Lumina creştinului, nr. 4/2009

LUMINA

Apostolul neamurilor (XX)

CREªTINULUI S Serie nouã – Anul XX aprilie 2009, nr. 4 (232)

Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Liviu Criºmaru, Florin Jitaru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca Domnul sã binecuvânteze munca agricultorilor cu o recoltã abundentã ºi sã sensibilizeze popoarele mai bogate faþã de drama foamei din lume.

Intenþia misionarã Pentru ca acei creºtini, care lucreazã în teritoriile în care condiþiile de viaþã a celor sãraci ºi slabi, a femeilor ºi copiilor sunt extrem de grele, sã fie semne de speranþã, datoritã mãrturiei lor curajoase despre evanghelia solidaritãþii ºi a iubirii.

fântul apostol Paul rezervã capitolul al 15-lea din Scrisoarea întâi cãtre Corinteni (cel mai amplu din toatã scrisoarea – 58 versete – ºi dintre toate capitolele scrisorilor pauline), realitãþii învierii, problemã fundamentalã, cristologicã ºi soteriologicã, evidenþiatã în crezul apostolic: „A înviat a treia zi, dupã Scripturi”, ºi „aºtept învierea morþilor ºi viaþa veacului ce va veni”. În primele 11 versete ale capitolului, bazat pe Scripturi ºi pe tradiþie, apostolul evidenþiazã învierea lui Cristos: „A murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, a fost înmormântat, ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi”. Aceastã realitate este confirmatã din plin de repetatele apariþii ale lui Isus, dupã învierea sa: lui Chefa (Petru), celor doisprezece, Mariei Magdalena, la 500 de fraþi dintr-o datã, lui Iacob ºi apoi tuturor apostolilor, ºi ultimului dintre toþi lui Paul însuºi.

Versetele 12-34 privesc învierea noastrã, a oamenilor. Înainte de toate este infirmatã afirmaþia acelora care o tãgãduiesc: „Dacã nu existã învierea din morþi, nici Cristos nu a înviat! Însã dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este

credinþa voastrã” (v. 13-14). Argumentul suprem al învierii oamenilor este învierea din morþi a lui Cristos, Fiul Omului, noul Adam venit pentru a ridica din morminte pe cei morþi în primul Adam: „Dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã” (v. 22). În partea a treia a capitolului, versetele 35-58, autorul rãspunde curioºilor care se întreabã: Cum învie morþii? Cu ce trup vor veni?

Apostolul foloseºte asemãnarea întâlnitã ºi în Evanghelia dupã sfântul Ioan (12,24), aceea a bobului de grâu care, cãzând în pãmânt, moare, dar mai întâi încolþeºte ºi astfel aduce mult rod: „La fel, scrie apostolul, este ºi învierea din morþi; se seamãnã în putrezire ºi se învie în neputrezire” (v. 42); ...„se seamãnã un trup firesc ºi învie un trup spiritual” (v. 44). Victoria asupra pãcatului ºi a morþii repurtatã de Isus Cristos este garanþia învierii noastre. Îndemnul încurajator al apostolului meritã sã fie reþinut ºi trãit, în speranþa învierii fericite: „Aºa încât, fraþii mei iubiþi, fiþi tari, neclintiþi; muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ºtiind cã munca voastrã nu este zadarnicã” (v. 58).

Mesaj terezian

Frumuseþea religiei creºtine „O, cât de frumoasã este religia noastrã! În loc de a închirci inimile (cum crede lumea), ea le educã ºi le face capabile de iubire aproape infinitã, pentru cã trebuie sã continue dupã aceastã viaþã muritoare care nu este datã decât pentru a dobândi patria cereascã unde îi vom regãsi pe cei dragi pe care i-am iubit pe pãmânt” (LT, 166).

P.A.D.

scrisoare pastoralã

Minunea învierii lui Cristos ºi a convertirii apostolului neamurilor Cristos, cel înviat din morþi, nu mai moare; moartea nu mai are nici o putere asupra lui (Rom 6,9).

Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori în Cristos, An de an celebrãm marea sãrbãtoare a Învierii Domnului, cel mai puternic argument al credinþei ºi speranþei noastre, fundamentul de nezdruncinat pe care este clãditã toatã trãirea noastrã creºtinã.

Apostolul Paul, de la naºterea cãruia se împlinesc 2000 de ani, îºi bazeazã toatã schimbarea sa tocmai pe faptul cã a fãcut pe drumul Damascului, în mod direct ºi personal, o experienþã particularã cu cel viu ºi strãlucitor, cu Isus, pe care mai înainte îl persecuta în fraþii sãi.

Din acest moment, Saul, cel plin de zel pentru iudaism, care se considera un evreu între evrei ºi în acelaºi timp cetãþean roman pe linie paternã, care se fãlea ca fiind fariseu din naºtere (cf. Fil 3,5) ºi care a fãcut studii la Ierusalim, urmând ºcoala lui Gamaliel (cf. Fap 22,1-3) ºi devenind expert în interpretarea Scripturii, se converteºte ºi se transformã în mod miraculos, devenind „un vas ales”, care va purta numele lui Cristos înaintea popoarelor, a regilor ºi a fiilor lui Israel (cf. Fap 9,15).

Transformarea lui din persecutor în apãrãtor ºi apostol se datoreazã tocmai întâlnirii cu Cristos cel viu, prezent în mijlocul poporului sãu suferind ºi bucurându-se cu ucenicii sãi, cãci Isus, înviind din morþi, nu mai moare, ci rãmâne pururi

izvor de mântuire ºi de viaþã veºnicã.

Este o adevãratã minune, pe care Isus, Fiul lui Dumnezeu, o realizeazã dupã învierea sa din morþi, tocmai la începuturile noii împãrãþii, adãugând astfel la numãrul apostolilor un adevãrat apãrãtor ºi martor al evangheliei, care va putea sã stea alãturi de marele apostol Petru ºi de ceilalþi apostoli, oferindu-se pe sine torþã luminoasã ºi aleasã în drumul spre adevãr, spre Cristos.

Scrierile sale, concepute sub inspiraþia Duhului Sfânt ºi din confruntarea sa directã cu Cristos, ºi mesajul sãu au devenit pentru Bisericã ºi pentru creºtinism un monument teologic ºi o fundamentare puternicã a credinþei în Dumnezeu, pe care el a descoperit-o în învãþãtura Vechiului Testament ºi pe care a trãit-o prin întâlnirea cu Isus ºi cu evanghelia sa. Învierea lui Cristos ºi viaþa cea nouã, ce se revarsã în cei care cred în el, reprezintã principalul adevãr pe care se bazeazã forþa ºi tãria sa. Fãrã învierea lui Cristos, totul este zadarnic, totul se destramã ºi dispare.

Vorbind despre aceastã realitate a învierii, apostolul Paul le spunea corintenilor: „Iar dacã se vesteºte cã Cristos a înviat din morþi, cum spun unii dintre voi cã nu existã înviere din morþi?

Iar dacã nu existã înviere din

morþi, nici Cristos nu a înviat! Însã dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrã” (1Cor 15,12-14).

Acelaºi adevãr ni-l repetã ºi nouã ºi ni-l spune cu acea convingere cã n-ar fi posibil nici mãcar el sau un înger din cer sã spunã altceva. Nici unul care ar îndrãzni sã nege acest adevãr nu trebuie sã fie crezut, cãci evanghelia pe care el a predicat-o nu este dupã om, nici de la vreun om, ci a primit-o direct prin revelaþia lui Isus Cristos, afirmã în Scrisoarea cãtre Galateni (cf. Gal 1,11-12).

La baza întregii sale activitãþi misionare ºi a predicilor fãcute în diverse ocazii ºi locuri, el susþine ºi afirmã cu tãrie cã Isus nu numai a murit, ci a înviat, este viu ºi prezent în mijlocul oamenilor.

Fundamentul învãþãturii sale nu mai este legea veche, pe care el odinioarã o apãra ºi o propunea cu zel ºi tãrie, ci credinþa în Cristos înviat. Prin aceastã credinþã, el intrã în misterul sãu, moare pentru lege ºi trãieºte pentru Cristos, aºa cum va repeta în programul sãu de apostol prin comunitãþile unde ajun¾ gea (cf. Gal 2,19-20).

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

Roadele învierii lui Cristos: „Dar, dacã am murit împreunã cu Cristos, ne asigurã sfântul o viaþã nouã Lucrarea sãvârºitã de Cristos prin pãtimirea, moartea ºi învierea sa nu l-a avut în vedere pe el, Fiul Omului, care nu avea nici vinã, nici pãcat, ci ea a avut drept obiectiv omul ºi mântuirea lui, adicã scoaterea sa din pãcat ºi din moarte, ºi viaþa sa cea nouã în Duh. Jertfa pe care a oferit-o cel ce s-a fãcut om asemenea oamenilor ºi s-a dãruit pentru ei a avut menirea sã deschidã o nouã erã ºi sã introducã în lume o nouã viaþã, viaþa harului ºi a sfinþeniei.

Fiind pãrtaº la aceastã nouã viaþã prin transformarea realizatã pe drumul Damascului, apostolul neamurilor ne aratã prin scrierile sale cã ºi noi suntem invitaþi sã beneficiem de darul învierii ºi al mântuirii, prin Botez, adicã prin moartea noastrã pentru pãcat, unitã cu moartea lui Cristos, mort ºi apoi înviat la o viaþã nouã, cãci dacã printr-un om a intrat pãcatul ºi moartea în lume, tot printr-un om, omul cel nou, a venit ºi viaþa ºi darul harului, revãrsându-se cu prisosinþã asupra celor mulþi (cf. Rom 5,12).

Bucuria noastrã, dupã sfântul Paul, constã tocmai în aceea cã dragostea lui Dumnezeu s-a revãrsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat, tocmai prin moartea lui Cristos, care s-a jertfit pentru noi (cf. Rom 5,5).

Noua viaþã în Cristos prin Botez Ceea ce a dobândit Cristos, prin moartea ºi învierea sa, se revarsã asupra noastrã prin Botez, cãci prin credinþã ºi prin Botez noi am fost înmormântaþi cu el întru moarte, ca, dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã.

Paul, credem cã vom ºi trãi împreunã cu el, ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Când a murit, el a murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; el trãieºte pentru Dumnezeu. Tot aºa ºi voi, consideraþi cã sunteþi morþi pentru pãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus” (Rom 6,8-11).

Ce lucru minunat! Cristos, murind pentru noi, distruge pãcatul ºi ne aduce o viaþã nouã, beneficiind gratuit de milostivirea lui Dumnezeu. El, înviind din morþi, învie ca noi sã ieºim din mormântul pãcatului ºi sã ne bucurãm de o viaþã nouã.

Toþi cei care primesc Botezul, primesc acest dar dumnezeiesc, viaþa cea nouã a harului, ºi fac astfel vie opera lui Cristos, sãvârºitã o datã pentru totdeauna ºi o datã pentru toþi.

Nimeni, în afarã de el, nu a putut ºi nici nu a reuºit sã facã acest lucru.

Lui sã-i fie cinste ºi laudã în toþi vecii vecilor!

Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori în Cristos, Retrãind misterul morþii ºi învierii Domnului, fãcându-ne pãrtaºi de bucuria mântuirii, realizatã de Cristos în locul nostru ºi pentru noi, ne simþim cuprinºi în dragostea sa ºi ne umplem de o nouã speranþã ºi viaþã. Participãm la opera iubirii lui Dumnezeu faþã de lume prin Fiul sãu, tocmai noi care simþim îmbrãþiºarea de pe crucea sa – altarul iubirii divine –, cãci ºi nouã, îngerul de lângã mormânt ne spune: Nu vã temeþi! Cel care a fost aºezat în mormânt nu mai este, a înviat ºi merge înaintea voastrã în Galileea. Acolo îl veþi putea vedea. (cf. Mt 28,5-7).

4 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

Dupã douã mii de ani, acelaºi Cristos apare în mijlocul nostru, indiferent unde suntem ºi ne spune: Pace vouã! Eu sunt, nu vã temeþi!

Cu aceste bucurii ºi speranþe, vã propun cuvintele sfântului Paul din Scrisoarea cãtre Filipeni 2,5-11, ca o chemare la sãrbãtoare ºi la curaj pe drumul crucii spre înviere.

El este Domn spre mãrirea lui Dumnezeu ºi el este bucuria ºi drumul nostru spre Tatãl.

El este viaþa noastrã.

Dragi fraþi ºi surori, Împreunã cu episcopul nostru auxiliar, vã adresez îndemnul pe care apostolul Paul l-a fãcut lui Timotei, preaiubitul sãu ucenic: Pãzeºte tezaurul credinþei (depositum fidei) care þi-a fost încredinþat (cf. 1Tim 6,20).

Aceeaºi chemare sfântã o îndrept spre fiecare preot, persoanã consacratã, profesor, ca ºi spre fiecare creºtin.

Pãziþi tezaurul încredinþat.

Pãziþi învãþãtura cea sfântã a credinþei.

Pãziþi mãreaþa înviere din morþi a lui Isus Cristos ºi Domnul vieþii va fi cu voi toþi.

Cristos a înviat, aleluia! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea

Itinerar spre înviere „Evreul Saul în faþa celui Pr. Alois Bulai a prezentat atârnat pe cruce” a fost mai întâi câteva date biograprima conferinþã care a avut fice ale evreului Saul. Nãscut loc în aula sinodalã a cateîntre anii 5 ºi 10 d.C. (convendralei din Iaºi, joi, 19 martie.

C

þional s-a stabilit anul 8) în Tarsul Ciliciei, evreul Saul era roman din naºtere, purtând ºi numele de Paul. A fost format în cultura elenistã (printre altele, în scrisorile sale citeazã traducerea greacã a Sfintei Scripturi – LXX – inclusiv cãrþile deuterocanonice) ºi era ºi un cunoscãtor al iudaismului (a studiat la picioarele lui Gamaliel I cel Batrân, care a activat la Ierusalim între anii 20 ºi 50 d.C.).

Era fãcãtor de corturi ºi aceastã Care ar fi reþeta de succes care sã anihileze cãderile în faþa tentaþiilor lumii de astãzi?

Reþeta poate fi gãsitã în Scrisoarea cãtre Coloseni (3,12-17): „Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi rãbdare. Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnul la fel [sã vã iertaþi] ºi voi. Însã mai presus de toate acestea [îmbrãcaþi-vã] cu iubire, care este legãtura desãvârºirii. Sã domneascã în inimile voastre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trup ºi fiþi recunoscãtori.

Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spirituale. Cântaþi lui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre. ªi tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, toate [sã le faceþi] în numele Domnului Isus, mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãl prin el”.

Cum ar putea fi sensibilizaþi tinerii sã trãiascã experienþa de azi în perspectiva veºniciei? În primul rând, e necesar studiul cu pasiune. Apostolul Paul a dobândit cunoºtinþele necesare care l-au ajutat sã vesteascã evanghelia. Gândiþi-vã la momentul din Areopag. Cultura dobânditã în anii de studiu l-a ajutat sã intre în dialog cu grecii. În al doilea rând nu trebuie pierdutã capacitatea de a schimba macazul. Apostolul când l-a cunoscut pe Cristos pe drumul Damascului a schimbat direcþia. Lucrurile care mai înainte erau pentru el un câºtig au devenit „ca un gunoi”.

onferinþa a fost susþinutã de pr. Alois Bulai, profesor de Sfânta Scripturã la Institutul Teologic din Iaºi. Au participat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã, preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe ºi mulþi tineri.

Dupã o rugãciune, o cântare susþinutã de un grup de tineri ºi o scurtã prezentare fãcutã de pr. Felix Roca, moderatorul întâlnirii, a urmat conferinþa propriu-zisã.

muncã îl va ajuta sã se întreþinã.

Nu l-a cunoscut pe Isus dupã trup. Se prezintã ca fiind evreu ºi fariseu, persecutor al creºtinismului. În a doua parte, pãrintele profesor a rãspuns la întrebarea: „De ce a fost reticent Paul faþã de creºtinism?”. În primul rând, pentru cã era îndrãgostit de religia ºi de educaþia lui, apoi din cauza zelului pe care îl avea pentru credinþa pãrinþilor ºi pentru cã noua credinþã tulbura legea ºi punea în pericol templul, locul cel mai sfânt al evreilor. Dar motivul principal stãtea în faptul cã ucenicii lui Cristos acceptau ca Mesia pe un condamnat la moarte pe cruce care, conform cãrþii Deuteronomului (cap. 21), era blestemat („Blestemat este cel spânzurat pe lemn”). În ultima parte a conferinþei, pãrintele s-a oprit asupra evenimentului Damascului care l-a schimbat pe Saul. În lumina Damascului, Paul înþelege cã prin cruce, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni, Cristos ne-a eliberat de blestem, fãcându-se el blestem. Damascul i-a oferit posibilitatea reflecþiei personale. Isus s-a fãcut sclav, s-a umilit pânã la moartea pe cruce (cf. Fil 2,6-11), iar învierea ¾

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Anul Sacerdotal

n an dedicat special rolului U ºi misiunii preotului în viaþa Bisericii ºi în societatea contem-

¾

lui devine garanþie a învierii noastre. Paul înþelege cã cel spânzurat pe cruce nu s-a sfârºit la cruce, dar a înviat ºi-i aºteaptã pe toþi oamenii sã vinã la el.

Drept concluzie, cum a anunþat ºi la începutul conferinþei, pr. Alois Bulai a spus cã expunerea fãcutã e o provocare. Trebuie s-o citim în perspectiva situaþiei de crizã pe care o traversãm. Suntem chemaþi sã-l vestim pe Cristos într-o lume care refuzã suferinþa, care acceptã cu uºurinþã avortul ºi eutanasia. În acest context, a spus pãrintele, „putem sã-l predicãm pe Cristos cel spânzurat pe lemn?”

Au urmat întrebãrile participanþilor. Iatã câteva dintre ele: Care este piatra de scandal în predicarea lui Cristos în zilele noastre? Suntem pregãtiþi sã-l primim pe Cristos? Cum trebuie sã ne raportãm la suferinþã? Care ar fi reþeta de succes care sã anihileze cãderile în faþa tentaþiilor lumii de astãzi? Cum se explicã faptul cã astãzi sunt foarte puþini creºtini în Asia Micã? Cum ar putea fi sensibilizaþi tinerii sã trãiascã experienþa de azi în perspectiva veºniciei? A fost sau nu Paul

un privilegiat pe drumul Damascului? „Evreul Saul în faþa celui atârnat pe cruce” face parte din planul de conferinþe organizat de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin intermediul Oficiului pentru Pastoraþia Tinerilor, Copiilor ºi Asociaþiilor.

Urmãtoarele douã conferinþe au ca temã libertatea ºi creaþia. Prima s-a desfãºurat joi, 26 martie: ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureºti, „Dumnezeu ºi libertatea”. Joi, 2 aprilie, va fi PS Florentin Crihãlmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, cu tema „Creaþie-evoluþie. Plan mântuitor sau întâmplare?”. „Acest itinerar, a declarat pr. Felix Roca, are intenþia de a-i ajuta pe tineri sã îl întâlneascã pe Domnul ºi prin intermediul reflecþiei ºi meditaþiei. Îndemnul se regãseºte în Mesajul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XXIV-a Zi Mondialã a Tineretului: «Aºa cum într-o zi l-a întâlnit pe tânãrul Paul, Isus vrea sã vã întâlneascã ºi pe fiecare dintre voi, dragi tineri. Da, înainte de a fi o dorinþã a noastrã, aceastã întâlnire este o dorinþã vie a lui Cristos»”.

6 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

Pr. Cornel Cadar

poranã, numit Anul Sacerdotal, va începe la 19 iunie 2009 ºi se va încheia la 19 iunie 2010.

Anunþul a fost dat la 16 martie de papa Benedict al XVI-lea.

Tema pentru acest an va fi: „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului”.

Este important, a afirmat papa, ca preotul sã fie bine format pe fãgaºul învãþãturii Conciliului Vatican II ºi sã poatã fi mereu recunoscut, în moralitate ºi înfãþiºare. A sfinþi, a învãþa, a conduce sunt cele trei îndatoriri ale vieþii ºi slujirii preotului. În timpul acestui an, Benedict al XVI-lea îl va proclama pe sfântul Ioan Maria Vianney, de la a cãrui moarte se împlinesc 150 de ani, „patron al tuturor preoþilor lumii”. Va fi publicat „Îndrumãtorul pentru duhovnici ºi directori spirituali” împreunã cu o culegere de texte ale suveranului pontif cu referinþã la temele esenþiale ale vieþii ºi misiunii preoþeºti în epoca actualã.

Motivul pentru care papa acordã o atenþie deosebitã preoþiei în aceastã perioadã îl reprezintã „schimbãrile sociale radicale din ultimele decenii”, care cer folosirea „celor mai bune resurse bisericeºti” pentru pregãtirea candidaþilor la preoþie. Preoþie, a insistat Benedict al XVI-lea, ce trebuie sã fie valorizatã cum se cuvine, deoarece misiunea ei în Bisericã se modeleazã dupã stilul lui Cristos.

Benedict al XVI-lea în Africa

Cristos este unicul drum al vietii, Papa Benedict al XVI-lea a încheiat cea de-a XI-a cãlãtorie apostolicã care s-a desfãºurat în perioada 17-23 martie în Camerun ºi Angola.

P

rezent pentru prima datã pe continentul african de la alegerea sa, papa a avut parte de o primire entuziastã în ambele þãri. Cãlãtoria, chiar dacã a avut ca destinaþie doar Camerunul ºi Angola, a fost în mod ideal un semn de atenþie ºi de iubire pe care papa l-a dus continentului african care la ora actualã este zguduit de multe probleme, printre care sãrãcia, violenþa larg rãspânditã, reducerea drepturilor persoanelor, criza economico-financiarã, reconstrucþia anevoioasã a unor adevãrate democraþii ºi strategiile geo-politice ale marilor puteri care se reafirmã în Africa.

Marþi, 17 martie, în faþa jurnaliºtilor care l-au însoþit în zborul spre Camerun, episcopul Romei ºi-a exprimat satisfacþia cã poate efectua aceastã vizitã, un proiect la care a sperat de la începutul pontificatului: „Iubesc Africa, am atâþia prieteni „În faþa suferinþei sau violenþei, sãrãciei sau foametei, corupþiei sau abuzului de putere, un creºtin nu poate sã rãmânã niciodatã tãcut. Mesajul mântuitor al evangheliei trebuie sã fie proclamat cu tãrie ºi claritate, pentru ca lumina lui Cristos sã poatã sã strãluceascã în întunericul vieþilor oamenilor. Aici, în Africa, dar ºi în multe alte pãrþi ale lumii, numeroºi bãrbaþi ºi femei tânjesc sã asculte un cuvânt de speranþã ºi mângâiere”.

Papa Benedict al XVI-lea în Camerun

africani de când eram profesor ºi pânã astãzi; îmi place bucuria credinþei ce se gãseºte în Africa”.

Prima etapã a fost Camerunul, o þarã cu 18 milioane de locuitori, cu 200 de grupuri etnice. Catolicii reprezintã 35% din populaþia þãrii ºi sunt organizaþi în 24 de circumscripþii ecleziale, cu 31 de episcopi, aproape 2.000 de preoþi, câteva sute de parohii. „Vin în mijlocul vostru ca pãstor, vin ca sã-i întãresc în credinþã pe fraþii ºi surorile mele”, a spus papa la sosire. A cerut camerunezilor ca în faþa suferinþei, a violenþei sã nu rãmânã tãcuþi.

A doua zi, miercuri, 18 martie, dupã vizita la preºedintele statului, s-a întâlnit cu episcopii camerunezi la biserica „Cristos Rege” din capitalã. În discursul adresat episcopilor, pontiful a accentuat importanþa vestirii evangheliei, a trãirii unei vieþi de comuniune, de colaborare efectivã între dieceze, de legãturi fraterne cu preoþii încredinþaþi grijii lor. I-a salutat ºi pe

seminariºti, cãlugãri, cãlugãriþe ºi cateheþi. În cursul dupã-amiezii, papa a prezidat celebrarea primelor Vespere pentru solemnitatea sfântului Iosif în bazilica minorã a sanctuarului „Maria, Regina Apostolilor” din Yaounde, la celebrare luând parte mulþi credincioºi, ca ºi membri ai miºcãrilor bisericeºti ºi reprezentanþi ai celorlalte confesiuni creºtine. Reflecþia papei a fost dedicatã figurii sfântului Iosif. În solemnitatea Sfântului Iosif, dimineaþa s-a întâlnit cu liderii musulmani, dupã care a celebrat Liturghia solemnã pe stadionul Amadou Ahidjo din capitalã, la care au participat numeroºi credincioºi. Papa a chemat Biserica africanã sã fie o speranþã vie pentru popor.

La final pontiful a încredinþat episcopilor africani documentul Instrumentum laboris pentru urmãtoarea adunare generalã a Sinodului pentru Africa (Roma, octombrie 2009). Dupã-amiazã, papa a vizitat centrul naþional de reabilitare pentru persoanele cu dizabilitãþi, ocazie cu care ¾

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 7

„Astãzi vã revine vouã, fraþi ºi surori, sã-l oferiþi pe Cristos înviat concitadinilor voºtri.

Mulþi dintre ei trãiesc cu frica de spirite, de puterile nefaste de care se cred ameninþaþi; dezorientaþi, ajung la punctul de a condamna copiii strãzii ºi pe cei mai în vârstã, pentru cã – spun ei – sunt vrãjitori. Cine poate merge la ei pentru a vesti cã Isus Cristos a învins moartea ºi toate acele puteri obscure?”

Papa Benedict al XVI-lea în Angola ¾

i-a încurajat pe bolnavi ºi pe lucrãtorii sanitari.

Vineri, 20 martie, Sfântul Pãrinte a încheiat prima etapã a cãlãtoriei ºi a plecat spre Angola. Aici catolicii reprezintã 38% ºi sunt grupaþi în 17 dieceze, cu 17 episcopi, aproape 2.000 de preoþi ºi câteva sute de seminariºti. În cuvântul de la sosire, papa a invitat responsabilii din Angola la un mai mare efort pentru dezvoltarea þãrii ºi a continentului. „Dupã 27 de ani de rãzboi civil care a devastat aceastã þarã, pacea – a observat pontiful – a început sã prindã rãdãcini, purtând cu sine roadele stabilitãþii ºi libertãþii”. În seara de vineri, 20 martie, pontiful s-a întâlnit cu episcopii

din Angola ºi Sao Tome cãrora le-a spus sã fie mesagerii grijii sale pentru comunitãþile încredinþate lor.

Sâmbãtã dimineaþa, 21 martie, papa a prezidat Liturghia în biserica „Sao Paolo” din Luanda. În cadrul omiliei a vorbit despre necesitatea evanghelizãrii ºi despre faptul cã nu înseamnã lipsã de respect faþã de alþii o atare vestire. A îndemnat la silinþã în cunoaºterea lui Dumnezeu prin urmarea lui Cristos. Dupã-amiazã, pontiful s-a întâlnit cu tinerii, pe stadionul „Dos Coqueiros” din Luanda, cãrora le-a cerut disponibilitate, fidelitate, decizii definitive. Din pãcate,

Ce lasã papa Africii?

Preotul italian Luigi Mazzucato, care timp de 53 de ani a condus CUAMM, organizaþia neguvernamentalã care se ocupã de cooperarea sanitarã în inima Africii, intervievat la Luanda de unul dintre trimiºii Radio Vatican, redã mesajul pe care papa a dorit sã-l transmitã Africii.

Este chemarea sa continuã la speranþã, mai presus de toate adresându-se tinerilor ºi femeilor, o invitaþie la a construi viitorul fãrã a se lãsa copleºiþi de dificultãþi, ci înfruntând problemele. Acestea sunt ºi trebuie înfruntate, pe lângã entuziasm, cu pasiune ºi speranþã. Sper ca aceasta sã fie de bun augur pentru aceste þãri unde majoritatea populaþiei este sub vârsta de 15 ani. Apoi, pentru mine, Africa este semnul speranþei, nu numai pentru Bisericã – ºi am vãzut o Bisericã vie, o Bisericã entuziastã –, dar ºi pentru lumea noastrã, cãci continentul african, deºi fiind simbolul sãrãciei, al suferinþei, al nevoii încã ºi azi, este însã totodatã un continent cu enorme potenþialitãþi, bogãþii. Trebuie sã fie ajutat în mod diferit: mai mult sã se dezvolte singur decât sã fie exploatat.

8 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

din cauza busculadei care s-a creat la intrarea pe stadion, douã tinere ºi-au pierdut viaþa, iar alte câteva zeci de persoane au fost rãnite. Papa ºi-a exprimat profunda durere pentru moartea celor douã tinere, transmiþând condoleanþe familiilor. Cardinalul Tarcisio Bertone, în numele Sfântului Pãrinte, a mers la spitalul unde se aflau trupurile celor douã fete ºi alte persoane rãnite, pentru a arãta preocuparea papei.

Duminicã dimineaþa, 22 martie, papa a celebrat o Liturghie în care cântãrile religioase ritmate ºi elemente liturgice tipic africane au însufleþit cele peste un milion de persoane, venite din mai multe þãri ale Africii.

El a cerut celor prezenþi „sã se roage, în uniune cu toþi fraþii ºi surorile din toatã Africa, pentru ca fiecare creºtin din acest mare continent sã trãiascã contactul vindecãtor al iubirii milostive a lui Dumnezeu”. La final, le-a spus tinerilor sã nu le fie teamã sã rãspundã cu generozitate la chemarea lui Dumnezeu în a-l sluji ca preoþi, cãlugãri sau ca pãrinþi creºtini. Dupã-amiazã, s-a întâlnit cu miºcãrile catolice de promovare a femeii.

Cãlãtoria papei în Africa s-a încheiat luni, 23 martie, cu plecarea spre Roma.

Liviu Criºmaru

Pelerin în Þara Sfântã Papa Benedict al XVI-lea va întreprinde un pelerinaj în Israel, Iordania ºi teritoriile Autoritãþii Palestiniene în perioada 8-15 mai.

Î

n comunicatul difuzat de Sala de presã a Sfântului Scaun la 8 martie se aratã cã papa Benedict al XVI-lea va întreprinde un pelerinaj în Þara Sfântã, la invitaþia regelui Iordaniei, Abdullah al II-lea bin al-Hussein, a preºedintelui Israelului, Shimon Peres, a preºedintelui Autoritãþii Palestiniene, Mahmoud Abbas, precum ºi a Adunãrii ordinariilor catolici din Þara Sfântã.

Loc de intersecþie a celor trei religii monoteiste (creºtinism, iudaism ºi islamism), Þara Sfântã este în componenþa a trei state (Israel, Iordania ºi teritoriile Autoritãþii Palestiniene).

Suprafaþa Israelului este de 20.700 km2, cu o populaþie de aproape 7 milioane de locuitori, dintre care catolici sunt peste 100.000. Creºtinii catolici sunt grupaþi în nouã circumscripþii ecleziastice cu 11 episcopi, aproape 400 de preoþi ºi peste 1.000 de cãlugãri.

Muntele Mãslinilor

Iordania are o suprafaþã de 88.946 km2, cu o populaþie de peste 6 milioane de locuitori, catolicii fiind în numãr de aproape 80.000, organizaþi în douã circumscripþii ecleziastice, cu doi episcopi, aproape 100 de preoþi ºi peste 200 de cãlugãri. În teritoriile palestiniene (Cisiordania ºi Fâºia Gaza) sunt peste 3,5 milioane de palestinieni, dintre care creºtinii reprezintã mai puþin de 1%.

Urmând tradiþia predecesorilor sãi, papa Paul al VI-lea care a vizitat oraºele Amman ºi Ierusalim în anul 1964 ºi papa Ioan Paul al II-lea care a vizitat Þara Sfântã în anul 2000, papa Benedict al XVI-lea va fi al treilea papã care va vizita Þara Sfântã.

Nunþiul apostolic în Israel, Mons. Antonio Franco, a subliniat importanþa pe care însuºi papa o dã cãlãtoriei, care va fi înainte de toate un pelerinaj prin care se va invoca darul pãcii ºi unitãþii pentru Þara Sfântã, pentru Orientul Mijlociu ºi întreaga lume. În cadrul unei conferinþe de presã, desfãºuratã la 10 martie

la Institutul „Notre Dame” din Ierusalim, Mons. Franco a evidenþiat faptul cã principalele momente ale pelerinajului papei vor fi cele trei Liturghii publice de la Ierusalim, unde sunt aºteptate peste 5.000 de persoane, de la Betleem ºi cea de la Nazaret, unde se aºteaptã ca numãrul participanþilor sã depãºeascã 50.000. Cu aceastã ocazie, la Nazaret se va celebra ºi încheierea Anului Familiei proclamat de catolicii din Þara Sfântã; papa Benedict al XVI-lea va binecuvânta piatra de temelie a unui centru dedicat familiei. În cadrul vizitei din Iordania este prevãzut ca papa sã viziteze muntele Nebo (40 km sud de Amman), loc din care Moise a privit þara promisã, ºi punctul râului Iordan în care tradiþia afirmã cã Isus a fost botezat de Ioan Botezãtorul. Pe malurile fluviului, pontiful va inaugura o bisericã.

Conform purtãtorului de cuvânt al Bisericii Catolice din Iordania, pr. Rifaat Bader, este prevãzutã ºi o reuniune a papei cu conducãtorii islamici iordanieni în moscheea regelui Hussein din Amman. În cadrul pelerinajului din Israel, papa va vizita Cenacolul, dupã care se va întâlni cu preºedintele statului Israel ºi cu preºedintele Autoritãþii Palestiniene. Vor fi ºi întâlniri cu liderii religioºi musulmani ºi evrei.

Astfel, va fi o vizitã la marele muftiu de Ierusalim, urmatã de vizitarea Cupolei Stâncii de pe Esplanada Moscheilor. Pontiful va vizita, de asemenea, Zidul Plângerii, unde se va ruga ºi la mausoleul „Yad Vashem” din Ierusalim, dedicat victimelor Holocaustului, pentru a-ºi aduce omagiul sãu. Pe agenda de lucru sunt cuprinse ºi vizitele la cei doi ºefi rabini ai Israelului de la Centrul Hechal Shlomo.

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Anuarul pontifical 2009 Anuarul pontifical 2009 i-a fost prezentat papei Benedict al XVI-lea în ziua de 28 februarie.

in Anuar se pot scoate câD teva noutãþi referitoare la viaþa Bisericii Catolice în lume. În anul 2008 au fost înfiinþate de Sfântul Pãrinte: un sediu mitropolitan ºi 11 noi sedii episcopale; au fost ridicate la respectivul rang patru sedii mitropolitane, douã sedii episcopale ºi un vicariat apostolic. În total au fost numiþi 169 de noi episcopi.

Datele statistice cu referinþã la anul 2007 furnizeazã o analizã sinteticã cu privire la Biserica Catolicã, în cele 2.936 de circumscripþii ecleziastice de pe planetã. În cursul ultimilor doi ani, prezenþa celor botezaþi rãmâne stabilã, în jur de 17,3%, ca rezultat al creºterii numãrului de catolici (1,4%) proporþional cu cel al populaþiei mondiale în aceeaºi perioadã (1,1%). În anul 2007 se numãrau circa 1.147 milioane de catolici, faþã de circa 1.131 milioane în anul 2006.

Numãrul episcopilor în lume a trecut, din anul 2006 pânã în anul 2007, de la 4.898 la 4.946, cu o creºtere de 1%. Continentul cu cea mai mare creºtere este Oceania (+ 4,7%), urmat de Africa (+ 3,0%) ºi de Asia (+ 1,7%), în timp ce sub media în ansamblu este Europa (+ 0,8%). În aceeaºi perioadã, America înregistreazã un nivel variabil de – 0,1%.

Numãrul preoþilor se menþine în creºterea moderatã inauguratã în anul 2000, dupã peste douãzeci de ani de performanþã

mai curând dezamãgitoare. De fapt, numãrul preoþilor a crescut în ultimii opt ani, trecând de la 405.178 în anul 2000 la 407.262 în anul 2006 ºi la 408.024 în anul 2007. Numãrul diaconilor permanenþi continuã sã arate o creºtere semnificativã. Numãrul creºte în anul 2007, cu peste 4,1% faþã de anul 2006, trecând de la 34.520 la 35.942.

Numãrul diaconilor creºte în Africa, Asia ºi Oceania, unde ei încã nu ajung la 2% din total. În America ºi în Europa, unde în anul 2007 sunt circa 98% din numãrul total, între anii 2006 ºi 2007 creºterea numãrului de diaconi a fost de 4,0%.

La nivel global, numãrul candidaþilor la preoþie a crescut, trecând de la 115.480 în anul 2006 la 115.919 în anul 2007, cu o creºtere de 0,4% ºi o evoluþie diferitã în fiecare continent.

De fapt, în timp ce Africa ºi Asia au arãtat o creºtere sensibilã, în aceeaºi perioadã Europa ºi America au înregistrat o contractare de 2,1% respectiv 1%.

(Dupã „Bolletino della Santa Sede”)

E bine de ºtiut Pensii sociale minime Potrivit Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului nr. 6/2009, pentru anul în curs, nivelul pensiei sociale minime garantate va fi 300 lei, de la 1 aprilie, ºi de 350 lei, începând cu 1 octombrie.

Beneficiazã de pensia socialã minimã garantatã pensionarii sistemului public de pensii, indiferent de data înscrierii la pensie, dacã nivelul pensiei, cuvenit sau aflat în platã, se situeazã sub nivelul pensiei sociale minime. Începând cu anul 2010, nivelul pensiei sociale minime se va stabili anual, prin legea bugetului de stat, ºi va putea fi doar majorat prin legile de rectificare a bugetului de stat, în raport cu evoluþia indicatorilor economici ºi cu resursele financiare. În cazul pensionarilor de urmaº, pensia socialã minimã garantatã se va acorda fiecãrui urmaº în parte.

Conform ordonanþei, persoanele care beneficiazã de unul sau mai multe drepturi de pensie, precum ºi de drepturi stabilite ºi plãtite bazate pe legi speciale, la acordarea pensiei minime garantate, se are în vedere nivelul cuantumurilor însumate ale tuturor acestor venituri.

Necesitatea reglementãrii unei astfel de pensii se datoreazã faptului cã, în prezent, existã pensii din sistemul public al cãror nivel se situeazã, încã, sub nivelul veniturilor care sã asigure beneficiarilor un minim nivel de trai.

ªtiaþi cã?

Vârsta standard de pensionare în România va ajunge la 1 ianuarie 2014, la 60 de ani, pentru femei, ºi la 65 de ani, Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu pentru bãrbaþi.

10 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

istorie Figuri ilustre

Pr. Gheorghe Petz ãscut la 14 aprilie 1894 la Hârlãu, pr. Gheorghe Petz a studiat la Seminarul „Sfântul Iosif” din Iaºi ºi la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma. A fost sfinþit preot la 17 decembrie 1921 la Roma, iar dupã întoarcerea sa în þarã a activat ca profesor la Seminarul diecezan din Iaºi ºi ca paroh la Gherãeºti ºi Butea.

Episcopul Anton Durcovici l-a desemnat pe pr. Gheorghe Petz drept succesor al episcopului Marcu Glaser la deþinerea jurisdicþiei Diecezei de Iaºi, iar la 8 iunie 1950, la câteva zile dupã moartea tragicã a episcopului Marcu Glaser, un grup de preoþi cu funcþii de conducere, adunaþi la Gherãeºti, l-au recunoscut ca succesor al episcopului, în funcþia de ordinarius substitutus, pe pr. Petz. Securitatea a încercat în aceeaºi zi sã-l împiedice sã pãrãseascã satul Butea, organizând în colaborare cu activiºtii de partid (PMR) din Roman un plan conform cãruia comuna Butea a fost declaratã ca fiind „contaminatã de tifos exantematic”. În seara aceleiaºi zile, pr. Gheorghe Petz a reuºit sã înºele vigilenþa securiºtilor aflaþi la Butea, ajungând la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi, iar apoi la Bucureºti, unde a avut mai multe întâlniri cu nunþiul Gerald Patrick O’Hara (9-20 iunie 1950). În condiþiile în care Ministerul Cultelor nu i-a recunoscut calitatea oficialã de pãstor al Diecezei de Iaºi, pr. Gheorghe

N

Petz s-a întors la 2 august 1950 la Butea, de unde va administra dieceza pânã la 30 octombrie acelaºi an, datã la care ofiþerul de Securitate Dinescu, din Roman, l-a arestat. A fost transferat la Bucureºti, unde a fost anchetat de securistul Gheorghe Enoiu ºi deferit apoi justiþiei comuniste.

Prin sentinþa 1221/26 iunie 1951, Tribunalul Militar Bucureºti (preºedinte Gheorghe Cârdei) l-a condamnat pe pr. Gheorghe Petz la 5 ani închisoare corecþionalã ºi confiscarea averii (pentru „agitaþie publicã”), sentinþã rãmasã definitivã prin respingerea recursului la 28 august acelaºi an.

Concret, pr. Gheorghe Petz a fost acuzat de a-i fi adãpostit la Parohia Butea pe Smaranda Brãescu, aviatoare, ºi pe sãtenii Iosif Gal ºi Mihai Albert, urmãriþi de Securitate, a refuzat sã dizolve „gãrzile de apãrare” constituite la Butea, a refuzat sã semneze „Apelul de pace de la Stockholm”, îndreptat de fapt împotriva papei Pius al XII-lea, ºi totodatã sã adere la acþiunile antibisericeºti de la Târgu Mureº.

A suferit mult în închisorile comuniste, dar ºi la Canal, din cauza regimului de înfometare ºi de exterminare la care a fost supus, pãstrându-ºi însã tot timpul credinþa fermã cã regimul comunist avea sã cadã aidoma tuturor regimurilor totalitare din lume. „Mãrinimos”, regimul comunist l-a amnistiat în 1955 de restul pedepsei de… 20 de zile!

Având sãnãtatea zdruncinatã, pr. Gheorghe Petz s-a întors la 21 noiembrie 1955 la Butea, mulþumindu-le localnicilor pentru fidelitatea ºi credinþa lor nezdruncinatã. În anul 1956 va fi recunoscut din nou paroh, dar Securitatea i-a întocmit dosar de urmãrire informativã, preocupatã fiind de popularitatea în rândurile clerului ºi credincioºilor a pr. Petz. Dosarul i-a fost închis în 1967, atunci când Securitatea a apreciat cã cel urmãrit era bãtrân ºi bolnav ºi, prin urmare, nu mai reprezenta un „pericol” pentru regimul ateu comunist.

Cu toate acestea, a continuat sã fie ºicanat constant de ofiþeri ai Securitãþii din Iaºi (Dumitru Ionescu, Gheorghe Ceucã), deoarece pr. Gheorghe Petz era suspectat de „a fi îndemnat cetãþenii la rezistenþã prin credinþã faþã de regimul democrat”.

Pr. Gheorghe Petz a murit la 20 martie 1974, fiind înmormântat la Butea. La ceremonia funerarã a fost omagiat într-un discurs rostit de episcopul Petru Pleºca în faþa a 100 de preoþi ºi peste 2.000 de credincioºi.

Dr. Dãnuþ Doboº

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

În anul 2008 au fost uciºi 20 de misionari

U

n arhiepiscop, 16 preoþi, un cãlugãr ºi doi laici – în total 20 de lucrãtori pastorali – au fost uciºi în anul 2008. Datele reies din lista publicatã de Agenþia Fides a Congregaþiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. În Irak, cel care a dat mãrturie despre iubirea Mântuitorului a fost Paulos Faraj Rahho, arhiepiscop catolic de rit caldean în Mosul, rãpit la ieºirea din bisericã, aceeaºi bisericã din care, cu un an înainte, au fost uciºi parohul ºi trei diaconi. Dupã câteva zile, trupul arhiepiscopului a fost gãsit fãrã viaþã. În alte state, precum Venezuela ºi Columbia, violenþa ºi sãrãcia au fãcut parte din fundalul uciderii preotului Orellana Hidalgo, asasinat în casa sa din Caracas, ºi a pãrintelui Jiaime Ossa Toro, înjunghiat la Medellin. Pãrintele din Venezuela a fost gãsit ºtrangulat, cu multe rãni pe trup, cu mâinile legate ºi cu un cãluº în gurã. Din camera sa au fost luate obiecte personale.

Mulþi au fost uciºi în aparente tentative de tâlhãrie, precum pãrintele Brian Thorp, asasinat în parohia sa la Lamu, în Kenya. În noapte, un grup de oameni înarmaþi au pãtruns într-o misiune din Nepal, cu dorinþa de a fura. Aici era pãrintele salezian Johnson Moyalan, care a fost omorât cu douã focuri de armã.

Alþii au fost eliminaþi pentru cã s-au opus cu tãrie urii, alegând

calea iubirii, speranþa în locul disperãrii ºi dialogul în locul violenþei. Printre aceºtia se numãrã pãrintele Bernard Digal, una dintre victimele valului de violenþe anticreºtine înfãptuite de extremiºtii hinduiºti în statul indian Orissa. Un val de violenþe care a lãsat în urmã, conform Conferinþei Episcopilor din India, 81 de morþi, zeci de mii de refugiaþi, case, biserici ºi mãnãstiri distruse… Înainte de a muri, pãrintele i-a iertat pe persecutori. Tot în India a fost asasinat pãrintele carmelit P. Thomas Pandippallyil, în timp ce mergea într-un sat pentru a celebra sfânta Liturghie. În Sri Lanka, într-un teritoriu de conflicte între armatã ºi rebeli, a fost ucis preotul Mariampillai Xavier Karunaratnam, un militant al drepturilor omului, fãuritor de dialog ºi de reconciliere, care a denunþat violenþele ºi abuzurile rãzboiului ºi a dat asistenþã victimelor.

Alþii au fost loviþi sau împuºcaþi în timp ce se rugau; ei îºi luau hranã ºi putere spiritualã pentru a duce mai departe misiunea lor. Aºa a trecut de la adoraþie la întâlnirea cu Tatãl pãrintele Reynaldo Roda. El a fost ucis cu o armã de foc în capela unei misiuni în Filipine. În timp ce se ruga, un grup de agresori a încercat sã-l rãpeascã.

Opunând rezistenþã, a fost ucis. Cãlugãrul Joseph Douet, 62 de ani, a fost asasinat în Katako, (Guineea). Era în rugãciune

12 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

Arhiepiscopul Paulos Faraj Rahho

când câþiva rãufãcãtori l-au legat, i-au pus un sac în cap ºi l-au sufocat.

La lista celor douãzeci ar trebui adãugatã ºi o altã lungã listã de nume despre care nu citim sau nu auzim în nici o ºtire, dar care, în orice colþ al planetei, suferã ºi plãtesc – de multe ori chiar cu viaþa – credinþa lor în Isus Cristos. Ei sunt acel „nor de soldaþi necunoscuþi în slujba marii cauze a lui Dumnezeu” – cum i-a numit Ioan Paul al II-lea”, ºi fãrã de care Biserica ºi lumea ar fi mult, enorm de mult mai sãracã.

Conform datelor aceleiaºi agenþii, între anii 1980 ºi 1989 au fost uciºi 115 misionari, iar între anii 1990 ºi 2000, 604 misionari. Între anii 2001 ºi 2008 ºi-au pierdut viaþa 193 de lucrãtori pastorali.

Lista celor care au fost uciºi în anul 2008 în locurile de apostolat constituie, fãrã îndoialã, o încurajare pentru creºtinii de pretutindeni de a trãi mai intens credinþa ºi de a da mãrturie într-un mod mai curajos despre speranþa în Acela care pe cruce a învins pentru totdeauna puterea urii ºi a violenþei prin iubire.

Pr. Cornel Cadar

Anul Sfântului Paul

În puterea învierii recizarea cea mai importantã pe care i-o datorãm sfântului Paul cu referire la învierea lui Isus o gãsim în Rom 6,9 º.u.: „Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui... El trãieºte pentru Dumnezeu”. Ceea ce trebuie înþeles este faptul cã nu poate fi vorba de o întoarcere la viaþa de mai înainte în sensul înnodãrii firului rupt. Aceastã înviere din morþi, cu toatã implicaþia de scãpare de sub o putere generalizatoare, este o înviere la (ºi spre) viaþã, viaþã care înfruntã pânã la anihilare moartea, fãcând-o neputincioasã în ceea ce-l priveºte pe Cristos, dar ºi în ceea ce va urma.

Antiteza putere-neputinþã tinde spre identificarea esenþialului. Dacã în 2Cor 13,4 citim cã Isus, dupã rãstignire, „este viu prin puterea lui Dumnezeu”, acelaºi Isus este identificat în 1Cor 2,8 ca fiind „Domnul gloriei” care ar fi trebuit recunoscut deja mai înainte de a fi rãstignit. Fiind vorba de o concretizare, se poate afirma cã Isus Cristos nu este doar un mijloc prin care este demonstratã puterea (ºi înþelepciunea) lui Dumnezeu; ºi asta pentru cã el chiar o încorporeazã în sine. El însuºi este „puterea lui Dumnezeu”.

Iar învierea lui Isus, ca punere în fapt a acestei puteri, reprezintã exact reverul neputinþei din rãstignire. În ceea ce ne priveºte, desigur cã lucrurile þin mai mult de

P

ceea ce va urma. Cãci învierea lui Cristos are niºte efecte pentru noi.

Primul dintre acestea este accesibilitatea la valoarea mântuitoare a crucii. Pentru sfântul Paul crucea nu este doar un moment de trecere, în sensul cã ar fi anihilatã de splendoarea învierii ºi, drept urmare, ar trebui uitatã (ca un vis urât). Dimpotrivã, învierea descoperã ºi, totodatã, face accesibilã profunda potenþialitate a crucii; aceasta din urmã, fãrã cea dintâi, ar fi rãmas ascunsã ºi fãrã rod. Iatã de ce afirmã apostolul: „Dacã Cristos nu a înviat, credinþa voastrã este zadarnicã, iar voi sunteþi încã în pãcatele voastre” (1Cor 15,17).

Aºadar, îndreptãþirea este înrãdãcinatã cu putere în cruce, dar este fãcutã posibilã de cãtre înviere. Învierea este cea care face crucea rodnicã ºi „aplicabilã”.

Al doilea rezultat (care decurge din înviere) este prezenþa Domnului (înviat) în Biserica sa. Învierea lui Isus pune bazele ºi în acelaºi timp este garanþia faptului cã de acum el este prezent în mijlocul comunitãþii în mod constant. Iar Paul, care a trãit pe viu experienþa acestui fapt pe drumul spre Damasc, nu numai cã o afirmã cu putere, ci o ºi pune în centrul teologiei sale.

Cel de-al treilea efect al învierii lui Isus (cel mai mult orientat spre acel „va urma”) este legat de parusie ºi de mijlocirea escatologicã. Învierea este cea

care face posibilã venirea plinã de slavã a lui Isus la sfârºitul timpurilor. De altfel, Scrisoarea întâi cãtre Tesaloniceni a apostolului Paul este plinã de aceastã perspectivã. Apoi, învierea lui Isus anticipã, dar ºi inaugureazã învierea generalã a morþilor (Cristos cel înviat fiind „primiþia” – 1Cor 15,20). Cât despre mijlocirea escatologicã, apostolul scrie: „Sã-l aºteptaþi pe Fiul sãu din ceruri, pe care el l-a înviat din morþi, pe Isus, cel care ne scapã de mânia ce va sã vinã” (1Tes 1,10). Or, ce poate fi mai cu folos pentru noi decât aceste efecte ale învierii Domnului? Iar dacã, împreunã cu sfântul Paul, „întru slãbiciune” le-am identificat, tocmai atunci când ne considerãm slabi suntem cu adevãrat puternici.

Cãci puterea ne vine de la Cristos, rãstignitul înviat, „el care nu este slab faþã de voi, ci este puternic în mijlocul vostru..., viu prin puterea lui Dumnezeu” (2Cor 3,3-4).

Pr. Cristian Chinez

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru familii

„Coada” de la spovadã na dintre poruncile Bisericii spune „sã-þi mãrturiseºti pãcatele cel puþin o datã pe an ºi sã primeºti sfânta Împãrtãºanie în timpul Paºtelui”.

Pânã aici, ca teorie, totul este clar. Dacã mã gândesc la baia, uneori zilnicã, pe care o facem trupului, sã-þi mãrturiseºti pãcatele cel puþin o datã pe an, nu e mult. ªi apoi, dacã trupul simte nevoia sã fie curãþat din când în când, de ce nu ne-am curãþa ºi sufletul?!

Toþi suntem de acord cã oamenii se spovedesc în general de Crãciun, de Paºti ºi adesea la prima vineri din lunã. Atunci sunt „cozi” la confesionale, uneori interminabile. Oamenii vin în bisericã, se aºazã la rând, îºi fac cercetarea cugetului, se spovedesc propriu-zis, îºi spun pocãinþa, participã la sfânta Liturghie, apoi se reîntorc acasã. Rãmân însã la „coada” care se formeazã lângã confesional ºi la atitudinea credincioºilor care o compun. Într-una dintre zile mi-a fost dat sã fiu martor la o scenã care mie, personal, mi-a dat de gândit.

Tocmai intrase în bisericã o familie relativ tânãrã: tatãl, mama ºi doi copii, un bãieþel ºi o fetiþã, care fãcuserã deja prima sfântã Împãrtãºanie. Era evident cã toþi doreau sã se spovedeascã. Întâmplãtor era în preajma sãrbãtorii Paºtelui. S-au apropiat de rândul deja format, în timp ce bãieþelul a trecut în faþa tatãlui, iar fetiþa în faþa mamei. Nu ºtiu dacã pentru a se spovedi mai repede sau nu, dar tatãl împreunã cu fiul erau primii, apoi urmau fetiþa ºi mama.

U

S-au aºezat ºi aºteptau liniºtiþi sã le vinã rândul. Deodatã însã, cum aºteptau în tãcere, tatãl îºi lasã fiul singur ºi se îndreaptã spre un alt rând, la un alt confesional, unde erau de asemenea mulþi credincioºi. S-a apropiat de un om, i-a întins mâna ºi i-a spus: „Am venit sã mã spovedesc, iartã-mã!”.

Acel om eram eu, la rândul meu venit pentru a mã spovedi, dar eu nu-mi pusesem problema împãcãrii. Avusesem înainte un conflict pe care, din câte ºtiam, îl trecusem cu vederea. De fapt, eu nici nu considerasem cã m-a jignit. Gestul lui, la început, m-a fãcut sã-mi fie ruºine. Îi ºi vedeam pe toþi cei care aºteptau ca ºi mine la spovadã cum ne priveau, cum se întrebau ce se întâmplase, cum râdeau în sinea lor de întâmplarea la care au fost martori. Sincer, îmi era ruºine sã mai rãmân, dar… surprizã. Din rândul la care mã aflam, o femeie iese ºi merge la rândul alãturat ºi, asemenea bãrbatului care a venit la mine, a cerut iertare unei doamne. Totul s-a petrecut atât de repede ºi atât de spontan cã eu însumi eram nedumerit de ceea ce se întâmpla.

Vãzând situaþia creatã, am rãspuns cu un zâmbet ºi cu o strângere de mânã. ªtiam cã prietenul meu fusese sincer în gestul sãu. Dupã încã un schimb de zâmbete s-a întors lângã fiul sãu care tocmai trebuia sã intre în confesional. S-au spovedit apoi cu toþii, ºi-au spus pocãinþa în liniºtea bisericii, apoi, fericiþi, s-au întors acasã. Totul s-a petrecut în afara sfintei Liturghii.

14 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

În ziua de Paºti, l-am sunat ºi i-am invitat cu întreaga familie la mine. Mi-a povestit atunci cã gestul din bisericã nu era întâmplãtor: copiii au nevoie de astfel de exemple din partea pãrinþilor.

De atunci, aºa cum mi-a mãrturisit, copiii îl privesc cu un mare respect ºi nu lasã nici o neînþelegere dintre ei fãrã s-o rezolve printr-o cerere de iertare. „Aºa am simþit atunci, avea sã-mi spunã în ziua de Paºti.

Nu puteam sã mã spovedesc ºtiind cã îþi aruncasem acele cuvinte dure, mai ales cã erau spuse la nervi ºi tu aveai dreptate. E adevãrat cã mi-a fost greu, dar… am simþit apoi o uºurare ºi o bucurie sufleteascã cum rar experimentezi”.

Acestea s-au petrecut la „coada” de la spovadã, în preajma Paºtelui, când Biserica ne îndeamnã sã ne spovedim ºi sã ne împãrtãºim. Am putea s-o facem mai des, dar… e bine ºi aºa! ªi încã un aspect important, e bine cã la spovadã mai este ºi „coadã”. (Anton) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

pentru copii – Oh! El va permite cu siguranþã! Nu e aºa, mãmico, cã mâine de ziua ta onomasticã mã ajuþi sã-l rog. Eu i-am promis fratelui cã vin în scurt timp.

– Vom vedea, dar acum fii cuminte, nu pãrãsi casa fãrã voia mea, altfel nu te ajut mâine.

– Da, mamã, voi fi cuminte.

Vino, Ignaþiu, pe balcon sã pri– Ce sã ghicesc? întrebã cre- vim ºi sã zãrim corabia cu care dinciosul Ignaþiu. se va întoarce tata.

– Ce noutate ºtiu eu?

2. Dezamãgire amarã – Oh! Cã se întoarce tatãl tãu Ora prânzului trecuse de mult. ºi va aduce lucruri frumoase mult Dincolo, departe înspre apus, iubitului copil. soarele se cufunda în imensa – Nu, nu, altceva. mare. Valurile aurii pãreau a se – Atunci mai încerc o datã retrage tot mai la fund. Deasupra sã ghicesc: Francisc va avea apei zburau cârduri întregi de voie sã ministreze în mãnãstire pãsãri ca ºi cum ar vrea sã aducã dacã nu va mai face greºeli la veºti ºi salutãri din depãrtare. ministrare.

Dungile de purpurã, cu care în– Oh, eu nu mai fac demult rãma soarele la plecare norugreºeli, dar tu nu ai ghicit încã. leþii argintii, deveneau din ce în – Da, bãtrânul Ignaþiu este ce mai palide. La þãrm valurile un rãu ghicitor, tu însuþi trebuie se izbeau cu putere, în miºcãri ce nu se liniºtesc zi ºi noapte; sã-mi spui aceastã noutate.

– Eu voi fi dat la ºcoala mã- talazurile îºi cântau imnul de nãstirii, la pr. Battista, unde mai searã în slava Creatorului lor.

Dinspre rãsãrit se zãri o cosunt mulþi bãieþi, acolo ne jucãm, dar ºi învãþãm, nu e aºa, mamã? rabie. Pânzele albe umflate de – Dacã nu se va împotrivi vântul serii stãteau întinse ca ºi aripile strãlucitoare ale unei tatãl tãu, vei putea merge. pãsãri ºi purtau vasul într-o fugã, ducându-l spre þãrm. Rezemat de catargul principal stãtea un turc cu barbã, îmbrãcat într-un costum bogat ºi luxos.

Ce gânduri trec oare prin capul acestui om? El stã aici cu braþele încruciºate ºi cu ochii pe jumãtate închiºi. Câteodatã fulgera câte un foc sinistru printre sprâncenele stufoase. κi trecu cu sãlbãticie mâna prin barba plinã, aruncându-ºi privirea înspre insula fericitã. Fãrã zgomot ºi sprinteni ca niºte pisici se urcarã marinarii pentru a strânge pânzele la apropierea þãrmului.

Niºte figuri sãlbatice, dârze, cãrora li se vedea din ochi lãcomia ¾

Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

1. O speranþã îmbucurãtoare – O! Frate, eu vin cu siguranþã, tatãl meu se va învoi desigur, mama mã va ajuta mâine de ziua ei sã-l rog pe tata, ºi atunci el nu se poate împotrivi.

– Vino, Francisc, zise mama întorcându-se sã plece, ºi dv., frate Cristofor, nu uitaþi lumânãrile dinaintea altarului sfântului Nicolae.

– Nu, nu, doamnã Angela, ºi rozariul mã voi ruga.

– Sã vã rãsplãteascã Dumnezeu bunãtatea.

– Sã vã ocroteascã Domnul, doamnã Angela, ºi tu, micul meu prieten, nu uita de ºcoalã.

– O, scumpul meu frate, eu vin cu siguranþã ...

– Ghici! zise Francisc bãtrânului servitor, intrând în casa pãrinteascã.

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre sãrbãtoarea Paºtelui

„Sfintele Paºti sunt asemenea unui prag în care se trece de la suferinþã la bucurie, de la moarte la înviere, de la pãmânt la cer. Sã-i mulþumim lui Isus cã ne-a fãcut posibilã ºi nouã aceastã trecere” (Ionuþ, 13 ani). „Sãrbãtoarea Sfintelor Paºti este dovada vie cã Isus nu a suferit degeaba, el i-a venit de hac morþii, cãci dupã trei zile a înviat ºi s-a întors printre noi.

Apoi s-a urcat la cer deoarece Tatãlui sãu i s-a fãcut tare dor de el. Nouã ne-a promis cã va reveni printre noi ºi cã nu vom mai fi niciodatã singuri” (Irina, 12 ani). „Aceastã sãrbãtoare sfântã este primãvara renaºterii noastre, de aceia ea are loc în anotimpul primãverii. Isus este cel care ne-a dãruit învierea ºi dreptul la cer” (Olga, 12 ani). „Aceastã sãrbãtoare eu aº asemãna-o cu soarele care vine ¾ dupã

pradã, treceau sfioºi ca niºte sclavi pe dinaintea stãpânului. Tãcere profundã, liniºtea fricii domnea pe corabie. Între timp vasul se apropia de þãrm pânã la o micã distanþã, ºi la un semn dat de bãrbatul cel posomorât, toate pânzele au fost trase.

Ahmed, cãpitanul corsarilor tunisieni scoase un fluier ºi-l puse la buze. Se auzi un sunet strident, dar scurt; în aceeaºi clipã se prezentã un alt turc înaintea stãpânului sãu.

– Hussein, se rãsti acesta la noul venit, ia 12 bãrbaþi ºi o luntre, vâsleºte la insulã ºi cautã

dupã ploaie, cãci Isus cel înviat este pentru noi soarele speranþei care nu a încetat sã existe pe pãmânt” (Mihãiþã, 13 ani). „Paºtele este o sãrbãtoare sfântã în care Dumnezeu ne aratã cã orice suferinþã se sfârºeºte cu o mare bucurie, cãci Tatãl ceresc ne iubeºte prea mult ca sã ne lase sã suferim mereu” (Andrei, 12 ani). „Învierea Domnului este rãspunsul lui Dumnezeu la toate suferinþele pe care le-a îndurat Fiul sãu, suferinþe care nu au fost zadarnice. Isus ne-a dovedit cã rãul poate fi biruit, iar moartea nu este veºnicã. El ne-a ajutat sã ne apropiem mai mult de Dumnezeu care este Tatãl nostru adevãrat” (Elena, 13 ani). „În aceastã sãrbãtoare cea mai importantã culoare este cea roºie, cãci ea reprezintã sângele Domnului Isus care s-a vãrsat pentru noi. Isus Cristos este ºi adu-mi vreo câþiva sclavi; numãrul lor pentru piaþa din Tunis e încã departe de a fi complet.

Grãbeºte-te; dar ascultã, rãspunzi cu capul pentru barcã ºi oameni.

– Fii pe pace, cãpitane, fu rãspunsul piratului, Hussein nu este un papã-lapte.

– Hei! Iute pregãtiþi luntrea ºi haideþi în ea, strigã piratul cãtre cei ce stãteau în apropiere. Într-o clipã sunarã lanþurile ºi barca înota deja pe valurile mãrii. Sprinteni, o duzinã de piraþi sãrirã în ºalupã, fiind înarmaþi pânã în dinþi, apucarã

16 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

mielul nevinovat jertfit pentru noi, cei pãcãtoºi” (Daniela, 12 ani). „Paºtele este marea sãrbãtoare a bucuriei în care Isus, dupã atâta suferinþã ºi moarte a înviat pentru noi ºi ne-a dovedit cât de mult ne iubeºte” (Laviniana, 13 ani). „Isus a suferit, a fost batjocorit, dispreþuit ºi pus pe cruce.

El a murit, a fost îngropat ºi a înviat. Toate acestea le-a fãcut pentru noi ºi aceasta este marea lecþie de iubire pe care am primit-o moºtenire de la el, lecþie pe care nu trebuie s-o uitãm niciodatã” (Dumitru, 12 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

vâslele ºi vasul alunecã întocmai ca o sãgeatã deasupra apei, nefãcând aproape nici un zgomot. Într-un minut au ajuns la mal, iar barca intrã scârþâind în nisipul þãrmului, Hussein sãri pe uscat ºi piraþii dupã el.

– Mohamed ºi tu, Ali, voi rãmâneþi aici pentru a pãzi barca; iar voi, ceilalþi, ascundeþi-vã prin tufiº; pe fiecare trecãtor îl apucaþi, îi puneþi cãluº ºi-l aruncaþi în barcã. În caz cã vã dau vreun semn sau voi auziþi vreun zgomot suspect, întoarceþi-vã imediat la corabie. (va urma)

Pentru tineri

Speranþa, modul de a realiza visurile n acest numãr al revistei vom ÎMesajului vorbi despre speranþã. Tema Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XXIV-a Zi Mondialã a Tineretului (5 aprilie 2009) este: „Ne-am pus speranþa în Dumnezeul cel viu” (1Tim 4,10).

Totodatã Paºtele este o sãrbãtoare a speranþei.

Tinereþea ar trebui sã fie caracterizatã de o atitudine de speranþã. Dar aceasta nu poate sã fie prezentã în tineri numai pentru cã aparþin unei anumite categorii de vârstã ºi pentru cã au viitorul în faþã. În mesajul pentru Ziua Mondialã a Tineretului papa spune: „Îndeosebi tinereþea este timp de speranþe, deoarece priveºte la viitor cu diferite aºteptãri. Atunci când suntem tineri nutrim idealuri, visuri ºi proiecte; tinereþea este timpul în care luãm hotãrâri decisive pentru restul vieþii”. Tot Sfântul Pãrinte scria în enciclica Spe salvi: „Omul are, în trecerea zilelor, multe speranþe – mai mici sau mai mari – diferite în perioade diferite ale vieþii sale.

Uneori poate sã parã cã una dintre aceste speranþe îl satisface total ºi cã nu are nevoie de alte speranþe. În tinereþe poate fi speranþa iubirii mari ºi satisfãcãtoare; speranþa unei anumite poziþii în profesie, speranþa unui succes sau altul determinant pentru restul vieþii. Însã atunci când aceste speranþe se realizeazã, apare cu claritate cã, în realitate, aceasta nu era totul”.

Atunci rãmâne întrebarea: care este fundamentul speranþei? Rãspunsul îl dã tot Sfântul Pãrinte: „Noi avem nevoie de speranþe – mai mici sau mai mari – care, zi de zi, sã ne menþinã în miºcare. Dar fãrã marea speranþã, care trebuie sã depãºeascã tot restul, ele nu sunt suficiente.

Aceastã mare speranþã poate fi numai Dumnezeu, care cuprinde universul ºi care poate sã ne propunã ºi sã ne dãruiascã ceea ce, singuri, nu putem obþine”.

Aºadar, speranþa nu poate fi asiguratã de calitãþile personale sau de bunurile materiale, ci marea speranþã este însuºi Dumnezeu. Numai cu el poate fi înfruntat „grâul” societãþii sau al viitorului. Mi se întâmplã des sã aud cã mi se spune: „Ce speranþã sã mai ai când e greu sã faci o ºcoalã, când nu gãseºti un loc de muncã sau nu poþi sã legi o prietenie adevãratã?”

Sunt dificultãþi obiective care afecteazã „doza de speranþã”.

Albert Camus spunea: „Nu pot sã iert societãþii contemporane faptul cã este o maºinã care târâie oamenii spre disperare”.

Tocmai de aceea fundamentul speranþei trebuie cãutat acolo unde existã cu adevãrat: la Dumnezeu. Nu existã lucru mai tragic decât disperarea, deoarece îi lipseºte forþa de a se arunca în genunchi. În viaþa unui tânãr pot fi multe situaþii care ar putea duce la disperare, dar dacã rãmâne forþa de a cãdea în genunchi disperarea poate fi

învinsã pentru cã dupã fiecare apus apare un rãsãrit ºi dupã fiecare furtunã poate apãrea curcubeul. Speranþa este cea care vede spicul în timp ce ochii noºtri de carne nu vãd decât bobul care putrezeºte. Învierea lui Cristos este cea mai profundã mãrturie în acest sens! El a învins rãul, pãcatul ºi moartea oferindu-ne speranþa victoriei binelui în viaþa noastrã. De aceea, în acelaºi mesaj pentru Ziua Mondialã a Tineretului, papa îi îndeamnã pe tineri: „Dragi prieteni, asemenea lui Paul, mãrturisiþi-l pe cel înviat!

Faceþi-l cunoscut celor care, tineri de vârsta voastrã ºi adulþi, sunt în cãutarea «speranþei mari» care sã dea sens existenþei lor.

Dacã Isus a devenit speranþa voastrã, spuneþi asta ºi altora cu bucuria ºi cu angajarea voastrã spiritualã, apostolicã ºi socialã.

Locuiþi de Cristos, dupã ce v-aþi pus în el credinþa voastrã ºi dupã ce i-aþi dat toatã încrederea voastrã, rãspândiþi aceastã speranþã în jurul vostru”.

Un tânãr care îl urmeazã pe Cristos nu poate sã nu fie umplut de aceastã speranþã care oferã bucuria vieþii.

Pr. Felix Roca

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Nu e ciudat?

Nu e ciudat cã o bancnotã de 10 lei pare o sumã mare când trebuie sã o dai la bisericã, dar e o sumã atât de micã atunci când mergi la cumpãrãturi?

Nu e ciudat cã o orã pare atât de lungã când eºti la bisericã, dar trece atât de repede când te uiþi la un film bun?

Nu e ciudat cã atunci când trebuie sã te rogi, nu îþi vine

nici un cuvânt sau nu ai nimic de spus, dar nu duci lipsã de cuvinte când stai de vorbã cu un prieten?

Nu e ciudat cât de dificil ºi plictisitor pare sã citeºti un capitol din Sfânta Scripturã, dar cât de uºor e sã citeºti 100 de pagini dintr-un roman preferat?

Nu e ciudat cã fiecare vrea locuri în faþã când merge la

Un susur blând ºi subþire „ªi dupã cutremurul de pãmânt a venit un foc – Domnul nu era în focul acela. ªi dupã foc a venit un susur blând ºi subþire” (1Rg 19,12).

Thomas Edison este renumit pentru nenumãratele lui invenþii, însã nu-mi amintesc sã fi gãsit recomandatã metoda lui de a negocia în nici un manual de comerþ. Se spune cã odatã, când se pregãtea sã se întâlneascã cu un potenþial cumpãrãtor al ultimei sale invenþii, Thomas Edison ºi-a întrebat soþia ce preþ sã cearã. Ea i-a rãspuns cã 20.000 de dolari ar fi o sumã acceptabilã. O sumã frumoasã în secolul al XIX-lea, însã renumitul inventator s-a codit dacã sã cearã atât de mult. La întâlnire, cumpãrãtorul l-a întrebat pe Edison, cât vrea pe invenþia lui. Jenat sã cearã suma propusã de soþia lui, Thomas Edison a pãstrat tãcerea. Dupã câteva clipe, cumpãrãtorul l-a întrebat nedumerit: „Credeþi cã 100.000 de dolari este un preþ bun?”. *** ªi eu pot pãþi la fel în viaþa mea de rugãciune. Dacã îi tot cer lui Dumnezeu diferite lucruri fãrã a pãstra tãcerea, el nu prea are prilejul sã-mi împãrtãºeascã planurile lui pentru viaþa mea.

Ideile mele pot reflecta ceea ce eu consider important pe moment, pe când planurile lui pentru mine au valoare eternã ºi întrec cu mult dorinþele mele, nu de puþine ori egoiste. Adesea ne luãm prea puþin timp când cãutãm voinþa lui Dumnezeu pentru viaþa noastrã. Secretul constã în a rãmâne „în tãcere” suficient de mult timp pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, acel „susur blând ºi subþire”. (Însemnãri din vale, 5 iunie 2006)

18 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

un concert sau la un meci, dar face tot posibilul sã stea pe ultimul rând în bisericã?

Nu e ciudat cã vrem sã ºtim în avans cu douã-trei sãptãmâni despre un anumit eveniment din bisericã, pentru a-l putea trece în agenda noastrã, dar dacã e vorba de altceva, de un alt eveniment, e suficient dacã aflãm în ultimul minut?

Nu e ciudat cât de dificil e sã învãþãm ceva despre Dumnezeu ºi sã le împãrtãºim ºi altora despre el, dar cât de uºor e sã învãþãm, sã înþelegem, sã rãspândim ºi sã repetãm o bârfã?

Nu e ciudat cum credem tot ce scriu revistele ºi ziarele, dar punem la îndoialã cuvântul lui Dumnezeu?

Nu e ciudat cum fiecare vrea un loc în rai, dar nu vrea nici sã creadã, nici sã facã sau sã spunã ceva pentru a ajunge acolo?

Nu e ciudat cã transmitem imediat mai departe bancurile auzite, dar când e vorba sã transmitem câteva gânduri despre Dumnezeu, ne gândim de douã ori înainte sã o facem?

E ciudat, nu-i aºa? (Însemnãri din vale, nr. 136/2007)

PaºtI 2009

Dacã þi-e fricã de moarte, Paºtele, sãrbãtoarea lespezilor rãsturnate! iubeºte învierea!

Tablete spirituale

Fiecare dintre noi are lespedea sa. Un bolovan enorm, rostogolit peste deschiderea sufletului, care-i înãbuºã aerisirea, care-i blocheazã orice razã de soare, sub care-l încremeneºte gerul, ºi care împiedicã comunicarea cu celãlalt.

Este lespedea singurãtãþii, a mizeriei, a bolii, a urii, a disperãrii, a pãcatului.

Suntem toþi morminte înstrãinate; fiecare sigilat de propria moarte.

omnul nostru Isus Cristos, D prin carnea trupului sãu, a dat o speranþã nouã trupurilor noastre.

A luat asupra sa ceea ce nouã aici pe pãmânt ne este cel mai cunoscut, ceea ce pentru noi se verificã mereu ºi cu exactitate: naºterea ºi moartea. Naºterea ºi moartea aici erau din plin, învierea ºi viaþa veºnicã nu erau.

A gãsit ale lumii mizere satisfacþii ºi ne-a adus ale cerului, strãine lumii, bucurii.

Dacã þi-e fricã de moarte, iubeºte învierea! ªi-a dat ajutor prin suferinþa sa, cãci sãnãtatea ta nu-þi mai era de nici un ajutor!

Sã recunoaºtem, aºadar, aceastã sãnãtate veºnicã, strãinã lumii, ºi sã trãim ca strãini în aceastã lume. Sã ne gândim mai des cã suntem trecãtori pe acest pãmânt ºi astfel vom pãcãtui mai puþin. Mai degrabã sã-i mulþumim Domnului pentru cã a dispus ca ultima noastrã zi pe

acest pãmânt sã vinã atât de repede ºi sã fie atât de nesigurã.

Din copilãrie ºi pânã la bãtrâneþe calea e atât de scurtã. Dacã Adam ar fi murit astãzi, la ce i-ar fi folosit o viaþã atât de lungã?

Cât poate sã fie de mare timpul, dacã oricum trebuie sã se termine? Nimeni nu se mai poate întoarce la ziua de ieri, iar ziua de azi se grãbeºte sã treacã! În cursul acestui spaþiu atât de scurt sã ne strãduim sã trãim bine, pentru a fi acolo unde nu mai existã trecere!

Chiar ºi acum în timp ce vorbim, chiar ºi acum suntem în trecere. Cuvintele fug ºi orele se scurg, la fel ºi viaþa noastrã, ºi faptele noastre, gloria noastrã ºi mizeria noastrã, la fel se scurge ºi fericirea noastrã.

Totul trece, însã sã nu ne fie teamã: „Cuvântul Domnului rãmâne în veºnicie!” (Is 40,8; 1Pt 1,25).

Paºtele, aºadar, sã fie pentru toþi rostogolirea lespezii, sfârºitul coºmarului, izbucnirea luminii, primãvara unor relaþii noi. ªi dacã fiecare dintre noi, odatã ieºit din propriul mormânt, începe sã îndepãrteze ºi lespedea de pe mormântul de alãturi, se va repeta în sfârºit minunea cutremurului care a însoþit primul Paºti a lui Cristos.

Evanghelia ne spune cã cele douã momente supreme ale istoriei mântuirii, moartea ºi învierea, au fost amândouã însoþite de cutremur (Mt 27,51; 28,2).

Paºtele este, aºadar, sãrbãtoarea lespezilor rãsturnate!

Este sãrbãtoarea cutremurului!

Din Discursurile sfântului Augustin (Sermo 124,4)

Don Tonino Bello

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Înviere O crustã de manã putea-va rãmâne, O mânã de haruri putea-va-mplini Dorinþa lui astãzi, opusul lui mâine, Dar, pânã la urmã, oricum, vor pieri.

Cãci moare ºi Lazãr, el reînnodatul La firul de viaþã cam brusc întrerupt, Cum moare de altfel ºi astãzi tot natul ªi moare-orice om de la bun început. ªi totuºi se schimbã ceva, nu oriunde, Ci chiar în esenþa de om muritor, O datã cu ceea ce Domnu-ntreprinde Când moare pe cruce, jertfit tuturor.

Cãci chiar dinãuntru se spulberã-n fine, Destinul cel jalnic, comun pentru toþi, Când Domnul, din moarte, se scuturã bine ªi-nvie la viaþã, învie din morþi.

De-atunci învierea nu-i doar o-nnodare De zile cu zile, program prelungit, Ci-i chiar veºnicia cu tot ce e-n stare S-aduncã-nviatul ce-a fost rãstignit.

Cristos înviat de Agostino Cottolengo (1829)

Bucuria învierii Bucuria învierii e aºa de mare azi, O cântare fericitã se revarsã-n sfânt extaz.

Suflete, ce zaci acuma doborât de-al tãu pãcat Hai, te scoalã, schimbã-þi viaþa cãci Cristos a înviat!

Ofertã de viaþã totalã ºi plinã, În care chiar trupul nu-i doar ambalaj, Chiar dacã o vreme mai vrea sã rãmânã Pãmântului pradã ºi timpului gaj.

E sfânta-nviere luminã în toate, E har ºi tãrie în luptã ºi cer, E chiar mântuire, cu mult peste poate, E chiar garanþie cã n-o sã mai pier.

Pr. Cristian Chinez 20 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

Treacã fãrã nume anii cei trãiþi fãrã Cristos.

Legãturile Satanei zacã-n pulbere pe jos.

Cântã slavã celui care viaþa ne-a rãscumpãrat Cu un preþ atât de mare, – slavã lui, El a-nviat!

Sã trãim de-acum înainte strânºi de jertfa crucii lui Cu o dragoste fierbinte noi, ostaºii Domnului.

Sã rãsune-n mii de glasuri slava lui neîncetat.

Inimile sus! - Cântaþi-i! Azi Cristos a înviat!

Autor necunoscut

ªtiri • ªtiri • ªtiri Scrisoare cãtre episcopi Scrisoarea Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea cãtre episcopii Bisericii Catolice cu privire la iertarea episcopilor excomunicaþi în anul 1988 în urma deciziei arhiepiscopului Marcel Lefebvre de a-i consacra fãrã acordul Vaticanului a fost publicatã joi, 5 martie. Papa explicã motivaþia ridicãrii excomunicãrilor: „Am fãcut acest act de bunãvoinþã paternalã deoarece aceºti episcopi mi-au transmis în repetate rânduri suferinþa lor profundã provocatã de situaþia în care se gãsesc”. În faþa diverselor acuze papa scrie: „Un gest umil al unei mâini întinse” a dat naºtere „unui adevãrat vacarm”; cu toate acestea – se întreabã papa – este atât de greºit sã ieºi în întâmpinarea fratelui care «are ceva împotriva ta» ºi sã cauþi împãcarea?”.

Preoþi uciºi Pr. Daniel Matsela Mahula, 33 de ani, din Dieceza de Klerksdorp, a fost ucis la 27 februarie, în Africa de Sud, în timp ce se afla la volanul autoturismului sãu. A fost atacat de patru bandiþi, în apropiere de Bloemholf. Pr. Lionel Sham, 66 de ani, paroh la Mohlakeng, în Arhidieceza de Johannesburg (Africa de Sud), a fost ucis la 7 martie, dupã ce a fost rãpit din casa sa.

Duminicã, 8 martie, a fost ucis în Burundi pãrintele Révocat Gahimbare (39 de ani), paroh la Karuzi. Preotul a fost ucis de patru bandiþi deghizaþi în poliþiºti, care jefuiau mãnãstirea cãlugãriþelor „Bene Maria”. Pãrintele a sãrit în ajutorul cãlugãriþelor, dar jefuitorii l-au împuºcat mortal. În oraºul brazilian Recife, capitala statului Pernambuco, a fost ucis la 19 martie pr. Ramiro Ludeña Y Amigo, 64 de ani, originar din Spania, angajat în ajutorarea copiilor strãzii.

Identitatea creºtinã Preºedinþii conferinþelor episcopale din sud-estul Europei au participat în Turcia la întâlnirea „Identitatea creºtinã într-o lume multiculturalã ºi multietnicã”, între 3 ºi 8 martie, desfãºuratã sub formã de pelerinaj pe urmele apostolului Paul. Lucrãrile au început la Iskenderun, în Anatolia orientalã, ºi s-au încheiat cu o Liturghie în catedrala catolicã din Istanbul. La pelerinajul din Turcia au participat reprezentanþii din Albania, Bosnia ºi Herþegovina, Grecia, România (PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti), din Balcani ºi PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu.

Icoana sfântului Paul Comunitatea de români catolici din Kingsbury, Londra, a întâmpinat duminicã, 8 martie, pelerinajul cu icoana sfântului

Paul organizat cu ocazia Anului Paulin în unele parohii ale Diecezei de Westminster, unde pentru câte o sãptãmânã icoana este expusã spre venerare în bisericã, iar în fiecare zi sunt recitate rugãciuni speciale, litania sfântului Paul, cateheze etc.

Seminar despre media La Roma, în zilele de 9 ºi 10 martie, s-a desfãºurat Seminarul episcopilor responsabili pentru comunicaþiile sociale în cadrul Conferinþelor Episcopilor din toatã lumea, promovat de Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii Sociale. Întâlnirea a pornit de la mesajul papei pentru

Cea de-a XLIII-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, care are ca temã: „Noi tehnologii, noi relaþii. Promovarea unei culturi a respectului, dialogului ºi prieteniei”. Din România a participat ÎPS Ioan Robu.

Distincþie Card. Renato Raffaele Martino, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, a primit Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce, oferit de preºedintele României, Traian Bãsescu, distincþia fiindu-i înmânatã cu ocazia concertului de orgã organizat de Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun la 24 martie în biserica „Sfânta Fecioarã a Carmelului” din Traspontina, Roma, ºi susþinut de maestrul Felician Roºca. Manifestarea face parte dintr-o serie de „concerte de recunoºtinþã” grupate sub numele generic „Întâlnirea cu celãlalt. Demnitate ºi solidaritate”, oferite de Ambasada României pentru reprezentanþii Bisericii Catolice în semn de recunoºtinþã pentru susþinerea comunitãþilor creºtine româneºti din Italia.

Charles Darwin Anul 2009 marcheazã douã secole de la naºterea lui Darwin ºi un secol ºi jumãtate de la publicarea lucrãrii „Originea speciilor”. Sunt planificate evenimente ºi publicaþii în întreaga lume. La Roma, în perioada 3-7 martie, a avut loc Conferinþa „Evoluþia biologicã: fapte ºi teorii. O evaluare criticã la 150 de ani de la «Originea speciilor»”, organizatã de Sfântul Scaun ºi Universitatea „Notre Dame” din statul american Indiana. Conferinþa s-a bucurat de participarea a circa 40 de relatori – oameni de ºtiinþã, filozofi ºi teologi – provenind din

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Europa, Statele Unite ale Americii, Canada ºi din partea Sfântului Scaun. S-a fãcut deosebirea clarã între domeniul ºtiinþei ºi cel al teologiei. S-a vorbit despre evitarea contrastului radical între evoluþionism ºi creaþionism, care par sã se excludã reciproc. Întâlnire Taizé Lituania va gãzdui o întâlnire Taizé în perioada 1-3 mai, la Vilnius, oraº proclamat anul acesta capitala europeanã a culturii. Tinerii sunt încurajaþi sã participe la aceastã întâlnire ºi sã se întâlneascã într-un climat de rugãciune ºi de comuniune fraternã. Vor fi gãzduiþi în familiile ºi în parohiile din Vilnius. Programul întâlnirii de la Vilnius ºi indicaþii practice pentru înscriere se gãsesc pe situl www.taize.fr.

Luare de poziþie Biserica Catolicã, printr-un comunicat redactat de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti la 10 martie, „dezaprobã dezincriminarea prostituþiei ºi incestului în noul Cod Penal, considerând-o ca un drum liber ºi justificabil spre dispreþul ºi abuzul faþã de fiinþa umanã.

Biserica nu a încetat ºi nu va înceta sã apere demnitatea persoanei umane ºi sã dezaprobe prostituþia ºi incestul”. Poziþia a fost preluatã ºi întãritã de PS Petru Gherghel cu „invitaþia adresatã tuturor preoþilor, persoanelor consacrate ºi credincioºilor de a îndrepta spre ceruri rugãciunea lor pentru apãrarea demnitãþii omului ºi a responsabilitãþii faptelor sale”.

Octogenar Pr. Iosif Sescu a împlinit duminicã, 8 martie, 80 de ani. Sãrbãtoarea a fost marcatã printr-o Liturghie celebratã în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu,

alãturi de pr. Gabriel Cimpoeºu.

Teritoriul pastoral cuprinde 53 de comunitãþi, dar numai în 17 dintre ele existã comunitãþi catolice formate. ªedinþe decanale La sfârºitul lunii martie ºi în prima zi a lunii aprilie s-au desfãºurat ºedinþe decanale cu preoþii din decanatele Diecezei de Iaºi.

Astfel, preoþii din decanatele de Trotuº ºi Moineºti s-au întâlnit la Oneºti la 23 martie; cei din decanatele Focºani, Bacãu ºi Traian la Bacãu în Parohia „Sf. Nicolae”, la 24 martie; cei din decanatele de Roman, Piatra ºi Siret la Misionarii Verbiþi, Traian la 25 martie; cei din Decanatul de Iaºi la Iaºi, la 30 martie, iar preoþii din Decanatul de Suceava s-au întâlnit la Suceava la 1 aprilie.

Profesiune În cadrul Liturghiei prezidatã de PS Petru Gherghel, la 25 martie, în biserica „Sfânta Cruce” din Bacãu, tânãra Mihaela Imbrea, din Nicoreºti, a fãcut pentru prima datã profesiunea avut loc în perioada 26-28 mar- simplã a sfaturilor evanghelice tie, la Blaj. Au participat operatori media (presã scrisã, birouri de presã, audio-vizual ºi internet) din diecezele catolice din România. Din Dieceza de Iaºi au fost prezenþi pr. Cornel Cadar ºi pr. Iosif Dorcu.

Mandat misionar Pãrintelui Marius Catrinþaºu i-a fost înmânat mandatul misionar de cãtre PS Aurel Percã, în cadrul Institutului „Slujitoaîn cadrul Liturghiei celebrate rele lui Cristos, Marele Preot”. la Bijghir, duminicã, 29 martie. Alte trei surori au fãcut reînnoPr. Marius s-a întors la 28 ia- irea voturilor: Mihaela Farcaº nuarie din Coasta de Fildeº, dupã (Focuri), Anca Mihaela Ciobão experienþã de aproximativ nicã (Rãducãneni) ºi Adriana douã luni, iar la 1 aprilie va Budãu (Stufu). Actualmente sunt pleca din nou în Parohia Djebo- 153 de surori care activeazã în noua, în Arhidieceza de Bouake, Chiºinãu, Austria, Italia, Bucupentru a-ºi desfãºura activitatea reºti ºi în mai multe parohii ale misionarã pentru urmãtorii ani, Diecezei de Iaºi. alãturi pe PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã ºi alþi colegi ºi prieteni preoþi, împreunã cu numeroºi credincioºi. S-a nãscut la 8 martie 1929 la Sãbãoani.

A fost hirotonit preot la 1 iunie 1958 la Alba-Iulia de episcopul Marton Aron. A activat în parohiile Valea Seacã, Luizi-Cãlugãra, Ploscuþeni, Fundu Rãcãciuni, Bacãu „Sfântul Nicolae”. În anul 2008, pr. Iosif a celebrat ºi jubileul de 50 de ani de preoþie. ÎNOMC 2009 Cea de-a IX-a Întâlnire Naþionalã a Operatorilor din Media Catolice (ÎNOMC) cu tema Planificarea strategicã a activitãþii birourilor de presã catolice a

22 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

Cursurile vor fi þinute de pr. GianExerciþii spirituale Familia Iubirii Milostive orga- franco Maronese, SVD. Doritorii nizeazã un curs de exerciþii se pot înscrie la tel: 0233/735370 spirituale cu tema „Mã iubeºti sau e-mail: verbititraian@yatu mai mult decât ceilalþi?” care hoo.com; verbiti@artelecom.net. se va desfãºura la Barticeºti în Predici audio ºi text perioada 14-17 aprilie ºi la care Cea mai mare parte a predicilor sunt invitaþi toþi cei care au peste din cadrul Liturghiilor catolice 16 ani. Participanþii sunt rugaþi transmise duminica la Radio sã aducã Biblia, caiet ºi pix. Cei Iaºi, între orele 08.03 ºi 09.00 care doresc sã participe se pot pe unde medii (AM) – 1053 KHz, programa la tel. 0233/781440 precum ºi pe internet (www.ra(Sr. Cecilia Radavoi) ºi la tel. dioiasi.ro) pot fi gãsite începând 0731/349287 (Gabriela David). din luna martie pe www.ercis.ro Exerciþii pentru laici la secþiunea Bibliotecã>Predici/ Misionarii Cuvântului Divin Meditaþii, unde pot fi citite, (Verbiþii – SVD) organizeazã ascultate sau chiar descãrcate. în anul 2009, la Casa de recu- Textele ºi înregistrãrile audio legere de la Traian, douã cur- sunt structurate în funcþie de suri de exerciþii spirituale pen- perioadele anului liturgic ºi de tru laici: 15-17 mai ºi 3-5 iulie. preoþii predicatori.

A trecut la Domnul În vârstã de 82 de ani, în conventul din Luizi-Cãlugãra, vineri, 27 februarie, a trecut la cele veºnice pr. Iosif Pal, OFMConv. S-a nãscut la 25 noiembrie 1927, la Gherãeºtii Noi (NT). A absolvit liceul la Seminarul Franciscan din Hãlãuceºti (1940-1946). A început studiile filozofice la Hãlãuceºti (1946-1948). Între anii 1949 ºi 1951 a urmat stagiul militar, iar în perioada 1951-1952, a lucrat ca profesor de limbã românã la ªcoala elementarã de 7 ani Nisiporeºti.

A urmat apoi Institutul Teologic din Alba-Iulia (1952-1955). În anul 1953 a depus profesiunea solemnã în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali. A fost sfinþit preot la 8 decembrie 1954, la Oradea, de cãtre Mons. ªtefan Fiedler. A activat ca profesor la ªcoala de Cantori din Alba-Iulia (15 aprilie 1955 – 31 martie 1956), lector la Institutul Teologic din Alba-Iulia (1 aprilie – 30 septembrie 1956), vicar la Vãleni (1 octombrie 1956 – 1 octombrie 1958), administrator parohial la Horleºti (1 octombrie 1958 – 1 februarie 1967), lector ºi pedagog la Institutul Teologic din Iaºi (1 februarie 1967 – 31 august 1969), vicar, ºef serviciu administrativ ºi iarãºi vicar la Iaºi (1 septembrie 1969 – 1 martie 1973 – 1 ianuarie 1974 – 1 mai 1975), paroh la Galaþi (1 mai 1975 – 1 septembrie 1979) ºi Luizi-Cãlugãra (1 septembrie 1979 – 1 septembrie 1996). În perioada 1996-2000 a fost ministru provincial al Provinciei „Sfântul Iosif” din România a Fraþilor Minori Conventuali. La 1 ianuarie 1999 s-a pensionat.

Dupã anul 2000 a fost duhovnic la Institutul „Sf. Maria” din Bucureºti ºi apoi s-a retras la Luizi-Cãlugãra ajutând în pastoraþie. În ultimii ani, boala l-a slãbit tot mai mult. Înmormântarea a avut loc la Luizi-Cãlugãra, luni, 2 martie, Liturghia funebrã fiind prezidatã de PS Petru Gherghel.

Pe scurt 24 februarie: Premierea Centrului Diecezan Caritas Iaºi, reprezentat de pr. Egidiu Condac, în cadrul celei de-a patra ediþii a „Galei Tinerilor Valori” de la Iaºi, pentru implicare socialã în anul 2008 28 februarie: Curs de formare în Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman, pentru 110 tineri din 12 parohii, membri ºi simpatizanþi ai A.C. 2-5 martie: Întâlnirea parohilor franciscani din parohiile pãstorite de fraþii Provinciei „Sfântul Iosif” a OFMConv. la conventul din Bacãu 3-8 martie: Întâlnirea Internaþionalã a Secretariatului Internaþional al Învãþãmântului Catolic din Europa, la Bucureºti, cu invitaþi din 32 de þãri catolice din Europa. Din Dieceza de Iaºi a participat pr. Benone Lucaci 5 martie: Liturghie pontificalã celebratã de PS Petru Gherghel la sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti cu ocazia împlinirii a 384 de ani de la trecerea la cele veºnice a fericitului Ieremia (în 1625) 6 martie: Rugãciune la Oneºti ºi la Iaºi cu ocazia Zilei Mondiale de Rugãciune a Femeilor pentru Unitatea Creºtinilor 10 martie: Conferinþa „Când etica merge mânã în mânã cu profitul. O misiune posibilã”, susþinutã de dr. J. Robert Ouimet din Canada la Institutul Teologic „Sf. Iosif” din Iaºi 12-15 martie: Misiuni populare la Oþeleni (predicator fiind pr. Adrian Ciobanu), la Liturghia de încheiere participând ºi PS Aurel Percã 13-15 martie: Exerciþii spirituale pentru Consiliul Diecezan al A.C. la Luncani 21 martie: Întrunire cu directorii grãdiniþelor din Dieceza de Iaºi la Piatra Neamþ, cu tema: „Grãdiniþa – între tradiþional ºi modern” 21 martie: Adunare Generalã a A.C. Adulþi la Mãrgineni cu participarea a 180 de membri din 16 parohii 21 martie: Dezbatere cu tema „Tinerii în perspectiva viitorului” pentru tineri din Roman ºi împrejurimi la Roman 25 martie: Rugãciuni pentru viaþã, în organizarea Asociaþiei „Familia ºi Viaþa” împreunã cu Parohia Roman „Sf. Tereza a Pruncului Isus” 28 martie: Sesiune obiºnuitã a Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli, la Bacãu.

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic Olimpia Coman (Câmpina). „Pãrinþii mei au avut terenuri pe care ar vrea sã le recupereze în ciuda faptului cã nu au depus cerere pe legea 18/1991. Unul dintre ele a fost donat statului în anul 1988 la moartea bunicii pentru cã plãteau impozit, fãrã a avea un profit de pe urma lui.

Celãlalt a fost luat abuziv de cãtre stat pentru a construi o ºcoalã pe el. Am fost despãgubiþi pentru acesta cu o sumã derizorie: 2 lei/m.p. De ce nu mai este valabilã legea 18/1991?

Din moment ce a fost promulgatã nu are valabilitate în continuare? Ce putem face pentru a le putea recupera?”

Legea 18/1991 este încã în vigoare ºi ea în decursul anilor a fost republicatã ºi completatã prin legea 169/1997, legea 1/2000, legea 247/2005. În cazul dv. sunt însã aplicabile, cel puþin pentru terenul preluat abuziv în vederea construirii unei ºcoli, dispoziþiile legii 10/2001.

La apariþia legii menþionate mai sus era necesar ca pãrinþii dv., în cazul în care aceºtia trãiau, sau moºtenitorii acestora sã se adreseze cu o notificare, în termenul legal stabilit, Primãriei în vederea restituirii suprafeþei de teren luatã abuziv. În cazul în care pe aceastã suprafaþã de teren au fost edificate construcþii, atunci pentru suprafaþa de teren ocupatã trebuia sã se emitã dispoziþie de acordare a unor

mãsuri reparatorii, respectiv despãgubiri bãneºti. Dacã o parte din teren este liberã, atunci se poate dispune retrocedarea în naturã a terenului neafectat de construcþii.

Dacã nu aþi fãcut notificare în baza legii 10/2001 nu mai aveþi aceastã posibilitate, întrucât termenul prevãzut de lege a expirat, orice solicitare fiind consideratã tardivã, chiar dacã aveþi acte din care rezultã cã eraþi îndreptãþitã sã recuperaþi cele douã terenuri.

P. Lungu (Paºcani) „În anul 2008 am fost parte într-un proces de revendicare cu un vecin care îmi ocupã o parte din terenul proprietatea mea. La primul termen de judecatã instanþa de judecatã mi-a solicitat sã achit o taxã de timbru foarte mare ºi, pentru cã nu am avut suma toatã, acþiunea a fost anulatã ca insuficient timbratã. Dupã terminarea procesului am înþeles cã aº fi avut posibilitatea sã fiu scutit de plata taxei de timbru. Existã vreo lege care sã reglementeze aceastã situaþie?”

Prin OUG nr. 51/2008 s-a prevãzut posibilitatea acordãrii unui ajutor public judiciar în cauzele civile, comerciale, administrative, de muncã ºi asigurãri sociale, precum ºi în alte cauze, cu excepþia celor penale (art. 3). Conform art. 4 din ordonanþa amintitã mai sus, poate solicita acordarea ajutorului

24 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

public judiciar orice persoanã fizicã, în situaþia în care nu poate face faþã cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implicã obþinerea unor consultaþii juridice în vederea apãrãrii unui drept sau interes legitim în justiþie fãrã a pune în pericol întreþinerea sa ori a familiei sale.

Prin art. 6 se prevede cã ajutorul public se poate acorda în urmãtoarele forme: a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentãrii, asistenþei juridice ºi, dupã caz, a apãrãrii, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiþie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumitã în continuare asistenþã prin avocat; b) plata expertului, traducãtorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinþarea instanþei sau a autoritãþii cu atribuþii jurisdicþionale, dacã aceastã platã incumbã, potrivit legii, celui ce solicitã ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecãtoresc; d) scutiri, reduceri, eºalonãri sau amânãri de la plata taxelor judiciare prevãzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silitã.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei Liliana Adam (Luizi-Cãlugãra). Ne bucurã faptul cã dupã o experienþã nu tocmai plãcutã în strãinãtate aþi revenit în þarã ºi ne-aþi împãrtãºit câteva dintre impresiile dv. atunci când vã aflaþi pe meleaguri strãine, departe de cei dragi. Nu v-a fost uºor ºi ceea ce v-a marcat cel mai mult a fost, cu siguranþã, îndepãrtarea de Dumnezeu, sau impresia cã el v-ar fi pãrãsit.

Suntem convinºi cã aceastã tristã experienþã v-a ajutat sã vã maturizaþi ºi sã vã daþi seama de forþa dv. lãuntricã, de libertatea de a alege pe care Dumnezeu a lãsat-o fiecãruia dintre noi. El nu ne impune sã-l urmãm, dar vrea ca noi sã ºtim cã indiferent unde ne vom afla, în ce colþ îndepãrtat al lumii ne va purta paºii, el merge alãturi de noi numai dacã noi îl chemãm, dacã-i dorim prezenþa, dacã avem deplinã încredere în el ºi ne abandonãm lui cu toatã fiinþa noastrã. Este ceea ce, poate, dv., fie ºi pentru o clipã, aþi uitat. Faptul cã pânã la urmã aþi rezistat tentaþiilor care v-au întâmpinat acolo, pãstrându-vã credinþa, dovedeºte cã nu aþi fost singurã ºi cã Dumnezeu v-a auzit rugãciunea mutã chiar ºi atunci când spuneþi cã simþeaþi cum vã îndepãrtaþi de el. V-a auzit glasul mut al disperãrii ºi v-a ajutat sã fiþi, în final, o învingãtoare. Sã rãmânem uniþi în rugãciune ºi sã nu-i uitãm niciodatã pe fraþii noºtri care, departe de þarã ºi de cei dragi, pot uºor sã devinã sclavii unei vieþi fãrã Dumnezeu.

Gabriela G. (Hãlãuceºti).

Vã mulþumim pentru articolul

ºi pentru versurile trimise din care redãm câteva strofe: „Privesc pe Isus pe drumul ruºinii umilit... / Dar, Doamne, sclavul pãcatului sunt eu. / Drumul acesta e al meu... / De ce nu sunt eu pedepsit? / Îmbãlsãmat în propriul sânge, / Sub goana bicelor pãgâne, / Tu pãtimeºti, Doamne, sub cruce / Pedeapsa ce pe drept mi se cuvine!”

A.I. (Bacãu). „Vã deranjez în legãturã cu o «problemã»: eu sunt ortodoxã ºi urmeazã sã mã cãsãtoresc cu un bãiat care este botezat în biserica romanocatolicã ºi aº dori sã îmi schimb religia ca sã fim amândoi romano-catolici, însã nu ºtiu ce trebuie sã fac pentru acest lucru ºi dacã voi avea nevoie, de la parohia ortodoxã la care am fost botezatã eu, de un certificat de botez. În caz cã mã pot boteza în ce constã ritualul?

Vã mulþumesc!”.

Dacã sunteþi botezatã nu mai trebuie sã vã botezaþi. Trebuie sã aduceþi de la parohia în care aþi fost botezatã o adeverinþã din care sã rezulte acest fapt ºi cã nu aþi mai fost cãsãtoritã. În caz cã nu puteþi sã aduceþi un asemenea document trebuie sã veniþi cu martori (naºii de la botez, pãrinþii, fraþii mai mari etc.) care sã dea mãrturie despre dv. Va trebui apoi, împreunã cu logodnicul, sã vã înscrieþi la biroul parohial unde veþi face cãsãtoria sau unde vã vine mai aproape pentru a începe pregãtirea pentru cãsãtorie. Dincolo de toate acestea trebuie sã vã asiguraþi ºi sã vã cercetaþi cu privire la convingerile dv., la relaþia pe care o aveþi cu Domnul.

Dacã Dumnezeu nu este în inima noastrã ºi dacã n-am luat decizia sã mergem pe urmele lui degeaba ne schimbãm religia.

Dacã veþi mai avea întrebãri nu ezitaþi sã ne scrieþi. Vã dorim binecuvântare de la Domnul!

Antonia ªtefania Georgescu (Moineºti). Vã mulþumim pentru urãrile frumoase adresate ºi pentru rugãciunile pe care le faceþi cu consecvenþã pentru noi. Vã dorim ºi noi un timp pascal plin de haruri, de bucurii, sãnãtate ºi pace interioarã.

Redãm un fragment din paginile pe care ni le-aþi trimis spre publicare: „Cristos a înviat! E ziua învierii, este Paºtele, cea mai mare sãrbãtoare a neamului omenesc creºtin... sã ne bucurãm, sã ne luminãm cu lumina lui Cristos, (...) sã ne îmbrãþiºãm, sã ne iertãm unii pe alþii pentru ca Mântuitorul nostru sã învie din nou în sufletele noastre, în viaþa noastrã, spre gloria ºi mãrirea numelui sãu, spre binele nostru ºi al Bisericii, pentru pacea þãrii noastre ºi a lumii întregi. Astãzi sãrbãtorim adevãrul ºi forþa invincibilã. Isus este principele vieþii.

El a învins moartea, sparge zãvorul iadului, deschide minunatele uºi ale raiului, învinge diavolul, prãbuºeºte piatra mare de la uºa mormântului.

Acesta este misterul pascal, care nu este o simplã teorie, ci adeverirea celor spuse de el, a înviat dupã cum a spus, promisiunea tuturor promisiunilor sfinte, proba dumnezeiascã, pecetea învãþãturii sale. Mântuitorul cel înviat ne umple inimile noastre, cu pacea ºi bucuria sa

aprilie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 25

pascalã. Sãrbãtorind învierea lui Cristos, sãrbãtorim ºi învierea noastrã, sãrbãtoarea speranþei ºi a bucuriei. Sã-l rugãm pe Isus cel biruitor al pãcatului ºi al morþii sã ne facã parte din plin de bucuria, speranþa ºi lumina învierii!”.

Alexandra Morogan (Bacãu). Vã mulþumim pentru versurile trimise. Din pãcate, din cauza spaþiului restrâns al revistei nu vã putem publica poezia în paginile revistei. Vã dorim numai bucurii ºi împliniri în viaþã!

B.A. (Bucureºti). Despre vizita Sfântului Pãrinte în Africa bãnuim cã aþi citit în numãrul trecut ºi în acest numãr al revistei. Benedict al XVI-lea nu este primul papã care a mers în Africa. Este cea de-a XVIII-a vizitã a unui papã în acest continent. ªirul de cãlãtorii pontificale a început în anul 1969 (31 iulie – 2 august), când papa Paul al VI-lea a mers în Uganda.

Ioan Paul al II-lea a fãcut 16 vizite în Africa; între anii 1980 ºi 2000 a fost în 42 dintre cele 53 de þãri africane. Cãlãtoria lui Benedict al XVI-lea a fost prilejuitã de publicarea ºi încredinþarea documentului „Instrumentum laboris”, textul de lucru pentru Cea de-a II-a Adunare specialã pentru Africa a Sinodului Episcopilor care se va desfãºura în perioada 4-25 octombrie în Vatican cu tema: „Biserica în Africa în slujba reconcilierii, dreptãþii ºi pãcii.

– Voi sunteþi sarea pãmântului... Voi sunteþi lumina lumii” (Mt 5,13.15). Cu privire la întrebarea pe care ne-aþi adresat-o vã

rãspundem cu cuvintele Sfântului Pãrinte din recenta vizitã în Africa: „Se poate obiecta: «De ce nu îi lãsãm în pace? Ei au adevãrul lor; ºi noi, al nostru.

Sã încercãm sã convieþuim în mod paºnic, lãsând pe fiecare aºa cum este, ca sã realizeze în cel mai bun mod propria autenticitate». Dacã noi suntem însã convinºi ºi am trãit experienþa cã fãrã Cristos viaþa este incompletã, îi lipseºte o realitate – chiar realitatea fundamentalã –, trebuie sã fim convinºi ºi de faptul cã nu facem nici o nedreptate nimãnui dacã i-l prezentãm pe Cristos ºi îi dãm posibilitatea de a gãsi, în acest fel, ºi adevãrata sa autenticitate, bucuria de a fi aflat viaþa. Dimpotrivã, trebuie sã o facem, este obligaþia noastrã de a oferi tuturor aceastã posibilitate de a ajunge la viaþa veºnicã... Domnul face din noi prietenii sãi, se încredinþeazã nouã, ne încredinþeazã trupul sãu în Euharistie, ne încredinþeazã Biserica sa. ªi atunci trebuie sã fim cu adevãrat prietenii sãi, sã avem aceeaºi simþire cu el, sã voim ceea ce vrea el ºi sã nu voim ceea ce el nu doreºte... Sã îmbrãþiºãm voinþa lui, aºa cum a fãcut sfântul Paul: «Cãci dacã vestesc evanghelia... este o datorie a mea. Vai mie dacã nu vestesc evanghelia!»”.

Ioan Cojan (Traian, NÞ) „Doresc sã vin numai cu o singurã întrebare: întrucât nu pot sã înþeleg de ce la mãrturisirea credinþei (Crezul) se spune cã Isus s-a rãstignit ºi s-a îngropat ºi nu se spune cã a fost rãstignit ºi a fost îngropat?”.

26 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2009

În tot Crezul întâlnim acelaºi mod ºi acelaºi timp folosite ca o dovadã a participãrii voite a lui Isus la planul divin: „s-a nãscut”, „s-a coborât din ceruri”, „s-a întrupat”, „s-a fãcut om”...

Noi, creºtinii, ºtim care era planul lui Dumnezeu Tatãl atunci când ni l-a trimis pe Fiul sãu pe pãmânt. Isus s-a supus voinþei Tatãlui ºi a acceptat sã participe la acest plan divin. El ºi-a acceptat destinul de om, supunându-se pe deplin voinþei lui Dumnezeu, consimþind astfel la rãstignirea ºi moartea pe cruce ºi ulterior la îngroparea lui. Aºadar, aceste cuvinte „s-a rãstignit” ºi „s-a îngropat” nu vor decât sã accentueze consimþãmântul lui Isus la planul lui Dumnezeu.

Fãrã aceastã consimþire, Isus nu ar fi fost rãstignit ºi nici îngropat de cãlãii sãi. S-a rãstignit, deci a acceptat sã fie rãstignit pentru noi, preluând pãcatele noastre ºi purtându-ne pe toþi pe drumul mântuirii veºnice. A acceptat sã devinã el însuºi jertfã, cu smerenie faþã de Dumnezeu Tatãl ºi cu iubire faþã de noi. El s-a lãsat de bunã voie învins prin moartea pe cruce, ca la rându-i sã-l învingã pe diavol, scãpând lumea de stãpânirea lui. În Scrisoarea cãtre Evrei ni se spune cã prin sângele sãu vãrsat pe cruce Isus Cristos „s-a adus lui Dumnezeu pe sine jertfã fãrã de prihanã, curãþind cugetul nostru de faptele cele moarte ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu”. Crucea devine altarul unde se sãvârºeºte marea jertfã, pentru ca noi, cei pãcãtoºi, sã trãim bucuria propriei noastre învieri.

Teologia paulinã (II) Orizontal: 1) Aspect referitor la „cunoaºterea realitãþilor de pe urmã”, adicã la destinul final al omului ºi al universului.

2) Judecata la care este supus fiecare om îndatã dupã moarte.

3) Cunoscãtori – Risipiþi în interior! 4) Radu Stan – Rele! – Locuitori siberieni. 5) Râu în Columbia – Plãsmuit. 6) Statutul de care sfântul Paul se considera nevrednic, întrucât a persecutat Biserica lui Dumnezeu (cf. 1Cor 15,9). 7) Aºa va fi fiecare trup la învierea de apoi, întrucât va fi transfigurat de „Duhul dãtãtor de viaþã” (cf. 1Cor 15,44). 8) Strigãt de durere – Ultimul „duºman” pe care Fiul Omului îl va pune sub picioarele sale la sfârºitul veacurilor (neart.). 9) Oraº situat în estul Germaniei, capitalã a landului federal Saxonia – Aflatã în viaþã. 10) Adevãrul culminant al credinþei în Cristos, crezut ca adevãr central de cea dintâi comunitate creºtinã, transmis ca adevãr fundamental de tradiþie ºi predicat ca parte esenþialã a misterului pascal al lui

Isus Cristos (neart.) – Registrul Naval Roman (abr.). 11) A percepe un anumit lucru, un fapt sau o calitate – Semn al victoriei lui Isus Cristos cel înviat asupra diavolului ºi a morþii, aºa cum este evidenþiat în iconografia creºtinã.

Vertical: 1) Encefalopatie Porto-Sistemicã (abr.) – Starea de fericire a celor mântuiþi prin pãtimirea, moartea ºi învierea lui Cristos. 2) Conducãtor despotic (fig.) – A miºca din loc.

3) „Noul Adam” în care „toþi vor fi readuºi la viaþã” (1Cor 15,22) – Entry Voice Mail (abr.). 4) Avantaj – Rãscumpãrat prin suferinþã. 5) Licenþiaþi – Departamentul Emisiunilor Informative (abr.). 6) Unitate administrativã – Personaj din mitul nordic. 7) Teluric în sine! – Muza istoriei în mitologia greacã – Succes final! 8) Preot francez (1608-1657), fondator al Societãþii „Sfântul Sulpiciu” ºi discipol al sfântului Vincenþiu de

Isus cel înviat...

Paul, alãturi de care a desfãºurat o bogatã activitate menitã sã susþinã formarea viitorilor preoþi (Jean-Jacques…) – Primele taverne! 9) Intrare în Galileea! – Una dintre calitãþile trupului înviat (cf. 1Cor 15,53).

10) A enerva – „Areopagul din...”, locul în care odinioarã au rãsunat cuvintele celebrului discurs al apostolului Paul despre înviere (cf. Fap 17,22-31), dar care s-a lovit imediat de refuzul categoric din partea celor prezenþi acolo. 11) Esenþiale, fundamentale – Rege!

Dicþionar: ENTI, PATIA, ORMAR, CLIO, OLIER. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Cina cea de tainã” din numãrul trecut:

1) VERROCCHIO – CI; 2) I – GHIRLANDA – N; 3) NS – O – IUDA – DAV; 4) ETA – TSB – Criptografie (4,5,8,3,3,11,2,10,7) LAUDA; 5) RAPORT – STILET; INOTA – ATA – ARA; 7) C – Galina P. Pajura 6) RIJP – RATAT; 8) PILAT – OPERA – O; 9) A – AVANSA – S – IR; 10) TOMA – IT – PETRU; 11) INU – STOLA – REL; 12) MARIA – LAUREA; 13) INIMAGINABILE.

Rezolvarea criptografiei „Te rugãm Doamne...” din numãrul trecut: D – IN – I – UBI – RE – DE – P – AR – IN – TE – I – AR – TAI – PE – CE – I – CARE – CU – U – M – IL – IN – T – AS – E – CA – I – ESC – DE – P – AC – ATE.

„Ziua amintirii” naºterii lui Baden Powell (Pildeºti, 22 februarie)

Curs de formare pentru tinerii din AC, zona Roman (Roman, 28 februarie)

Funeraliile pr. Iosif Pal, OFMConv.

(Luizi-Cãlugãra, 2 martie)

Ziua Mondialã de Rugãciune a Femeilor pentru Unitatea Creºtinilor (Oneºti, 6 martie)

Sãrbãtorirea a 80 de ani de viaþã ai pr. Iosif Sescu (Bacãu, 8 martie)

Exerciþii spirituale pentru Consiliul Diecezan al AC (Luncani, 13-15 martie)

Conferinþa „Evreul Saul în faþa celui atârnat pe cruce” (Iaºi, 19 martie)

Hramul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” (Iaºi, 19 martie)