Lumina crestinului, nr. 11/2010

LUMINA CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXI noiembrie 2010, nr. 11 (251) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Claudiu Bulai, Sergiu Gabor Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Cavoul preoþilor din cimitirul „Eternitatea”, Iaºi ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Drogaþi ºi victime ale oricãrei forme de dependenþã Pentru ca toþi cei care sunt victime ale drogurilor ºi ale oricãrei alte forme de dependenþã sã gãseascã, datoritã sprijinului oferit de comunitatea creºtinã, forþa de a-ºi schimba radical viaþa, prin puterea lui Dumnezeu Mântuitorul.

Intenþia misionarã Misiunea în America Latinã Pentru ca Bisericile din America Latinã sã continue misiunea propusã de episcopii lor, inserând-o în îndatorirea misionarã universalã a poporului lui Dumnezeu.

Principele apostolilor (III) D

iscursul curajos, inspirat, al apostolului Petru, în ziua Rusaliilor, i-a convins pe trei mii de bãrbaþi dintre cei prezenþi la Ierusalim sã primeascã îndemnul de a se converti, de a se boteza ºi de a fi îmbogãþiþi cu darul Duhului Sfânt. Ei erau stãruitori în învãþãtura apostolilor ºi în comuniunea fraternã, la frângerea pâinii ºi la rugãciune.

Un fapt carismatic sãvârºit de Petru, acela al vindecãrii ologului care cerºea la poarta templului, numitã Cea Frumoasã, prin cuvintele: „Argint ºi aur nu am, însã ceea ce am, aceea îþi dau: în numele lui Isus Nazarineanul, ridicã-te ºi umblã!” (Fap 3,6), a pus în uimire mulþimea. Întrucât aceasta se þinea de Petru ºi de Ioan, Petru foloseºte ocazia de a explica adevãrul cã autorul vindecãrii ologului este Isus, pe care ei au cerut lui Pilat, „din neºtiinþã”, sã fie rãstignit, dar pe care Dumnezeu l-a glorificat, înviindu-l din morþi. Le adreseazã ºi lor acelaºi îndemn de a se converti, pentru a li se ierta pãcatele ºi ca sã vinã timpuri de mângâiere de la Domnul. Rezultatul? Numãrul bãrbaþilor care au crezut s-a ridicat la aproape cinci mii.

Autoritãþile iudaice (preoþii, comandantul gãrzii templului ºi saduceii), înfuriaþi, au intervenit brutal, aruncându-i în închisoare pe Petru ºi pe Ioan. În ziua urmãtoare, duºi în faþa Sinedriului ºi întrebaþi: „Cu ce putere ºi în numele cui faceþi voi aceasta?”

Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducãtori ai poporului ºi bãtrâni ai lui Israel… sã vã fie cunoscut tuturor ºi întregului popor al lui Israel, în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aþi rãstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morþi, în el stã acesta (ologul) înaintea voastrã vindecat”…

Uimiþi de rãspuns ºi vãzându-l pe cel vindecat, dupã ce se sfãtuiesc în tainã ce sã facã, renunþã la brutalitate ºi recurg la ameninþãri drastice adresate apostolilor de a nu mai învãþa în numele lui Isus. Apostolii Petru ºi Ioan le rãspund rãspicat: „Judecaþi voi dacã este drept înaintea lui Dumnezeu sã ascultãm mai degrabã de voi decât de Dumnezeu. Cãci noi nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi am auzit”.

Rãspunsul acesta rãsunã ca un ecou de-a lungul veacurilor, dat prigonitorilor credinþei creºtine.

Mesaj terezian

Prezenþa Duhului Sfânt „Duhule Sfânt, Dumnezeule, tu ai intrat în inima mea când am primit Botezul ºi Mirul, ºi rãmâi mereu prezent în viaþa mea. ªopteºte-mi totdeauna cuvintele lui Isus. Tu, adiere uºoarã, fã rodnice în mine aceste cuvinte.

Puterea ta sã mã facã învingãtor” (C. Tonnelier, scriitor terezian).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Familia, legãmânt de iubire, leagãnul vieþii ºi sanctuarul iubirii Cãtre toþi preoþii, persoanele consacrate ºi credincioºii diecezei noastre onciliul Vatican II, în constituþia pastoralã privind Biserica în lumea contemporanã, care vorbeºte despre realitãþile vieþii contemporane ºi despre situaþia în care se aflã societatea ºi Biserica, schiþeazã încã din primele rânduri tabloul pozitiv, dar ºi preocupant al vieþii în care trãim: „Bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi angoasa oamenilor de azi, mai ales ale sãracilor ºi ale tuturor celor care suferã, sunt ºi bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi angoasa ucenicilor lui Cristos, ºi nu existã nimic cu adevãrat omenesc, care sã nu aibã ecou în inimile lor” (GS 1).

Acelaºi document, dupã ce vorbeºte despre demnitatea omului ºi despre activitatea umanã în lume, se opreºte cu viu interes asupra câtorva probleme mai urgente ale societãþii ºi ale vieþii.

Dintre acestea pe primul loc este aºezatã demnitatea cãsãtoriei ºi a familiei, precum ºi promovarea ei.

Este firesc sã scoatã în evidenþã acest lucru, întrucât de instituþia divinã a familiei ºi a cãsãtoriei depinde bunul mers al întregii societãþi ºi viitorul omenirii: „Binele persoanei ºi al societãþii umane ºi creºtine este strâns legat de bunul mers al comunitãþii conjugale ºi familiale”, afirmã documentul conciliar (GS 47).

Aceste gânduri rãsunã puternic ºi în sufletele creºtinilor din Dieceza de Iaºi.

C

Avem atâtea bucurii ºi atâta speranþã în cadrul poporului credincios, speranþã deschisã prin momentul eliberãrii de sub tirania dictaturii comuniste, atâtea lucruri noi ºi îmbucurãtoare, avem spaþiu de lucru în atâtea domenii ºi direcþii, avem libertate, ca un dar atât de mult aºteptat, dar avem ºi atâtea tulburãri, atâta tristeþe ºi angoasã, care s-au nãpustit asupra Bisericii din România ºi, desigur, ºi asupra Bisericii noastre locale.

Aºadar, dintre toate încercãrile ºi preocupãrile, care privesc viaþa spiritualã a poporului nostru credincios, dincolo de confuzia care s-a abãtut asupra tuturor categoriilor de persoane, dincolo de neliniºtile tranziþiei ºi a pericolului unei noi forme de sãrãcie, dincolo de marea de probleme ce a invadat þara ºi dieceza noastrã, durerea durerilor ºi problema problemelor este familia ºi cãsãtoria.

Rememorând tradiþia noastrã ºi moºtenirea lãsatã de înaintaºi, fãcând un bilanþ serios asupra numãrului naºterilor ºi a botezurilor, privind la Bisericile noastre în care rar se mai vãd bãrbaþii tineri ºi mamele de altã datã, care veneau cu copiii la cateheze ºi la bisericã, analizând fenomenul devastator al emigrãrii, al separãrilor de familie ºi de pãrinþi, vãzând atâþia tineri care au luat calea pribegiei pentru a gãsi un loc mai bun ºi un mijloc de câºtig pentru viaþã, constatând lacrimile bunicilor, precum ºi ale gospodinelor ºi mamelor rãmase singure,

dar mai ales auzind strigãtul tulburãtor al copiilor ºi vãzând lacrimile multora dintre cei rãmaºi pe drumuri, ne întrebãm: Ce se întâmplã? Unde mergem? Pânã când? Ce se va întâmpla cu þara noastrã, cu Biserica noastrã ºi ce este de fãcut?!

Toate acestea ne obligã la o analizã profundã ºi la o mobilizare generalã. În ultimii ani, în programul nostru pastoral, ne-am îndreptat spre cuvântul divin, spre Sfânta Scripturã ºi, mai recent, spre viaþa preoþilor ºi misiunea lor, cu rezultate mulþumitoare ºi mângâietoare.

A sosit timpul sã ne oprim ºi sã ne îndreptãm spre instituþia sacrã a familiei, spre sacramentul sfânt al cãsãtoriei ºi spre toþi pãrinþii ºi copiii Bisericii noastre.

Aºadar, reluând o dorinþã exprimatã în mai multe rânduri, în cadrul întâlnirilor noastre din Consiliul Prezbiteral ºi din Consiliul Pastoral Diecezan, ºi primind încurajarea tuturor preoþilor ºi surorilor din viaþa consacratã, precum ºi a structurilor noastre academice, asociative ºi caritative, anunþãm cã viitorul nostru timp ºi program pastoral îl dedicãm Familiei ºi Cãsãtoriei. ¾

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

În Consiliul Prezbiteral, ce s-a desfãºurat în aceastã toamnã, la 18 octombrie, ca ºi în Consiliul Pastoral din 25 octombrie, am avut ca principalã discuþie tema familiei ºi a cãsãtoriei, cu proiectele care privesc toatã Biserica noastrã ºi toate structurile diecezane.

Oficiul pentru Pastoraþia Laicilor ºi a Familiilor ºi Oficiul pentru Catehezã vor prelua rezultatul discuþiilor din cele douã consilii ºi vor propune ºi coordona tot materialul recerut ºi necesar pentru un asemenea program.

Aºezând toate iniþiativele noastre sub ocrotirea Maicii Domnului, regina familiilor, dispunem ca un delegat special al nostru, în colaborare cu rectorul sanctuarului din Cacica, sã pregãteascã acest eveniment unic în diecezã prin vizita icoanei Maicii Domnului de la Cacica în bisericile ºi comunitãþile noastre.

Pe parcursul acestui timp destinat familiei ºi cãsãtoriei, vom exprima încrederea ºi speranþa noastrã, prin rugãciuni speciale, cateheze, conferinþe, simpozioane ce le vom îndrepta spre Domnul prin Maica Sfântã

ºi le vom pregãti ºi susþine în programul nostru pastoral.

Constatând împreunã cu sfântul Conciliu ºi cu marii noºtri papi, Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea ºi cu actualul Sfânt Pãrinte prin ce momente trece Biserica ºi lumea, prin ce greutãþi se aventureazã familia ºi cãsãtoria, gândul nostru ne determinã sã ne mobilizãm pentru a gãsi drumul cel mai bun pentru a pãstra ºi a transmite generaþiilor viitoare tezaurul credinþei ºi valoarea cea mai de preþ, dupã demnitatea omului: familia gânditã ºi voitã de Dumnezeu pentru viitorul omenirii.

Ne doare când vedem cã demnitatea acestei instituþii nu se bucurã pretutindeni de aceeaºi strãlucire. Ea este întunecatã de poligamie, de plaga divorþului, de aºa-zisa dragoste liberã ºi de alte deformãri. Mai mult, iubirea conjugalã este prea adesea pângãritã de egoism, de hedonism ºi de practici ilicite împotriva procreãrii. Pe lângã aceasta (ºi acest lucru se verificã mai ales la noi), condiþiile economice, socio-psihologice ºi politice de astãzi provoacã ºi în familie (ºi mai ales în familie)

perturbãri deloc neglijabile. Toate acestea neliniºtesc conºtiinþele.

Dar, în acelaºi timp (ºi aceasta trebuie sã ne încurajeze), tãria ºi soliditatea instituþiei matrimoniale ºi familiale se manifestã tocmai prin faptul cã transformãrile profunde ale societãþii de astãzi, în ciuda dificultãþilor ce izbucnesc de aici, fac sã aparã, foarte adesea ºi în diferite feluri, adevãrata naturã a acestei instituþii (cf. GS 47).

Cu aceastã speranþã în suflete exprimatã de Conciliu ºi cu încrederea în planul lui Dumnezeu, care rãmâne veºnic valabil, cu speranþa cã Maica Sfântã, ocrotitoarea noastrã, va rãmâne mereu alãturi de familiile noastre, vrem „sã înaintãm în larg”, cum ne cheamã Sinodul nostru diecezan, ºi sã oferim acestei instituþii divine cea mai mare preþuire, consideraþie ºi sprijin, în anul pastoral dedicat familiei ºi cãsãtoriei creºtine.

Cu dorinþe de binecuvântare ºi de preþuire pentru familiile diecezei noastre ºi pentru tot poporul creºtin.

Har ºi pace de la Domnul nostru Isus Cristos ºi ocrotire prin mijlocirea Maicii Domnului, patroana diecezei noastre.

Iaºi, 25 octombrie 2010 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

4 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

Actualitatea CER: Scrisoare pastoralã

Despre situaþia actualã a þãrii Cãtre clerul diecezelor ºi eparhiilor din România, tuturor persoanelor consacrate, iubiþilor credincioºi ºi credincioase piscopii catolici din România, întruniþi în sesiunea de toamnã a conferinþei episcopale, la Lugoj, având în vedere situaþia actualã a þãrii, doresc sã vã transmitã un mesaj pastoral. „Caritas enim Christi urget nos” (2Cor 5,14), caritatea Domnului nostru Isus Cristos ne îndeamnã pe noi, ca Bisericã (instituþie divino-umanã ce trebuie sã se îngrijeascã de binele sufletesc al credincioºilor catolici ºi nu numai), sã împãrtãºim problemele dificile ale timpurilor actuale ºi sã reflectãm asupra modalitãþilor în care am putea veni în sprijinul pastoral al celor care au de suferit de pe urma actualei perioade de crizã economicã ºi politicã pe care o traverseazã România.

Cum a subliniat în repetate rânduri în ultima vreme Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, criza prin care trecem este în primul rând una de ordin moral.

De aceea, orice putere, dacã nu este bazatã pe o responsabilitate moralã ºi nu este motivatã de un profund respect al persoanei, înseamnã distrugerea umanului în sens absolut.

Suntem cu toþii conºtienþi de efectele crizei ºi simþim urmãrile dramatice ale mãsurilor de austeritate. Acestea au afectat la noi mai ales pe lucrãtorii din sectorul public, pe cei care îi educã pe copii, pe cei care îngrijesc bolnavii, pe cei care asigurã

E

liniºtea publicã, dar ºi persoanele în vârstã ºi în general familiile vulnerabile, adicã pe acelea cu venituri mici. Aceste soluþii de crizã, propuse în numele solidaritãþii, dar o solidaritate care nu þine seama de dialogul ºi de consensul social, care nu respectã transparenþa deciziilor ºi a actului de guvernare, care doreºte restrângerea dreptului la liberã exprimare, nu poate fi decât „o vorbã goalã care amãgeºte” (Ef 5,6). Consecinþele le putem vedea cu toþii în viaþa de fiecare zi, iar ele se agraveazã de la o lunã la alta: acutizarea sãrãciei, precaritatea locurilor de muncã, degradarea actului medical ºi al celui educativ, creºterea migraþiei forþei de muncã cu urmãri dezastruoase în planul dezbinãrii familiei, abandonul ºcolar, consumul de droguri, pierderea gustului ºi a respectului pentru darul cel mai de preþ fãcut de Dumnezeu omului: viaþa.

De aceea, dorim sã reafirmãm cu putere demnitatea persoanei umane ºi necesitatea rãsplãtirii muncii cu un salariu corespunzãtor ce permite un nivel de trai decent ºi oferã condiþiile necesare creºterii, educãrii ºi formãrii tinerei generaþii. Reamintim ºi subliniem faptul cã persoanele cu dizabilitãþi, cele în vârstã, bolnavii, sãracii, orfanii, migranþii ºi alte categorii de persoane ce necesitã asistenþã social-caritativã sunt cetãþeni cu dreptul la o viaþã decentã, iar mãsura grijii faþã de acestea reflectã de fapt nivelul de civilizaþie al unei naþiuni.

Dorim, de asemenea, sã subliniem cã întregul context actual, oricât de dificil ar pãrea, trebuie sã constituie pentru noi, creºtinii, o ocazie de întãrire în credinþã ºi speranþã în iubirea lui Cristos. O invitaþie la a nu ne închide sufletele în egoismul propriilor probleme ºi necesitãþi, ci tocmai, dimpotrivã, întorcându-ne spre Cristos, prin convertire ºi rugãciune, sã regãsim acele valori creºtine ce, punându-ne împreunã, ne ajutã sã putem rãspunde unor probleme ale semenilor noºtri. Astfel încurajãm apostolatul ordinelor ºi congregaþiilor cãlugãreºti, asociaþiile Caritas diecezane, asociaþiile persoanelor cu dizabilitãþi, asociaþiile pentru viaþã, educarea ºi catehizarea tinerei generaþii la diferite niveluri. „Veniþi la mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi eu vã voi odihni pe voi” (Mt 11,28).

Cristos Domnul ne cheamã ºi astãzi sã ne apropiem cu încredere de el, mai cu seamã atunci când suntem obosiþi sau în dificultate ºi ne promite cã, dacã vom ºti sã învãþãm blândeþea ºi smerenia lui, vom gãsi odihnã sufletelor noastre. Noi, pãstorii Bisericii din România, împãrtãºind dificultãþile credincioºilor noºtri, vã asigurãm de rugãciunile noastre pentru fiecare dintre voi ºi pentru cei care actualmente au fost rânduiþi la cârma þãrii, pentru ca Domnul sã-i lumineze ºi sã-i responsabilizeze asupra împlinirii misiunii de care vor trebui ºi ei sã dea socotealã la timpul potrivit. „Harul Domnului nostru Isus Cristos ºi dragostea lui Dumnezeu ºi împãrtãºirea Sfântului Duh sã fie cu voi toþi!”

(2Cor 13,13). În numele episcopilor din România, al vostru episcop, Petru Gherghel

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Preoþi înmormântaþi în Iaºi (I) E

ste luna noiembrie, lunã în care ne orientãm spre cei care au trecut la cele veºnice: rude, prieteni, cunoscuþi, care într-un fel sau altul ºi-au lãsat amprenta peste viaþa noastrã.

Printre cei care ne-au influenþat viaþa sunt ºi pãstorii, aceia care au predicat evanghelia ºi au modelat comunitãþile în care am crescut sau în care trãim.

Au trecut discret la Domnul, au fost înmormântaþi în biserici sau în cimitire... Cei mai vechi au fost daþi uitãrii, iar altora nici mãcar nu le mai ºtim mormântul.

Cu intenþia de a recupera memoria lor, mi-am propus sã-i descopãr pe aceia care au fost înmormântaþi în Iaºi. Mai întâi m-am îndreptat spre cimitirul „Eternitatea”, rãmânând pentru viitor sã notez câte ceva ºi despre cei înmormântaþi în catedralã sau în cimitirele din jurul catedralei ºi de la Seminar. Date mai amãnunþite ºi imagini mai multe vor apãrea în „Almanahul Presa Bunã 2011”.

Era a doua zi dupã sãrbãtoarea Sfântului Francisc din Assisi, când împreunã cu pr. Iosif Dorcu ºi cu dl Eduard Lisacoschi am pornit spre cimitirul „Eternitatea”, cu gândul de a identifica mormântul celor 18 preoþi pe care i-am gãsit în registrele parohiale. Am trecut pe lângã capela maicilor „Notre Dame de Sion” (construitã în anul 1898) ºi ne-am îndreptat pe alee spre cavoul preoþilor. În cavoul, cumpãrat de pãrinþii Iosif Simon ºi Gaºpar Bachmeier, „executat, dupã cum se noteazã, Carpan D-tru”, aºteaptã învierea de apoi

patru preoþi. Primul este pr. Carmil Tocãnel (27 noiembrie 1907 – 10 ianuarie 1973). În partea lateralã a cavoului este placa de marmurã, care noteazã sub fotografia lui: „Înflãcãrat apostol ºi devotat slujitor al altarului, sprijinitor al celor umili ºi nevoiaºi, eminent profesor la Institutul Teologic Iaºi, strãlucit compozitor, dirijor al corului catedralei catolice Iaºi, a înãlþat sufletele credincioºilor, dãruindu-ºi întreaga viaþã pentru mântuirea lor. Sã se odihneascã în pace!”. Dupã anul 1990, rudele au dorit sã-i ducã rãmãºiþele la Barticeºti, locul de naºtere. Au renunþat la idee, când au descoperit cã trupul neînsufleþit nu era putrezit.

Al doilea înmormântat în cavou este pr. Ioan Jicmon (27 martie 1915 – 27 iunie 1980). Sub fotografie este scris: „Suflet generos ºi nobil, a rãspuns cu iubire la chemarea Domnului, dedicându-se plin de zel sufletelor «în drum spre veºnicie», eminent ºi distins profesor al Institutului Teologic din Iaºi ºi, în calitate de pãrinte spiritual al viitorilor preoþi, ºi-a gãsit bucuria în rugãciune ºi meditaþie, în cãrþi ºi în scrieri. Preoþii ºi credincioºii se înclinã cu respect ºi pioasã aducere aminte în faþa chipului sãu luminos. Sã se odihneascã în pace!”.

Al treilea este pr. dr. Gaºpar Bachmeier (13 noiembrie 1909 – 9 iulie 1971). Are cruce din piatrã în capãtul zonei îngrãdite a cavoului, în partea de sud. Undeva jos, în dreapta, este notat: „Acest monument, pios omagiu din partea Arhidiecezei de Bucureºti”.

6 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

Pe crucea de piatrã, sub fotografia pãrintelui, încã se mai poate descifra scrisul: „Pios slujitor al altarului, distins profesor, paroh de Iaºi ºi prorector al Institutului Teologic. Cu frica lui Dumnezeu ºi dragoste faþã de oameni. A sãdit în sufletele elevilor ºi credincioºilor dragoste ºi credinþã. Suflet blând, mereu deschis pentru nevoile aproapelui. Odihneascã-se în pace!”. În cavou este ºi placa de marmurã a pr. Gheorghe Vameºiu (6 februarie 1912 – 16 februarie 1992). Cavoul fiind încuiat, prin geam i-am putut citi doar numele.

Undeva, aproape de cavou, în partea de est, dl Lisacoschi ne aratã mormântul îngrãdit cu un gãrduþ de fier al pr. Francisc Habeni, SJ. Din fotografia cu barbã mare ne priveºte cu blândeþe „întâiul rector al Seminarului Catolic din Iaºi, nãscut la

19 septembrie 1820, decedat la 7/19 august 1894. Elevii recunoscãtori”. Placa de marmurã, fãcutã de Scutari, e aplicatã pe crucea de piatrã. De la jumãtate, crucea este ruptã. Dl Lisacoschi ridicã jumãtatea de sus, din fier, ºi o aºazã deasupra pentru a o putea fotografia. O micã placã de marmurã ne aratã cã tot acolo este înmormântat „Andriºcã Petru, seminarist” (1913 – 31 martie 1929). Registrele parohiale aratã cã era din Oituz-Grozeºti, a murit de meningitã-tuberculozã, fiind înmormântat la 2 aprilie 1929 de pr. Ulivi, rector, pr. A. Gabor ºi pr. Dumitru Romila, paroh. În apropiere este un alt fost seminarist înmormântat: Cojocaru Ion (13 decembrie 1941 – 13 ianuarie 1972).

Un alt loc îngrãdit, în care încap douã sau trei morminte, este în pãrãsire. Bucãþi din crucile cãzute au fost acoperite cu pãmânt.

Poate cã aici este vreunul dintre preoþii pe care nu am reuºit sã-i gãsim: Bartolomeu Chwata, SJ, decedat la 10 noiembrie 1890 (primul preot catolic înmormântat în „Eternitatea”) sau Alois Gheorghe Boacã, decedat la 7 august 1894.

Ne îndreptãm spre mormântul pr. Petru Martinescu. Se aflã

spre capela maicilor, în spate, aproape de aleea paralelã cu aceea care duce spre cavoul preoþilor.

Este într-un cavou împreunã cu rudele. Pe placa de marmurã din stânga, aplicatã aproape de baza crucii, alãturi de fotografie, este numele ºi o rugãciune: „Preot Petru Amartinesei, nãscut: 25 ianuarie 1915, decedat: 19 mai 1998.

Lumina cea veºnicã dã-i-o lui, Doamne, ºi lumina cea fãrã de sfârºit sã-i strãluceascã lui!”.

Trecem în parcela din faþa capelei. Mai sus, mergem pe o cãrare vreo 150 m. În dreapta, la umbra unui nuc, în apropiere de un pin, este mormântul îngrãdit al pr. Friedrich. Pe un monument de granit negru, „donat de Arhiepiscopia Rom-Cat. Buc.”, sub fotografie, este notat: „Pentru mine viaþa este Cristos, iar moartea un câºtig (Efes I,21).

Preot profesor Rafael Friedrich, nãscut: 13 ian. 1914, la Colelia; hirotonit preot la 29 iunie 1939, Buc.; adormit întru Domnul la 11 mai 1969, la Iaºi. Sã se odihneascã în pace!”.

Lângã pr. Friedrich, dupã un mormânt, este „Monseniorul Dumitru Romila, * 13 mai 1897, † 23 I 1965. Requiescat in pace!”.

Placa de marmurã, pe care se aflã ºi fotografia pãrintelui cu

beret, e aplicatã pe o cruce de fier. Lipitã de cruce, cu faþa spre capelã, este o statuie a Maicii Domnului aºezatã pe un soclu pe care scrie Ave Maria. Cele douã morminte din urmã par îngrijite, curate, cu flori sãdite în interiorul gãrduþului de fier.

Pornim în sus, aproape de aleea care merge perpendicular pe cea dinspre capela preoþilor. Întâlnim o cruce din granit negru. La bazã, sub fotografie: „Hic iacet episcopus dr. Marcus Glaser: 1880-1950. Requiescat in pace!”. Deasupra mormântului, înconjurat cu un gard de ciment ºi bare de fier, sunt flori, iar în partea opusã crucii strãjuieºte un mic pin. În partea dinspre vale este mormântul preotului „Orestes Tuºinschi, parochus Iassiensis: * 6.VIII.1898 – 12.III.1954.

Requiescat in pace!”. Pe mormânt, lângã crucea mare din piatrã, a crescut un pin mare. Mormântul este îngrãdit la fel ca acela al episcopului. (va urma) Pr. Cornel Cadar

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Catedrala din Iaºi la ceas aniversar nul 2005 va rãmâne scris A cu litere de aur în istoria catolicilor din Iaºi: este anul în care au primit de la Dumnezeu, în dar, minunata catedralã din Iaºi „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”, care a fost consacratã la 1 noiembrie. Într-o zi de toamnã blândã, zi de sãrbãtoare, PS Petru Gherghel, înconjurat de 22 de episcopi, de mulþi prelaþi strãini ºi de sute de preoþi, a invocat puterea Duhului Sfânt asupra acestei minuni, care a prins viaþã în decurs de zece ani: noua catedralã.

Copleºit de mãreþia unui eveniment în premierã, dar ºi vizibil bucuros de împlinirea unui vis, PS Petru Gherghel spunea: „Bucuria noastrã a fost mare întrucât astãzi s-a împlinit un testament lãsat de înaintaºii noºtri de a avea în Iaºi o catedralã vrednicã de aceastã cetate ºi de aceastã inimã a diecezei.

S-a împlinit un vis conceput în ziua consacrãrii mele ca episcop, acum 15 ani”. În cuvântul sãu, PS Reinhard Lettmann, atunci episcop de Münster spunea: „Am sfinþit aceastã catedralã în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu. Celebrãm la acest sfânt altar taina Euharistiei, cum Isus însuºi ne-a îndemnat: «Faceþi aceasta în amintirea mea!». Am sfinþit aceastã catedralã în sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor. Prin Litania tuturor sfinþilor am cerut ajutorul Domnului ºi ne

simþim în aceastã catedralã în comuniunea sfinþilor”.

Dupã cinci ani putem sã vedem cã noul edificiu îºi gãseºte din plin locul ºi rolul în viaþa catolicilor din Iaºi ºi nu numai: duminicã de duminicã e loc de rugãciune ºi de comuniune, nenumãrate sunt momentele de rugãciune pentru pelerinii care poposesc la Iaºi, mii de vizitatori i-au trecut pragul, multe concerte au fost prezentate de corurile noastre, zeci de concerte de orgã au atras nu numai pe catolici, ci ºi pe toþi melomanii Iaºiului ºi am putea continua. Îmi amintesc de un diplomat spaniol care a afirmat: „Aveþi o adevãratã minune aici la Iaºi. Nu credeam cã voi avea surpriza sã gãsesc o asemenea catedralã aici”.

Dupã consacrarea din 2005, noua catedralã a continuat sã fie împodobitã: lampadarele din exterior, marile mozaicuri cu cei patru evangheliºti, grota Maicii Domnului din faþa catedralei, parcuri ºi altele.

Dar, poate, cel mai frumos elogiu îl face catedralei scriitorul Grigore Ilisei: „Un spaþiu al rugii, care te duce cu gândul la începuturile lumii, unde, în peºterile scobite în mãruntaiele pãmântului, primii creºtini se smereau în rugãciune. Mozaicurile din piatrã albã, cu incizãrile Cãii crucii, învelindu-i ca

8 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

o nãframã tâmplele, îmi aduc aminte de þinuturile italice de dupã romani ori de picturile rupestre. Poþi lesne sã crezi cã te afli sub faldurile de mãtase ale unui fabulos cort de la începuturile lumii, în strânsura mulþimilor închinãtoare de nomazi (…). Laºi liberã imaginaþia ºi sui în univers cosmogonic. Bolta cereascã înfloreºte deasupra-þi.

Gândurile zboarã în stol, se întorc ºi coboarã, ºi te coboarã pe pãmânt, în lumea realã, dar încãrcatã de misterul divin al unei bazilici contemporane, pline de simboluri ºi metafore, sublimate în forme ºi culori. O bazilicã ce reînvie spaþii sacre ale vechimii, impregnându-le cu duhul prezentului (…). PS Petru Gherghel, iniþiatorul ºi catalizatorul energiilor româneºti ºi universale pentru ridicarea aºezãmântului, o aseamãnã cu a lui Isus coroanã ºi înscrie pe frontispiciul intrãrii zicerea Mântuitorului: «Ca toþi sã fie una!», sugerând puterea magneticã a acestui topos sfânt de a aduna lumea sub semnul dumnezeirii. Înãlþarea ºi consacrarea catedralei este un sfârºit de ciclu.

Altul se va deschide, de bunã seamã. Catedrala cea nouã tâlcuieºte o victorie a credinþei”.

Pr. Iosif Dorcu

Viena

Întâlnire ecumenicã Cea de-a XII-a Adunare Generalã a Comisiei Mixte Internaþionale pentru Dialog Teologic între Biserica Catolicã ºi Bisericile Ortodoxe s-a desfãºurat la Viena în perioada 20-27 septembrie.

a întâlnire au fost prezenþi 23 de membri ai delegaþiei L catolice. Bisericile Ortodoxe au fost reprezentate în majoritatea lor, cu excepþia Patriarhiei Bulgariei. Astfel au fost prezenþi reprezentanþi ai Patriarhiei Ecumenice, ai Patriarhiilor de Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Moscova, Serbia, România, Georgia, precum ºi ai Bisericilor din Cipru, Grecia, Polonia, Albania, Cehia ºi Slovacia.

Lucrãrile comisiei s-au desfãºurat sub coordonarea celor doi copreºedinþi, arhiepiscopul Kurt Koch, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor ºi mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, asistaþi fiind de cãtre doi secretari, mitropolitul Gennadios de Sassima ºi preotul Andrea Palmieri.

Teologii au analizat tema „Rolul papei în comuniunea Bisericilor din primul mileniu”, pe baza unui text de lucru pregãtit de cãtre Comitetul Mixt de Coordonare, care s-a întâlnit la Aghios Nikolaos în Creta, în urmã cu doi ani. Acest subiect de interes maxim („primum inter pares”) nu este doar istoric, care aparþine trecutului, ci este de actualitate, întrucât Bisericile încearcã ºi astãzi sã

gãseascã o nouã cheie pentru a putea elimina obstacolul din calea unitãþii.

La întâlnirea de la Viena, arhiepiscopul Kurt Koch a citit invitaþia la rugãciune adresatã de papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia audienþei generale de miercuri, 22 septembrie, din Piaþa „Sfântul Petru”. Mitropolitul Ioannis al Pergamului a citit un mesaj cãtre participanþi din partea patriarhului ecumenic Bartolomeu I. Din partea celor doi copreºedinþi ai Comisiei Mixte a fost trimisã o scrisoare cãtre fostul preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, cardinalul Walter Kasper, exprimând recunoºtinþa ºi aprecierea pentru serviciul ºi contribuþia semnificativã adusã dialogului dintre cele douã Biserici creºtine.

Reuniunea de la Viena s-a dovedit a fi un semn al dorinþei de a percepe noua realitate a celor douã Biserici, aºa cum a subliniat episcopul Kurt Koch: „Încercãm sã învãþãm ceva nou, în calitate de creºtini în Europa, pentru a putea sã respirãm cu cei doi plãmâni”. Întâlnirea a fost marcatã de un spirit de fraternitate, încredere ºi colaborare, membrii comisiei încredinþând continuarea dialogului ecumenic rugãciunilor credincioºilor din toate Bisericile.

Printre participanþii la acest dialog a fost ºi cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaþiei pentru Bisericile Orientale. Fiind pentru prima datã

la Viena, Eminenþa sa a voit sã ia legãtura ºi cu o comunitate parohialã. Cunoscându-l de ceva vreme ºi însoþindu-l îndeaproape la aceastã sesiune internaþionalã, cardinalul a avut amabilitatea sã viziteze ºi comunitatea catolicã a Parohiei Arsenal din Viena, al cãrei paroh sunt. Vizita a fost programatã pentru duminicã, 26 septembrie, în biserica „Maria Biruinþei”, un edificiu plin de istorie ºi tradiþie, plasat în sectorul 3 al Vienei.

Bucuria noastrã a fost ºi mai mare, întrucât, în aceeaºi duminicã, noi am celebrat Ziua Recunoºtinþei sau Ziua Recoltei, Liturghia solemnã fiind prezidatã de însuºi cardinalul Leonardo Sandri.

Pentru comunitate a fost un moment deosebit, deoarece este pentru prima datã când un cardinal de la Roma a vizitat aceastã bisericã. Cardinalul Sandri a rãmas profund impresionat de istoria plinã de semnificaþie a acestei biserici, care vine tocmai din timpul monarhiei ºi care a avut un rol important în decursul istoriei. Cuvintele pline de încurajare ale cardinalului ne-au îndemnat sã ducem mai departe vestea cea bunã a mântuirii ºi într-un mod particular celor care stau departe de Bisericã. Este necesar ca fiecare creºtin sã se angajeze apoi în apostolatul pentru unitatea creºtinilor.

Pr. Iosif Antoci

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Hirotoniri de diaconi

E bine de ºtiut

Fiþi sfinþi!

F

n sãrbãtoarea Sfântului FranÎa avut cisc din Assisi (4 octombrie), loc la Institutul Teologic Franciscan din Roman hirotonirea întru diaconat a zece tineri: cinci pentru Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, patru pentru Ordinul Fraþilor Minori Capucini ºi unul pentru Congregaþia „Don Orione”.

Celebrarea a început prin procesiunea din amfiteatrul Institutului cãtre capelã. Cei peste 150 de preoþi, împreunã cu PS Petru Gherghel, pr. Emilian Cãtãlin, ministrul provincial, ºi pr. Leon Budãu, custodele Fraþilor Minori Capucini din România, au fost însoþiþi în procesiune de cântecele studenþilor teologi, cãrora li s-a alãturat la animarea ceremoniei

Noii diaconi

Ianoº-Mihai Benchea, OFMCap. (Gioseni); Paul-Daniel Coman, OFMCap. (Slãnic-Moldova); Ioan Dâscã, OFMConv.

(Gherãeºti); Marian-Mihai Huºanu, OFMCap. (Timiºoara „Naºterea Sfintei Fecioare Maria”); Ionuþ-Liviu Ichim, OFMConv. (Sagna); Ioan Lupu, OFMConv.

(Rotunda); Dragoº-Paul Mîrþ, OFMConv.

(Sãbãoani „Sfântul Mihail Arhanghelul”); Eugen Murariu, OFMCap. (Frumoasa); Florin Orza, OFMConv. (Strâmtura, MM); Marius Vereºoaie, Congregaþia „Don Orione”, (Gherãeºti).

un grup de copii din Parohia Buruieneºti. Alãturi de tinerii candidaþi la treapta diaconalã au mai fost familia, prietenii ºi colegii din cadrul Institului Franciscan.

Predica a fost þinutã de PS Petru Gherghel, care a evocat figura sfântului Francisc, amintind câteva dintre cele mai importante evenimente din viaþa acestuia.

Dupã predicã a urmat ritualul hirotonirii: invocarea mijlocirii tuturor sfinþilor, impunerea mâinilor, rugãciunea de consacrare, primirea dalmaticii, primirea Sfintei Scripturi, promisiunea ascultãrii ºi respectului faþã de episcopul diecezan ºi de superiorii legitimi ºi dãruirea pãcii. În cuvântul de încheiere, Preasfinþitul i-a îndemnat pe toþi, atât pe credincioºi, cât ºi pe preoþi ºi pe diaconi, sã se susþinã ºi sã se ajute reciproc, aºa cum ne-au dat mãrturie ºi înaintaºii noºtri, pentru cã, a mai spus Excelenþa sa, reluând o vorbã a pãrintelui rãposat Mihai Rotaru, acolo unde preoþii sunt buni ºi credincioºii sunt buni, iar unde credincioºii sunt buni ºi preoþii sunt buni.

Pr. Virgil Blaj, OFMConv.

10 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

iþi sfinþi, pentru cã eu, Dom„ nul, sunt sfânt” (1Pt 1,16). „Sfinþenia este un atribut al lui Dumnezeu, care exprimã transcendenþa ºi separarea sa de orice realitate creatã, mai ales de rãu ºi de pãcat. (…) Sfinþi, în sens larg, sunt toþi creºtinii care, însufleþiþi de virtutea dragostei, trãiesc ºi mor în harul lui Dumnezeu ºi se bucurã de fericirea veºnicã a raiului. În sens strict, sunt sfinþi toþi acei creºtini pe care Biserica i-a ridicat la cinstea altarelor, pentru cã au practicat în mod eroic virtuþile creºtine sau pentru cã ºi-au dat viaþa pentru credinþã, îndurând moartea de martir” (Ioan Tamaº, Mic dicþionar teologic, „Sapientia”, Iaºi, 2008). În solemnitatea Tuturor Sfinþilor (1 noiembrie) sunt comemoraþi toþi cei pe care Dumnezeu i-a primit în împãrãþia sa ºi ne sunt acum mijlocitori în faþa sa, fie cã sunt menþionaþi sau nu în calendare. În calendarul nostru sunt amintiþi în fiecare an 479 de sfinþi.

Dintre aceºtia, 196 sunt prezenþi în calendarul roman general, comemoraþi la aceeaºi datã fixã în bisericile din toatã lumea. ªi dintre oamenii celui de-al treilea mileniu, Dumnezeu continuã sã-ºi aleagã sfinþii ºi sã-i ofere Bisericii ºi lumii ca modele.

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

Monografii

Sfinþirea bisericii din Odobeºti C

onsacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii „Sfânta Fecioarã Maria, Regina Rozariului” din Odobeºti, Parohia Focºani, precum ºi hramul bisericii, au avut loc sâmbãtã, 9 octombrie. Liturghia, care a început la ora 11.00, a fost prezidatã de PS Petru Gherghel.

Au concelebrat 17 preoþi veniþi din parohiile vecine. De asemenea, au participat numeroºi credincioºi, atât catolici cât ºi ortodocºi, din Odobeºti, dar ºi din localitãþile învecinate.

La ora 10.45, pr. Mihai Budãu, parohul locului, ºi pr. Cãtãlin Farcaº, vicar parohial, l-au întâmpinat pe Preasfinþitul cu pâine ºi sare în faþa porþilor bisericii, urându-i bun venit în mijlocul comunitãþii din Odobeºti.

Dupã ritualul de început, când Preasfinþitul a tãiat panglica inauguralã ºi i-a oferit pãrintelui paroh cheia bisericii, preoþii ºi credincioºii au intrat în bisericã pentru celebrarea Liturghiei. În momentul penitenþial episcopul a sfinþit apa ºi a stropit poporul în amintirea Botezului, apoi a urmat liturgia cuvântului.

Cuvântul de învãþãturã a fost þinut de PS Petru Gherghel, care a evidenþiat importanþa bisericii în viaþa unei comunitãþi ºi i-a felicitat pe toþi cei care au dorit ºi au muncit ca în aceastã parte a Diecezei de Iaºi (unde, în trecut, a existat Episcopia Cumanilor) sã existe o bisericã catolicã. Totodatã, Preasfinþitul a subliniat faptul cã fiecare

credincios trebuie sã fie o piatrã vie din care este clãditã Biserica lui Cristos, adunarea celor sfinþi, evidenþiind aici importanþa mijlocirii Maicii Domnului în viaþa creºtinului, sub patronajul cãreia a fost pusã biserica.

Dupã predicã au urmat Litania tuturor sfinþilor, rugãciunea de consacrare, ungerea altarului ºi a pereþilor cu sfânta crismã. Pr. Mihai Enãºel, decan de Piatra Neamþ, ºi pr. Mihai Budãu, decan de Focºani, au fost cei care au uns ºi incensat pereþii bisericii; apoi, pe altar, s-a aºezat un vas cu cãrbuni încinºi ºi s-a pus tãmâie, dupã care altarul a fost acoperit cu o faþã de altar peste care s-au pus lumânãrile aprinse de episcop ºi florile. Celebrarea a continuat apoi cu liturgia euharisticã.

Dupã rugãciunea finalã, în cuvântul adresat episcopului ºi credincioºilor, pãrintele paroh a þinut sã sublinieze meritul pãrintelui Mihai Enãºel, fost paroh ºi decan de Focºani, care a iniþiat lucrãrile pentru construirea acestui locaº de cult la 1 mai 2006. Totodatã, a dorit sã le mulþumeascã celor care au contribuit la realizarea acestui proiect: domnilor ingineri Lupu, Trifaº ºi Constantiovici, maistrului Damian Vasile, tuturor binefãcãtorilor, amintindu-l

în special pe pr. dr. Vladimir Petercã. Apoi a anunþat credincioºii cã începând de duminicã, 10 octombrie, sfânta Liturghie se va celebra în biserica nou-sfinþitã la ora 12.30 în fiecare duminicã. La sfârºit, PS Petru Gherghel le-a înmânat celor doi parohi ºi decani, pr. Mihai Enãºel ºi pr. Mihai Budãu, crucea sinodalã ºi a înzestrat biserica cu un potir nou, dãruit special cu aceastã ocazie.

Noua bisericã are ca dimensiuni: lungime 20 m, lãþime 7,5 m, înãlþimea interioarã 8 m ºi înãlþimea exterioarã 20 m.

Capacitatea bisericii este estimatã la 200 de locuri. Construcþia a fost realizatã într-un stil modern ºi este prevãzutã cu douã turnuri. Pe peretele de la intrarea în bisericã este prinsã o placã de marmurã în care este imploratã rãsplata vieþii veºnice pentru cei care au contribuit la construirea bisericii.

Pr. Cãtãlin Farcaº

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR Fericitul Bogdánffy Szilárd

Martir al comunismului Episcopul dr. Bogdánffy Szilárd, unul dintre primii martiri ai comunismului, a fost ridicat la cinstea altarelor în catedrala din Oradea la 30 octombrie. Arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, a prezentat decretul de beatificare. Liturghia solemnã a fost prezidatã de cardinalul Erdõ Péter, arhiepiscop ºi mitropolit de Budapesta, primatul Ungariei. La eveniment au participat un numeros grup de arhierei, credincioºi ºi invitaþi din þarã ºi de peste hotare. Din Dieceza de Iaºi au participat PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã.

ogdánffy Szilárd Ignác s-a nãscut la 21 februarie 1911 B în Banatul de Nord. A absolvit Gimnaziul Piarist din Timiºoara ºi Seminarul Teologic din Oradea. A fost hirotonit preot în catedrala din Oradea, la 29 iunie 1934, de cãtre episcopul István Fiedler.

Datoritã calitãþilor deosebite, încã de timpuriu, a fost cooptat în activitãþi de coordonare la nivel diecezan atât la Oradea, cât ºi la Satu Mare. În octombrie 1939 a fost arestat, iar la 21 decembrie 1939 a fost trecut peste graniþã împreunã cu alþi 35 de deþinuþi, dintre care 15 preoþi. Între anii 1940 ºi 1943, Bogdánffy Szilárd a efectuat studii în filozofie ºi dogmaticã la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, obþinând titlul de doctor în teologie.

Reîntors în România, în anul 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic „Szent József” din Oradea. În aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al catedralei episcopale din Oradea ºi numit vicar episcopal. Cu câteva zile înainte de arestarea episcopului de Satu Mare ºi Oradea, Ioan Scheffler (martie 1949), Bogdánffy Szilárd a fost consacrat

episcop al acestei dieceze. A fost consacrat în clandestinitate, la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 de ani, în capela Nunþiaturii Apostolice din Bucureºti, de cãtre episcopul Gerald Patrick Aloysius O’Hara de Savannah, regent al Nunþiaturii Apostolice din România.

La 5 aprilie, în acelaºi an, a fost arestat la Oradea ºi purtat prin cele mai grele închisori: Jilava, Sighet, Capul Midia ºi Aiud. Condamnarea de 12 ani de muncã silnicã a fost datã abia în anul 1953. În decursul detenþiei, se urmãrea constrângerea deþinutului pentru a renunþa la fidelitatea faþã de credinþã, faþã de Sfântul Pãrinte ºi faþã de disciplina Bisericii Catolice. Rãmânând statornic în chemare, dupã lungi ºi grele chinuri, moare la 1 octombrie 1953 la Aiud, la vârsta de 42 de ani.

Deºi rareori vorbea despre suferinþele proprii, de la episcopul Bogdánffy a rãmas urmãtoarea mãrturie: „Oasele de la picioare mi-au fost dislocate, cãci am primit 72 de lovituri la tãlpi”. Una dintre mãrturiile care au rãmas despre felul în care a îndurat regimul de detenþie vine din partea episcopului

12 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

greco-catolic de Lugoj, Ioan Ploscaru, care l-a amintit în memoriile sale drept blând ºi modest. Din cauza disponibilitãþii sale de a-i ajuta pe ceilalþi a fost supus la torturi ºi izolat la „neagra” (celulã pentru un singur deþinut, fãrã ferestre ºi fãrã posibilitatea aºezãrii pe orizontalã), unde rezistenþa umanã era încercatã la limitele extreme ale supravieþuirii.

La 27 martie 2010, papa Benedict al XVI-lea a aprobat Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor decretul privitor la martirajul episcopului Bogdánffy Szilárd. Când a ajuns în România vestea acestei decizii, arhiepiscopul romano-catolic de Bucureºti, Ioan Robu, a spus: „Vestea beatificãrii episcopului Bogdánffy aduce mare bucurie în întreaga Bisericã Catolicã din România. Desigur, Bogdánffy, ca preot ºi episcop, a slujit Dieceza de Oradea ºi Satu Mare, dar ca martir pentru credinþã dã bucurie întregii Biserici Catolice”.

Un eveniment identic celui din Oradea va avea loc la 3 iulie 2011, la Satu Mare, când va fi beatificat episcopul martir Scheffler Janos.

Claudiu Bulai

Construcþii în Diecezã

Dancu in punct de vedere administrativ, Dancu este un sat D al comunei Holboca, judeþul Iaºi, format în cea mai mare parte dintr-un cartier de blocuri, în care trãiesc peste 6.000 de locuitori. Din punct de vedere religios, majoritatea aparþin Bisericii Ortodoxe, doar 5% aparþin Bisericii Romano-Catolice, mai exact 236 de suflete.

Dancu trebuia sã fie locul ideal al comuniºtilor. A fost construit în grabã la începutul anilor 1980, fãrã biserici, fãrã lãcaºuri de cult, fãrã elemente de confort ºi de civilizaþie. La marginea oraºului Iaºi, în care înflorea economia comunistã, a fost gândit ca un mare dormitor pentru clasa muncitoare, fii ai þãranilor din satele din jurul Iaºiului. În ciuda vitregiilor istoriei, a presiunilor sociale ºi psihologice, în inima acestor oameni dezrãdãcinaþi din comunitãþile ºi tradiþiile familiale de la þarã, s-a pãstrat un puternic simþ al

credinþei ºi al apartenenþei la Bisericã. Dupã cãderea comunismului, cei mai mulþi au rãmas în aceastã zonã. Pentru mulþi dintre ei schimbarea a venit prea târziu ca sã o poatã lua de la capãt sau sã-ºi încerce norocul în strãinãtate. Multe familii tinere se mutã din centrul localitãþii pentru cã aici este mai multã liniºte, iar pãmântul ºi locuinþele sunt un pic mai ieftine. Tendinþa parohiei este, aºadar, de creºtere.

Parohia Dancu a fost înfiinþatã prin decret episcopal la 1 mai 2007, prin desprinderea de Parohia Tomeºti. Biserica parohialã actualã este, de fapt, o micã capelã din lemn cu hramul „Regina Sfântului Rozariu”. Începând cu 1 septembrie 2009, parohul comunitãþii este pr. Iulian Tancãu. Parohia este alcãtuitã din 78 de familii, cu un numãr total de 236 de persoane dintre care 131 de adulþi, 72 de tineri ºi 33 de copii.

Capela din lemn a fost improvizatã în anul 1999. Mãcinatã de intemperii, fãrã fundaþie, fãrã izolaþie ºi deterioratã, capela nu mai oferã condiþiile necesare unui act de cult decent ºi sigur. În consecinþã, actualul paroh, la 13 septembrie, în plinã crizã economicã, a avut curajul sã înceapã construirea noii biserici care va avea acelaºi hram ca biserica actualã: „Regina Sfântului Rozariu”.

Proiectantul noii biserici este arhitectul Iulian Crupa din Iaºi, iar constructorul este inginerul Ioan Andrici, tot din Iaºi. Biserica nouã va fi amplasatã lângã cea veche, având 22 de metri lungime, 11 metri lãþime ºi 22 de metri înãlþime. În momentul actual, stadiul lucrãrilor a ajuns la terminarea fundaþiei ºi a subsolului, urmând ca pe viitor sa fie ridicate zidurile. Construcþia bisericii urmeazã stilul gotic.

Cu efortul credincioºilor, cu ajutorul binefãcãtorilor ºi cu deplinã încredere în ajutorul lui Dumnezeu, prin mijlocirea Reginei Sfântului Rozariu, se doreºte terminarea cât mai grabnicã a noii biserici.

Pr. Iulian Tancãu

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Cu verigheta la amanet unt mai bine de zece ani de S când ne-am jurat unul altuia iubire pentru toatã viaþa.

Ne-am promis atunci sã rãmânem fideli, indiferent de bucuriile sau încercãrile prin care vom trece. ªtiam cã ideea de a ne uni în sacramentul Cãsãtoriei este o decizie curajoasã. De aceea am dorit sã o luãm doar noi doi.

I-am ascultat cu mult respect pe ceilalþi, dar decizia finalã ne-a aparþinut doar nouã.

Timpul însã a trecut. Pe parcurs, iubirea noastrã s-a descotorosit de ceea ce era impuls de moment ºi declaraþii romantice, greu de crezut ºi de îndeplinit, declaraþii doar de dragul declaraþiilor, iubire specificã tinerilor. Viaþa în noi „s-a aºezat”, iar odatã cu ea ºi modul de a înþelege iubirea. Au început sã aparã copiii ºi odatã cu ei noi provocãri, noi prioritãþi.

Lumânãrile pe care le aprindeam deseori la cinele noastre, trandafirii roºii, apelativele drãguþe pe care ni le adresam unul altuia ºi chiar ºerveþelele colorate pe care le foloseam, toate acestea, deodatã, nu-ºi mai gãseau justificarea. Ceea ce era curios însã era faptul cã nici unul dintre noi nu ne întrebam de ce. „Probabil cã aºa trebuie sã fie”, mai gândeam eu câte o datã, nostalgicã oarecum dupã timpurile trecute. Îi admiram mereu pe cei care, în bisericã, celebrau 25 sau chiar 50 de ani de cãsãtorie. „Ce eroi, îmi spuneam în minte!

Dacã ei au reuºit… noi de ce nu am reuºi?”

ªi, sincer, era sã nu reuºim!

Spuneam cã în familia noastrã au început sã vinã copiii.

I-am primit cu bucurie pe fiecare dintre ei, dar cu fiecare copil sosit, din cauza atenþiei mari pe care i-o dãdeam ºi apoi pe care le-o dãdeam tuturor, mã îndepãrtam mai mult de soþul meu. „E firesc!”, îmi spuneam.

Copiii au nevoie de educaþie, de grija mamei, de iubirea ei. În lipsa soþului care lucreazã, cineva trebuia sã se ocupe ºi de ei. ªi am început sã mã preocup! Încet, încet, creºterea lor presupunea noi atitudini. Eram pentru ei ºi mamã ºi tatã. Soþul, de multe ori, întors de la serviciu, obosit ºi nervos, se mulþumea sã mãnânce, sã priveascã la televizor ºi sã se culce.

Erau lecþii de fãcut, anumite comportamente de corectat, haine de spãlat, de pregãtit totul pentru a doua zi, de vorbit la ºcoalã etc. Toate acestea m-au obosit. Efectiv, m-au obosit! ªi a venit acea zi nenorocitã în care am rãbufnit nervoasã. ªtiu cã am aruncat telecomanda televizorului pe geam.

Am reproºat soþului indiferenþa ºi impasibilitatea în ceea ce priveºte creºterea copiilor.

I-am reproºat lipsa de atitudine ºi faptul cã m-a lãsat singurã.

A doua zi, încã supãratã, în dorinþa de a-i da o lecþie ºi mai mare, m-am dus sã-mi vând verigheta. Am intrat la un magazin de amanet, am scos verigheta ºi am spus vânzãtorului

14 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

cã vreau s-o vând. Vânzãtorul a luat-o, a privit-o lung, m-a privit ºi pe mine ºi mi-a spus: „Aceastã verighetã nu are nici o valoare!”. „Cum sã nu aibã nici o valoare? i-am rãspuns indignatã. Când am cumpãrat-o am dat pe ea o grãmadã de bani!”. „Da, nu are nici o valoare, a continuat el. Ea valoreazã numai împreunã cu a soþului ºi deoarece nu aþi adus-o ºi pe a lui, înseamnã cã el încã mai trãieºte. Aveþi probleme în familie?”.

Ruºinatã, am luat verigheta ºi am ieºit afarã. În aceeaºi searã i-am povestit soþului ceea ce mi s-a întâmplat cu amanetarul, iar el, la rândul lui, stingherit de gestul meu, mi-a spus: „Da, ai dreptate! Am greºit amândoi, eu lãsându-te singurã în administraþia casei ºi în creºterea copiilor, iar tu, din cauza la toate acestea, îndepãrtându-te de mine. Ne-am lãsat unul pe altul în singurãtate, iar aceasta era sã ne coste!

Ce inspirat a fost amanetarul!”.

(Corina) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducere de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

În modul acesta au ajuns la acoperiºul apartamentului, unde se afla închis Francisc.

– Elias, auzi ceva?

– Pst, pst, a ºoptit cel întrebat, nu mai puneþi întrebãri fãrã folos.

Fãrã zgomot, ca ºi o pisicã, s-a târât tocilarul pânã la mijlocul acoperiºului unde se afla deschizãtura spre odaia lui Francisc. Asculta cu atenþie prin deschizãturã; totul era liniºtit, numai suflarea regulatã a bãiatului arãta cã el doarme. Între timp l-a urmat ºi fratele pânã la acelaºi punct.

– Ce facem acum Elias? a început el sã întrebe încet.

Acesta a dus degetul la gurã, ca semn sã tacã, apoi a ºoptit: – Eu mã las pe funie în jos ºi îl voi trezi pe bãiat. Sunteþi destul de puternic ca sã-l trageþi în sus? Îndatã ce el va ajunge acolo, mã voi trage ºi eu pe funie în sus ºi o luãm la fugã cu bãieþaºul. Dar sã nu facem

zgomot, cãci altfel Ahmed ºi toþi vecinii ne vor urmãri.

– Bine, preasfânta Fecioarã sã ne ajute.

Elias s-a lãsat fãrã zgomot în acea încãpere. Ajuns jos, a mai stat câteva clipe liniºtit, orientându-se în odãiþa întunecoasã.

– Acolo în colþ trebuie sã fie, de acolo aud rãsuflarea, ºi-a zis el. Încã o clipã sã vãd unde este uºa. Aºa, acum înainte.

Cu bãgare de seamã, tocilarul dibui înspre colþul din dreapta odãii; deodatã s-a lovit de masa ce era lângã culcuºul bãiatului, aºa cã ea a cãzut cu zgomot la pãmânt. La aceastã gãlãgie, fratele pe nevrute a exclamat: – Sfântã Fecioarã ajutã.

Bãiatul, speriindu-se, a sãrit iute din pat.

– Cecco, încoace, încoace, eu vreau sã te eliberez, sunt aici, a zis tocilarul.

– Unde? Cine eºti tu? a întrebat bãiatul.

– Grãbiþi-vã, fugiþi, sunteþi trãdaþi a spus fratele. Vin persoane prin curte.

– Iute Cecco, noi te ducem la tatãl tãu. Într-o clipã, bãiatul era la Elias; acesta i-a pus funia în jurul trupului ºi imediat a ajuns pe acoperiº.

– În dreapta, prin uliþã, drept înainte, apoi daþi în strada cea latã care duce pe piaþa moscheii, a zis Elias. Grãbiþi-vã!

Abia s-a îndepãrtat cei doi ºi iatã un sclav de-a lui Ahmed s-a repezit în odaie. Dar tocilarul a apucat de gât pe sclav, care striga din toatã puterea dupã ajutor, ºi cu mâinile ca de oþel l-a trântit pe podea. Iute i-a legat mâinile cu o frânghie groasã ºi apoi dintr-o sãriturã era la funia de sub deschizãtura în acoperiº. Apucase deja funia ºi era cât pe ce sã-ºi ia vânt în sus, când deodatã s-a repezit în odaie Ahmed.

– Ha, pe profet, pentru aceasta o sã plãteºti scump de tot, a strigat corsarul ºi a îndreptat arma spre pieptul tocilarului.

Acesta s-a ferit de pumnal îndoindu-se spre spate ºi, înainte de a fi putut da piratul a doua loviturã, Elias l-a apucat fãcând uz de toate puterile sale ºi l-a trântit de zidul de piatrã, de s-a rostogolit suspinând ºi rãmânând nemiºcat locului.

Totuºi, din direcþia gangului lung bravul tocilar a auzit zgomotul noilor urmãritori. Imediat a tras decis zãvorul la uºã, a rãsturnat masa ºi a rezemat-o de uºã, a ridicat divanul punându-l deasupra ºi a tras apoi culcuºul lui Francisc sub deschizãtura din plafon. Sclavii ameninþau deja sã intre în odaie, când, iatã el, a reuºit sã ajungã pe platforma acoperiºului ºi sã scape. ¾

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre purgatoriu „Într-o zi, tata i-a spus mamei: «Cu tine... nu pot sã mã opresc în purgatoriu, voi merge direct în cer!»” (Cristina, 9 ani). „Purgatoriul este acolo unde oamenii, deºi suferã, au speranþa cã o sã le treacã” (Alina, 10 ani). „Purgatoriul este acolo unde abia s-a terminat iadul ºi unde încã nu a început paradisul” (Ana-Maria, 11 ani). „Am învãþat cã cine ajunge în purgatoriu mai are o ºansã sã ajungã în paradis. Cine ajunge ¾ 13.

În siguranþã De o jumãtate de orã Francisc era împreunã cu fratele la adãpost într-o odãiþã. Cât de mare era bucuria când l-a revãzut pe prietenul sãu, pe bunul pr. Isidor. În curând putea sã-i revadã pe scumpii sãi prieteni, pe credinciosul Ignaþiu ºi pe fr. Cristofor.

– Da, da, a început fr. Francisc, nãdejdea în Maica Domnului nu m-a lãsat nerãsplãtit. În clipa cea mai primejdioasã ea ne-a ajutat, micuþule, ºi de aceea, chiar la bãtrâneþe, nu uita cât de mult ne-a ajutat preasfânta Fecioarã.

Multe a mai avut Francisc de istorisit despre chinurile suferite, cum în ultimele zile corsarul l-a biciuit în patru rânduri, pentru cã nu voia sã se lepede de credinþã.

– O pãrinte, a spus el pãrintelui Isidor, tare mã dureau bãtãile; eu credeam cã oamenii aceºtia voiau sã mã ucidã ºi ispita era foarte mare, dar mi-am

în iad, este pierdut pentru totdeauna. Doamne, eu vreau sã ajung în paradis, iar de nu, mãcar în purgatoriu. Mãcar acolo mai am o ºansã!” (Hermina, 12 ani). „Isuse, scoate sufletele din purgator ºi condu-le alãturi de tine ºi de mama ta în cer” (Eduard, 8 ani). „Purgatoriul este ca o staþie de autobuz între iad ºi paradis. „Purgatoriul este locul în care Este invitat sã coboare cine nu se suferã numai câþiva ani” este pregãtit pentru urmãtoa- (Ioana, 8 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba rea” (Vincenþiu, 9 ani). adus aminte de ultimul dv. cuvânt: mai degrabã sã mor decât sã mã lepãd de credinþã.

– O fi scãpat Elias teafãr? a întrebat îngrijorat pr. Ludovic.

Ar fi trebuit sã fie deja aici.

– Nu mã tem pentru el, a rãspuns fratele. El este un flãcãu sprinten ºi tare viclean. Cu siguranþã, face un mare ocol pentru a duce pe oamenii lui Ahmed pe o cãrare greºitã. Dar stai, aud paºi; aºa-i, chiar el este. În aceeaºi clipã a nãvãlit ºi Elias în odaie.

– Slavã Domnului cã sunteþi aici, au strigat cu toþii ca dintr-o gurã.

– Sã ºtiþi cã Dumnezeu m-a pãzit în mod vãdit, cãci altfel corsarul m-ar fi scutit de acest drum.

– Aºa, acum întãriþi-vã ºi liniºtiþi-vã, l-a sfãtuit pãrintele, modul cum aþi scãpat puteþi sã ni-l istorisiþi mai pe urmã. În noaptea aceasta, rãmâneþi sub acoperiºul meu.

16 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

– Permiteþi-mi sã pun o întrebare acestui om, s-a rugat pr. Isidor. Spuneþi, Elias, v-aþi întâlnit cu corsarul?

– Dacã n-a murit încã, îºi va aduce aminte mult timp de pumnii mei.

– Rãu, rãu de tot, atunci nu sunteþi în siguranþã aici. ªtiþi ceva, mâine la prima orã sau mai bine chiar acum, mergem pe puntea corabiei care ne va duce la Catania; cãci pânã acolo îl voi conduce pe bãiat. Eu cred cã veþi fi un musafir binevenit al tatãlui lui Francisc. De restul se va îngriji Dumnezeu.

– Sigur, sigur, ce frumos va fi aºa! a jubilat micuþul. Cum se va bucura tata ºi mama, când vom ajunge toþi trei acolo.

– Nu se primesc obiecþiuni, omule, a rãspuns pr. Isidor, când a observat cã Elias cãuta sã arate greutãþile. Lãsaþi afacerea pe seama mea; domnul Ioan va înlocui în mod abundent mica avere ce o lãsaþi aici. (va urma)

PENTRU TINERI

Nimeni nu are ce am eu!

Pledoarie pentru încrederea de sine ulþi tineri sunt terorizaþi de aceeaºi problemã: înM crederea în sine! Se revarsã tumultul întrebãrilor de genul: Sunt în stare sã fac ceva bun?

Voi reuºi ceva serios în viaþa mea? Þine cu adevãrat cineva la mine?... M-am gândit atunci cã nu poþi fi senin ºi nu poþi construi ceva în viaþã dacã nu eºti convins de faptul cã valorezi, cã poþi face lucruri mãreþe, cã poþi sã te înalþi, cã poþi rãzbate! Papa Paul al VI-lea spunea: „În planul lui Dumnezeu, fiecare om este chemat sã creascã, deoarece orice viaþã este o vocaþie! Încã de la naºtere este dat tuturor, în germene, un ansamblu de atitudini ºi de calitãþi ce trebuie fructificate...”.

Ceea ce ne spune papa este cã suntem primii fãuritori ai vieþii noastre. Dumnezeu are într-adevãr grijã de noi, ne cãlãuzeºte, ne susþine, dar... ne ºi pune la treabã, tocmai pentru a ne arãta cã ne-a înzestrat cu puteri mãreþe.

Ceea ce suntem este darul pe care ni l-a fãcut Dumnezeu, însã ceea ce devenim este darul pe care îl facem noi lui Dumnezeu ºi lumii. Tocmai de aceea nu trebuie sã aºteptãm momentul potrivit, ci trebuie sã îl creãm. Spunea cineva cã cea mai importantã clipã este mereu cea prezentã, persoana cea mai semnificativã este cea care îþi stã în faþã, opera cea într-adevãr necesarã este iubirea. Poate uneori este uºor sã considerãm astfel lucrurile dacã nu ar fi o altã lege a vieþii care ne þine mereu cu picioarele pe pãmânt.

Aceastã lege este cã nimic nu se poate construi fãrã sudoare ºi lacrimi, deoarece ceea ce are valoare trebuie sã fie „udat” de aceste picãturi rodnice. Cui îi este fricã de spini nu va culege niciodatã un trandafir!

Nu existã persoanã care sã nu aibã un sens pe acest pãmânt ºi care sã nu aibã în sine ºi puterea de a împlini visul vieþii

sale, chiar dacã acesta poate sã fie descoperit într-un moment care pare sã însemne un faliment. Kirk Kilgour, un voleibalist, care a suferit un accident grav, care l-a imobilizat într-un scaun cu rotile chiar în apogeul carierei sale, s-a rugat astfel în Piaþa „Sfântul Petru” din Roma, în faþa papei Ioan Paul al II-lea: „I-am cerut lui Dumnezeu sã mã facã puternic pentru a desfãºura proiecte grandioase, iar el m-a lãsat slab pentru a mã pãstra în umilinþã.

I-am cerut lui Dumnezeu sã-mi dea sãnãtate, pentru a realiza lucruri mãreþe, iar el mi-a dat durerea, pentru a o înþelege mai bine.

I-am cerut bogãþia pentru a avea totul, iar el m-a lãsat sãrac pentru a nu fi egoist.

I-am cerut puterea pentru ca oamenii sã aibã nevoie de mine, iar el mi-a dat umilirea pentru ca eu sã am nevoie de ei.

I-am cerut lui Dumnezeu totul pentru a mã bucura de viaþã, iar el mi-a lãsat viaþa pentru ca eu sã mã bucur de toate.

Doamne, nu am primit nimic din tot ceea ce am cerut, dar totuºi mi-ai dat tot ceea ce aveam nevoie, ºi asta aproape împotriva voinþei mele. Rugãciunile pe care nu le-am fãcut mi-au fost ascultate.

Fie lãudat Domnul meu: între toþi oamenii nimeni nu are ce am eu!”. Încrederea în sine nu este un vis, ci modul de a realiza visele!

Pr. Felix Roca

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Acþiunea Catolicã

O mare familie în sãrbãtoare cþiunea Catolicã din Dieceza de Iaºi împlineºte A 18 ani de la fondare. În ziua de 16 octombrie a avut loc în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi întâlnirea Acþiunii Catolice cu pãstorul diecezei.

A fost un moment de comuniune ºi de sãrbãtoare a tuturor membrilor Acþiunii Catolice (copii, tineri ºi adulþi), a simpatizanþilor ºi a asistenþilor spirituali în jurul PS Petru Gherghel, pãstorul diecezei, pentru a reafirma dorinþa de angajare în slujba Bisericii ºi pentru binele lumii în care trãim. În al doilea rând întâlnirea s-a dorit a fi un semn de comuniune cu marea familie a Acþiunii Catolice, þinând cont cã la 30 octombrie, în Piaþa „Sfântul Petru” din Roma, a avut loc întâlnirea a sute de mii de copii, adolescenþi ºi tineri din Acþiunea Catolicã cu papa Benedict al XVI-lea. În al treilea rând am dorit sã marcãm cei 18 ani de când

Acþiunea Catolicã este prezentã în Dieceza de Iaºi ºi sã exprimãm recunoºtinþa noastrã lui Dumnezeu ºi tuturor celor care s-au implicat în viaþa asociaþiei.

Dupã ce s-au adunat numeroºi membri (copii, tineri ºi adulþi) din întreaga diecezã, întâlnirea a fost deschisã cu un moment de rugãciune. Au fost prezenþi PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã ºi numeroºi preoþi. A urmat apoi un moment festiv, intitulat Acþiunea Catolicã – un stil de viaþã, în care au fost evocate diferite aspecte din viaþa asociaþiei. Adriana Ianuº, preºedinta Acþiunii Catolice, a vorbit despre misiunea pe care laicii o au în Bisericã ºi despre disponibilitatea ce trebuie sã o manifeste o asociaþie, precum Acþiunea Catolicã. A urmat prezentarea scrisorii de salut din partea consiliului director al Acþiunii Catolice din România. În cuvântul sãu pr. Cornel Cadar, primul asistent spiritual al Acþiunii Catolice a amintit momentele de

început în diecezã ale acestei asociaþii. Pr. Felix Roca, asistentul spiritual general, a scos în evidenþã valoarea implicãrii laicilor în misiunea Bisericii.

PS Petru Gherghel a evidenþiat importanþa Acþiunii Catolice în Bisericã ºi în Dieceza de Iaºi.

A urmat sfânta Liturghie prezidatã de PS Petru Gherghel. Au concelebrat PS Aurel Percã, PS Anton Coºa, asistenþii spirituali ai Acþiunii Catolice ºi numeroºi preoþi.

PS Anton Coºa, în cadrul predicii, a explicat lecturile sfinte ºi a îndemnat pe cei prezenþi sã fie adevãraþi mãrturisitori ai credinþei. Cântãrile au fost animate de un grup de tineri de la cele trei parohii din Iaºi. În timpul pauzei de prânz a avut loc Adunarea Generalã Diecezanã în cadrul cãreia reprezentanþii parohiilor ºi Consiliul Diecezan au discutat despre programul anului asociativ 2010-2011. Tot în timpul pauzei, ceilalþi membri, în special copiii, au participat la diferite activitãþi.

Programul a continuat cu momentul Acþiunea Catolicã – o familie în sãrbãtoare, constând în diferite mãrturii ºi momente artistice care au dorit sã marcheze momentul de sãrbãtoare.

La începutul acestui program PS Aurel Percã a felicitat întreaga asociaþie ºi a încurajat-o în misiunea ei. Întreaga întâlnire s-a încheiat cu un moment de rugãciune de mulþumire ºi recunoºtinþã.

Adriana Ianuº

18 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

Sã învãþãm sã spunem:

„Te iubesc”! Opiniada Tablete spirituale

n fiecare an, mãcar în pri-

Î mele zile ale ultimei luni de toamnã, ne aducem aminte ºi

omagiem pe cei decedaþi. Lacrimi, flori, candele aprinse, rugãciuni la capãtul crucii, preoþi însoþiþi de ministranþi...

O zi din tumultul vieþii o dãruim celor care ne-au fost dragi... ne lãsãm purtaþi pe aripile visului ºi ne aducem aminte, cu tremurul unei lacrimi pe obraz, de vremuri de demult... nãpãdiþi însã de multe ori de regrete tardive!

Ce bine ar fi fost dacã i-aº fi cerut iertare lui tata... oare i-am spus vreodatã mamei cât de mult îi mulþumesc pentru viaþa minunatã care mi-a dãruit-o?

De ce, Doamne, nu mi-am respectat mai mult soþul (soþia), de ce l-am (am) umilit (-o), de ce nu am gãsit niciodatã timp pentru el (ea)? De ce am fost tot timpul ocupat(ã) când a avut nevoie de mine? De ce nu am vãzut, buna mea mãicuþã, cât erai de singurã ºi uitam sã-þi calc pragul... împovãratã de propriul meu egoism?

Sãrmanul meu copil, bunul ºi dragul meu îngeraº, atât de tânãr trecut la cele veºnice... am avut rãgaz sã-þi ascult pãrerile, am avut timp sã mã joc cu tine, am ºtiut ce muzicã îþi place?... ce culoare preferi?... ce vise ai avut? Þi-am dãruit credinþa cu iubire? Te-am învãþat sã iubeºti?... sau poate am fost un despot care þi-a transformat scurta ta viaþã în povarã? Am încercat sã semãn ca mamã cu Maria? Am fost rãbdãtoare ºi

C

are este pãrerea dv...?”

Iatã ultima gãselniþã a aceluia care acuzã zi ºi noapte înaintea lui Dumnezeu. Cãci despre aºa ceva este vorba. Atunci când îþi dai cu pãrerea nu faci altceva decât sã acuzi, sã judeci, sã condamni... Rareori existã ºi o alternativã plinã de nevinovãþie. Ba chiar ºi atunci când se dã impresia unei zidiri, suspiciunea subiectivismului nu poate fi înlãturatã cu uºurinþã. ªtia bine ce spune Cristos, Domnul, atunci când atenþiona: „Nu judeca ºi nu vei fi judecat...” Iar dacã referirea este la judecata cu efect în veºnicie, cu atât mai mult ar trebui sã ne cutremure. ªi totuºi oamenii îºi dau cu pãrerea atât de uºor. ªi creºtinii se lasã antrenaþi lesne în aceastã direcþie, ca sã nu mai spunem... Da, s-a trecut de la dictatura proletariatului la dictatura opiniei. Cea mai sumbrã imagine, imprimatã ca o cicatrice pe retina istoriei, provine de la aºa-zisa „Televiziunea Românã Liberã”, cu rubrica ei „Opinii”, care þinea zile întregi ºi consta în pãrerile hilare a fel de fel de indivizi, care mai de care mai dubios.

De acolo ni se trage. De atunci încoace opiniada este de neoprit. Parcã nu ar mai conta urmãrile. Pânã când, Doamne?

„

supusã, ca sfânta Rita? Am cerut bunului Dumnezeu o fãrâmã din înþelepciunea lui Solomon pentru a-mi înþelege ºi respecta familia?

Dacã aº fi încercat sã fiu ca sfântul Francisc din Assisi aº fi ºtiut sã dãruiesc fãrã sã cer nimic înapoi, sã transform discordia în pace ºi ura unei clipe, în iubirea veºniciei!

Cât ar fi de minunat ºi plãcut Domnului dacã am învãþa sã ne mãrturisim iubirea... dacã am spune „Te iubesc!” celor de lângã noi atunci când suntem încã împreunã pe acest pãmânt, unde cunoaºtem bucurii ºi suferinþe, întuneric ºi luminã!

Cât de bine ar fi dacã am trãi în iubire ºi credinþã viaþa de familie! Dacã am purta împreunã crucea suferinþelor, transformând-o în aripã de înger!

Dacã am ºti sã ocrotim, sã respectãm ºi sã învãluim în iubire pe cei de lângã noi, pentru a nu trãi mai târziu, în ceasul despãrþirii, amãrãciunea regretului cã nu am ºtiut sã spunem: „Te iubesc!”... Iartã-mã!... Îmi pare rãu!...

Liliana Simion

Pr. Cristian Chinez

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Bucuria de a fi misionarã Revenitã acasã dupã doi ani de misiune în Kenya (unde a plecat în octombrie 2008 împreunã cu Alina Cojan ºi Adrian Cimpoeºu), Gilberta Hobincu împãrtãºeºte câteva din bucuriile pe care le-a trãit în misiuni.

inimã plinã de recunoºtinþã port în mine pentru O acest timp preþios, de doi ani, petrecut în Africa. Maikona nu mai este doar un loc pe hartã pentru mine, ci a devenit acasã.

Acasã nu este localitatea în care ne-am nãscut ori casa pãrinteascã, ci orice loc care ne aduce pace, bucurie ºi un sentiment de apartenenþã la o familie mai mare decât cea din care ne tragem. Misionarul nu are casã.

Casa lui este orice adãpost în care o persoanã deschisã vrea sã-l primeascã. „Am fost strãin ºi m-ai primit” (cf. Mt 25,35b).

Am fost o strãinã ºi m-au primit, ba mai mult, mi-au fãcut loc în viaþa lor de zi cu zi.

M-am rugat cu ei, am muncit împreunã, am mâncat ºi am bãut împreunã, am râs ºi am plâns împreunã. Înainte sã plec, în mintea mea, misionarii pãreau a fi niºte oameni hiperactivi, încãrcaþi de responsabilitãþi ºi proiecte derulate în folosul oamenilor de acolo. Mai târziu, am înþeles cã pentru a fi misionarã presupune, de fapt, în primul rând sã parcurg un drum de ascultare, umilinþã, observaþie ºi tãcere.

Trebuia sã învãþ sã merg pas la pas cu ei. Trebuia sã învãþ sã mergem împreunã pe un drum pe care Isus ne-a chemat sã fim împreunã. Trebuia sã intru în comuniune cu ei ºi sã împãrtãºim

speranþe, bucurii, dureri, nervi, tot curcubeul de sentimente…

Fraþii din comunitatea Taizé explicã de multe ori frumuseþea unei icoane (Isus ºi prietenul sãu), recent descoperitã, care provine din Egipt, din secolul al VI-lea. Isus este reprezentat aici ca un om simplu. Este îmbrãcat normal, dar are ochii foarte mari ºi þine mâna dreaptã pe umãrul unui bãrbat care este prietenul sãu. În mâna stângã, în dreptul inimii, Isus þine o carte pe care sunt încrustate pietre preþioase. Prietenul poate fi oricine.

Gândul la aceastã reprezentare a lui Isus, cu o mânã pe Cartea Sfântã ºi cu cealaltã pe umãrul prietenului sãu, m-a încurajat în cãutarea unui echilibru între viaþa activã ºi cea contemplativã.

Pr. Tablino, misionarul care a fãcut pionierat în Deºertul Chalbi, începând încreºtinarea tribului Gabra, spunea cã pe mãsurã ce trece timpul realizeazã cã pentru mai mult rod în viaþa activã are nevoie sã stea tot mai mult în contemplaþie.

Provocãrile abecedarului în viaþa de nomad Munca mea de coordonator al grãdiniþelor ºi ºcolilor primare deschise de misiune, presupune motivarea ºi încurajarea comunitãþii în favoarea educaþiei. În acest sens, am organizat activitãþi împreunã cu alte autoritãþi din Maikona, directorul ºcolii primare, inspectorul grãdiniþelor, reprezentanþi ai organizaþiilor care luptã pentru drepturile copilului ºi chiar primarul.

20 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

În urma întâlnirilor cu localnicii rãmâneam mereu pe gânduri ºi cãutam rãspunsuri la mii de întrebãri. În Katelo Demo, una din manyate (sate), un tatã m-a întrebat odatã: „Cum pot eu sã aflu performanþele fiului meu când îmi aduce carnetul de note, dacã eu nu ºtiu numere ºi litere?” În altã manyatã, un bãrbat mi-a spus: „Dacã dãm toþi copiii la ºcoalã, cine o sã ne mai ajute cu pãstoritul animalelor? Suntem bãtrâni ºi nu reuºim sã facem munca aceasta singuri.

O sã trimitem jumãtate dintre copii la ºcoalã, iar restul vor sta acasã sã ne ajute”. Acestuia din urmã nu ºtiam ce sã-i rãspund. În felul lui, omul avea dreptate. Primarul a salvat atunci situaþia ºi le-a spus oamenilor: „Nu trebuie sã facem diferenþe între copii. Toþi trebuie sã meargã la ºcoalã. Guvernul vrea ca numãrul analfabeþilor sã scadã în Kenya. Orice copil are dreptul la educaþie”.

Eforturile noastre ºi ale celorlalþi dau roade, astfel cã numãrul celor educaþi creºte, iar conºtientizarea pãrinþilor faþã de importanþa educaþiei este destul de rodnicã. Lumea modernã nu cere forþã în braþe, ci diplome peste diplome ºi cât mai multe cunoºtinþe. Cum spunea pr. Eugen Blaj, parohul misiunii din Maikona, nu mai conteazã forþa braþului, ci forþa creierului.

Gilberta Hobincu

ªtiri • ªtiri • ªtiri Vestirea adevãrului „Adevãrul, vestirea ºi autenticitatea vieþii în era digitalã” este tema aleasã de Sfântul Pãrinte pentru Cea de-a 45-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale care se va celebra în anul 2011.

Fãcutã cunoscutã la 29 septembrie, în sãrbãtoarea Arhanghelilor Mihail, Gabriel ºi Rafael, tema precedã mesajul pentru aceastã zi, care va fi publicat, ca în fiecare an, la 24 ianuarie (2011), comemorarea sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliºtilor. Alegerea din acest an este caracterizatã de intenþia de a pune în centrul tuturor proceselor comunicãrii persoana umanã.

Distincþie Pentru slujirea sa, timp de aproape 20 de ani (din ianuarie 1991), faþã de Bisericã ºi Sfântul Pãrinte, de la microfonul programului în limba românã al Radio Vatican, Mons. Anton Lucaci a fost distins la Vatican, la 29 septembrie, cu Crucea Pro Ecclesia et Pontifice. Decoraþia Pro Ecclesia et Pontifice

a fost instituitã de papa Leon al XIII-lea la 17 iulie 1888. Distincþia este o cruce pe care sunt reprezentaþi în relief sfinþii apostoli Petru ºi Paul, iar panglica e în culorile Vaticanului: alb ºi galben.

Congres al presei catolice „Analizarea contribuþiei presei catolice în actualul context mondial puternic influenþat ºi marcat de noile tehnologii care împing

spre un pluralism mediatic” a fost obiectivul Congresului Presei Catolice organizat de Consiliul Pontifical al Comunicaþiilor Sociale între 4 ºi 7 octombrie la Vatican. Au participat circa 230 de ziariºti ºi exponenþi mass-media din peste 85 de þãri. România a fost reprezentatã de pr. Francisc Ungureanu, pr. Francisc Doboº ºi pr. Vincenþiu Balint.

Sesiune CER La Lugoj, în perioada 28-30 septembrie, s-a desfãºurat sesiunea de toamnã a Conferinþei Episcopilor din România. Ordinea de zi a cuprins discuþii referitoare la situaþia Casei de Pensii; oportunitatea iniþierii procedurilor de invitare a Sfântului Pãrinte în România; pelerinajele oficiale la Medjugorje; pelerinajul Icoanei Maicii Domnului de la Cacica prin parohiile Diecezei de Iaºi, începând cu noul an liturgic – Advent 2010; precizãri cu privire la Întâlnirea Naþionalã a Familiilor; salarizarea în cadrul ordinariatelor; redactarea unei scrisori adresatã tuturor credincioºilor catolici de ambele rituri din România, cu apel la valorile evanghelice; raport despre sesiunea plenarã din septembrie, la Viena, a Comisiei Mixte de Dialog Interconfesional, între Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã; beatificarea ep. Bogdánffy Szilard ºi cea a ep. Scheffler János. Urmãtoarea sesiune va fi la Bucureºti, în perioada 24-26 mai 2011.

Au obþinut doctoratul Pr. Robert-Silvestru Balan ºi pr. Benone Lucaci ºi-au susþinut tezele de doctorat, la 12 octombrie, respectiv 13 octombrie, în cadrul Universitãþii Pontificale din Lateran, Facultatea de

Teologie. Pr. Balan s-a prezentat în faþa comisiei de evaluare cu teza „L’adventus nei Sermones per annum di Bernardo di Chiaravalle”, iar pr. Lucaci, cu teza „Il contributo di Bernard Sesboüé al dibattito cristologico contemporaneo”. De asemenea, la sfârºitul lunii septembrie, Mons. Benone Farcaº, vicar general de Chiºinãu, a susþinut teza de doctorat în drept canonic (un studiu comparativ între dreptul canonic latin ºi cel oriental cu privire la forma cãsãtoriei) la Universitatea Catolicã din SUA. Pelerinaj la Parma În perioada 29 septembrie – 5 octombrie, Surorile Congregaþiei „Slujitoarele Preacuratei” de Parma au organizat un pelerinaj cu ocazia beatificãrii

fondatoarei, Maica Anna Maria Adorni, la care au participat 51 de pelerini din Dieceza de Iaºi – cei mai numeroºi –, dar ºi din Diecezele Bucureºti ºi Alba-Iulia. Liturghia beatificãrii, din ziua de 3 octombrie, în catedrala din Parma, a fost prezidatã de arhiep. Angelo Amato, prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor.

Arhidieceza de Bucureºti a fost reprezentatã de PS Cornel Damian. Pr. Alois Fechet, înainte de binecuvântarea finalã, a dat citire unui mesaj din partea PS Petru Gherghel adresat superioarei generale. În Dieceza de Iaºi, surorile sunt prezente la Târgu Ocna.

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Pelerinaj în Þara Sfântã Oficiul pentru Pelerinaje în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraþia Sanitarã al Diecezei Romano-Catolice de Iaºi a organizat un pelerinaj diecezan la locurile sfinte în perioada 5-12 octombrie. Coordonatori au fost pr. Mihai Budãu, responsabilul oficiului, ºi pr. Cristian Vacaru, asistent spiritual al comunitãþii catolice de limbã românã din Israel. Printre participanþii la pelerinaj au fost ºi preoþii Isidor Dâscã, Francisc Vernicã, Alois Moraru, Daniel Anton Lucaci ºi Petricã Boroº.

Gând de mulþumire Printre localitãþile lovite de furia apelor în vara acestui an a fost ºi localitatea Baraþi. În urma ºuvoaielor, multor localnici le-au fost afectate gospodãriile. S-a fãcut apel, inclusiv prin internet, chiar ºi prin situl ercis.ro, la solidaritate. Strigãtul de ajutor a gãsit ecou din partea instituþiilor Bisericii Catolice, mai ales din partea Caritas, dar ºi din partea altor donatori generoºi, mulþi chiar anonimi, care au fost impresionaþi de fotografiile publicate, în zilele de dupã dezastrul natural. Mulþi sinistraþi au primit ajutoare ºi îºi exprimã recunoºtinþa pentru cele primite. „Cred cã vor mai fi suflete generoase care sã-i ajute pe enoriaºii mei”, a menþionat pr. Ferenþ Tancãu, paroh al comunitãþii catolice.

Sãrbãtoare întreitã Liceul Catolic din Iaºi ºi-a celebrat hramul la 1 octombrie.

Liturghia a fost prezidatã de PS Petru Gherghel, predicator fiind pr. Iosif Dorcu. Evenimentul a avut un întreit caracter: sãrbãtorirea patroanei liceului, sfânta Tereza; inaugurarea oficialã a Cãminului „Xaverianum”, ca fiind cãmin

rezidenþial pentru elevii Liceului Catolic; împlinirea a 15 ani de când, prin bunãvoinþa doamnei director al ªcolii Normale din acea vreme, prof. Mariana Purþuc, ºi a corpului profesoral, a început în mod oficial colaborarea dintre Biserica Catolicã ºi ªcoala Normalã, prin înfiinþarea mai întâi a ªcolii Postliceale de Psihopedagogie Specialã ºi Asistenþã Socialã ºi apoi a profilului de teologie romano-catolic, la nivel liceal. Întâlnire diecezanã Sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica a gãzduit, la 10 octombrie, întâlnirea persoanelor consacrate din Dieceza de Iaºi.

La eveniment au participat persoanele consacrate din aproape toate institutele de viaþã consacratã din diecezã, precum ºi numeroºi credincioºi. Întâlnirea a început cu o procesiune condusã de pr. Alois Fechet.

Liturghia a fost prezidatã de PS Aurel Percã, iar predicator a fost pr. Alberto Marson, SDV. Dupã-amiazã, pr. dr. ªtefan Lupu a prezentat conferinþa „Actualitatea mesajului fericitului John Henry Newman”. Întâlnirea s-a încheiat cu o rugãciune la Maica Domnului de Cacica ºi cu binecuvântarea acordatã de PS Aurel Percã.

Liturghie pentru studenþi Odatã cu începutul noului an universitar 2010-2011, se reia sfânta Liturghie pentru studenþi, care va fi celebratã în fiecare duminicã, la ora 12.00, în catedrala veche, „Adormirea Maicii Domnului”, din Iaºi. Înainte de Liturghie este posibilitate de spovadã sau de asistenþã spiritualã, precum ºi de pregãtire liturgicã (lecturi, cântãri), începând cu ora 11.30. Responsabilii cu pastoraþia universitarã: pr. Lucian Farcaº (tel. 0723/287059,

22 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

e-mail: lfarcas@itrc.ro; lfarcas58@gmail.com) ºi pr. Iosif Iacob (tel. 0744/135894, 0762/686321, e-mail: iosifiac@yahoo.com).

Consiliul Prezbiteral PS Petru Gherghel a convocat sesiunea de toamnã a Consiliului Prezbiteral al Diecezei de Iaºi, la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iaºi, în ziua de 18 octombrie. Temele analizate au fost: a) Statutul Consiliului Prezbiteral. Punctele principale; b) Programul noului an pastoral 2010-2011 dedicat familiei ºi cãsãtoriei;

c) Pregãtirea pelerinajului icoanei Maicii Domnului de la Cacica prin parohii, în cadrul Anului Familiei; d) Alegerea ºi numirea noilor membri ai Consiliului Pastoral Diecezan; e) Salarizarea ºi problema pensiilor ºi pensionarilor în cadrul diecezei; f) Stabilirea de noi centre parohiale în diecezã.

Conferinþe ºi dezbateri Institutul Teologic din Iaºi organizeazã în anul academic 2010-2011 o serie de conferinþe ºi dezbateri publice cu tema „Biserica ºi secularizarea. Provocãri ºi strategii pastorale”.

La 14 octombrie, institutul a gãzduit în aula magna conferinþa „Moºtenirea spiritualã a fericitului John Henry card. Newman” susþinutã de pr. conf. univ. dr. ªtefan Lupu.

Doctor honoris causa Cardinalul Zenon Grocholewski va primi titlul de doctor honoris causa al Universitãþii

„Al.I. Cuza” din Iaºi, în ziua de 5 noiembrie. PS Petru Gherghel va face o prezentare a activitãþii cardinalului (laudatio).

Zenon Grocholewski este prefect al Congregaþiei pentru Educaþie Catolicã ºi Mare Cancelar al Universitãþii Pontificale Gregoriene. A fost hirotonit preot în anul 1963; are titlul de doctor în drept canonic la Universitatea Pontificalã Gregorianã din Roma. A fost proclamat cardinal de cãtre papa Ioan Paul al II-lea în februarie 2001. Este autorul unei vaste bibliografii de peste 700 de titluri, editatã în 14 limbi.

Pe scurt 22-23 septembrie: Curs de formare

pentru 30 de animatori în Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi, susþinut de pr. Felix Roca 25 septembrie: Sfinþirea Centrului de Îngrijire la Domiciliu din Pârgãreºti, în prezenþa PS Petru Gherghel 29 septembrie: Consiliul director Kolping la Oneºti 1 octombrie: Ziua Vârstnicului, marcatã la Huºi „Sfântul Anton” ºi la Iugani 2 octombrie: Consiliul AC, sector tineri, zona Iaºi, la Centrul Diecezan Caritas 2 octombrie: Inaugurarea Centrului „Te Ascult” la Roman, într-un spaþiu al Comunitãþii Iosefinilor lui Murialdo, în prezenþa pr. Egidiu Condac, preºedinte al Caritas România 3 octombrie: Consacrarea altarului bisericii din Gheorghe Doja, de cãtre PS Aurel Percã, dupã finalizarea lucrãrilor de înfrumuseþare a bisericii 4-6 octombrie: Expoziþie de fotografii cu tema „Viitorul unei naþiuni începe cu respectul faþã de bãtrânii ei” organizatã la Palatului Parlamentului de Confederaþia Caritas 9 octombrie: Dãruirea unei relicve a fericitului Ieremia Valahul pentru biserica din Tg. Frumos 14 octombrie: PS Aurel Percã a participat la Chiºinãu la sfinþirea ºi inaugurarea solemnã a Centrului Social pentru Copii ºi Tineret, sfinþirea orgii catedralei ºi concertul inaugural 17 octombrie: Consacrarea altarului bisericii din Galbeni, de cãtre PS Aurel Percã 17 octombrie: Ziua Educaþiei, ediþia a treia, organizatã de Fundaþia salezianã „Sfântul Ioan Bosco” din Bacãu.

Numiri

În urma propunerii Definitoriului Provincial Franciscan din 20 septembrie, PS Petru

Gherghel a semnat decretele 1945 ºi 1946, prin care pr. Petru Avãdãni a fost numit vicar parohial la Parohia Luizi-Cãlugãra, iar pr. Iosif Diac a fost transferat vicar la Parohia Huºi (Corni), ambele decizii intrând în vigoare începând cu 1 octombrie.

Prin decrete episcopale, PS Petru Gherghel a fãcut urmãtoarele numiri de decani ºi vicedecani, în Dieceza de Iaºi, începând cu 1 octombrie: 1. Decanatul de Bacãu (cu sediul la Bacãu) – decan: pr. Isidor Dâscã, vicedecan: pr. Gheorghe Cojocaru; 2. Decanatul de Bucovina (cu sediul la Suceava) – decan: pr. Iosif Pãuleþ, vicedecan: pr. Marius Bucevski; 3. Decanatul de Iaºi (cu sediul la Iaºi) – decan: pr. Iosif Dorcu, vicedecan: pr. Petru Sescu; 4. Decanatul de Moineºti (cu sediul la Cireºoaia) – decan: pr. Petru Beºleagã, vicedecan: pr. Augustin Benchea; 5. Decanatul de Piatra (cu sediul la Piatra Neamþ) – decan: pr. Mihai Enãºel, vicedecan: pr. ªtefan Vacaru; 6. Decanatul de Roman (cu sediul la Sãbãoani) – decan: pr. Toma Encuþã, vicedecan: pr. Alois Moraru; 7. Decanatul de Traian (cu sediul la Galbeni) – decan: pr. Gabriel Farcaº, vicedecan: pr. Iosif Demeterc; 8. Decanatul de Trotuº (cu sediul la Oneºti) – decan: pr. Toma Rediu, vicedecan: pr. Ioan Anton; 9. Decanatul de Valea Siretului (cu sediul la Butea) – decan: pr. Petru Blaj, vicedecan: pr. Marcel Blaj; 10. Decanatul de Vrancea (cu sediul la Focºani) – decan: pr. Mihai Budãu, vicedecan: pr. Carmil Farþade. NB: În conformitate cu Statutul Consiliului Prezbiteral al Diecezei de Iaºi, decanii sunt membri ai Consiliului Prezbiteral în virtutea oficiului primit, iar vicedecanii, prin opþiunea preoþilor din decanate, sunt numiþi în Consiliul Prezbiteral ca al doilea paroh din decanat ce îi reprezintã pe preoþi în acest consiliu. Au fost numiþi ºi doi pãrinþi vicari membri ai Consiliului Prezbiteral: pr. Petru-Sebastian Tamaº ºi pr. Vasile Petriºor.

A trecut la Domnul Pr. Francisc Lenghen, paroh de Tãmãºeni, a trecut la cele veºnice în dimineaþa zilei de 6 octombrie, într-un spital din Roman, în urma unei boli de inimã. S-a nãscut la 15 august 1952 la Tuta (jud. Bacãu). A absolvit ªcoala Generalã de 8 clase în anul 1967 în satul natal, ªcoala de Cantori în anul 1973 la Iaºi ºi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi în anul 1979. A fost sfinþit preot la 29 iunie 1979 la Iaºi de cãtre ep. Iakob Antal, episcop coadiutor de Alba-Iulia. A activat ca vicar la Gioseni (1 august 1979 – 28 decembrie 1980), paroh la Chetriº (28 decembrie 1980 – 21 februarie 1989), Ploscuþeni (21 februarie 1989 – 21 februarie 1991), Adjud (21 februarie 1991 – 1 septembrie 2000), Tãmãºeni (1 septembrie 2000 – 6 octombrie 2010). A construit în timpuri grele biserica din Tamaºi (Parohia Chetriº) ºi o parte din casa parohialã din Chetriº; a renovat casa parohialã din Ploscuþeni, a construit biserica, sediul parohiei ºi casa tineretului din Adjud. La Tãmãºeni a renovat biserica exterior ºi interior ºi a amenajat sala de cateheze. Joi, 7 octombrie, în biserica din Tãmãºeni, PS Petru Gherghel a celebrat o Liturghie cu requiem pentru odihna sufletului pãrintelui rãposat. Trupul neînsufleþit a fost dus apoi în satul natal, unde a fost înmormântat la 9 octombrie, dupã Liturghia prezidatã de PS Aurel Percã ºi concelebratã de aproape o sutã de preoþi. noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Despre antioxidanþi… supra organismului nostru acþioneazã un factor nociv A cunoscut sub numele de radicali liberi. Organismul se apãrã împotriva radicalilor liberi folosind aºa-zisul sistem antioxidativ. Acesta este constituit din enzime cu acþiune antioxidativã, vitamine ºi oligoelemente. În general, organismul sintetizeazã cantitãþi suficiente de enzime cu acþiune antioxidativã, dar vitaminele ºi oligoelementele trebuie furnizate pe calea aportului alimentar. În prezent, tot mai multe persoane întâmpinã dificultãþi în asigurarea unui aport corespunzãtor al acestor substanþe. În mod cert, de aceastã situaþie este rãspunzãtor modul contemporan de pregãtire al hranei, care pune accent pe rapiditatea procesului ºi nu pe calitatea acestuia. Urmãrile nu se lasã aºteptate. A crescut frecvenþa arteriosclerozei, a modificãrilor materialului genetic, a cancerului ºi a instalãrii timpurii a unor forme de demenþã.

Cea mai bunã mãsurã de evitare a acestor manifestãri nocive este reprezentatã de atitudinea preventivã care implicã eliminarea factorilor de risc, reprezentaþi în acest caz de radicalii liberi. În acest sens se poate aprecia faptul cã cea mai bunã soluþie este reprezentatã de un mod de alimentare raþional ºi diversificat care sã asigure, pe lângã vitamine, oligoelemente ºi o serie de substanþe cu efect antioxidant.

Din punct de vedere practic, modul de alimentaþie contemporan nu asigurã necesarul de antioxidanþi. De aceea, se impune ca anumiþi constituenþi alimentari, cu proprietãþi aproximative, sã fie utilizaþi în procent ridicat. Un exemplu de substanþã cu efect antioxidant sunt carotenoizii. Consumul lor previne o serie de afecþiuni cum sunt: cancerul, bolile imune, dermatologice, oftalmologice, cardiovasculare etc. un alt exemplu îl constituie lycopina sau pigmentul roºu al tomatelor, dar care se gãseºte ºi în caise,

grapefruit ºi pepeni. Totuºi, concentraþia în lycopinã este mai mare în produsele prelucrate, cum ar fi sucul de roºii decât în roºiile proaspete ºi aceasta deoarece lycopina este rezistentã la temperaturi de fierbere. Acest lucru nu înseamnã cã se poate renunþa la legume crude (tomate) în favoarea sucului sau pastelor de legume, cãci ele conþin ºi alte substanþe cu multe alte avantaje pentru menþinerea sãnãtãþii.

Pentru a se obþine un efect benefic pentru sãnãtate, se recomandã a se consuma zilnic cinci porþii de legume ºi fructe, din care trei porþii sã fie de legume (jumãtate dintre ele sã fie crude) ºi douã porþii sã fie din fructe proaspete. Aceastã recomandare este foarte valoroasã, dar, din pãcate, ea nu este respectatã de majoritatea consumatorilor.

O problemã serioasã o întâmpinã numãrul tot mai mare de persoane care prezintã alergie sau intoleranþã la legume ºi fructe. Efectul protector al lycopinei se obþine la un consum între ºapte ºi zece mese de tomate pe sãptãmânã. Persoanele care, din diverse motive, nu consumã în mod constant legume crude ºi fructe pot apela la produse farmaceutice cu efect antioxidant, de exemplu, OxyLyc. În concluzie, subliniem încã o datã importanþa antioxidanþilor, fie sub forma legumelor ºi a fructelor, fie sub formã medicamentoasã în prevenirea multor îmbolnãviri, dar ºi necesitatea de a fi folosiþi de anumite grupe cu risc, cum ar fi: persoanele supuse stresului, bolnavii cronici, vârstnicii, sportivii, gravidele ºi fumãtorii.

Dr. Doina Lucia Amza

24 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

POªTA REDACÞIEI A.M. (Bucureºti). „Data trecutã când v-am scris, nu puteam înþelege unele lucruri.

Acum acestea au devenit clare ºi vã mulþumesc dacã prin harul dv. am primit unele rãspunsuri de care cred cã aveam nevoie ºi poate dacã le-aº fi înþeles mai devreme acum aº fi poate mai fericitã ºi mai mulþumitã de faptele mele. Vã mulþumesc, de asemenea, pentru binecuvântare ºi doresc sã îmi cer scuze ºi de la dv. pentru cã a trebuit sã spun cuvinte care poate v-au supãrat, acum am înþeles cã Dumnezeu existã ºi pentru ce el existã. Acea carte, Dumnezeu existã, eu l-am întâlnit, pe care mi-aþi recomandat-o nu am citit-o. Îmi cer scuze (dacã veþi considera cã din lene spiritualã nu am citit, mã voi apuca sã o citesc). Dupã ce am înþeles aceste lucruri am mers la Bisericã, unde având catehismul cu mine, l-am deschis ºi am gãsit scris aºa: «Cine înceteazã de a se ruga va înceta ºi sã creadã». Poate cã am greºit când am încetat sã mã rog, pentru cã nu mã rugam cum trebuie. Acum am înþeles rolul rugãciunii ºi al Bisericii.

Poate cã paradisul este mai aproape de noi decât am crede, trebuie doar sã i-l cerem Tatãlui. Cu puterea Duhului Sfânt vom ajunge la mântuire. O credinþã pe care o poþi înþelege este o minune, deci pot spune, gândind astfel, cã mi s-a întâmplat o minune. Dumnezeu este unic în trei persoane, numai dacã vei crede vei înþelege! O credinþã care debordeazã de moralitate, care te face sã accepþi suferinþa, dar sã nu fii de acord cu ea, care te ajutã sã ai pace ºi liniºte, siguranþa cã ceea ce faci este bine, atâta timp

cât Dumnezeu te vegheazã. Un preot capucin ne-a spus despre suferinþã aºa: «Lui Dumnezeu nu-i place sã ne vadã suferind».

Odatã, ieºind din seminar s-a apucat de cântat, un cântec atât de neaºteptat, încât am început sã râdem, deoarece nu se strãduia sã cânte bine deloc.

Dumnezeu ne vrea fericiþi chiar ºi în aceastã lume trecãtoare, atunci nu am înþeles cum poþi fi fericit ºi pentru ce trebuie acceptate ºi unele suferinþe. Pentru cã dacã îl avem pe Duhul Sfânt putem trece peste ele ºi sã devenim creºtini mai buni ca înainte. Am înþeles cã trebuie sã ne strãduim sã trecem peste ispite, tot spre binele nostru.

Atunci, cum am putea spune: Dumnezeu nu ne iubeºte? Iubesc aceastã scurtã rugãciune, pe care cu bucurie, acum, o pot spune ºi eu din nou: Lãudat sã fie Isus ºi Maria! Dumnezeu sã ne ocroteascã ºi sã ne ajute sã trecem peste ispite, este mai important poate decât alte dorinþe îndeplinite pentru aceastã lume care trece. Vã mulþumesc din nou ºi vã cer iertare”.

Vã mulþumim pentru cele scrise ºi vã dorim sã rãmâneþi statornicã pe drumul pe care l-aþi gãsit.

Dorin Martea. „Am citit un articol unde se scria cã Biserica Romano-Catolicã acceptã evoluþia lui Darwin. E corect acest lucru?”.

Vã rãspundem cu bucurie ºi vã mulþumim pentru mesaj. Biserica Catolicã face separaþie clarã între ºtiinþã ºi credinþã. Ca atare, nu intrã în competenþa Bisericii sã se ocupe de ºtiinþã, precum nu intrã nici în competenþa ºtiinþei sã se ocupe de credinþã. Când ºtiinþa vine ºi spune cã nu existã Dumnezeu sau cã omul nu a

fost creat de Dumnezeu, deja ºi-a încãlcat competenþele. Biserica nu are o teorie cu privire la evoluþie, la plãcile tectonice, la miºcarea aºtrilor etc. Nu intrã în competenþa ei lucrurile acestea. Un creºtin ia aminte la teoriile ºtiinþifice ºi le poate accepta sau refuza... Poziþia Vaticanului este de dezaprobare a acelei pãrþi a evoluþionismului care neagã existenþa lui Dumnezeu. Vã dorim mult har de la Domnul!

A.V. (Bacãu). „A fost Ziua Mondialã a Misiunilor. Am participat la Liturghie ºi am auzit vorbindu-se despre aceastã zi.

V-aº ruga, dacã se poate, sã-mi spuneþi cine este misionar, cum lucreazã misionarii noºtri ºi eventual unde?”.

Vã mulþumim pentru interesul pe care îl arãtaþi pentru misiuni.

Din Dieceza de Iaºi sunt mulþi preoþi care lucreazã în afara þãrii: în Italia, Spania, Germania... Ei se ocupã de românii plecaþi la muncã sau de credincioºii din þara respectivã. Tot un fel de misiuni sunt ºi acestea. Dar strict în þãrile de misiuni, Dieceza de Iaºi are preoþi în Kenya, Ecuador ºi Coasta de Fildeº. Astfel, pr. Eugen Blaj (Kenya); pr. Gabriel Cimpoeºu (Coasta de Fildeº); pr. Bartolomeu Blaj ºi pr. Ioan Blaj (Ecuador). În afarã de preoþi mai sunt ºi seminariºti care lucreazã în misiuni pentru o perioadã de ºase luni: Adrian Ailenei ºi Marius Mãrtinaº (Ecuador); Gabriel Bârnat ºi ªtefan Roman (Kenya); Laurenþiu Luca ºi Aurelian Herciu (Coasta de Fildeº). Le mulþumim tuturor celor care îºi dedicã timpul lor pentru rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu ºi avem datoria sã ne rugãm în continuare pentru misiuni ºi pentru misionari!

noiembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 25

nOUTÃÞI EDITORIALE Mesajul cu ocazia Celei de-a XXVI-a Zi Mondialã a Tineretului

De Trinitate.

Din problematica teologiei trinitare,

Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 2010, 10x14 cm, 24 p., 0,5 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

Alexandru Buzalic, datã la douã luni aveþi poEd. „Galaxia sibilitatea de a câºtiga un Gutenberg”, 2010, premiu. Trebuie doar sã rãspunISBN 973-141deþi corect la întrebarea de mai 234-4, 14x21 cm, jos. Rãspunsul poate fi gãsit în Unitatea ºi Isus 368 p., 24 lei articolele din numãrul trecut pãrãsit al revistei. Se acordã douã preChiara Lubich, Romanul ca model mii prin tragere la sorþi. TrimiEd. „Sapientia”, pentru teologie, teþi prin poºtã pe adresa de la 2010, ISBN 973Elmar Salmann, pag. 2, prin fax: 0232/211527 8980-81-5, 14x21 Ed. „Galaxia sau prin e-mail: editor@ercis.ro cm, 112 p., 12 lei Gutenberg”, rãspunsul, adresa dv. completã 2010, ISBN 973Sfântul ºi demonul ºi, eventual, numãrul de telefon 141-241-2, 10x21 sãu. Viaþa sfântului la care puteþi fi contactat. Parcm, 110 p., 9 lei Ioan Maria Vianney ticipã la concurs rãspunsurile Wilhelm HünerCum sã biruim mândria. care vor ajunge la redacþie pânã mann, Ed. „SaLecþii de vindecare a la 15 decembrie. Numele câºtipientia”, 2010, mândriei din sfaturile gãtorilor se vor anunþa în revista ISBN 978-973din luna ianuarie 2011. sfinþilor pãrinþi, 8980-81-5, 420 p., Adrian Tãnãsescu 14x20 cm, 20 lei Vlas, Ed. „Sophia”, Întrebarea 2010, ISBN 973- Ce temã a avut Cea de-a 84-a A fi catolic. O primã 136-189-5, 160 p., Zi Mondialã a Misiunilor? privire asupra operei 14x21 cm, 10 lei Premiul teologice a cardinaMaica Speranþa... lului Leo Scheffczyk, Cum sã-þi pâinea ºi zâmbetul Manfred Hauke, construieºti fericirea, lui Dumnezeu Ed. „Sapientia”, A. Christophe, Giovanni Ferrotti, 2010, ISBN 978Ed. „Trei”, 2003, Ed. „Presa Bunã”, 973-8980-65-5, 14x21 cm, 13,5 lei ISBN 973-829114x20, 170 p., 12 lei 66-6, 14x21 cm, Protagonista cãrþii, Maica Speranþa a lui Isus Alhama Valera, Viaþa ºi moartea lui 296 p., 29 lei este fondatoarea Fiilor ºi FiCeferino Gimenez icelor Iubirii Milostive. Cele Malla, Sfântul Cãrþile, în limita stocului disponibil, 298 de pagini (dintre care 16 cu romilor pot fi procurate prin comandã: imagini) ale cãrþii îl introduc pe Eduardo Gil de • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Muro, Ed. Perfor- Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; cititor pe drumul spre cunoaºtemantica / Asocia- • prin fax: 0232/211527; rea vieþii ºi spiritualitãþii acestei þia „Scutul Albastru”, Iaºi, 2010, • prin telefon: 0232/212003, interior 41: cãlugãriþe cu faimã de sfinþenie...

– luni-vineri: orele 10.00-18.00; ISBN 978-973-730-732-3, Câºtigãtorii din luna • prin e-mail: libraria@ercis.ro; 13x19 cm, 212 p., 20 lei septembrie • prin internet: www.ercis.ro/libraria Au fost primite: ºapte mesaje În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul Cultura morþii în poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþu- e-mail ºi o scrisoare, toate coRomânia actualã. rile specificate nu sunt incluse taxele poºtale. recte. În urma tragerii la sorþi, Câteva probleme Eventualele modificãri ale preþurilor, precum au câºtigat: Tereza Petercã (Paºsociale ºi bioetice, ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi cani) ºi Iuliana Gabor (Iugani), Andrei Claudiu anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºcare vor primi cartea Papa BeHriºman, Ed. „Gatinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã nedict al XVI-lea în apãrarea puteþi interesa prin telefon de noile modificãri laxia Gutenberg”, de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa familiei ºi a vieþii copiilor ne2010, ISBN 973-141-275-7, http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp. nãscuþi de Anton Moisin.

14x21 cm, 188 p., 15 lei 26 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2010

O

Momente de reculegere Orizontal: 1) Locul unde trãiesc ºi activeazã cãlugãrii ºi cãlugãriþele, înzestrat cu bisericã, bibliotecã, grãdinã, propice unor momente de reculegere. 2) Glorie, cinste (fig.) – Lege ºi regulã ecleziasticã.

3) Plantã comestibilã gãtitã de post – ... Testament, parte a Bibliei, care cuprinde Evangheliile, Faptele Apostolilor, scrisorile apostolice ºi Apocalipsul (neart.) – Reculegere în centru, la Cacica! 4) Binefãcãtoare. 5) A pregãti ogorul pentru pâinea cea de toate zilele – Trag la sania lui Moº Crãciun – Primii martiri! 6) Inimi tinere creºtine! – Apar pioºi la episcopie! – Primele potire!

7) Fãcut din grâu – Plecate pe lumea cealaltã. 8) Automobil (fem.) – Model de þinutã creºtinã. 9) Orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii se curãþã, surzii aud, morþii învie; semne care îi ajutã pe credincioºi sã-l cunoascã mai bine pe Isus – E foarte clar. 10) Sfânta Fecioarã,

Maica lui Dumnezeu, cea care a rostit acel „fie mie dupã cuvântul tãu” – Sacrament.

11) Zona unde s-a nãscut Mântuitorul ºi unde a apãrut creºtinismul – Omorât.

Vertical: 1) Creºtin pe care Biserica l-a ridicat la cinstea altarelor pentru cã a practicat în mod eroic virtuþile creºtine, îndurând moartea de martir (fem.) – Începe molitva!

2) Spaþiu sacru în bisericã (pl.) – Pus la greu spre a ajuta pe cineva. 3) Termen de respect pentru o bãtrânã de la þarã – Veºti.

4) Cercul de picturã al iconarilor – Dumnezeire (înv.).

5) Cuºer! – Ioan, Luca ºi Matei... – Marele Hanat Mongol.

6) Bãtrânul cu arca biblicã – Nuanþã a unei culori. 7) Tablou care reprezintã chipul unor sfinþi sau scene religioase – Prinde

Doamne Isuse Cristoase...

Criptografie (6,11,11,8,5,1,9,6,2,3,7,9,5-2) Galina P. Pajura

bine... într-o unitate. 8) Cusãturi decorative ºi linii ºerpuitoare, la mâneci ºi pe pieptul iilor – Cade – Aur (simb.). 9) Ne întoarcem la mireni! – Cãlugãr sihastru (var.). 10) În voce! – A primi un bun pe cale de succesiune. 11) Mãrturisirea unei singure credinþe primite de la apostoli, la capãtul cãreia vor fi depãºite toate dezbinãrile – Talerul de la parastas!

Dicþionar: NAICA, UAN. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Moment aniversar” din numãrul trecut: REDACTOR – RE; 2) RER – MANEVRE; 3) ABAC – COLETE; 4) B – CREARI – EX; 5) ILIEV – ACUZA; 6) LC – SAT – V – AM; 7) I – BT – CAER – I; 8) TARIE – L – UAN; 9) ATEN – STANCA; 10) REVISTA – DRE; 11) REA – EDITARE. Rezolvarea criptografiei „Rugãciunea sfântului...” din numãrul trecut: RO – ZAR – IU – FA – CE – B – IN – E – TUTU – RO – R – C – EL – OR – PA – CAT – O – SI – S – AU – BU – N – IC – ASI – CE – L – OR – SF – IN – T – I. FOTO – VIDEO pentru evenimentul tãu Adrian CUBA, fotograf al Episcopiei de Iaºi tel. 0744-261084; www.fotonuntaiasi.ro

Sfinþirea Centrului de Îngrijire la Domiciliu (Pârgãreºti, 25 septembrie)

Festivalul Talanþilor, A.C. zona Roman (Pildeºti, 25 septembrie)

Sesiunea de toamnã a Conferinþei Episcopilor din România (Lugoj, 28-30 septembrie)

Consiliul Director Kolping Moldova (Oneºti, 29 septembrie)

Funeraliile pr. Francisc Lenghen (Tuta, 9 octombrie)

Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii (Odobeºti, 9 octombrie)

Întâlnirea diecezanã a persoanelor consacrate (Cacica, 10 octombrie)

Sãrbãtorirea a 18 ani de la fondarea Acþiunii Catolice (Iaºi, 16 octombrie)