Lumina crestinului, nr. 8/2009

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XX august 2009, nr. 8 (236) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Sfântul Ioan Maria Vianney ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã: Pentru ca opinia publicã sã resimtã mai mult problema milioanelor de evacuaþi ºi refugiaþi ºi sã se gãseascã soluþii concrete pentru situaþia lor care adesea este tragicã.

Intenþia misionarã: Pentru ca acelor creºtini care sunt discriminaþi ºi persecutaþi nu în puþine þãri din cauza numelui lui Cristos sã le fie recunoscute drepturile omului, egalitatea ºi libertatea religioasã, astfel încât sã poatã trãi ºi profesa liber credinþa proprie.

Apostolul neamurilor (XXIV) „Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spiritualã în cele cereºti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca sã fim sfinþi ºi neprihãniþi înaintea lui. În iubire el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, dupã planul binevoitor al voinþei sale” (Ef 1,3-5).

A

nul Paulin 2008-2009, încheiat cu puþin timp în urmã, a îmbogãþit, cu siguranþã, pe foarte mulþi în viaþa lor spiritualã.

A fost o oprire pe parcursul celor douã milenii creºtine, cu staþionare prelungitã.

Titanul evangheliei, sfântul Paul, cucerit de Cristos pe drumul Damascului, format de însuºi Fiul lui Dumnezeu, prin care „a primit harul ºi misiunea apostolicã de a duce la ascultarea credinþei, pentru numele sãu, toate naþiunile” (Rom 1,5), „vas (instrument) pe care mi l-am ales ca sã poarte numele meu înaintea popoarelor, înaintea regilor ºi a fiilor lui Israel” (Fap 9,15), a fost în atenþia Bisericii în mod deosebit.

Prezent frecvent, pe tot parcursul anului, în liturgia cuvântului,

consider cã meritã sã i se acorde ºi în continuare micul spaþiu din aceastã pagina a revistei „Lumina creºtinului”. În numãrul de faþã, aº reþine cât de cât atenþia, cu fragmentul din Scrisoarea cãtre Efeseni (1,3-14), care, pe scurt, ne conºtientizeazã cã Dumnezeu ne-a ales în Cristos, „cu binecuvântare spiritualã în cele cereºti” (v. 3b).

Alegerea aceasta a fost fãcutã „mai înainte de întemeierea lumii ca sã fim sfinþi ºi neprihãniþi înaintea lui” (v. 4). Îmbrãcând credinþa, creºtinii primesc „pecetea Duhului”, care este în acelaºi timp „garanþia moºtenirii, adicã rãscumpãrarea, prin care Dumnezeu ne va lua în stãpânire, spre lauda mãririi sale” (v. 14).

Mesaj terezian

Apostolat „Isus are faþã de noi o iubire atât de neînþeleasã, încât vrea ca noi sã participãm la mântuirea sufletelor. El nu vrea sã facã nimic fãrã noi. Creatorul universului aºteaptã rugãciunea unui biet suflet pentru salvarea altor suflete rãscumpãrate, ca ºi el, cu preþul sângelui sãu. Apostolul rugãciunii nu este oare, ca sã spunem aºa, mai ceva decât acela al cuvântului?” (LT 135).

P.A.D.

scrisoare pastoralã O sfântã ºi binecuvântatã chemare

Cu Maria în Anul Sfintei Preoþii N

umitã de Conciliul Vatican II „Maica Bisericii” (LG 53), preþuitã ºi recunoscutã drept mama preotului veºnic, Cristos, Maria se bucurã sã fie ºi mama tuturor preoþilor, a celor care continuã lucrarea lui Cristos în lume.

Ca preoþi ai sfintei Biserici Catolice ºi slujitori ai poporului lui Dumnezeu în Biserica noastrã localã de Iaºi, ne bucurãm, cu toþi ceilalþi slujitori ai altarului din lume, de marele dar al Anului Sfintei Preoþii, fãcut nouã de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, ºi vrem sã folosim din plin acest timp pentru o cunoaºtere ºi mai mare a vocaþiei noastre ºi pentru o corespundere adevãratã la chemarea Domnului, susþinuþi pe acest drum de patronul tuturor preoþilor, sfântul Ioan Maria Vianney.

Aºa cum sfântul Ioan Maria Vianney a ºtiut sã aºeze preoþia sa în mâinile Maicii Preacurate, Maria, al cãrei nume l-a purtat ºi el, tot aºa ºi noi sã o simþim alãturi în fiecare zi, sã o urmãm mereu pe ea care ni-l aratã pe Isus, marele preot, fiul sãu, ºi sã o ascultãm când ne spune: „Faceþi tot ce vã va spune” (In 2,5).

Trãind cu bucurie programul noului an pastoral, ce ne priveºte pe noi, preoþii sãi, ne îndreptãm cu încredere spre ea, Maica preoþiei noastre, o invocãm cu stãruinþã sã intervinã pentru noi, sã ne înflãcãreze în viaþa de zi cu zi, iar pentru aceasta ne grãbim sã o întâlnim mereu, mai ales la sanctuarele

ei, unde ne aºteaptã cu dragoste de mamã.

Cunoscând lucrarea ei de iubire ºi de protecþie maternã de la sanctuarul din Cacica, vrem, mai ales anul acesta, sã ne îndreptãm spre acest loc privilegiat spre a-i asculta chemarea.

Ea a continuat sã ne protejeze mereu, în cei 200 de ani de când icoana ei a ajuns la Cacica, iar la 15 august ne vom aduna în jurul ei pentru a-i mulþumi ºi a o ruga sã ne susþinã pe noi, fiii ei spirituali ºi slujitorii fiului sãu, pentru a fi fideli preoþiei ºi alegerii noastre, aºa cum el, marele preot, a rãmas ºi rãmâne fidel preþuirii ºi iubirii sale.

Sfinþiile voastre, Cucernici pãrinþi, dragi ºi iubiþi cinstitori ai Mariei, În Anul Sfintei Preoþii vã invitãm ºi vã aºteptãm pe toþi la Cacica pentru a o venera cu dragoste filialã, iar apoi sã primim icoana ei în bisericile ºi parohiile noastre, în pelerinajul ei prin diecezã, aºa cum s-a anunþat dupã întâlnirile de la consiliul prezbiteral ºi de la consiliul pastoral din primãvara acestui an.

Alãturat vã prezentãm invitaþia rectorului sanctuarului din Cacica ºi programul celebrãrilor jubiliare.

Cu aceste sentimente ºi cu aceastã dorinþã vie de a fi cât mai aproape de ea ºi cu ea de Isus, marele preot, vã spun din inimã: Haideþi, confraþi, la Cacica!

Iaºi, 26 iulie 2009 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Invitaþie

Prezenþa continuã a Maicii Domnului în sanctuarul sãu din Cacica este pentru noi un motiv de bucurie ºi de întãrire a credinþei. Anul acesta se împlinesc 200 de ani de când icoana miraculoasã a Maicii Domnului a fost adusã ºi intronizatã în prima bisericã din comunitatea noastrã. Dorind sã marcãm acest moment important, celebrãrile din sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului vor avea un caracter deosebit prin prezenþa în mijlocul nostru a nunþiului apostolic, Mons. Francisco-Javier Lozano împreunã cu PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã.

Program

Vineri, 14 august: 10.00 – Celebrare penitenþialã; 12.00 – Sfânta Liturghie solemnã de deschidere a pelerinajului; 16.00 – Calea sfintei cruci; 17.00 – Adoraþie euharisticã; 18.00 – Sfânta Liturghie pentru tineri, seminariºti ºi persoane consacrate; 22.00 – Priveghere marianã, urmatã de procesiunea lumânãrilor în jurul bisericii.

Sâmbãtã, 15 august: 6.00 – Sfânta Liturghie; 7.30 – Sfânta Liturghie greco-catolicã; 8.00 – Sfânta Liturghie în limba maghiarã; 9.15 – Sfânta Liturghie în limba polonã (în bisericã) ºi în limba germanã (la grotã); 11.00 – Sfânta Liturghie solemnã pontificalã a hramului, încheiatã cu procesiunea ºi binecuvântarea euharisticã

Pr. Romuald Bulai

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Un an dedicat preoþilor A

proape în fiecare localitate, în care existã bisericã, se gãseºte un om pe care cei mai mulþi îl salutã ºi-i poartã respect. Unii aleargã pentru a-i cere ajutorul, alþii îl criticã, îl batjocoresc ºi-l iau în râs. De cele mai multe ori se îmbracã diferit de ceilalþi ºi încearcã, prin cuvintele ºi viaþa sa, sã-i îndrepte pe oameni spre Acela pe care el a ales sã-i slujeascã. Are o misiune de împlinit: trebuie sã vorbeascã lumii despre transformarea care vine prin Cristos. Puterea lui nu vine din mijloacele financiare ºi nici din cele politice, ci îi este datã de Acela care „are toatã puterea în cer ºi pe pãmânt”.

Uneori poartã povara anilor, alteori este tânãr... Este preotul. În ziua de 19 iunie s-a celebrat începutul Anului Sfintei Preoþii, proclamat de papa Benedict al XVI-lea pentru perioada 19 iunie 2009 – 11 iunie 2010, cu tema „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului”.

Ziua de 19 iunie corespunde, în Biserica Catolicã, cu solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus

ºi cu Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor (a 63-a). Episcopul Romei a deschis Anul Sfintei Preoþii la rugãciunea de searã din catedrala „Sfântul Petru” din Vatican. În fiecare diecezã din lume s-a marcat în mod solemn începutul acestui timp special cu intenþia de a sprijini, pe tot parcursul anului, creºterea preoþilor în identitatea lor ºi promovarea vocaþiilor. „Un an de rugãciune a preoþilor, cu preoþii ºi pentru preoþi”, cu scopul de a-i ajuta sã se sfinþeascã. Preoþii „sunt importanþi nu numai pentru ceea ce fac, dar ºi pentru ceea ce sunt”, iar poporul credincioºilor vrea sã-i vadã în munca lor apostolicã „fericiþi, sfinþi ºi bucuroºi”: afirmã cardinalul Claudio Hummes, prefectul Congregaþiei pentru Cler, în scrisoarea trimisã celor peste patru sute de mii de preoþi ai Bisericii Catolice.

Anul dedicat preoþilor este legat ºi de împlinirea a 150 de ani de la moartea sfântului paroh de Ars (Franþa), Ioan Maria Vianney (1786-1859). De mult

Deschiderea Anului Sfintei Preoþii Vatican, 19 iunie

4 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

Sf. Ioan Maria Vianney

timp el este patronul parohilor.

Devenit paroh de Ars, o comunitate cu 230 de persoane, dupã zece ani localitatea este complet transformatã: cele patru cârciumi se golesc, biserica devine neîncãpãtoare. Om al rugãciunii, care petrece multe ore ascultând mãrturisirile oamenilor veniþi de pretutindeni, Vianney devine un adevãrat model inspirator, care aratã valoarea mare ºi importanþa slujirii preoþeºti.

Pentru a atinge scopul propus, în anul dedicat preoþilor vor fi multe iniþiative. Astfel, a fost deschis un nou sit al Congregaþiei pentru Cler la adresa www.annussacerdotalis.org.

La 19 iunie 2010, cu ocazia închiderii Anului Sfintei Preoþii, va avea loc, în Piaþa „Sfântul Petru”, din Vatican, Întâlnirea Mondialã a Preoþilor. Papa îl va proclama pe sfântul Ioan M. Vianney „patron al tuturor preoþilor lumii”. De asemenea, va fi publicat „Îndrumãtorul pentru duhovnici ºi directori spirituali” împreunã cu o culegere de texte ale suveranului pontif cu referinþã la temele esenþiale ale vieþii ºi misiunii preoþeºti în timpul nostru. În ¾

¾ þarã vor fi exerciþii spirituale cu

participarea preoþilor din toate eparhiile. Conferinþe, zile de reculegere, reuniuni de studiu, sãptãmâni teologice, schimburi de experienþã, publicaþii specifice – sunt iniþiative care vor sta în centrul acestui an, având rolul de a face sã se perceapã tot mai mult importanþa rolului ºi misiunii preotului în Bisericã ºi în societatea contemporanã, precum ºi necesitatea de a intensifica formarea permanentã a preoþilor legând-o de cea a seminariºtilor.

Preoþia a fost instituitã de Isus Cristos în momentul Cinei de Tainã, atunci când a spus: „Faceþi aceasta în amintirea mea”. Apostolilor le-a fost datã porunca, dar ºi puterea de a face acelaºi lucru pe care l-a fãcut Isus la ultima cinã. La rândul lor, apostolii au transmis aceastã putere episcopilor ºi preoþilor.

Fãrã îndoialã, anul acesta va fi o ocazie de a mulþumi lui Dumnezeu pentru toþi preoþii care trãiesc la înãlþimea chemãrii lor, pentru activitatea lor pastoralã, pentru mãrturia vieþii lor, pentru cei care, „dãruiþi slujirii, sunt oameni de rugãciune ºi caritate pastoralã, care investesc întreaga existenþã în trãirea propriei vocaþii ºi misiuni, adesea cu mari sacrificii personale, dar întotdeauna cu iubire adevãratã faþã de Isus Cristos, Bisericã ºi popor, solidari cu cei sãraci ºi suferinzi”. Dar ºi o ocazie pentru a cere iertare lui Dumnezeu pentru preoþii care ºi-au pãrãsit chemarea sau au trãdat-o. Va fi o oportunitate de a redescoperi frumuseþea ºi importanþa preoþiei ºi de a dezvolta comuniunea ºi prietenia preoþilor faþã de comunitatea ce le este încredinþatã.

Rugãciune pentru Anul Sfintei Preoþii

Doamne Isuse, tu ai voit sã dãruieºti Bisericii, prin sfântul Ioan Maria Vianney, o imagine vie a ta ºi o personificare a caritãþii tale pastorale.

Ajutã-ne ca, însoþiþi de el ºi asistaþi de exemplul lui, sã trãim bine acest An al Sfintei Preoþii.

De la sfântul paroh de Ars fã sã putem învãþa modul de a gãsi bucuria noastrã rãmânând îndelung în adoraþie în faþa preasfântului sacrament; sã putem învãþa cum cuvântul tãu care ne conduce este simplu ºi zilnic; sã putem învãþa cu câtã tandreþe iubirea ta îi primeºte pe pãcãtoºii cãiþi; sã putem învãþa cât de mângâietoare este abandonarea încrezãtoare în preasfânta ta Mamã neprihãnitã; sã putem învãþa cât de necesar este sã luptãm cu vigilenþã împotriva celui rãu.

Fã, o Doamne Isuse, ca tinerii noºtri sã poatã învãþa din exemplul sfântului paroh de Ars cât este de necesarã, umilã ºi glorioasã slujirea preoþeascã pe care tu vrei s-o încredinþezi celor care se deschid la chemarea ta.

Fã ca în comunitãþile noastre – ca la Ars în acel timp – la fel sã se realizeze acele minunãþii de har pe care tu le sãvârºeºti atunci când un preot ºtie „sã punã iubire în parohia sa”.

Fã ca familiile noastre creºtine sã se simtã parte din Bisericã – unde pot mereu sã-i gãseascã pe slujitorii tãi – ºi sã ºtie sã facã o bisericã din casele lor.

Fã ca dragostea pãstorilor noºtri sã hrãneascã ºi sã înflãcãreze dragostea tuturor credincioºilor, pentru ca toate vocaþiile ºi toate carismele dãruite de Duhul tãu Sfânt sã poatã fi Pr. Cornel Cadar primite ºi valorizate.

Dar mai ales, o Doamne Isuse, dã-ne ardoarea ºi adevãrul inimii pentru ca noi sã ne putem adresa Tatãlui tãu ceresc, însuºindu-ne aceleaºi cuvinte pe care sfântul Ioan Maria Vianney le folosea când se adresa lui: „Te iubesc, Dumnezeu meu, ºi unica mea dorinþã este sã te iubesc pânã la ultima suflare a vieþii mele.

Te iubesc, o Dumnezeu infinit de vrednic de iubire, ºi doresc cu ardoare mai degrabã sã mor iubindu-te decât sã trãiesc o singurã clipã fãrã sã te iubesc.

Te iubesc, Doamne, ºi singurul har pe care þi-l cer este sã te iubesc în veci.

Dumnezeul meu, dacã limba mea nu poate sã repete mereu cã eu te iubesc, doresc ca inima mea sã-þi repete asta la fiecare respiraþie a mea.

Te iubesc, o Mântuitorul meu divin, pentru cã ai fost rãstignit pentru mine; ºi pentru cã mã þii rãstignit aici pe pãmânt pentru tine.

Dumnezeul meu, dã-mi harul sã mor iubindu-te ºi simþind cã eu te iubesc”. Amin.

Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 5

O nouã enciclicã

Iubirea în adevãr C

aritas in veritate” (Iubirea în adevãr) este titlul „ celei de-a treia enciclice a papei Benedict al XVI-lea, prezentatã în ziua de 7 iulie la Vatican. Este vorba de un document care trateazã teme sociale, propunându-ºi sã aprofundeze unele aspecte despre dezvoltarea integralã în epoca noastrã, în lumina iubirii în adevãr. Învãþãturile sociale, cunoscute ºi ca „doctrina socialã a Bisericii”, nu sunt noi. În predica lui Isus existã numeroase ºi importante învãþãturi despre dimensiunea socialã a omului.

Deja în timpurile apostolice putem gãsi intervenþii pline de autoritate asupra zgârceniei, cãmãtãriei, sclaviei, salariului injust, educaþiei fiilor, orânduirii statale. Problemele sociale au fost o preocupare constantã din timpurile pãrinþilor Bisericii, trecând prin evul mediu, pânã în zilele noastre. „Iubirea în adevãrul pentru care Isus a devenit martor prin viaþa sa pãmânteascã ºi, mai ales, prin moartea ºi învierea sa, este principala forþã propulsivã pentru adevãratul progres al fiecãrei persoane ºi al întregii umanitãþi” este prima frazã a noului document. În cele aproape 150 de pagini, „Caritas in veritate” cuprinde o introducere, ºase capitole ºi o concluzie.

Din document reiese o viziune pozitivã, de încurajare a omenirii ca sã poatã gãsi resursele de adevãr ºi de voinþã pentru a depãºi dificultãþile. Deja în lume sunt mulþi protagoniºti ºi actori ai adevãrului ºi iubirii.

În plus, Dumnezeu, care este Adevãrul, este mereu la lucru.

Nu-i lipsit de importanþã cã acest document a fost dat publicitãþii în preajma întâlnirii G8 de la L’Aquila (Italia), summitul celor mai mari puteri ale planetei (8-10 iulie). Examinarea temelor tratate de summitul internaþional ºi de enciclicã aratã voinþa de a propune unei lumi care se aflã într-o rapidã ºi dramaticã schimbare o platformã de rãspunsuri convingãtoare.

Existã totuºi câteva teme mai puþin tratate sau analizate în mod generic de întâlnirea G8, care apar în mod clar în enciclicã.

1. Binele comun drept cãlãuzã, în locul profitului individual. Obiectivul exclusiv al profitului „fãrã binele comun ca scop ultim – subliniazã papa – riscã sã distrugã bogãþia ºi sã creeze sãrãcie”. „Dezvoltarea este imposibilã fãrã oameni drepþi, fãrã operatori economici ºi oameni politici care sã trãiascã puternic în conºtiinþele lor apelul binelui comun. Sunt necesare atât pregãtirea profesionalã, cât ºi coerenþa moralã.

Când prevaleazã tehnica se realizeazã confuzie între scopuri ºi mijloace, întreprinzãtorul considerând ca unic criteriu de acþiune profitul maxim al producþiei; politicianul, consolidarea puterii; omul de ºtiinþã, rezultatul descoperirilor sale”.

2. Þinuta moralã a societãþii este pentru suveranul pontif baza de plecare pentru a tutela ecologia umanã ºi ecologia mediului. În fond, îndeamnã

6 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

papa, „e necesarã o schimbare efectivã de mentalitate, care sã ne facã sã adoptãm noi stiluri de viaþã”. Un stil care astãzi, în multe pãrþi ale lumii, „este înclinat spre hedonism ºi consumism”. Problema decisivã „este nivelul moral în ansamblu al societãþii”. „Dacã nu se respectã dreptul la viaþa ºi moartea naturalã”, „conºtiinþa umanã sfârºeºte prin a pierde ideea de ecologie umanã” ºi cea de ecologie a mediului”.

3. Benedict al XVI-lea propune reformarea ONU, pentru a lua mãsurile cuvenite. Se gândeºte, de exemplu, la problema foamei în lume, care se înrãutãþeºte tot mai mult: „Se întâmplã uneori cã cei care sunt destinatarii ajutoarelor devin dependenþi de cei care îi ajutã ºi cã sãracii servesc la menþinerea în viaþã a unor organizaþii birocratice extrem de costisitoare care îºi rezervã pentru propria susþinere procente mereu mai ridicate din acele resurse care ar trebui sã fie destinate dezvoltãrii”.

4. O altã temã importantã este cea legatã de mediu ºi de energie. Documentul îndreaptã ¾

Interviu cu Mons. Joseph Homeyer

Aveam intentia , sã studiez medicina Episcopul emerit Mons. Joseph Homeyer a întreprins, în perioada 6-8 iulie, o vizitã în Dieceza de Iaºi, unde a avut întâlniri cu PS Petru Gherghel ºi cu ÎPS Teofan, mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, în cadrul cãrora a vorbit despre importanþa Seminarului social, un curs despre doctrina socialã a Bisericii ºi despre posibilitatea implementãrii acestuia ºi în România. La sfârºitul vizitei sale în România, Excelenþa sa a binevoit sã rãspundã la câteva întrebãri.

Excelenþã, mã bucur mult sã

vã întâlnesc. Pentru început aº dori sã vã întreb despre planurile pe care le-aþi adus la noi?

Prezenþa mea aici o datorez înainte de toate ospitalitãþii ºi amabilitãþii episcopului Petru Gherghel. Mã bucur sã vizitez aceastã þarã pe care o gãsesc minunatã ºi impresionantã din multe puncte de vedere. Scopul prezenþei mele este acela de a face cunoscut Seminarul social a cãrui principalã intenþie rezidã în familiarizarea cu conþinuturile fundamentale ale doctrinei sociale ale Bisericii, care trebuie sã-ºi gãseascã o aplicaþie ¾ degetul spre þãrile bogate. „Acu-

mularea de resurse” din partea unor state ºi grupuri de putere „constituie o gravã piedicã pentru dezvoltarea þãrilor sãrace”.

Comunitatea internaþionalã trebuie, de aceea, „sã descopere cãi instituþionale pentru a disciplina exploatarea resurselor”. „Societãþile avansate tehnologic pot ºi trebuie sã micºoreze propria trebuinþã energeticã”, în timp ce trebuie „sã avanseze cercetarea de energii alternative”.

5. Respect pentru migranþi ºi muncã decentã pentru toþi: „Fiecare migrant este o persoanã umanã, posesor de drepturi ce trebuie respectate de toþi ºi în orice situaþie”. Papa cere

explicitã în plan social, în domeniul economic ºi politic. În acest sens, am þinut sã mã întâlnesc cu reprezentanþii Bisericilor principale pentru a discuta posibilitatea introducerii acestui Seminar ºi în ambient românesc. Acest lucru îl vãd cu Joseph Homeyer s-a nãscut în Harsewinkel la 1 august 1929, a studiat teoloatât mai necesar aici, în Româ- (Germania), gia catolicã ºi este doctor în filozofie. A fost nia, în raporturile dintre Bise- secretar al Conferinþei Episcopilor din Germarica Catolicã ºi cea Ortodoxã, nia, iar în anul 1983, papa Ioan Paul al II-lea pentru cã intenþiile teologice l-a numit episcop de Hildesheim. Timp de cinci sociale ale ambelor Biserici ani a deþinut preºedinþia COMECE (Comisia sunt compatibile, iar oamenii Episcopatelor Comunitãþii Europene). aºteaptã ca la nivel social aces- Cine poate participa la un asetea sã coopereze ºi sã se armo- menea curs? nizeze într-un spirit autentic Oricine poate sã participe, creºtin. fie cã este elev, student, ecoca muncitorii strãini sã nu fie nomist, profesor sau politician. consideraþi o simplã marfã ºi Important este ca participanþii denunþã legãtura directã dintre sã fie deschiºi ºi interesaþi de sãrãcie ºi ºomaj. Cere o muncã ceea ce spune doctrina creºtinã decentã pentru toþi ºi invitã sin- cu privire la problemele sodicatele, realitãþi autonome ºi ciale. În Germania, un rezultat distincte de sfera politicã, sã-ºi al acestui seminar, ca sã mã exîndrepte atenþia spre muncitorii prim aºa, este fostul cancelar din þãrile unde drepturile so- german Helmut Kohl. Accesul ºi ascensiunea pe care i le cuciale sunt încãlcate.

Pentru a se realiza toate aces- noaºtem în domeniul politic au tea, concluzia enciclicei este la bazã asimilarea acestui Seclarã: dezvoltarea umanã „are minar. Existã nenumãraþi connevoie de creºtini cu mâinile silieri, primari, oameni impliînãlþate spre Dumnezeu în ges- caþi în administraþie care au tul rugãciunii”, de „iubire ºi ier- frecventat acest Seminar ºi care tare, de renunþare la sine, de pri- iau iniþiative în lumina doctrimirea aproapelui, de dreptate nei sociale a Bisericii. Acelaºi lucru cred cã se poate întâmpla ºi pace”.

Pr. Cornel Cadar ºi în România. ¾ august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 7

¾ Dupã cum bine ºtiþi, suntem

o þarã majoritar ortodoxã. Ce credeþi despre relaþia dintre Biserica Catolicã ºi cea Ortodoxã?

Dupã aceste câteva zile petrecute aici, nu pot sã am încã o impresie obiectivã. Din discuþiile avute cu episcopul Petru Gherghel, am înþeles cã existã contacte cu Biserica Ortodoxã.

Am discutat cu mitropolitul Teofan cu privire la acest Seminar social ºi am putut observa cã s-a arãtat foarte amabil ºi interesat de ceea ce intenþionãm sã facem împreunã. Cred cã tocmai prin acest Seminar se poate construi o punte, un loc de întâlnire ºi de punere în valoare a multor lucruri comune.

Timp de cinci ani aþi fost preºedinte al Comisiei Episcopatelor Comunitãþii Europene (COMECE). Ce misiune v-a revenit în cadrul ei?

Misiunea mea principalã a fost aceea de a asculta ceea ce episcopii din alte þãri spun despre Uniunea Europeanã, ce aºteptãri au, ce critici formuleazã. De multe ori a trebuit sã deconstruiesc eventualele prejudecãþi pe care ºi le formulau unii, cum cã Uniunea Europeanã e ceva rãu în sine, are în vedere doar interesele celor puternici ºi altele asemenea. În acelaºi timp, a trebuit sã apãr ºi sã evidenþiez însemnãtatea creºtinismului pentru cultura ºi civilizaþia europeanã care era pusã în umbrã sau insuficient accentuatã.

Anul acesta, dupã cum cunoaºteþi, este dedicat Preoþiei.

Am dori, dacã e posibil, sã aflãm ceva despre vocaþia dv.?

Vocaþia mea? Trebuie sã vorbesc de ceea ce a fost acum mai bine de 50 de ani fãrã. De

Mons. Joseph Homeyer la sediul Episcopiei de Iaºi

atunci ºi pânã acum, bineînþeles cã am putut trãi ºi experimenta multe schimbãri. Începutul vocaþiei mele a fost o aventurã. Bunul Dumnezeu pãºeºte pe drumuri foarte întortocheate. Eu aveam intenþia sã studiez medicina ºi sã devin medic. Dar la sfârºitul celui de-al doilea an de liceu am trãit multe decepþii ºi neplãceri, aºa încât atunci am început sã mã gândesc serios de ce vreau eu de fapt sã studiez medicina. Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: viaþa mea este pentru a câºtiga bani? Mã mulþumeºte pe mine acest lucru? Îmi amintesc cã am luat Noul Testament în mânã ºi l-am citit de la un capãt la altul într-o singurã noapte. Am fost tot mai mult impresionat de figura lui Cristos pe care pânã atunci nu o cunoscusem, nu o percepusem într-o aºa manierã.

Din evanghelie am observat dreptatea ºi adevãrul care se reflectau în cuvintele lui, faptul cã era apropiat oamenilor, cã a trãit ºi a lucrat în numele slavei Tatãlui sãu ceresc. Acestea m-au fascinat aºa de mult, încât mi-am spus: el îºi cautã ucenici care sã continue ceea ce a fãcut.

Eu trebuie sã fiu unul dintre ei.

8 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

Având

o aºa bogatã experienþã sacerdotalã, ce aþi recomanda preoþilor pentru trãirea vocaþiei lor?

Cred cã este esenþial ca preoþii sã priveascã la marele preot, Isus Cristos, sã se încredinþeze cu totul lui. Aceasta înseamnã sã citeascã evanghelia ºi sã o mediteze temeinic, sã se apropie de istoria Bisericii ºi, cunoscând-o, sã fie atenþi la ce fel de provocãri le oferã lumea de astãzi ºi, cel mai important, sã se apropie cu sinceritate de Isus ºi sã-l întrebe pe el: Doamne, ce vrei sã fac eu ca preot aici ºi astãzi? Care este aºteptarea ta de la mine astãzi ºi acum?

Trãim altfel decât în primul secol creºtin. Consider cã în istoria noastrã se pune pentru prima oarã problema naºterii, a întemeierii unei familii a întregii lumi, ºi de aceea suntem nevoiþi sã lãrgim cât mai mult orizonturile, sã creãm apropieri.

Foarte important ar fi deci ca de la starea prin care cineva se vede numai pe sine, doar Biserica din propria þarã, doar propriul interes sã treacã la deschiderea universalã. Trebuie sã avem o privire care sã ajungã la toþi oamenii.

A consemnat pr. Cristian Diac

Pentru salvarea catedralei

Solidaritatea credincioºilor R

ugãciuni speciale „pentru a implora de la Dumnezeu ocrotirea catedralei «Sfântul Iosif» din Bucureºti ºi oprirea nedreptãþilor” s-au fãcut în toate bisericile din Dieceza de Iaºi de cãtre credincioºi ºi preoþi la Liturghiile din cursul zilei de duminicã, 12 iulie, la îndemnul lansat de PS Petru Gherghel. Siguranþa ºi integritatea catedralei bucureºtene sunt ameninþate de complexul „Cathedral Plaza”, construit ilegal în imediata apropiere.

Apelul la rugãciune, semnat de episcopul de Iaºi la 5 iulie, a fost adresat cãtre toþi preoþii, persoanele consacrate ºi credincioºii diecezei „ca sã se asocieze la iniþiativele ÎPS Ioan Robu pentru salvarea catedralei, precum ºi pentru apãrarea ºi conservarea tuturor monumentelor istorice”. În Arhidieceza de Bucureºti, catedrala „Sfântul Iosif” a fost singurul lãcaº de cult în care s-a celebrat Liturghia în acea duminicã, restul bisericilor fiind închise ca protest faþã de indiferenþa autoritãþilor privind distrugerea patrimoniului cultural naþional de cãtre unii investitori imobiliari ºi faþã de modul incalificabil de comportament al autoritãþilor statului la adresa Bisericii Catolice ºi a catedralei bucureºtene.

Celebrarea a fost prezidatã de ÎPS Ioan Robu, prezenþi fiind ÎPS Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova, PS Cornel Damian, PS Aurel Percã ºi peste 100 de preoþi.

„Avem ochi ºi vedem cã, în timp ce noi nu suntem ascultaþi, cei care urâþesc Bucureºtiul sunt ajutaþi. Catedrala noastrã este agresatã atât fizic, cât ºi moral: de când au început lucrãrile la colosul de lângã noi, credincioºilor le este tot mai mult teamã sã vinã la catedralã (...) Vom continua sã apãrãm aceastã catedralã, cu toate mijloacele care ne stau la dispoziþie”, a spus ÎPS Robu.

Slujba s-a încheiat cu discursul nunþiului apostolic: „Am venit aici în numele Sfântului Pãrinte sã exprim solidaritatea ºi sprijinul sãu, iar prezenþa mea este mãrturia întregii Biserici Catolice. Biserica Catolicã are în lume peste un miliard de credincioºi. De aceea, vã spun, nu sunteþi singuri în demersul vostru”.

Dupã încheierea Liturghiei, circa 6.000 de persoane au pornit într-un marº spre Palatul Victoria unde au depus o petiþie la Guvernul României. La protest a participat ºi o delegaþie a Diecezei de Iaºi condusã de PS Aurel Percã.

Construcþia „Cathedral Plaza” are 75 m înãlþime, cu 4 subsoluri ºi 20 de nivele ce se aflã în execuþie la numai 8 m de zidurile catedralei „Sfântul Iosif”.

Proiectul a început în anul 1998 pentru o clãdire de doar 17 m, dar ulterior a fost modificat. Începând cu anul 2001, Arhiepiscopia de Bucureºti a trimis numeroase scrisori ºi a fãcut diverse sesizãri cãtre organele în mãsurã sã opreascã aceastã construcþie.

Patriarhia Românã, prin comunicatul din 21 iulie, îºi exprimã solidaritatea cu Arhiepiscopia în problema catedralei ºi exprimã „speranþa identificãrii unei soluþii prin care acest sfânt locaº (...) sã nu fie în nici un fel afectat. Considerãm cã nici un locaº de cult nu trebuie sã fie agresat de construcþii noi care îi diminueazã vizibilitatea ºi îi pun în pericol siguranþa în caz de cutremur, incendiu sau avarie”. Mesaje de sprijin au fost trimise ºi din partea greco-catolicilor (circulara din 10 iulie a PS Mihai Frãþilã, episcop auxiliar de Blaj), dar ºi din partea altor culte. Academia Românã a transmis, la 9 iulie, o declaraþie „cu privire la dezvoltarea urbanisticã a catedralei”. Într-un comunicat de presã al Arhiepiscopiei de Bucureºti, din 21 iulie, se precizeazã: „Cazul catedralei «Sfântul Iosif» a intrat ºi în atenþia Comisiei Europene pentru monitorizarea Justiþiei din România”, care a solicitat Arhiepiscopiei un raport cu privire la desfãºurarea acestui litigiu.

Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti îºi reconfirmã dorinþa de a continua lupta pe toate planurile pentru a salva de la distrugere catedrala „Sfântul Iosif”.

Ovidiu Biºog

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Falcãu – sfinþirea bisericii

upã finalizarea lucrãrilor de renovare a bisericii din D Falcãu (com. Brodina, jud. Suceava), filialã a Parohiei Rãdãuþi, în cadrul Liturghiei celebrate în ziua de 19 iunie, PS Petru Gherghel a sfinþit ºi a dedicat altarul ºi biserica în cinstea inimii lui Isus.

La predicã, PS Gherghel le-a reamintit credincioºilor de importanþa Zilei Mondiale de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor ºi de inaugurarea Anului Sfintei Preoþii, îndemnându-i sã se uneascã în rugãciune statornicã pentru toþi preoþii Bisericii.

A urmat ritualul sfinþirii altarului ºi au fost aprinse lumânãrile ºi celelalte lumini din bisericã. În semn de recunoºtinþã ºi de preþuire, PS Petru Gherghel a oferit câte o diplomã de merit pr. Iosif Doboº, paroh de Vatra Dornei ºi decan onorific, ºi pr. Iosif Rãchiteanu, paroh de Rãdãuþi, precum ºi o diplomã de onoare familiei ing. Radu ºi Hedwig Maximiuc din Falcãu, împreunã cu o icoanã a Maicii Domnului de la Cacica, pentru angajarea lor generoasã în susþinerea ºi realizarea lucrãrilor de reparaþii generale ºi de finisare la aceastã bisericã.

Situatã la 40 km de oraºul Rãdãuþi, biserica din Falcãu are origini destul de vechi. Pe la anul 1875 exista aici o bisericuþã din lemn, devenitã cu timpul neîncãpãtoare. În anul 1915, acest lãcaº de cult a fost supus unor lucrãri de redimensionare, dar, fiind construitã din lemn, a avut nevoie în mai multe rânduri de reparaþii majore. Ultimele lucrãri de consolidare ºi de renovare au început în primãvara anului 2006, la iniþiativa ºi sub directa coordonare a pr. Iosif Doboº, parohul de atunci, ºi au fost finalizate în vara anului 2007, prin aportul actualului paroh, pr. Iosif Rãchiteanu, cu sprijinul binefãcãtorilor (între care dl Ionel Zaremba din Voievodeasa, care a pus la dispoziþie lemnul necesar) ºi a celorlalþi credincioºi din Falcãu.

Biserica are 17 m lungime, 5 m lãþime, 4 m înãlþime în interior ºi 12 m înãlþime la turn, capacitatea spaþiului de cult fiind de aproximativ 60 de locuri.

Comunitatea din Falcãu este alcãtuitã din 15 familii cu 29 de credincioºi.

Pr. Emanuel Imbrea

10 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

E bine de ºtiut Mariapolis 2009

„Creºtinul este chemat sã-ºi trãiascã viaþa, sã înoate în luminã, sã se adânceascã în cruci, dar sã nu lâncezeascã” (Chiara Lubich). În perioada 11-15 iulie, a avut loc la Gheorgheni (jud. Harghita), întâlnirea Miºcãrii Focolarelor a Operei Mariei din România.

Focolare (it.) înseamnã „cãminul casei”, iar Miºcarea Focolarelor este o miºcare care militeazã pentru apropierea între creºtini, desfãºurându-ºi activitatea în 182 de þãri. Aceastã miºcare de spiritualitate, având ºi componenþã ecumenicã, a fost iniþiatã de Chiara Lubich, în anul 1943. Din ea fac parte oameni din diferite categorii sociale, politice, religioase, de toate vârstele ºi culturile.

Miºcarea încearcã sã contribuie prin mãrturia personalã ºi comunitarã la realizarea acelei unitãþi pe care Isus i-a cerut-o Tatãlui înainte de a muri: „Ca toþi sã fie una!”

Avându-l pe Isus în mijlocul nostru la Mariapolisul din Gheorgheni, putem afirma dupã aceste zile de har cã viaþa trebuie redefinitã ºi reorientatã, iar „lâncezeala” trebuie alungatã...

Poþi descoperi în comuniune acele lucruri care sunt esenþiale pentru mântuire.

Pactul de iubire, cât ºi pactul de unitate ar trebui cu adevãrat sã devinã repere ale fiecãrui creºtin, pentru a ieºi din marasmul acestei perioade dificile, apelând la economia de comuniune, cât ºi pentru a înlãtura ignoranþa care macinã societatea în care trãim.

Fam. Maria ºi Gheorghe Ianãu

Istorie Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

220 de ani V

om sãrbãtori, la 15 august, 220 de ani de la sfinþirea catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, eveniment care a avut loc la 15 august 1789. Meritul principal în construirea bisericii l-au avut prefecþii apostolici Anton Mauro ºi Fidelis Rocchi. Astfel, pr. Anton Mauro a obþinut la 8 decembrie 1776 hrisovul domnesc din partea domnului Moldovei Grigorie Alexandru Ghica prin care se încuviinþa construirea la Iaºi a unei biserici catolice din piatrã, întrucât cea veche, din lemn, arsese în octombrie 1766.

Citãm din respectivul hrisov: „(…) printr-aceastã a noastrã domneascã carte, dãm voie ºi volnicie numiþilor preoþi ai catolicilor ca se aibã a-ºi zidi o bisericã de piatrã, dupã putinþa ºi starea lor, iarãºi(i) pe locul acel, unde au fost ºi mai înainte biserica acea de lemnu (…)”.

Acelaºi Anton Mauro a obþinut la 11 martie 1782, respectiv 9 octombrie 1782, hrisoave domneºti de la domnii Moldovei, Constantin Dimitrie Moruzi ºi Constantin Mavrocordat, prin care se reconfirma dreptul catolicilor din Iaºi de a construi o bisericã din piatrã.

Lucrãrile propriu-zise la bisericã au început în toamna anului 1782, fiind intensificate în anul 1784 de cãtre noul prefect al misiunii, pr. Fidelis Rocchi, care a fãcut din continuarea lucrãrilor la bisericã prioritatea programului sãu pastoral-administrativ. Pentru

atingerea acestui scop, pr. Fidelis Rocchi ºi-a asigurat sprijinul nemijlocit al puterii protectoare la acea datã, Rusia þaristã, materializat în ajutorul financiar pe care comandantul trupelor ruse din Moldova, prinþul Potemkin, l-a acordat pentru construirea bisericii catolice din Iaºi.

La 15 august 1789, cu toate cã nu era încã terminatã, biserica „Adormirea Maicii Domnului” va fi sfinþitã în cadrul unei Liturghii solemne de cãtre prefectul Fidelis Rocchi, la ceremonie participând ºi misionarii Luigi Maffei, Placidus Porcelli ºi Stefano Bialis, alãturi de cei 200 de catolici ieºeni. Evenimentul va fi adus ºi la cunoºtinþa papei Pius al VI-lea, care, la rândul sãu, într-o scrisoare adresatã episcopului Transilvaniei, Ignaz Batthyani, vorbea cu simpatie despre „marea bisericã din Iaºi”, binecuvântatã de prefectul Fidelis Rocchi.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi a dispus de la început de o orgã, care a rãsunat ºi la Liturghia solemnã la care a participat prinþul Potemkin, alãturi de vestitul compozitor ºi dirijor Giuseppe Sarti, care îl însoþea pe prinþ la Iaºi.

Dupã anul 1789, pr. Fidelis Rocchi se va concentra pe strângerea de noi fonduri în vederea construirii turnului bisericii, acþiune realizatã în anii 1803-1804 de succesorul sãu la conducerea misiunii, pr. Dominic Brocani.

Amplele lucrãri de restaurare ºi mãrire a edificiului, efectuate

între anii 1869 ºi 1873 sub coordonarea episcopului Giuseppe Salandari, au fãcut din biserica „Adormirea Maicii Domnului” un lãcaº de cult vrednic de oraºul Iaºi, centrul cultural ºi spiritual al Moldovei.

Din punct de vedere arhitectural, biserica reprezintã un exemplu unic de artã barocã în Moldova. Altarul principal a fost lucrat la Roma, iar cele laterale la Padova, cu marmurã adusã de la Veneþia, iar pictura a fost realizatã în anul 1869 de cãlugãrul franciscan Giuseppe Carta din Palermo. În bisericã sunt înmormântaþi 13 preoþi ºi episcopi, printre care ºi ctitorul bisericii, pr. Fidelis Rocchi, mort la 8 septembrie 1795.

La 27 iunie 1884, o datã cu fondarea Episcopiei de Iaºi, biserica va cãpãta statutul de catedralã, facilitând în urmãtorii 125 de ani celebrãrile liturgice solemne care au rãmas în memoria comunitãþii locale, dar ºi a întregii Dieceze de Iaºi.

Dr. Dãnuþ Doboº

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Ioan Maria Vianney unoscut ºi iubit sub numele de „Parohul de Ars”, Ioan Maria Vianney este propus de papa Benedict al XVI-lea ca model pentru toþi preoþii în acest An al Sfintei Preoþii, când se împlinesc 150 de ani de la trecerea sa la cele veºnice.

Se naºte la Dardilly, aproape de Lyon, în anul 1786, într-o familie de agricultori; copilãria ºi tinereþea le petrece lucrând pãmântul, pãstorind oile ºi vitele. La vârsta de 17 ani îºi exprimã dorinþa de a deveni preot.

Abatele Balley, paroh din Ecully, de care aparþine cãtunul natal al lui Ioan Vianney, îl ia alãturi de el ºi începe sã-l introducã în studiile seminariale la o vârstã când alþii le terminaserã. În anul 1810 intrã în seminarul mic de la Verrières, apoi trece la seminarul mare din Lyon.

Simþea o imensã dificultate în a citi ºi a învãþa o paginã de filozofie sau de teologie; pentru aceasta, este eliminat din institut, dar, la recomandãrile ºi insistenþele parohului de Ecully, este reprimit. Unul dintre profesori s-a adresat episcopului, spunându-i: „Pãcat..., omul acesta este un model de pietate”. „Model de pietate?”, exclamã prelatul; „Atunci, eu îl primesc ºi Dumnezeu va face restul”. În anul 1815 este sfinþit preot, la vârsta de 29 de ani, dar nu i se dã dreptul de a spovedi.

Dupã o „ucenicie” de trei ani

C

pe lângã parohul Balley, este trimis la Ars, un sat mic din þinutul Dombes, mai întâi ca vicar capelan ºi apoi ca paroh.

Ars numãra atunci 230 de oameni care locuiau în case acoperite cu paie; singurele locuri de întâlnire ºi distracþie erau patru cârciumi cu respectivele terase de dans. Încã din primele zile, tânãrul paroh începe sã predice din amvon împotriva lor, cu o severitate ce ar fi putut sã îndepãrteze de el sufletele sãtenilor. Dar s-a întâmplat contrariul; dupã zece ani, Ars este complet transformat: cârciumile sunt goale, biserica plinã, deoarece severitatea parohului nu era niciodatã lipsitã de o incontestabilã bunãtate ºi ingeniozitate.

Avea numai haina pe care o purta pe el, dar era în stare sã se lipseascã de ea, de încãlþãminte ºi de ciorapi, dacã întâlnea pe stradã vreun calic cu care schimba pânã ºi pantalonii, furiºându-se în spatele unui gard, dacã ai sãracului erau mai prãpãdiþi.

Timp de 42 de ani duce o existenþã sfântã. Se scula dimineaþa, îºi fãcea rugãciunile, celebra sfânta Liturghie, spovedea, preda învãþãtura creºtinã, spovedea iarãºi pânã noaptea târziu, dacã era cazul.

Se hrãnea, un timp, numai cu cartofi fierþi ºi plãcintele numite „înºalã foamea”. Înfiinþeazã ºi organizeazã în Ars o micã ºcoalã ºi un orfelinat.

12 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

Cea mai mare parte din viaþa lui ºi-o petrece ascultând spovezile miilor de credincioºi care i se adresau omului cãruia, cu aproape 40 de ani în urmã, i se interzisese de a spovedi.

Un avocat venit din Paris, când s-a întors acasã ºi a fost întrebat ce a vãzut la Ars, a rãspuns: „Pe Dumnezeu într-un om”.

La vârsta de 73 de ani, în ziua de 4 august 1859, îºi încheie viaþa pãmânteascã dãruitã lui Dumnezeu. Îndatã dupã moartea lui, biserica ºi casa parohialã unde a slujit devin loc de pelerinaj. În anul 1925, papa Pius al XI-lea îl ridicã la cinstea sfintelor altare ºi îl proclamã „patron al clerului”.

La una dintre lecþiile sale de catehism, sfântul Ioan Maria Vianney spunea: „Datoria omului ºi cele mai frumoase activitãþi ale lui sunt sã se roage ºi sã iubeascã. Dacã voi vã rugaþi ºi iubiþi pe Dumnezeu ºi pe oameni, iatã, aceasta este fericirea omului pe pãmânt”.

(Dupã Vieþile sfinþilor, Editura ARCB)

Anul Sfintei Preoþii

Sfinþenia preotului C

ardinalul Newman, fiind întrebat care ar fi prioritatea cea mai urgentã pentru Biserica zilelor noastre, a rãspuns fãrã ezitare: „Holiness, first! Sfinþenia, înainte de toate!”. Sfinþenia este ºi singura urgenþã amintitã de Ioan Paul al II-lea la sfârºitul marelui jubileu al anului 2000. În scrisoarea apostolicã Novo millennio ineunte scria: „E necesar sã punem sfinþenia în centrul programelor pastorale”. ªi adaugã: „În primul rând, nu ezit sã spun cã perspectiva în care trebuie sã se plaseze orice înaintare pastoralã este cea a sfinþeniei” (nr. 30). ªi dacã aceastã perspectivã de mare înãlþime a vieþii creºtine obiºnuite este sugeratã pentru toþi creºtinii, pentru preoþi devine o necesitate. Eficacitatea vieþii preoþeºti este proporþionalã cu sfinþenia. De aici, singura problemã pentru preot: sfinþenia. Preoþia cere ºi dã naºtere sfinþeniei.

Pe de altã parte, trebuie sã ºtim cã sfinþenia nu este un lux rezervat doar unei categorii de persoane, deci nu este un privilegiu al preotului, ci este o chemare universalã adresatã fiecãrei persoane, menþionatã atât de clar în evanghelii, când Isus spune: „Fiþi, aºadar, desãvârºiþi, precum Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit” (Mt 5,48).

Bineînþeles cã ºi preotul este inclus în aceastã panoramã de chemare universalã la perfecþiune ºi la sfinþenie ºi, dupã cum subliniazã Lumen gentium, „în mod special, preoþii sã abunde

în orice bogãþie spiritualã ºi sã dea tuturor mãrturie vie despre Dumnezeu, dupã exemplul acelor preoþi care, de-a lungul veacurilor…, au lãsat o strãlucitã pildã de sfinþenie” (LG 41).

Am citat din Conciliul Vatican II, dar atât înainte cât ºi dupã Conciliu s-a aºteptat de la preot un singur lucru: sfinþenia. Sfântul Pius al X-lea spunea: „Acestor dragi preoþi eu le fac o singurã recomandare: nu le spun sã fie zeloºi, nu sã fie caritabili, dar le repet ceea ce am recomandat deja în exortaþia adresatã clerului: de a fi sfinþi. Dacã veþi fi sfinþi, veþi avea toate calitãþile necesare pentru binele sufletelor voastre ºi ale celor încredinþate grijii voastre”. Iar papa Ioan Paul al II-lea sublinia aceeaºi prioritate: „... Acest lucru se cere de la noi, în exerciþiul slujirii noastre ºi în toatã viaþa noastrã, sã fim cu adevãrat oameni ai lui Dumnezeu… De aceea este foarte important ca noi, preoþii, cei dintâi, sã rãspundem cu sinceritate ºi generozitate la acea chemare la sfinþenie pe care Dumnezeu o adreseazã tuturor celor botezaþi.

Produc o mare impresie cuvintele pe care omul de ºtiinþã Enrico Medi le adresa preoþilor: „Preoþilor, eu nu sunt preot ºi nu am fost vrednic niciodatã sã pot deveni. Cum de mai trãiþi dupã ce aþi celebrat sfânta Liturghie? Zilnic îl aveþi în mâinile voastre pe Fiul lui Dumnezeu.

Zilnic aveþi o putere pe care arhanghelul Mihail nu o are…

Sunteþi mari! Sunteþi creaturi imense! Cele mai puternice care

pot exista. Preoþilor, vã conjurãm, fiþi sfinþi! Dacã voi sunteþi sfinþi, noi suntem mântuiþi. Dacã nu sunteþi sfinþi voi, suntem pierduþi… Preoþilor, noi vã vrem la picioarele altarului. De construit opere, fabrici, ziare, de alergat încoace ºi încolo suntem capabili noi. Dar de rugat sunteþi capabili numai voi. Staþi lângã altar. Mergeþi ºi þineþi-i companie Domnului”.

Curaj, aºadar! Nu doar declararea oficialã a Bisericii ºi nici menþionarea în calendare conferã titlul de sfinþenie, ci iubirea pastoralã ºi grija faþã de mântuirea sufletelor ne fac mari în faþa lui Dumnezeu. Ce efect minunat produc cuvintele: Iatã un preot sfânt! El poate fi recunoscut atunci când vesteºte cu demnitate cuvântul lui Dumnezeu, alinã cu blândeþe durerea bolnavilor ºi a nenorociþilor, când gãseºte o vorbã dulce ºi o mângâiere caldã pentru cel care i se deschide, când ºtie „sã ia ºtergarul ºi sã spele picioarele semenilor...”, dupã pilda ºi exemplul Învãþãtorului. Oare nu aceasta doreºte lumea de astãzi de la preot?

Pr. Eduard Coºa

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru familii

Copilul pãcãlit A

m simþit dintotdeauna cã pãrinþii îmi vor binele. Nu m-am îndoit de acest aspect niciodatã. Tot timpul au fãcut în aºa fel ca mie sã-mi fie bine ºi sã nu-mi lipseascã nimic, chiar dacã aceasta a însemnat nenumãrate sacrificii din partea lor. Eu n-am cunoscut niciodatã „costul” real al creºterii mele. De fapt, ce pãrinþi l-ar spune copilului lor? Iar eu am crescut cu fiecare an pe care mi l-a dat Dumnezeu ºi cu fiecare etapã specificã vârstei. Încã de micã am participat la diferite cursuri, am fost în excursii, am fost cu prietenii, am organizat tot felul de petreceri, am avut tot ceea ce mi-am dorit. Nu pot sã spun cã mi-a lipsit ceva. Aveam de toate! Doar trebuia sã-mi doresc ceva, sã-mi exprim dorinþa, iar pãrinþii, în numele expresiei „mãcar ea sã aibã”, îmi luau tot ceea ce îmi doream.

Recunosc cã nu m-am întrebat niciodatã cât costã ceea ce-mi doream, nici dacã pãrinþii pot sã-ºi permitã. Simþeam cã nu pot sã mã refuze niciodatã. Deseori mã miram cã alþi copii nu au ceea ce am eu ºi nici mãcar nu aveau curajul sã viseze la ceea ce visam eu. Într-una dintre zile mi-am dorit o excursie prin þarã, iar dorinþa mi-a fost împlinitã. Aºa am pornit la drum cu un microbuz, alãturi de câþiva prieteni. La mijlocul drumului însã ni s-a defectat microbuzul. Cu toate încercãrile noastre de a-l repara, totul s-a dovedit zadarnic. Era

spre searã, eram deja prea departe de oraº, departe de orice service, departe de orice semnal la telefon ºi eºecul excursiei noastre se profila deja la orizont. Prietenii erau nervoºi, iar eu ºi mai mult decât ei. În mintea mea nu încãpea ideea cã nimeni nu se pricepea sã facã acea maºinã sã meargã. Prin zonã mai trecea câte o maºinã, dar, vãzându-ne tineri, poate de fricã, niciuna nu voia sã opreascã. Din punctul meu de vedere totul trebuia sã funcþioneze aºa cum eram obiºnuitã. Ba mai mult, dupã un timp a început sã plouã atât de tare încât am avut pentru prima datã senzaþia cã explodez de nervi. Nu eram pregãtitã pentru aºa ceva!

Ne-am încurajat totuºi sã mergem în cel mai apropiat sat, sã dãm un telefon pãrinþilor, sã cãutãm un meºter sau mãcar o maºinã care sã tracteze microbuzul pânã la un service. ªi aici începe povestea mea.

Am nimerit într-un sat sãrac. Era undeva la poalele unui munte. Oamenii se ocupau în general de agriculturã ºi de creºterea animalelor. M-au impresionat mult volumul mare de muncã pe care îl fãceau ºi condiþiile în care lucrau. Dar cel mai mult m-a impresionat seninãtatea care li se citea acelor oameni pe faþã.

Am fost gãzduiþi la una dintre familiile din sat. Ne-a primit cu greu, dar ne-a primit. A acceptat sã-i ajutãm la munca din curte, apoi sã cinãm împreunã. ªi ce credeþi cã am mâncat?

Mãmãligã, brânzã cu smântânã ºi ceapã. Surpriza a fost cã fiecare trebuia sã-ºi punã în

14 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

farfurie, sã-ºi prepare brânza cu smântânã, apoi sã mãnânce.

Dar când mai fãcusem eu aºa ceva? Pânã atunci mama îmi pregãtea totul. Eu doar eram strigatã ºi invitatã la masã.

Am fãcut cu toþii rugãciunea „Tatãl nostru” ºi ne-am pus pe mâncate.

Pentru mine, acea searã a valorat mult mai mult decât o excursie. De la defecþiunea maºinii, la nevoia de a merge pe jos în cãutarea unei soluþii ºi terminând cu experienþa cinei din casa familiei care ne-a gãzduit. Am înþeles atunci câte îmi ascund pãrinþii mei, de câte mã feresc ºi cât mã protejeazã, realitãþi al cãror cost ar trebui deja sã-l cunosc, sã mi-l asum ºi sã mã pregãtesc la rândul meu pentru viaþã. Dar… câþi pãrinþi fac la fel în relaþia lor cu copiii! Copiii acelei familii erau deja pregãtiþi pentru viaþã.

A doua zi dimineaþã m-am trezit o altã persoanã. De cât timp nu-mi mai fãcusem rugãciunea de dimineaþã… Atunci, sincer, am spus-o din toatã inima ºi m-am hotãrât s-o spun mereu ºi sã nu mai aºtept totul de la pãrinþi, aºa cum fãcusem pânã în acel moment. (Andreea) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

pentru copii Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

Abia acum a devenit Francisc conºtient de starea tristã în care se afla.

– Mamã, dragã mamã, scumpul meu tatã! – se auzi de pe buzele tremurânde ale bãiatului, apoi lacrimile i-au înãbuºit cuvintele.

– Tu nu trebuie sã plângi, micuþule, i-a zis acea voce de mai înainte. Îngerul tãu pãzitor te va readuce cu siguranþã la scumpii tãi pãrinþi.

– Dar tu cine eºti? De ce m-ai adus aici? – a întrebat Francisc. Eu am ieºit sã-l întâmpin pe tatãl meu, ºi azi e ziua onomasticã a mamei. Du-mã înapoi, eu nu vreau sã merg cu tine.

– Scumpul meu copil, a continuat necunoscutul, eu nu te-am rãpit, noi toþi am fost aduºi aici, tot la fel cum te-au adus ºi pe tine.

– ªi tu eºti din Catania? Cum te cheamã? Sunt aici ºi pãrintele

Battista ºi fratele Cristofor? – a întrebat bãiatul.

– Eu nu sunt din Catania ºi nici pãrintele ºi fratele de care vorbeºti tu nu cred sã fie aici.

Tovarãºii mei ºi cu mine suntem de pe o micã insulã; piraþii cei rãi s-au nãpustit asupra noastrã ºi ne-au adus pe corabia lor. Eu mã numesc Isidor ºi sunt preot, dar ºi tu trebuie sã-mi spui numele tãu, micul meu amic.

– Francisc Fiore e numele meu ºi sunt din Catania, tatãl meu se numeºte Ioan, iar mama mea, Angela.

– Bine, dacã poþi, vino ceva mai aproape de mine – a zis preotul. Degeaba a încercat Francisc sã se scoale. La fiecare încercare suspina ºi se vãita, cãci frânghiile cu care îi erau legate mâinile ºi picioarele îl tãiau din ce în ce mai adânc.

– Nu reuºesc, abia mã miºc.

– Încearcã, poate poþi sã te târãºti pe podea; numai vreo câþiva paºi ºi eºti la mine.

Când Francisc a ajuns în apropierea pãrintelui Isidor, acesta l-a întrebat încet dacã a fãcut rugãciunea de dimineaþã. Copilul nu o fãcuse încã, de aceea au început amândoi sã se roage.

Pe când se rugau, s-a micºorat suspinul celor legaþi ºi cei mai mulþi dintre ei au început sã se roage ºi ei cu o voce slabã.

Dupã ce au terminat, bãiatul a spus: – Acum sã ne rugãm lui Dumnezeu sã-i pedepseascã pe piraþi, ca sã ne putem întoarce mai iute acasã.

– Nu, Francisc, nu avem voie sã facem astfel – a rãspuns pãrintele Isidor – nu ºtii tu oare cã trebuie sã-i iubim pe duºmanii noºtri?

– Ah, da – a rãspuns bãiatul –, dar eu nu pot sã-i iubesc pe oamenii aceºtia rãi care m-au rãpit de la pãrinþi.

– Ai uitat tu, Francisc, cã Mântuitorul nostru i-a iubit chiar ºi pe iudeii cei rãi, care l-au rãstignit pe cruce? Vezi tu, copile, aºa trebuie sã facem ºi noi. Sã ne rugãm pentru duºmanii noºtri, cum a fãcut ºi Mântuitorul. Nu e aºa, Francisc? Încã un „Tatãl nostru” pentru corsari. Încet au trecut orele zilei pline de chinuri. Prizonierii se vãitau din ce în ce mai tare. Pe lângã chinurile foamei ºi ale setei se adãugau ºi dorinþa dupã libertate ºi nesiguranþa viitorului.

Cât mai trebuiau ei oare sã stea în aerul acesta infect, într-un spaþiu atât de îngust ºi întunecos? ªi dacã vor ieºi din nou la lumina zilei, care va fi soarta lor?

Strigãte de deznãdejde, plânsete ºi vaiete se auzeau peste tot; printre aceste zgomote se auzeau copiii, cum chemau numele pãrinþilor; o biatã mamã pronunþa suspinând numele ¾

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre Adormirea Maicii Domnului

„Atât de dor i-a fost Mariei de fiul sãu, încât a fost urcatã de îngeri la cer în timp ce dormea, iar când s-a trezit era deja în cer, lângã Isus” (Corina, 12 ani). „Maria nu a murit cu adevãrat, aºa cum nici noi nu vom muri, ci numai vom adormi puþin ca sã ne întâlnim apoi în cer cu Isus ºi Maria, sub privirea iubitoare a Tatãlui ceresc” (Lucreþia, 11 ani). „Dumnezeu i-a ascultat rugãciunea Fecioarei Maria ºi a înãlþat-o la cer ca sã fie împreunã cu Isus, fiul sãu. ªi nouã, copiilor, dacã ne rugãm cu sufletul, Dumnezeu ne îndeplineºte dorinþele, cãci suntem copiii lui

ºi ne iubeºte foarte mult” (Cãlin, 13 ani). „Maria a ajuns reginã în cer deoarece a crezut în cuvintele lui Dumnezeu ºi a acceptat tot ce acesta i-a cerut. Dacã i-am asculta ºi noi pe pãrinþi nu am mai fi niciodatã pedepsiþi!”

(Ionel, 12 ani). „Oare Fecioara Maria când s-a înãlþat la cer avea aripi?

Cred cã nu, deoarece îngerii au purtat-o pe aripile lor pânã la Dumnezeu” (Petra, 12 ani). „Deºi trãieºte în cer, Maria, atunci când îi este dor de noi, vine pe pãmânt ºi ni se aratã mai ales nouã, copiilor, cerându-ne sã ne rugãm pentru întreaga

micilor ei copii ºi dãdea sãrmanilor orfani, de la care fusese rãpitã, numele cele mai dulci ºi mai drãgãlaºe, ce le poate descoperi numai o inimã de mamã.

Totuºi, aceastã jale era auzitã numai de bunul Dumnezeu ºi a gãsit ecou în inima pãrintelui Isidor. Piosul preot cãuta sã împartã cu mare râvnã, dupã puteri, mângâierea credinþei vii. În fine, când s-au lãsat din nou umbrele serii peste mare ºi peste corabie, sãrmanele victime au cãzut în urma oboselii ºi istovirii într-un somn adânc. Era ultima lor noapte în mijlocul corsarilor.

Unde îºi vor pune capul pentru odihnã în seara urmãtoare era cunoscut numai de bunul Dumnezeu. Cu siguranþã, nu-ºi gãseau un cãmin familial, în calitatea lor de sclavi, la noul stãpân. Între timp, Ahmed pãºea încet ºi cumpãnit, plimbându-se dintr-o parte în alta a bordului.

S-a oprit înaintea lui Hussein ºi

un râs ironic a rãsunat pe buzele lui.

– Alah sã fie binecuvântat.

Era o loviturã capitalã, cum i-am ocolit în noaptea aceasta pe vrãjmaºii noºtri. Dacã ar mai cãuta sã ne iasã o datã în cale, le-aº dori sã se scufunde în adâncimile mãrii. Dar, pe sfânta Caaba ºi pe profetul din Meca, eu îl voi sugruma pe ºarpele acesta spaniol îndatã ce va sosi ziua rãzbunãrii.

La aceste cuvinte, corsarul a strâns pumnul ºi a bãtut cu piciorul atât de puternic în scândurile bordului, încât piraþii care se aflau în apropierea lui s-au retras speriaþi.

– Hussein, mâine dimineaþã trebuie sã zãrim Tunisul. Auzi tu, noaptea aceasta sã se punã pazã bunã, nici unul nu va merge sub punte pânã nu ne aflãm în absolutã siguranþã.

– Bine, stãpâne.

Deoarece piratul mai zãbovea cu aducerea la îndeplinire a

16 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

lume. Maria crede în noi, de aceea nici noi nu trebuie s-o dezamãgim niciodatã” (Adrian, 10 ani). „Dumnezeu a înãlþat-o pe Fecioara Maria la cer cu trup ºi suflet, deoarece în morminte stau numai cei pãcãtoºi, iar Fecioara Maria nu avea nici un pãcat” (Dumitru, 12 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

ordinelor primite pentru echipaj, Ahmed se rãsti la el din nou: – Ce mai stai, sclavule? Sã-þi fac rost de picioare?

– Nu mã certa, stãpâne – îi rãspunse Hussein – am dorit numai sã aflu care este voinþa ta cu privire la ghiaurii prinºi.

– Ce este, nu se supun oare?

Dã-le câte o duzinã de bastoane la tãlpi.

– Nu, stãpâne, voiam sã ºtiu dacã nu porunceºti sã li se dea de mâncare!

– Ce, eºti nebun, sclavule?

– Nu, stãpâne, e în interesul tãu. De ieri n-au primit nici o hranã. Dacã ºi în continuare nu primesc nimic, atunci nu prea vei avea succes pe piaþa sclavilor.

– Ai dreptate. Sã li se arunce mai târziu ceva pâine. Iar acum, carã-te.

– Bine, stãpâne.

– Se vede uscatul! – strigã omul din cafasul catargului. (va urma)

Pentru tineri

Lãcomia

Relaþia deformatã cu hrana

D

icþionarul explicativ al limbii române defineºte lãcomia ca fiind pofta pe care o are cineva de a mânca ºi de a bea mult, dorinþã necumpãtatã de câºtig, aviditate.

Sfântul Ioan Crisostomul spune cã „lãcomia este o beþie mai rea decât beþia”. Existã o diversitate de semnificaþii personale, sociale ºi spirituale ale raportului omului cu hrana ºi cu bunurile materiale.

La nivel personal fiecare om simte cã trebuie sã-ºi satisfacã nevoia de hranã pentru a se simþi bine, pentru a trãi bine.

Este nevoie însã de un echilibru în satisfacerea acestei nevoi, astfel încât mâncarea ºi bãutura sã nu devinã un scop în sine, un idol pentru stomac, anulând orice altã dimensiune a persoanei. La fel, este nevoie de o atenþie în a poseda lucrurile materiale, deoarece setea de a avea tot mai mult se cuibãreºte foarte uºor în inima omului.

La nivel social o atitudine neadecvatã faþã de mâncare ºi bãuturã ºi faþã de lucrurile materiale poate duce la comportamente diferite, care depãºesc sfera asigurãrii hranei, cum ar fi: consumismul, mania cumpãrãturilor, cultul trupului, „dependenþa” de produsele de firmã etc. Toate aceste comportamente exagerate vin în contradicþie cu situaþia milioanelor de oameni care nu au minimum de apã ºi de hranã pentru existenþã.

La nivel spiritual hrana, mai înainte de a fi un aliment, pune în evidenþã raportul dintre om ºi Dumnezeu. Pentru creºtin,

hrana este „darul lui Dumnezeu” ºi de aceea i se cere „pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi”.

Lãcomia este pãcat tocmai pentru cã faptul de a se hrãni nu este trãit ca un dar al lui Dumnezeu pentru binele persoanei, ci devine izvor de multe rele, deoarece fie se mãnâncã mult, fie se mãnâncã puþin, fie se mãnâncã rãu. Un astfel de mod de viaþã nu afecteazã doar sfera fizicã a persoanei, ci ºi cea psihicã. Bulimia, anorexia, obezitatea sunt boli psiho-somatice care sunt declanºate de o relaþionare greºitã cu unele aspecte ale vieþii ºi îºi gãsesc în actul hrãnirii o manifestare eronatã.

Bineînþeles, aspectul lãcomiei nu se reduce doar la mâncare, ci se referã ºi la consumul de alcool, tutun sau droguri; toate acestea au numeroase consecinþe nefaste asupra persoanei.

Cartea Proverbelor spune cã „lãcomia duce la pierderea vieþii” (Prov 1,19), în schimb „cel care urãºte lãcomia îºi va lungi zilele” (Prov 28,16). Sfântul Paul afirmã clar cã „lãcomia este idolatrie” (Col 3,5).

Se poate lupta împotriva lãcomiei cultivând virtutea cumpãtãrii. Acest lucru presupune autocontrol ºi dominare de sine, cãutând în toate dreapta mãsurã fãrã a depãºi limita. Þine de cumpãtare obiºnuinþa unei alimentaþii corecte ºi sãnãtoase, lucru atât de important pentru copii ºi tineri. Este la fel de grav a mânca nesãnãtos (chipsuri, sucuri pline de chimicale) ºi a nu mânca (diete exagerate pentru a pãstra silueta). Nu este

Hieronymus Bosch – Cele ºapte pãcate capitale ºi cele patru lucruri din urmã (Lãcomia)

greºit sã se þinã cont de ceea ce place, dacã este ºi sãnãtos ºi în limite rezonabile!

Virtutea recunoºtinþei faþã de tot ceea ce primim de la Dumnezeu este cea care ne ajutã sã ne relaþionãm cum se cuvine faþã de tot ceea ce avem. Hrana este un dar al lui Dumnezeu pentru care trebuie sã ºtim sã mulþumim permanent. Ea trebuie sã fie ocazie de manifestare a dragostei faþã de aproapele (a împãrþi hrana cu cei sãraci) ºi de manifestare a comuniunii (cât de important este ca membrii familiei sã mãnânce împreunã!).

Virtutea dreptãþii ne reaminteºte cã resursele pãmânteºti sunt destinate tuturor oamenilor.

De aceea, dacã o parte din oameni exagereazã în ceea ce priveºte consumul, o altã parte va suferi de lipsuri dramatice.

Nu este normal ca într-o parte a lumii copiii sã sufere de obezitate, iar în altã parte sã moarã din cauza subnutriþiei.

Mãsura controlatã în toate conferã demnitate ºi echilibru persoanei, o dispune sã se îndrepte spre Dumnezeu fãrã a neglija necesitãþile aproapelui. „Norocul aduce o masã bogatã, cumpãtarea una îndestulãtoare”, spunea Clement Alexandrinul.

Pr. Felix Roca

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Iubiþi preotul N

u s-a jucat decât o datã de-a preotul, fãcând un altãraº, cu lumânãri, statui mai mititele, aºa cum auzise cã fac alþi copii de vârsta lui, dar a fost un fiasco, nu s-a distrat deloc ºi s-a simþit ridicol.

Nu prea avea poftã de carte, deºi era în clasa a doua. Într-o zi a lipsit de la ºcoalã numai ca sã întâlneascã fata de care-i plãcea ºi sã-i dea cele douã flori pe care a avut timp sã le rupã, fãrã sã fie vãzut, de lângã monumentul sfântului Anton din colþul strãzii. I le-a dat fãrã sã-i spunã ceva, stingher.

Apoi...

Oare câþi ani avea Claudiu când le-a spus alor sãi ºi prietenilor cã vrea sã fie preot?

De atunci auzea mereu vorba: „Calcã a preot!”. Pe ceilalþi doi seminariºti din sat, mai mari decât el, mulþi îi priveau suspect ºi spuneau: „útia nu calcã a preot!”. Dar existã vreo icoanã a preotului, vreun model universal valabil? În sãtucul dintre dealuri vestea despre Claudiu s-a rãspândit cu repeziciune. Se privea

în oglindã: „Preot…, preot… oare trebuie sã stau cu capul într-o parte? Trebuie sã-mi schimb cãrarea pãrului sau doar sã mã mai tund?”. A trecut în revistã amintirea tuturor preoþilor pe care-i ºtia.

Oricum, nu voia sã fie ca actualul paroh care tuna ºi fulgera împotriva discotecilor, folosind cu pricepere ºi nu în sens metaforic citate din Scripturã: „Pui de vipere”, „morminte vãruite” etc. dar cu toate acestea þinea foarte mult la credincioºii din parohie. κi amintea de nãzbâtiile pe care le fãcuse cu fratele sãu mai mare, care acum e avocat. Cum au mâncat carne de pui într-o marþi (de obicei mâncau numai duminica) pentru cã omorâserã cu un leaþ un pui de gãinã. Sau, altãdatã, au prins un motãnel pe care l-au spãlat, apoi l-au pus la uscat prinzându-i urechile cu cârligele de rufe… Cu siguranþã cã acestea nu prea erau semne ale vocaþiei la preoþie.

Douã lucruri decisive aveau sã-i schimbe viaþa: întâlnirea cu un mare preot ºi moartea

unui prieten la inundaþiile care au fost în toatã þara.

Zece ani de seminar ºi 25 de preoþie l-au pus în faþa aceleiaºi probleme: „Cine spune lumea cã este preotul?”. Contemporanii lui Isus spuneau atâtea despre el. Lumea greu ajunge sã-l cunoascã pe preot, sau poate numai în unele aspecte secundare, care se nasc din imaginea sa umanã, adesea deformate de alte imagini. Se merge de la o pãrere îngereascã la una de dispreþ uneori. Dar puþini îl cunosc. Trebuie sã vorbeºti cu el, probleme personale sau generale, sã glumeºti, sã mãnânci cu el. Confesionalul, sacristia nu sunt suficiente pentru a-l cunoaºte.

Majoritatea oamenilor îºi fac o imagine ideologicã despre preot: preotul-constructor, preotul care nu înþelege lumea pentru cã nu e cãsãtorit, preotul-avar, preotul-ignorant, preotul-lumesc, preotul-politician, preotul-devoþiuni. Neîncredere, ironie, ignoranþã, dispreþ sau idolatrie stau la baza ideii de preot la multã lume.

Sunt prejudecãþi.

Preotul este omul cu picioarele pe pãmânt ºi inima în cer.

Iubiþi-l pe preot, dar nu cu o iubire sacrã, adicã formalã sau superstiþioasã, ci cu o iubire din inimã, din cunoaºtere, din simpatie ºi înþelegere. O iubire care nu închide ochii la mizeriile sale sau se umflã pentru virtuþile sale, ci evalueazã ºi înþelege. O iubire care ºtie sã vadã în preot omul care merge pe pãmânt, dar merge ºi-i face ºi pe alþii sã meargã spre cer.

Preotul: un om care are multe de spus contemporanilor sãi.

Paginã realizatã de pr. Cristinel Fodor

18 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

Tineri din Moldova, la Baia Mare Semn pentru Tablete spirituale

generaþie

ntâlnirea Naþionalã a TinereÎMare, tului Catolic a avut loc la Baia în perioada 22-26 iulie, tema fiind „Un foc care aprinde alte focuri”, iar motoul „Pentru mine a trãi este Cristos” (Fil 1,21).

Au fost prezenþi tineri din întreaga þarã, episcopi, preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe. În Baia Mare au fost prezenþi peste 2.000 de tineri pelerini, reprezentanþi ai tuturor episcopiilor catolice din România, împreunã cu episcopii lor. Pe parcursul celor cinci zile au avut loc Liturghii, meditaþii, discuþii pe diferite teme, conferinþe, ateliere de creaþie, mese rotunde, concursuri de imnuri religioase, pelerinaje, programe artistice ºi vizite la obiective cultural-istorice.

Din Dieceza de Iaºi au participat aproximativ 150 de tineri din 13 parohii: Bacãu „Fericitul Ieremia”, Bacãu „Sfânta Cruce”, Bacãu „Sfântul Nicolae”, Barticeºti, Comãneºti, Galbeni, Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”, Iaºi „Sfântul Anton”, Iaºi „Sfânta Tereza”, Paºcani, Pildeºti, Roman „Isus, Bunul Pãstor”, Schineni ºi un grup de la Oratoriul „Don Bosco” din Bacãu. La eveniment au fost prezenþi ºi PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã.

Tinerii din Dieceza de Iaºi au prezentat, joi seara (23 iulie), un imn ºi un program artistic legat de tema întâlnirii. Au existat ºi diferite momente de formare susþinute de preoþi din Dieceza de Iaºi: E magnific sã fii tânãr (PS Aurel Percã), Sentimentul sacrului la tânãrul modern; Lumea promisã de reclame (pr. Wilhelm Dancã); Sã trecem pragul speranþei! Work-shop pe tema speranþei pornind de la tema Mesajului Sfântului Pãrinte pentru Ziua Mondialã a Tineretului 2009: „Ne-am pus speranþa în Dumnezeul cel viu” (1Tim 4,10) (pr. Felix Roca); Mâinile calde ale Tatãlui. Conferinþã pe marginea sacramentului Spovezii (pr. Marius Sabãu); Animarea salezianã – jocuri în aer liber ºi în interior (pr. Cornel Gabor). Totodatã Acþiunea Catolicã din România a susþinut un atelier cu tema Acþiunea Catolicã pentru tine(ri). Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din România (INTC) este o manifestare de tradiþie ce se desfãºoarã începând din 1991, fiind organizatã de comunitatea catolicã de ambele rituri din þara noastrã.

Pr. Felix Roca

În fiecare generaþie se aude despre unul sau altul remarca: „Nu e ca noi: nu înjurã ca noi, nu vorbeºte prostii ca noi, nu fumeazã ca noi... E altfel”. Cã este vorba de unul singur sau de mai mulþi, sigur cã are importanþã. Dar ºi mai important este faptul cã „ceilalþi” au fost puºi în situaþia de a face astfel de constatãri, uneori poate cu invidie, alteori cu nãduf, dar ºi – de ce nu? – cu admiraþie.

Or, dacã Isus ne avertizeazã cã trebuie sã fim atenþi la semnele timpului, sã nu uitãm cã timpurile suntem noi, iar, fãrã referire la oameni, timpul nu mai este istorie; e cel mult dãinuirea a ceva.

În altã ordine de idei, fiecare generaþie are nevoie de modele, de personalitãþi cu caracter puternic, la care sã se raporteze.

Din nefericire, s-ar putea ca, de cele mai multe ori cãutarea sã fie prost orientatã, iar „idolii” acestei lumi, propuºi spre admiraþie ºi – vai dacã este aºa! – chiar spre imitare, nu au cum sã fie decât niºte caricaturi dacã nu prezintã trãsãturi de caracter modelat conform cu valorile ce doar în creºtinism sunt bine apãrate ºi susþinute. „Semnele” tãcute sunt mai sigure. În fiecare generaþie.

Pr. Cristian Chinez

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Seminaristi , în Kenya De patru ani, tinerii de la Seminarul din Iaºi au posibilitatea sã facã în anul pastoral o experienþã în cadrul Misiunii Diecezei de Iaºi din Kenya. Înfruntând distanþa destul de lungã, stilul de viaþã specific locului, cu multe lipsuri, seminariºtii s-au întors de fiecare datã mult mai încrezãtori în ei înºiºi, dornici de a-ºi desãvârºi formarea la sfânta Preoþie. Eusebiu Bulai ºi Alin Conþu au plecat în luna noiembrie anul trecut ºi s-au întors la sfârºitul lunii mai. Din experienþa lor ne împãrtãºesc câteva impresii din misiune.

V-aþi întors de curând dintr-o experienþã din Kenya, þarã în care Dieceza de Iaºi are deja o micã tradiþie. Spuneþi-ne în ce a constat prezenþa voastrã acolo?

La începutul anului universitar am avut bucuria de a afla cã voi merge în pastoraþie în Kenya. Din acel moment ºi pânã când am ajuns în misiune mã întrebam, nu fãrã îngrijorare, oare ce voi face acolo? Din fericire, pãrintele paroh din Maikona, Eugen Blaj, ne-a primit cu bucurie ºi ne-a explicat clar ceea ce vom avea de fãcut. Prin urmare, cele ºase luni le-am petrecut în Kenya însoþind ºi ajutând preoþii misiunii în toate activitãþile liturgice ºi pastorale care au avut loc (rugãciuni, cateheze, Liturghii), dar ºi în activitãþile casnice obiºnuite (mâncare, curãþenie, construcþii). (Eusebiu Bulai). În ce mãsurã v-a impulsionat aceastã experienþã? În anul pastoral am avut ocazia de a învãþa din practicã ceea ce în seminar ne strãduim sã învãþãm din cãrþi. Aceastã experienþã m-a ajutat sã înþeleg necesitatea unei îndelungate ºi temeinice pregãtiri deoarece oamenii de pretutindeni au nevoie de preoþi bine pregãtiþi.

Desigur, experienþa m-a ajutat ºi pe plan spiritual, întorcându-mã acasã însufleþit de dorinþa de a mã apropia mai mult de Dumnezeu prin rugãciune ºi de a-mi continua formarea în seminar cu mai multã încredere. (Eusebiu Bulai).

Formarea la sfânta Preoþie presupune ºi asumarea multor obstacole ale vieþii. Povestiþi-ne câteva din greutãþile întâmpinate acolo.

Experienþa trãitã acolo a schimbat puþin viziunea asupra lucrurilor. Greutãþile pe care le întrezãream în România, acolo nu le mai priveam ca atare; aceasta deoarece oamenii în mijlocul cãrora am lucrat îþi dau puþin peste cap modul de a vedea lucrurile, iar faptul cã trãiesc în niºte condiþii foarte grele, iar ei sunt tot timpul fericiþi, ne dã de gândit. Au fost ºi mici greutãþi: faptul cã nu comunicam cu oamenii de acolo decât în limba englezã, deºi ar fi fost mult mai bine sã ºtim câte ceva ºi din limba lor, apoi ar mai fi dorul de casã, care ne mai cuprindea uneori, dar care trecea repede cu ajutorul celorlalþi conaþionali ai noºtri, cu toþii niºte oameni minunaþi.

A fost, de asemenea, puþin mai grea acomodarea cu clima

20 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

foarte uscatã. Datorãm foarte multe pãrintelui paroh, Eugen Blaj, deoarece se ocupa ºi avea grijã de tot ce înseamnã misiune ºi implicit de noi. (Alin Conþu).

Dacã ar fi sã sintetizaþi un mesaj pentru seminariºti, dar ºi pentru tinerii care într-o formã sau alta doresc sã meargã ca misionari, care ar fi acesta? În primul rând le-aº spune sã nu le fie fricã; nu e uºor, dar meritã. Apoi i-aº sfãtui sã se întrebe cum pot ei ajuta misiunea? Iar în al treilea rând le-aº sugera sã se gândeascã tot timpul la premisa cã, mergând acolo, sunt mai câºtigaþi decât cei pentru care lucreazã; sã nu se aºtepte ca oamenii de acolo sã preia cultura ºi obiceiurile lor (respectiv cele europene), pentru cã Biserica nu poate fi identificatã în mod simplu cu o culturã determinatã, iar receptarea creºtinismului nu înseamnã ºi europenizarea modului de viaþã. (Alin Conþu).

Interviu de pr. Felician Tiba

ªtiri • ªtiri • ªtiri Icoanã paulinã Arheologii Vaticanului au reuºit sã descopere la 19 iunie prima imagine care îl reprezintã pe apostolul Paul, fostul evreu Saul din Tars. Descoperirea s-a fãcut în catacomba sfintei Tecla, o ucenicã a apostolului, care a avut o moarte de mucenicã din ordinul împãratului

Diocleþian, la începutul secolului al IV-lea. Fresca este veche de peste 1600 de ani. Prof. Barbara Mazzei, directorului lucrãrilor, a declarat: „Este evident cã în imagine este nimeni altul decât apostolul Paul, deoarece stilul iconografic corespunde cu alte surse care afirmã cã apostolul avea o faþã prelungã ºi o barbã neagrã”.

Paºi pe Lunã La a 40-a aniversare a momentului primei aselenizãri a unui echipaj uman prin misiunea Apollo 11, în cadrul cãreia comandantul Neil Armstrong a pãºit pentru prima oarã pe Lunã la 20 iulie 1969, pr. Federico Lombardi, directorul biroului de presã al Vaticanului, a spus cã acel eveniment demonstreazã geniul omului, care trebuie însã mereu corelat cu un scop ºi cu niºte limite. Astronauþii au fost primiþi într-o audienþã specialã la papa Paul al VI-lea la 16 octombrie 1969, oferindu-i acestuia o piatrã de pe Lunã, ce este pãstratã la Observatorul Vaticanului. Acum 40 de ani, Sfântul

Pãrinte a vorbit despre „o mãreaþã zi, o zi istoricã pentru omenire”. Dar atunci ºi-a încheiat intervenþia atrãgând atenþia asupra marilor probleme nerezolvate ale omenirii, precum foametea ºi rãzboiul.

Sarcofagul paulin Au fost prezentate la 3 iulie detalii despre sarcofagul sfântului Paul care conþine rãmãºiþele pãmânteºti ale apostolului. Sarcofagul se aflã sub altarul bazilicii „Sfântul Paul în afara zidurilor” ºi a fost cercetat în ultimii doi ani. Datarea cu carbon a elementelor organice ale mostrelor prelevate din interior printr-un mic orificiu creat de cercetãtori (fragmente de stofã de culoare albastrã, stofã purpurie cu fir de aur, boabe de tãmâie roºie ºi fragmente de oase) a indicat cã persoana din sarcofag a trãit în primul sau al doilea secol. „Acest fapt pare sã confirme unanima ºi incontestabila tradiþie cã este vorba de rãmãºiþele pãmânteºti ale apostolului Paul”, a spus papa la 28 iunie, la încheierea Anului Paulin.

Foamea Organizaþia pentru Alimentaþie ºi Agriculturã a arãtat cã anul acesta unul din ºase locuitori ai planetei suferã de foame. În lume sunt subnutriþi circa 1,02 milioane de oameni. „Foamea reprezintã o situaþie absolut inacceptabilã, care chiar ºi dupã eforturile din ultimele decenii se dovedeºte dificil de controlat”, a afirmat papa Benedict la 14 iunie. Conform OAA, foametea este în creºtere, nu din cauza recoltelor slabe, ci din cauza situaþiei economice nefavorabile, ce aduce venituri mai mici ºi creºterea preþurilor la alimente. Majoritatea oamenilor subnutriþi trãiesc în þãrile în curs de dezvoltare – în special

în Asia ºi în Pacific (642 milioane) –, dar o parte sunt ºi în þãrile dezvoltate (circa 15 milioane). La sfârºitul anului 2008, preþurile la alimente erau cu 24% mai mari decât cu doi ani înainte.

Universitari La iniþiativa Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE), cu sprijinul Vicariatului de Roma, al Conferinþei Episcopale Italiene (CEI) ºi al Universitãþii Tor Vergata, în perioada 9-12 iulie, s-a desfãºurat la Roma prima întâlnire a studenþilor europeni, tema fiind „Noi discipoli din Emmaus – A fi creºtini în universitate” , cu trei puncte: „Tinerii ºi speranþa în Europa”; „Tinerii ºi viaþa nouã

în Europa”; „Tinerii ºi caritatea intelectualã”. La audienþa din 11 iulie, Sfântul Pãrinte le-a þinut un discurs despre aºteptãrile Bisericii de la tinerii creºtini.

Au participat circa 1.000 de studenþi din 31 de þãri, însoþiþi de profesori. România a fost reprezentatã de 40 de studenþi însoþiþi de trei preoþi. Din Dieceza de Iaºi au participat: Alina Antãluþe, Ana Maria Briac, Bianca Hanganu, Dana Nester, Ciprian Simon ºi pr. Iosif Iacob.

Explozie În Filipine o bombã a explodat în dimineaþa zilei de 5 iulie, în faþa catedralei „Neprihãnita Zãmislire” din oraºul Cotabato, în sudul þãrii, cauzând moartea a ºase persoane ºi rãnirea a altor 30 de credincioºi, care participau la

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Liturghia duminicalã. Se pare cã autorii atacului ar aparþine unui grup extremist islamic. Cu o sãptãmânã înainte, a explodat o altã bombã la 300 m de bisericã. „Din partea autoritãþilor s-a spus cã aceasta intrã în aºa-zisele activitãþi teroriste ale vreunei grupãri extremiste”, a declarat PS Orlando Quevedo, arhiepiscop de Cotabato.

Preot ucis Pr. Mariano Arroyo Merino, 74 de ani, a fost gãsit mort în ziua de 13 iulie, în Parohia „Sfânta Fecioarã de la Regla” din Havana (Cuba), ucis cu un cuþit.

Pr. Arroyo este al doilea preot hispanic ucis în Cuba în mai puþin de un an. Pr. Eduardo de la Fuente Serrano, de 59 de ani, a fost ucis în ziua de 14 februarie.

Campusuri În aceastã varã au continuat campusurile pentru copii, adolescenþi sau tineri organizate în parohiile din diecezã. Temele au fost: „Vara împreunã”, „Roger ºi harta fermecatã”, „Isus, prietenul nostru”, „Sabia din stâncã”, „Aventurile lui Princhibell” sau „Pajiºtea curcubeului”. Campusuri au fost în localitãþile: Roman (22-26 iunie, 100 participanþi); Gioseni (22-27 iunie, 90 de participanþi din Parohia Bacãu „Sfântul Nicolae”); Iaºi „Sf. Tereza” (22 iunie – 4 iulie, 90 de participanþi) Târgu Ocna (25-27 iunie, 69 de participanþi); Valea Mare (28 iunie – 5 iulie, 130 de participanþi); Cotnari (1-5 iulie, 130 de participanþi); Horgeºti (2-5 iulie, 100 de participanþi); Coman (3-5 iulie, 120 de participanþi); Ploscuþeni (6-8 iulie, 230 de participanþi); Buhonca (6-9 iulie, 75 participanþi); Horgeºti (6-11 iulie, 100 de participanþi); Poiana Negri (9-12 iulie, 90 de participanþi);

Iugani (13-18 iulie, 230 de participanþi); Mãrgineni (13-18 iulie, 150 de participanþi); Iaºi „Adormirea Maicii Domnului” (13-19 iulie, 85 de participanþi); Soloneþu Nou (14-18 iulie, 80 de tineri din Parohia Bacãu „Sf. Nicolae”); Vãleni (16-19 iulie, 70 de participanþi); Somuºca (16-19 iulie, 150 de participanþi); Teþcani (20-22 iulie, 85 de participanþi); Adjudeni (20-25 iulie, 450 de participanþi).

Bucuria verii Bucurie, entuziasm ºi multã energie au fost cuvintele ce i-au caracterizat pe cei 260 de

copii veniþi din cele 12 parohii participante (Paºcani, Bijghir, Pustiana, Adjudeni, Valea Mare, Bacãu „Sf. Nicolae”, Valea Seacã, Traian-Zãpodea, Mãrgineni, Roman „Sf. Tereza”, Tãmãºeni ºi Barticeºti) împreunã cu 50 de animatori în ziua de 4 iulie, la Barticeºti, pentru a participa la a patra ediþie a celei mai aºteptate activitãþi estivale ACC: „Bucuria verii”. Liturghia a fost prezidatã de PS Aurel Percã. Au fost campionate de fotbal, handbal, volei, tenis de masã ºi ºah.

Doctorat În sala „Symposion” a Universitãþii de Arte „George Enescu” din Iaºi a avut loc la 1 iulie susþinerea publicã a tezei de doctorat cu titlul „Vechiul ºi Noul Testament în oratoriile lui G.F. Händel” a pr. Florin Spãtariu. În afarã de Institutul Teologic Romano-Catolic, pr. Florin Spãtariu a terminat douã

22 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

facultãþi în cadrul Universitãþii de Arte: Facultatea de Interpretare Muzicalã, secþia canto clasic, ºi Facultatea de Pedagogie Muzicalã, cu specializarea dirijat. Începând cu anul universitar 2008-2009, pãrintele este profesor asociat al Universitãþii de Arte, în cadrul secþiei de muzicã gregorianã; este profesor în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic Iaºi; iar din anul 2002 conduce corul catedralei din Iaºi.

Conferinþe Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi împreunã cu Editura „Sapientia” au organizat o suitã de conferinþe cu tema: „Benedict al XVI-lea sau cum sã faci din teologie sufletul creºtinismului”, în diferite centre ale Diecezei de Iaºi: Iaºi (10 iulie), Suceava (12 iulie), Roman (13 iulie) ºi Bacãu (14 iulie). În cadrul conferinþelor au fost prezentate ºi recentele cãrþi apãrute la Editura „Sapientia” dedicate vieþii ºi gândirii teologice a papei

Benedict al XVI-lea: „Introducere în creºtinism”, „Drumul pascal”, „Sarea pãmântului”, „Dumnezeu ºi lumea” ºi „Benedict al XVI-lea, un portret vãzut de aproape”. Despre personalitatea papei ºi viziunea sa teologicã au vorbit: PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã, prof. dr. pr. Wilhelm Dancã, prof. dr. pr. ªtefan Lupu, dr. Tudor Soroceanu ºi prof. dr. Anton Carpinschi.

Transferuri ºi numiri Prin decretele episcopale, PS Petru Gherghel a fãcut urmãtoarele transferuri ºi numiri de vicari în Dieceza de Iaºi, începând cu 1 august. Transferuri: pr. Marian Benchea – Valea Seacã; pr. Ciprian Biºoc – Bacãu „Sfântul Nicolae”; pr. Petru Biºog – Rãdãuþi; pr. Claudiu Budãu – Iaºi „Sfântul Anton de Padova”; pr. Ciprian Bulai – Slãnic Moldova; pr. Cãtãlin Cristian Burcã – Frumoasa; pr. ªtefan Ciubotaru – Izvoarele (IS); pr. Petricã Dãncuþ – Piatra Neamþ „Sfântul Iosif Muncitorul”; pr. Laurenþiu Dãncuþã – Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”; pr. Petru Dorcu – Iaºi „Adormirea Maicii Domnului”; pr. Cristi Hodea – Huºi „Sfântul Anton de Padova”; pr. Emanuel Imbrea – Roman „Fericitul Ieremia Valahul”; pr. Eduard Patraºcu – Iaºi „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”; pr. Florin Petru Sescu – Oneºti „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul”; pr. Andrei Staszkovian – Suceava; pr. Petru Sebastian Tamaº – Bacãu „Sfântul Nicolae”; pr. Gabriel Triºcã – Valea Mare. Numiri: pr. Iosif Bãlteanu – Adjudeni; pr. Claudiu Cocuþ – Sãbãoani „Sfântul Mihail”; pr. Marius Enãºel – Gherãeºti; pr. Sergiu Felician Hârja – Fãrcãºeni; pr. Rãzvan Mãtãºel – Bacãu „Sfântul Nicolae”; pr. Iulian Roca – Roman „Isus, Bunul Pãstor”; pr. Sergiu Doru Stoica – Cleja „Sfântul Francisc din Assisi”. Preoþii nou-sfinþiþi au primit numirile din partea pãstorului diecezei vineri, 31 iulie, în biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman, în cadrul unei sfinte Liturghii.

Campusuri vocaþionale Familia Iubirii Milostive organizeazã în perioada 17-22 august un campus vocaþional la Câmpulung Muscel, adresat tinerilor. Informaþii suplimentare: tel. 0233/781440, 0731/349287, 0233/781073, 0765/689050. Surorile de Caritate ale Sfântului Apostol Paul invitã tinerele cu vârste între 17 ºi 30 de ani la campusul vocaþional „Vino ºi vezi”, în perioada 4-6 septembrie, la Câmpulung Muscel. Informaþii suplimentare: tel. 0730/648462, 0234/317626, 0232/290692.

Pelerinaj SC Omega Turism SRL din Iaºi organizeazã în perioada 5-19 septembrie un pelerinaj pe urmele Fecioarei Maria ºi ale sfântului Paul. Vor fi vizitate localitãþile: Istanbul (Constantinopol – Calcedon) – Ankara (Ancira) – Cappadocia – Antalia (Atalia) – Pamukale (Hierapolis) – Marmaris – Milet –

Efes – Selcuk – Kusadasi – Izmir (Smirna) – Bergama (Pergam) – Troia – Cannakkale – Edirne. Înscrierile se fac pânã la 21 august. Persoanã de contact: Constantin Durnea, telefon: 0748/160554.

Icoane Casa de Copii „Sf. Maria” din Baraþi propune o gamã variatã de icoane bizantine pictate pe lemn, prin expoziþia deschisã în incintã. Prin achiziþionarea icoanelor, se contribuie la întreþinerea copiilor orfani ºi abandonaþi ocrotiþi de Surorile Oblate Asumpþioniste. Informaþii suplimentare: tel. 0234/211229, e-mail: csfmaria@yahoo.fr.

Haine liturgice Haine liturgice (ornate, albe, cote, stole, feþe de altar, haine de ministranþi) fãcute la maºina de brodat pot fi comandate la Parohia Lespezi (sr. Mariana Vernicã, tel. 0744/602072).

Pe scurt 13 iunie: Cursul festiv al promoþiei 2009 a Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã din cadrul Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi 25 iunie – 2 iulie: Pelerinaj din Torino ºi Padova în Þara Sfântã al unui grup de credincioºi însoþiþi de pr. Gheorghe Miclãuº 1-5 iulie: Zile de reculegere în Miºcarea „Familiile de Nazaret” la mãnãstirea carmelitã din Luncani, pentru 23 de persoane, predicatori fiind pr. Iosif Iacob ºi pr. Anton Despinescu 4-11 iulie: Exerciþii spirituale anuale pentru Congregaþia „Surorile Providenþei” din Iaºi, predicator fiind pr. Marius Taloº, SJ 5 iulie: Vizita PS dr. Heiner Koch, episcopul auxiliar al Arhidiecezei de Köln – Germania, responsabil cu pastoraþia strãinilor, la comunitatea românilor pãstoritã de pr. Gabriel Budãu, originar din Nicolae Bãlcescu 5 iulie: Spectacol de încheiere a cursului de teatru Kolping în Parohia Bacãu „Sfânta Cruce”, organizat de Asociaþia Kolping Moldova pentru 16 copii 5 iulie: Concert de muzicã barocã susþinut de formaþia Trio Ethos din Bucureºti (Marcel Octav Costea la orgã, Iancu Vãduva la trompetã ºi Dorin Gliga la oboi) în catedrala nouã din Iaºi 6-9 iulie: Campus vocaþional pentru tinere organizat de Surorile „Slujitoarele Preacuratei” de Parma din Târgu Ocna, pentru 32 de tinere din ºapte parohii ale Diecezei de Iaºi 10-12 iulie: Festival Kolping Moldova 2009 la Valea Seacã, cu participarea a 70 de tineri ºi 20 de familii din comunitãþile Kolping din Dieceza de Iaºi, ºi depunerea adeziunii de cãtre 21 de persoane din localitate 19-21 iulie: Campus vocaþional la Slãnic Moldova organizat de Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, pentru 13 tinere participante 24-26 iulie: Campusul „Anul Sfintei Preoþii. Preoþi ºi laici pe drumul sfinþeniei” organizat la Viiºoara de Acþiunea Catolicã a Adulþilor 2 august: Concert de orgã susþinut în catedrala nouã din Iaºi de Julian Bewig din Germania 8 august: Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii din Luizi-Cãlugãra, sfinþirea oratoriului „Sfântul Francisc din Assisi” ºi lansarea monografiei localitãþii.

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic Ion Mircea (Roman). „Sunt cãsãtorit de mai mulþi ani, iar anul acesta soþia mea a nãscut un bãiat. Dupã ce a beneficiat de concediu de maternitate, în momentul în care i-a adus la cunoºtinþã patroanei cã doreºte sã rãmânã în concediu pentru creºterea ºi educarea copilului pânã la 2 ani, aceasta i-a comunicat o copie de pe decizia de desfacere a contractului de muncã, motivând cã nu poate sã þinã postul liber în aceastã perioadã.

Se mai poate face ceva?”.

Decizia comunicatã soþiei dv. poate fi contestatã în termen de 30 de zile de la data comunicãrii ei la Tribunalul Piatra Neamþ, întrucât a fost emisã cu încãlcarea prevederilor Codului muncii.

Conform legilor în vigoare, pe perioada incapacitãþii de muncã (concediu de maternitate sau paternitate, concediu pentru creºterea copilului, concediu medical etc.), contractul de muncã este suspendat, neputând fi luatã mãsura desfacerii contractului de muncã. Orice mãsurã luatã de angajator este lovitã de nulitate, astfel cã actul încheiat poate fi oricând desfiinþat. În perioada în care soþia dv. beneficiazã de concediu pentru creºterea ºi îngrijirea copilului, societatea poate sã angajeze pe postul de muncã al soþiei dv. o altã persoanã, dar cu contract pe perioadã determinatã.

Lucreþia T. (Iaºi). „Ce condiþii trebuie îndeplinite pentru a beneficia de pensie de urmaº?”.

Conform dispoziþiilor art. 66 din legea 19/2000 privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi ºi asigurãri sociale, cu

modificãrile ºi completãrile ulterioare, au dreptul la pensie de urmaº copiii ºi soþul supravieþuitor, dacã persoana decedatã era pensionar sau îndeplinea condiþiile pentru obþinerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaº: – pânã la vârsta de 16 ani; – dacã îºi continuã studiile într-o formã de învãþãmânt organizatã potrivit legii, pânã la terminarea acestora, fãrã a depãºi vârsta de 26 de ani; – pe toatã durata invaliditãþii de orice grad, dacã aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaþiile prevãzute la litera a sau b; – cuantumul pensiei de urmaº, în cazul orfanilor de ambii pãrinþi reprezintã însumarea drepturilor de urmaº, calculate dupã fiecare pãrinte.

Soþul supravieþuitor are dreptul la pensie de urmaº în urmãtoarele cazuri: – pe tot timpul vieþii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel puþin 10 ani; – pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel puþin 1 an, indiferent de vârstã; – soþul supravieþuitor are dreptul la pensie de urmaº, indiferent de vârstã ºi de durata cãsãtoriei, dacã decesul soþului susþinãtor s-a produs ca urmare a unui accident de muncã, a unei boli profesionale sau a tuberculozei ºi dacã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime

24 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

din salariul mediu brut pe economie; – soþul supravieþuitor beneficiazã de pensie de urmaº pe o perioadã de ºase luni de la data decesului, dacã în aceastã perioadã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut pe economie.

– soþul supravieþuitor care are în îngrijire la data decesului susþinãtorului unul sau mai mulþi copii în vârstã de pânã la 7 ani beneficiazã de pensie de urmaº pânã la data împlinirii de cãtre ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut pe economie.

Cuantumul pensiei de urmaº se stabileºte prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susþinãtor, aferent pensiei, în funcþie de numãrul urmaºilor îndreptãþiþi, astfel: pentru un singur urmaº – 50%, pentru 2 urmaºi – 75%, pentru 3 sau mai mulþi urmaºi – 100%.

Cererea, împreunã cu actele doveditoare, se depune de cãtre solicitant, în termen de 90 de zile de la data decesului susþinãtorului sau în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiþiilor la Casa judeþeanã de pensii.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei A. (Miercurea Ciuc). „Am un copil de 12 ani ºi jumãtate.

Aº dori sã facã prima Împãrtãºanie ºi vreau sã ºtiu dacã e prea târziu. Pânã acum nu a fãcut, deoarece aici unde locuim se cere limba maghiarã, copilul nu a putut învãþa limba.

Eu (mama lui) sunt dintr-o parohie din jud. Bacãu. Putea sã facã în parohia de unde sunt eu, dar pregãtirea începea foarte repede ºi pânã lua copilul vacanþã era târziu. Dacã se mai poate, vom vorbi cu preotul de acolo. Copilul a învãþat tot ce trebuie sã ºtie. Adicã a învãþat rugãciunile ºi întrebãrile corespunzãtoare”.

Luaþi legãtura cu pãrintele din parohia de unde vã trageþi dv.

Cu cât mai repede cu atât mai bine... Vârsta e destul de înaintatã ºi nu e bine ca el sã fie þinut atâþia ani departe de „pâinea cea vie”. Isus a spus „Cine mãnâncã din aceastã pâine are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de apoi”. Sunt convins cã îi veþi crea posibilitatea copilului dv. de a avea ce-i mai bun pe lumea aceasta... Dumnezeu sã vã ajute!

Familia Ioan Ianuº (Butea). „Am avut un fiu preot. Sfântul Ioan Bosco scria într-o scrisoare adresatã tinerilor cã «un fiu preot este cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl poate oferi unei familii». Sfântul Francisc din Assisi spunea cã «dacã aº întâlni un înger ºi un preot l-aº saluta mai întâi pe preot, cãci este un alt Cristos». ªi noi am avut în familia noastrã acest mare dar al lui Dumnezeu, un fiu ºi un frate preot, pe pr. Maricel Ianuº, sfinþit preot în anul 1998, anul acesta ar fi fãcut 11 ani de preoþie. Ar fi fãcut deoarece în ziua de 15 iunie acest mare dar a fost chemat la Domnul într-un mod misterios

ºi nãprasnic, în acelaºi timp.

Pentru noi, ca familie, acest moment a devenit unul în care simþi cã sufletul se desface în mii de bucãþi ºi nu gãseºti alinare nicãieri pentru cã acel gol va fi umplut numai la revederea din viaþa de apoi... Familia Ianuº mulþumeºte ES Petru Gherghel, pr. provincial Emilian Cãtãlin, pr. paroh de Butea Petru Blaj, celorlalþi preoþi, persoane consacrate ºi tuturor persoanelor ce au participat la înmormântarea fiului ºi fratelui nostru”.

Este foarte adevãrat ceea ce aþi subliniat „cã golul din suflet va fi umplut în viaþa de apoi”. În faþa planului lui Dumnezeu nu ne rãmâne decât rugãciunea ºi tãcerea.

Camelia (Turda, jud. Cluj). „Aº dori sã ºtiu cine poate primi sfântul Maslu? Trebuie sã faci spovadã generalã?

Atunci când ai îndoieli asupra felului corect în care te-ai spovedit, în urmã cu mulþi ani, ce trebuie fãcut? Dacã persoana bolnavã are probleme psihice poate primi acest sacrament?

Eu cred cã este mai bine ca acest sacrament sã se administreze atunci când persoana este cât de cât lucidã, nu atunci când boala îi întunecã de tot mintea. Aºtept cât mai multe detalii despre acest sacrament, foarte important pentru familia mea”.

Despre sacramentul de care sunteþi interesatã, în „Ritualul ungerii bolnavilor ºi al îngrijirilor pastorale”, Ed. „Presa Bunã”, p. 17, este notat: „În Scrisoarea sfântului Iacob, se precizeazã cã Ungerea trebuie datã celor bolnavi, ca sã-i aline ºi sã-i mântuiascã. De aceea, aceastã sfântã Ungere trebuie administratã cu toatã grija celor credincioºi care, din cauza infirmitãþii

sau a bãtrâneþii, se aflã într-o stare periculoasã de boalã. Cât priveºte însã gravitatea bolii, este de ajuns sã se aibã o pãrere prudentã sau probabilã despre ea, înlãturându-se orice neliniºte, iar, dacã este cazul, sã fie consultat ºi medicul. Acest sacrament poate fi dat din nou, dacã bolnavul, dupã primirea Ungerii, s-a vindecat sau dacã, în cursul aceleiaºi boli, starea bolnavului se agraveazã. Înainte de intervenþia chirurgicalã (în limbaj obiºnuit, „operaþie”), sfânta Ungere poate fi acordatã bolnavului ori de câte ori intervenþia este determinatã de o boalã periculoasã. Sfânta Ungere se poate da ºi bãtrânilor, cãrora le-au slãbit în mod vizibil puterile, chiar dacã nu se pune problema unei boli grave.

Sfânta Ungere se poate administra chiar ºi copiilor de la vârsta când li s-a dezvoltat uzul raþiunii, ca sã poatã fi întãriþi prin acest sacrament. Acest sacrament se poate administra chiar ºi bolnavilor care ºi-au pierdut cunoºtinþa ºi uzul raþiunii, în cazul în care se presupune cã, dacã ar fi conºtienþi, l-ar fi cerut”. Cu privire la Spovadã, celui care are îndoieli întemeiate cu privire la modul în care s-a spovedit i se recomandã sã le mãrturiseascã la Spovadã, duhovnicul apreciind în continuare ce are de fãcut penitentul.

Lucia Lucaci, (Ploscuþeni). „Vreau sã publicaþi în revistã poezii scrise de o consãteancã de-a mea pe nume Bernadeta Cobuleanu, care din timiditate nu a îndrãznit sã vã scrie”. Într-adevãr, sunt idei valoroase în poeziile trimise. Ele seamãnã mult cu rugãciunile versificate.

Citind a multã literaturã ºi mai ales poezie, în mod sigur, autoarea îºi va perfecþiona scrisul.

august 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Am ales câteva strofe care ni s-au pãrut mai potrivite: Iartã-mã, Isuse, Doamne, / ªterge tot trecutul meu / ªi împacã-mã, Isuse, / Iar cu bunul Dumnezeu. // O, îþi mulþumesc Isuse, / Cã din nou mai ridicat / Dã-mi te rog din nou putere / Sã-þi slujesc neîncetat.

E.P. (Iaºi). „Citesc tot mai mult în presã sau vãd la televizor cum au luat amploare în ultimul timp tentativele de sinucidere, sau chiar sinucideri în grup, mai ales în rândul copiilor ºi al adolescenþilor. Eu însumi am trecut printr-o astfel de experienþã ºi aº vrea sã v-o mãrturisesc ºi dv... A trecut ceva timp de la drama pe care am trãit-o pe propria-mi piele când am avut o tentativã de sinucidere. O experienþã pe care n-aº dori s-o repet pentru nimic în lume ºi nu doresc s-o mai trãiascã nimeni. ªi dacã mie mi s-a dat ºansa sã trãiesc, simt nevoia sã vã povestesc aceastã experienþã a mea, nutrind dorinþa cã tinerii ºi nu numai ei o vor citi ºi vor lua aminte...

Eram un adolescent «neînþeles», cel puþin aºa mã consideram în momentul în care m-am izolat de cei din jur. De mic copil comunicam mai mult cu mama, o simþeam mai apropiatã de sufletul meu. Cu tata nu am avut niciodatã un raport strâns, mai ales cã mai tot timpul era beat. Bãtaia era singurul lui mod de «a comunica» cu mine. Coºmarul a început când, din cauza greutãþilor, mama a luat decizia de a pleca în strãinãtate sã lucreze, visând cã va câºtiga mai mult. A plecat lãsându-ne, pe mine ºi pe surioara mea mai micã, numai cu tata.

O datã cu plecarea mamei am simþit cã s-a prãbuºit o lume ºi cã toate speranþele mele mor una câte una... La ºcoalã deveneam

din ce în ce mai interiorizat, mai apatic, mai singur. Eram încã un copil, aveam doar 16 ani ºi dorul de mamã era copleºitor. Ne trimitea bani ºi daruri, dar pe mine acestea nu mã fãceau mai fericit ºi nici nu puteau umple golul lãsat de plecarea ei. În acel an plin de neliniºti ºi tensiuni greu de suportat s-a nãscut în sufletul meu dorinþa de moarte. Încercam s-o alung, dar ea se cuibãrea tot mai mult în mintea mea ºi lua amploare de la o zi la alta... Într-o searã, când vedeam totul în negru ºi eram convins cã nimeni nu mã poate ajuta, am venit acasã sã o mai vãd pentru ultima oarã pe surioara mea ºi în camera mea am recurs la acel gest disperat.

Deodatã întunericul s-a prãbuºit peste mine ºi nu am mai ºtiut nimic. Când mi-am revenit eram pe patul unui spital, iar alãturi de mine surioara mea mã þinea strâns de mânã ºi-mi murmura implorându-mã: «Nu muri, te rog, nu muri...am nevoie de tine...». Deºi pierdusem foarte mult sânge, eram în afara oricãrui pericol. Când tata a venit la spital i-am mulþumit cã m-a salvat. Atunci el mi-a spus, cu un glas posomorât: «Nu eu te-am salvat, ci surioara ta. A ieºit afarã ºi a þipat pânã când a venit cineva ºi a chemat salvarea. Când am venit eu acasã, tu erai deja la spital...». O priveam pe surioara mea ca pe cea mai de preþ comoarã din lume ºi mã durea sufletul cã nu mã gândisem la faptul cã în mod egoist voiam sã renunþ la viaþã, când ea se agãþa de mine cu toatã fiinþa ei.

Astãzi, privind în urmã, îmi dau seama cã Dumnezeu mi-a dat aceastã ºansã nu întâmplãtor. Îmi este ruºine de laºitatea

26 · LUMINA CREªTINULUI · august 2009

mea, de faptul cã am renunþat atât de uºor la luptã, ignorând iubirea inocentã a unui copil pentru care eu eram universul lui. Aceastã experienþã m-a maturizat ºi m-a trezit la viaþã, o altã viaþã, trãitã în Cristos. În rugãciunile mele mã rog permanent ca toþi cei care sunt bântuiþi de asemenea gânduri negre sã caute bine în sufletul lor ºi sã vadã cã nu sunt singuri ºi cã Dumnezeu îi iubeºte ºi îi vrea fericiþi”.

Am redat aproape în întregime scrisoarea dv. pentru cã drama pe care aþi trãit-o este drama atâtor adolescenþi – ºi nu numai – care se abandoneazã celui rãu ºi-ºi curmã viaþa pe care Dumnezeu le-a dãruit-o, lãsând în urmã durere ºi lacrimi. Experienþa dv. este, în acelaºi timp, ºi un semnal de alarmã pentru pãrinþii care, uneori în mod nechibzuit, pleacã la muncã în strãinãtate, lãsându-ºi copiii singuri sau cu alte rude care nu-i pot înlocui oricât de mult s-ar strãdui. Un semnal de alarmã, aºadar, pentru pãrinþi, dar ºi pentru societatea în care trãim, deoarece sunt foarte multe familii cu copii mulþi în situaþii disperate care nu pot supravieþui cu un salariu mizer ºi în condiþii de sãrãcie de nedescris.

Un semnal de alarmã pentru toþi cei care pleacã lãsându-ºi copiii acasã, iar atunci când se întorc sunt asemenea unor strãini pentru proprii lor copii.

Un semnal de alarmã pentru fiecare dintre noi, care acordãm prea multã importanþã bunãstãrii materiale cu preþul pierderii armoniei familiale ºi a iubirii dintre pãrinþi ºi copii. Sperãm ca aceastã experienþã sã fie ca o învãþãturã pentru fiecare dintre noi, fie cã suntem pãrinþi sau copii.

Parohul de Ars Orizontal: 1) Localitate din Dieceza de Lyon unde, la data de 8 mai 1786, se nãºtea Ioan Maria Vianney, unul dintre cei cãrora li se pot aplica întocmai cuvintele Scripturii: „Dumnezeu i-a ales pe cei slabi în ochii lumii, pentru a-i da de ruºine pe cei puternici” (1Cor 1,27) – Micul sat din þinutul Dombes unde, la 11 februarie 1818, Ioan Vianney a fost numit mai întâi capelan, iar apoi paroh. 2) „Lãsaþi o parohie fãrã… timp de 20 de ani, ºi oamenii se vor închina la animale!”, celebra frazã rostitã odatã de preotul Ioan Maria Vianney într-o situaþie care îi pãrea disperatã – Parohul din Écully, cel care l-a admis pe Ioan Vianney la ºcoala sa parohialã ºi l-a introdus în studiile seminariale (Carol…).

3) Aºezare ruralã – A (se) împotrivi – Intrare în Franþa!

4) Þesãturã groasã de lânã – Puþin îmbrãcat. 5) Locul în care sfântul paroh de Ars stãtea zilnic ore în ºir, ascultând spovezile miilor de credincioºi care veneau la el de pretutindeni.

6) Oraº în Germania – Schimbatã la final! – Întocmai (pop.).

7) Celebrul predicator francez care, aflându-se în vizitã la Ars în anul 1845, a considerat un mare privilegiu faptul cã a avut posibilitatea sã se spovedeascã la pãrintele Vianney ºi sã-i asculte predica (Jean-Baptiste Henri...).

8) Deschizãturã largã ºi conicã

a unui vulcan – Râu în Irlanda. 9) Piesã centralã! – Beþe! 10) Umed – „… al parohilor”, aºa cum avea sã fie declarat sfântul Ioan Maria Vianney în anul 1925, atunci când papa Pius al XI-lea l-a ridicat la cinstea sfintelor altare – Dumneata. 11) A se stinge din viaþã – Comunitate de credincioºi, constituitã în mod stabil în cadrul unei dieceze, a cãrei îngrijire pastoralã este încredinþatã unui paroh în calitate de pãstor propriu, sub autoritatea episcopului diecezan (pl.).

12) Grupãri de persoane (Confraternitatea Rozariului ºi cea a Preasfântului Sacrament) înfiinþate de parohul de Ars în vederea implicãrii adulþilor în activitãþi de cult ºi de caritate – Cete!

Vertical: 1) „Departamentul pentru Planificare Strategicã” (abr.) – Unul dintre singurele locuri de întâlnire ºi distracþie în care oamenii din Ars se îngrãmãdeau odinioarã în fiecare dupã-amiazã ºi unde îºi risipeau puþinii bani de care dispuneau, lãsând la o parte sfânta Liturghie ºi programul religios.

2) Aspectuos – Micºorat. 3) Primele retuºãri! – Localitate în Portugalia – Parohi inimoºi!

4) Notã muzicalã – Gãsit – Strop. 5) Oraº în Nicaragua – Câtva. 6) „Un… dupã inima lui

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au contribuit Parohiile: Cãlugãreni, 235 lei; Ciucani, 80 lei; Coman, 355 lei; Cotnari, 80 lei; Gheorghe Doja, 150 lei; Horgeºti, 270 lei; Izvoare, 180 lei; Luizi-Cãlugãra, 700 lei; Moineºti, 720 lei; Pildeºti, 1.720 lei; Prãjeºti, 570 lei; Roman „Sfânta Tereza”, 1.000 lei; Schineni, 296 lei; Slobozia, 270 lei; Târgu Trotuº, 158 lei; Teþcani, 228 lei; Traian (NT), 253 lei; Valea Seacã, 300 lei; Vaslui, 110 lei.

Dumnezeu este cea mai mare comoarã pe care bunul Dumnezeu poate sã o acorde unei parohii ºi unul dintre cele mai preþioase daruri ale milostivirii divine”, aºa cum obiºnuia sã spunã sfântul Ioan Maria Vianney – „Tehnologia Produselor Alimentare” (abr.). 7) Cuprinse în album! – Din nou – Ramificaþie a cursului principal al unei ape. 8) Oraº în Ciad – Debitori. 9) Sacramentarul..., una dintre cele mai vechi opere liturgice ale Bisericii Romane, avându-l ca autor pe papa Leon cel Mare (440-461) – Neutilizaþi. 10) În salã! – Limba care i-a pus mari probleme tânãrului Vianney în anii de pregãtire la sfânta Preoþie. 11) Respingere – Deprindere. 12) Localitate în Israel – Înconjurat (fig.).

Dicþionar: ASEL, ITAC, ANNER, NELAS, ITOBE, YANGO, SYRT. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Anul Sfintei Preoþii” din numãrul trecut: 1) PREOTIA – INRI; 2) AU – VIANNEY – N; 3) SGA – B – VAL – CD; 4) TABIET – CABLU; 5) OCROTIT – NIEL; 6) RIAT – VEO – NRG; 7) EUHARISTIA – E; 8) SNA – E – TOR – LN; 9) DEMN – CELIBAT; 10) AA – ESI – OCOSE; 11) B – LITURGHIA; 12) ORATORII – ATC.

Curs festiv la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã (Iaºi, 13 iunie)

Funeraliile pr. Maricel ianuº, OFMConv.

(Butea, 18 iunie)

Sfinþirea bisericii „Preasfânta Inimã a lui Isus” (Falcãu, jud. Suceava - 19 iunie)

Deschiderea Anului Sfintei Preoþii (Iaºi, 19 iunie)

Hirotoniri de preoþi (Iaºi, 24 iunie)

Festivalul Kolping Moldova 2009 (Valea Seacã, 10-12 iulie)

Manifestãri cu ocazia sãrbãtoririi a 125 de ani de la înfiinþarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi (27 iunie)