Lumina crestinului, nr. 10/2010

LUMINA CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXI octombrie 2010, nr. 10 (250) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Universitãþile catolice Pentru ca universitãþile catolice sã devinã din ce în ce mai mult locuri unde, datoritã luminii evangheliei, sã fie posibilã experimentarea unitãþii armonioase care existã între credinþã ºi raþiune.

Intenþia misionarã Ziua Mondialã a Misiunilor Pentru ca Ziua Mondialã a Misiunilor sã fie ocazie pentru a înþelege cã misiunea de a-l vesti pe Cristos este o slujire necesarã ºi inevitabilã pe care Biserica este chematã s-o desfãºoare în favoarea omenirii.

Principele apostolilor (II) Dupã înãlþarea lui Isus la cer, cei 11 apostoli, în frunte cu Petru, reveniþi la Ierusalim, s-au dus în încãperea de sus (a casei) unde obiºnuiau sã se adune; cu toþii, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui (Fap 1,13-14), în aºteptarea coborârii Duhului Sfânt, promis de Învãþãtorul. Între timp, la propunerea lui Petru, este ales ca apostol, Matia, în locul lui Iuda Iscarioteanul.

Evenimentul coborârii Duhului Sfânt în ziua a cincizecea (Pentecoste, Rusalii) de la sãrbãtoarea Paºtelui, este relatat de sfântul evanghelist Luca, în cartea Faptele Apostolilor, cu detaliile bine cunoscute (2,1-13). În uimirea mulþimii prezente, din care unii, auzindu-i pe apostoli în diferitele limbi ale etniilor cãrora aparþineau, îi considerau afectaþi de bãuturã alcoolicã (sunt plini de must!), responsabilul Petru, ridicându-ºi glasul, ia apãrarea confraþilor perfect teferi, explicând faptul extraordinar, fãcând referire la surse biblice anterioare: profetul Ioel (3,1-5), cartea Numerilor (11,29), Psalmi (18,4.6; 16,8-11; 13,24-37; 132,11 ºi 110,1), ºi

profetul Amos (5,18-20). Apostolul Petru îl aduce în prim plan pe „Isus Nazarineanul, bãrbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni ºi semne pe care le-a fãcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, dupã cum bine ºtiþi... ºi pe care voi l-aþi rãstignit ºi ucis prin mâinile celor fãrãdelege; pe acesta Dumnezeu l-a înviat” (Fap 2,22-23). (…) „Aºadar, sã ºtie cu siguranþã toatã casa lui Israel cã Dumnezeu l-a fãcut Domn ºi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aþi rãstignit” (v. 36).

Discursul lui Petru i-a pãtruns la inimã pe ascultãtori, care întreabã: „Ce sã facem fraþilor?” (v. 37). La care acelaºi principe al apostolilor, spune: „Convertiþi-vã, ºi fiecare dintre voi sã se boteze în numele lui Isus spre iertarea pãcatelor voastre, ºi veþi primi darul Duhului Sfânt” (v. 38). Efectul îndemnului este menþionat de cãtre evanghelistul Luca: „În ziua aceea li s-au adãugat cam la trei mii de suflete” (v. 41b). În felul acesta lua naºtere prima comunitate creºtinã, care era stãruitoare la învãþãtura apostolilor ºi în comuniune fraternã, la frângerea pâinii ºi în rugãciune.

Mesaj terezian

Pecetea Rusaliilor în sufletul Terezei „În sfârºit, a sosit ºi fericitul moment al Mirelui; nu am simþit un vânt puternic la coborârea Duhului Sfânt, ci mai degrabã adierea uºoarã de care aminteºte profetul Ilie pe muntele Horeb… În ziua aceea, am primit puterea de a suferi” (Ms. A,36 v).

P.A.D.

Scrisoare pastoralã

Luna octombrie,

luna Rozariului ºi a misiunilor C

onsideratã de cãtre toþi credincioºii luna roadelor bogate ºi luna recoltei, pe drept o putem considera o lunã binecuvântatã, ce ne cheamã sã ne bucurãm de roadele ei, atât materiale, cât mai ales spirituale.

Luna octombrie, cunoscutã în Biserica Catolicã ºi luna sfântului Rozariu, a rugãciunii rozelor sau a trandafirilor, adunaþi în cununi spirituale, aºezate pe fruntea Maicii Domnului ori la picioarele ei, ca un rod al credinþei ºi iubirii noastre faþã de Mama noastrã cereascã, ne dispune sã ne verificãm credinþa ºi iubirea noastrã ca rod spiritual oferit lui Dumnezeu prin mâinile ºi slujirea Maicii Domnului.

Biserica ne invitã, aºadar, sã trãim în aceastã lunã, zi de zi, în preajma sfintei Fecioare a Rozariului, iar în ziua de

7 octombrie ne cheamã sã facem sãrbãtoare în amintirea victoriei obþinute de creºtini împotriva forþelor otomane, tocmai datoritã rugãciunii insistente a Rozariului cerutã ºi condusã de papa Pius al V-lea cãtre Maica Domnului, ca o campanie spiritualã de luptã nouã împotriva pericolelor de orice fel. Din acel moment istoric al anului 1571, Sfântul Pãrinte Pius al V-lea a instituit aceastã memorie, ca un rod sufletesc ºi ceresc al rugãciunii, cu ºi prin mijlocirea Maicii Domnului, cea care a oferit lumii pe principele pãcii, Cristos Domnul nostru, rodul prin excelenþã al iubirii Pãrintelui ceresc. Într-o astfel de atmosferã, de rugãciune ºi de invocare a binecuvântãrii lui Dumnezeu, Biserica ne cheamã la o campanie spiritualã pentru rãspândirea

credinþei ºi vestirea evangheliei la toate popoarele.

Din Maria ºi prin Maria s-a nãscut în lume Isus, Fiul lui Dumnezeu, fãcut om, ca prin el oamenii sã se bucure de roadele iubirii divine ºi sã ajungã la victoria asupra rãului ºi asupra pãcatului ºi la fericirea cereascã. În penultima duminicã a lunii octombrie, sfânta Bisericã a stabilit Ziua Mondialã a Misiunilor. Anul acesta este cea de-a 84-a zi în care toþi creºtinii sunt chemaþi sã-ºi descopere responsabilitatea ºi angajarea misionarã, astfel încât fiecare sã contribuie la acea chemare de a-l oferi lumii pe Cristos, rodul cel mai bogat al credinþei, izvorul unitãþii neamului omenesc, principele pãcii ºi al fraternitãþii ºi garanþia adevãratei împãrãþii.

Cristos s-a nãscut din Maria pentru a aduce tuturor oamenilor rodul mântuirii. Este firesc ca orice credincios, bucurându-se de ceea ce a fãcut Maria, mama lui Isus, sã facã la fel, sã-l ofere ºi celorlalþi. ¾

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea ¾

A fi creºtin înseamnã a dori ca evanghelia adusã de Cristos sã ajungã la toþi pentru care el s-a nãscut pe pãmânt. Nu poþi fi creºtin adevãrat dacã nu oferi darul primit. O luminã care nu lumineazã pentru cei din jur nu e luminã.

Suntem fericiþi cã avem posibilitatea zilnicã sã ne apropiem de Regina sfântului Rozariu, sfânta Fecioarã Maria, ºi cu ea sã-l oferim în rugãciune ºi prin iubire pe Cristos altora, celor care nu-l cunosc.

Ne bucurãm sã constatãm cã în diecezã a început sã creascã ºi sã se dezvolte spiritul misionar, graþie celor care deja au ajuns sã fie misionari în zonele unde evanghelia nu a fost vestitã, sau sã ofere credinþa ºi iubirea lor acolo unde nu sunt suficienþi misionari ºi preoþi.

Salutãm cu bucurie iniþiativele ce se înmulþesc pe zi ce trece printre credincioºii din parohiile noastre, care fac deja eforturi lãudabile sã se roage, sã sprijine ºi sã ofere ajutorul lor atât spiritual cât ºi material pentru susþinerea operelor misionare, la care dieceza noastrã este angajatã. Încurajãm cu bucurie pe toþi cei ce lucreazã în Oficiul pentru Misiuni ºi Operele Misionare, ºi-i binecuvântãm pe cei care, urmând exemplul Maicii Sfinte, îl oferã pe Cristos ºi evanghelia sa tuturor.

O invocãm pe Fecioara Maria, ocrotitoarea celor ce-l cautã pe Cristos, ºi pe sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroana misiunilor, sã ne dea mereu spirit misionar ºi iubire generoasã.

Vã îndemnãm pe toþi sã fiþi luminã ºi s-o oferiþi celorlalþi.

Al vostru,

Centenarul naºterii fericitei Tereza de Calcutta

biserica „Sfinþii Petru ºi Î26nPaul” din Bacãu, în ziua de august, PS Petru Gherghel

a celebrat o Liturghie solemnã în cinstea Maicii Tereza de Calcutta, la o sutã de ani de la naºterea ei. Au fost prezente surorile Misionarele Caritãþii de la casa din ªerbãneºti, peste 20 de preoþi ºi mulþi credincioºi. În anul 1992, a fost deschisã la Bacãu o casã a Surorilor „Misionarele Caritãþii”. La evenimentul de atunci a participat chiar Maica Tereza. În casa deschisã în cartierul bãcãuan ªerbãneºti sunt îngrijiþi zeci de copii, tineri ºi adulþi, pe care familiile i-au pãrãsit ºi care poartã o suferinþã gravã în trupul lor.

Celebrãrile de la Bacãu au început printr-o orã de adoraþie pregãtitã împreunã cu cele ºase surori care activeazã în prezent în casa din Bacãu. Liturghia prezidatã de PS Petru Gherghel a început la ora 18.00. Citirea lecturilor sfinte, rugãciunea credincioºilor ºi aducerea darurilor la altar au fost organizate de surorile Misionarele Caritãþii. Ele au adus la altar, între altele, ºi o ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi hartã ce marcheazã localitãþile

4 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

lumii în care Misionarele Caritãþii au deschis case pentru „cei mai sãraci dintre sãraci”.

La predicã, PS Petru Gherghel a dorit sã apropie imaginea Maicii Tereza de cea a papei Ioan Paul al II-lea. „Ce face acum Maica Tereza în ceruri?” se întreba Preasfinþitul. „Ceea ce face ºi Ioan Paul al II-lea: vegheazã de la fereastra cerului”.

Dupã sfânta Liturghie, Preasfinþitul a prezentat credincioºilor un material PowerPoint ce cuprindea câteva din cugetãrile Maicii Tereza cu privire la valorile fundamentale ale vieþii.

Surorile ºi beneficiarii direcþi ai trudei lor, persoane cu diferite dizabilitãþi, au pregãtit un spectacol desfãºurat la subsolul bisericii. A fost o incursiune în viaþa fericitei Tereza, o prezentare a dificultãþilor pe care ea le-a înfruntat când a întemeiat Congregaþia „Misionarele Caritãþii”.

A fost o sãrbãtoare a aducerii aminte de „chipul senin ºi zâmbitor” al Maicii Tereza, aºa cum spunea PS Petru Gherghel la începutul sfintei Liturghii.

Redacþia Biserica ºi Viaþa

Benedict al XVI-lea în Marea Britanie

Inima vorbeºte inimii S-a încheiat vizita papei Benedict al XVI-lea în Regatul Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord (16-19 septembrie).

A fost cea de-a 17-a cãlãtorie apostolicã internaþionalã a episcopului Romei.

izita de patru zile, prima cu caracter de stat din isV toria Sfântului Scaun, cu etape în oraºele Edinburgh, Glasgow, Londra ºi Birmingham, a culminat duminicã, 16 septembrie, cu beatificarea card. John Henry Newman. „Inima vorbeºte inimii” a fost motoul cãlãtoriei apostolice a lui Benedict al XVI-lea pe pãmânt britanic, un text reluat de pe stema cardinalului Newman.

Deºi au fost voci care s-au opus vizitei (catolicii fiind minoritari în Regatul Unit), aceasta s-a bucurat de multã atenþie, suveranul pontif fiind primit cu multã cãldurã.

Joi, 16 septembrie, în oraºul Edinburgh, regina Elisabeta l-a avut pe papa ca oaspete. A fost un moment istoric de mare relevanþã într-un proces de apropiere care a început în anul 1903.

De atunci au fost patru vizite ale unui suveran britanic în Vatican. În primul sãu discurs, Benedict al XVI-lea a îndemnat Regatul Unit „sã nu lase ca fundamentul creºtin, care stã la baza libertãþii sale, sã fie întunecat”.

A îndemnat poporul britanic sã considere credinþa ca „o forþã puternicã” pentru binele regatului, spre beneficiul celor care sunt creºtini sau care nu sunt creºtini. Gândul papei s-a îndreptat spre unele figuri luminoase

precum David Livingstone, Florance Nightingale ºi John Henry Newman, care, însufleþiþi de credinþã, s-au angajat în trecut pentru binele comun. Papa i-a dãruit reginei o copie a Evangheliarului de la Lorsch, a cãrui primã parte se pãstreazã la Alba-Iulia.

Dupã-amiazã, papa a prezidat o sfântã Liturghie în Glasgow, pe pãmânt scoþian, la care au participat peste 70.000 de persoane. Era ziua sãrbãtorii Sfântului Ninian, patronul ºi evanghelizatorul Scoþiei. Înainte de sosirea papei, în parcul Bellahouston a fost un miniconcert al cântãreþei catolice Susan Boyle, star al programelor de televiziune. „Este o mare onoare, ceva ce am visat mereu”, a spus cântãreaþa plinã de entuziasm cã poate cânta cu ocazia vizitei papei. Sfântul Pãrinte i-a încurajat pe credincioºi în practicarea credinþei ºi în misiunea de propovãduire a evangheliei. În afarã de întâlnirile cu regina ºi cu alþi lideri politici, Sfântul Pãrinte a avut posibilitatea sã se adreseze ambelor camere ale Parlamentului în cadrul istoric de la Westminster Hall (vineri dupã-amiazã, 17 septembrie).

Vizita a avut ºi un pronunþat caracter ecumenic. Aceasta reiese din întâlnirea de vineri, 17 septembrie, dintre Benedict al XVI-lea ºi arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, la Lambeth Palace, ºi apoi din rugãciunea în comun în abaþia Westminster la mormântul sfântului Eduard Mãrturisitorul, „un

sfânt cinstit în amândouã tradiþiile”. De asemenea, ºi evenimentul beatificãrii cardinalului Newman a avut o importanþã ecumenicã. Exemplul sãu, a subliniat înainte de vizitã Mons. Kurt Koch, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, aratã cã anglicanii ºi catolicii trebuie sã recunoascã „necesitatea de a se susþine reciproc ºi sã colaboreze în misiunea vestirii evangheliei unei societãþi moderne destul de complexe”.

Papa a vorbit din inimã inimilor britanicilor, iar cuvintele sale „au provocat întreaga þarã la reflecþie”, cum a spus premierul Cameron în discursul de rãmas bun, transmiþând un mesaj „nu doar pentru catolici, ci pentru fiecare dintre noi, pentru credincioºii de alte religii ºi pentru persoane care nu cred”.

Vizita s-a adresat mai ales catolicilor din Regatul Unit, iar în discursul final Benedict al XVI-lea a amintit întâlnirile cu episcopii, cu clerul, cu persoanele consacrate, cu laicii ca ºi cu educatorii, elevii ºi persoanele vârstnice. Tuturor le-a cerut sã proclame evanghelia „din nou într-un context puternic secularizat” ºi sã mãrturiseascã în viaþa de fiecare zi ¾ credinþa.

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 5

¾

Între evenimentele cele mai semnificative ale cãlãtoriei apostolice rãmâne beatificarea cardinalului John Henry Newman (Londra 1801 – Birmingham 1890) duminicã, 19 septembrie, la Birmingham în faþa a peste 60.000 de credincioºi, între care ºi un grup de români.

Sãrbãtoarea fericitului John Henry Newman va fi celebratã anual la 9 octombrie.

John Henry Newman s-a nãscut la 21 februarie 1801 într-o familie anglicanã. „Am fost educat în copilãrie sã am o mare plãcere în citirea Bibliei, dar nu am avut convingeri religioase solide pânã la 15 ani”, scria el. Studiazã la Oxford. Devine preot anglican în anul 1825.

Citirea cu asiduitate a sfinþilor pãrinþi îl apropie de Biserica Catolicã la 9 octombrie 1845: „Pãrinþii m-au fãcut catolic”, va spune el. Avea 44 de ani. Hirotonit preot catolic la Roma, Newman a intrat în Ordinul Oratorienilor Sfântului Filip Neri. Papa Leon al XIII-lea, la 15 mai 1879, îi dã bereta de cardinal. A murit la 11 august 1890.

Ex umbris et imaginibus in veritatem este scris în epitaful compus de el însuºi: de la umbre ºi de la imagini – în sfârºit – la adevãr.

Citind Jurnalul sãu, se poate observa pasiunea lui pentru sfinþenie. Una dintre rugãciunile lui era aceasta: „Domnul meu, unicul meu Dumnezeu, Deus meus et omnia, nu permite ca eu sã alerg dupã ceea ce este zadarnic. Totul este umbrã ºi deºertãciune aici pe pãmânt. Pãstreazã inima mea foarte fragilã ºi sufletul meu slab sub ocrotirea divinã. Atrage-mã la tine dimineaþa, la amiazã ºi seara”.

Interviu cu Cristina Siccardi, biografã a fericitului Newman

Cardinalul Newman

ºi cãutarea adevãrului

Agenþia Zenit a intervievat-o pe scriitoarea Cristina Siccardi, autoarea cãrþii „În oglinda cardinalului Newman” (Edizioni Fede e Cultura, 2010). Siccardi scrie pentru diferite mijloace de comunicare catolice italiene ºi este autoare a mai multor cãrþi.

Cum ºi-a petrecut copilãria cardinalul Newman?

John Henry Newman era primul dintre cei ºapte copii ai soþilor John Newman ºi Jemina Fourdrinier. S-a nãscut în City of London ºi a fost botezat în biserica anglicanã „St. Bennet Fink”. Tatãl, om întreprinzãtor, a încercat escaladarea socialã ajungând sã devinã bancher, dar dupã ani de succes a cãzut în faliment: tocmai John Henry, când va merge la Universitatea din Oxford, va trebui sã întreþinã toatã familia. „Am fost educat în copilãrie sã am o mare plãcere în citirea Bibliei, dar nu am avut convingeri religioase solide pânã la 15 ani”: Pr. Cornel Cadar astfel Newman începe al doilea

6 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

paragraf din acea capodoperã intitulatã „Apologia vieþii”, pe care a scris-o în anul 1864 pentru a lupta împotriva celui care, dupã convertirea sa, l-a atacat cu aciditate ºi vitriol. Într-o zi, în schitul din Littlemore, unde se va converti, a gãsit ºi a rãsfoit un vechi caiet de ºcoalã, primul pe care l-a scris cu versuri latine, ºi pe prima paginã a gãsit, cu uimire, o emblemã care i-a tãiat rãsuflarea. Desenase figura unei cruci mari ºi, alãturi, o figurã care amintea de un rozariu având prinsã de el o cruce micã. În acel timp nu avea decât zece ani. Acele imagini chiar nu trebuiau sã fie acolo în creionul lui Newman, datã fiind aversiunea pe care protestanþii o au faþã de imaginile sacre.

Pentru ce-l atrãgeau aºa de mult pãrinþii Bisericii?

Când era încã anglican, în anul 1826, Newman decide sã studieze, sistematic, pãrinþii Bisericii ºi se naºte o profundã ¾

¾

iubire. Mai întâi îi examineazã cu metrul protestant, apoi în anii 1835 ºi 1839 va relua studiul cu o opticã mai apropiatã de catolicism. Într-o scrisoare adresatã prietenului sãu Pusey va spune: „Nu mã ruºinez sã mã bazez pe pãrinþi ºi nu mã gândesc deloc sã mã îndepãrtez de ei. Istoria timpurilor lor încã nu este pentru mine un almanah vechi. Pãrinþii m-au fãcut catolic (The Fathers made me a Catholic), ºi eu nu intenþionez sã arunc la pãmânt scara cu care am urcat pentru a intra în Bisericã”.

Pãrinþii au fost pentru Newman o mare iubire, în ei a gãsit rãspunsul la întrebãrile persistente de raþiune ºi de credinþã care l-au torturat timp de 44 de ani, pânã când, la 9 octombrie 1845, a fost primit în Biserica Catolicã de cãtre pãrintele Domenico Barberi, pasionist italian, beatificat de Paul al VI-lea în anul 1963.

Cum a devenit catolic?

Printr-un foarte obositor parcurs intelectiv ºi spiritual. Biografia lui se identificã cu elaborarea gândirii ºi cu munca sufletului. John Henry Newman este printre cei mai mari gânditori, filozofi ºi teologi din istoria omenirii: bibliografia sa care s-a edificat în lume, în cei 120 de ani de la moartea sa, este imensã. Cu spiritul exploratorului, atent ºi scrupulos, a sondat palmã cu palmã hãþiºul interminabil de drumuri care este protestantismul, ca ºi calvinist ºi apoi ca anglican, pentru a ajunge, în sfârºit, cu bucurie la Biserica petrinã, aºa cum a putut sã experimenteze un alt convertit de excepþie, sfântul Augustin. Newman s-a comportat ca un cãpitan care conduce nava sãu cu dibãcie

ºi competenþã ºi, fãrã a da nici o pauzã obiectivului, a ajuns, cu mare umilinþã ºi tot atât zel, la þinta râvnitã.

Ce au spus prietenii lui anglicani despre faptul cã a devenit catolic?

Newman, deºi dãdea în viaþa sa o importanþã specialã prieteniei ºi legãturilor profesionale, când a vãzut ºi a înþeles adevãrul ºi unde se afla el, nu s-a mai preocupat de nimic ºi de nimeni ºi a pãrãsit toate ºi pe toþi, aºa cum au fãcut apostolii. Prietenii lui anglicani au înþeles cã au pierdut un mare om: unii l-au regretat, mulþi l-au contestat cu brutalitate, alþii l-au admirat.

Cel mai frumos elogiu, dupã pãrerea noastrã, care i-a fost dat în timpul vieþii sale, este scrisoarea pe care Edward Pusey a trimis-o unui prieten: „Dumnezeu încã este cu noi ºi ne va face sã mergem înainte în pofida acestei pierderi. Nu trebuie sã ascundem importanþa ei, deoarece este pierderea cea mai mare care ni se putea întâmpla. Cei care l-au dobândit cunosc bine meritele lui... Biserica noastrã nu a ºtiut sã scoatã profit din el. Era ca ºi cum o sabie ascuþitã dormea în teaca sa pentru cã nimeni nu ºtia s-o foloseascã. Era un om predestinat sã fie un mare instrument divin, în mãsurã sã realizeze un amplu proiect apt sã restaureze Biserica... A plecat – ca toate marile instrumente ale lui Dumnezeu – inconºtient de propria mãreþie. A plecat pentru a face un simplu act de datorie, fãrã a se gândi la el însuºi, abandonându-se complet în mâinile Celui Preaînalt. Aºa sunt oamenii în care Dumnezeu are încredere. S-ar putea spune nu atât cã ne-a pãrãsit, dar cã acum

s-a transferat într-o altã zonã a viei, unde poate sã foloseascã toate energiile minþii lui extraordinare”.

A primit multe atacuri din partea Bisericii Anglicane ºi a intelectualilor din acea epocã?

Desigur de la Biserica Anglicanã, de la intelectualii protestanþi, dar chiar ºi de la Biserica Catolicã. De unii era considerat un trãdãtor, de alþii unul în care nu trebuie avut încredere...

A avut împotrivã ºi Biserica Catolicã din Irlanda: el era un englez ºi a fost izgonit din funcþia sa de rector al Universitãþii din Dublin. John Henry Newman a scris acea capodoperã numitã „Apologia vieþii” tocmai pentru a se apãra de atacurile intelectualilor, ºi autobiografia sa a fost ocazie de foarte multe convertiri. Amintim cã papa Leon al XIII-lea va reduce la tãcere atâtea glasuri potrivnice, conferindu-i lui Newman, în anul 1879, bereta de cardinal.

(Carmen Elena Villa, Zenit, 3 septembrie) Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 7

O carte despre Sfântul þiganilor iaþa ºi moartea lui Ceferino Giménez Malla, V Sfântul romilor” este titlul cãrþii

„

semnate de Eduardo Gil de Muro, apãrutã recent la Editura „Performantica” din Iaºi. Traducerea, dupã ediþia din 1997, apãrutã la Madrid, a fost fãcutã de Aurel Brumã, cel care semneazã ºi prefaþa. În cele 212 pagini, ilustrate cu multe imagini, cartea surprinde viaþa, credinþa ºi martiriul unui reprezentant al romilor, „suprapune ultimele capitole ale existenþei acestui devotat credincios, martiriul sãu, pe fondul încercãrii de exterminare a Bisericii de cãtre «teroarea roºie» în timpul rãzboiului civil din Spania. Un scenariu reluat, amplificat în zeci de ani de regim comunist pentru Bisericã în þãrile din estul Europei”.

Era dimineaþa zilei de 2 august 1936, în apropierea cimitirului din Barbastro. Din camionul care a oprit li s-a ordonat sã coboare. Au fost aliniaþi: 25 de preoþi, cãlugãri ºi laici. Printre

ei se afla ºi Ceferino. Se ruga... Într-o mânã þinea strâns rozariul. Soldaþii au primit ordin: „Trageþi”. Au cãzut toþi seceraþi. Dupã mãrturia ºoferului, Ceferino a murit strigând: „Trãiascã regele Cristos”. Anarhiºtii au trecut apoi pe la fiecare, verificând dacã mai sunt semne de viaþã. Pentru siguranþã, li s-a mai tras un glonþ. Romul a fost gãsit într-un ultim gest: acela al rozariului din mânã înãlþat spre cer, întocmai ca un steag al biruinþei. A doua zi, þiganii din oraº au fost forþaþi sã sape o groapã. Ceferino a fost împins alãturi de ceilalþi în groapa comunã.

Fusese arestat în iulie 1936, în primii ani ai rãzboiului civil din Spania. A fost arestat pentru cã, la 75 de ani câþi avea, a apãrat un preot care era târât pe strãzi de soldaþi, încercând sã-l elibereze. A fost închis ºi apoi dus sã fie executat. „Eduardo Gil de Muro, unul dintre cei mai importanþi autori de scrieri cultice din Spania –

8 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

subliniazã traducãtorul în prefaþa cãrþii –, aprofundeazã împreunã cu eroul ales, Ceferino – tablele virtuale ale legilor gitane, în mare parte corespondente celor ale Bisericii (unicitatea/sacralitatea familiei, devoþiunea faþã de copii, unicitatea cãsãtoriei º.a.)”.

Ceferino Giménez Malla, numit „El Pelé”, a fost un þigan ca toþi ceilalþi. S-a nãscut în anul 1861 la Benavent de Segria, o localitate din Catalonia. Ceferino, numele de botez, este numele sfântului care era în calendar în ziua în care s-a nãscut (16 august).

De mic a trãit în sãrãcie, care s-a transformat în mizerie, când tatãl sãu a abandonat familia.

Nu a mers la ºcoalã, a ajutat în casã aºa cum a putut (fãcea ºi vindea coºuri). La 20 de ani se mutã la Barbastro, cãsãtorindu-se cu Teresa Jiménez Castro.

Neavând copii, o adoptã pe Pepita, o nepoatã a soþiei.

Figurã impozantã, expert în cai ºi catâri, devine un negustor ¾

¾ stimat în aceastã meserie, pen-

tru cã era un om cinstit. Într-o zi, un gest îi surprinde pe mulþi locuitori din Barbastro. Un om bolnav de TBC a cãzut pe stradã, scuipând mult sânge. Oamenii au început sã se îndepãrteze.

Doar Ceferino se apropie, îl ridicã ºi îl poartã în spate acasã.

Familia bogatã îi mulþumeºte ºi îi dã o sumã de bani. Poate acum sã aibã caii lui.

Practicã în mod deschis credinþa. Se roagã, merge la bisericã, participã la procesiunile religioase. Îi ajutã pe þiganii mai sãraci, dar nu numai pe ei.

Toþi sunt „aproapele” pentru el, care zi de zi îl fac sã-ºi construiascã viaþa de credinþã.

Suportã calomnii. Se implicã în promovarea pãcii în neamul sãu. Este chemat sã le vindece animalele. Toþi îl iubesc ºi doresc sã-l aibã în preajmã pe acest þigan comunicator de speranþã, care împrãºtie peste tot bucurie. Încã în viaþã fiind, unii îl numesc „sfântul”.

A fost beatificat la Roma la 4 martie 1997 de cãtre papa Ioan Paul al II-lea în prezenþa a mii de þigani. Este primul þigan ridicat la cinstea altarelor.

Care a fost secretul lui Ceferino Giménez Malla? Autorul cãrþii surprinde un tablou care este redat pe primele pagini: „Priveºti. Stai dinaintea portretului lui Ceferino din Barbastro, fotografie din anii ’29 sau ’30 ºi te surprind lateralele, pavilioanele ce încadreazã figura lui Ceferino, pecetea urechilor.

Urechi mari, inteligente, dispuse astfel pentru ca, în orice moment, sã perceapã miºcarea din aer, sunetul intim al lucrurilor, lenta trecere a zilelor.

Urechi deschise spre lume.

Urechi obiºnuite sã înveleascã neodihna cu umbra cerului”.

Notã cu privire la expulzarea romilor din Franþa B

iserica Catolicã din România dezaprobã decizia guvernului francez de a-i expulza ºi repatria pe romi ºi invitã autoritãþile civile implicate sã fie deschise în a-i primi pe toþi ºi sã respecte demnitatea umanã.

Aºa cum a amintit duminicã, 22 august, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, adresându-se pelerinilor de limbã francezã, cu ocazia rugãciunii „Îngerul Domnului”, „toþi oamenii sunt chemaþi la mântuire”. „Urmându-l pe Cristos, care a venit în lume pentru a-i uni pe oamenii de toate limbile ºi popoarele – spunea Suveranul Pontif –, trebuie sã învãþãm sã acceptãm diversitãþile justificate ale oamenilor”. Acelaºi lucru l-au subliniat, de altfel, ºi reprezentanþii Bisericii Catolice din Franþa ºi Italia.

Preasfinþitul Petru Gherghel, episcop de Iaºi, responsabil cu migranþii în cadrul Conferinþei Episcopilor din România, a declarat urmãtoarele: „Trebuie sã fim deschiºi pentru a-i primi pe toþi. Expulzarea nu este o soluþie, mai ales când vorbim de Uniunea Europeanã.

Dreptul de a se miºca liber ºi de a se stabili pe teritoriul UE aparþine oricãrui cetãþean al Uniunii. Aºa cum a spus ºi Sfântul Pãrinte primirea este un lucru care trebuie sã ne mobilizeze pe toþi, nu doar pe catoPr. Cornel Cadar lici. Aceasta cu atât mai mult

cu cât trãim într-o lume globalizatã.

Problemele legate de imigrare aparþin tuturor. Riscul este ca romii sã nu mai fie recunoscuþi de nimeni ca aparþinând þãrii lor, sã fie mereu marginalizaþi, alungaþi dintr-o parte în alta. Trebuie cãutate ºi aplicate programe care sã-i ajute sã se integreze ºi sã nu fie excluºi.

Biserica a lucrat mereu în aceastã direcþie ºi încearcã, atât cât poate, sã lucreze în acest sens. Existã diferite proiecte în cadrul Caritasului ºi a diferitelor asociaþii pentru ajutorarea celor care migreazã. Sunt, de asemenea, multe iniþiative pastorale care au drept scop acordarea de sprijin spiritual în promovarea solidaritãþii creºtine ºi umane, iar recent (20-25 august) la Lourdes (Franþa) a avut loc pelerinajul þiganilor ºi al nomazilor. Peste 8.000 de nomazi au participat la celebrãrile dedicate Sfintei Fecioare Maria a Þiganilor. În Bisericã ºi în societate toþi trebuie sã aibã loc. Fiecare om se bucurã de aceeaºi demnitate ºi de aceleaºi drepturi. Nimeni nu poate fi exclus. Ne rugãm ºi sperãm ca toþi oamenii sã recunoascã acest adevãr, iar toate naþiunile sã promoveze apropierea ºi solidaritate dintre oameni”.

24 octombrie 2010 Biroul de Presã

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Franciscanii împreunã Despre activitatea E bine de ºtiut

misionarã a Bisericii ndemnul lui Isus – „Mergeþi

Î ºi faceþi ucenici din toate naþiunile, botezându-i în numele rancisc ºi Clara... visul lui Dumnezeu” a fost tema F celei de-a doua Întâlniri Naþio-

„

nale Interfranciscane, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, în perioada 2-5 septembrie, unde au participat aproximativ 100 de fraþi ºi surori aparþinând celor trei ordine franciscane, din diferite pãrþi ale þãrii, ºi invitaþi din strãinãtate.

Liturghia de deschidere a fost prezidatã de pr. Emilian Cãtãlin, provincial al Ordinului Fraþilor Minori Conventuali, care a vorbit despre visul lui Dumnezeu realizat în Cristos la împlinirea timpurilor, dar ºi în persoanele lui Francisc ºi a Clarei. Au urmat conferinþele þinute de pr. Alexandru Olaru, OFMConv., cu o introducere în cursul fundamental de spiritualitate misionarã franciscanã.

La Liturghia din a doua zi, predica a fost þinutã de pr. provincial Orbán Szabolcs. Programul a continuat cu un pelerinaj la mãnãstirile din zona Târgu Neamþ, incluzând ºi un moment de reculegere în naturã, coordonat de pr. Lucian Dumea, OFMCap., care a vorbit despre virtuþi. A doua zi s-a încheiat cu vizionarea înregistrãrilor de la celebrarea celor 800 de ani de la aprobarea Regulii de cãtre papa Honoriu, din aprilie 2009,

la Assisi, numit Capitolul Rogojinilor, ºi apoi vizionarea primei Întâlniri Naþionale din septembrie 2009, la ªumuleu Ciuc. În ultima zi, s-a continuat cu prezentarea lecþiilor din cursul fundamental. Pãrintele Lucian Dumea a vorbit despre carisma sfântului Francisc ºi despre marea miºcare franciscanã, cu cele trei ordine ale sale: Ordinul I al Fraþilor Minori, Ordinul al II-lea al Surorilor Clarise ºi Ordinul al III-lea – Ordinul Franciscan Regular ºi Secular.

Au fost prezentate activitãþile fraþilor minori în România. Au avut intervenþii în plen pr. Robert, guardian la comunitatea din Braºov, despre carisma OFM ºi activitãþile din Transilvania, iar, dupã prânz, invitatul special, pr. Thaddée Matura, din Franþa, împãrtãºind din experienþa sa de scriitor ºi specialist în spiritualitatea francisc-clarianã. În capela Mãnãstirii „Sfânta Maria a Îngerilor” din Roman, surorile clarise au prezentat carisma ºi forma lor de viaþa contemplativã.

Liturghia de încheiere a fost prezidatã de pr. Leon Budãu, custode al Fraþilor Minori Capucini din România. Participanþii ºi-au reînnoit promisiunea de credinþã de la Botez ºi profesiunea cãlugãreascã.

10 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã þinã toate câte v-am poruncit” (Mt 28,19) – adresat ucenicilor, rãsunã ºi astãzi ºi aminteºte fiecãrui creºtin despre obligaþia pe care o are de a da mãrturie despre Cristos ºi despre evanghelie.

Biserica, în cadrul Conciliului Vatican II, prin documentul Ad gentes – Decret privind activitatea misionarã a Bisericii, ºi-a reînnoit angajamentul ºi invitaþia de a se face pe deplin ºi realmente prezentã tuturor oamenilor ºi tuturor popoarelor, pentru a-i duce, prin exemplul vieþii ºi prin propovãduire, prin sacramente ºi prin celelalte mijloace de har, la credinþã, la libertate ºi la pacea lui Cristos (nr. 5). În þãrile de misiune lucreazã 85.000 de preoþi, 28.000 de cãlugãri, 450.000 de cãlugãriþe ºi 1.650.000 de cateheþi. În anul 2009 au fost uciºi 37 de misionari (30 de preoþi, douã mãicuþe, doi seminariºti ºi trei voluntari). În luna octombrie, Biserica se roagã în mod deosebit pentru misiuni ºi misionari ºi e bine sã ne asociem ºi noi cu rugãciunea noastrã, pentru ca toate neamurile sã fie aduse cât mai curând la cunoaºterea adevãrului (cf. 1Tim 2,4).

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Anton Tãlmãcel reotul franciscan Anton Tãlmãcel s-a nãscut la P 10 mai 1896 la Hãlãuceºti. A urmat cursurile Seminarului Franciscan din Hãlãuceºti ºi ale Seminarului Diecezan din Iaºi, fiind trimis ulterior pentru cursuri de specializare în teologie la Roma, la Colegiul „Seraphicum”. A fost sfinþit preot la 22 iunie 1924 la Roma de episcopul Dominic Jaquet, iar dupã întoarcerea în þarã a activat în parohiile Hãlãuceºti, Sãbãoani, Adjudeni, Faraoani ºi Târgu Trotuº. Cea mai mare parte a activitãþii sale ºi-a desfãºurat-o la Adjudeni (1927-1940; 1946-1957), unde a ºi murit la 27 martie 1957. Autorii lucrãrii „Necrolog” i-au fãcut urmãtorul portret: „A fost un renumit predicator popular ºi a sãdit în sufletul credincioºilor sãi evlavia pentru sfânta Liturghie ºi primirea deasã a sfintei Împãrtãºanii”.

Cu toate cã nu a fost arestat de cãtre autoritãþile comuniste, ca mulþi dintre confraþii sãi preoþi franciscani ºi diecezani deopotrivã, preotul Anton Tãlmãcel a fost urmãrit permanent de Securitatea românã, deoarece se manifestase dupã anul 1948 ca un opozant al regimului ateo-comunist instalat la putere în mod fraudulos în România. Astfel, în anul 1949 Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului din Bucureºti a ordonat Direcþiei Regionale a Securitãþii Iaºi sã strângã un „material compromiþãtor” împotriva pãrintelui Tãlmãcel, cu scopul întocmirii unui dosar

penal care sã fie folosit în cadrul unui proces politic. Urmare acestor dispoziþii, pãrintele Tãlmãcel a fost urmãrit pas cu pas, inclusiv cu ocazia participãrii sale la hramurile din satele Sagna, Rãchiteni, Sãbãoani º.a., atenþia securiºtilor fiind concentratã pe conþinutul predicilor þinute, care puteau influenþa starea de spirit a credincioºilor catolici.

Un document al Securitãþii din anul 1950 consemna faptul cã preotul Anton Tãlmãcel, „dupã felul în care predicã în bisericã este un element care cautã sã þinã treazã atenþia maselor catolice în sensul de a nu se îndepãrta de credinþã”. În anul 1952, Securitatea a deschis pe numele pãrintelui Tãlmãcel un dosar individual de urmãrire informativã, sub pretextul cã acesta desfãºura „activitãþi de subminare” a regimului comunist, pãstra legãturi cu preoþii franciscani, dar ºi cu alte „elemente reacþionare” urmãrite de autoritãþi, iar în cadrul unor predici îi îndemna pe credincioºi sã frecventeze în mod regulat biserica.

Adevãrata culpã politicã pe care autoritãþile au adus-o pãrintelui Tãlmãcel se referea la faptul cã acesta a manifestat o atitudine de condamnare a aºa-zisei adunãri a preoþilor „democraþi” organizatã de regimul comunist la Târgu Mureº.

Acþiunea de urmãrire informativã a pãrintelui Anton Tãlmãcel s-a desfãºurat însã cu mare dificultate, deoarece Securitatea nu a dispus de suficienþi

informatori capabili sã semnaleze „manifestãrile duºmãnoase” ale celui urmãrit. De asemenea, nu a putut fi aprobatã nici implicarea pãrintelui Tãlmãcel într-o tentativã de „reorganizare a franciscanilor clandestini din România”. În ultimii ani din viaþã, pãrintele Tãlmãcel va rãmâne un critic la adresa regimului comunist, securiºtii consemnându-i în anul 1955 urmãtoarea opinie: „Trãim într-un regim de teroare completã. Comuniºtii se poartã cu poporul în mod barbar, încât putem sã ne închipuim cã lumea este condusã de cele mai sãlbatice animale (…). Dacã se poartã aºa cu populaþia civilã, ne putem închipui cum se poartã cu deþinuþii politici (…)”.

Potrivit opiniei pãrintelui Anton Dancã, pãrintele Anton Tãlmãcel a fost „otrãvit cu arsenic pus în cafea, dupã ce stãtuse la masa de prânz împreunã cu doi securiºti, care la plecare l-au încuiat în sufragerie, luând cu ei cheia din uºã, ca sã nu se poatã interveni rapid pentru salvarea lui”.

Pãrintele Anton Tãlmãcel rãmâne în istoria Bisericii locale una dintre figurile ilustre ale rezistenþei anticomuniste ºi un mãrturisitor al credinþei în anii grei ai prigoanei.

Dr. Dãnuþ Doboº

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR Episcopul Anton Durcovici

Membru al Uniunii Apostolice a Clerului datã cu sosirea toamnei O ºi-au reînceput activitatea instituþiile de învãþãmânt, care îi adunã pe oameni în diverse grupuri, în funcþie de scopurile pe care aceºtia le au în viaþã.

De asemenea, în foarte multe parohii, s-au reluat activitãþile culturale, religioase ºi caritative, care îºi propun sã-i formeze pe creºtini ºi sã-i pregãteascã pentru a putea depãºi mai uºor momentele de dificultate materialã ºi spiritualã.

Dumnezeu a sãdit în inima omului instinctul de a se simþi membru al familiei umane. În plus, fiecare om cautã sã-ºi facã prieteni sau asociaþi, care sã aibã acelaºi scop în viaþã. De unul singur, omul nu-ºi poate atinge scopul.

La fel stau lucrurile ºi la nivel spiritual. Omul nu se mântuieºte singur, ci împreunã cu ceilalþi.

Anton Durcovici a înþeles foarte bine acest lucru, ºi încã din tinereþe a intrat în rândurile Uniunii Apostolice a Clerului, o asociaþie formatã din preoþi care doreau sã aibã o viaþã spiritualã profundã. În momentul intrãrii în sus-numita asociaþie, preotul Anton Durcovici a semnat urmãtorul angajament: „Eu, preotul Anton Durcovici, pentru a mã putea dedica din plin sfinþirii proprii ºi mântuirii sufletelor, înaintea Preasfintei Treimi, sub auspiciile preasfintei inimi a lui Isus, sub ocrotirea Fecioarei Nepãtate, a îngerului meu pãzitor ºi a sfântului Iosif, spre mai marea slavã a lui Dumnezeu, intru de

bunã voie în Uniunea Apostolicã a Preoþilor Diecezani (seculari) ai Preasfintei Inimi a lui Isus, aprobatã de papii Leon al XIII-lea ºi Pius al X-lea, iar canoniceºte întemeiatã de papa Benedict al XV-lea în bazilica „Preasfânta Inimã” de pe Mont-Martre din Paris, prin scrisoarea apostolicã din 17 aprilie 1921. Având deplinã cunoºtinþã despre regulile acestei opere, încredinþându-mã inimii lui Isus, promit sã le observ pânã la moarte”.

Fiecare membru al asociaþiei avea datoria sã þinã o evidenþã riguroasã a activitãþii spirituale, mai ales a momentelor de rugãciune. În fiecare zi, membrii Uniunii Apostolice trebuiau sã recite urmãtoarea rugãciune: „Doamne Isuse, tu ne-ai ales sã fim în serviciul Tatãlui ºi al fraþilor noºtri. Cunoscând mãrginirea ºi slãbiciunea noastrã, îþi mulþumim pentru lucrurile minunate pe care le realizezi în noi. Însufleþiþi de dorinþa arzãtoare de a te sluji, voim sã fim semnele vii ale prezenþei tale. Harul tãu sã inspire ºi sã susþinã eforturile noastre: sã ne ajute a fi totdeauna gata în împlinirea datoriei, voind ceea ce voieºti tu, muncind întru mãrirea Tatãlui cu o inimã neîmpãrþitã. Dã-ne convingerea cã Duhul tãu lucreazã în lume ºi cã ne preîntâmpinã. Astfel, vom putea repeta cu sfântul Paul: Nu mai sunt eu care trãiesc, ci Cristos este acela care trãieºte în mine, ºi vom forma împreunã cu toþi preoþii din

12 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

lume o Uniune Apostolicã bogatã în viaþã spiritualã, totdeauna gata la într-ajutorarea frãþeascã, cu bucuria fidelã a Bisericii tale. Preasfântã Fecioarã Marie, sfinte Pius al X-lea, sfinte Ioane Vianney, rugaþi-vã pentru noi”.

Arhivele care pãstreazã memoria episcopului Anton Durcovici confirmã seriozitatea cu care acesta s-a implicat în viaþa asociaþiei. Datoritã zelului sãu spiritual, preotul Anton Durcovici a fost ales responsabil al Uniunii Apostolice din România, funcþie pe care a îndeplinit-o cu mare demnitate.

Apartenenþa episcopului Anton Durcovici la Uniunea Apostolicã a Clerului este un alt argument solid, care indicã în mod clar bogãþia spiritualã a sufletului sãu. În plus, prezenþa sa în aceastã asociaþie este o invitaþie pentru fiecare dintre noi, de a ne înscrie în rândurile unei asociaþii religioase, care se potriveºte mai bine stãrii noastre bisericeºti ºi caracterului nostru sufletesc.

Pr. Fabian Doboº

ANUL SFINTEI PREOÞII - Ecouri

Lucrãtorii sunt puþini „O stea strãluceºte deasupra acelei case din care vine un preot” (card. Faulhaber) n lumea pretinsã modernã din zilele noastre, care aleargã ahtiatã dupã bani ºi plãceri, pentru care poruncile lui Dumnezeu sunt „ceva învechit ºi cu totul depãºit”, preotul este ambasadorul lui Isus Cristos, al acelui rege care a spus: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa.

Eu sunt lumina lumii, cine mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii”.

La întrebarea: „Cine este preotul?”, sfântul Ioan Maria Vianney, paroh de Ars, a rãspuns: „Un om care þine locul lui Dumnezeu”. „Mergeþi, spune Domnul nostru preoþilor, precum m-a trimis pe mine Tatãl, aºa vã trimit ºi eu pe voi”.

La prefacere, preotul nu spune: „Acesta este trupul Domnului nostru”. El zice: „Acesta este trupul meu”. Aceasta este puterea preotului.

Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea: „Preotul este între Dumnezeu ºi oameni, el coboarã din cer binefacerile divine ºi duce la Dumnezeu cererile noastre.

Î

Fãrã preoþie, nu ar fi cine sã o predice evanghelia; Biserica nu ar avea Euharistie; pãcãtoºii nu ar avea mângâierea extraordinarã de a auzi spunându-li-se în numele lui Cristos: «Curaj, fiule. Pãcatele îþi sunt iertate»; pe tineri n-ar avea cine sã-i binecuvânteze în numele lui Dumnezeu, muribunzii ar fi lipsiþi de ultimele sacramente care sã-i întãreascã. Într-un cuvânt, omenirea ar fi cufundatã în mizerie, fãrã a avea pe cineva care sã lucreze spre a o conduce la Dumnezeu”.

Cardinalul Manning, care din anglican a devenit catolic, a scris o carte despre preoþie din care citãm aceste frumoase cuvinte: „Preoþii sunt ambasadorii lui Dumnezeu în ogorul lumii ºi în via Bisericii. Ei sunt plugari, semãnãtori ºi secerãtori. Preoþia are ca misiune de a desþeleni pãmântul pãrãginit al popoarelor ºi de a distruge rãdãcinile necredinþei care împiedicã opera plugului”.

Iaºi, 11 iunie

Acelaºi cardinal mai spune: „Dupã cum nici un act nu poate sã întreacã în mãreþie pe acela care constã în a consacra trupul lui Cristos, tot aºa nici o demnitate nu este aºa de înaltã ca preoþia”.

Nu putem trece cu vederea cuvintele Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea: „Preotul trebuie sã fie unul care vegheazã.

Trebuie sã stea de pazã în faþa puterilor insistente ale rãului.

Trebuie sã þinã lumea treazã pentru Dumnezeu. Trebuie sã fie unul care sã stea în picioare, drept în faþa curentelor timpului, drept întru adevãr, drept în efortul pentru bine”.

Isus Cristos, unicul mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni, a rânduit preoþia pentru a continua în lume în mod vizibil lucrarea sa de mijlocire, de mântuire ºi de sfinþire. Adesea, aceastã lucrare e ascunsã în umbrã, ba chiar necunoscutã, dar niciodatã aºa de preþioasã ºi necesarã ca în zilele noastre.

De aceea Isus spune: „Seceriºul este într-adevãr mare, dar lucrãtorii sunt puþini. Rugaþi-l, aºadar, pe stãpânul seceriºului sã trimitã lucrãtori în seceriºul sãu” (Mt 9,37-38). Dar la rugãciunea plinã de fervoare sã nu uitãm a adãuga o viaþã cu adevãrat creºtinã ºi plinã de fapte bune ºi de pocãinþã. Datoria de a spori numãrul de chemãri la preoþie priveºte întreaga comunitate creºtinã.

Binecuvântate sunt familiile care au harul de a oferi un preot Bisericii lui Isus Cristos. Binecuvântate sunt acele persoane care prin munca, jertfele ºi rugãciunile lor contribuie la formarea de preoþi sfinþi. „O stea strãluceºte deasupra acelei case din care vine un preot”.

Pr. Anton Biºoc

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Blocul fãrã primul etaj m lucrat mult timp ca inginer proiectant pe unul A dintre ºantierele þãrii. Misiunea mea, dincolo de faptul cã proiectam viitoarele blocuri, era ºi aceea de a verifica proiectele propuse de cãtre inginerii tineri. Într-una dintre zile a venit la mine un astfel de inginer, propunându-mi spre verificare proiectul pe care tocmai îl definitivase. L-am examinat cu atenþie ºi am constatat cã deºi scria „Bloc cu patru etaje”, în realitate erau doar trei. Culmea, lipsea chiar primul etaj!

L-am întrebat pe proiectant dacã poate fi executat un astfel de proiect, iar el, vãdit emoþionat, s-a scuzat spunând: „Este pe o altã foaie!”. Am râs împreunã de idee ºi ne întrebam în glumã cum ar putea arãta un bloc fãrã primul etaj, cum e sã treci direct de la parter la etajul doi.

Acum sunt pensionar. Copiii mei au la rândul lor copii, iar aceºtia din urmã, ca orice copii, cresc. Din cauza fostei

meserii mi se întâmplã deseori sã gândesc ca un proiectant.

Viaþa însãºi mi-am ghidat-o lãsându-mã mereu cãlãuzit de proiecte: Dumnezeu, bisericã, ºcoalã, familie, meserie etc.

Ceea ce însã m-a fãcut sã aºtern aceste rânduri sunt copiii de astãzi, mai exact proiectul pe care pãrinþii îl au cu aceºti copii. Personal mi se pare cã mulþi pãrinþi de astãzi cad într-o mare „capcanã”. Gândind la lipsurile ºi neajunsurile îndurate de ei pe când erau copii, se strãduiesc sã asigure copiilor lor totul, fãrã a le cere în schimb nimic sau aproape nimic.

Sunt bucuroºi cã pot merge liniºtiþi la serviciu în timp ce copiii sunt ocupaþi navigând nestingheriþi pe internet, privind la televizor sau jucând diferite jocuri, petrecând uneori în compania acestora ore întregi. Hrana acestor copii e ºi ea din ce în ce mai artificialã.

De multe ori pentru ei nu existã pronumele de politeþe „dumneavoastrã”, ci doar „tu”, indiferent cui i se adreseazã. Nu

existã „încerc”, „o sã vãd”, ci doar „nu vreau”, „nu pot”, „lasã-mã în pace” etc. Totul în casã graviteazã în jurul lor ºi în funcþie de ei. Sunt „micul zeu” al familiei! În bisericã aleargã, se joacã ºi vorbesc pentru cã trebuie lãsaþi sã li se dezvolte „aptitudinile”! Iar lista poate continua…

E multã muncã astãzi. Viaþa în general nu mai este cum era odatã. Sunt alte resurse, alte posibilitãþi, alte provocãri. Protagonistul tuturor acestora rãmâne însã tot omul. Singur el, nu s-a schimbat ºi nu se va schimba în ciuda tuturor inovaþiilor.

Copiii au fost de la începutul lumii ºi vor fi pânã la sfârºitul ei, însã de modul în care sunt educaþi depinde viitorul lor ºi, de ce nu, al omenirii.

A permite copilului totul ºi toate fãrã a cere nimic în schimb înseamnã a-l condamna la dezumanizare. Nu a avea de toate îl ajutã, ci a înþelege cã ceea ce are trebuie respectat ºi preþuit. Sintagma „E mic, are timp!”, s-ar putea sã se transforme treptat în „Are ºi el nevoile sale!”, „Lasã, o sã munceascã atunci când o sã fie mare!”, „Cum sã nu-i dau dacã toþi la ºcoalã au!”.

Dacã nu parcurg cu responsabilitate aceastã etapã a vieþii, care este copilãria, omul din ei va fi ca blocul tânãrului meu inginer; fãrã primul etaj, etaj care în limbajul comun se numeºte „cei ºapte ani de acasã”.

O spun nu doar ca fost proiectant, ci ca tatã, ca bunic, ca prieten, ca acela care astãzi sau mâine va ajunge pe mâna acestor copii. (Dumitru) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

14 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

PENTRU COPII Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

Au trecut deja trei zile ºi încã nu sosise nici o veste despre micul Francisc. Pr. Ludovic, pr. Isidor ºi fr. Francisc stãteau din nou împreunã vorbind despre soarta sãrmanului bãiat.

– Dumnezeu ºi sfântul înger pãzitor sã se îndure de bãiat; nu cutez sã nãdãjduiesc cã se va mai întoarce la pãrinþii sãi, a spus primul.

– Nici eu nu vãd un mod de scãpare, a spus pr. Isidor. Oricât de mare ar fi pãrerea mea de rãu cã nu pot pleca cu micuþul, totuºi nu merge altfel. Cine ºtie dacã mai am ocazia de a gãsi o corabie care mã poate duce cu siguranþã acasã. Aºadar, rãmâne sã ne despãrþim azi; poimâine searã sper sã fiu acasã.

Orele au trecut încet înainte de a se însera. Bunul frate nu lãsa rozariul din mâna sa, era doar sâmbãtã, ºi cum ar fi putut Maica Domnului sã nu asculte o rugãciune spusã cu evlavie?

Se înserase de-a binelea pe

strãzile aproape pustii din oraº, când deodatã Elias s-a nãpustit pe neaºteptate în odaia celor trei strigând: – Azi sau niciodatã trebuie sã-mi reuºeascã! Dar nu pot gãsi un om de încredere care m-ar putea ajuta la fapta îndrãzneaþã.

– Ce s-a întâmplat? Liniºtiþi-vã Elias ºi vorbiþi mai desluºit; nu pricep înþelesul vorbelor voastre, spuse pr. Ludovic.

– Totul este foarte bine pregãtit, am fost chiar în imediata apropiere a bãiatului; când deodatã a apãrut Hares Abuhacra. Încã n-au dat peste mine, totuºi am nevoie de o a doua persoanã voinicã; aceasta ar trebui sã-mi dea o mânã de ajutor, dacã din întâmplare aº fi surprins de niºte vizitatori nepoftiþi.

– Aceasta este cam neplãcut, a spus pr. Ludovic.

– Sigur este neplãcut, e chiar de disperat, a spus Elias.

– Hm, Hm, vã pot fi de folos?

Duc cam mulþi ani în spinare,

dar mai am niºte pumni destul de viguroºi pentru un turc ce m-ar ataca, a adãugat fr. Francisc.

– Dacã luaþi pe bãiat în seama dv, cu alþii voi termina eu uºor.

– Îmi pare rãu bunule Elias, dar pe frate nu prea aº vrea sã-l las sã meargã. ªtiþi ceva, eu îl voi ruga pe consul sã-mi punã pe cineva la dispoziþie.

– ªi dacã acesta este un papã-lapte, Sfinþia voastrã, ºi fuge în momentul cel mai critic?

Mai bine daþi-mi-l pe frate.

Ahmed se va feri sã se plângã Deyului. Îi este cam fricã de capul sãu ºi de comorile sale.

Aºadar, nu poate fi prea periculos. Veþi vedea, noi o sã vi-l aducem pe bãiat. Numai sã pregãtiþi totul, pentru ca în noaptea aceasta sã-l putem aduce pe puntea corabiei, care va pãrãsi portul încã de dimineaþã.

– Da, pr. Ludovic, lãsaþi sã meargã amândoi, îl rugã pr. Isidor. Dacã n-aº fi preot m-aº duce chiar eu, dar voi ºtiþi cã un slujitor al altarului nu se poate bãga unde sunt asemenea încãierãri.

– Mergeþi în numele lui Dumnezeu; Domnul sã vã binecuvânteze ºi sã vã ia sub paza sa; un lucru însã trebuie sã-mi promiteþi, anume cã, fãrã nevoie, nu veþi face nimãnui ceva.

Fr. Francisc s-a învelit bine în mantaua sa ºi amândoi au dispãrut pe strãzile întunecate.

Când s-au apropiat de casa negustorului Nagib, Elias a spus încetiºor însoþitorului sãu: – Aºa, acum cãutaþi sã treceþi în dosul colþului de colo, în timp ce eu voi cãuta sã fac o vizitã aici; în scurt timp voi fi la dv.

– Salem Nagib, a spus tocilarul intrând în prãvãlioara joasã. ªtiu cã am venit cam târziu în bazarul tãu, dar tu ºtii prea bine cã oamenii sãraci nu prea au timp în timpul zilei. Voiam numai sã întreb dacã mai ai în depozit ¾

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre Fecioara Maria „Cu Sfânta Fecioara Maria în cer eu, aici pe pãmânt, nu mã simt singur, dimpotrivã, sunt ocrotit de ea. Ea este ca o zânã bunã care ne apãrã mereu de rãu” (Teodor, 10 ani). „Mama lui Dumnezeu ne ascultã din cer rugãciunile, mai ales când ne rugãm sfântul Rozariu. Atunci când nu ne rugãm ea plânge, cãci ºtie cã ne-am îndepãrtat de ea” (Ionuþ, 12 ani). „Chiar dacã acum Maria trãieºte în cer, alãturi de fiul ei, ea ne vede ºi ne ascultã, iar atunci

când greºim, ne iartã. Noi, copiii, nu trebuie s-o dezamãgim, cãci ea ni l-a dat pe Isus, salvatorul nostru” (Irina, 12 ani). „Sunt atât de fericit când ºtiu cã am o mãmicã ºi în cer.

De aceea toate rugãciunile mele i le ofer ei, ca pe o coroanã cu flori gingaºe ca ea. Eu cred cã rugãciunile noastre înlocuiesc spinii din coroana purtatã de Isus cu flori de iubire ºi rouã” (Aurel, 12 ani). „Ajutã-mã, Fecioarã Marie, sã spun ºi eu da lui Dumnezeu,

¾ pietre, de care am mai cumpã-

bãiat. Puteþi sã vã mai rugaþi un rozariu pentru reuºita noastrã.

– Îl am deja în mânã.

– Cu atât mai bine, dar sã facem pregãtirile necesare. În tãcere, au mers mai departe. La colþul cel mai apropiat, Elias l-a lãsat pe frate sã se plimbe în sus ºi în jos, în timp ce el s-a retras într-o ulicioarã întunecoasã. Apoi s-a ascuns dupã un zid, care era scos în afarã, stând astfel la umbra lui.

De jur împrejur era o liniºte de mormânt. Nu a stat însã mult timp la pândã, cãci iatã a scârþâit dincolo de zid o portiþã; s-au auzit paºi pe trotuarul curþii ºi o voce de bãiat a spus cu un ton înãbuºit: – Fiþi cu ochii în patru nobile Ahmed; eu nu mã înºel, la micul ghiaur nu era totul în regulã.

– Ei, Hares, a rãspuns o voce groasã de bãrbat, era numai un guzgan care te-a speriat ºi acum tu ai vrea sã-þi ascunzi frica. Culcã-te ºi dormi liniºtit,

rat de aici. Piatra mai micã este deja tare uzatã, aºa cã ar trebui sã o schimb cu alta mai nouã.

– Se înþelege cã mai am; ºi pentru bani ai putea sã capeþi chiar o sutã de bucãþi.

– Îþi mulþumesc, dar atâtea pietre nu cred sã mai stric în viaþa mea. Dar ce mai face Hares al tãu? Ce fercheº bãiat! Mai devreme fusese pe la mine cu un pumnal cam vechi; având însã prea mult de lucru a trebuit sã-l refuz. Acum însã am mai puþin de lucru ºi aº vrea sã-i fac o plãcere; spune-mi unde se aflã?

– Într-un sfert de orã se va întoarce, netrebnicul.

– Aºa, aºa! Ei bine, mâine dimineaþã poate cã vin sã-mi iau piatra.

– Se înþelege, în cazul cã îmi aduci banii.

– Fii fãrã grijã Salem Nagib. În câteva minute Elias a ajuns la tovarãºul sãu.

– E prea devreme frate; fiul negustorului mai este încã la

16 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

astfel ca el sã locuiascã mereu în inima mea. Sã fiu blând ºi supus ca tine. Sã fiu curat ºi bun la suflet, asemenea þie. Sã tac ºi sã mã rog mereu, ca Dumnezeu sã nu mã uite ºi sã-mi fie mereu alãturi” (Alin, 12 ani) Prelucrare de Mariana Ghergu

iar mâine dis-de-dimineaþã sã fii aici, cãci va sosi marele muftiu la bãiat. În orice caz va veghea un servitor înaintea uºii micuþului, ca sã fii pe deplin liniºtit.

– Vom vedea noi care are dreptate. Noapte bunã nobile Ahmed. Încã un scurt timp a auzit Elias paºii, apoi se liniºti totul ca ºi mai înainte. În fine, dupã ce s-a convins cã totul doarme, ºi-a pãrãsit postul ºi a început sã-l caute pe fr. Francisc. Sus a scos o frânghie din caftanul sãu ºi a aruncat un capãt fratelui, pentru ca acesta sã-l poatã urma.

– Suferiþi poate de ameþeli frate Francisc?

– Nu, nu.

– Atunci urmaþi-mã; ce e drept, zidul este cam îngust, dar duce pânã în partea cealaltã, ºi avem avantajul, cã în cazul unui pericol am putea fugi mai iute, decât prin curte. (va urma)

PENTRU TINERI

Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos Mesajul Sfântului Pãrinte pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondialã a Tineretului (Duminica Floriilor, 17 aprilie 2011) a fost publicat în ziua de 3 septembrie. Anul viitor va avea loc ºi Întâlnirea Mondialã a Tinerilor la Madrid, în perioada 16-21 august 2011.

ornind de la tema Zilei Mondiale a Tineretului din P anul 2011, „Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos, tari în credinþã” (cf. Col 2,7), Sfântul Pãrinte lanseazã tinerilor invitaþia de a participa la întâlnirea de la Madrid.

Pentru a explica tema Zilei Mondiale a Tineretului, papa foloseºte trei imagini sugestive: „«Înrãdãcinat» evocã pomul ºi rãdãcinile care-l alimenteazã; «întemeiat» se referã la construcþia unei case; «tare» face trimitere la creºterea forþei fizice sau morale”. Explicând aceste imagini, Sfântul Pãrinte adreseazã întrebãri profunde pentru a trezi reflecþia asupra propriei vieþi: Care sunt rãdãcinile noastre? Ce sens are viaþa mea, ce scop, ce direcþie ar trebui sã îi dau?

Papa aminteºte cã în contextul nostru cultural existã numeroase influenþe care încearcã sã îndepãrteze de Dumnezeu, dorind sã creeze un „«paradis» fãrã el”. Concluzia este dureroasã: „Experienþa învaþã cã lumea fãrã Dumnezeu devine un «iad»: prevaleazã egoismele, dezbinãrile în familii, ura între persoane ºi între popoare, lipsa de iubire, de bucurie ºi de speranþã”. Doar dacã persoanele primesc prezenþa lui Dumnezeu se poate construi o civilizaþie

a iubirii, în care fiecare persoanã este respectatã. Contextul actual face ca trãirea credinþei sã fie dificilã, ceea ce ne aminteºte de crucea lui Cristos, expresia cea mai mare a iubirii lui Dumnezeu faþã de om.

Sfântul Pãrinte continuã mesajul vorbind despre experienþa apostolului Toma care doreºte sã aibã o dovadã a învierii lui Cristos. Fiecare creºtin doreºte sã îl vadã pe Cristos, sã poatã vorbi cu el, sã simtã prezenþa sa. Acest lucru este posibil prin intermediul sacramentelor ºi prin slujirea celor nevoiaºi. „Deschideþi ºi cultivaþi un dialog personal cu Isus Cristos, în credinþã. Cunoaºteþi-l prin citirea Evangheliilor ºi a Catehismului Bisericii Catolice; intraþi în colocviu cu el în rugãciune, daþi-i încrederea voastrã: n-o va trãda niciodatã!”.

Spre finalul mesajului, tinerii sunt îndemnaþi sã fie adevãraþi mãrturisitori ai credinþei ºi ale valorilor creºtine ºi sã rãmânã ataºaþi de Bisericã. „Dacã veþi crede, dacã veþi ºti sã trãiþi ºi sã mãrturisiþi credinþa voastrã în fiecare zi, veþi deveni instrument pentru a-i face pe alþi tineri sã regãseascã asemenea vouã sensul ºi bucuria vieþii, care se naºte din întâlnirea cu Cristos!”.

Cuvintele finale sunt o încurajare enormã ºi, totodatã, ca un balsam pentru tineri: „Biserica se bazeazã pe voi! Are nevoie de credinþa voastrã vie, de caritatea voastrã creativã ºi de dinamismul speranþei voastre.

Prezenþa voastrã reînnoieºte Biserica, o întinereºte ºi-i dãruieºte

un nou elan. Pentru aceasta, Zilele Mondiale ale Tineretului sunt un har nu numai pentru voi, ci pentru întregul popor al lui Dumnezeu”.

Mesajul Sfântului Pãrinte se evidenþiazã printr-un limbaj prietenos care denotã preþuirea ce o are faþã de tineri. Nu lipsesc temele profunde de reflecþie ºi îndemnurile semnificative ce aratã încrederea pe care papa o are în tinerii care doresc sã îºi trãiascã credinþa. Sunt emoþionante mãrturiile din viaþa personalã pe care le oferã Sfântul Pãrinte: contextul socio-politic din timpul tinereþii sale, aspiraþiile generaþiei de tineri din care fãcea parte, cãutãrile legate de vocaþia sa ºi hotãrârea de a deveni preot. Toate aceste mãrturii aratã cât de aproape este papa de tineri, cât de bine cunoaºte realitatea vieþii lor, dar ºi cât de mult doreºte ca ei sã fie fericiþi prin credinþa în Cristos.

Pr. Felix Roca

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 17

O sutã de ani

de la naºterea Maicii Tereza a 26 august 1910, într-o familie albanezã din Skopje, L în Macedonia, vedea lumina zilei Agnes Gonxha Bojaxhiu, cea care avea sã fie cunoscutã cu numele Maica Tereza de Calcutta, „Îngerul celor sãraci”.

La o sutã de ani de la naºterea ei, în ziua de 26 august, în multe oraºe din Europa ºi din India au avut loc numeroase iniþiative: celebrãri comemorative, privegheri de rugãciune, simpozioane, expoziþii de fotografii… Toate s-au desfãºurat sub motoul „Dumnezeu ne-a

creat pentru lucruri mai mari: a iubi ºi a fi iubiþi”.

Astfel, Tereza de Calcutta (26 august 1910 – 5 septembrie 1997) a fost amintitã la Skopje, în Republica ex-iugoslavã Macedonia, cu o sesiune a Parlamentului, dupã care a fost instituit premiul naþional „Maica Tereza”. Dupã-amiazã, în catedrala oraºului, Liturghia dedicatã sãrbãtoritei a fost prezidatã de arhiepiscopul de Belgrad. De asemenea, a fost deschisã ºi o expoziþie de fotografii. Celebrãrile în

Din spusele Maicii Tereza „Pãrerea mea este cã lumea de azi este întoarsã pe dos ºi suferã atât de mult din cauzã cã este tot mai puþinã dragoste în casele oamenilor, în viaþa de familie. Nu mai avem timp pentru copii, nu ne facem timp pentru ceilalþi, nu ne rãmâne timp sã ne bucurãm unul de altul”. „Îl vãd pe Dumnezeu în fiecare fãpturã umanã. Când spãl rãnile unui lepros este ca ºi cum aº îngriji rãnile Mântuitorului. Cum sã nu consider acest lucru o experienþã frumoasã?” „Cea mai grea boalã nu este nici lepra, nici tuberculoza, ci sentimentul cã nimeni nu te vrea în preajmã”. „Avortul este cea mai sigurã cale de a distruge pacea pentru cã, dacã o mamã îºi poate ucide propriul copil, ce ne-ar putea opri pe noi sã nu ne omorâm unul pe altul? Nu ne-ar opri nimic”. „Nouã ni se pare cã ceea ce facem este doar o picãturã într-un ocean. Dar, fãrã acea picãturã, oceanul nu ar fi la fel de plin”. „Dacã îi judeci pe oameni, nu îþi mai rãmâne timp sã îi iubeºti”. „De fiecare datã când zâmbeºti cuiva, dai dovadã de un act de iubire. Îi dãruieºti un cadou, faci un gest frumos”. „Sunt un creion mic în mâna lui Dumnezeu cu care scrie o scrisoare de dragoste omenirii”. „ªtiu cã Dumnezeu nu îmi pune în spate o povarã mai grea decât pot duce. Dar câteodatã tare aº vrea sã nu mã creadã aºa de puternicã!” „În viaþã nu putem face lucruri mari. Putem face numai lucruri mici, dar cu multã dragoste”.

18 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

Macedonia continuã pânã la sfârºitul anului. În Albania, a fost organizat un pelerinaj naþional la catedrala Vau-Dejës (Dieceza de Sapa). În Kosovo, anul 2010 a fost proclamat „Anul Maicii Tereza”.

La 5 septembrie, ziua trecerii Maicii Tereza la cele veºnice, i-a fost dedicatã o bisericã-sanctuar la Pristina, la a cãrei zidire se lucreazã din anul 2003. Celebrãri speciale au fost în mai multe oraºe din Italia, Franþa, Spania, Germania… În România au fost celebrãri speciale în Bacãu ºi Bucureºti, unde existã case ale Congregaþiei „Misionarele Caritãþii”. În Calcutta, capitala Indiei, þarã în care a lucrat cea mai mare parte a vieþii, în ziua de 28 august a avut loc o comemorare publicã, în prezenþa preºedintelui indian Pratibha Patil. Statul indian a dedicat cãlugãriþei o monedã ºi a proclamat ziua de 26 august Zi Naþionalã a Orfanilor. Rugãciuni ºi celebrãri speciale au avut loc în diferite biserici din Arhidieceza de Calcutta. La iniþiativa Conferinþei Episcopilor din India ¾

¾ ºi

a UNESCO, la New Delhi, pentru perioada 23-31 august, au fost prevãzute un simpozion ºi douã spectacole.

A crescut într-o familie catolicã evlavioasã. În primii ani ai vieþii a fost fascinatã de vieþile misionarilor iezuiþi. La 18 ani a intrat într-o mãnãstire din Loretto (Italia). A ajuns în India în anul 1929. ªi-a luat numele de Tereza, în cinstea Terezei de Lisieux, patroana misiunilor. La început a predat într-o ºcoalã. A fost impresionatã de sãrãcia care domnea în Calcutta. În anul 1948, a adoptat cetãþenia indianã ºi, înlocuind haina tradiþionalã de cãlugãriþã, a început sã umble cu un simplu sari din bumbac alb având pe margini culoarea albastrã.

A vãzut oameni pãrãsiþi murind pe stradã. I-a adunat în Nirmal Hriday (Casa Muribunzilor). Pânã acum au fost transportaþi acolo circa 50.000 de bãrbaþi, femei ºi copii adunaþi de pe strãzi. Cei care au murit au fost înconjuraþi de iubire.

Cei care s-au însãnãtoºit au fost ajutaþi sã gãseascã de lucru sau un loc unde sã stea.

A adunat apoi copiii abandonaþi ºi s-a îngrijit de ei. Shishu Bavan (Casa pentru Copii), precum ºi alte orfelinate au oferit

adãpost ºi speranþã pentru mulþi copii care au devenit apoi cetãþeni activi, unii dedicându-se misiunii ei.

Pe fetele care-ºi vindeau trupul le-a scos din ghearele pãcatului. A deschis leprozerii, case pentru alcoolici, dependenþi de droguri, bolnavi de SIDA, fãrã adãpost ºi lipsiþi, a contribuit la reabilitarea deþinutelor…

Un ziarist englez, Malcolm Muggeridge, dupã ce a vãzut ºi a filmat totul, a întrebat-o cum de s-a apucat de toate acestea. „A fost dorul meu, gândul meu din tinereþe: sã fac un lucru frumos pentru Domnul”, a rãspuns Maica Tereza.

Ziaristul a intervievat-o pentru prima datã în anul 1968 pentru BBC, iar în anul 1969 a fãcut un documentar despre viaþa ei la Calcutta. În anul 1971, filmul de televiziune în douã pãrþi a inspirat cartea Ceva frumos pentru Domnul: Mica Tereza de Calcutta. Maicii i-au fost dedicate trei festivaluri cinematografice internaþionale: Mother Teresa Film Festival la Calcutta în anii 2003, 2007 ºi 2010. Anul acesta, evenimentul cuprinde 16 filme.

A avut o poziþie fermã împotriva contracepþiei, avortului ºi a rãzboaielor. În anul 1979 a primit premiul Nobel pentru pace, iar în anul 1985 Presidential Medal of Freedom în SUA, cea mai înaltã recunoaºtere civilã. La 19 octombrie 2003, papa Ioan Paul al II-lea a ridicat-o la cinstea altarelor.

Astãzi, dupã 60 de ani de la fondarea congregaþiei, 5.000 de surori sunt angajate în peste 130 de þãri. Acestea alinã suferinþe, singurãtate ºi descurajare, transmiþând iubirea lui Dumnezeu.

Pr. Cornel Cadar

Tablete spirituale

Astrologiile timpului A

proape cã nu existã publicaþie mediaticã din care sã lipseascã rubrica dedicatã „influenþei astrelor” asupra vieþii omului. Nimic surprinzãtor, am putea spune, de vreme ce sufletul omenesc tinde spre a se raporta la ceva (sau cineva) ce nu-i stã la dispoziþie în mod discreþionar, scapã controlului curent, dar poate avea un rol „decisiv” în ceea ce priveºte viitorul. Trist este însã faptul cã, pe alocuri (cum ar fi Italia), pânã ºi revistele catolice tind sã se muleze dupã aºa ceva. Ca sã nu mai spunem de calendarele de perete. Acestea, pe lângã referirile la sfinþi, colcãie de previziuni zodiacale. Cum se împacã unele cu altele, rãmâne de vãzut. ªi iatã cã, în timp ce, pe de o parte, se încearcã un fel de exorcizare a realitãþii, o eliberare de superstiþii ºi cotrobãiri onirice, pe de altã parte uºile par sã fie larg deschise spre aºa ceva, deºi nãvãlirea a avut loc de ceva timp (pe geam). Oare este posibil ca, preluând un astfel de balast, sã-þi mai iei zborul spre minunãþiile revelaþiei divine? Orbecãielile de acest tip sunt la modã. Dar sã te complaci în aºa ceva? A, da, sunã frumos expresia „e scris în stele”. Numai cã Dumnezeu procedeazã altfel decât în astfel de fabulaþii. Cu totul altfel.

Pr. Cristian Chinez

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Ziua Mondialã a Misiunilor

Îndemnuri ale Sfântului Pãrinte oferi un semn de speranþã A unei lumi indiferente, a înþelege cã a fi botezat presupune sã fii un martor al evangheliei, înseamnã sã trãieºti mesajul lui Isus de a fi un promotor al fraternitãþii universale. Pãmântul este tot mai populat, plin de culturi ºi religii diferite, dar este bolnav de indiferenþã ºi, în acest sens, are nevoie de tot mai mulþi oameni care sã ºtie sã promoveze arta dialogului. Planeta este casa tuturor popoarelor ºi oamenii trebuie sã înveþe sã ofere semne de speranþã ºi sã devinã fraþi, cultivând marile idealuri care transformã istoria.

Ziua Mondialã a Misiunilor este o ocazie potrivitã ca întregul popor al lui Dumnezeu sã-ºi reînnoiascã angajamentul de a-l vesti pe Cristos prin propria viaþã ºi de a da activitãþilor pastorale o mai largã respiraþie misionarã. Anul acesta, pentru Cea de-a 84-a Zi Mondialã a Misiunilor (24 octombrie), Sfântul Pãrinte ne propune ca temã: „Construirea comuniunii ecleziale este cheia misiunii”. El ne aminteºte cã doar pornind de la întâlnirea cu iubirea lui Dumnezeu putem schimba ceva în jurul nostru, putem trãi în comuniune cu el ºi între noi ºi putem da mãrturie despre speranþa care este în noi.

Misiunea înseamnã a contempla planul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru a o iubi aºa cum a iubit-o el. Pentru acest lucru este nevoie de o credinþã maturã, hrãnitã de cuvântul lui Dumnezeu ºi de rugãciune.

Papa Benedict al XVI-lea face

referinþã ºi la tradiþia Bisericii pentru luna octombrie, când creºtinii îºi îndreaptã atenþia, prin rugãciunea Rozariului, la exemplul Mariei de la care sã învãþãm cum sã iubim. Într-o lume divizatã de duºmãnie ºi pãcat suntem chemaþi sã dãm mãrturie despre iubirea lui Dumnezeu faþã de noi ºi sã ne recunoaºtem ca fiind fiii iubiþi ai aceluiaºi Tatã ºi fraþi între noi. În faþa „oamenilor din timpul nostru” nu ajunge numai sã se vorbeascã despre Cristos, dar este necesar sã dãm mãrturie de o „credinþã adultã”. Ca ºi pelerinii greci care îi cer apostolului Filip „Vrem sã-l vedem pe Isus” (In 12,21), lumea are nevoie de fapte concrete, de a face sã transparã chipul lui Isus în noi. Oricine întâlneºte un creºtin trebuie sã recunoascã în el chipul lui Cristos înviat.

Toþi oamenii prin botez au primit misiunea de a-l vesti pe Cristos, de a-l face cunoscut.

Dar acest lucru nu este posibil fãrã o „convertire personalã, comunitarã ºi pastoralã”, aºa cum afirmã Benedict al XVI-lea.

Nu putem fi martori credibili dacã nu trãim porunca pe care ne-a dat-o Cristos de a ne iubi unii pe alþii aºa cum ne-a iubit el. Comuniunea dintre noi se naºte din întâlnirea noastrã cu Cristos, care ne învaþã cã legea fundamentalã a perfecþiunii umane ºi a transformãrii lumii este tocmai aceastã poruncã. În Euharistie contemplãm culmea comuniunii Bisericii, în care Cristos ne dã ca hranã propriul trup, sub chipul pâinii

20 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

ºi al vinului, unindu-ne cu Dumnezeul unul ºi întreit ºi totodatã unindu-ne între noi. Prin jertfa euharisticã, Cristos ne aratã iubirea sa faþã de noi, iubire pe care nu trebuie sã o þinem doar pentru noi, ci trebuie sã o facem cunoscutã tuturor popoarelor.

Euharistia devine astfel ºi izvor al misiunii Bisericii. Este chiar ceea ce afirmã Sfântul Pãrinte: „O Bisericã în mod autentic euharisticã este o Bisericã misionarã”. În mesajul sãu, Sfântul Pãrinte îndeamnã pe credincioºi, în pofida dificultãþilor economice actuale, de a sprijini în spirit fratern Bisericile tinere, sprijin care este destinat spre formarea de preoþi, seminariºti ºi cateheþi pentru cele mai îndepãrtate þinuturi de misiune. În încheierea mesajului anual pentru Ziua Mondialã a Misiunilor papa îºi exprimã gândul sãu de recunoºtinþã pentru toþi misionarii ºi misionarele, care mãrturisesc în locurile cele mai îndepãrtate ºi dificile, adesea chiar ºi cu viaþa, evanghelia lui Cristos. „Dumnezeu iubeºte pe cel care dã cu bucurie” (2Cor 9,7) ºi-i va umple de fervoare spiritualã ºi de bucurie profundã.

Pr. Claudiu Iºtoc

ªtiri • ªtiri • ªtiri Adolescentã beatificatã Chiara Badano, o adolescentã italianã, a fost beatificatã la 25 septembrie, la Roma. Nãscutã la 29 octombrie 1971, a devenit în anul 1981 membrã a Miºcãrii Focolarelor. La 17 ani a constatat simptomele unei forme de cancer care întâi a lãsat-o imobilizatã la pat, apoi i-a cauzat moartea, la 7 octombrie 1990. „Dacã ar trebui sã aleg între a umbla ºi a merge în paradis, nu aº avea dubii, aº alege paradisul”. La cererea Chiarei, cele douã cornee ale ochilor ei au fost donate la doi tineri.

Redeschidere A fost redeschisã la 20 septembrie, Biblioteca Apostolicã Vaticanã, una dintre cele mai preþioase colecþii de manuscrise ºi tipãrituri din lume fiind astfel din nou la dispoziþia cercetãtorilor ºi oamenilor de studiu, dupã trei ani de lucrãri de restaurare ºi restructurare. Aceastã instituþie culturalã este veche de cinci secole. Arhivar ºi bibliotecar este card. Raffaello Farina. Biblioteca are în patrimoniu circa 150.000 de volume manuscrise, un milion de cãrþi tipãrite, dintre care 8.400 de incunabole (cãrþi vechi) ºi sute de mii de monede, medalii, timbre ºi gravuri.

La 400 de ani Anul acesta se împlinesc 400 de ani de la canonizarea sfântului Carol Borromeu, copatron al Diecezei de Milano. În diferite locuri vor avea loc diverse iniþiative. La 8 octombrie, la sediul Arhiepiscopiei din Milano, va fi o conferinþã dedicatã sfântului, la care va interveni ºi card. Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop de Milano. Carol Borromeu (2 octombrie 1538, Arona – 3 noiembrie 1584, Milano) a

fost arhiepiscop de Milano, cardinal, reprezentant important al Contrareformei, canonizat ca sfânt în anul 1610. În timpul epidemiei de ciumã din anii 1576-1578 s-a implicat în pastoraþia bolnavilor, ceea ce i-a afectat sãnãtatea. Este sãrbãtorit la 4 noiembrie. În Dieceza de Iaºi existã mãnãstirea „Sfântul Carol Borromeu” la Gioseni, jud. Bacãu, care are deschisã, din anul 1995, o grãdiniþã de copii.

Activitãþi în misiuni În Parohia Djebonoua, din C oasta de Fildeº, Africa, pr. Gabriel Cimpoeºu s-a implicat în mai multe activitãþi: 22-25 iulie – campusul Acþiunii Catolice, cu peste 100 de copii ºi tineri, dedicat aprofundãrii temei preoþiei ºi implicãrii în activitãþile preoþilor parohiei;

10-14 august – campusul grupului Scout, cu tema „Scoutistul ºi preotul”, pentru 30 de copii ºi tineri; din luna iulie au început ºi activitãþile intitulate Jeunesse Vacances pentru peste 600 de copii ºi tineri (în ajunul hramului, Adormirea Maicii Domnului, cu un spectacol pe tema preoþiei, iar la 5 septembrie, la Lengbré, cu un joc biblic, urmat de Liturghia prezidatã de pr. André, fiul satului, de o tombolã ºi de finalele de fotbal masculin ºi feminin).

Misionar ucis Pr. Joel Linam García, preot franciscan în vârstã de 80 de ani, originar din Porto Rico, a fost ucis vineri, 27 august, la

Lima, capitala statului sud-american Peru. Asasinarea a avut loc în interiorul Conventului „Sfântul Francisc”, o a doua victimã fiind ºi un angajat în serviciul comunitãþii. Poliþia a precizat, potrivit presei locale, cã „preotul ºi omul de serviciu au fost înjunghiaþi în mod cert pentru cã s-au opus unei tentative de furt”. Pãrintele Linam García, foarte bolnav, era misionar în Peru de peste 50 de ani. În anul 1978 a întemeiat „Miºcarea pentru Promovarea de Întâlniri pentru Tineret” care se ocupã de tinerii sãraci ºi marginalizaþi. ªedinþe decanale Deoarece la 1 octombrie înceteazã oficial misiunea pãrinþilor decani din Dieceza de Iaºi, la încheierea mandatului ºi a prelungirii, au fost organizate în perioada 15-25 septembrie, sub preºedinþia PS Aurel Percã, ºedinþele decanale de consultãri în vederea stabilirii noilor decani. Propunerile preoþilor sunt consultative ºi deosebit de importante, iar numirea o face episcopul locului, dupã ce se va consulta ºi cu membrii consiliului episcopal, conform tuturor prescrierilor. Pentru a favoriza o activitate pastoralã unitarã, parohiile de pe cuprinsul Diecezei de Iaºi sunt grupate în zece decanate: Bacãu, Bucovina, Iaºi, Moineºti, Piatra, Roman, Traian, Trotuº, Valea Siretului ºi Vrancea.

Campusuri În Dieceza de Iaºi au mai fost organizate urmãtoarele campusuri: 12-14 august: Coman, tema „Înconjurul lumii în cinci zile”, pentru 120 de copii; 16-18 august: Berzunþi, tema „Înconjurul lumii în cinci zile”; 16-18 august: Târgu Trotuº, tema „Eu

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 21

sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele”; 16-19 august: Nicoreºti, tema „În cãutarea prieteniei”, pentru 125 de copii; 17-20 august: Dãrmãneºti, pentru adolescenþi ºi tineri din Paºcani; 17-21 august: Satu Nou, tema „Isus este Învãþãtorul nostru”; 18-20 august: Bogata, tema „Înconjurul lumii în trei zile”, pentru 70 de copii; 23-29 august: Bijghir, tema „Sabia din stâncã”, pentru 250 de copii ºi tineri; 23-29 august: Oituz, tema „Isus este bucuria mea”, pentru 300 de copii; 25-31 august: Oþeleni, ºcoalã de varã adresatã copiilor; 6-10 septembrie: Pralea, tema „Sã fim apã pentru ceilalþi!”, pentru 50 de copii din Parohia Iaºi „Sfânta Tereza”.

Centrul „Xaverianum” De la începutul lunii septembrie, Centrul „Xaverianum” din Iaºi funcþioneazã în regim de internat pentru elevii Liceului Catolic „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (care funcþioneazã în cadrul ªcolii Normale „Vasile Lupu”, ca profil de teologie romano-catolicã). Pe lângã activitãþile specifice elevilor interni, în Cãminul „Xaverianum” se organizeazã diferite activitãþi cu caracter religios, spiritual ºi cultural. Pentru mai multe detalii: www.liceulcatoliciasi.ro. Centrul „Xaverianum” din Iaºi, inaugurat în anul 2000, aparþine iezuiþilor care, temporar, au decis suspendarea pentru o perioadã nedeterminatã a activitãþii la acest sediu, continuându-ºi activitatea pastoralã pe teritoriul României în comunitãþile din Satu-Mare, Cluj, Bucureºti ºi Târgu Mureº. Comunitatea iezuiþilor din Iaºi a fost reînfiinþatã la 31 octombrie 1996.

Profesiuni La Prãjeºti, în cadrul Liturghiei din 5 septembrie, prezidatã de pr. Emilian Cãtãlin, ministrul provincial, nouã fraþi au fãcut profesiunea temporarã în cadrul Ordinului Fraþilor Minori Conventuali: Anton Butnaru (Oþeleni), Robert Cojoc (Berzunþi), Cristinel Gal (Luizi-Cãlugãra), Aurel Paul Iºciuc (Satu-Nou, com. Bâra), Mihai Percã (Sãbãoani), Sebastian Sabãu (Cleja), Andrei Marius Blaj (Sagna), Daniel Butanaru (Oþeleni), Andrei Mîrþ (Pildeºti). În biserica „Isus, Bunul Pãstor” din Roman, în cadrul Liturghiei de la 12 septembrie, prezidatã de pr. Leon Budãu, custodele Fraþilor Capucini, ºapte credincioase ale acestei parohii au

fãcut profesiunea în cadrul Ordinului Franciscan Secular, fiind prezentã ºi sora Paula Coºa de la Fraternitatea OFS din Oneºti, secretara naþionalã OFS, care a primit promisiunile noilor surori. În capela Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, ºapte fraþi franciscani conventuali – Ovidiu Cojan (Bacãu), Vasile Dior (Teþcani), Florin-Cristian Farcaº (Buruieneºti), Ioan Iojã (Iaºi), Eremia-Antonel Mîrþ (Rotunda), Rafael Sumãnaru (Luizi-Cãlugãra), Virgil Susanu (Sãbãoani) – au profesat sfaturile evanghelice pe viaþã, în cadrul Liturghiei celebrate de pr. Emilian Cãtãlin, la 11 septembrie.

22 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

Sora Maria Veronica Bordeanu a Sfintei Feþe a lui Isus a depus voturile perpetue în cadrul Congregaþiei „Surorile Benedictine Reparatoare ale Sfintei Feþe a Domnului nostru Isus Cristos”, în biserica mãnãstirii ºi a casei de bãtrâni din Mãgura (BC), la Liturghia din 12 septembrie, prezidatã de pr. Alois Fechet, responsabil pentru Viaþa Consacratã în Dieceza de Iaºi, fiind de faþã ºi ES card. Fiorenzo Angelini, în prezenþa sorei Maria Maurizia Biancucci, superioara generalã.

La întâlnirea naþionalã de toamnã a peste 120 de terezine (membrele Institutului „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”), desfãºuratã la 18 septembrie în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu, 16 noi membre au depus primul angajament, iar cinci surori au fãcut primele voturi, în prezenþa PS Aurel Percã, a sorei Maria-Tereza Candian, directoarea generalã, ºi a pr. George Paºtiu, asistentul spiritual al institutului.

Un nou început Deschiderea anului ºcolar la Colegiul Naþional Catolic „Sfântul Iosif” din Bacãu a fost marcatã la 13 septembrie, prin Liturghia prezidatã de PS Aurel Percã, cu participarea pr. Anton Sãboanu, pr. Isidor Dâscã, a preoþilor spirituali ºi a preoþilor formatori.

Au fost prezenþi profesori, oficialitãþi, pãrinþi, personalul auxiliar al colegiului ºi elevii.

Colegiul funcþioneazã la adresa: Str. Condorilor, 8, Bacãu; tel. 0234/550467; tel. + fax: 0234/575913. La începutul noului an ºcolar, cei 400 de elevi sunt distribuiþi astfel: cls. a IX-a: 115; cls. a X-a: 94; cls. a XI-a: 86; cls. a XII-a: 105.

Exerciþii spirituale Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi organizeazã cinci serii de exerciþii spirituale pentru toþi preoþii din Dieceza de Iaºi: seria I: 18-22 octombrie, la Centrul Diecezan de Spiritualitate „Don Bosco” din Pralea, predicator pr. Cornel Cadar; seria a II-a: 25-29 octombrie, la Mãnãstirea Carmelitã Luncani ºi seria a III-a: 8-12 noiembrie, la Mãnãstirea „Sfântul Carol Borromeu” din Gioseni, predicator pr. Cristinel Fodor; seria a IV-a: 15-19 noiembrie, ºi

seria a V-a: 22-26 noiembrie, la Casa de Reculegere din Traian, predicator pr. Iosif Dorcu.

Preoþii din Dieceza de Iaºi s-au putut înscrie la una dintre serii prin comunicarea în scris a opþiunii pânã la 15 septembrie.

Hirotoniri de diaconi La Institutul Teologic Franciscan din Roman, în cadrul Liturghiei din 4 octombrie, PS Petru Gherghel va conferi hirotonirea diaconalã urmãtorilor candidaþi din partea Ordinul Fraþilor Minori Conventuali – Provincia „Sfântul Iosif” din România:

Numiri ºi transferuri Prin decret episcopal, PS Petru Gherghel, l-a numit, începând cu 1 septembrie, pe pr. Claudiu Robu profesor la Liceul Catolic „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din cadrul ªcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaºi. În urma propunerii Definitoriului Provincial Franciscan (25 august), PS Petru Gherghel a stabilit urmãtoarele numiri ºi transferuri, începând cu 1 septembrie: – numiri de vicari: pr. Ionel Antochi la Cacica; pr. Gheorghe-Felix Franþ la Huºi „Naºterea Sfintei Fecioare Maria”; pr. Irimia-Romicã Pal la Galaþi.

– transferuri de vicari: pr. ªerban-Ioan Manole la Târgu Trotuº; pr. Silvestru Tifan la Hãlãuceºti; pr. Cristian Balint la Buruieneºti.

La acelaºi Definitoriu Provincial Franciscan, în Provincia „Sfântul Iosif” din România a Ordinului Fraþilor Minori Conventuali, au fost stabilite urmãtoarele: – au primit obedienþã: pr. Gheorghiþã Farcaº în Comunitatea „Preasfânta Treime” din Pârâul Rece; pr. Carol-Daniel Sabãu în Conventul „Sfântul Iosif” din Bacãu, primind slujirea de redactor la revista „Mesagerul sfântului Anton”; pr. Marian-Leonard Iancu în Conventul „S. Francesco” din Bologna (Italia); pr. Adrian Mihãlcuþ în Conventul „S. Antonio” din Genova-Bocadasse (Italia); pr. Alexandru Olaru pentru Conventul „Sfântul Francisc” din Roman, care va fi profesor ºi secretar la Institutul Teologic Franciscan; pr. Sorin-Adrian Giurgi pentru Conventul „Sfântul Andrei” din Luizi-Cãlugãra, continuând sã predea cursuri de filozofie la acelaºi institut; – Casa de Noviciat din Prãjeºti se va închide temporar timp de doi ani, devenind casã de spiritualitate; – la Postulandatul Franciscan din Roman au fost numiþi: rector – pr. Iosif Beºleagã, vicerector – pr. Cãtãlin Fabian, iar director spiritual – pr. ªtefan Acatrinei. La Institutul Teologic Franciscan din Roman au fost numiþi: rector – pr. Ioan Horvat, vicerectori – pr. Ioan Butacu ºi pr. Emilian-Bogdan Balaºcã, iar director spiritual – pr. Matei Senteº.

Ioan Dâscã (Gherãeºti); Ionuþ-Liviu Ichim (Sagna); Ioan Lupu (Rotunda); Dragoº-Paul Mîrþ (Sãbãoani) ºi Florin Orza (Strâmtura – Maramureº), iar din partea Ordinul Fraþilor Minori Capucini – Custodia „Fericitul Ieremia Valahul” din România vor fi: Ianoº-Mihai Benchea (Gioseni); Paul-Daniel Coman (Slãnic-Moldova); Marian-Mihai Huºanu (Timiºoara) ºi Eugen Murariu (Frumoasa).

Pe scurt

1-5 septembrie: „Seminarul naþional al familiilor” Kolping, la Caransebeº 4 septembrie: Concert Music Camp 2010 susþinut în catedrala nouã din Iaºi de circa 400 de elevi ieºeni, acompaniaþi de Orchestra de Camerã a Filarmonicii „Moldova” Iaºi 6-11 septembrie: Exerciþii spirituale anuale despre vocaþie pentru fraþii capucini din Custodia „Fericitul Ieremia”, la Centrul de Spiritualitate Franciscanã ºi Activitate Ecumenicã „Domus Mariae” din Oneºti 8 septembrie: Pelerinaj la Cacica al unui grup de peste 200 de credincioºi din Iaºi 9-11 septembrie: CATHOLIC EXPO – Târgul Internaþional de Veºminte, Icoane, Statuete, Cãrþi ºi Obiecte Liturgice, la Oradea 10 septembrie: Întâlnire de pregãtire la Butea cu 350 de tineri, în vederea organizãrii Zilei Tineretului din Dieceza de Iaºi la 1 mai 2011 10-12 septembrie: Zile de reculegere pentru profesorii de religie din zona Bacãu, la Mãnãstirea „Sfântul Carol Borromeu” din Gioseni 12 septembrie: Pelerinajul anual al comunitãþilor etnice din Londra, la Sanctuarul Marian de la Walsingham, cu participarea a 60 de credincioºi români 12 septembrie: Expoziþia de maximafilie „Arta ºi religie” în biserica „Ss. Petru ºi Paul” din Bacãu 19 septembrie: Întâlnire zonalã a Comisiei pentru Pastoraþia Vocaþionalã, la Mãnãstirea Surorilor Clarise din Roman 22 septembrie: Întâlnire la Adjudeni a asistenþilor spirituali Scout din centrele locale catolice 25 septembrie: Festivalul Talanþilor la Pildeºti pentru tinerii din Acþiunea Catolicã, zona Roman 5-10 octombrie: Cel de-al V-lea Congres Mondial de Rugãciune pentru Viaþã, la Roma.

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Contractele de credit n luna iunie 2010 a intrat în consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevãzute vor fi percepute nutru consumatori. Acest act nor- mai pe baza unor acte adiþionale mativ încurajeazã mobilitatea acceptate de consumator. Sunt consumatorilor în sensul de a exceptate costurile impuse prin li se permite mutarea creditelor legislaþie; de la un creditor la altul în con- – perceperea unui comision de diþii contractuale mai avanta- depunere numerar pentru plata joase ºi posibilitatea consuma- ratelor la credit, indiferent dacã torilor de a rambursa anticipat depunerea se efectueazã de cãtre sumele contractate fãrã a plãti titular sau de o altã persoanã; – perceperea unui comision de penalitãþi excesive.

Conform art. 2 din OUG 50 retragere pentru sumele trase din 2010, aceastã ordonanþã se din credit.

Pentru orice modificare a niaplicã contractelor de credit, inclusiv contractelor de credit velului costurilor creditului, pogarantate cu ipotecã sau cu un trivit condiþiilor contractuale, drept asupra unui bun imobil, creditorul este obligat sã noticontractelor de credit al cãror fice consumatorul în scris sau, scop îl constituie dobândirea la cererea expresã a consumaori pãstrarea drepturilor de pro- torului, prin altã modalitate staprietate asupra unui bun imo- bilitã de acesta ºi agreatã de bil existent sau proiectat ori re- creditor ºi va pune la dispoziþia novarea, amenajarea, consoli- acestuia un nou tabel de amordarea, reabilitarea, extinderea tizare/grafic de rambursare.

Pentru creditul acordat, cresau creºterea valorii unui bun imobil, indiferent de valoarea ditorul poate percepe numai: comision de analizã dosar, cototalã a creditului.

Conform art. 35 din acest act mision de administrare credit normativ, pe parcursul deru- sau comision de administrare lãrii contractului de credit se cont curent, compensaþie în cazul rambursãrii anticipate, cosinterzice: – majorarea comisioanelor, ta- turi aferente asigurãrilor, dupã xelor, tarifelor, spezelor ban- caz, penalitãþi, precum ºi un cocare sau a oricãror altor costuri mision unic pentru servicii presaferente contractului, cu ex- tate la cererea consumatorilor.

Potrivit art. 37 în contractele cepþia costurilor impuse prin de credit cu dobândã variabilã legislaþie; – introducerea ºi perceperea se vor aplica urmãtoarele reguli: de noi taxe, comisioane, tarife, a) dobânda va fi raportatã la flucspeze bancare sau orice alte tuaþiile indicilor de referinþã costuri aferente contractului, EURIBOR/ROBOR/LIBOR/ cu excepþia costurilor speci- rata dobânzii de referinþã a BNR, fice unor servicii suplimentare în funcþie de valuta creditului, solicitate în mod expres de con- la care creditorul poate adãuga sumator, neprevãzute în con- o anumitã marjã, fixã pe toatã tract ºi care nu erau oferite durata derulãrii contractului;

Î vigoare OUG 50/2010 privind contractele de credit pen-

24 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

b) marja dobânzii poate fi modificatã doar ca urmare a modificãrilor legislative care impun în mod expres acest lucru; c) în acord cu politica comercialã a fiecãrei instituþii de credit, prin excepþie de la prevederile lit. b, valoarea marjei ºi valoarea indicilor de referinþã pot fi reduse; d) formula dupã care se calculeazã variaþia dobânzii trebuie indicatã în mod expres în contract, cu precizarea periodicitãþii ºi/sau a condiþiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorãrii, cât ºi în cel al reducerii acesteia; e) elementele care intrã în formula de calcul a variaþiei dobânzii ºi valoarea acestora vor fi afiºate pe siturile ºi la toate punctele de lucru ale creditorilor. În cazul imposibilitãþii consumatorilor de a accepta majorarea dobânzii, creditorul nu are dreptul sã denunþe unilateral sau sã rezilieze contractul fãrã o propunere, transmisã în scris, de reeºalonare sau refinanþare a creditului, în raport cu veniturile actuale ale consumatorului, în mãsura în care o asemenea reeºalonare sau refinanþare este posibilã potrivit reglementãrilor interne ale creditorului.

De asemenea, sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului sã modifice unilateral clauzele contractuale fãrã încheierea unui act adiþional, acceptat de consumator.

Av. Mihaela Ciobanu

POªTA REDACÞIEI Magda Coºa (Valea Mare). „În realitate, fiecare revistã «Lumina creºtinului» este importantã pentru cã este unicã ºi irepetabilã, având în vedere varietatea de articole care o compun ºi totuºi, atunci când odatã apare cu numere de 50, 100, 150... 250, parcã bucuria este mai mare. Aceasta se întâmplã ºi cu aceastã ediþie a revistei care poartã cifra 250.

Da, de 250 de ori revista «Lumina creºtinului» a ieºit de sub tipar pentru a intra în casele ºi în inimile multor persoane din diecezã, din þarã ºi din strãinãtate purtând seminþe de credinþã sufletelor însetate de Dumnezeu, potrivit parabolei semãnãtorului: aducând roade care 30, care 50 etc. Eu, cu mare bucurie, am citit fiecare revistã de când a început sã fie reeditatã ºi parcã sunt chematã în conºtiinþã sã verific cât a schimbat în mine; privesc o clipã înapoi pentru a face bilanþuri, ca apoi sã-mi îndrept privirea spre viitor în aºteptarea de mai bine din punct de vedere cantitativ, dar ºi calitativ. În încheiere adresez dorinþa de împliniri ºi urãri întregului colectiv de redacþie, colaboratorilor, susþinãtorilor ºi tuturor cititorilor, care cu darul lor material sau spiritual au fãcut ca aceastã revistã cu numãrul 250 sã ajungã în casele noastre.

Vã mulþumesc!

Ne bucurãm când primim astfel de scrisori. Într-adevãr, simþi o bucurie sufleteascã atunci când ºtii cã revista ajunge sã fie cititã de credincioºi din toatã þara ºi nu numai. Vã felicitãm cã sunteþi o cititoare fidelã ºi vã mulþumim ºi pentru rândurile trimise. Cu aceastã ocazie vã

mulþumim ºi pentru colaborarea pe care o avem prin rebusurile de la pagina 27. Dumnezeu sã vã rãsplãteascã ºi sã vã copleºeascã cu harurile sale!

Daniel Carcaliteanu (Bucureºti). „Vã cer un lucru dificil: în anul 1996 sau 1997 sau 1998 a avut loc la Bucureºti o întâlnire a religiilor, unde au participat din toatã lumea tot felul de religioºi. La ceas la Universitate, venind din Herãstrãu, eram cu tata ºi nepoþica mea de 2 ani. Au venit aceºti reprezentanþi, pe jos, din Piaþa Unirii pânã la Universitate, unde era o scenã, în faþa teatrului naþional. Ei bine, a venit la noi lângã ceasul de la universitate, fãrã sã respecte „marºul pe jos”, un prelat catolic strãin (nu era de la noi), îmbrãcat în veºminte deosebite, posibil episcop sau mai mare, care ºi-a unit mâinile în faþa noastrã, ºi cu bucurie ne-a salutat, la 15 m de defilare. Aveþi lista cu participanþii la reuniunea de la Bucureºti? Aº vrea sã ºtiu cine era acea persoanã”. Întâlnirea a avut loc în perioada 30 august – 1 septembrie 1998, la Bucureºti, la iniþiativa Preºedinþiei, a Comunitãþii Catolice „Sant’Egidio” ºi a Patriarhiei Române. A fost marcat spiritul zilei istorice iniþiate de papa Ioan Paul al II-lea la Assisi în anul 1986. La reuniune au participat circa 200 de conducãtori religioºi din 34 de þãri, printre care: card. Edward Cassidy, card. Francis Arinze, prof. Andrea Riccardi. Din pãcate, nu avem o listã cu toþi participanþii.

Poate cã dacã vã adresaþi organizatorilor veþi putea gãsi întreaga listã. Vã dorim succes ºi binecuvântare de la Domnul!

A.M. (Bucureºti). „Am sã încerc sã fiu scurtã ºi la obiect ºi mi-aº dori, dacã se poate, sã primesc un rãspuns pentru ceea ce vã scriu. Sunt o tânãrã catolicã, dar am renunþat de câtva timp la numele de creºtin. Pentru cã trecând prin unele experienþe ºi încercãri, am descoperit cã Dumnezeu nu e aºa cum mi-am închipuit. Am ajuns într-un moment în care mi-am dat seama cã nu am nevoie de un Dumnezeu care îºi rãsfaþã copiii doar cu tristeþe ºi suferinþã. Dacã îl voi slãvi pe Dumnezeu în continuare, cu siguranþã nu voi fi rãsplãtitã cu bucurie. Am studiat teologia. În tot ce am fãcut, pânã când am realizat cã am greºit, am încercat din rãsputeri sã-i fiu pe plac Tatãlui ceresc, aºa cum s-a numit, sau aºa cum doreºte sã fie numit. Toate laudele pe care trebuia sã le primesc, fiindcã eram o elevã inteligentã, pentru cã eram evlavioasã ºi ascultãtoare, nu le-am primit.

Cred cã m-am gândit sã i le ofer lui Isus, care m-a dezamãgit.

La ce ajutã umilinþa? Te ajutã sã nu mai ai încredere în tine.

Am voit sã mã dedic vieþii de apostolat, sã merg la o mãnãstire. (...) De ce sã mã supun unui astfel de regulament, care în acest fel, îþi interzice sã fii bun?

Care te aduce la bunãstare, în timp ce alþii suferã în sãrãcie, ignoraþi ºi poate desconsideraþi. Cã nu sunt atât de buni, cã nu sunt sfinþi, cã nu au fost aleºi. De ce se fac în numele lui Dumnezeu atâtea crime. De ce pentru Dumnezeu nu mai putem sã ne simþim egali (nu pãcãtoºi ºi credincioºi – ci oameni), nu mai putem fi liberi sã glumim (ca nu cumva sã spunem

octombrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 25

un cuvânt nepotrivit, sau nelalocul lui). Oare o persoanã care te face sã zâmbeºti, sã uiþi necazurile pentru un moment, printr-un cuvânt sau chiar fãcând un lucru nepotrivit din punct de vedere religios, trebuie ocolitã?

De ce primeam de atâtea ori ajutor de la cei mai puþin credincioºi, de ce ei sunt mai deschiºi, nu au secrete, aºa cum are Dumnezeu. De ce Dumnezeu se ascunde? Dacã este atotputernic, de ce se teme? Au fost nopþi în care nu am dormit, gândindu-mã cã ºi Isus a suferit în Ghetsemani... La ce mi-a folosit? La nimic. A doua zi eram mai obositã ºi fãrã chef de viaþã, dar trebuia sã zâmbesc chinuit.

De ce nu un zâmbet adevãrat, care sã-l facã pe altul fericit?

Nu am oferit decât tristeþe cât timp am fost creºtinã. Oare cu ce am greºit? Dumnezeu m-a ignorat în continuu. Credeam în Duhul Sfânt, aproape cã îmi imaginam prezenþa lui, sfântul Francisc ºi rozariul nu lipseau din rugãciunile de zi cu zi. Dumnezeu m-a pãrãsit, nu i-a pãsat de nici o rugãciune, de laudele pe care i le-am oferit, pe când tatãl meu pãmântesc nu mi-a cerut niciodatã sã-l slãvesc: cã este bun, cã este sfânt ºi nemãrginit în iubire, cu toate acestea m-a protejat, m-a iubit ºi a fost lângã mine pânã la sfârºit. Ce sã mai aºtepþi de la un Dumnezeu care se doreºte adorat, pentru cã nu a fãcut nimic..

Pânã la urmã, om fiind, nu ai cum sã nu iubeºti. Toþi oamenii se iubesc între ei, mai mult sau mai puþin ºi se ajutã reciproc, fie ei diferiþi sau asemãnãtori, pentru cã iubirea existã, pentru cã eu am învãþat

sã respect pe oricine, indiferent de faptele sale. Aºa încât sã pot privi în ochi pe oricine, sã pot zâmbi cu adevãrat, sã fiu liber (nu creºtin). Respect încã persoanele religioase, merg la bisericã, nu mai sunt creºtin ºi nu mã mai rog... Nu mai cred în Dumnezeu, care m-a dezamãgit. Cu tot respectul, vã rog sã îmi daþi un sfat sã pot realiza unde am greºit”.

E mai greu de gãsit un rãspuns pentru dv. Ne este teamã cã nu o sã-l primiþi. Faptul cã aþi studiat teologia o sã vã conducã mereu spre gândul cã ºtiþi ceea ce vor sã vã spunã alþii. În afarã de a vã îndemna sã mergeþi la o parohie ºi sã discutaþi cu un preot, nu putem decât sã vã orientãm spre oamenii care au trecut prin experienþa convertirii..., care l-au gãsit pe Dumnezeu... Citiþi, vã rugãm, Andre Frossard, Dumnezeu existã, eu l-am întâlnit ºi întrebaþi-vã cum de acest om care a studiat atât de mult a reuºit sã ajungã la credinþã.

Sau studiaþi cu atenþie Sfânta Scripturã ºi opriþi-vã la acei oameni care l-au întâlnit pe Mântuitorul ºi ºi-au lãsat vieþile lor transformate: vameºul Matei, Zaheu, tâlharul de pe cruce, centurionul care-l recunoaºte ºi spune: „Cu adevãrat acesta era Fiul lui Dumnezeu”, Nicodim care-l cautã pe Isus într-o noapte, Iosif din Arimateea care, alãturi de Nicodim, ajutã la înmormântarea lui Isus etc. Oricum, Dumnezeu este altfel de cum ni-l închipuim noi. Isus Cristos ni-l descoperã. „Cine m-a vãzut pe mine l-a vãzut pe Tatãl”, îi spune lui Filip care îi

26 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2010

cere sã i-l arate pe Tatãl. Când ne uitãm la Isus, înþelegem cum este Dumnezeu: plin de bunãtate, de îndurare, de iubire, care aºteaptã ca oamenii sã se întoarcã ºi-i primeºte pe toþi cei care vin la el. Poate cã eforturile pe care le-aþi fãcut v-au obosit; multele aºteptãri pe care le-aþi avut de la alþii ºi nu de la dv. v-au condus la dezamãgire.

Opriþi-vã ºi întoarceþi-vã spre Cel care a murit pe cruce pentru dv. ºi realizaþi ceea ce a fãcut. „În viaþa unui tânãr importantã este ziua în care se convinge cã Isus este singurul prieten care nu-l va dezamãgi niciodatã, pe care se poate bizui totdeauna”, spunea papa Ioan Paul al II-lea în cartea Sã trecem pragul speranþei. Exemplul cu tatãl ni se pare relevant. Mai întâi aþi realizat cã sunteþi fiica lui, cã el v-a protejat, v-a iubit, a fost lângã dv. ºi acum vã mândriþi cu el, îl apreciaþi ºi sunteþi recunoscãtoare pentru ceea ce a fãcut. Poate cã aºa ar trebui sã faceþi ºi în relaþia dv. cu Dumnezeu: sã vã lãsaþi mai întâi copleºitã de ceea ce a fãcut El pentru dv., adicã sã faceþi experienþa de fiicã ºi apoi veþi simþi nevoia sã apreciaþi toate ºi sã-i mulþumiþi. Este experienþa pe care a trãit-o poetul creºtin Traian Dorz, care a fãcut peste 16 ani de închisoare în vremea comunismului. Iatã cum se exprimã el în poezia Preaiubitul meu e unul, care a devenit cântare în Bisericã: „Preaiubitul meu e unul / Nimenea asemeni nu-i / – cât aþi da de l-aþi cunoaºte / ca sã fiþi ºi voi ai lui!”.

Vã dorim mult har ºi gânduri bune!

Moment aniversar Orizontal: 1) Director al Editurii „Presa Bunã”, elaborator al revistei Lumina creºtinului, ajunsã la numãrul 250 – Primele reviste! 2) Grupare etnicã în Etiopia – Intrigi, acþiuni.

3) Calculator din prima generaþie – Pachete trimise la cititorii revistei. 4) Întemeierea sau înfiinþarea unei reviste (pl.) – Expuse la intrare! 5) Compozitor bulgar (Konstantin…, n. 1924) – A învinovãþi. 6) Lumina creºtinului (abr.) – Aºezare ruralã – Inimã de mamã!

7) Botoºani în codificare automobilisticã – „Consiliul de Ajutor Economic Reciproc” (abr.). 8) Virtute moralã care în dificultãþi asigurã fermitate ºi statornicie în urmarea binelui – Douã oraºe în China anticã. 9) Evreu, rob în Babilon – Bloc mare de piatrã cu pereþii drepþi ºi colþuroºi. 10) Publicaþie, aºa cum este Lumina

creºtinului – Cadre! 11) Nu este bunã – Acþiunea de tipãrire ºi de rãspândire a revistei Lumina creºtinului.

Vertical: 1) Repunere în drepturi, în urma unei condamnãri. 2) Debut rebusistic! – Lucian Constantin – Lider politic indian (1898-1969), orator desãvârºit, dar ºi un bun scriitor ºi regizor (Prahlad Keshav…). 3) Câteodatã îºi mai bagã coada în mass-media, pentru ca Dumnezeu sã fie denigrat (pl.) – Scrisoare apostolicã de mai micã importanþã. 4) Lumina revistei intrã în casele tuturor cititorilor care cred ºi mãrturisesc învãþãtura creºtinã. 5) Ciobanu Mihaela – Mama celor vii – În casetã! 6) Atacat din centru...

Rugãciunea sfântului...

Criptografie (7,4,4,7,5,8,3,4,2,2,5,6) Galina P. Pajura

de un puºti! – Toc gol! – Pe antetul unor firme. 7) A respecta munca acelora care contribuie la realizarea ºi redactarea unei reviste – Munte în Asia. 8) Moaºtele ºi obiectele care au aparþinut fericiþilor ºi sfinþilor. 9) A venera de la început! – Reprizã, tur. 10) A scurta unele articole prea lungi – Alterate la gust. 11) Supunere la un nou test.

Dicþionar: RER, UAN, ATEN, ATRE, TACA, STD, ALTAI. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Comuniune de viaþã” din numãrul trecut: 1) CASATORIE – E; 2) EDUCA – ERFUD; 3) LOGODNA – E – I; 4) IREMEDIABIL; 5) BAROU – AGIN; 6) ATAD – N – RIFI; 7) TI – AVERE – RU; 8) EA – AU – ARAD; 9) A – CASTITATE; 10) SLUGARNICIE; 11) FAMILIE – ITA. Rezolvarea criptografiei „Sunt fericiþi cei...” din numãrul trecut: C – ARE – PRIM – E – S – C – CU – V – AN – TU – LD – OM – NUL – UI – SI – L – P – AS – T – RE – A – ZA – IN – T – R – O – IN – I – M – A – CU – R – ATA. FOTO – VIDEO pentru evenimentul tãu Adrian CUBA, fotograf al Episcopiei de Iaºi tel. 0744-261084; www.fotonuntaiasi.ro

Campus vocaþional pentru tinere (Slãnic Moldova, 22-25 august)

Centenarul naºterii fericitei Tereza de Calcutta (Bacãu, 26 august)

Seminar Kolping naþional pentru familii (Caransebeº, 1-5 septembrie)

Concert MUSIC CAMP 2010 (Iaºi, 4 septembrie)

Exerciþii spirituale anuale pentru fraþii capucini (Oneºti, 6-11 septembrie)

Exerciþii spirituale pentru profesorii de religie din zona Bacãu (Gioseni, 10-12 septembrie)

Întâlnirea naþionalã de toamnã a terezinelor (Bacãu, 18 septembrie)

Întâlnire zonalã a Comisiei pentru Pastoraþia Vocaþionalã (Roman, 19 septembrie)