtãþii ºi al sfatului. Mi-a sericã!” rãmas imprimat în minte chiar ºi dupã ani aceste trãsãturi ºi le Dacã ar fi sã o luaþi de la port cu mine oriunde mã aflu. În pelerinajul Sfinþiei sale pe acest capãt, ce aþi face? pãmânt a încercat sã pãtrundã cât mai adânc misterul lui Cristos Oh, dar asta este imposibil! pe care zi de zi îl celebra pe altar ºi-l descoperea în activitãþile Sunt foarte mulþumit de locupe care le desfãºura. A luptat, s-a strãduit sã fructifice talanþii pri- rile ºi situaþiile în care Dummiþi ºi acum contemplã minunãþiile Creatorului în care a crezut nezeu m-a pus sã trãiesc. Tot din adâncul inimii.

Da, aºa este. A fost un alt Cristos în lumea de astãzi care a ºtiut preot aº vrea sã fiu! Vã mulsã dea din plinãtatea inimii. Spiritul Sfinþiei sale acum se odih- þumesc tuturor ºi îl rog pe Dumneºte cu cei care pe altarul de jertfã al fiecãrei zile au dat mãr- nezeu sã mã ierte ºi sã cântãturie despre Acela în care au crezut ºi pe care l-au slujit: Dum- reascã viaþa mea cum vrea el.

Vã iubesc! nezeu fãcut om. Domnul sã-l odihneascã în pace!

Mãrturie

Cecilia Robu

A consemnat pr. Petru Tamaº

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 7

În Ecuador de cinci ani La împlinirea a cinci ani de prezenþã misionarã a Diecezei de Iaºi în Ecuador, pãrintele Bartolomeu Blaj, trimis ca misionar în Ecuador, în Arhidieceza de Guayaquil, din partea Diecezei de Iaºi, a primit vizita PS Aurel Percã în perioada 1-14 septembrie ºi ne-a scris o scrisoare.

ulte salutãri din Ecuador ºi binecuvântãri din partea M Domnului nostru Isus Cristos.

Când vorbim de misiuni, gândurile multora merg imediat la Africa, la copiii abandonaþi, la lumea care moare de foame, la mizerie, la boli. Astfel înþelegeam ºi eu misiunea.

Dar misiunea înseamnã mai mult decât atât: este sã-l faci cunoscut ºi sã-l dai oamenilor pe Cristos, fiind un exemplu de urmat; sã ajuþi la menþinerea ºi creºterea credinþei acelora care deja l-au primit ºi-l cunosc pe Cristos în parohii imense, unde preotul ajunge o datã pe lunã sau o datã pe an; sã-i însoþeºti ºi sã-i ajuþi în drumul spre mântuire; sã fii prezent în mijlocul lor când au nevoie de tine; sã-i ajuþi sã-ºi apere credinþa în faþa valurilor de atacuri din partea ateismului ºi a sectelor.

Prezenþa Diecezei de Iaºi în Ecuador, în aceastã þarã de misiuni, s-a fãcut printr-un preot, cel care vã scrie aceste rânduri, un umil slujitor al lui Cristos, cu cinci ani în urmã. Am venit, însoþit de pr. Petru Rãchiteanu, la invitaþia unui preot austriac, pr. Helmut, prieten al PS Petru Gherghel. Dupã o micã experienþã de trei luni am revenit acasã ºi m-am decis sã încep aceastã muncã în Ecuador, însã a trebuit sã mã întorc singur, întrucât clima nu i-a fost favorabilã

pãrintelui Petru, care i-a afectat mult sãnãtatea.

Dupã o perioadã de nouã luni petrecutã în parohia unde activa pr. Helmut, episcopul locului a decis sã mã punã sã administrez o parohie abandonatã total, fãrã infrastructura de bazã ºi cu multe probleme, unde preoþii nu însemnau nimic, unde lumea era atacatã de secte ºi de indiferenþã, de droguri ºi de prostituþie, de alcoolism ºi de boli incurabile precum SIDA, la un nivel destul de ridicat.

A urmat un timp, cred, dintre cele mai importante din viaþã, când a trebuit sã mã confrunt cu toate aceste aspecte mai sus prezentate ºi cu mult mai multe, precum singurãtatea, inundaþiile, prezenþa gândacilor, a ºobolanilor, a greierilor, a broaºtelor ºi a multor altor animale care formau „arca lui Noe” în casa unde locuiam, incendiul care mi-a distrus centrul pastoral pe care recent îl remodelasem, indiferenþa oamenilor.

Erau momente când nu aveam cu cine sã vorbesc, când nu venea ajutorul de nicãieri ºi eram aproape decis sã arunc toate ºi sã mã întorc în þarã. Însã Domnul are planurile sale ºi el ºtie când cineva are nevoie de el ºi, într-adevãr, a fost prezent în tot acest timp ºi m-a ajutat sã merg înainte.

Niciodatã nu m-a abandonat.

8 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

Acum, dupã cinci ani, uitându-mã la ceea ce a fãcut Domnul prin mine, mã umple de bucurie ºi de satisfacþie.

Parohia Palestina a crescut mult, satele ne aºteaptã cu bucurie, când mergem sã le vizitãm. O parohie bine organizatã pastoral cu copii ºi tineri, adulþi ºi bãtrâni, care cu entuziasmul ºi dãruirea lor ajutã la instaurarea împãrãþiei lui Dumnezeu în viaþa ºi în comunitatea lor. Mai mult de 2.000 de botezuri, peste 1.000 de copii care au primit prima sfântã Împãrtãºanie ºi sfântul Mir, o bisericã ºi o casã nouã care la 21 noiembrie vor fi sfinþite ºi una dintre comunitãþile cele mai active din toatã zona. Toate acestea au fost posibile mulþumitã lui Dumnezeu, a dãruirii preotului ºi a oamenilor, a încrederii care mi-a fost datã, a ajutorului care, încet-încet, a început sã apãrã din partea comunitãþii ºi din alte pãrþi.

Bucuria a fost mare când, dupã tragicul incendiu de la centrul pastoral, provocat de un trãsnet în timpul nopþii, am primit vizita pr. Claudiu Iºtoc ºi pr. Florin Spãtariu, apoi anul urmãtor vizita pr. Anton Dancã ºi pr. Alois Moraru, iar în septembrie vizita PS Aurel Percã, ¾

Ziua Misiunilor ea de-a LXXXIII-a Zi Mondialã a Misiunilor, având C tema „Naþiunile vor umbla în

Biserica parohialã Palestina

¾

însoþit de pr. Isidor Dâscã ºi pr. Claudiu Iºtoc. Au fost momente cheie pentru misiunea de aici. Ce bucurie a trãit întreaga parohie la aceste vizite, cu prima sfântã Împãrtãºanie, botezuri, hramuri în diferite sate ale parohiei.

Punctul culminant al acestei misiuni din parohia noastrã, Parohia Palestina, va avea loc la 21 noiembrie, când vom consacra ºi sfinþi biserica ºi casa parohialã, iar la 22 noiembrie, împreunã cu pr. Ioan Blaj, ne vom muta într-o parohie nouã, „Sfânta Lucia”, mult mai mare, aºa cum a decis episcopul locului.

Aº dori ca, prin acest mesaj, sã-mi exprim mulþumirea faþã de acele persoane care au avut încredere în mine ºi m-au sprijinit în aceastã misiune, tuturor acelora care s-au rugat ºi se roagã pentru mine, acelora care m-au sprijinit cu fonduri economice, precum ºi familiei mele, fraþilor ºi surorilor, episcopilor Petru ºi Aurel, pr. Petru Sescu, pr. Alois Fechet, Centrului Misionar Diecezan, pr. Lucian Farcaº, pr. Anton Dancã, pr. Marcel Blaj ºi comunitãþii din Iugani, pr. Alois Moraru ºi comunitãþii din Roman „Fericitul Ieremia”, pr. Francisc Fãrcãºel

ºi comunitãþii Roman „Bunul Pãstor”, pr. ªtefan Vacaru ºi comunitãþii natale Barticeºti, pr. Pavel Chelaru ºi AMIM Tomeºti, pr. Anton Moraru ºi AMIM ªcheia, pr. Pavel Balint ºi comunitãþii din Bad Deutsch-Altenburg, pr. Isidor Dâscã ºi comunitãþii Bacãu „Sfântul Nicolae”, fam. Demeter din Iaºi, prelatului Albert Holenstein, pr. Mihai Enãºel, pr. ªtefan Babiaº, pr. Toma Encuþã, pr. Cristian Anghel, pr. Florin Farcaº, pr. Marius Ciobanu, pr. Robert Mãþãu ºi comunitãþii române din Londra, doamnei Anna Federspiel din Feldkirch ºi tuturor acelora care, într-o formã sau alta, m-au ajutat.

Domnul sã vã rãsplãteascã, sã vã binecuvânteze ºi sã vã însoþeascã mereu. Mulþumesc mult.

Seceriºul este încã destul de mare ºi vast ºi noi putem sã lucrãm în via Domnului. Spiritul misionar este semãnat în viaþa noastrã încã de la Botez.

Sã-l lãsãm sã creascã ºi sã lucreze în noi; prin sprijinul acordat misiunilor ºi misionarilor participãm direct la aceastã operã magnificã a lui Isus.

Pr. Bartolomeu Blaj

lumina lui” (Ap 21,24), se va celebra duminicã, 18 octombrie.

Pentru acest prilej, papa Benedict al XVI-lea a fãcut public, la Vatican, la 29 iunie, un mesaj, cu îndemnul ca fiecare episcop, preot ºi credincios sã reanimeze în sine conºtiinþa mandatului misionar al lui Cristos de a face „ucenici din toate popoarele” (Mt 28,19).

Scopul misiunii Bisericii este de a lumina cu lumina evangheliei toate popoarele în drumul lor istoric spre Dumnezeu, pentru ca în el sã aibã realizarea lor deplinã ºi împlinirea lor.

Trebuie sã simþim grija ºi pasiunea de a lumina toate popoarele, cu lumina lui Cristos, care strãluceºte pe chipul Bisericii, pentru ca toþi sã se adune în unica familie umanã, sub paternitatea iubitoare a lui Dumnezeu.

Mandatul misionar rãmâne prima urgenþã creºtinã. Biserica nu acþioneazã „pentru a extinde puterea ei sau pentru a afirma stãpânirea sa”, ci pentru „a-l duce tuturor pe Cristos, mântuirea lumii” ºi a fi „în slujba umanitãþii”, în special a celei mai suferinde ºi marginalizate.

Papa menþioneazã ºi condiþiile dificile din misiune. Un gând special este îndreptat cãtre Operele Misionare Pontificale.

La final, papa precizeazã cã impulsul misionar a fost mereu semn de vitalitate al Bisericii, încredinþând activitatea misionarã sub ocrotirea Fecioarei Maria.

Pr. Isidor Mîrþ

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Arhiepiscopia de Alba Iulia

O mie de ani A

rhiepiscopia Romano-Catolicã din Alba Iulia a organizat anul acesta o serie de evenimente pentru a marca împlinirea a o mie de ani de la înfiinþare. Manifestãrile s-au încheiat la 29 septembrie, în sãrbãtoarea Sfântului Arhanghel Mihail, patronul catedralei ºi al arhidiecezei.

Card. Franc Rodé, C.M., prefectul Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã a fost trimisul special al Sfântului Pãrinte pentru celebrarea din ziua 29 septembrie, la care au participat episcopi din þarã ºi din strãinãtate, delegaþi ai Bisericii Ortodoxe Române, ai altor Biserici, precum ºi oficialitãþi. „Celebrãrile mileniului arhidiecezei sã fie ocazia prielnicã pentru intensificarea fervorii religioase în sufletele credincioºilor ºi pentru întãrirea credinþei”, noteazã papa Benedict al XVI-lea în scrisoarea încredinþatã cardinalului trimis special.

La 8 iulie a fost inauguratã „expoziþia milenarã”, care poate fi vizitatã pânã la 29 noiembrie în Palatul Episcopal. Expoziþia prezintã peste 80 de piese de mare valoare, multe dintre ele unicat. Cel mai vechi exponat este o reprezentare a Fecioarei Maria, care dateazã de la jumãtatea secolului al XIV-lea, aflatã în patrimoniul Bisericii Franciscane din Sibiu. Mai este prezentat ºi cel mai vechi document al Arhiepiscopiei de Alba Iulia, un înscris oficial,

Diploma din anul 1275, care mai apoi a fost transcrisã în anul 1429. Un spaþiu special este dedicat vestigiilor din piatrã, desprinse din corpul catedralei „Sfântul Mihail”. Cel mai vechi astfel de vestigiu este un capitel care dateazã din anul 1100.

Arhiepiscopia de Alba Iulia a fost înfiinþatã în anul 1009, când ªtefan cel Sfânt, primul rege al Ungariei, a creat Dieceza de Transilvania cu sediul la Alba Iulia. Pânã în anul 1930 a fost episcopie sufraganã a Arhiepiscopiei de Kalocsa. La 22 martie 1932 ºi-a schimbat denumirea în Dieceza de Alba Iulia, iar la 5 august 1991, papa Ioan Paul al II-lea a ridicat-o la rangul de arhiepiscopie. Primul episcop menþionat în documente este Simion, în anul 1111.

Catedrala „Sfântul Mihail” a fost construitã între anii 1247 ºi 1291, în stil romanic târziu ºi este consideratã unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitecturã din Transilvania. Catedrala gãzduieºte mormântul lui Iancu de Hunedoara.

Din anul 1994, arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia este dr. György Jakubinyi. Arhiepiscopia grupeazã cel mai mare numãr de credincioºi romano-catolici din România, respectiv 440.000 (majoritatea maghiari).

10 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

E bine de ºtiut Biserica alãturi

de bolnavi ºi suferinzi

A

postolul Iacob ne îndeamnã: „Este cineva dintre voi în suferinþã? Sã se roage. Este cineva dintre voi bolnav? Sã-i cheme pe preoþii Bisericii ºi ei sã se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.

Iar rugãciunea fãcutã cu credinþã îl va mântui” (Iac 5,13-15).

Biserica, de-a lungul timpurilor, nu ºi-a uitat aceastã chemare ºi nu i-a neglijat niciodatã pe cei aflaþi în suferinþã. Ea vine ºi astãzi în întâmpinarea celor bolnavi, oferindu-le speranþã ºi alinare prin preoþi, persoane consacrate ºi laici. În acest sens, este bine de ºtiut cã, începând cu 1 septembrie, PS Petru Gherghel a numit trei capelani pentru bolnavii din spitalele municipiilor Bacãu, Iaºi ºi Roman. Aceºtia sunt la dispoziþia tuturor celor care, internaþi fiind, au nevoie de alinare, de mângâiere ºi, mai ales, de sfintele sacramente: spovadã, împãrtãºanie ºi maslu. Cei trei preoþi pot fi contactaþi dupã cum urmeazã: – pentru Bacãu: Pr. Ioan Balan: Str. Ana Ipãtescu, 2A, 600002Bacãu, tel.: 0234/536660; 0767/192303.

– pentru Iaºi: Pr. Laurenþiu Dãncuþã: Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi, tel. 0232/212003; 0232/212007; 0721/565663.

– pentru Roman: Pr. Emanuel Imbrea: Str. Siretului, 2, 611139Roman, tel. 0233/744836, 0746/853099, 0761/190714.

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

Istorie Figuri ilustre

Pr. Mihai Francisc Dãmoc -a nãscut la 25 martie 1903, S la Sãbãoani, ºi a studiat la seminariile de la Hãlãuceºti, Luizi-Cãlugãra ºi Roma. A fost sfinþit preot la Roma, la 7 iulie 1929, iar dupã revenirea în þarã a activat în calitate de profesor ºi director al Seminarului ºi Gimnaziului Franciscan de la Hãlãuceºti, precum ºi în parohiile: Bacãu, Botoºani ºi Hãlãuceºti. În anul 1950, preotul Mihai Dãmoc a fost arestat de Securitate, sub acuzaþia de a se fi solidarizat cu acþiunile episcopului martir Marcu Glaser privitoare la apãrarea libertãþii Bisericii Catolice din România.

Din lipsã de probe, în urma deciziei Comisiei Militare a M.A.I., a fost internat într-o colonie de muncã. A fost eliberat în anul 1951, activând apoi în Parohiile Botoºani ºi Hãlãuceºti. În anul 1957 a fost numit în funcþia de comisar general al OFMConv., iar în anul 1960 a participat la Fundata (IL) la înhumarea fostului superior al OFMConv., pr. Anton Biºoc.

Pe parcursul întregii perioade care a urmat eliberãrii sale, pr. Mihai Dãmoc a fost urmãrit de Securitatea din Bacãu, care i-a întocmit dosar de urmãrire informativã. În urma acuzaþiilor grave care i-au fost aduse de urmãritorii sãi („Horia” ºi „Mircea”: de exemplu, „a boicotat intrarea sãtenilor catolici în G.A.C.-uri ºi a asigurat educaþia religioasã asiduã a tineretului”), comandantul Securitãþii Regionale Bacãu, Radu Dumitru, a propus la 15 decembrie 1961 arestarea preotului Mihai Dãmoc împreunã cu un

grup numeros de preoþi ºi intelectuali catolici, printre care s-au numãrat pr. Iosif Chelaru, pr. Petre Albert, scriitorul Edgar Papu, Nicolae Hajdeu, pr. Martin Ghiuzan, Radu Hâncu º.a.

Ordinul de arestare, aprobat de ministrul adjunct al M.A.I., gen. Vasile Negrea, a fost pus în aplicare la 24 mai 1962. În ordonanþa de reþinere ºi în mandatul de arestare preventivã, semnate de anchetatorul penal Toma Polac, pr. Mihai Dãmoc era învinuit de „uneltire contra ordinii sociale”.

Acelaºi Toma Polac l-a anchetat pe preotul Mihai Dãmoc cu brutalitatea obiºnuitã, iar în ordonanþa de punere sub învinuire din 12 iunie 1962 îi aducea acestuia din urmã urmãtoarele acuzaþii: a informat conducerea OFMConv. de la Roma despre situaþia Provinciei Franciscane „Sfântul Iosif”, despre prigoana antibisericeascã ºi arestãrile de preoþi, despre starea de spirit a populaþiei catolice; de a-i fi condus ºi organizat pe preoþii franciscani la acþiuni contrarevoluþionare ºi de subminare a regimului comunist, de a fi ascultat posturi de radio strãine, de a-i fi ajutat financiar pe unii preoþi urmãriþi de Securitate sau aflaþi cu domiciliu obligatoriu la Fundata sau Perieþi (IL), de a fi tãinuit existenþa unor colecþii de cãrþi ºi reviste bisericeºti în podurile bisericilor din Luizi-Cãlugãra ºi Hãlãuceºti º.a.

La 22 ianuarie 1963, Tribunalul Militar Teritorial Bucureºti, condus de preºedintele Andrei Dumitru, l-a condamnat pe

Pr. Mihai Francisc Dãmoc în arestul Securitãþii

preotul Mihai Dãmoc la 15 ani de muncã silnicã, pedeapsã care a fost redusã la 8 ani închisoare corecþionalã, în urma cererii de recurs depuse la 28 mai acelaºi an. În acest context, condamnatul Mihai Dãmoc a fost preluat din arestul Securitãþii Bacãu ºi depus la Penitenciarul Bacãu. La 14 martie 1964 a fost transferat la Penitenciarul Jilava, iar la 13 aprilie acelaºi an la Penitenciarul Gherla. Pe întreaga duratã a detenþiei „a avut o comportare bunã ºi nu a fost nevoie sã fie pedepsit”, dupã cum precizeazã fiºa matricolã penalã a deþinutului Mihai Dãmoc. A fost graþiat prin Decretul nr. 411/24 iunie 1964, ºi eliberat de la Penitenciarul Gherla la 31 iulie 1964.

Dupã eliberarea din temniþele comuniste a activat ca vicar parohial în Parohia Adjudeni.

A trecut la cele veºnice la 7 martie 1969 la Mãnãstirea „Sfânta Agnes” din Bucureºti, fiind înhumat în cimitirul parohial din Sãbãoani. Rãmâne în istoria Bisericii locale drept una dintre personalitãþile bisericeºti de excepþie ºi un luptãtor anticomunist pentru cauza Bisericii ºi a poporului creºtin.

Dr. Dãnuþ Doboº

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Noi fericiþi Oficiul Celebrãrilor Liturgice a comunicat datele riturilor de beatificare, aprobate de papa Benedict al XVI-lea, care vor avea loc în lunile octombrie ºi noiembrie. Este vorba de cinci noi fericiþi: cãlugãrul german Eustachius Kugler (1867-1946) din Ordinul Ospitalier al Sfântului Ioan al lui Dumnezeu, cunoscut opozant al nazismului, care va fi beatificat duminicã, 4 octombrie, la Regensburg; cardinalul spaniol Ciriaco Maria Sancha y Hervás (1833-1909) va fi beatificat la Toledo pe 18 octombrie; preotul italian Carlo Gnocchi (1902-1956), întemeietor al Operei „Pro Iuventute” pentru ajutorarea copiilor mutilaþi de rãzboi, va fi ridicat la cinstea altarelor duminicã, 25 octombrie, în Piaþa Domului din Milano. Episcopul martir ungar Zoltán Lajos Meszlényi (1892-1951) va fi beatificat la Esztergom sâmbãtã, 31 octombrie. Cãlugãriþa Maria Alfonsina Danil Ghattas din Ierusalim (1843-1927) va fi beatificatã în bazilica „Buna-Vestire” de la Nazaret în ziua de 22 noiembrie.

„Apostolul ospitalitãþii”, aceasta este expresia care defineºte mai bine viaþa ºi opera lui Eustachius Kugler, cãlugãr din Ordinul Ospitalier al Sfântului Ioan al lui Dumnezeu, cunoscut ºi ca „Fatte bene fratelli”,

care a lucrat în slujba celor mai slabi ºi infirmi pânã la moartea sa, petrecutã la Regensburg în anul 1946.

O slujire care îl apropie de figura luminoasã a unui alt viitor fericit, preotul italian Carlo Gnocchi. Nãscut în anul 1902 la San Colombano în apropiere de oraºul Lodi ºi hirotonit preot în anul 1925, pãrintele Carol va activa pe front în timpul Celui

de-al Doilea Rãzboi Mondial, în calitate de capelan militar.

Aici s-a nãscut ideea de a realiza o mare operã de caritate ce se va concretiza în „Fundaþia Pro Iuventute”. Este începutul unei istorii extraordinare: pãrintele Gnocchi primeºte primii orfani de rãzboi ºi copii mutilaþi. Devine curând „padre dei mutilatini”, „pãrintele micuþilor mutilaþi”, una dintre figurile cele mai iubite în Italia în perioada de dupã rãzboi. În decursul anilor, se înmulþesc centrele de primire ºi reabilitare care îi poartã numele. Pãrintele Carlo moare în anul 1956 din cauza unei tumori. La funeralii au participat o sutã de mii de persoane. În timpul ritului, în domul din Milano, a fost condus la microfon unul dintre copiii din opera sa care în emoþia generalã a spus: „Înainte îþi spuneam „Pa, pãrinte Carol”. Acum îþi spun: „Pa, sfinte Carol”.

12 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

Episcopul ºi martirul ungar Zoltán Lajos Meszlényi a fãcut un jurãmânt: „Niciodatã nu-l voi pãrãsi pe Cristos, pãstorul credincios, ºi Biserica sa”.

O promisiune pãstratã pânã la vãrsarea s â n gelui. În anul 1950, a fost arestat de poliþia comunistã ºi dus într-un lagãr de concentrare unde a murit dupã repetate torturi.

Cardinalul spaniol Ciriaco Maria Sancha y Hervás a fost arhiepiscop de Toledo unde a

murit în anul 1909, dupã ce s-a ocupat de slujirea sãracilor ºi a întemeiat Congregaþia „Surorile Caritãþii”.

Maria Alfonsina Danil Ghattas, în starea civilã Maria Soultaneh, a fost o cãlugãriþã cofondatoare a „Surorilor Rozariului”, ºi astãzi foarte active, în special, în favoarea creºtinilor din Palestina.

Nãscutã la Ierusalim în anul 1843, a murit în anul 1927 dupã ce a întemeiat un orfelinat la Ain Karem ºi a întreprins mai multe iniþiative pentru sprijinul celor nevoiaºi.

Anul Sfintei Preoþii

Forþa preotului: unirea cu Dumnezeu n orice stare de viaþã s-ar afla, urmând chemarea lui ÎDumnezeu – în viaþa consacratã sau în viaþa de familie –, creºtinul nu se poate dispensa în momentele dificile ale vieþii de forþa care vine din legãtura sa cu Dumnezeu. Acest lucru este cu atât mai valabil în viaþa preoþeascã. Preotul nu are voie sã uite cã în momentul consacrãrii preoþeºti, el l-a ales pe Dumnezeu ºi toatã viaþa sa este o cãlãtorie sfântã spre unirea deplinã cu Cel pe care l-a ales ca ideal al vieþii. Uneori, materialismul acestei lumi, precum ºi toate celelalte erezii ale timpurilor moderne sau atâtea alte tentaþii care dau nãvalã în viaþã, nu fac altceva decât sã blocheze aceastã cãlãtorie ºi astfel ne împiedicã sã transmitem mesajul evangheliei în mod autentic.

Dacã viaþa nu se alimenteazã din Dumnezeu ºi dacã nu tinde spre o unire tot mai profundã cu el, toate acþiunile devin fãrã conþinut ºi lipsite de esenþial.

Nu mai putem ºi nu vom ºti sã vorbim despre el, nici ca el ºi nici nu-l putem arãta lumii.

Se pot amâna unele lucruri în viaþa spiritualã, fãrã consecinþe grave, dar nu se poate renunþa niciodatã la tensiunea de a creºte mereu în unire cu Dumnezeu. El i-a învãþat pe ucenici: „Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea lui ºi toate celelalte vi se vor da vouã” (Mt 6,33). Avem în faþã ºi exemplul ºirului imens de generaþii de creºtini ºi a sfinþilor care au înþeles cã „pentru tine ne-ai creat Doamne ºi neliniºtit este sufletul …pânã nu

Hirotoniri de preoþi, Iaºi – 2009

se odihneºte în tine”. Oricât de mari ar fi problemele, oricât de urgente ar fi necesitãþile pastorale, nu putem pune nimic înaintea acestei necesitãþi: de a fi cât mai uniþi cu Dumnezeu, ºtiind bine cã „fãrã mine nimic nu puteþi face” (In 15,5).

Este important de reþinut cã Isus nu a spus: „Voi nu puteþi face lucruri mari fãrã mine”, ci a spus clar: „Voi nu puteþi face nimic”.

Citim în Evanghelia dupã sfântul Ioan: „Dacã mã iubeºte cineva, va pãzi cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºi vom veni la el ºi ne vom face locuinþã la el” (In 14,23). Este o experienþã simplã pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu. Când cineva trãieºte în fidelitate faþã de Cuvânt, se bucurã de prezenþa oaspetelui divin, iar Dumnezeu vine mereu cu darurile sale, daruri care se manifestã imediat în noi.

Preotul, atât în activitãþile sale sociale sau administrative cât ºi în practicile de pietate, nu poate urmãri altceva decât o mai

strânsã legãturã personalã cu Dumnezeu.

Sfântul Ioan Maria Vianney spunea în Catehezele sale: „Copilaºii mei, fiþi atenþi: comoara creºtinului nu este aici pe pãmânt, ci în cer. De aceea gândul nostru trebuie sã se îndrepte acolo unde este comoara noastrã. Rugãciunea nu este altceva decât unirea cu Dumnezeu (...) În aceastã unire, Dumnezeu ºi sufletul sunt ca douã bucãþi de cearã unite împreunã pe care nimeni nu le poate despãrþi (...)

Aceasta este o fericire pe care nimeni nu o poate înþelege. Desigur, este o fericire imensã, dar ºi forþa care ne susþine!”

O, Marie, mama preotului veºnic, tu care ai fost unitã cu Dumnezeu printr-o legãturã specialã, fã din cei hirotoniþi preoþi dupã inima Fiului tãu, înrãdãcinaþi în dragoste, fideli alegerii fãcute la hirotonire, capabili sã vesteascã oamenilor zilelor noastre cã Tatãl ceresc îi iubeºte ºi cã îi vrea fericiþi!

Pr. Eduard Coºa

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru familii

La voi, cine hotãrãºte? centru universitar s-a fãcut un sondaj legat de perÎsoanantr-un care conduce cu adevãrat în casã. Un grup de specialiºti dorea sã ºtie care este procentajul în ceea ce-i priveºte pe soþii sau soþiile care au primul ºi ultimul cuvânt într-o familie.

Au mers din uºã în uºã, au întrebat ºi au primit diverse rãspunsuri.

Cei care au pus întrebãrile au avut grijã sã precizeze cã în casa în care va conduce cu adevãrat soþul, acea familie va primi ca premiu o maºinã nouã.

Mulþi au rãspuns spontan: „Soþia, domnule! Nici nu apuc sã deschid gura...” „Amândoi, domnule, doar amândoi ne-am cãsãtorit, nu?” „Eh, mai mult soþia, dar... nici eu...” La una dintre case, soþul, cu o autoritate ieºitã din comun, a rãspuns fãrã sã stea prea mult pe gânduri: „Eu, domnule, eu sunt bãrbat în casã ºi mi se pare firesc sã fiu eu cel care decide!” „Bine, domnule, dacã dumneavoastrã conduceþi cu adevãrat, aþi câºtigat o maºinã nouã.

Contãm pe sinceritatea dumneavoastrã. Pentru cã sunteþi primul soþ care conduce cu adevãrat în familie vã oferim posibilitatea sã alegeþi dumneavoastrã culoarea maºinii. Ce culoare aþi dori?” Soþul, uimit ºi mândru de rãspunsul ferm pe care îl dãduse, rãspunse: „Pot sã mã consult ºi cu soþia?” „Nu, nu e nevoie, continuã cel care pusese întrebarea, deja aþi pierdut maºina. Spuneaþi cã dumneavoastrã hotãrâþi singur, pentru ce trebuie sã vã consultaþi cu soþia?”

Este un sondaj pe care, atunci când l-am gãsit, l-am arãtat soþiei ºi, împreunã, ne-am distrat copios. Însã, dupã ce am râs, dupã ce am aºezat cu grijã revista în bibliotecã, am început sã mã întreb în mintea mea: „La mine în casã, cine conduce cu adevãrat?” ªi mã simþeam un laº pentru multe din hotãrârile pe care, recunosc, nu le-am luat eu, ci soþia. În acelaºi timp, eram mândru la gândul cã alte hotãrâri, poate mult mai importante decât cele luate de soþie,

le luasem eu, mai ales în momentele cruciale ale vieþii noastre de familie. Un lucru m-a fãcut totuºi sã mã opresc din „preamãrirea” mea. Mi-am dat seama cã hotãrârile luate de soþie, le putea lua doar ea, ca femeie ºi ca soþie, iar cele luate de mine, le puteam lua doar eu ca bãrbat ºi ca soþ. Era un fel de lege a compensaþiei. În fond hotãrârile luate, fie din partea mea, fie din partea soþiei, au vizat mereu binele familiei noastre.

Când am avut al treilea copil, din cauza unui accident al soþiei, medicii au spus cã trebuie pus capãt sarcinii. Deºi eu eram de acord, dorind binele soþiei, ea a hotãrât cã trebuie sã ducã sarcina pânã la sfârºit, iar astãzi copilul este la facultate. Când s-a cãsãtorit prima noastrã fiicã, ºtiindu-l bine pe viitorul ei soþ, m-am opus cu vehemenþã. Soþia însã, cunoscând-o bine pe fiica noastrã, a spus: „Va fi fericitã! Bãiatul pare vicios, dar ea îl va ajuta, cu siguranþã!” Astãzi sunt cu adevãrat fericiþi!

Când am decis sã ne mutãm de la oraº la sat, soþia s-a opus.

Nu putea concepe cã acolo, la sat, nu va mai putea avea confortul de la oraº; cã va trebui sã meargã ºi prin noroi, cã va fi nevoitã sã-ºi facã alte cunoºtinþe, cã nu va mai avea de unde sã cumpere tot ceea ce-ºi dorea ºi multe altele. Acum nu mai conteneºte sã spunã cât este de bine la sat, într-o cãsuþã frumoasã ºi liniºtitã, înconjuratã de flori ºi aer mereu proaspãt ºi curat.

Am înþeles cã, indiferent cine ia hotãrârile în casã, ele trebuie sã aibã totdeauna în vedere binele familiei. Minunat ar fi însã dacã ele ar fi luate împreunã! (Matei) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

14 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

pentru copii Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

Ce tablou plin de mizerie se înfãþiºa aici ochiului omenesc!

Negrii de prin toate unghiurile Africii, albi de pe þãrmurile insulelor Mãrii Mediterane, ba chiar din Anglia, înveliþi numai în resturile sãrãcãcioase ale îmbrãcãmintei lor de odinioarã, erau expuºi spre vânzare. Lipsa ºi mizeria se puteau citi de pe trãsãturile palide ale feþelor lor. Copii, tineri, bãrbaþi, femei, pânã ºi bãtrâni neputincioºi au fost adunaþi de lãcomia groaznicã a piraþilor.

Printre aceste victime nefericite treceau cumpãrãtorii cercetând cu privirile. Dacã le plãcea vreunul dintre sclavi, atunci acesta trebuia sã lase sã fie examinat ºi pipãit ca un animal dus la tãiat, trebuia sã ridice

diferite greutãþi ºi vai de el dacã era lipsit de puterile necesare; atunci, cu siguranþã, îl plesnea biciul pe ceafã ºi umeri. Dacã cumpãrãtorul se arãta mulþumit, începea tocmeala pentru marfa vie.

Abia îºi expuse Ahmed prada, iatã cã s-au ºi adunat cumpãrãtorii. Supraveghetorii de sclavi de pe la boierii mai bogaþi cercetau cu priviri de cunoscãtori ºi socoteau deja în secret preþul pentru fiecare dintre ei. Mai cu seamã Francisc a atras privirile mai multor cumpãrãtori. Cu toate cã lipsurile din ultimele zile îi alungaserã din obraji tinereþea rumenã, iar pãrul buclat de culoare neagrã îi atârna pe frunte ºi ochii de altfel vioi priveau acum melancolic, totuºi

în toatã þinuta lui era atâta gingãºie încât ºi cãpitanul corsarilor se aºtepta la un mare câºtig.

Bãiatul se þinea în apropierea pr. Isidor, care nu obosea sã îl îmbãrbãteze pe protejatul sãu, pregãtindu-l pentru zilele grele ce trebuiau sã vinã ºi instruindu-l asupra pericolelor ce-i ameninþau credinþa ºi nevinovãþia. Francisc tocmai asculta cu mare atenþie cuvintele preotului, când s-a apropiat Ahmed cu noul cumpãrãtor.

– Copile, nu uita rugãciunea, gândeºte-te mai ales la sfânta Fecioarã.

– Da, sigur, pãrinte – a rãspuns bãiatul. Apoi orice contact a fost întrerupt, cãci tocmai se apropia un nou cumpãrãtor de creºtinii expuºi spre vânzare de cãtre Ahmed.

Cumpãrãtorul nou-venit era un bãrbat de staturã micã cu o privire înþepãtoare. Barba cãruntã ºi zbârlitã îi cãdea pe piept.

– Ziua de azi sã îþi aducã fericire, viteazule Ahmed, a început bãrbatul cu un ton nazal.

– Þie sã-þi fie dulce ca laptele – a fost rãspunsul dat cu un ton morocãnos. Totuºi care este dorinþa ta, Mulad?

– Lui Alah sã-i fie adresatã plângerea: Said, sclavul meu, a fugit. Lovi-l-ar mânia profetului! L-am þinut ca pe fiul meu.

– Mângâie-te, Mulad – l-a întrerupt Ahmed –, se mai gãsesc aici bãieþi minunaþi.

– Stãpâne, nu mã lua în râs.

Alah nu mi-a dat bogãþii ºi cel care a fugit mi-a furat ºi restul economiilor mele; dacã n-aº fi aºa de bãtrân, aº mai putea face ceva.

– Nu lungi vorba, sãrmane Mulad, a zis în ton batjocoritor ¾ corsarul.

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre sfântul Rozariu

¾

„Eu ºtiu cã fiecare bobiþã din rozariu este o lacrimã de bucurie a Fecioarei Maria, pentru cã nu am uitat-o” (Nicuºor). „Atunci când ne rugãm sfântul Rozariu, ne rugãm celor mai importante persoane din cer, adicã Tatãlui ceresc, Fiului sãu, Isus, Duhului Sfânt ºi Fecioarei Maria. Prin aceste rugãciuni noi le mulþumim cã ne iubesc ºi ne protejeazã mereu” (Elena). „Mama mi-a spus cã atunci când ne rugãm Rozariul devenim mai buni ºi mai puternici ºi ieºim învingãtori din orice luptã cu tot ceea ce este rãu în lume” (Ingrid).

„Aceste rugãciuni nu trebuie spuse neapãrat cu voce tare, ci numai cu glasul inimii, cãci în cer se vor auzi, cu siguranþã” (Cornelia). „Cei care se roagã sfântul Rozariu se pregãtesc mai bine pentru întâlnirea cu Dumnezeu ºi cu Fecioara Maria, atunci când îi vor chema la ei” (Narcis). „Bunica mi-a mãrturisit cã ºi noi, copiii, trebuie sã fim mereu disponibili în faþa lui Dumnezeu. Atunci când spunem Facã-se voia ta Dumnezeu îºi dã seama cã noi acceptãm planul sãu. Oricum ºtim cã el ne vrea binele ºi ne iubeºte.

– Stãpâne, bãieþaºul acesta sigur este o marfã ieftinã; aº fi voit sã-mi cumpãr un sclav mai bun, dar de unde sã scot banii!

– ªtiu, ºtiu, zgârcitule; cât dai pentru el?

– 20 de piaºtri (monedã turceascã de argint), stãpâne, acesta este ultimul preþ.

– 20 de piaºtri? Pe profet, nu te gândeºti rãu, Mulad. 20!? ha, ha.

– Râsul tãu mã jigneºte, nobile Ahmed! Ai milã ºi dã-mi bãiatul!

– Adu-þi aminte, unde pãstrezi aurul tãu, du-te acasã ºi vino cu o pungã plinã de bani, dupã aceea ne vom tocmi mai departe.

– Stãpâne, tu glumeºti; dã-mi bãiatul pentru 30 de piaºtri, eu îl voi þine ca pe propriul meu fiu.

– Cum ar putea sã-l þinã bine un om atât de sãrac ca tine? – a rãspuns cu ironie Ahmed.

– Cautã-þi un altul, care e obiºnuit cu foamea. Iatã-l pe acela de acolo – zise el, arãtând spre Isidor –, acesta aratã de parcã ar fi þinut tot anul Ramadan (lunã de post la arabi).

Mulad a scos suspinând puºculiþa din caftanul cel larg ºi a depus suma tocmitã, iar la urmã Isidor a fost predat noului stãpân. La plecare mai zise o datã: – Francisc sã-i iubeºti mereu pe Dumnezeu ºi pe Fecioara Maria ºi sã nu uiþi niciodatã rugãciunea.

– Sigur cã voi face astfel, pãrinte, a fost rãspunsul bãiatului ºi s-au despãrþit.

S-au propus sume destul de însemnate pentru bãiat. Dar Ahmed cerea un preþ atât de mare, încât la urmã se retrãgea orice cumpãrãtor.

– Îl voi pãstra pentru mine – zise corsarul – dacã îºi lasã credinþa ºi devine musulman,

16 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

Cum am putea sã-l refuzãm!”

(Matei). „Eu ºtiu cã atunci când mã rog Rozariul, chiar dacã în camerã sunt doar eu, nu sunt singurã, cãci Fecioara Maria este alãturi de mine ºi mã ascultã în tãcere” (Nina).

Prelucrare de Mariana Ghergu

ºi îmi va promite sã devinã un navigator îndrãzneþ ºi viteaz, îl voi adopta ca fiu.

6. Renegatul În seara târgului, Ahmed ºi-a vândut întreaga pradã, în afarã de Francisc. Cei mai mulþi dintre prizonieri au fost cumpãraþi de un ºeic beduin de prin pustiu, pentru a-i face servicii de sclavi.

Conducãtorul corsarilor a intrat în casa sa. În seara rãcoroasã s-a aºezat sub colonada care împrejmuia curtea interioarã, pentru a se odihni. Portocalii, iasomiile ºi trandafirii rãspândeau un miros plãcut; în spatele unor canapele splendide erau aºezaþi niºte palmieri, iar niºte sclavi sprinteni treceau iute ºi fãrã zgomot pe covoarele turceºti, cãutând sã facã servicii stãpânului lor.

Dupã un timp, Ahmed i-a trimis pe servitori afarã ºi le-a poruncit sã îl trimitã la el pe Zaki. (va urma)

Pentru tineri

Mânia Raportul deformat cu diversitatea aproapelui P

ãcatul mâniei se cuibãreºte în sufletul celui care are o relaþie dezechilibratã cu lucrurile din lume, cu alþii ºi cu Dumnezeu. Cel mânios, în relaþia cu aproapele, doreºte sã îl distrugã, se bucurã de rãul sãu, se lasã dominat de trãiri negative pe care nu le controleazã cu raþiunea.

Potrivit Sfintei Scripturi mânia exprimã atitudini de urã, de aversiune, de duºmãnie, de neacceptare, de rãzvrãtire etc. Prima crimã din istoria omenirii, aceea a lui Cain, este consecinþa mâniei sale. În limbajul profeþilor mânia are ºi un sens pozitiv de neresemnare în faþa rãului ºi de luptã împotriva lui. Însuºi Cristos este încercat de o „mânie sfântã” când îi alungã pe negustorii din templul din Ierusalim.

Mânia unei persoane nu loveºte doar pe aproapele, ci duce la autodistrugere. De aceea este foarte important sã se cunoascã simptomele analizând reacþiile personale în faþa diferitelor provocãri. Existã reacþii emotive, cum ar fi indignarea, care este atitudinea în faþa unei nedreptãþi suportate. Uneori indignarea este reacþia ce derivã dintr-o atitudine de apãrare a dreptãþii, alteori este exageratã în comparaþie cu rãul primit ºi atunci devine supãrare nefondatã ce poate duce ºi la dorinþa de rãzbunare. Existã reacþii verbale

ce sunt îndreptate de cãtre cel mânios împotriva altor persoaHieronymus Bosch – Cele ºapte pãcate capitale ne ºi împotriva ºi cele patru lucruri din urmã (Mânia) lui Dumnezeu.

Ridicarea tonului vocii, jig- învãþa sã fie blând ºi poate cere nirea, înjurãtura ºi blestemul de la Cristos acest dar necesar sunt exteriorizãri verbale ale în trãirea relaþiilor interumane. atitudinii interioare a celui stã- „Nu ucide”, spune Cristos ºi pânit de mânie. În al treilea rând imediat adaugã: „Nu te mânia existã reacþii fizice atunci când pe fratele tãu” (Mt 5,21). Dacã se ajunge la bãtaie, rãnire sau facem un examen de conºtiinþã chiar omucidere. Orice persoanã serios ne dãm seama cã avem ar trebui sã se analizeze perio- de ce sã ne acuzãm în acest dodic în ceea ce priveºte reacþiile meniu. Mai ales în raport cu sale, pentru a nu lãsa ca astfel membrii familiei cuvintele nede sentimente sã îl stãpâneascã. potrivite ies atât de uºor de pe Mânia, dacã nu este „domes- buzele noastre ºi rãnesc atât ticitã”, poate sã explodeze ori- de mult, pornind de la lucruri când, mai ales în momentele banale. Multe dintre obiºnude tensiune, fãcând ca mintea itele noastre discuþii cu alte persã îºi piardã luciditatea ºi vo- soane sunt, de atâtea ori, pline inþa sã fie deposedatã de liber- de judecãþi, de acuze, de contatea de acþiune. Când ura, cu damnãri. Doar noi suntem cei ostilitatea ºi aversiunea sa îm- mai buni, cei care avem dreppotriva unei persoane sau a mai tate, în timp ce alþii greºesc memultor persoane, se cuibãreºte reu, sunt rãi ºi nedrepþi. În felul în inima omului, mânia are un acesta, aºa cum spune sfântul Toma de Aquino, mânia este larg orizont de necontrolat. În Sfânta Scripturã se gãseºte cea care, în mãsura cea mai ºi remediul împotriva acestui mare, împiedicã uzul raþiunii. pãcat capital. Cristos spune: În schimb, respectul, recunoaº„Fericiþi cei blânzi, cãci ei vor terea valorilor prezente în viaþa moºteni pãmântul”. Privind la aproapelui ºi iertarea sunt vaatitudinea lui Cristos în dife- lori care, dacã sunt trãite, fac ritele situaþii în care a întâlnit în aºa fel încât între oameni sã rãutatea ºi nedreptatea contem- domneascã pacea ºi armonia. poranilor sãi, creºtinul poate Pr. Felix Roca octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Prietenia cu Dumnezeu n fiecare zi alerg în toate Îbucãþele. pãrþile, mã împart în mii de Unele pãrticele le dãruiesc celorlalþi, altele pur ºi simplu le risipesc. Dar am nevoie în fiecare searã de un moment în care sã încerc sã adun toate acele pãrticele din mine care s-au risipit ºi sã mã regãsesc.

Am nevoie de acest moment de tãcere în care sã pun în mâinile lui Dumnezeu, slãbiciunile ºi cãderile mele, precum ºi momentele în care harul lui m-a susþinut în mod deosebit.

Atunci îi vorbesc despre cei dragi mie, îi fac prezenþi, chiar fãrã consimþãmântul lor. Aºa cum spunea un seminarist de origine taiwanezã, în rugãciune se pot întâlni douã persoane, indiferent de cât de mare este distanþa dintre ele. Ce ne poate uni mai mult decât rugãciunea?

Cât de mãreþ este sentimentul de a te ºti cunoscut ºi înþeles în fiecare colþiºor al sufletului tãu! Abia atunci simþi cât de mult valorezi, aºa cum o spun ºi cuvintele papei Benedict

al XVI-lea: „Nu suntem un produs banal ºi lipsit de sens al evoluþiei. Fiecare dintre noi este rezultatul unui gând al lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi este dorit, fiecare dintre noi este iubit, fiecare dintre noi este necesar”. În rugãciune redescoperim prietenia noastrã cu Dumnezeu.

Cu rugãciune o hrãnim ºi o menþinem vie. O prietenie adevãratã este atunci când douã persoane se acceptã aºa cum sunt ele, cu calitãþile ºi defectele lor, atunci când ºtiu sã se asculte una pe cealaltã ºi atunci când sunt gata sã jertfeascã totul pentru aproapele lor. E adevãrat cã în rugãciune descopãr mizeria sufletului meu, dar ºi îndurarea lui Dumnezeu, care asemenea unui prieten adevãrat mã primeºte ºi mã iubeºte aºa cum sunt. Cât despre sacrificiul pe care este în stare sã-l facã el pentru mine, l-a ºi fãcut atunci când Isus ºi-a dat viaþa de bunã voie pentru ca eu sã am viaþa veºnicã. ªi jertfa aceasta o repetã în fiecare zi, la fiecare

Liturghie. Oare ce alt prieten ar fi în stare sã-ºi dea viaþa în fiecare zi pentru mine?

Prietenii adevãraþi, pentru a se înþelege, nu au nevoie sã-ºi spunã multe cuvinte, pentru cã se înþeleg din priviri. Alteori eºti atât de trist ºi nu-þi simþi sufletul uºurat pânã ce nu laºi tot potopul de cuvinte ºi sentimente sã cadã asupra celuilalt.

Atunci prietenul te primeºte ºi te ascultã cu rãbdare pânã la ultimul cuvânt.

Rugãciunea este un dialog, ºi nu un monolog. Nu trebuie sã vorbesc doar eu, ci sã-i las ºi lui spaþiu sã-mi vorbeascã.

Tãcerea mea înseamnã sã-l las pe el sã-mi spunã ce l-a durut din comportamentul meu, sã-mi împãrtãºeascã iubirea lui ºi sã mã sfãtuiascã în deciziile grele ale vieþii. Tãcerea este poate cel mai important moment al rugãciunii. Atunci când toate au fost spuse îmi aplec urechea pe pieptul lui ºi ascult ºoaptele inimii sale.

Uneori am pus punct rugãciunii dupã ce i-am spus Domnului tot ce aveam de spus, dar înainte ca el sã-mi fi spus ceva. Totuºi cred cã Dumnezeu ne poate vorbi, chiar ºi dupã ce noi considerãm cã am încheiat rugãciunea. Ne vorbeºte prin oamenii care ne înconjoarã, prin evenimentele care ni se întâmplã în viaþa de zi cu zi, prin lucruri mãrunte, dar care pentru noi au o semnificaþie deosebitã.

Am nevoie de un moment în care sã dau mai multã importanþã prieteniei mele cu Dumnezeu, de un moment în care sã mã rog. Oare ce moment poate fi mai bun pentru aceasta decât momentul prezent?!

Iudita-Gilberta Iacob

18 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

Pentru o lume mai bunã cþiunea Catolicã din RomâA nia (ACRO), în perioada 1 iunie – 31 august, a susþinut proiectul naþional Creºtem împreunã pentru o lume mai bunã care a avut ca obiective animarea misionarã în diecezele ºi eparhiile din România, strângerea de fonduri pentru construirea unei sãli de catehezã în parohia din Maikona, Dieceza de Marsabit (Kenya), unde activeazã preoþi ºi laici români din Dieceza de Iaºi ºi desfãºurarea de activitãþi de formare cu copiii ºi tinerii din aceeaºi parohie. Proiectul a avut sprijinul Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice (FIAC) ºi susþinerea Operelor Misionare Pontificale din România, prin intermediul Acþiunii Catolice „Sfântul Iosif” ºi al Centrului Misionar din Dieceza de Iaºi.

Ultima parte a proiectului s-a desfãºurat în perioada 10-29 august, când un grup de ºase tineri ºi doi preoþi au susþinut diferite activitãþi de formare cu tinerii ºi copiii din Parohia Maikona. În aceeaºi perioadã, o parte a delegaþiei ACRO a fost implicatã în desfãºurarea a douã seminarii de formare organizate de FIAC la Sagana ºi Nairobi.

Prezenþa delegaþiei române în Kenya s-a integrat în contextul pregãtirilor pentru cea de-a doua Adunare specialã

pentru Africa a Sinodului Episcopilor ce se va þine la Roma între 4 ºi 25 octombrie cu tema: „Biserica în Africa în slujba reconcilierii, a dreptãþii ºi a pãcii.

«Voi sunteþi sarea pãmântului... Voi sunteþi lumina lumii» (Mt 5,13.14)”.

Activitatea cu tinerii ºi copiii din misiunea românã a fost una variatã ºi intensã. Zilnic s-a lucrat pe grupe de vârstã, copii ºi tineri. Dimineaþa au fost susþinute momentele catehetice care abordau de regulã o parabolã (parabola Tatãlui milostiv, a bunului samaritean ºi parabola talanþilor), dupã care urma prânzul oferit de delegaþia românã, ce consta în orez ºi carne de caprã, mâncare tradiþionalã de sãrbãtoare. Dupã-amiaza au fost realizate jocuri ºi laboratoare tematice: discuþii în grupuri mici, jocuri de rol ºi activitãþi practice pe baza momentelor formative de dimineaþã. Fiecare zi se încheia cu sfânta Liturghie la care participau tinerii, copiii ºi adulþii din comunitãþile respective.

Sala de catehezã din cadrul complexului misiunii române din Maikona urmeazã sã fie definitivatã ºi dotatã corespunzãtor pentru a folosi numeroaselor activitãþi ce se desfãºoarã în parohie.

Pr. Felix Roca

Tablete spirituale

Evenimentiada Pe o felicitare tip carte poºtalã, datând din anul 1986 ºi constând într-o caricaturã semnatã Matty Aslan, stã scris: „Doctore, te felicit cãlduros cu ocazia împlinirii a 2446 de ani de la naºterea lui Hipocrate!”, cuvinte rostite de un individ încãrcat cu „de toate”. Dincolo de ironie, poate fi întrezãrit subterfugiul: respectivul nu putea fi acuzat de mitã. Tempi passati! ªi totuºi, nãravul... În perioada aceasta, a obsesiei dupã evenimente, un „istoric”, scormonind prin arhive, mi-a sugerat sã propun enoriaºilor comemorarea a 20 de ani de la înfiinþarea parohiei. Ascultându-l, aº fi riscat ridicolul: prezenþa preotului în comunitate fusese conºtientizatã ca aºa ceva de cel puþin 40 de ani. Faptul cã regimul comunist nu recunoscuse statutul oficial..., pe cine mai intereseazã?

Dar, goana actualã dupã evenimente de sãrbãtorit, ce denotã oare? Sã fie refugiul spre un trecut „glorios”, „sãrãcia” prezentului sau teama de viitor?

Dacã în cazul nostru, al creºtinilor, evenimentul Cristos (care asumã ºi dirijeazã istoria) ar fi perceput la adevãrata sa valoare, atunci fiecare zi ar însemna o pãrticicã din sãrbãtoarea continuã a prezenþei sale ºi a mântuirii. Nu însã o „sãrbãtorire” cu mici ºi bere... Este vorba de bucuria trãirii a ceva mãreþ, bogat în conþinut ºi stimulator pânã la „lansarea” spre împlinire.

Pr. Cristian Chinez

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI Coasta de Fildeº

Bãtrânul ºi sãculeþul de orez D

acã am ºti sã preþuim un lucru, l-am putea avea mai mult timp lângã noi... Aceste gânduri mi-au trecut prin minte de mai multe ori, vãzând un bãtrânel mereu ºi mereu cu acelaºi sãculeþ de orez dupã el, plin odinioarã, în care îºi þine documentele, cãrþile pentru lecturile de la sfânta Liturghie ºi un pix pentru a nota lucrurile noi. E un bãtrân umil, care are o casã în satul Konzo de pe teritoriul misiunii noastre, fãcutã din lut ce stã sã cadã în orice moment, dar el e mereu fericit.

Duminicã, 6 septembrie, am avut, în acelaºi sat, încheierea tuturor activitãþilor de varã. Bãtrânul era prezent, fiind un membru important al comunitãþii catolice din Konzo, care numãrã aproape o sutã de credincioºi.

Alãturi de ceilalþi cateheþi a pregãtit sãrbãtoarea, ºtiind cã vor veni credincioºi de pe toatã suprafaþa misiunii. Ei au pregãtit ambientul, iar noi, preoþii prezenþi, am pregãtit ºi celebrat tainele sfinte, urmate de concursuri biblice din Scrisorile sfântului Paul, o tombolã substanþialã ºi un meci de fotbal.

Bãtrânul era mai mereu cu ochii pe mine, spunându-mi la un moment dat cã are o verighetã nouã cumpãratã recent pe care vrea sã i-o binecuvântez. Cealaltã a fost distrusã de timp ºi de duritatea muncii mâinilor lui. Aºtepta cu mare

nerãbdare tombola, jucând mai multe bilete ºi sperând cã poate va câºtiga ceva pentru el ºi familia lui numeroasã. Un bilet la tombolã costa 100 de franci, iar el achiziþionase trei, contravaloarea a douã pâini.

A sperat cã poate ºansa îi va surâde. Premiile au fost pe mãsurã, peste o sutã, pentru toate categoriile de vârstã. Bãtrânul îºi nota în caietul lui ponosit fiecare bilet extras. Din pãcate nici un numãr extras nu s-a potrivit cu ceea ce avea în mâna lui. I-am citit dezamãgirea ºi tristeþea. Avea acasã copii ºi nepoþi mulþi, specific unei familii africane, care ºi-au pus speranþa în el... M-a privit câteva secunde ºi apoi a lãsat capul în pãmânt. I-am spus cã putem merge la casa lui sã binecuvântez verigheta. S-a luminat la faþã, pentru cã, uitându-se la mine, a gãsit o modalitate de

20 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

a merge acasã fericit. Mergea cu omul alb, cu preotul misionar al comunitãþii, iar pentru ei este o mare cinste ºi onoare.

I-am binecuvântat verigheta ºi ne-am rugat împreunã. Zâmbetul îi revenise ºi asta m-a bucurat mult. Ca mulþumire, mi-a oferit un pahar cu apã rece.

El e mereu acelaºi, cu sãculeþul dupã el, pregãtit pentru o nouã zi în Africa. Aº fi vrut sã fac mai mult pentru el, sã nu fie trist cã nu a câºtigat nimic.

I-am spus cã cel mai mare dar pe care pot sã i-l ofer este Isus Cristos euharistic, cea mai preþioasã comoarã a unui creºtin.

Probabil cã sãculeþul lui nu va fi niciodatã plin, dar ºtiu cã inima lui simplã e inundatã de iubirea datã de Cristos ºi de Biserica sa! Mulþumesc, bãtrâne înþelept!

Pr. Marius-Gabriel Catrinþaºu

ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa în Cehia Papa Benedict al XVI-lea a fãcut o vizitã apostolicã în Republica Cehã între 26 ºi 28 septembrie. Programul a inclus, în prima zi, sanctuarul „Pruncul Isus din Praga”, întâlniri cu preºedintele Klaus, autoritãþile politice ºi corpul diplomatic, celebrarea Vesperelor cu preoþii, persoanele consacrate ºi reprezentanþi ai diferitelor miºcãri religioase în catedrala „Sfântul Vito”. A doua zi, la Brno, a celebrat o Liturghie. S-a întors la Praga unde a avut loc întâlnirea ecumenicã în palatul arhiepiscopal, urmatã de întâlnirea cu reprezentanþii lumii culturii în castelul din Praga. În ultima zi, papa a celebrat în biserica „Sfântul Venceslau” din Stara Boleslav o Liturghie în onoarea sfântului Venceslau, patronul naþiunii cehe, sãrbãtorit în acea zi. La final papa a citit un mesaj pentru tineri.

Uciºi pentru credinþã James Pouillon (63 de ani), cunoscut pentru demonstraþiile prolife, a fost împuºcat mortal la 11 septembrie, în timp ce þinea un banner prolife lângã un liceu din Owosso (Michigan, SUA). Poliþia l-a arestat pe Harlan Drake, în vârstã de 33 de ani, sub acuzaþia de ucidere a lui Pouillon, precum ºi a altei persoane în altã parte a oraºului, câteva ore mai târziu. Preotul italian Ruggero Ruvoletto a fost ucis la 19 septembrie, în Parohia „Sfânta Evelina” de la periferia oraºului Manaus, din nordul Braziliei. Dupã reconstituirea iniþialã a faptelor, poliþia crede cã ar fi fost vorba de un jaf ºi a arestat trei suspecþi. Pr. Ruggero s-a nãscut în 23 martie 1957, lângã Veneþia. A fost hirotonit preot în 1982. A plecat în Brazilia în urmã cu ºase ani ca misionar „fidei donum”.

Cathedral Plaza Premierul Emil Boc a fost primit în audienþã privatã de papa Benedict al XVI-lea, miercuri, 16 septembrie, la Vatican, apoi s-a întâlnit ºi cu card. Tarcisio Bertone, secretar de stat al Sfântului Scaun. Potrivit comunicatului emis de Biroul de Presã

al Sfântului Scaun, nu s-a omis sã se atingã ºi chestiuni complexe pentru raporturile dintre Biserica Catolicã ºi statul român. Astfel, card. Bertone s-a interesat, între altele, despre situaþia catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureºti, precum ºi despre comunitãþile catolice din România. În þarã, au continuat acþiunile de apãrare a catedralei, prin cele nouã zile ºi nopþi de rugãciune continuã în catedralã (29 august – 7 septembrie) ºi prin ziua de post din 4 septembrie; de menþionat cele 20 de zile de rugãciuni ale credincioºilor în faþa Ministerului Culturii ºi Cultelor. La 21 septembrie, Arhiepiscopia a solicitat Ministerului Culturii fie refacerea cadrului natural dinainte de construirea clãdirii „Cathedral Plaza”, fie repararea pagubei cauzate Arhiepiscopiei.

Monografii „Monografia comunei Gioseni” a fost lansatã la 23 august, în prezenþa unor reprezentanþi ai instituþiilor centrale ºi locale, preoþi, credincioºi, dar ºi mulþi oaspeþi. Lansarea a fost precedatã de o Liturghie celebratã de pr. ªtefan Lupu, director al

Editurii „Sapientia”, editurã sub sigla cãreia a apãrut aceastã monografie, al cãrei autor este dr. Anton Coºa. Dupã discursuri a urmat un program artistic. Luni, 24 august, comunitatea catolicã din Mãrgineni a sãrbãtorit inaugurarea oratoriului ºi lansarea monografiei „Mãrgineni – Un sat la porþile Bacãului”, scrisã de Dãnuþ Doboº, Petronel Zahariuc, Daniela Butnaru ºi Anton Coºa. La sãrbãtoare au participat PS Petru Gherghel, oficialitãþile locale ºi judeþene, preoþi ºi credincioºi.

Lansarea monografiei a fost coordonatã de pr. ªtefan Lupu.

Pelerinaje în Polonia Oficiul Diecezan pentru Pelerinaje, prin pr. Iulian-Eugen Kropp, a organizat un pelerinaj de ºapte zile, în Polonia, intitulat „Pe urmele papei Ioan Paul al II-lea”, în perioada 30 august – 5 septembrie. Grupul a fost compus din alþi doi preoþi ºi mai mulþi laici. La întoarcere, s-a vizitat ºi basilica minor de la Cacica.

Sectorul adulþi al Acþiunii Catolice Iaºi a organizat, în perioada 7-12 septembrie, un pelerinaj în Polonia. Pelerinilor din Dieceza de Iaºi li s-au alãturat ºi alþi pelerini din Bucureºti, Ploieºti, Braºov, Constanþa, Orãºtie, Huiedin, Arad, Timiºoara. Au fost însoþiþi ºi îndrumaþi de pr. Iosif Dãmãtar, asistentul spiritual al Acþiunii Catolice sector adulþi, ºi de preoþii Gheorghe Antal ºi Ciprian Alex Enãºcuþ. Din grupul de 52 de persoane au mai fãcut parte ºi trei preoþi ortodocºi.

Capitul ºi alegeri Cel de-al II-lea capitul general al Institutului Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” a avut loc la Centrul de Spiritualitate al Episcopiei de

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Iaºi din Bârnova, în perioada 30 august – 4 septembrie. Înainte de capitul, cele 23 de surori participante au fãcut exerciþii spirituale cu pr. Marius Taloº, SJ. Moderatoarea capitulului a fost sr. Felicia Gheorghieº din Congregaþia „Surorile Oblate Asumpþioniste”. Pentru urmãtorii patru ani, noua conducere este formatã din: consiliere generale: sr. Simona Ceobanu, sr. Valeria Doboº, sr. Regina Horvat, sr. Mihaela Mãrãndescu; superioarã generalã: sr. Lenuþa Bãcãoanu.

Profesiuni În comunitatea surorilor Slujitoarele Duhului Sfânt din Roman, la 9 august, sr. Lucia Budãu (Tãmãºeni) ºi sr. Luminiþa Augustin (Rãducãneni) au depus voturile perpetue, în cadrul Liturghiei celebrate de PS Aurel Percã.

La Institutul Teologic Franciscan din Roman, la 5 septembrie, fraþii franciscani Liviu Baciu (Rotunda), Ionuþ Coceanga (Luizi-Cãlugãra), Ionuþ-Liviu Ichim (Sagna), Ioan Lupu (Rotunda), Dragoº-Paul Mârþ (Sãbãoani „Sfântul Mihail”), Romeo Mateiaº (Pustiana), Florin Orza (Strâmtura, jud. Maramureº) ºi Marius-Nicolae Sava (Piatra Neamþ „Sfântul Iosif Muncitorul”) au depus profesiunea solemnã, în cadrul Liturghiei celebrate de ministrul provincial, pr. Emilian Cãtãlin. În biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Oneºti, surorile Iozefina Lucaci (Ploscuþeni), Clara-Lidia Solomon (Ploscuþeni), Florentina Gherguþ (Bârlad) ºi Rodica Martin (Ferãstrãu-Oituz) au fãcut profesiunea perpetuã la 19 septembrie, în cadrul Congregaþiei „Surorile lui Isus Rãscumpãrãtorul”. Congregaþia celebreazã

anul acesta bicentenarul naºterii fondatoarei, Victorine le Dieu. Întâlnire ecumenicã A doua întâlnire a Grupului de lucru pentru ecumenism ºi dialog interreligios al Fraþilor Minori Conventuali a avut loc la Bacãu în perioada 7-12 septembrie. Fr. Iosif Bisoc (Roman), fr. Pawel Blok (Kazakstan), fr. Bernard Cerles (Franþa),

fr. Young Seon Choi (Coreea), fr. Dariusz Wisniewski (Istambul), ºi fr. Roman Ziola (Danzica, Polonia) s-au întâlnit cu fr. Silvestro Bejan, delegatul general pentru ecumenism ºi dialog interreligios, pentru a identifica propuneri actuale în dialogul cu societatea de astãzi.

Doi profesori ortodocºi au þinut conferinþele: „Viaþa religioasã în cadrul Bisericii Ortodoxe” (pr. Vasile Nechita) ºi „Percepþia ecumenismului în cadrul Bisericii Ortodoxe Române” (pr. Nicu Dumitraºcu). Urmãtoarea întâlnire de lucru va fi în septembrie 2010. Întrunire Comisia Diecezanã pentru Viaþa Consacratã, convocatã de pr. Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaþa consacratã, s-a întrunit la 5 septembrie, în ºedinþã obiºnuitã de lucru la Traian în casa Misionarilor Cuvântului Divin. Întâlnirea a fost deschisã de PS Petru Gherghel.

Comisia a propus pentru persoanele consacrate din Dieceza de Iaºi un pelerinaj la sanctuarul „Fericitul Ieremia” de la

22 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

Oneºti la 11 octombrie. Tema pentru întâlnirile zonale ºi diecezane ale persoanelor consacrate pentru anul acesta este enciclica „Caritas in veritate”.

Pentru celebrarea zilei de 2 februarie 2010, fiecare zonã va alege locul ºi timpul potrivit exigenþelor particulare. La 18 aprilie 2010, va avea loc întâlnirea diecezanã a persoanelor consacrate la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

Exerciþii ºi cursuri La casa de reculegere de la Traian se vor organiza mai multe activitãþi. 1) Exerciþii spirituale pentru laici, în perioadele 11-13 decembrie, 19-21 februarie 2010 ºi 19-21 martie 2010.

Programul începe vinerea la ora 16.00 ºi se încheie duminica, la ora 14.00. 2) Curs biblic pentru persoane consacrate ºi laici, în fiecare a doua duminicã din lunã. Va începe dimineaþa la ora 9.00 ºi se va încheia la ora 12.00. Primul curs va fi la 18 octombrie, prezentat de pr. Mihai Afrenþoae, OFMConv.

3) Exerciþii spirituale pentru persoane consacrate, în perioada 13-19 decembrie. Pentru mai multe informaþii: www.verbititraian.cnet.ro sau verbititraian@yahoo.com.

Piatrã de temelie PS Petru Gherghel a sfinþit sâmbãtã, 26 septembrie, piatra de temelie a unei noi biserici, cu hramul „Inima Neprihãnitã a Mariei”, în cartierul ªerbãneºti din Bacãu, str. Theodor Neculuþã, 1B, pe teritoriul Parohiei „Sfântul Nicolae”. Arhitectul noii biserici este Viorel Dorneanu. Au participat credincioºi ºi preoþi din Bacãu ºi împrejurimi, precum ºi autoritãþile civile. Este cea de-a patra bisericã din Bacãu dupã anul 1989.

Noi parohii Mulþumiri Trei noi parohii au fost înfiin- Fiind numit paroh de Bacãu þate începând cu 1 septembrie „Sfânta Cruce”, la 1 septembrie în Dieceza de Iaºi, prin decrete pãrintelui Iosif Comoraºu i-a înepiscopale semnate de PS Petru cetat responsabilitatea de direcGherghel. La Sãbãoani, au fost tor al Tipografiei „Presa Bunã”. înfiinþate, prin desprindere de Printr-un decret episcopal, Parohia „Sf. Mihail”: Parohia PS Petru Gherghel îºi exprimã „Sfânta Cruce”, unde a fost recunoºtinþa „pentru toatã munca numit administrator parohial ºi strãdania depusã în aceºti ani pr. Ciprian Tiba, ºi Parohia pentru ca acest instrument im„Sfântul Iosif”, unde a fost portant al pastoraþiei diecezane numit paroh pr. Ioan Biºog. A sã funcþioneze bine ºi sã fie de fost decretatã despãrþirea fi- real folos pentru edificarea creºlialei „Regina Sfântului Ro- tinã ºi pentru mântuirea suflezariu” din Bârlad de Parohia telor”. Pr. Comoraºu s-a ocupat Vaslui ºi constituirea ei ca pa- de tipografie în perioada 19 marrohie de sine stãtãtoare, fiind tie 1992 – 31 august 2009. Prinnumit paroh pr. Ionel Bogdan tr-un alt decret, Preasfinþitul l-a Catanã. În Dieceza de Iaºi nu- numit director coordonator al mãrul parohiilor a ajuns la 139, Tipografiei „Presa Bunã” pe grupate în 10 decanate. pr. Cornel Cadar.

A trecut la Domnul... În urma unei boli necruþãtoare, în dimineaþa zilei de 17 septembrie, în casa parohialã din Bacãu „Sfântul Nicolae”, a trecut la cele veºnice pr. Petru Mareº. S-a nãscut la 28 iunie 1940 la Faraoani – Bacãu. A absolvit Institutul Teologic din Iaºi în anul 1965. A fãcut studii postuniversitare la Universitatea Pontificalã Gregoriana din Roma, unde a obþinut licenþa în teologie spiritualã, doctoratul în teologie.

A fost sfinþit preot la 29 iunie 1965 de ep. Marton Aron. A slujit la Focºani, Oituz, Roma, Iugani, Bârlad, Valea Seacã, spiritual în Seminarul din Iaºi, în Seminarul mic ºi la Liceul Catolic din Bacãu, director naþional al Operelor Misionare Pontificale, responsabil cu viaþa consacratã. La 4 februarie 2002, papa Ioan Paul al II-lea l-a cooptat între capelanii sãi. A predat la Iaºi, Cluj, Roman ºi Bacãu. A þinut conferinþe, exerciþii spirituale, misiuni ºi a predicat. A fost responsabil coordonator al Comisiei Diecezane pentru Cler ºi membru al Consiliului Prezbiteral.

S-a preocupat de presa catolicã, a publicat în „Lumina creºtinului”, a scris câteva cãrþi ºi a fãcut traduceri. A fãcut parte din Comisia pentru Cauza de Canonizare a Veronicãi Antal.

A scris în ziarele din Bacãu ºi a participat la emisiuni de televiziune. Duminicã, 20 septembrie, în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu PS Aurel Percã a celebrat o Liturghie solemnã cu requiem. Înmormântarea a avut loc la Faraoani, Liturghia fiind celebratã de PS Petru Gherghel. Au participat: PS Aurel Percã, PS Cornel Damian, PS Anton Coºa, reprezentanþi ai ÎPS Lucian Mureºan, numeroºi preoþi ºi credincioºi din þarã, din Austria ºi din Italia.

Sã se odihneascã în pace!

Pe scurt 10-21 august: Campus „Sabia din stâncã” la Cireºoaia pentru 200 de participanþi, cu animatori din Italia ºi coordonat de pr. Petru Beºleagã împreunã cu Surorile Providenþei 25-29 august: Campus la Pralea despre valoarea virtuþilor cardinale pentru 50 de copii din Parohia Mãrgineni, coordonaþi de 12 animatori ºi de pr. vicar Paul Fechetã 30 august: Lansarea Librãriei „Sfântul Anton de Padova” în incinta parohiei din cartierul Dacia 30 august – 6 septembrie: Campus „O varã împreunã” cu tema „Sabia din stâncã” pentru 150 de copii ºi 20 de animatori la Oneºti, în Parohia „Sfinþii Petru ºi Paul” 31 august – 5 septembrie: Campus de cunoaºtere a lui Dumnezeu în frumuseþea creaþiei, la Slãnic-Moldova, pentru 50 de copii ºi animatori din Parohia Iaºi „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, coordonaþi de pr. Felix Roca jr. ºi surorile Antonia ºi Clara din Congregaþia Surorile „Maria Bambina” 31 august – 6 septembrie: GREF la Barticeºti, cu tema „Legenda cãlugãrului Epifaniu”, pentru 250 de copii, coordonat de pr. paroh ªtefan Vacaru ºi pr. vicar Mihai-Daniel Bitiuºcã, împreunã cu 32 de animatori 7 septembrie: Seminarul cu tema „Pentru seniorii noºtri – Servicii oferite de ONG-uri persoanelor vârstnice”, desfãºurat la Iaºi, organizat de Fundaþia „Principesa Margareta a României” în colaborare cu Centrul Diecezan Caritas Iaºi ºi Fundaþia „Solidaritate ºi Speranþã” 13 septembrie: Împlinirea a 15 ani de cercetãºie la Centrul Local „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Pildeºti, unde activeazã peste 150 de membri 18 septembrie: Spectacole de teatru social la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti, organizate de Asociaþia Kolping Moldova 5-11 octombrie: Pelerinaj în Þara Sfântã: „Pe urmele lui Isus ºi ale Mariei”, organizat de Oficiul pentru Pelerinaje în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraþia Sanitarã al Diecezei de Iaºi 10 octombrie: Adunarea Generalã a Acþiunii Catolice la casa pãrinþilor salezieni din Bacãu.

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic Mariana I. (Iaºi). „Sunt cãsãtoritã ºi am doi copii minori. În prezent locuiesc ºi lucrez în Italia, iar soþul meu lucreazã în Israel. În vacanþa de varã am dorit sã-mi iau copiii în Italia, dar soþul meu nu mi-a putut trimite o procurã specialã din Israel, motiv pentru care nu le-am putut face nici paºapoarte ºi nici nu au putut pleca din þarã. Existã vreo cale legalã de a-i scoate pe minori din þarã pentru o minivacanþã, fãrã acordul tatãlui lor?” În cazul în care doriþi ca minorii sã meargã în vacanþã aveþi nevoie fie de o procurã specialã din partea soþului, fie de o hotãrâre prin care v-au fost încredinþaþi minorii spre creºtere ºi educare. În situaþia pe care o prezentaþi dv., fiind vorba de o mãsurã temporarã, cu executare vremelnicã, aveþi posibilitatea ca pe calea unei ordonanþe preºedinþiale sã solicitaþi instanþei de judecatã sã pronunþe o hotãrâre care sã substituie consimþãmântul tatãlui copiilor, în vederea scoaterii minorilor din þarã. Aceastã mãsurã poate fi solicitatã pe o perioadã determinatã, astfel încât dv. va trebui sã indicaþi ºi perioada de timp pentru care solicitaþi sã fie luatã mãsura provizorie. Acþiunea se timbreazã cu 10 lei taxã de timbru, 0,3 lei timbru judiciar ºi se depune la Judecãtoria Iaºi în douã exemplare pentru a fi comunicatã ºi pârâtului. Puteþi solicita ca aceastã cauzã sã fie soluþionatã ºi fãrã citarea pãrþilor.

Informaþii juridice utile

Cine beneficiazã de programul „zahãrul ºi fãina”?

Potrivit legii 2700/2009, în acest an vor beneficia de zahãr ºi fãinã familiile ºi persoanele singure care au dreptul la un venit minim garantat – ºomerii care beneficiazã de indemnizaþie de ºomaj, pensionarii sistemului public de pensii ale cãror venituri cumulate se aflã sub 400 de lei, persoanele cu handicap grav ºi acceptat, adulþii ºi copiii neinstituþionalizaþi. În acest an se vor acorda 4 kg de zahãr ºi 15 kg de fãinã/persoanã în cadrul programului de distribuire de zahãr ºi fãinã cãtre persoanele defavorizate, susþinut de Uniunea Europeanã.

Cãsãtoriile încheiate în strãinãtate trebuie înregistrate în România?

Certificatele de cãsãtorie emise de autoritãþile de stare civilã strãine trebuie înregistrate ºi în România pentru ca actul respectiv sã producã efecte juridice ºi în þara noastrã. Pe baza certificatului de naºtere emis de alte state va fi eliberat un certificat de cãsãtorie conform legilor din România, dupã ce a fost transcris în registrele din România actul eliberat de statul strãin. În cazul în care atât cãsãtoria, cât ºi naºterea au fost înregistrate la Ambasada României sau la un consulat aparþinând þãrii noastre nu mai este necesarã transcrierea actului întrucât actul de stare civilã eliberat a fost întocmit conform legilor din România.

24 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

Cum se transcriu certificatele de naºtere pentru copiii nãscuþi în strãinãtate?

Persoanele care au copii nãscuþi în strãinãtate trebuie sã se prezinte în cel mult ºase luni de la venirea lor în þarã la primãria de care aparþin pentru a transcrie certificatele de naºtere ale copiilor respectivi. Potrivit legii, termenul limitã de prezentare este de un an de la naºterea copilului, iar persoanele în cauzã trebuie sã prezinte la Biroul de Stare Civilã certificatul de naºtere eliberat de autoritãþile strãine. Certificatul eliberat de autoritãþile strãine va fi înregistrat ºi în România, iar în baza acestui act va fi eliberat un certificat de naºtere conform legii din România.

Pãrinþii care lucreazã legal în strãinãtate pot primi alocaþie pentru copii?

Toate persoanele care lucreazã legal într-o þarã a Uniunii Europene pot cere autoritãþilor acelui stat plata alocaþiei pentru copii. Acest lucru este posibil chiar dacã respectivii copii au rãmas în România în grija celui de-al doilea pãrinte sau a altei persoane. Pãrintele în cauzã se poate adresa Biroului Social al Primãriei din zona în care lucreazã ºi, în baza unui formular E 411, poate cere diferenþa de bani dintre alocaþia de stat din România ºi alocaþia de stat din þara respectivã. Acasã, copiii vor primi în continuare alocaþia de stat, conform cuantumului stabilit de statul român.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei Cecilia Robu (Italia). „Sti-

matã redacþie, urmãrind evenimentele care se petrec în Dieceza de Iaºi, între ultimele am luat la cunoºtinþã de moartea pãrintelui Mareº. Mi-a rãmas adânc întipãrit în minte figura acestui preot, pe care nu-l voi uita chiar dacã acum mã aflu în strãinãtate, departe de realitãþile natale. Poezia pe care am adãugat-o nu este o compoziþie a mea proprie. Îmi aduc aminte de ea, de acum 25 de ani când am recitat-o la primiþiile din satul meu natal Sãbãoani. Cu aceastã ocazie, þin sã vã mulþumesc pentru toate publicaþiile pe care le faceþi prin internet.

Este o posibilitate ºi pentru noi, cei plecaþi departe de casa pãrinteascã, sã savurãm din ceea ce se petrece pe meleagurile noastre, precum ºi pentru reflecþiile care ne dau un «punct de plecare». Vã urez succes în aceastã activitate”.

Ne alãturãm ºi noi gândurilor dv. ºi vã mulþumim pentru cele împãrtãºite. Mãrturia dv. s-a publicat la pag. 7 a acestei reviste.

Redãm mai jos trei strofe din poezia trimisã, fiind de acord cu dv. cã „textul poeziei «Sã fii alt Cristos, în lumea de astãzi» redã succint principiile de viaþã ale unui preot. Este un îndemn de a fi ºi de a trãi viaþa de preoþie, lucruri pe care pr. Mareº a luptat cu mare efort pentru a fi coerent ºi a ajunge senin la destinaþie”: „Sã fii alt Cristos, în lumea de astãzi, / înseamnã sã-i mângâi pe cei întristaþi / cu sfaturi alese din Sfânta Scripturã, / speranþã sã fii la cei disperaþi. // Sã fii alt Cristos, în lumea de astãzi, / e jertfa ce-odatã a fost pe Calvar, / coroanã de spini ce Cristos a purtat-o, / e coasta strãpunsã, izvorul de har. // Sã fii alt Cristos înseamnã credinþã, / ce-þi dã bucurie ºi sprijin deplin, /

e cerul senin, e-azurul de searã, / un suflet de preot un spirit divin”.

Un grup (Butea). „Suntem un grup de credincioºi ºi dorim sã vã împãrtãºim ºi dv. marea bucurie pe care am trãit-o cu toþii aici, pe meleagurile noastre, la sfârºitul lunii august. La aceastã mare sãrbãtoare au participat nu numai cei din Butea, ci ºi oaspeþi veniþi din alte localitãþi, precum Iaºi, sau veniþi de departe. Printre aceºtia s-a numãrat ºi unul dintre binefãcãtorii noºtri din Italia, pr. Antonio Rossi, preºedintele Asociaþiei «Chiese dell’Est» ºi unul dintre sponsorii principali ai proiectelor noastre realizate pânã acum. Puþini ºtiu cã anul acesta s-au împlinit zece ani de când a bãtut la uºa noastrã un grup de «îngeri» care s-au oferit sã ne dea o mânã de ajutor, cãci seceriºul era mare ºi lucrãtorii puþini. Aceºti «îngeri» au luat chip de fecioare ºi un nume spunându-ºi «Misionarele Patimii lui Isus», pentru ca lumea sã ºtie cine sunt ºi în numele cui au venit la noi. Am înþeles, datoritã lor, ce înseamnã cu adevãrat sã fii iubit ºi împreunã am pornit plini de entuziasm în aceastã mare aventurã. Împreunã, adicã preoþi, surori, credincioºi laici, voluntari am început cu paºi timizi sã zidim cuvântul lui Dumnezeu peste tot unde era nevoie, sã potolim foamea ºi setea tuturor celor flãmânzi ºi însetaþi, sã aducem iubire ºi speranþã în sufletele celor singuri, sã alinãm suferinþele celor încercaþi, sã aducem surâsul în sufletele ºi pe buzele copiilor. Astfel, la noi, la Butea, pe parcursul celor zece ani, au luat fiinþã: Centrul Medical Alinarea Suferinþei «Padre Pio», Centrul de Plasament de tip Familial «Madre Carla», Casa de Bolnavi ºi Bãtrâni «Ioan

Paul al II-lea», un atelier de croitorie ºi multe altele. Idealul de sfinþenie al acestor surori a cãror superioarã este sora Elisabetta Baroli, este acela «de a trãi în Isus, cu Isus ºi pentru Isus, tinzând spre perfecþiune, sã fie nimic pentru ca Isus sã fie totul». Am dorit sã vã mãrturisim, prin intermediul revistei «Lumina creºtinului» pe care o citim consecvent, recunoºtinþa noastrã pentru gesturile de iubire ºi solidaritate pe care le-aþi fãcut pentru noi.

Recunoºtinþa noastrã profundã se îndreaptã cãtre Dumnezeu Atotputernicul care, prin slujitorul sãu, PS Petru Gherghel, a fãcut posibilã venirea acestor surori la Butea în anul 1999. Ne rugãm bunului Dumnezeu ca toate satele care duc lipsã de surori sã aibã privilegiul pe care l-am avut noi acum zece ani când le-am primit în casele ºi în sufletele noastre, unde vor rãmâne pentru totdeauna”.

Am redat aproape integral scrisoarea dv. care ne-a emoþionat ºi pe noi. Este un proverb românesc care spune cã omul sfinþeºte locul ºi care se potriveºte foarte bine acestor surori care ºi-au câºtigat un loc binemeritat în inimile dv. Fiþi mereu alãturi de ele, fie prin rugãciune, fie prin ajutorul dat. Cu siguranþã, veþi câºtiga ºi dv. un loc în inima lui Dumnezeu care le-a trimis la dv.

A.C. (Iaºi). „În primul rând, doresc sã vã mulþumesc pentru cã ne îmbucuraþi în fiecare lunã cu revista «Lumina creºtinului» pe care o citim ºi o recitim cu aceeaºi bucurie. Ea este pentru noi toþi, indiferent de vârstã, asemenea unei fãclii care ne lumineazã calea pe care trebuie sã o urmãm pentru a fi buni creºtini. Ne dã speranþã, ne face sã avem mai multã încredere în noi

octombrie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 25

înºine ºi ne ajutã sã redescoperim iubirea nemãrginitã a lui Dumnezeu chiar ºi atunci când suntem încercaþi. ªtim cu toþii cã nu este deloc uºor sã fii creºtin cu adevãrat în lumea de astãzi. Creºtinul, chiar dacã nu este preot sau persoanã consacratã, are o misiune foarte importantã, aceea de a evangheliza el însuºi, nu numai prin rãspândirea cuvântului lui Dumnezeu celor care încã îl ignorã, ci ºi prin faptele sale bune, prin modul sãu de a trãi în spirit creºtin, încercând el însuºi sã fie un exemplu bun pentru ceilalþi. Câþiva copii m-au întrebat într-o zi ce înseamnã sã evanghelizezi. Desigur, teoretic, este uºor sã explici, dar trebuia sã gãsesc un exemplu pe mãsura puterii lor de înþelegere. I-am invitat împreunã cu pãrinþii lor la mine. Am pregãtit ceva pentru aceºti oaspeþi ai mei ºi ne-am aºezat împreunã la masã. Fiecare dintre ei a început sã mãnânce cu poftã în timp ce eu rãmãsesem în picioare, privindu-i ºi gândindu-mã ce sã le spun. Am început sã fac semnul crucii, rostind cuvintele pe care deseori uitãm sã le spunem chiar ºi atunci când stãm la masã. S-au ridicat toþi ºi împreunã i-am mulþumit bunului Dumnezeu pentru dãrnicia sa, pentru mâncarea oferitã zilnic, pentru iubirea lui infinitã faþã de noi. Apoi, cu cele mai simple cuvinte, le-am spus cã evanghelizarea poate începe ºi prin acest simplu gest de a ne face semnul crucii ºi prin aceste simple cuvinte de mulþumire Celui care ne hrãneºte zilnic.

Copiii mi-au zâmbit prietenos, iar pãrinþii cu obrajii îmbujoraþi de o uºoarã sfialã ºi-au aplecat privirile vinovate în pãmânt, dar în acelaºi timp au înþeles ce trebuie sã facã de acum încolo împreunã cu fiii lor”.

Ceea ce spuneþi dv. în scrisoarea trimisã este perfect adevãrat.

Nu de puþine ori uitãm sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care el ni le trimite zilnic. Ne este mult mai uºor sã-i cerem socotealã lui Dumnezeu pentru suferinþele ºi încercãrile noastre, ignorând de cele mai multe ori suferinþa de pe cruce a Celui care ne-a salvat de moartea veºnicã. Este mult mai uºor sã spunem De ce, Doamne? în loc de Mulþumesc, Doamne! Pretindem atât de mult de la Dumnezeu ºi oferim atât de puþin! Este bine sã nu ne sfiim ºi sã nu ne fie ruºine sã facem la masã semnul crucii, indiferent unde ne aflãm, cãci Isus ne spune: „Cãci, dacã cineva se ruºineazã de mine ºi de cuvintele mele, ºi Fiul Omului se va ruºina de el, când va veni în gloria sa ºi a Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri” (Lc 9,26).

Ioan Cojan (Traian, Neamþ).

Vã mulþumim pentru scrisorile emoþionante trimise la redacþie, scrisori al cãror conþinut ne dovedeºte încã o datã interesul dv. pentru viaþa ºi evenimentele Bisericii noastre, dar ºi solidaritatea de care daþi dovadã faþã de creºtinii ºi pãstorii care în lume mai sunt încã persecutaþi, închiºi, maltrataþi, uciºi pentru cã ºi-au dedicat viaþa slujirii lui Dumnezeu ºi a aproapelui, cu iubire ºi dãruire totalã. Avem mãrturii cutremurãtoare în trecut, dar nici prezentul nu duce lipsã de martiri. Trebuie sã fim uniþi prin rugãciune ºi printr-o viaþã de dãruire ºi slujire, sã fim demni de sângele pe care atâþia martiri ai Bisericii l-au presãrat pe cale pentru ca noi toþi sã avem parte de Dumnezeu, fãrã teamã ºi fãrã opreliºti. Vã împãrtãºim, de asemenea, bucuria exprimatã într-una dintre aceste scrisori în ceea ce priveºte declararea

26 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2009

anului 2009 ca An special închinat sfintei Preoþii de cãtre papa Benedict al XVI-lea. „A fost o inspiraþie sfântã – scrieþi dv. –, cunoscut fiind faptul cã sacramentul sfintei Preoþii este o vocaþie divinã întrucât preotul este trimisul lui Dumnezeu cu nobila misiune de a continua opera de mântuire a neamului omenesc. De asemenea, preotul este mesager ºi intermediar între Dumnezeu ºi om (…), deoarece sacramentul sfintei Preoþii îi conferã preotului puterea de a dezlega pãcatele. (…) Prin mijlocirea Fecioarei Maria, preotul depune ºi o intensã activitate în pastoraþie, conducându-i pe credincioºi pe calea cea dreaptã a cãrei destinaþie este limanul fericirii veºnice a împãrãþiei Tatãlui ceresc, unde el domneºte cu putere ºi mãrire împreunã cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt”. Vã mulþumim ºi pentru versurile trimise referitoare la vocaþia sfântã a preoþiei, din care redãm câteva strofe: „Nimic în lume nu-i mai sfânt / ªi nici frumos pe acest pãmânt / Decât sã fii un bun conducãtor / În turma bunului pãstor. // Sacramentul sfânt al Preoþiei / Este un dar venit de sus! / Proclamat la cina cea de tainã / De bunul nostru domn, Isus!”

Sã ne rugãm împreunã pentru toþi preoþii din lume ºi sã le fim permanent alãturi în misiunea pe care o au de îndeplinit pe pãmânt pentru salvarea oamenilor.

Victor Tarþa (Cluj Napoca).

Vã mulþumim pentru scrisoarea trimisã ºi pentru încrederea acordatã, împãrtãºindu-ne din experienþele dv. de viaþã. În ceea ce priveºte volumul de predici de care amintiþi în scrisoare, noi vã rugãm sã ni-l trimiteþi ºi vom vedea atunci ce se poate face. Referitor la cãrþile solicitate credem cã deja le-aþi primit.

Preoþi sfinþi (II) Orizontal: 1) Preot sfânt (1872 -1940), fondator al Micii Opere a Divinei Providenþe ºi al Congregaþiei „Micile Surori Misionare ale Caritãþii” (... Orione) – Preot sfânt, martirizat în anul 312, în timpul persecuþiei lui Maximin Tracul, ºi comemorat la 7 ianuarie. 2) Preot sfânt (1320-1383), duhovnicul soþiei lui Venceslau al IV-lea, regele Boemiei, ºi martir al secretului spovezii (Ioan…) – Bunã de ras. 3) Preot sfânt (1581-1660), întemeietor al Congregaþiei Preoþilor Misiunii (a Lazariºtilor) ºi al Congregaþiei Fiicelor Caritãþii, în colaborare cu sfânta Luiza de Marillac (Vincenþiu…)

[2 cuv.] – Preot italian (1555 -1614), fondator al Congregaþiei „Slujitorii celor Bolnavi”, canonizat în anul 1746 ºi proclamat patron al spitalelor (… de Lellis). 4) Pierdute la mijloc! – Nul! – Deodatã. 5) Greºitã în sine! – Localitate în Mozambic – În ligã! 6) Esenþã de carpen! – Os al gleznei. 7) „Fraþii Minori...”, ordinul cãlugãresc întemeiat de sfântul Francisc din Assisi ºi aprobat în anul 1209 de cãtre papa Inocenþiu al III-lea.

8) Preot capucin (1578-1662) care a primit coroana martiriului la Seewis, în Elveþia, la 24 aprilie 1662, în contextul tensiunilor apãrute între catolici ºi calviniºti (… din Sigmaringen) – Alexandru Oprea – Atribuþie. 9) Încercare literarã – Rãmas fãrã pãrinþi. 10) Încãlcate! – Preot sfânt (1673-1716), autor al Tratatului despre adevãrata evlavie cãtre Maria ºi fondator al Congregaþiilor „Societatea Mariei” ºi „Fiicele

Înþelepciunii” (... Grignion de Montfort).

11) Preot sfânt (1786 -1842), susþinãtor a numeroase proiecte caritabile în oraºul Torino, alãturi de Don Bosco, ºi întemeietor al Operei „Casa cea Micã a Providenþei” (… Benedict Cottolengo) – Enervat. 12) Preot ºi învãþãtor al Bisericii (1195-1231), supranumit doctor evangelicus ºi cunoscut de toþi drept „Sfântul Minunilor”, fiind canonizat de papa Grigore al IX-lea la numai un an dupã moartea sa (… de Padova) – Preot sfânt (1515-1595), fondator al Confraternitãþii „Preasfânta Treime” ºi al „Oratoriului Secular”, destinat lecþiilor de spiritualitate, cântãrilor ºi operelor de caritate (Filip…).

Vertical: 1) Preot coreean (1821-1846) aflat în rândul celor 103 martiri canonizaþi de papa Ioan Paul al II-lea la Seul, la 6 mai 1984 (… Kim Taegon) – Preot al Bisericii din Roma, martirizat în timpul persecuþiei lui Diocleþian (284-305) ºi comemorat la 30 august.

2) Oraº în Anglia – Localitate în SUA. 3) „Oferta Publicã de Preluare” (abr.) – Patroana cãluºarilor (pop.). 4) Preot iezuit (1593-1649), martirizat în America de Nord de cãtre indigenii huroni, alãturi de alþi ºapte membri ai Societãþii lui Isus (… de Brébeuf) – Cauciuc de automobil – Prinse la mijloc!

5) Tras cu putere – Vlad Lupescu – Luft diminuat! 6) Cult interior! – „Kaltura Advanced Editor” (abr.) – Celula vieþii.

7) Lucia Kropp – Preot sfânt (1380-1444) care ºi-a exercitat misiunea de predicator în oraºele Italiei ºi a rãspândit devoþiunea faþã de preasfântul nume al lui Isus (… din Siena).

8) Preot mexican (1869-1927) martirizat alãturi de alþi 24 de însoþitori, comemorat la 21 mai (… Magallanes). 9) Preot sfânt (1641-1682), superior al colegiului iezuit de la Paray-le-Monial ºi directorul spiritual al sfintei Margareta Alacoque (... de la Colombière) – Oraº în Belgia.

10) Plantã din Polinezia – Îndreptate în altã direcþie (pop.).

11) Prieteni – Valori esenþiale! – Insectã xilofagã. 12) Semnalate în centru! – Grãtar – Amintiþi la final!

Dicþionar: SKEID, LCA, LEEDS, CISCO, AVIN, IAMS. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Preoþi sfinþi” (I) din numãrul trecut: 1) ALOIS – ANTON; 2) QE – CHANEL – I; 3) UOI – AVIS – VC; 4) INTARI – ADIO; 5) NA – UBORT – NL; 6) ORIGENE – ACA; 7) DIUL – MAREE; 8) BI – S – COLIN; 9) E – STEA – KETY; 10) DOMINIC – NIE; 11) AMANAT – PIUS. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bu nã” au mai contribuit Parohiile: Cleja II , 100 lei; Sarata, 200 lei.

Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii (Garoafa, 22 august)

Inaugurarea oratoriului (Mãrgineni, 24 august)

Capitulul general al Institutului Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” (Iaºi, 30 august - 4 septembrie)

Profesiune solemnã la Institutul Teologic Franciscan (Roman, 5 septembrie)

Întrunirea Comisiei Diecezane pentru Viaþa Consacratã (Traian, 5 septembrie)

Deschiderea noului an ºcolar la Liceul Teologic „Sfântul Francisc din Assisi” (Roman, 15 septembrie)

Cursuri de formare pentru preoþi la Institutul Teologic „Sf. Iosif” (Iaºi, seria I – 7-11 septembrie, seria a II-a – 14-18 septembrie)