Lumina creştinului, nr. 1/2010

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXI ianuarie 2010, nr. 1 (241) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Mihail Cojan, Iustian-Ionuþ Petre Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Zece ani de episcopat ai PS Aurel Percã (Iaºi, 8 decembrie 2009) Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 ianuarie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi.

Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0745/167961). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”.

Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca tinerii sã ºtie sã foloseascã mijloacele moderne de comunicare socialã pentru creºterea lor personalã ºi pentru a se pregãti mai bine pentru a sluji societatea.

Intenþia misionarã Pentru ca fiecare credincios în Cristos sã conºtientizeze faptul cã unitatea dintre toþi creºtinii constituie o condiþie pentru a vesti mai eficient evanghelia.

Apostolul neamurilor (XXIX) „Aºadar, iubiþilor, având fãgãduinþele Domnului, sã ne purificãm de orice patã a trupului ºi a sufletului, desãvârºind sfinþenia în frica lui Dumnezeu” (2Cor 7,1).

Multe, poate prea multe pa- mereu atenþionat asupra acestei gini din istoria omenirii sunt realitãþi divine: a devenit templu pline de evenimente groaznice, sfinþit prin har, al Dumnezeului având ca agenþi oameni gãlã- de trei ori sfânt, Domnul oºtigioºi, mizerabili. rilor cereºti, tabernacol al lui Totuºi, privind în ansamblu, Isus euharistic. suntem obligaþi sã recunoaºtem Aceastã demnitate exclude ºi genialitatea spiritului uman orice pact cu nelegiuirea, cu încare justificã afirmaþia, înscrisã tunericul, cu idolii. „Noi suntem în primul capitol al Bibliei, cã templul Dumnezeului celui viu!”, omul este capodopera creaþiei: scrie apostolul (2Cor 6,16b). „ªi a fãcut Dumnezeu pe om ªtiind cât de expus este creºdupã chipul sãu” (Gen 1,27). tinul din partea avalanºei pãcaAdmirând aceastã mãrinimie telor, sfântul Paul cere corintea iubirii dumnezeieºti, psalmisnilor, adicã tuturor creºtinilor: tul scrie: „L-ai fãcut pe om cu puþin mai mic decât pe îngeri, „De ceea ce este necurat nu vã l-ai încununat cu cinste ºi mã- atingeþi, spune Domnul, ºi eu reþie, dându-i în stãpânire lucrã- voi fi pentru voi tatã, iar voi îmi veþi fi fii ºi fiice” (2Cor 6,17b). rile mâinilor tale” (Ps 8,6). În lumina acestor îndemnuri, Sfântul apostol Paul, ca vizionar profund al chemãrii creº- este trasat regimul salutar al tine, vede în creºtin templul lui creºtinului: purificarea de orice Dumnezeu. Eliberat din robia patã a trupului ºi a sufletului, pãcatului de cãtre Isus Cristos, adicã desãvârºirea sfinþeniei în prin jertfa crucii, creºtinul este frica de Dumnezeu.

Mesaj terezian

Chemare la apostolat „Cât este de frumoasã chemarea care are drept scop sã pãstreze sarea destinatã sufletelor! Aceastã chemare este aceea a Carmelului, pentru cã unicul scop al rugãciunilor ºi jertfelor noastre este de a fi apostol al apostolilor, rugându-ne pentru ei, în timp ce ei evanghelizeazã sufletele prin cuvintele, dar mai ales prin exemplul lor” (Ms.A,56 r-v).

P.A.D.

Editorial

La 20 de ani de la Revoluþie S

-au împlinit douãzeci de ani de la evenimentele care au dus la cãderea regimului comunist în România. Totodatã s-au împlinit ºi douãzeci de ani de la dãrâmarea zidului Berlinului, simbol al cãderii comunismului în Europa de Est. Finalul lui decembrie a reprezentat din nou o ocazie de a ne aminti ceea ce a fost. Reflecþia la cele petrecute în perioada comunistã ajutã la a vedea mai clar drumul pe care îl avem de fãcut. În acest sens, la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi s-a desfãºurat, în perioada 10-11 decembrie 2009, simpozionul internaþional cu tema: „Rezistenþa prin valori spirituale. Modele ºi fapte din istoria recentã a României ºi a Europei de Est”. Evenimentul a avut loc în zilele când a fost comemorat PS Anton Durcovici, fost episcop de Iaºi care a fost lãsat sã moarã de foame ºi de frig în închisoarea din Sighetu Marmaþiei cu 58 de ani în urmã.

La simpozion au participat episcopi, preoþi ºi laici din Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Polonia, Croaþia, Bulgaria, Cehia, Ungaria ºi România. Printre ei unii, precum Alexandru Zub ºi Mons. Iosif Svidnitskyi, mai purtau încã rãnile anilor petrecuþi în închisorile comuniste.

Prin acest simpozion, „dorim sã propunem o evocare a istoriei recente care sã reliefeze rezistenþa la presiunea dictaturii comuniste prin valorile spiritului”, a declarat pr. Wilhelm Dancã, unul dintre organizatori. Conferenþiarii au prezentat valorile creºtine care au fost rezistenþã puternicã împotriva dictaturii dureroase prin care am trecut. Au vorbit de persecuþiile care au cãzut deopotrivã peste credincioºii romano-catolici, greco-catolici ºi ortodocºi.

Ascultându-i, nu puteai decât sã rãmâi în tãcere. Te cutremurai pur ºi simplu. Oameni uciºi, deportaþi sau închiºi, persoane

bãtute ºi umilite în anchete, procese simulacru, bunuri confiscate, condamnãri la moarte, biserici dãrâmate, transformate în magazii, în ateliere sau în sãli de film, dieceze suprimate, mãnãstiri distruse, cãlugãri alungaþi, percheziþii, hãrþuire, urmãrire, control al oricãrei activitãþi religioase ºi ameninþãri la tot pasul… au fãcut parte din arsenalul celor care voiau sã impunã cu forþa concepþia materialist-ateistã despre lume ºi viaþã.

Oriunde a ajuns comunismul a ajuns ºi persecuþia. Acest regim a lãsat în urmã peste o sutã de milioane de victime, mulþi dintre ei fiind creºtini. Câteva dintre exemplele date în cadrul simpozionului sunt edificatoare.

Râbniþa este o localitate din Republica Moldova. Într-o duminicã, în timp ce se îndreptau spre bisericã pentru a participa la Liturghie, credincioºii au fost surprinºi sã vadã pe turnul bisericii, în loc de cruce, steagul roºu. Când au intrat în bisericã au descoperit altarul profanat, orga stricatã, totul devastat.

La Sloboda Raºcov (Republica Moldova), preotul a construit în condiþii grele o bisericã. Într-o zi, autoritãþile i-au dus cu forþa pe toþi credincioºii în afara satului. În câteva ore biserica a fost rasã, în locul ei plantându-se flori, ca ºi cum fusese înmormântatã. În Bulgaria, preoþii din câteva localitãþi au fost arestaþi într-o noapte, bãtuþi ºi anchetaþi.

La 11 noiembrie 1952, patru ¾

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ dintre

ei au fost împuºcaþi ºi aruncaþi într-o groapã comunã.

Cel mai tânãr avea 33 de ani. În total, în aceastã þarã, comuniºtii au ucis 222.000 de persoane. În Croaþia au fost 600 de preoþi închiºi sub regimul lui Tito.

Unul dintre ei a fost card. Alois Stepinac (8 mai 1898 – 10 februarie 1960). El a fãcut cinci ani de închisoare ºi apoi, pânã la moarte, opt ani de domiciliu forþat. La înmormântare s-a citit testamentul sãu spiritual. Iatã câteva cuvinte: „Au pãtruns în mijlocul vostru atei..., dar vã repet cuvintele sfântului Paul cãtre filipeni: «Fiþi statornici în credinþã, preaiubiþilor». Dumnezeu este iubire, iubiþi-vã! Iubiþi chiar ºi pe duºmanii voºtri, deoarece este porunca lui Dumnezeu... Purtarea lor sã nu vã împiedice de a-i iubi...”. În fosta Iugoslavie, totalul victimelor se ridicã la 1.073.000, în perioada 1944-1987. Au fost împuºcaþi 316 preoþi ºi 225 de cãlugãri catolici. În Ungaria au murit 27.000 de oameni. Douã milioane de români au fost târâþi în închisorile ºi lagãrele comuniste. Dintre ei, 500.000 au plãtit cu viaþa.

Mons. Iosif Svidnitskyi are 73 de ani ºi este acum paroh

în Murafa, o localitate din Ucraina. La Iaºi a þinut conferinþa „Catolicii ucraineni ºi persecuþiile bolºevice”. El însuºi a trecut prin focul acestei persecuþii, plãtind cu ani de închisoare fidelitatea faþã de crezul lui. A lucrat în ascuns pentru a predica evanghelia.

Aproape cinci ani a stat în Siberia. Mãrturia lui este zguduitoare: „La începutul lui octombrie 1982 am mers la Novosibirsk ºi am fondat o parohie.

Am cumpãrat o casã, am fãcut o capelã ºi dupã un an ºi jumãtate am construit o bisericã pentru 200 de persoane. Din aceastã cauzã am fost arestat în anul 1982, înainte de Crãciun.

Am fost condamnat la opt ani ºi jumãtate de închisoare, fiind acuzat cã lupt împotriva partidului. În locuinþa mea au gãsit cartea Maica Domnului din Fatima, cu rugãciunea: Convertirea Rusiei. Asta a fost crima mea. Am lucrat în lagãr într-o fabricã de cherestea, în Taiga, la 300 km de Novosibirsk. În Gulag, am cãrat lemne ºi scânduri la temperaturã de pânã la -44 grade, pe jumãtate înfometat, din cauzã cã mâncarea era puþinã ºi inconsistentã.

M-am rugat mult. Þin minte

Cardinalul martir Alois Stepinac (8 mai 1898 – 10 februarie 1960)

ºi acum. Era un ger groaznic: -40 grade. Ne acopeream faþa ºi se formau la gurã ºi la nas sloiuri de gheaþã. Ei nu ne iertau, ne mânau la muncã: tãiam copaci în pãdure. ªi asta zi de zi”. În urma celor ascultate este imposibil sã nu se nascã în inimã întrebãri de genul: Cum a fost posibil sã existe oameni care sã-i chinuie pe semenii lor? Ce anume i-a transformat pe unii în vânzãtori de fraþi, cãlãi, torþionari, ucigaºi?…

Auzind cele relatate la simpozionul de la Iaºi, te simþi mic, dar în acelaºi timp întãrit ºi încurajat... Au fost oameni care ºi-au sfinþit viaþa, refuzând sã colaboreze cu rãul.

Oameni mari, care strãlucesc astãzi cu putere. Ei au stat drepþi, fiind întãriþi de o forþã invizibilã. Au dat rãspunsul lor la provocãrile din generaþia lor, ducând lupta cea bunã, lupta pentru a-l mãrturisi pe Cristos ºi pentru a face ca împãrãþia lui sã creascã. Am primit mult de la ei. Pe umerii lor de giganþi ne-am ridicat noi ca sã putem privi mai departe...

Rãmâne ca generaþiile de astãzi sã rãspundã la propriile provocãri, printre care: relativismul, pozitivismul, agnosticismul…

Pr. Cornel Cadar

4 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

Actualitatea

La zece ani de episcopat P

reasfinþitul Aurel Percã a sãrbãtorit, în ziua de 8 decembrie 2009, zece ani de la consacrarea episcopalã. Excelenþa sa a celebrat la ora 18.00 o Liturghie solemnã de mulþumire în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi. Au participat PS Petru Gherghel, PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu (cel care a þinut ºi omilia), colegi de ai Preasfinþiei sale, preoþi de la episcopie ºi catedralã, persoane consacrate ºi credincioºi. „Toatã frumoasã eºti Marie, mama marelui preot ºi mama tuturor preoþilor!” Acestea au fost cuvintele PS Petru la începutul celebrãrii a zece ani de la consacrarea PS Aurel. A mulþumit lui Dumnezeu pentru colaborarea fructuoasã, implorând binecuvântarea asupra activitãþii PS Aurel.

PS Anton Coºa, rostind cuvântul de învãþãturã, a evocat frumuseþea zilei consacrãrii: „Era o zi asemãnãtoare, catedrala impresionând prin mulþimile oaspeþilor ºi localnicilor.

Atunci a început pentru Dieceza de Iaºi o nouã etapã luminoasã în istoria ei”. A subliniat apoi implicarea episcopului auxiliar în organizarea ºi desfãºurarea Sinodului diecezan, dragostea faþã de ºcolile catolice ºi faþã de Seminarul „Sfântul Iosif” din Bacãu. În calitate de vicar general, cunoaºte ºi este fãcut pãrtaº la toate greutãþile ºi preocupãrile episcopului diecezan. Predicatorul a încheiat printr-un

îndemn: „În Anul Sfintei Preoþii se cuvine sã susþinem neobosit preoþii în realizarea misiunii mântuitoare a Bisericii; ºi mai ales pe episcopi, ca ei sã conducã întreaga turmã spre mântuire”.

La finalul celebrãrii, PS Aurel ºi-a exprimat recunoºtinþa faþã de Dumnezeu. A evocat cu emoþie cuvintele sfântului Augustin: „Pentru voi sunt episcop, împreunã cu voi sunt creºtin!”, spunând cã se considerã un creºtin alãturi de toþi creºtinii, încercând sã-ºi împlineascã misiunea încredinþatã. ªi-a exprimat bucuria de a putea mulþumi Domnului pentru cei zece ani de episcopat, alãturi de credincioºii adunaþi ca o familie, prin celebrarea sfintei Euharistii, care este „mulþumirea prin excelenþã”.

A mulþumit sfintei Fecioare cã l-a ocrotit ca o bunã mamã; credincioºilor care înalþã rugãciuni pentru preoþi; celor care sunt pãrtaºi la grija faþã de turmã, în special pãstorului diecezei. În final, parafrazând cuvintele sfântului Paul a spus: „Rugaþi-vã fraþilor pentru ca jertfa mea, slujirea mea de episcop sã fie bineplãcutã lui Dumnezeu, Tatãl atotputernicul!”

PS Aurel Percã s-a nãscut la 15 august 1951 la Sãbãoani (NT).

Dupã absolvirea ºcolii elementare ºi a liceului în Sãbãoani, în anul 1969 a intrat în Seminarul Catolic din Iaºi, pe care l-a absolvit în anul 1979. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1979 la Iaºi, dupã care a fost numit vicar în Parohia Bacãu. În

noiembrie 1980 a fost trimis pentru studii de specializare la Roma, unde a obþinut licenþa în teologia orientalã, la Institutul Pontifical Oriental, ºi în teologia moralã, la Academia Alfonsianã. În anul 1985, revenind în þarã, a fost numit cancellarius la Ordinariatul de Iaºi ºi profesor de teologie moralã ºi patrologie la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi. Între anii 1989 ºi 1994 a fost rector al Seminarului din Iaºi. La 1 august 1994 a fost numit vicar general al Episcopiei de Iaºi, continuând sã predea teologia moralã la Institutul Teologic. În ziua de 29 septembrie 1999, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop auxiliar pentru Dieceza de Iaºi, primind titlul canonic de episcop titular de Mauriana. Consacrarea episcopalã a avut loc în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi, la 8 decembrie 1999, episcopi consacratori fiind: PS Petru Gherghel, ÎPS Jean Claude Périsset, nunþiu apostolic în România, ºi ÎPS dr. Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti.

Iustian-Ionuþ Petre

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Interviu cu PS Aurel Percã

Dumnezeu m-a purtat de mânã S-au împlinit, la 8 decembrie 2009, zece de ani de când PS Aurel Percã a fost consacrat episcop auxiliar de Iaºi. La ceas aniversar PS Aurel a avut bunãvoinþa sã rãspundã la câteva întrebãri.

Ce înseamnã pentru Preasfinþia voastrã zece ani de episcopat?

Multe sunt motivele pentru care se celebreazã aniversarea unui eveniment, cum este consacrarea episcopalã. Desigur, motivul principal ºi fundamental este datoria recunoºtinþei pentru darul plinãtãþii sacerdotale. Niciodatã nu voi putea mulþumi îndeajuns Domnului pentru cã am fost chemat sã-l slujesc în preoþie. Cu cât mã gândesc mai mult la misiunea preotului în viaþa Bisericii, cu atât mai mult realizez încrederea enormã pe care Dumnezeu a pus-o în oamenii pe care îi cheamã sã fie mijlocitori ai harului ºi îndurãrii sale.

Aºadar, zece ani de slujire episcopalã înseamnã un mic „popas” de mulþumire adusã lui Dumnezeu pentru darul vocaþiei preoþeºti ºi a slujirii episcopale ºi pentru toate darurile pe care mi le-a dãruit în aceºti ani. Împreunã cu Preacurata Fecioarã Maria, în sãrbãtoarea cãreia am primit consacrarea episcopalã (Neprihãnita Zãmislire), ºi care cu fidelitatea ei de mamã simt cã a fost aproape de mine, m-a însoþit ºi m-a ocrotit, nu pot decât sã spun: „Mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic… a privit la smerenia slujitoarei sale”. Aruncând o privire asupra acestor zece ani de episcopat, înseamnã a vedea în

acþiune harul lui Dumnezeu care continuã sã realizeze „lucruri mari” prin instrumente fragile ºi uneori neadaptate. Nu totdeauna este uºor sã fii la înãlþimea unei asemenea misiuni!

Numiþi câteva împliniri din cei zece ani pentru care i-aþi mulþumit lui Dumnezeu la ceas aniversar?

Am primit numirea de episcop auxiliar ºi în aceastã calitate am fost mereu alãturi de pãstorul Diecezei de Iaºi în grija sa pastoralã faþã de poporul lui Dumnezeu, împãrþind împreunã bucuriile pentru realizãrile înfãptuite, dar ºi durerile pentru anumite aspecte care nu au mers aºa cum am fi voit. „Împlinirile” le ºtie doar marele preot, Cristos Domnul. Ceea ce ºtiu este cã, odatã cu numirea mea ca episcop auxiliar, am simþit prima invitaþie de a „înainta în larg” în ºi cu Biserica localã ºi, în aceastã înaintare, Preasfinþitul nostru episcop Petru m-a însoþit pãrinteºte ºi frãþeºte.

Aceºti zece ani au fost „parcurºi împreunã” ºi este un motiv sã mulþumesc pentru tot sprijinul dat. Dacã sunt realizãri deosebite în diecezã, dacã sunt împliniri pe plan personal, ºi, desigur, sunt multe, nu mi le pot atribui în exclusivitate.

Harul cel mai frumos este „a fi în Cristos Isus”. El este motivul meu de mândrie, el este forþa mea!

6 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

Ce anume aþi dori sã-i cereþi Domnului pentru viitor?

Fidelitate ºi slujire cât mai bogatã în favoarea Bisericii.

Doresc ca acele cuvinte notate în motoul meu episcopal sã fie mereu actuale: caritatea pastoralã, care trebuie sã fie sufletul slujirii unui episcop, de care trebuie sã fie miºcat pentru a trãi ca Isus, pãstorul cel bun, pentru Tatãl, pentru alþii, în dãruirea zilnicã de sine. Caritatea cere o atitudine de slujire, un stil de viaþã care sã mã apropie tot mai mult de modelul Cristos, pãstorul cel bun. „Rãmâneþi înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în iubire” (Ef 3,16) este motoul pe care îl aveþi ca episcop. Cum de aþi ales acest text ºi ce reprezintã pentru dv.?

Episcopul consacrator, în timp ce înmâneazã inelul episcopal, spune: „Primeºte inelul, simbol al fidelitãþii: pãstreazã ¾

¾

sfânta Bisericã, mireasa lui Cristos, în integritatea credinþei ºi sfinþenia vieþii”. Am fost astfel invitat în ziua consacrãrii mele episcopale sã iau act de angajarea pe care mi-o asum de a reflecta iubirea feciorelnicã a lui Cristos faþã de toþi credincioºii. Am reflectat mult sã gãsesc un text potrivit în care sã mã regãsesc ºi cu care sã mã identific în slujirea mea episcopalã. Astfel am ajuns la acest moto din Scrisoarea sfântului Paul cãtre Efeseni, una dintre cele mai frumoase scrisori, cu gândul cã episcopul împreunã cu comunitatea de credincioºi trebuie sã rãmânã întemeiaþi ºi înrãdãcinaþi în iubirea lui Cristos, pentru cã împreunã sunt angajaþi în Bisericã pentru a arãta tot mai mult „care este lãrgimea, lungimea, înãlþimea ºi profunzimea iubirii lui Cristos” ºi ca toþi sã fie „plini în toate de plinãtatea lui Dumnezeu” (Ef 3,18-19). O misiune fundamentalã a episcopului este sã vesteascã iubirea lui Dumnezeu, sã contribuie cu toate puterile sale sã facã Biserica o adevãratã familie a lui Dumnezeu „înrãdãcinatã ºi întemeiatã în iubire”, care are drept unic statut porunca iubirii, „pentru ca lumea sã creadã”.

Suntem în Anul Sfintei Preoþii. Puteþi sã ne destãinuiþi cum a fost începutul vocaþiei dv.? În orice vocaþie la sfânta Preoþie existã multe taine, pe care numai Dumnezeu le cunoaºte. „Nu voi m-aþi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi ºi v-am rânduit sã mergeþi ºi sã aduceþi roade” (In 15,16), „Nimeni nu-ºi ia singur aceastã cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu”

(Evr 5,4), „Înainte de a te fi zãmislit în sânul mamei, te-am cunoscut (…), te-am sfinþit ºi te-am rânduit profet pentru popoare” (Ier 1,5). Sunt trei texte care au revenit deseori în meditaþiile mele: atunci când vorbim de vocaþia la sfânta Preoþie trebuie s-o facem cu mare umilinþã, conºtienþi cã Dumnezeu ne-a chemat cu o chemare sfântã, nu în baza faptelor noastre, ci dupã planul ºi harul sãu. Cuvintele omeneºti nu sunt în mãsurã sã exprime misterul, taina pe care preoþia o poartã în sine.

Totul a pornit pentru mine în copilãrie, iar restul este doar planul ºi harul lui Dumnezeu, care m-a purtat de mânã pânã la sfânta Preoþie ºi apoi mai departe.

Ce aþi dori sã le transmiteþi credincioºilor în acest An al Sfintei Preoþii?

Sfântul Paroh de Ars, figurã mãreaþã de sfânt care lumineazã Anul Sfintei Preoþii, spunea: „Dupã Dumnezeu, preotul este totul…”; „Preotul nu va fi înþeles bine decât numai în cer”;

„Dacã ne-am da seama de mãreþia darului Preoþiei, am rãmâne fãrã rãsuflare”. Avem un an deosebit la îndemânã ca sã cunoaºtem mai bine taina Preoþiei. Adresez o invitaþie tuturor credincioºilor ca în acest an, împreunã cu preoþii ºi persoanele consacrate, sã cultive ºi sã adânceascã iubirea lor faþã de preoþi ºi faþã de vocaþii. Doresc ca acest an sã fie pentru toþi un an de har, de încurajare ºi de creºtere în stimã faþã de preoþi, pentru ca toþi sã corespundã marelui dar primit, ca un har nou pe care Domnul vrea sã ni-l acorde. În final, aº dori sã redau la acest ceas aniversar de slujire episcopalã o rugãciune-urare luatã din Ritualul consacrãrii episcopale: „O Doamne, uneºte într-o singurã inimã poporul ºi episcopul, pentru ca sã nu lipseascã niciodatã pãstorului fidelitatea turmei ºi credincioºilor sã nu lipseascã niciodatã iubirea plinã de grijã a pãstorului”.

A consemnat pr. Cornel Cadar

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Au fost sfinþiþi 18 diaconi Optsprezece studenþi de la Institutul Teologic din Iaºi au fost hirotoniþi diaconi în ziua de 8 decembrie 2009, solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”.

ulþumim Domnului! ProM mit! Domnul sã ne ajute!

Acestea au fost cuvintele care au stat pe buzele noilor diaconi în ziua hirotonirii lor întru diaconat. Dupã ani de studiu, rugãciune, ºi aºteptare, cei 18 studenþi au primit rãspuns la cererea lor: aceea de a fi consacraþi diaconi, adicã slujitori ai lui Dumnezeu ºi ai Bisericii. Momentul a fost pregãtit ºi prin exerciþiile spirituale din perioada 30 noiembrie – 7 decembrie 2009, în care candidaþii au meditat la taina de care urmau sã fie fãcuþi pãrtaºi. Exerciþiile au avut loc în casa de reculegere de la Bârnova (Iaºi), sub îndrumarea pr. Gheorghe Cojocaru, paroh de Nicolae Bãlcescu. Cu o zi înainte de a fi hirotoniþi, studenþii teologi din anul VI au fãcut profesiunea de credinþã în capela Institutului Teologic „Sfântul Iosif”, în faþa

PS Petru Gherghel, a pr. rector Wilhelm Dancã, a preoþilor profesori ºi a colegilor seminariºti.

Liturghia de hirotonire a fost prezidatã de PS Petru Gherghel, la care au concelebrat alþi trei episcopi ºi 150 de preoþi. La celebrare au mai participat persoane consacrate, rude ale diaconilor, credincioºi din Iaºi, precum ºi din localitãþile în care cei 18 au copilãrit. În cadrul omiliei, PS Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi, a evidenþiat însemnãtatea sãrbãtorii. A accentuat rolul sfintei Fecioare în economia mântuirii.

A evidenþiat modul prin care Maria este „toatã frumoasã”, prin care noi celebrãm misterul frumuseþii. Vorbind despre importanþa treptei diaconale, Excelenþa sa a evidenþiat misiunea specialã a diaconului în cadrul Bisericii. Diaconii lucreazã mereu în colaborare cu

Diaconii Pentru Dieceza de Iaºi: Bârnat Cristian (Frumoasa), Blaj Marcelin (Buruieneºti), Cimpoieºu Cazimir (Arini), Cojan Marius (Bacãu „Sfântul Nicolae”), Farcaº Cãtãlin (Bacãu „Fericitul Ieremia”), Iancu Pius-Petru (Bacãu „Sfântul Nicolae”), Ilieº Marius (Roman „Sfânta Tereza”), Imbriºcã Ionuþ-Eremia (Sãbãoani), Mogda Petru-Mihãiþã (Vizantea), Pîrþac Emanuel (Rãchiteni), Robu Eugen (Sãbãoani), Rotãraº ªtefan Cãtãlin (Oneºti „Sfânta Tereza”), Sascãu Gabriel (Bacãu „Sfântul Nicolae”).

Pentru Arhidieceza de Bucureºti: Blânda Marian (Bucureºti „Sfântul Iosif”), Bordeuº Florin (Braºov „Sfinþii Petru ºi Paul”), Bulai Maricel-Ghiorghiþã (Nicolae Bãlcescu), Vãcaru Claudiu (Sãbãoani).

Pentru Dieceza de Chiºinãu: Obreja Stanislav (Stãuceni – MD).

8 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

pãstorul diecezei ºi cu ceilalþi preoþi, pentru a edifica poporul lui Dumnezeu. Prin vestirea cuvântului, prin administrarea unora dintre sacramente, prin celebrãrile la care pot lua parte, ei devin apropiaþi ai episcopului.

Dupã omilie a urmat consacrarea tinerilor întru diaconat, prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel.

Câþiva diaconi au vorbit despre noua lor misiune. „Ordinul diaconatului, reprezintã pentru mine expresia cea mai înaltã a iubirii divine faþã de mine ºi faþã de întreaga Bisericã, atât localã cât ºi universalã.

Ziua sfinþirii mele ca diacon a fost o zi în care bucuria mi-a stãpânit inima, o zi în care a avut loc transformarea mea ontologicã ºi configurarea mea cu Cristos. A fost o zi plinã de har” (diacon Marian Blânda). „Prin hirotonirea diaconalã Duhul Sfânt a realizat în noi o «transfuzie» de har (harul noii stãri) ºi de misiune” (diacon Cristian Bârnat). „Slujirea diaconalã mã obligã la mai mult, mã determinã sã îmbrãþiºez cu bucurie slujirea: slujirea lui Dumnezeu ºi slujirea oamenilor” (diacon Pius-Petru Iancu).

Mihai Cojan

Sãptãmâna de rugãciune pentru unitatea creºtinilor

Voi veþi fi martorii acestor lucruri una ianuarie, în fiecare an, are un specific aparte ºi L prin Octava de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor, care se celebreazã în perioada 18-25 ianuarie. Ideea ecumenismului a apãrut în urmã cu 110 ani ºi, de atunci, a cunoscut un permanent progres, chiar dacã nu toþi creºtinii înþeleg în aceeaºi mãsurã urgenþa ºi necesitatea rugãciunii pentru unitate. Începând din anul 1968, Comisia „Credinþã ºi Constituþie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor ºi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor elaboreazã texte speciale pentru fiecare an.

Dacã în anul 2009 textele au fost elaborate de Bisericile din Coreea, pentru anul 2010 a fost rândul Bisericilor din Scoþia.

Alegerea Scoþiei nu a fost întâmplãtoare, deoarece anul acesta se împlinesc 100 de ani de când s-a desfãºurat la Edinburgh Conferinþa Misionarã, la care s-au fãcut proiecte foarte îndrãzneþe pentru dezvoltarea ºi susþinerea misiunilor. Anul acesta, Scoþia aniverseazã aceastã conferinþã, mulþumind lui Dumnezeu pentru toate rezultatele obþinute în acest secol.

Suntem invitaþi sã parcurgem, pe parcursul sãptãmânii pentru unitatea creºtinilor 2010, întregul capitol 24 din Evanghelia dupã Luca, iar tema aleasã este: „Voi veþi fi martorii acestor lucruri”, cu clarã referinþã la trimiterea misionarã pe care Isus o face Mariei Magdalena, apostolilor, ucenicilor de la Emaus. Apoi se poate deduce

cã misiunea, pe care Isus o încredinþeazã lui Petru, ucenicilor de la Emaus sau celorlalþi apostoli, nu este identicã, însã toþi trebuie sã dea mãrturie despre învierea lui Isus. În zilele noastre, vor sã spunã cei de la Edinburgh, lumea s-a schimbat mult ºi misiunea trebuie regânditã. Secularizarea ºi descreºtinarea, noile mijloace de comunicare, relaþiile interconfesionale, dialogul interreligios... sunt probleme numeroase care trebuie sã fie discutate. Dacã existã o înþelegere comunã cu privire la necesitatea ca discipolii lui Cristos sã dea mãrturie, este greu de gãsit un acord comun al modului în care trebuie sã fie azi misiunea. În interiorul Bisericilor, dezbaterile nu lipsesc. Oare n-ar câºtiga mai mult misionarismul creºtin dacã problemele ar fi abordate împreunã de cãtre toate Bisericile?

Grupul desemnat pentru a elabora textele mai sus-amintite s-au reunit în Seminarul de la Glasgow, la invitaþia Conferinþei Episcopilor din Scoþia. Din acest grup au fãcut parte reprezentanþi a cinci Biserici: Biserica Romano-Catolicã, Biserica Episcopalianã Scoþianã, Armata Salvãrii, Biserica Anglicanã ºi Biserica Reformatã Unitã.

Pentru a înþelege mai bine contextul dialogului creºtin din Scoþia, ºi de ce au ales aceastã temã, vã propun câteva iniþiative întreprinse aici. În anul 1956 s-a semnat aºa-numitul referat al episcopilor, adicã un acord teologic extins, prin care se arãta cã între Biserici nu este

un antagonism, iar unitatea este posibilã în diversitate. Un alt aspect interesant este crearea unei comisii mixte între Biserica Catolicã ºi Biserica Scoþiei. Este un exemplu pozitiv de dialog teologico-ecumenic ºi aratã, în acelaºi timp, persoane ºi instituþii cu adevãrat dispuse sã se asculte reciproc.

Apoi putem vorbi de încurajarea dialogului ºi a relaþiilor cu minoritãþi etnice creºtine. În cele din urmã meritã atenþie o iniþiativã practicã: misiunea pãstorilor de stradã. Aceasta este o iniþiativã prin care preoþi, din diferite Biserici, sunt disponibili de dimineaþã pânã-n noapte în oraºe pentru a sfãtui ºi a oferi un sprijin concret tuturor celor care trec pe acolo. În concluzie, sperãm ca din ce în ce mai mulþi creºtini sã înþeleagã necesitatea dialogului ºi a unitãþii pentru a putea da o mãrturie cât mai eficientã ºi mai autenticã despre Cristos lumii care ne înconjoarã. Faptul cã în anul 2010 toþi creºtinii sãrbãtorim în aceeaºi zi Învierea Domnului, poate fi un semn de speranþã ºi de încurajare pentru a dori unitatea creºtinilor.

Pr. Iosif Dorcu

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Ziua Mondialã a Pãcii

Dacã vrei sã cultivi pacea, pãzeºte creaþia iua Mondialã a Pãcii a fost instituitã la 1 ianuarie 1968 Z de papa Paul al VI-lea. Papa îºi exprima atunci convingerea cã aceastã propunere traduce aspiraþiile instituþiilor care slujesc pentru instituirea ºi menþinerea pãcii, ale oamenilor care vãd cât de necesarã, dar ºi cât de ameninþatã este astãzi pacea în lume.

Mesajul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XLIII-a Zi Mondialã a Pãcii, cu tema: Dacã vrei sã cultivi pacea, pãzeºte creaþia, aminteºte cã „atunci când natura ºi fiinþa umanã sunt considerate simplu rod al întâmplãrii sau al determinismului evolutiv, riscã sã atenueze în conºtiinþe simþul responsabilitãþii”. Solidaritatea între generaþii ºi între þãrile bogate ºi cele sãrace este esenþialã. Soluþiile privesc o exploatare eficientã a energiei solare, problema apei, o lume lipsitã de arme nucleare,

schimbarea modului de viaþã printr-un plus de solidaritate ºi pãrãsirea consumismului. Dumnezeu a încredinþat omului „rolul de pãzitor ºi administrator responsabil al creaþiei”. „Luminaþi de revelaþia divinã ºi urmând tradiþia Bisericii – concluzioneazã papa –, creºtinii contribuie în modul lor. Ei considerã cosmosul ºi lucrãrile sale minunate în lumina operei creatoare a Tatãlui ºi a celei rãscumpãrãtoare a lui Cristos, care, prin moartea ºi învierea sa, a împãcat toate cu Dumnezeu «fie cele de pe pãmânt, fie cele din ceruri» (cf. Col 1,20).

Cristos rãstignit ºi înviat a dãruit omenirii Duhul sãu sfinþitor, care cãlãuzeºte drumul istoriei, în aºteptarea zilei în care, prin întoarcerea Domnului în slavã, vor fi inaugurate «noi ceruri ºi un pãmânt nou» (2Pt 3,13), în care vor locui pentru totdeauna dreptatea ºi pacea”.

Migranþii ºi refugiaþii minori nul acesta, Ziua Mondialã a Migrantului ºi Refugiatului, cu tema Migranþii ºi refugiaþii minori, va fi celebratã la A 17 ianuarie. Papa Benedict al XVI-lea, în mesajul pentru aceastã zi, noteazã: „Migrantul este o persoanã cu drepturi fundamentale inalienabile care trebuie respectate mereu ºi de toþi”. Mesajul aminteºte avertismentul lui Cristos, care la judecata finalã considerã fãcut sieºi ceea ce a fost fãcut sau refuzat „chiar ºi unuia dintre aceºtia mai mici” (cf. Mt 25,40.45). Printre „cei mici” trebuie consideraþi ºi minorii migranþi ºi refugiaþi. În mesaj este subliniat cã Biserica îºi deschide braþele ºi lucreazã pentru a fi respectate drepturilor migranþilor ºi refugiaþilor, invitând responsabilii instituþiilor ºi ai organismelor internaþionale sã promoveze iniþiative adecvate.

10 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

E bine de ºtiut De când este Ziua Mondialã a Pãcii? „Pace vã las vouã, pacea mea v-o dau vouã. Eu nu v-o dau aºa cum o dã lumea” (In 14,27).

S-ar putea analiza în ce mãsurã a influenþat acest cuvânt al lui Cristos decizia ONU de instituire a noii Zile Mondiale a Pãcii, deoarece la 7 septembrie 2001 ONU a adoptat rezoluþia 55/282 care, din anul 2002, stabilea Ziua Mondialã a Pãcii la 21 septembrie. Hotãrârea venea dupã ce încã din anul 1981, în cadrul Adunãrii Generale a ONU, se hotãrâse ca „în fiecare an sã fie alocatã o zi în care ONU, statele membre ºi întreaga omenire sã promoveze idealurile pãcii prin fapte concrete”; ºi a fost aleasã ziua deschiderii Sesiunii Adunãrii Generale a ONU. Poate nimic nou pânã aici!

Dar… e bine de ºtiut cã încã din anul 1968 se sãrbãtorea anual aceastã zi în întreaga lume, deoarece la 1 ianuarie 1968, papa Paul al VI-lea a instituit Ziua Mondialã a Pãcii ºi a dorit ca aceasta sã se celebreze anual, în prima zi a anului.

Aºadar, anul acesta avem Cea de-a XLIII-a Zi Mondialã a Pãcii (1 ianuarie) ºi totodatã ºi Cea de-a IX-a Zi Mondialã a Pãcii (21 septembrie)… Dar la câtã „pace” e pe pãmânt, ne-ar trebui nu doar douã zile, ci mãcar „Douã Luni Mondiale ale Pãcii”!

E bine sã ne întrebãm: care e ultimul gest pe care l-am fãcut pentru pace?

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

Istorie Figuri ilustre

Pr. Mãrtin „Matei” Ghiuzan -a nãscut la Adjudeni, la 18 martie 1914. A urmat stuS diile seminariale la Hãlãuceºti ºi la Academia Teologicã din Luizi-Cãlugãra. A fost hirotonit preot la 11 mai 1941, dupã care s-a înscris la Facultatea de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Iaºi, secþia Istorie-Geografie, pe care a urmat-o în douã perioade: 1942-1945, respectiv 1946-1952.

A activat la Hãlãuceºti, Institutul „Notre Dame de Sion” din Bucureºti, Sãbãoani, Institutul „Sfânta Maria” ºi capela „Saint Vincent de Paul” din Bucureºti ºi Adjudeni. A fost închis de regimul comunist în perioada 1952-1955, iar dupã eliberare, a activat la Oneºti ºi Bârgãuani, pentru ca în anul 1962 sã fie din nou arestat. Eliberat în anul 1964, a activat la Pildeºti, Buruieneºti ºi Mãrgineni.

S-a pensionat în anul 1984, pe motiv de boalã, dupã ce suferise anterior trei intervenþii chirurgicale. Moare la 20 decembrie 1984, în casa parohialã din Cioplea.

Pr. Mãrtin „Matei” Ghiuzan, OFMConv. a fost arestat de Securitate în anul 1952 ºi condamnat de Tribunalul Militar Bucureºti la trei ani de închisoare corecþionalã pentru delictul de favorizarea infractorului ºi omisiunea denunþãrii. Printre acuzele care i-au fost aduse în anul 1952 pãrintelui Mãrtin a fost ºi faptul de a-l fi întâlnit de câteva ori pe preotul martir Dumitru „Sandu” Matei, de a fi celebrat în capela Sanatoriului „Saint Vincent de Paul” din

Bucureºti, de a fi spovedit ºi catehizat copiii ºi cãlugãriþele de la Pitar Moº, de a-l fi întâlnit pe nunþiul Gerard Patrick O’Hara etc.

La 25 mai 1962, locotenent major Teodor Popa, anchetator penal de Securitate, a semnat ordonanþa de reþinere a pr. Mãrtin „Matei” Ghiuzan, pentru sãvârºirea infracþiunii de „uneltire contra ordinii sociale”. La 14 iunie 1962, anchetatorul penal Teodor Popa i-a prezentat pãrintelui Mãrtin ordonanþa de punere sub învinuire, care în rezumat cuprindea urmãtoarele acuzaþii: a întreþinut legãturi cu elemente din Nunþiatura Apostolicã de la Bucureºti; i-a însoþit la nunþiaturã pe unii preoþi franciscani sau a predat aceleiaºi nunþiaturi scrisori de la diverºi preoþi; l-a prezentat pe pr. Petru Albert secretarului nunþiaturii Guido Del Mestri; a primit în anul 1950 de la nunþiul O’Hara instrucþiuni cu privire la reorganizarea activitãþii unor cãlugãriþe dupã actul de desfiinþare a ordinelor mãnãstireºti din anul 1949; în perioada cât s-a aflat la Bârgãuani s-a aflat în contact cu mai multe persoane din cadrul Ordinului al III-lea Franciscan (Terþiar); în anul 1957 a fost curier al corespondenþei dintre pr. Mihai Dãmoc, comisar general al OFMConv., ºi ep. Ioan Duma, paroh la Mihail Kogãlniceanu (Constanþa), a participat la acþiuni subversive alãturi de pr. Mihai Dãmoc ºi de ep. Ioan Duma; a fost curier al corespondenþei dintre ep. Ioan Duma

Pr. Mãrtin „Matei” Ghiuzan în arestul Securitãþii

ºi cãlugãriþa Elena Protopopescu („sr. Ileane”), corespondenþã ce urma sã fie retrimisã la Vatican; a purtat corespondenþã „convenþionalã” cu diverºi preoþi români franciscani, aflaþi la Vatican; a predicat la sfintele Liturghii dupã celebrele volume de omilii ale lui Colombo; a deþinut la domiciliu publicaþii „interzise” de genul Maica Domnului de la Fatima ºi Manualul terþiarilor.

Prin Sentinþa nr. 6/22 ianuarie 1963, Tribunalul Militar Bucureºti l-a condamnat pe pr. Mãrtin „Matei” Ghiuzan la 12 ani închisoare corecþionalã pentru sãvârºirea infracþiunii de deþinere de publicaþii interzise, în vederea rãspândirii în public, 10 ani închisoare corecþionalã pentru infracþiunea de trãdare de patrie ºi confiscarea totalã a averii.

Ulterior, i-a fost schimbatã încadrarea juridicã, reducându-i-se pedeapsa la ºase ani închisoare corecþionalã. A fost încarcerat la Penitenciarul din Bacãu, fiind ulterior transferat în lagãrele de muncã Giurgeni, Ostrov ºi Salcia, unde a lucrat în agriculturã, fiind graþiat prin Decretul 411/1964.

Dr. Dãnuþ Doboº

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Fericitul Zoltán Lajos Meszlényi E

piscopul Zoltán Lajos Meszlényi, martir al regimului comunist, a fost beatificat la Esztergom (Ungaria), în ziua de 31 octombrie. Sfânta Liturghie de beatificare a fost prezidatã de cardinalul Péter Erdõ, arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, în timp ce formula de beatificare a fost rostitã de arhiepiscopul Angelo Amato, prefect al Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, reprezentant al papei. Biserica îl comemoreazã la 4 martie.

S-a nãscut la 2 ianuarie 1892, într-o familie catolicã bine înrãdãcinatã în tradiþie. Chemat la preoþie, a obþinut la Universitatea Pontificalã Gregorianã din Roma doctoratul în filozofie ºi teologie ºi masteratul în drept canonic. La 28 octombrie 1937 a fost consacrat episcop ºi numit auxiliar al arhidiecezei de Esztergom în Ungaria. Pregãtirea ºi zelul sãu pastoral i-au permis o considerabilã activitate pastoralã ºi culturalã. Îndatã dupã sfârºitul Celui De-al Doilea Rãzboi Mondial, regimul comunist maghiar a declanºat printr-o serie de acþiuni persecuþia împotriva Bisericii Catolice, aplicând forme de intoleranþã care au sfârºit în violenþã ºi sânge.

Prelatul maghiar a fost un pãstor curajos, care ºi-a oferit viaþa pentru grija spiritualã ºi promovarea umanã a credincioºilor Diecezei de Esztergom,

unde a pãstorit ca episcop auxiliar între anii 1937 ºi 1950. În anul 1950, la câteva zile de la numirea sa în funcþia de vicar capitular, de cãtre canonicii catedralei din Esztergom din Budapesta, în ciuda dorinþei guvernului comunist, episcopul Zoltán Lajos Meszlényi a fost arestat ºi, fãrã nici un proces, a fost dus în închisoarea din Recks ºi apoi deportat în lagãrul de internare din Kistarcsa, aproape de Budapesta, în izolare. Au început astfel opt luni de închisoare durã, fãrã hranã ºi încãlzire, înãspritã de munci forþate ºi de torturi violente. În faþa dilemei „fidelitate-trãdare”, slujitorul lui Dumnezeu a confirmat cu tãrie fidelitatea sa faþã de evanghelie, trãind vitregia evenimentelor, încrezãtor în milostivirea ºi în providenþa divinã.

A suportat totul cu iubire.

A murit la 4 martie 1951. Închisoarea inumanã l-a distrus complet. Motivul martirajului a fost „odium fidei”, ura faþã de credinþã. Este misterul nelegiuirii, al rãului care genereazã urã, lãsând în urmã o dârã de moarte, distrugere ºi durere de nespus.

Imediat ce s-a auzit de moartea sa, cei care l-au cunoscut au vãzut în sfârºitul Mons. Meszlényi sigiliul martiriului. Regimul a împiedicat prin toate metodele desfãºurarea cercetãrilor.

12 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

Dar minciuna nu poate sã învingã pentru mult timp asupra adevãrului. Dupã cãderea regimului comunist, adevãrul a ieºit la ivealã. Documente ºi persoane dau mãrturie despre martiriul episcopului.

Biserica este o Bisericã de martiri, adicã de martori puternici ºi curajoºi ai evangheliei.

Martirul creºtin intrã într-un cadru precis. Este ucis, dar nu ucide. Este ucis din urã faþã de Cristos ºi evanghelia sa, de viaþã ºi de adevãr. Dar rãspunsul sãu nu este ura, ci iubirea, nu este rãzbunarea, ci iertarea, nu este resentimentul, ci rugãciunea pentru persecutori.

Aceasta este marea lecþie a Mons. Meszlényi lãsatã pentru noi, cei din mileniul trei.

Mihail Cojan

Anul Sfintei Preoþii

E Preotul…!

Deschideþi-i uºa lui Dumnezeu! n virtutea ministerului sãu, preotul are misiunea de a fi Îmediator între Dumnezeu ºi oameni. Este pontifex, punte de legãturã între cer ºi pãmânt.

Este preot, adicã ministrul lui Dumnezeu în mijlocul omenirii. El trebuie sã aducã oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, iertarea sa ºi trebuie sã-l dãruiascã lumii pe Dumnezeu.

Misiunea preotului nu este diferitã, chiar dacã este subordonatã, de misiunea pe care o are succesorul lui Petru ºi despre care Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea le vorbea episcopilor în urmã cu câteva luni: „În timpul nostru, în care în mari regiuni ale pãmântului credinþa este în pericol sã se stingã ca o flacãrã care nu mai gãseºte hranã, prioritatea care se aflã peste toate este de a-l face pe Dumnezeu prezent în aceastã lume ºi de a le deschide oamenilor accesul la Dumnezeu. Nu la un dumnezeu oarecare, ci la acel Dumnezeu care a vorbit pe Sinai; la acel Dumnezeu al cãrui chip îl recunoaºtem în iubirea dusã pânã la sfârºit (cf. In 13,1) – în Isus Cristos rãstignit ºi înviat… A-i conduce pe oameni cãtre Dumnezeu, cãtre Dumnezeul care vorbeºte în Biblie: aceasta este prioritatea supremã ºi fundamentalã a Bisericii ºi a succesorului lui Petru în acest timp”.

Cu aceastã conºtiinþã se prezintã ºi preotul în faþa oamenilor, ºtiind cã misiunea sa

este aceea de a-i conduce pe oameni la tronul milostivirii divine ºi de a-l face prezent pe Dumnezeu acolo unde el nu este recunoscut.

E interesant ce scria un preot într-o scrisoare adresatã redacþiei unei reviste catolice. Dupã ce se plânge de credincioºii din parohia sa care îl pun în situaþia de a-ºi trãda misiunea, el continuã: „Sunt preot pentru a-l duce pe Dumnezeu între oameni, dar credincioºii mei îmi cer totul în afarã de Dumnezeu!”. E trist cã preotul este confundat cu un inspector, un patron, un preceptor, un constructor, un medic sau orice altceva ºi nu este înþeles ca preot! „Mi se cere sã le gãsesc de muncã, – continua acelaºi preot – sã le fac rost de medicamente, de bani, sã-i introduc în diferite birouri, sã-i alin în suferinþele lor fizice ºi psihice…!”. Un preot va putea rãspunde mereu la aceste cereri, ºtiind cã ºi Isus îi vindeca pe cei bolnavi ºi-i mângâia pe cei mâhniþi, dar însuºi Mântuitorul amintea cã misiunea sa principalã era aceea de a aduce între oameni iertarea ºi milostivirea lui Dumnezeu. Apostolii au creat diakonia tocmai pentru ca diaconii sã se poatã ocupa de toate acele aspecte ale asistenþei celor nevoiaºi, iar ei sã rãmânã liberi pentru misiunea la care îi chemase Cristos.

Deziluzia cu privire la înþelegerea misiunii preotului devine

mai mare atunci când e vorba de celebrarea sacramentelor. Ar trebui ca aceste ocazii sã fie momentele cele mai intense în care oamenii sã-l poatã întâlni pe Dumnezeu, dar, din pãcate, ele devin simple ocazii de veselie, de întâlniri familiale între rude ºi prieteni, ca atunci când se participã la o nuntã sau la o cumetrie. ªi preotul? Da, este ºi el ºi are loc la sãrbãtoare dacã îºi face bine „meseria” de maestru de ceremonii! În acest caz, este explicabilã durerea sa, cã nu este înþeles în misiunea sa! În aceste zile de început de an, în comunitãþile noastre, creºtinii deschid uºa casei lor pentru a-l primi pe preot în mijlocul familiei. Este un episod care se repetã în fiecare an ºi care are o semnificaþie precisã, dar trebuie mereu redescoperitã.

Scria frumos scriitorul F. Mauriac: „Eu nu-i cer preotului decât sã mi-l dea pe Dumnezeu”.

E o cerere decentã ºi poate fi repetatã în aceste zile. Când preotul va trece pe uliþã sau pe stradã, în faþa casei, deschideþi-i uºa lui Dumnezeu!

Pr. Eduard Coºa

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru familii

Tu eºti comoara mea! ând te-am întâlnit prima datã mi-am dat seama cã C erai jumãtatea care îmi lipsea.

Eram neliniºtit ºi nu reuºeam sã dau un nume acestei neliniºti.

Cãutam ceva sau, mai bine zis, pe cineva, dar nu eram sigur pe cine. Mã simþeam incomplet.

Nu, nu mã întreba pe unde am umblat, nu mã întreba de ce mi-a trebuit atâta timp pânã sã te gãsesc. Nu mã întreba nimic din toate acestea pentru cã nu-þi pot da un rãspuns. Nu mã întreba nici de ce te-am ales pe tine.

Am înþeles cã aceastã cãutare se numeºte iubire ºi cã ea nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. E ceva ce depãºeºte capacitatea oamenilor de a gândi.

M-am înscris la aceastã „cursã” o datã cu naºterea mea, încã din momentul în care, ridicându-mã, moaºa a spus: „E bãiat!”, iar mama a plâns de bucurie, pentru cã mã dorea mult. ªi pentru cã m-a dorit mult, m-a iubit mult. Am crescut în iubirea familiei mele. De la tata am învãþat cã în viaþã trebuie sã fiu ferm, sã nu mã descurajez în momentele grele, sã nu-mi pierd niciodatã demnitatea de om ºi de bãrbat. Iar de la mama am învãþat sã iubesc florile, curãþenia ºi cuvântul bun. Mai târziu, împreunã cu fraþii ºi surorile mele am învãþat ce înseamnã viaþa în comun, am învãþat respectul faþã de celãlalt ºi capacitatea de a-i ajuta atunci când este nevoie.

Nu pot sã uit nici prima zi în care m-am împãrtãºit. Vecinele îºi ºopteau între ele: „Parcã e un înger! E de nerecunoscut!

Ce bãiat cuminte!”, iar momentul solemn al primirii lui Isus pentru prima datã, imortalizat ºi de aparatul de fotografiat, este ºi va rãmâne pentru mine reper.

L-am descoperit pe Dumnezeu o datã cu mersul normal al vieþii; în rugãciunile de searã, pe care le spuneam la marginea patului, în rugãciunea de dimineaþã, pe care, de cele mai multe ori, uitam s-o fac din cauza copilãriei mele.

Cu toate acestea, simþeam cã ceva îmi lipseºte. Era o lipsã care întrecea foamea ºi setea, frica sau curajul meu, nevoia mea de a-i avea pe pãrinþi, pe fraþi ºi pe surori în preajmã, întrecea chiar ºi capacitatea mea de a exprima ceea ce-mi doream. Atât ºtiu, eram neliniºtit ºi uneori tulburat. Cu timpul nu mã mai regãseam în „cuibul” cald al familiei. Sigur, ai mei continuau sã mã iubeascã, sã mã înveþe ce înseamnã viaþa, dar nimic nu mai era ca altãdatã, ca atunci când eram mic ºi nu mã preocupa nimic, decât sã fiu plãcut pãrinþilor. În aceastã „nebuloasã” ai apãrut tu! ªi locuiai pe aceeaºi stradã cu mine. Ne întâlnisem de atâtea ori. Am mers de atâtea ori împreunã la grãdiniþã, la ºcoalã, la bisericã ºi chiar ne-am jucat împreunã. Însã, din acea zi, nimic nu a mai fost ca înainte. Din acea zi eu însumi m-am schimbat. Nu, nu mã întreba cum m-am schimbat.

Nu-þi voi putea spune. E ceva ce se simte, dar nu se poate explica. ªtiu doar atât, cã din acea zi am început sã vãd totul prin

14 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

ochii tãi. Eram eu ºi totuºi nu eram eu. Realitatea nu mai era ca înainte. Acum totul era mult mai frumos. Meritai totul; orice efort, orice sacrificiu ºi aceasta doar în schimbul unei simple priviri, ori a unui simplu zâmbet. Din acea zi am înþeles cã m-am îndrãgostit, altfel nu pot sã numesc aceastã transformare. De atunci am înþeles cã tu eºti partea care îmi lipsea.

De atunci neliniºtea mea s-a transformat în responsabilitate. ªtii prea bine cât de emoþionat eram când te-am cerut în cãsãtorie, cum m-am încurcat în cuvintele magice pe care le învãþasem de la un prieten. Iar tu, a fost de ajuns sã-mi arunci o privire, a fost de ajuns sã-mi zâmbeºti o singurã datã ºi am înþeles cã la rândul tãu erai în aceeaºi cãutare. În sfârºit te gãsisem!

Acum suntem împreunã. În Dumnezeu suntem una, în copiii noºtri suntem una, împreunã formãm o familie, iar iubirea noastrã se împrospãteazã prin tot ceea ce am învãþat din credinþa în Dumnezeu, de la pãrinþii noºtri ºi din trãirea cu responsabilitate a fiecãrei zile. Tu eºti comoara mea! (Cristian) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

pentru copii Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

ra cam ora opt dimineaþã.

Caravana a pãrãsit curtea E lui Ahmed, pentru cã la intrarea în oraº trebuia sã se întâlneascã cu supraveghetorul sclavilor ºeicului Omar, care ºi el se întorcea spre pustiu, mergând la stãpânul sãu. Zaki, doi servitori ºi Francisc au rãmas mai în urmã. Sãrmanului bãiat îi strãluceau lacrimile în ochi; frãgezimea vioaie i-a pierit de pe obraji, iar pãrul închis îi atârna zbârlit pe frunte. Pentru a doua oarã în viaþa sa bãiatul a fost nevoit sã simtã ce este foamea. Pe corabie abia a putut sã înghitã pâinea cea tare pe care Ahmed i-a aruncat-o lui ºi celorlalþi prizonieri, iar dimineaþã nu a primit nici un dejun, cãci cel destinat pentru Francisc a fost reþinut de sclavi pentru ei înºiºi. Pe cât putea de prietenos, renegatul s-a apropiat de bãiat, i-a netezit

buclele de pãr cãzute pe obraji, i-a ridicat linguºitor bãrbia ºi i-a zis în italianã: – Nu trebuie sã plângi, micul meu prieten; în scurt timp va fi bine de tine, vino, dã mâna încoace. Francisc s-a uitat mirat la el, când a auzit iar cuvinte în limba lui maternã.

– Oh, mi-e aºa de foame, se vãita el rugându-se.

– Nu þi s-a dat nimic azi de mâncare? a întrebat Zaki.

– Nu stãpâne. Numai eu nu am primit nimic.

Zaki a poruncit sã i se dea imediat ceva de mâncare bãiatului. Oricât de gustoase pãreau acestea ochilor, bãiatul totuºi nu a uitat sã facã mai întâi semnul sfintei cruci ºi sã se roage înainte de a se atinge de mâncare.

– Ia te uitã, ce copil evlavios eºti tu! a zis administratorul cu fãþãrnicie. Foarte bine faci, mai

întâi rugãciunea ºi pe urmã mâncarea.

– Sigur te-au rãpit ºi pe tine, a zis bãiatul dupã ce ºi-a potolit foamea.

– Da, micul meu prieten; dar vino, este timpul ca sã pornim la drum.

– Oh ce frumos, jubila Francisc, ºi a bãtut din palme de bucurie. Nu e aºa cã mã duci înapoi la pãrinþii mei?

– Mai târziu, acum trebuie sã ieºim din oraº, aici nu suntem în siguranþã.

La aºa ceva nu se aºteptase bãiatul; nemângâiat, a început din nou sã plângã.

– Liniºteºte-te, scumpul meu, în scurt timp va fi mai bine pentru tine; vei fi vesel ºi voios ca mai înainte.

La aceste cuvinte, renegatul l-a luat pe Francisc ºi l-a predat unui sclav ce era cãlare, a dat altuia un ordin scurt ºi apoi au plecat pe strãzile întunecoase ºi puþin populate, ieºind din oraº. De trei zile erau pe drum ºi încã nu au ajuns la þinta cãlãtoriei; cãci de la Tunis pânã la marginea pustiului erau cam la 200 de ore de drum. Sãrmanul Francisc avea mult de suferit. Pãrãsit, ºedea pe cãmilã lângã un sclav de-al lui Ahmed.

Pasul clãtinat al animalului de cãlãrit i-a adus bãiatului la început mari suferinþe. De mai multe ori a cerut sã fie coborât de pe cãmilã pentru a putea merge pe jos; totuºi, renegatul cerea într-una cât mai multã grabã. Numai la cãldura insuportabilã de la amiazã se oprea caravana ºi Francisc putea sã se odihneascã astfel câteva ore.

Nici Zaki nu mai era atât de prietenos cu micul prizonier, ale cãrui vaiete ºi rugãminþi i-au devenit insuportabile. Dacã ar fi fost cel puþin pr. Isidor cu el, bãiatul tot ar mai fi avut un prieten care l-ar fi putut ¾

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre Boboteazã „La Botezul Domnului au participat toate neamurile, cele din cer ºi cele de pe pãmânt.

Dumnezeu Tatãl ne-a vorbit tuturor de acolo din cer. L-a trimis, sub formã de porumbel, pe Duhul Sfânt ca sã-i fie alãturi lui Isus” (Dumitru, 12 ani). „Isus a fost botezat tot de cineva trimis de Dumnezeu pe pãmânt înaintea lui. Noi sãrbãtorim Botezul Domnului deoarece fãrã acest botez nici noi nu am putea fi botezaþi” (Ana Maria, 12 ani). „Bunica mi-a spus cã Isus nu avea nevoie sã fie botezat, deoarece nu era un pãcãtos, dar el a fãcut-o pentru noi, ca sã ne mântuiascã ºi sã ne arate cât de mult ne iubeºte împreunã cu ¾ mângâia.

În sfârºit, în seara zilei a cincea, cãlãtorii au ajuns la oraºul Radames din marginea pustiului. Mansor, supraveghetorul sclavilor ºeicului Omar, a rãmas peste noapte acolo. Renegatul însã a preferat sã-ºi aºeze cortul pentru câteva ore mai înãuntrul pustiului; cãci se mai temea încã, chiar dacã aceastã fricã era fãrã temei, cã Francisc putea fi rãpit.

Era o searã splendidã; nici un nouraº nu acoperea cerul.

Luna îºi revãrsa lumina cea palidã deasupra mãrãciniºului pipernicit ºi peste cei câþiva arbori rãtãciþi, care aveau o viaþã cât se poate de sãrãcãcioasã în nisipul cel uscat. Uºor, se legãnau vârfurile tufiºului la adierea vântului de noapte; era ca ºi cum întinsul pustiu

Tatãl ºi cu Duhul Sfânt” (Luminiþa, 13 ani). „La Botezul lui Isus, Dumnezeu Tatãl spune pentru prima datã întregii lumi cã Isus este Fiul sãu, ca sã nu mai avem nici o îndoialã. Dar lumea tot se mai îndoieºte ºi astãzi de acest adevãr. Oare de ce?”

(Nicuºor, 12 ani). „Apa cu care suntem stropiþi la aceastã sãrbãtoare a fost sfinþitã de Isus care s-a botezat înaintea noastrã ºi a purificat-o” (Eleonora, 14 ani). „Deºi era numai un simplu slujitor, Ioan l-a botezat pe Isus pentru cã aºa a voit Dumnezeu din cer. El le-a spus cine este cu adevãrat Isus ºi le-a cerut sã-l urmeze în lume ºi sã zãcea într-un somn uºor. Numai paºii animalelor ºi cântecul înãbuºit al sclavilor bruni întrerupea liniºtea festivã. Cãtre miezul nopþii Zaki a dat ordin pentru popas; prãjinile pentru corturi ºi pânzele au fost descãrcate de pe cãmile ºi în scurt timp tabãra a fost instalatã.

Cãmilele au fost legate de þãruºi mari pentru ca în timpul nopþii sã nu se împrãºtie prin pustiu. Iar dupã ce au aprins un foc mare ca pazã împotriva atacurilor animalelor sãlbatice, cãlãtorii s-au culcat pentru a se odihni. Francisc nu s-a trezit, cu tot zgomotul care era cauzat de ridicarea cortului. Cu mare precauþie, Zaki l-a luat din coºul care atârna pe o parte a cãmilei, l-a învelit într-o pãturã ºi l-a aºezat în cortul sãu.

16 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

nu-l lase singur” (Alexandru, 12 ani). „Sãrbãtorim în fiecare an Botezul Domnului ca sã nu-l uitãm pe Isus care este mereu prezent în lume, chiar dacã noi nu-l vedem. El ne stropeºte cu apã sfinþitã împreunã cu preotul ca sã ne curãþim de pãcate, sã ne pocãim ºi sã fim asemenea lui” (Liliana, 13 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

Îndatã ce s-a luminat de ziuã, servitorul care-i veghea i-a îndemnat la drum. Imediat s-a aprins focul ºi s-a pregãtit „Acida” pentru dejun. În scurt timp apa a început sã fiarbã. În aceasta s-a aruncat puþinã fãinã de secarã, iar dintr-o cutie de tinichea s-a scos puþin unt ºi astfel mâncarea a fost pregãtitã în câteva clipe. Între timp soarele s-a ridicat deasupra deluºorului de nisip dinspre rãsãrit; Zaki era necãjit cã oamenii lui Omar nu au sosit încã. Indispus, a trimis un cãlãreþ pe o colinã din apropiere pentru a zãri pe cei lãsaþi în urmã. Deoarece omul trimis nu a descoperit nimic, caravana ºi-a vãzut de drum; cãci era de fãcut încã o cale grea, dar era ºi ultima zi a marºului. (va urma)

Pentru tineri

Catedrala timpului nceputul de an stã mereu sub

Î semnul noutãþii! Ne dorim ca anul nou sã înnoiascã ºi viaþa

noastrã, sã o transforme, sã aducã ceva diferit de ceea ce a fost. Dacã am putea, câte lucruri noi nu am pune în viaþa noastrã?! Tot ceea ce este nou are o fascinaþie deosebitã. O tunsoare nouã ne face sã ne simþim mai frumoºi; o hainã nouã ne face sã ne simþim mai atrãgãtori decât în hainele vechi; un mobil nou ne face sã ne simþim mai importanþi în faþa altora; o experienþã nouã ne face sã descoperim o altã realitate a vieþii noastre. Chiar ºi Noul Testament este plin de imagini de noutate. Cristos instituie o nouã alianþã, dã o poruncã nouã, învaþã cu o noutate ieºitã din comun, cere ucenicilor sã fie creaturi noi.

Fiecare an îl începem cu dorinþa de a deveni persoane noi, de a ne comporta într-o manierã nouã, de a nu mai fi identificaþi cu vechile roluri. Credem în posibilitãþi de relaþii noi, de cuvinte noi, de gesturi noi, de alegeri noi, de drumuri noi...

Descoperim astfel cã trecerea timpului nu ne „anesteziazã”, nu ne atrofiazã! Ar fi dramatic! În schimb, scurgerea timpului deschide orizonturi noi! Sã fie aceasta o „caracteristicã” a timpului care trece? Timpul are în sine puterea de a ne reînnoi? Ne dãm seama cã nu! Atunci se naºte întrebarea: de unde aceastã dorinþã de noutate?

Cristos însuºi este cel care a umplut timpul de o consistenþã de neimaginat! Întruparea lui Cristos, erupþia decisivã a lui Dumnezeu în istoria omului, a fãcut în aºa fel ca speranþa, rodul unei aºteptãri magice de la viitor, sã ajungã la plinãtatea ei deoarece timpul a ajuns la maturitatea sa, aºa cum, de fapt, spune însuºi Cristos: „S-a împlinit timpul ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape” (Mc 1,15).

Acest timp nou nu este produsul nici al evenimentelor, nici al voinþei umane, nici al ritualurilor magice, ci este rodul hotãrârii divine care inaugureazã etapa finalã a istoriei mântuirii!

Mai direct ce înseamnã lucrul acesta? Înseamnã cã, odatã cu venirea lui Cristos, timpul este timpul mântuirii, fiecare minut este întâlnire cu Dumnezeu.

Nu existã un timp care sã nu fie al lui Dumnezeu! Tot ceea ce ni se „întâmplã” are un sens, tot ceea ce trãim are o orientare, deoarece Cristos acþioneazã în viaþa noastrã: „Tatãl meu lucreazã pânã acum; lucrez ºi eu!” (In 5,17). Astfel, a ne trãi credinþa nu înseamnã doar sã dãm un anumit timp lui Dumnezeu, ci sã lãsãm inima deschisã Stãpânului timpului ºi al istoriei în orice moment din viaþa noastrã: acasã, la ºcoalã, cu prietenii, în momentele de distracþie. În lumea aceasta totul se sfârºeºte, dar nu se sfârºeºte fãrã sã dea început unui lucru frumos!

Viitorul începe ieri ºi te aºteaptã! Aleargã în întâmpinarea lui cu încredere ºi cu mult curaj! Istoria nu este fãcutã de oamenii mari, chiar dacã ei se amãgesc astfel. Istoria este în mâna lui Dumnezeu care vegheazã asupra ta, ca un tatã asupra fiului sãu. Porneºte cu entuziasm! Viitorul va avea chipul tãu! Pune în rucsacul tãu tot ceea ce este necesar pentru o lungã cãlãtorie: bunãvoinþã, optimism, disciplinã, rãbdare, bunã-dispoziþie, încredere în tine… Mergi mereu înainte indiferent de timp: pentru a creºte, plantele au nevoie ºi de soare ºi de ploaie! Nu alerga prea tare: nu trebuie sã ajungi decât… la tine, pentru cã în tine este Dumnezeu! Nu sãri etapele: te vei amãgi cã ai descoperit ceva nou! Bucurã-te de viaþã: cântã ºi mergi! Îþi doresc sã începi un an nou care sã însemne un drum nou în viaþa ta în care la tot pasul sã îl întâlneºti pe Cristos astfel încât viaþa ta sã devinã o catedralã a timpului.

Pr. Felix Roca

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Daniel Ange în România

Tinerii apostoli ai tinerilor entru a treia oarã, pr. Daniel Ange, cunoscut apostol al P tinerilor, s-a aflat într-o vizitã în România. În perioada 28 noiembrie – 7 decembrie a fost la Bucureºti, Cluj ºi Timiºoara. În cele zece zile în România, pr. Daniel Ange a celebrat Liturghia în catedrala catolicã din Bucureºti ºi le-a vorbit studenþilor ºi profesorilor (29 noiembrie), i-a întâlnit pe ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, ºi pe Preafericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (30 noiembrie). A vizitat biserica „Stavropoleos” din Bucureºti ºi a þinut o conferinþã la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Bucureºti (30 noiembrie). La Cluj s-a întâlnit cu PS Florentin Crihãlmeanu, episcop de Cluj-Gherla, ºi cu tinerii greco-catolici (2-3 decembrie). La Timiºoara a fost oaspete al unei parohii greco-catolice (4-6 decembrie).

Daniel Ange s-a nãscut la Bruxelles în anul 1932, mama

fiind belgianã ºi tatãl francez. A fost botezat de Mons. Vladimir Ghika, cel care a binecuvântat ºi cãsãtoria pãrinþilor lui. Din pricina rãzboiului, ºcoala primarã a fãcut-o în Elveþia, iar cea secundarã în Marea Britanie.

A intrat, în anul 1950, în mãnãstirea cãlugãrilor benedictini din Clervaux (Franþa). În anul 1981 a fost hirotonit preot de cãtre cardinalul Gantin, legat al papei la Congresul Euharistic Internaþional de la Lourdes.

Pânã acum, activitatea pr. Ange numãrã peste 200 de misiuni, în 40 de þãri, dedicate tinerilor, reculegeri cu preoþi, seminariºti, cãlugãri ºi laici. Este autor a circa 50 de lucrãri de teologie spiritualã sau de evanghelizare a tinerilor, traduse în peste zece limbi. În limba românã au apãrut Pãstorul rãnit (Ed. „Presa Bunã”), Trupul tãu este fãcut pentru viaþã ºi Trupul tãu este fãcut pentru iubire (Ed. Sapientia). Colaboreazã la diverse ziare ºi reviste („Famille chrétienne”, „France Catholique”,

18 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

„Christicity”, „Serviam” etc.). În cãrþile ºi articolele sale vorbeºte deseori despre setea dupã fericire ºi adevãr în lumina celor douã tradiþii bisericeºti: orientale ºi occidentale.

Fãrã îndoialã, înfiinþarea ªcolii „Jeunesse Lumière” rãmâne una dintre cele mai importante opere ale pr. Ange.

Lucrând în þãrile din Europa sau din Africa, este marcat de generaþia tânãrã pe care o vede în derivã. Este fascinat de setea tinerilor dupã iubire ºi dupã Dumnezeu. Dar observã ºi teama lor, strigãtul lor tãcut, ºi mai ales faptul cã sunt lipsiþi de repere. Încolþeºte în el chemarea de a-i ajuta, îndeosebi pe cei care stau departe de Bisericã.

Realizeazã repede cã cei mai buni apostoli ai tinerilor sunt tinerii înºiºi. Însã pentru a lucra cu alþii este nevoie de disponibilitate ºi de pregãtire. Pentru a le veni în ajutor, în septembrie 1984, înfiinþeazã ªcoala Internaþionalã de Rugãciune ºi de Evanghelizare a Tinerilor „Jeunesse Lumière”. În aceastã ºcoalã, care începe în septembrie ºi se terminã în iunie, sunt tineri între 18 ºi 30 de ani. Cei care intrã iau un an sabatic, se desprind de activitãþile obiºnuite pentru a petrece un timp împreunã. Se formeazã grupuri de 30 de tineri, care redescoperã importanþa rugãciunii ºi a Liturghiei, participã la ¾

Tablete spirituale

Înspãimântãri spulberate

Tineri din „Jeunesse Lumière” la Bacãu „Sfântul Nicolae”

¾ cursuri

de formare, studiind Sfânta Scripturã ºi teologia cu ajutorul unor profesori. Viaþa de comunitate unde fiecare are responsabilitãþi este un alt suport al ºcolii. Merg apoi în ºcoli, în spitale, la Radio, în închisori pentru a vorbi despre Isus Cristos ºi despre modul în care ei trãiesc credinþa. Pe strãzi, îi cautã pe ceilalþi tineri ºi-i cheamã: „Veniþi, veniþi, intraþi în bisericã! Veniþi sã-l adorãm pe Domnul!”

Dupã un an se reîntorc la activitãþile lor. Timpul petrecut împreunã le marcheazã viaþa.

Experienþa întâlnirii cu Cristos este prea puternicã pentru a o abandona. Unii se decid sã formeze familii creºtine, alþii urmeazã calea preoþiei sau intrã în mãnãstire. În ziua de 24 noiembrie, dupã un turneu prin diferite comunitãþi din Moldova ºi Transilvania (21-27 noiembrie), ºapte tineri din aceastã ºcoalã au fost prezenþi la Bacãu. Ei au vorbit tinerilor despre minunile petrecute în viaþa lor, despre liniºtea pe care au gãsit-o în Cristos ºi despre rãspunsurile la întrebãrile pe care le purtau cu ei.

Guillaume este un tânãr francez. La Bacãu, el a vorbit despre experienþa lui, redatã în

revista „Biserica ºi viaþa”: „La vârsta de 20 de ani, un prieten de la catehezã m-a invitat la un grup de rugãciune. Am întâlnit acolo persoane foarte bucuroase, vesele; bucuria iradia pe toate chipurile. În acest moment Dumnezeu a decis sã-mi vorbeascã. Nu mi-a vorbit ca o voce ce se adreseazã unui sfânt, ci mi-a vorbit în interiorul inimii mele ºi a rãmas în profundul ei. Dumnezeu a acþionat ºi eu voiam sã trãiesc aceastã bucurie pe care o vedeam la alþii.

Am simþit cã-mi spune: Pentru asta trebuie sã abandonezi ceea ce ºtii greºit despre mine... Am reuºit sã abandonez toate. În acest timp un gând mi-a rãmas în inimã: Doamne, mã lepãd de toate ºi accept sã merg înainte cu tine! …Totul s-a schimbat în viaþa mea. Vedeam într-o manierã diferitã. ªtiam cã oriunde m-aº fi dus, Dumnezeu era cu mine ºi mã ajuta sã gãsesc esenþialul. Am descoperit cã sunt iubit de Dumnezeu, oricâte lucruri rele mi s-ar întâmpla…

A fãcut sã alung solitudinea ºi sã mã îndrept spre alþii, l-am gãsit în Bisericã ºi acum Dumnezeu mã cãlãuzeºte zilnic. În fiecare zi mã abandonez în mâinile sale, iar el mã conduce”.

(C.C.)

A fost un timp când, pentru a-ºi þine odraslele în jurul vetrei, pãrinþii îi întreþineau pe-ai lor cu fel de fel de povestiri înspãimântãtoare. Astfel, teama de strigoi poate cã-i mai descuraja pe adolescenþi sã umble noaptea pe drumuri. Nici Biserica nu era strãinã de atari practici: referirile frecvente la iad ºi la condamnarea veºnicã erau menite sã descurajeze sãvârºirea pãcatelor. Numai cã efectele nu erau cele scontate. ªi asta pentru cã, în ceea ce priveºte natura umanã, prima reacþie, care urmeazã instinctului de conservare, este aceea de izbãvire (prin propriile puteri sau cerând ajutor: „Ci ne izbãveºte de cel viclean”). Când problema se pune în sensul de „cont propriu”, omul recurge la mijloacele cele mai la îndemânã.

Iar acestea, de cele mai multe ori, nu sunt tocmai binefãcãtoare. Cãci la metodele de descurajare se rãspunde cu „a prinde curaj” prin alcool, droguri, întovãrãºiri la rãu sau altele. În zilele noastre se încearcã familiarizarea cu spaima ºi angoasa. Lucrurile sunt împinse pânã la complãcerea cu monstruosul ºi urâciunea psihicomoralã. Dar este aceasta o spulberare a neliniºtii? Sfântul Augustin spune: „Neliniºtit este sufletul nostru, Doamne, pânã nu se va odihni întru tine”.

Numai cã aceastã odihnã nu trebuie gânditã într-un viitor indescifrabil. Trebuie experimentatã acum. Ca mântuire.

Pr. Cristian Chinez

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Douã tinere vor pleca în misiuni În sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri (8 decembrie 2009), douã tinere, Teodora Lungu din Parohia Iugani ºi Cristina Gheþ din Parohia Iaºi „Sfântul Anton de Padova”, au primit, fiecare în parohia proprie, în cadrul unei sfinte Liturghii, mandatul misionar simbolizat prin Sfânta Scripturã ºi prin crucea misionarã.

Ele vor merge în Africa, în misiunea Djebonoua din Coasta de Fildeº, unde vor lucra alãturi de preoþii misionari români Gabriel Cimpoieºu ºi Marius Catrinþaºu. Înainte de plecarea lor în Africa, au binevoit sã rãspundã la câteva întrebãri.

Când ºi cum a apãrut dorinþa de a merge în misiuni?

Teodora: Nu este vorba de o dorinþã misionarã. Mai degrabã pot spune cã este o vocaþie misionarã. Totul a început acum un an de zile în catedrala din Iaºi, în Duminica Misiunilor, când nunþiul apostolic a lansat invitaþia ca laicii sã ofere disponibilitatea ºi un timp din viaþa lor celor care încã nu au avut ºansa sã-l cunoascã pe Cristos.

Dupã ce am acceptat aceastã invitaþie pe care am simþit-o ca fiindu-mi adresatã în mod direct, toatã atenþia ºi energia mea au fost focalizate pe pregãtirea pentru Coasta de Fildeº.

Cristina: Întotdeauna a fost în mine o luptã între a alege ceea ce îmi dã cursul normal al vieþii ºi a face ceea ce inima îmi cere, însã nu ºtiam exact ce

doresc pânã nu mi s-a oferit în faþã rãspunsul. Îmi amintesc cã era o zi frumoasã, ºi mã aflam prin mulþimea aglomeratã venitã sã participe la bucuria unor persoane ce primeau mandatul misionar. În cadrul sfintei Liturghii, s-a ivit un gând: „Aceasta îmi doresc ºi eu?”. La început nu am avut curajul sã-mi exprim dorinþa, doar câteodatã spuneam despre visul meu ºi altora.

Ce presupune pregãtirea pentru acest moment ºi ce etape trebuie parcurse pentru a putea primi mandatul de misionar?

Cristina: Perseverenþa, statornicia, rãbdarea, credinþa încununate de rugãciuni sunt ingredientele indispensabile pentru a duce la capãt ceea ce þi-ai dorit. Timp de un an de la scânteia aprinderii posibilitãþii de

Teodora Lungu, Iugani

Cristina Gheþ, Iaºi

a pleca în misiune pânã la primirea efectivã a mandatului misionar am avut parte de o linie dreaptã. Mai concret, în pregãtirea primirii mandatului, dupã exprimarea dorinþei, am urmat cursurile de misiologie, aºa cum se fac în fiecare an în cadrul Centrului Misionar Diecezan Iaºi. În acest an cursurile s-au desfãºurat la Cordun, lângã Roman, sub îndrumarea pãrintelui verbit Cornel Berea.

O datã pe lunã, timp de cinci luni, am participat la aceste cursuri privind statutul de misionar. La finalizarea cursurilor am primit vestea cã voi putea merge în misiune. De atunci, s-a declanºat în mine o bucurie, exprimatã prin ºiruri nesfârºite de rugãciuni de mulþumire adresate cerului.

Vã rog sã transmiteþi un mesaj tinerilor care, poate, ar dori sã vã urmeze exemplul.

Teodora: Încurajez pe toþi tinerii care simt cã pot dãrui un timp din viaþa lor ºi au inima deschisã de a primi diversitatea noii lumi ca pe o altã faþetã a intervenþiei divine. Da-ul iniþial sã fie fãrã rezerve ºi rezonanþa acestui „da” sã fie simþitã ca bãtaia inimii.

Pr. Isidor Mîrþ

20 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa în Malta Vizita papei Benedict al XVIlea în Malta se va desfãºura în zilele de 17 ºi 18 aprilie, când se va întâlni cu autoritãþi civile ºi va vizita grota „Sfântul Paul”, la Rabat. La 18 aprilie, pontiful se va întâlni cu tinerii în oraºul La Valletta. Vizita urmeazã invitaþiei episcopilor locali ºi a preºedintelui Maltei, ºi va celebra cei 1950 de ani de la naufragiul sfântului Paul în arhipelag, care, potrivit tradiþiei, a avut loc în anul 60, în timpul cãlãtoriei sale spre Roma. Va fi cea de-a 14-a cãlãtorie apostolicã internaþionalã a lui Benedict al XVI-lea ºi a treia vizitã a unui pontif roman în acest stat, dupã cele fãcute de papa Ioan Paul al II-lea în anii 1990 ºi 2001.

Vizitã la Köln Comunitatea de români din Arhidieceza de Köln a fost vizitatã de PS Aurel Percã, la 6 decembrie 2009, însoþit fiind de pr. Anton Sãboanu ºi de pr. Victor Solomon. A fost prezent ºi

pr. Mihai Caitar. Pr. diacon Hans Grewelding a reprezentat Oficiul pentru Pastoraþia Minoritãþilor din cadrul Vicariatului General al Arhiepiscopiei de Köln. Preasfinþitul a celebrat o Liturghie pontificalã în biserica „Sfânta Kolumba – Madonna in den Trummern, Kolumba”, urmatã de o întâlnire cu catolicii români. Liturghie în limba românã la Köln a fost la 25 decembrie 2009, urmând altele la 3 ianuarie, 7 ºi 21 februarie 2010, în fiecare

primã duminicã din lunã ºi în sãrbãtorile mari. Pr. Gabriel Budãu, OFMConv., poate fi contactat la adresa: Minoritenkloster, Tunis Str 4, 50667-Köln, tel. 0049/(0)221/2090325, 0049/(0)1746077828, e-mail: fgabrielb@yahoo.it. ÎPS Robu la Roma Comunitatea de români catolici din Roma l-a avut ca oaspete duminicã, 13 decembrie 2009, pe ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti, venit la iniþiativa pr. Isidor Iacovici,

paroh al comunitãþii. La Liturghia celebratã în biserica „San Vitale”, fiind prezenþi ºi Mons.

Anton Lucaci, un mare numãr de preoþi români care studiazã în Cetatea Eternã ºi mulþi credincioºi. Înaltpreasfinþitul s-a aflat la Roma pentru a participa la Cel de-al XI-lea Congres al Miºcãrii Creºtine a Muncitorilor, cu tema „Primatul muncii, participare, responsabilitate”, desfãºurat între 11 ºi 13 decembrie 2009 la Roma, dar ºi pentru a mulþumi lui Dumnezeu pentru cei 25 de ani de episcopat. Se fac demersuri pentru înfiinþarea unei asemenea miºcãri creºtine ºi în realitatea Bisericii locale ºi a societãþii româneºti.

Vocaþii În China, peste 5.000 de credincioºi, printre care ºi 100 de seminariºti, au participat la sfânta Liturghie de sfinþire a 11 noi preoþi în catedrala din Shanghai, la 8 decembrie 2009, celebrarea fiind prezidatã de

Mons. Giuseppe Xing Wen Zhi, episcop auxiliar, concelebrând 130 de preoþi din întreaga þarã. În aceeaºi zi, peste 2.000 de credincioºi au asistat la Liturghia de sfinþire a ºase diaconi, concelebratã de 106 preoþi în catedrala din Tai Yuan, iar un preot a fost sfinþit în Parohia „Neprihãnita Zãmislire”, din Ping Yin, la celebrare luând parte 27 de preoþi, 15 cãlugãri ºi cãlugãriþe ºi mii de credincioºi.

De asemenea, în Vietnam, în ultimii cinci ani numãrul vocaþiilor la preoþie a crescut cu aproape 50%. În anul 2009, cele ºapte seminarii majore ale þãrii au înregistrat 1.349 de înscriºi, cu 427 mai mult în comparaþie cu 2004. Aceastã tendinþã este favorizatã ºi de atenuarea restricþiilor impuse Bisericii de regimul comunist.

Un nou nucleu AC Un grup de 18 tineri din Parohia „Providenþa Divinã” din Chiºinãu (Republica Moldova) a depus adeziunea la Acþiunea Catolicã, în cadrul Liturghiei din 29 noiembrie 2009, prezidatã de PS Anton Coºa. Acest act înseamnã înfiinþarea Acþiunii Catolice în Dieceza de Chiºinãu. Pr. Mihai Bãlan a fost numit asistent spiritual al Acþiunii Catolice „Maica Bunului Sfat” din Chiºinãu. La eveniment a fost prezent pr. Felix Roca, reprezentând Federaþia Acþiunii Catolice din România.

Tineri la Poznan Peste 30.000 de tineri din Europa ºi de pe alte continente s-au întâlnit în oraºul polonez Poznan în perioada 29 decembrie 2009 – 2 ianuarie 2010, convocaþi de Comunitatea din Taizé pentru a celebra Cea de-a 32-a Întâlnire Europeanã a Tinerilor. A fost a treia astfel de întâlnire gãzduitã în Polonia.

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Din Dieceza de Iaºi au participat 38 de tineri, dintre care un grup de 12 tineri din Rãducãneni, organizatoarea diecezanã fiind Cristina Budãu. Cu ocazia întâlnirii de la Poznan, fratele Alois a publicat „Scrisoarea Chinei”, tradusã în 50 de limbi. Comunitatea din Taizé menþine relaþii cu Biserica din China de 20 de ani. Prin intermediul „Operaþiunii Speranþa”, comunitatea a tipãrit în anul 2009 un milion de Biblii în limba chinezã ºi le-a distribuit în toate regiunile þãrii. Astfel de întâlniri europene au loc începând din 1978.

Pentru credinþã A fost eliberat la 11 noiembrie 2009, pãrintele irlandez Michael Sinnot, de 79 de ani, rãpit la 11 octombrie 2009 în Filipine. Misionarul aparþinând Societãþii „Sfântul Columban” se aflã de 40 de ani în Filipine. În Arhidieceza de Pretoria, din Africa de Sud, a fost asasinat în camera sa din Diepsloot, în noaptea de 6 spre 7 decembrie 2009, pãrintele Louis Blondel, de origine francezã, 70 de ani, membru al Misionarilor Africii. În aceeaºi noapte, în Republica Democraticã Congo, a fost ucis pr. Daniel Cizimia, din Parohia Kabare. A doua zi, în aceeaºi þarã, a fost ucisã sora Denis Kahambo Murahirwa, lovitã de oameni înarmaþi care au atacat Mãnãstirea „Doamna Noastrã a Luminii” din Muresha.

Lumina pãcii Un grup de nouã scoutiºti din Dieceza de Iaºi au participat la Viena la ceremonia ecumenicã din 12 decembrie 2009 de împãrþire a Luminii pãcii de la Betleem. În Dieceza de Iaºi, „Lumina” a fost împãrþitã direct de la aceºti reprezentanþi la Iaºi, Roman (19 decembrie 2009) ºi

Pildeºti (23 decembrie 2009).

Ceremonia din catedrala din Iaºi, prezidatã de PS Petru Gherghel, s-a desfãºurat cu participarea cercetaºilor din centrele catolice din Moldova ºi reprezentanþi ai altor organizaþii de tineret catolice din Moldova.

Fonduri pentru misiuni Francesca Giurgilã ºi Maria Luisa Andrici, autoarele CD-ului „Sã dãruim iubire...!” volumul I, au realizat un al doilea volum cu acelaºi titlu, dupã scurta experienþã misionarã trãitã în vara anului 2009 în Maikona (Kenya, Africa). Dintre cele 12 piese interpretate cu

participarea corului „Îngeraºii” al catedralei romano-catolice din Iaºi, patru piese sunt cu muzicã ºi text în limbile swahili ºi borana, fiind compuse în Africa.

Cu fondurile strânse din vânzarea acestui CD, „dorim sã se construiascã o grãdiniþã ºi o ºcoalã pentru copiii nomazi din Toricha, deºertul Chalbi”, au mãrturisit solistele.

Acþiunea Catolicã În Dieceza de Iaºi, duminicã, 6 decembrie 2009, membrii Acþiunii Catolice au depus sau au reînnoit adeziunea în cadrul asociaþiei. Anul asociativ 2009-2010 va avea tema „Pentru ca bucuria noastrã sã fie deplinã”, susþinutã de motoul „Bucuraþi-vã pentru cã numele voastre sunt scrise în ceruri” (Lc 10,20). În Dieceza de Iaºi, Acþiunea Catolicã este prezentã prin sectoarele: 1. ACC: 26 de

22 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

parohii, cu peste 685 de membri ºi 166 de animatori; 2. ACT: 44 de parohii, cu peste 924 de membri; 3. ACA: 27 parohii, cu peste 235 de membri. Acþiunea Catolicã, în anul asociativ 2009-2010, este prezentã în 44 de parohii, cu 685 de copii, 166 de animatori, 924 de tineri ºi 235 de adulþi, adicã 1.844 de membri. Trei parohii ale diecezei sunt simpatizante.

Asociaþia „Legiunea Mariei” În solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri (8 decembrie 2009), sute de credincioºi ai Parohiei Roman „Fericitul Ieremia Valahul” au participat la Liturghia de searã, cu douã momente deosebite: promisiunea fãcutã de 29 de adulþi de a fi membri activi în Asociaþia „Legiunea Mariei” ºi binecuvântarea unei cruci de luminã ºi a unei grote închinate Neprihãnitei, protectoarea asociaþiei amintite. Crucea are 7,38 m înãlþime, iar lãþimea braþelor este de 1,23 m, fiind realizatã din profil metalic ºi ornamentatã cu 28 de neoane (12 de culoare bleu ºi 16 albe). Grota este compusã din soclul din beton ºi cãrãmidã, cu trei etaje ºi o înãlþime de aproape 2 m, pe care a fost montatã grota rotativã, cu o înãlþime de 2,10 m.

Oaspeþi la Iaºi PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã, PS Anton Coºa ºi ÎPS Zelimir Poljic, arhiepiscop de Dubvronik (Croaþia), împreunã cu alþi preoþi au celebrat o Liturghie la 10 decembrie, în catedrala veche din Iaºi, pentru comemorarea martiriului PS Anton Durcovici. ÎPS Zelimir a þinut o scurtã cuvântare despre fericitul ÎPS Alois Stepinac, fost cardinal ºi arhiepiscop de Zagreb, amintind cã episcopul Durcovici a fost ºi el de origine

croatã. La 13 decembrie 2009, PS Gherghel a celebrat o Liturghie în catedrala nouã împreunã cu Mons. Juraj Batelja din Zagreb (Croaþia) ºi Mons. Iosif Svidnitskyi din Murafa (Ucraina). La omilie, Mons. Batelja a apreciat mãrturia datã de episcopi, preoþi ºi laici în timpul comunismului, amintind de card. Stepinac, condamnat la 16 ani de închisoare grea ºi la reeducare. În aceeaºi zi, PS Zelimir Puljic, episcop de Dubrovnik (Croaþia), a celebrat o Liturghie la seminar, rostind un mesaj pentru seminariºti. Învãþãmântul catolic La sediul Episcopiei de Iaºi, s-a desfãºurat, la 14 decembrie 2009, consfãtuirea anualã a directorilor ºcolilor catolice din Dieceza de Iaºi, eveniment organizat de Oficiul pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli. Au participat ºi

reprezentanþii Arhidiecezei de Bucureºti. PS Petru Gherghel a încurajat participanþii în vederea identificãrii de soluþii viabile în favoarea învãþãmântului catolic ºi confesional.

PS Aurel Percã, responsabil cu probleme de învãþãmânt în cadrul CER, a precizat rolul ºcolilor catolice în economia fiecãrei dieceze în parte. Ordinea de zi a cuprins probleme specifice.

La Bucureºti, între 4 ºi 7 martie, va fi Simpozionul Internaþional „Formarea Formatorilor”, iar la Liceul Teologic „Sfântul Francisc din Assisi” din Roman, în aceeaºi lunã, va fi un

simpozion internaþional pentru profesorii ºcolilor catolice.

O nouã prezentare Broºura De la rãsãrit pânã la apus, începând din ianuarie, are un nou mod de prezentare – formatul mãrit la 17x24 cm, fontul mai mare folosit în tehnoredactare ºi calitatea tiparului – urmãrindu-se o lizibilitate crescutã ºi confortul cititorilor. Noul De la rãsãrit pânã la apus are 140 de pagini, un exemplar costã 5 lei.

Modalitatea de abonare este prezentatã la pagina 27. Broºura apare lunar începând din 1998, fiind traducerea din limba italianã a broºurii Dall’Alba al Tramonto.

Cuprinde lecturile din fiecare zi de la sfânta Liturghie, meditaþii ºi rugãciuni pe marginea lecturilor, informaþii cu caracter liturgic, Rânduiala sfintei Liturghii (românã ºi latinã)...

Concerte la radio La Radio Iaºi au fost difuzate în direct, prin eter ºi internet, concertele de colinde susþinute de corul „Juvenes Ecclesiae”, în catedrala nouã din Iaºi, la 13 decembrie 2009, ºi de corul Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, în capela institutului, la 19 decembrie 2009.

La adresa www.radioiasi.ro a putut fi urmãritã în direct ºi o transmisiune video. La Radio Iaºi, este transmisã în fiecare duminicã ºi Liturghia din catedrala din Iaºi, între orele 8.03 ºi 9.00, doar pe unde medii (1053 KHz) ºi prin intermediul sitului acestui post de radio.

Pentru familii Sanctuarul diecezan din Cacica ºi Oficiul pentru Pastoraþia Familiei ºi a Laicilor, în perioada

16-24 decembrie 2009, au lansat invitaþia la rugãciune pentru refacerea unitãþii familiei. În acest sens, PS Petru Gherghel a trimis o scrisoare în toate parohiile prin care a recomandat rugãciunea pentru familii ºi pentru cei plecaþi din sânul familiei, Crãciunul fiind sãrbãtoarea familiei. Rugãciune „pentru toþi cei plecaþi din familii ca sã se reîntoarcã acasã, sã stea alãturi de cei dragi, mai ales lângã pãrinþi, lângã mame, pentru a-l întâlni pe pruncul divin coborât pe pãmânt”, era notat în scrisoarea episcopului.

Numire Prin decret episcopal, pr. Robert Canceal a fost numit paroh al Parohiei „Inima Neprihãnitã a Preasfintei Fecioare Maria” din Berzunþi, Decanatul de Trotuº, judeþul Bacãu, începând cu 1 decembrie 2009.

Pe scurt, din 2009

28 noiembrie: Prima întâlnire pentru animatorii de la „Vara împreunã 2010”, la sediul „Iosefinii lui Murialdo” din Roman 29 noiembrie: Vizitã la Spitalul de Psihiatrie Bârnova a unui grup de 25 de copii, tineri ºi adulþi din Parohia Tomeºti 6 decembrie: Marcarea sãrbãtorii Sfântul Nicolae de cãtre românii catolici din Parohia „Sfânta Ana” din Budapesta (Ungaria) 13 decembrie: Prima întâlnire a Grupului „Samuel”, cu 22 de tineri din zonele Roman ºi Bacãu, organizatã la Mãnãstirea Surorilor Clarise de Clauzurã din Roman de Comisia de Pastoraþie Vocaþionalã 13 decembrie: Dãruirea unei relicve a fericitului Ieremia, din partea Ordinului Fraþilor Minori Capucini, pentru Parohia Cotnari 17 decembrie: Întâlnirea „Simbolul nunþial în viaþa spiritualã” pentru persoanele consacrate din zona Bacãu la Mãnãstirea Carmelitã din Luncani 27-29 decembrie: Întâlnirea „Reconcilierea: chemare ºi misiune”, pentru tinere, la Surorile lui Isus Rãscumpãrãtorul din Oneºti.

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Despre gripa A/H1N1 E

xperþii Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii au constatat cã majoritatea cazurilor pandemice apar la adulþii tineri, conform raportãrilor din Canada, Chile, Japonia, Anglia ºi SUA. „Motivul principal este circulaþia persoanelor. De asemenea, cei vulnerabili la noua gripã sunt elevii. S-a observat cã, în Anglia, cea mai afectatã þarã, rata îmbolnãvirilor a scãzut atunci când copiii au intrat în vacanþã”, a declarat dr. Victor Olsavszky, reprezentantul OMS pentru România. În mai multe þãri, cazurile depistate la populaþia tânãrã apar în ºcoli, înainte de a fi descoperite în comunitate. Cei mai mulþi dintre pacienþii internaþi cu noua gripã sunt cei care suferã de boli fatale sau persoanele în vârstã. Deoarece boala se extinde în comunitate, vârsta medie a celor afectaþi pare sã creascã în ritm lent.

Surprinzãtor este faptul cã modelul pandemic diferã de gripa sezonierã, unde maladia interesa cel mai des persoanele de peste 65 de ani. Conform OMS, tabloul epidemiologic al pandemiei nu este încã foarte clar, deoarece în multe þãri virusul gripei sezoniere ºi A/H1N1 se aflã, împreunã, în circulaþie, pandemia fiind la început.

Deciziile cu privire la aplicarea unor mãsuri de carantinã primarã, cum ar fi închiderea ºcolilor, vor depinde de ponderea numãrului de cazuri ce pot fi prevenite (implicit de

decese), raportatã la impactul social al respectivelor mãsuri.

Tot OMS menþioneazã cã, deºi factorii de risc pentru pandemie nu sunt cunoscuþi în totalitate, existenþa bolilor cardiovasculare, respiratorii, diabetul sau cancerul sunt considerate a fi tocmai factori de risc.

Astmul ºi alte forme de boli respiratorii raportate stau, în multe þãri, la baza condiþiilor asociate cu un risc extins de pandemie severã.

Autoritãþile din România se declarã a fi pregãtite în estimarea perioadei în care ar putea apãrea vârful unei eventuale epidemii de gripã porcinã în funcþie de dinamica îmbolnãvirilor. „În acea perioadã vom lua mãsurile punctuale, astfel încât sã prevenim extinderea îmbolnãvirilor în colectivitãþi”.

Sfaturile urmãtoare sunt importante pentru toþi ºi au mult sens, fiind recomandãrile unui important medic din SUA. Singurele cãi de intrare în organism sunt nãrile ºi gura. Într-o epidemie globalã de aceastã naturã este aproape imposibil sã nu vii în contact cu A/H1N1, în ciuda tuturor precauþiilor. Contactul cu A/H1N1 nu este aºa o problemã de mare cât este proliferarea. Ca sã previi agravarea ºi dezvoltarea infecþiilor secundare trebuie sã faci câþiva paºi foarte simpli, care nu au fost însã prea discutaþi în comunicaþiile oficiale, ºi pe care le poþi practica foarte uºor (în loc sã te gândeºti cum sã faci stocuri

24 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

de medicamente ca N95 ºi Tamiflu).

Spalã-te frecvent pe mâini. Þineþi mâinile departe de faþã... nu-þi atinge faþa tot timpul... Rezistã tentaþiei sã-þi pui mâinile pe faþã.

Fã gargarã de douã ori pe zi cu apã sãratã. Gargara simplã previne proliferarea. Într-un fel, gargara cu apã sãratã are acelaºi efect într-o persoanã sãnãtoasã cum are Tamiflu într-o persoanã infectatã deja. Nu subaprecia aceastã metodã simplã ºi ieftinã de prevenire pentru cã are foarte mare efect.

Foloseºte mâncãruri bogate în vitamina C (citrice) ca sã-þi întãreºti imunitatea sistemului tãu. Dacã îþi suplimentezi dieta cu vitamina C, ia ºi zinc ca sã mãreºti absorbþia.

Bea cât mai multe bãuturi calde. Bând lichide calde, efectul este acelaºi cu a face gargarã, dar în direcþia reversã.

Aceste lichide spalã virusul proliferat din gât în stomac unde nu poate supravieþui, nu poate sã se mai înmulþeascã sau sã-þi facã vreun rãu.

Dr. Doina Lucia Amza

Poºta redacþiei Ne-au scris de sãrbãtori: ªtefania Georgescu (Moineºti); Viorica Fãgãrãºanu ºi Vasile Creþa (Bucureºti); Genovica Ivan (Dãrmãneºti); Pr. Ioan Pop (Lugoj); Mãnãstirea „Maica Unitãþii” (Piatra Neamþ); Asociaþia Maghiarilor Ceangãi din Moldova (Bacãu); Acþiunea Catolicã (Iaºi); Congregatio Jesu (Popeºti Leordeni); Congregaþia Inimii Neprihãnite (Odorheiul Secuiesc); Fundaþia „Sã-i ajutãm iubindu-i” (Piatra Neamþ). Vã mulþumim!

P. Linus Dragu Poppian (Roma). „Întrucât am citit biografia episcopului martir Marcu Glaser pe situl dv. unde scrie textual: «În anul 1950, episcopul Glaser a fost supus unor anchete repetate din partea Securitãþii din Iaºi, situaþie care i-a provocat un atac de cord. A murit la 25 mai 1950, în condiþii neelucidate pe deplin la aceastã datã». Vreau sã vã informez cã în Dosarul Securitãþii D69/3, pag. 1 ss, astãzi la CNSAS, un ofiþer securist raporteazã cã «Mons. Marcu Glaser a fost bãtut zilnic în stare de libertate, în interogatorii; a murit repede în camera sa, în sâmbãta Rusaliilor, 1949(?). Citat prescurtat. În alte Dosare mai sunt amãnunte. Meritã sã fie vãzute”.

Vã mulþumim mult pentru informaþii. D-l Dãnuþ Doboº, care se ocupã de probleme de istorie ºi merge aproape lunar la CNSAS pentru a studia dosarele, va fi foarte bucuros cã deja ºtie de la dv. nr. dosarului pe care trebuie sã-l consulte.

A.F. (Iaºi). „Am citit în revista din luna noiembrie 2009 la rubrica «Poºta redacþiei» o informaþie cu privire la misionari, pe care aº dori sã o completez puþin. Este vorba despre o tânãrã pe care am cunoscut-o la cursurile misionare de la

Traian. Aceasta este Alina Cojan, are 23 de ani ºi este din Valea Seacã (jud. Bacãu). A terminat Postliceala Sanitarã în Bacãu. În luna noiembrie 2008, a plecat ca misionarã în Kenya.

Doi ani din viaþa sa doreºte sã-i ofere pentru misiuni. Îngrijeºte bolnavii, îi viziteazã ºi le vorbeºte despre Cristos.

Recent a împãrtãºit câteva gânduri despre misiunea ei, pe care pr. Cristian Diac le-a citit tinerilor în catedrala din Iaºi în Duminica Misiunilor: «Îmi place Maikona ºi cred cã aº fi în stare sã trãiesc o viaþã aici. E cald, e liniºte, oameni de treabã ºi primitori. Nu e stres de timp ºi bani ca acasã. Singurul meu stres e munca. ªtiu deja cã o sã-mi lipseascã acasã timpul, oamenii ºi experienþa de aici.

De-ar da Domnul sã trãiþi ºi voi mãcar puþin din lumea mea!

Foarte mulþi nu ºtiþi cum e sã stai zilnic fãrã telefon, internet, radio sau orice mijloc de comunicare. Jumãtate de an mi-a trebuit sã înþeleg cã misiunea mea e sã ofer ºi sã ajut cât pot ºi ºtiu sã accept faptul cã sunt un simplu asistent. Condiþiile nu sunt tocmai sanitare. Lucrez mult în praf ºi vânt, sub soarele puternic cu o gloatã de oameni, disperaþi dupã ajutor, care te sufocã ºi vin peste tine pânã te epuizeazã.

E minunat cum Dumnezeu te umple de pace ºi bucurie atunci când ai nevoie. Cred cã e modul lui de a ne face sã rezistãm eroic în faþa obstacolelor zilnice, departe de casã, familie ºi oameni care sã ne protejeze»”.

Rândurile trimise ne-au bucurat foarte mult. Sperãm sã fie un impuls pentru cei de acasã, dar nu numai.

Gabriela Gherghel (Hãlãuceºti). Vã mulþumim pentru cele douã scrisori pe care ni le-aþi trimis în care aþi aºternut pe

hârtie gândurile ºi sentimentele dv. referitoare la Anul sfintei Preoþii, dar ºi la timpul de har al Adventului. Despre aceste evenimente s-a scris deja în paginile revistei noastre, iar spaþiul restrâns al revistei nu ne permite sã publicãm articole atât de ample ca cele trimise de dv.

Ne bucurã sã aflãm cã aþi participat la Liturghia solemnã din 24 iunie 2009, când au fost hirotoniþi 21 de preoþi: noi lucrãtori în seceriºul Domnului. Aveþi perfectã dreptate atunci când spuneþi cã „Sfântul paroh de Ars trebuie sã fie un model pentru orice preot ºi pãstor de suflete”.

Ne permitem sã adãugãm spuselor dv. cã acest preot sfânt, prin viaþa sa plinã de iubire, smerenie ºi rugãciune, poate fi un model ºi un punct de reper ºi pentru noi, creºtinii. Redãm un fragment din scrisoarea referitoare la sãrbãtoarea Crãciunului: „În Advent ne pregãtim sã primim ºi sã întâmpinãm cu toatã inima ºi cu tot sufletul iubirea lui Dumnezeu care s-a oferit pentru noi.

El vrea sã se nascã în inima noastrã, depinde doar de noi dacã avem uºa inimii deschisã, cãci Dumnezeu nu intrã cu forþa”.

Vã mulþumim ºi pentru urãri dorindu-vã ºi dv. un an nou fericit, rodnic în împliniri ºi sãnãtate.

Tereza Giurgiuman (Buhonca). Vã mulþumim pentru precizãrile fãcute referitoare la evenimentele triste care au avut loc la Butea în august 1949. De asemenea, suntem alãturi de dv. în încercãrile prin care aþi trecut atunci, familia dv. fiind una dintre familiile deportate în acea perioadã. Puteþi sã ne scrieþi despre aceste evenimente la care dv. înºivã aþi fost martorã.

Acum, la început de an, vã dorim sã aveþi parte de o viaþã liniºtitã, plinã de bucurii, sãnãtate ºi pace sufleteascã.

ianuarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 25

nOUTÃÞI EDITORIALE Caritas in veritate Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 2009, ISBN 978606-8116-02-0, 14x21 cm., 108 p., 3,5 lei

• Mesajul cu ocazia Celei de-a XVIII-a Zile Mondiale a Bolnavului • Mesajul

cu ocazia Celei de-a XCVI-a Zile Mondiale a Migrantului ºi Refugiatului • Mesajul cu ocazia Celei de-a XLIII-a Zile Mondiale a Pãcii Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 2009, 10x14 cm, 12 p., 0,5 lei / exemplar

Adolescentul în faþa Concurs vieþii (Ghid educativ creºtin) Anton Moisin, datã la douã luni aveþi poEd. „Presa Bunã”, sibilitatea de a câºtiga un 2009, ISBN 978-606 -8116-01-3, 166 p., premiu. Trebuie doar sã rãspun14x21 cm, 10 lei deþi corect la întrebarea de mai

Citeºti ºi câºtigi

O

jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din numãrul trecut al revistei. Se acordã douã premii prin tragere la sorþi. Trimiteþi prin poºtã pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro rãspunsul, adresa dv. completã ºi, eventual, numãrul de telefon Rozariul cu textele la care puteþi fi contactat. Parparohului de Ars Ed. Arhiepiscopiei ticipã la concurs rãspunsurile Romano-Catolice care vor ajunge la redacþie pânã de Bucureºti, la 15 februarie. Numele câºti2009, ISBN 973gãtorilor se vor anunþa în revista 1891-17-0, 46 p., din luna martie.

10x14 cm, 3 lei

Buletin istoric, nr. 10/2009 Departamentul de Cercetare Istoricã, Ed. „Presa Bunã”, 2009, 17x24 cm, 292 p., 19 lei

Martorul iubirii lui Dumnezeu. Sã meditãm cu sfântul Ioan Maria Vianney, parohul din Ars Anna Penna, Ed. „Pauline”, 2009, ISBN 978Calendarul romano-catolic 2010 973-1967-08-0, Ed. „Presa Bunã”, 50x35 cm, 3 lei 10x14 cm, 128 p., 6 lei Erga migrantes Materialele, în limita stocului disponibil, caritas Christi Consiliul Pontifical pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, pentru Pastoraþia Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; Migranþilor ºi • prin fax: 0232/211527; Itineranþilor, • prin telefon: 0232/212003, interior 67: Ed. „Presa Bunã”, – luni-vineri: orele 10.00-18.00; 2009, ISBN 978• prin e-mail: libraria@ercis.ro; 606-8116-05-1, • prin internet: www.ercis.ro/libraria 10x14 cm, 3 lei În cãutarea adevãrului.

Primul deceniu din secolul al XXI-lea Anton Dancã, Ed. „Presa Bunã”, 2009, 14x21 cm, 272 p., 26 lei

În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · ianuarie 2010

Întrebarea Ce post de radio a inaugurat un nou studio la subsolul catedralei noi din Iaºi, la 21 noiembrie 2009?

Premiul Psalmii (cd mp3) Lectura Psalmilor a fost realizatã de PS Petru Gherghel, introducerea la text a fost realizatã de pr. Alois Bulai, iar lectura rugãciunilor a fost realizatã de pr. Cornel Cadar. CD 1 cuprinde Psalmii 1-106, iar CD 2 cuprinde Psalmii 107-150.

Câºtigãtorii lunii noiembrie 2009 Au fost primite: 11 mesaje e-mail, un fax ºi nouã scrisori, toate corecte. În urma tragerii la sorþi, au câºtigat: Cazimir Schmidt (Rãdãuþi) ºi Tereza Petercã (Paºcani), care vor primi câte o carte Oameni ai credinþei, oameni ai dreptãþii, ediþie coordonatã de Dãnuþ Mãnãstireanu.

Preoþi sfinþi (V) Orizontal: 1) Perioadã de timp menitã sã evidenþieze importanþa sacramentului sfintei Preoþii ºi sã promoveze în Bisericã vocaþiile la slujirea sacerdotalã – Preot martir († 235), comemorat în calendar la 13 august împreunã cu sfântul papã Ponþian. 2) Preot (1386-1456), desemnat „judecãtor pontifical” de papa Martin al V-lea, autor a numeroase tratate de dogmaticã, moralã ºi drept canonic (Ioan de…). 3) Aliaj de fier cu carbon – Limitã superioarã.

4) „Licoare”… divinã! – Localitate în Iran. 5) Preot sfânt (1811-1868), fondator al Congregaþiei Preoþilor Preasfântului Sacrament ºi un precursor al Operei Congreselor Euharistice (Petru Iulian…) – Alifie (pop.). 6) Ifose (fig.) – Locuinþa veºnicã a celor sfinþi. 7) Purgatoriu la musulmani – Preot sfânt (1491-1556), fondator al

Editura Presa Bunã Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

BULETIN DE ABONAMENT

„Societãþii lui Isus” (Ignaþiu de…). 8) Fiinþe mitologice scandinave ce întruchipeazã forþele rele ale naturii – În vale! 9) Preot sfânt (1597-1640), renumit predicator în oraºele Montpellier ºi Puy, canonizat în anul 1737 ºi declarat „patron al misiunilor populare pe pãmântul Franþei” (Francisc...) – Anul 1500 la romani. 10) Râu în Belgia – Preot sfânt (1815-1888), fondatorul Familiei Saleziene, operã menitã sã susþinã educaþia tineretului (Ioan…).

Vertical: 1) Butoi mare – Preot iezuit (1580-1654) trimis ca misionar în Columbia, unde s-a dedicat pânã la moarte apostolatului, fiind canonizat de papa Leon al XIII-lea în anul 1888 (… Claver). 2) Popor – Repere!

3) Preot (1175-1275), superior general al Ordinului Dominican,

autor al unui corp de decretalii (Summa juris) ºi al unui manual destinat confesorilor, intitulat Summa casuum (Raymund de…). 4) Þesut pulmonar – Primele menþionãri! – Culeasã din centru! 5) Transmis la final! – Stã în vârful undiþei. 6) „Permeabilitatea tranzitorie mitocondrialã” (abr.) – În aureolã! – Atribuit în sine! 7) Soartã (pop.) – Oraº în Peru. 8) Destinsã (livr.) – Misiune. 9) Primordial – Mihai Constantinescu. 10) Preot (1828-1900), fondatorul Congregaþiei „Sfântul Iosif” în care se oglindeºte expeCostul abonamentelor rienþa sa personalã de credinþã ºi implicarea în favoarea copiilor Lumina creºtinului - colectiv (peste 10, de obicei prin ºi a tinerilor sãraci ºi marginaparohii) = 10 lei (-10% = 9 lei) lizaþi (Leonard...).

- personal = 20,8 lei (10 + 10,8 cheltuieli poºtale; -10% = 19,8 lei) - în strãinãtate = 31,6 lei (10 + 21,6 cheltuieli poºtale; -10% = 30,6 lei) Isus, prietenul copiilor - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-10% = 7,2 lei) - personal = 11,6 lei (8 + 3,6 cheltuieli poºtale; -10% = 10,8 lei) - în strãinãtate = 15,2 lei (8 + 7,2 cheltuieli poºtale; -10% = 14,4 lei) De la Rãsãrit pânã la Apus - colet poºtal (peste 6) = 44 lei (40 + 4 cheltuieli poºtale; -10% = 40 lei) Reduceri mari la „Presa Bunã”! - personal = 55,6 lei (40 + 15,6 Aceia care, pânã la 31 ianuarie 2010, fac cheltuieli poºtale; -10% = 51,6 lei) dovada achitãrii materialelor comandate - în strãinãtate = 78,4 lei (40 + 38,4 pentru întregul an beneficiazã de reduceri cheltuieli poºtale; -10% = 74,4 lei) Numele .........................................

Prenumele .....................................

Adresa .......................................... .......................................................

Tel. ...............................................

Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ...................

• Isus, prietenul copiilor: .............

• De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Data: Semnãtura:

de 10%.

Dicþionar: NATU, ERF, TROLI, URTA, YASO. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Preoþi sfinþi” (IV) din numãrul trecut: 1) VALENTIN – B; 2) IOAN – REIDA; 3) AJUTOARE – P; 4) N – RASCOLIT; 5) NAE –TTN – MI; 6) ETNII – ISIS; 7) YOTO – AMANT; 8) MISAL –TE; 9) PIUI – BRUNO; 10) EC – FLEBITA. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Barticeºti, 350 lei; Horleºti, 280 lei; Oneºti „Sfânta Tereza”, 53 lei; Vladnic, 150 lei.

FOTO – VIDEO pentru evenimentul tãu.

Adrian CUBA, fotograf al Episcopiei de Iaºi tel. 0744-261084; www.fotonuntaiasi.ro.

Prima întâlnire pentru animatorii de la „Vara împreunã 2010” (Roman, 28 noiembrie 2009)

Înfiinþarea Acþiunii Catolice în Republica Moldova (Chiºinãu, 29 noiembrie 2009)

Întâlnirea PS Aurel Percã cu românii catolici din Arhidieceza de Köln (6 decembrie 2009)

Sfinþire de diaconi (Iaºi, 8 decembrie 2009)

Sãrbãtorirea a 10 ani de episcopat a PS Aurel Percã (Iaºi, 8 decembrie 2009)

Sfânta Liturghie de comemorare a episcopului Anton Durcovici (Iaºi, 10 decembrie 2009)

Sfânta Liturghie la Radio Iaºi În fiecare duminicã ºi în sãrbãtorile de poruncã între orele 08.03 ºi 09.00 puteþi asculta sfânta Liturghie din catedrala romano-catolicã „Adormirea Maicii Domnului” la Radio Iaºi pe unde medii (AM) – 1053 KHz, precum ºi pe internet la adresa www.radioiasi.ro.

Radio Maria

Simpozion internaþional la Institutul Teologic „Sf. Iosif” (Iaºi, 10-11 decembrie 2009)

Poate fi recepþionat cu aparatele de radio în oraºele Oradea (102,2 MHz), Zalãu (92,5 MHz) ºi Blaj (94,4 MHz), iar prin DIGI pe frecvenþa 12.687 MHz. Pe internet se poate asculta la adresa www.radiomaria.ro.