Lumina crestinului, nr. 12/2010

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXI decembrie 2010, nr. 12 (252) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Claudiu Bulai, Sergiu Gabor Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Vã anunþãm cã aveþi posibilitatea de a reînnoi abonamentele în condiþii foarte avantajoase. Pânã la 31 decembrie, puteþi beneficia de reduceri. Costul publicaþiilor care apar la Editura „Presa Bunã” este notat la pag. 27. Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor pânã la finalul anului, prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Experienþa durerii personale sã-i ajute pe cei suferinzi Pentru ca experienþa suferinþei sã fie ocazie pentru a înþelege situaþiile de disconfort ºi de durere în care trãiesc persoanele singure, bolnavii ºi bãtrânii ºi sã-i stimuleze pe toþi sã meargã în întâmpinarea lor cu generozitate.

Intenþia misionarã A deschide porþile înaintea lui Cristos Pentru ca popoarele pãmântului sã deschidã porþile înaintea lui Cristos ºi a evangheliei sale de pace, fraternitate ºi dreptate.

Principele apostolilor (IV) upã ce sfântul apostol Petru ºi-a împlinit misiunea, mai D cu seamã la Ierusalim, în alte pãrþi ale Palestinei ºi în Asia Micã, aºa cum relateazã cu amãnunte Faptele Apostolilor, în ultima etapã a vieþii sale pãmânteºti, dupã cum atestã unele informaþii istorice, pe timpul împãratului roman Claudius (41-54 d.C.) sau, mai precis, al lui Nero (54-68 d.C.), s-a stabilit la Roma, unde exista deja o comunitate de iudeo-creºtini ºi creºtini proveniþi dintre pãgâni.

Conºtient de responsabilitatea pe care o avea faþã de toþi creºtinii, se intereseazã de ei, strãduindu-se sã-i încurajeze în trãirea mesajului evanghelic. În acest sens, Noul Testament cunoaºte douã scrisori ale apostolului Petru. În prima, adresatã creºtinilor din provinciile din nord-vestul Asiei-Mici: Pont, Galatia, Capadocia, Asia ºi Bitinia, face o privire de ansamblu cât priveºte comportamentul creºtin în lumina credinþei.

Menþionãm din capitolul al doilea al acestei scrisori modul

de a trãi creºtineºte în societate.

Un creºtin adevãrat se considerã strãin, peregrin, pe acest pãmânt, patria lui definitivã fiind paradisul. Ca atare, va avea o purtare bunã, exemplarã, „spre lauda lui Dumnezeu” (v. 12).

Respectarea autoritãþii omeneºti va fi „de dragul Domnului” (v. 13-14), pentru cã „aceasta este voinþa lui Dumnezeu: fãcând binele, sã închideþi gura neºtiinþei oamenilor fãrã minte” (v. 15). Creºtinul adevãrat este un om liber pentru cã este un slujitor al lui Dumnezeu în duh ºi adevãr. În nici un caz, libertatea nu înseamnã „acoperire a rãului” (v. 16).

Sfinte principe al apostolilor, roagã-te pentru întreaga Bisericã încredinþatã grijii tale, ca sã fie alcãtuitã din „oameni liberi”, aºa cum îi vrea dumnezeiescul Mântuitor!

Respectul faþã de toþi, dragostea fraternã, teama constructivã de Dumnezeu ºi stima cuvenitã faþã de conducãtori sintetizeazã orientarea sãnãtoasã a oricãrui creºtin ºi, dea Domnul, a oricãrui locuitor al planetei.

Mesaj terezian

Isus, maestrul divin al sfinþeniei „Am înþeles cã sunt foarte multe trepte pe calea sfinþeniei ºi cã fiecare suflet este liber în a rãspunde la propunerile Domnului nostru, de a face puþin sau mult pentru el, pe scurt, de a alege sacrificiile pe care le cere” (Ms. A,10 r-v).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ Crãciun 2010

Mãrire tie , , Isuse ,

care ai venit pe pãmânt într-o familie!

Sfinþiile voastre, Dragi fraþi ºi surori, Iubite familii, nceputul noului an bisericesc ne-a introdus în misterul vieþii lui Cristos, promis de cãtre Tatãl ºi trimis pe pãmânt ca sã aducã oamenilor mântuirea.

Retrãind istoria aºteptãrii lui Mesia, prin celebrarea celor patru duminici din perioada Adventului, am înãlþat rugãciuni ºi cântãri speciale, exprimând astfel dorul dupã venirea celui promis ºi speranþa cã el este aproape. Aceastã rugãciune am înãlþat-o împreunã cu profeþii Vechiului Testament, care ne-au invitat la o pregãtire specialã în faþa celui ce vine, precum ºi cu ultimul profet Ioan Botezãtorul, înainte mergãtorul lui Isus, care a insistat sã pregãtim calea Domnului, pentru cã este aproape.

Ne-am însuºit credinþa ºi pregãtirea Mariei, cea privilegiatã sã-l primeascã pe Mesia în sânul ei, ºi am admirat disponibilitatea lui Iosif, cel drept care l-a primit în casa sa.

Am ajuns pe acest drum, urmând cele patru sãptãmâni ale Adventului, la „împlinirea timpului”, când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pãmânt ca sã se facã Fiul Omului ºi, fiind solidar cu noi, sã ne rãscumpere ºi sã ne mântuiascã prin moartea ºi învierea sa.

Am ajuns sã retrãim misterul Naºterii Fiului lui Dumnezeu

Î

din sânul unei mame curate ºi sfinte, precum ºi în casa unui bãrbat, drept ºi fidel, Iosif din seminþia lui David.

E Crãciunul. E naºterea Domnului.

Ceea ce au promis profeþii, ceea ce lumea a aºteptat, s-a realizat. „Iatã fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu care se va chema Emanuel, adicã Dumnezeu cu noi” (Is 7,13-14).

Familia lui Isus Când s-a împlinit timpul, Maria ºi Iosif l-au primit pe Isus în casa lor.

Evanghelistul Matei, atunci când prezintã naºterea lui Isus, fãcând referinþã la acest celebru text din Isaia, amintit mai sus, ne provoacã sã nu-l obosim pe Dumnezeu cu temerile ºi îndoielile noastre, chiar cu necredinþa noastrã (cf. Is. 7,14).

Este Domnul care îi aratã regelui Ahaz un semn, iar acest semn este o fecioarã. Din ea se va naºte Emanuel. El alege drumul, calea ºi modalitatea; semnul lui Dumnezeu este un semn simplu, nu complicat, o soluþie ºtiutã doar de el.

Evanghelia, aºadar, prezintã în mod real, magistral, aceastã simplitate, pe care o alege Domnul, chiar dacã Maria ºi Iosif, precum ºi oamenii de mai târziu ºi-au pus ºi îºi pun probleme, au greutãþi sã accepte calea aleasã de el.

Nu a fost uºor nici pentru mama Maria ºi nici pentru tatãl

purtãtor de grijã, Iosif, sã accepte acest drum al venirii lui Mesia, peste toate previziunile oamenilor. Ei acceptã pentru cã sunt credincioºi, pentru cã sunt umili ºi disponibili la voinþa lui Dumnezeu.

Isus, pruncul, alege prin urmare o familie, se naºte dintr-o fecioarã, Maria, prin opera Duhului Sfânt, ºi trãieºte într-o casã, sub ascultare faþã de un tatã purtãtor de grijã, ca orice copil ºi fiu, fãcându-se întru totul asemenea oamenilor, în afarã de pãcat (cf. Ev 4,15).

Când celebrãm bucuria Naºterii Domnului sau Crãciunul, gândul nostru se îndreaptã spre copilul Isus, care nu poate fi separat de acest cadru natural, care îl aºazã într-o familie ºi trebuie sã ne oprim în aceiaºi mãsurã ºi spre cei doi pãrinþi, spre Maria, mama, care l-a primit în sânul ei prin lucrarea Duhului Sfânt, ºi spre tatãl purtãtor de grijã, sfântul Iosif.

Ieslea din Betleem nu se aflã doar într-o simplã peºterã, ci este casa „pâinii” care îl adãposteºte pe prunc, ºi este încãlzitã ºi ocrotitã de iubirea unei mame ºi a unui tatã plin de grijã pen¾ tru toatã familia.

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

Acesta e drumul vieþii lui Isus pe pãmânt: o familie, ºi spre aceastã familie ne cheamã Creatorul ºi dãtãtorul de viaþã. În mâinile oamenilor a încredinþat Dumnezeu viaþa ºi tot lor l-a încredinþat pe Fiul sãu. În grija pãrinþilor îi încredinþeazã pe fiii oamenilor, când le spune: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi stãpâniþi pãmântul” (Gen 1,28).

Într-un moment istoric în care familia este supusã unor forþe care încearcã s-o distrugã ºi s-o deformeze, Biserica – conºtientã de faptul cã binele societãþii este intim legat de binele familiei – simte cã datoria ei arzãtoare ºi urgentã este de a vesti tuturor planul lui Dumnezeu despre Cãsãtorie ºi familie, asigurându-i deplina vitalitate ºi promovarea umanã ºi creºtinã, contribuind în felul Familia ºi Cãsãtoria acesta la reînnoirea societãþii în viaþa Bisericii locale ºi a poporului lui Dumnezeu” Odatã cu prima duminicã din (FC nr. 3).

Advent am hotãrât sã începem un nou an pastoral în dieceza Sfinþiile voastre, iubiþi noastrã ºi am stabilit ca fami- credincioºi, dragi familii, lia sã fie obiectul ºi subiectul Aflându-ne în atmosfera mituturor iniþiativelor spirituale, nunatã a Crãciunului, gândul ºi liturgice ºi pastorale, din par- ochii noºtri se îndreaptã spre tea tuturor preoþilor ºi respon- cea mai sfântã familie de pe sabililor pastorali, astfel încât pãmânt: familia formatã din poporul nostru creºtin sã bene- Maria, Iosif ºi pruncul Isus. În timp ce îl preamãrim pe ficieze de o învãþãturã sãnãtoasã despre acest dar fãcut Dumnezeu pentru acest dar ºi omenirii de Pãrintele veºnic. pentru acest gest de condescenÎn anul 1981, marele papã, denþã faþã de omenire ºi favenerabilul Ioan Paul al II-lea, milie, vrem sã ne îndreptãm, a scris o exortaþie apostolicã cu prin noul an pastoral, spre fanumele de Familiaris consor- milie ºi spre Cãsãtoria creºtinã, tio ºi a reluat în ea toate dezba- ca sã descoperim în ea planul terile ºi analizele din Sinodul sãu. Prin crearea omului, bãrepiscopilor din anul 1980 cu bat ºi femeie, a voit sã ne facã privire la aceastã comoarã fã- sã înþelegem cã omul este imacutã de Dumnezeu omenirii, ginea lui Dumnezeu – iubire, cã în Cãsãtorie descoperim adeoferind Bisericii o adevãratã vãrata imagine a comuniunii „carta familiei”. dintre Dumnezeu ºi oameni. Între altele, el spunea: „Bise- Familia, pe care însuºi Isus, rica, luminatã de darul credinþei Fiul lui Dumnezeu, a sfinþit-o care o face sã cunoascã întreg ºi a ridicat-o la rang de sacraadevãrul despre bunul preþios ment, este imaginea Bisericii, al Cãsãtoriei ºi al familiei, pre- mireasa fãrã patã pe care o iucum ºi înþelesul lor adânc, simte beºte, cum mirele îºi iubeºte încã o datã datoria grabnicã de mireasa, cã fiii sunt darul cel a vesti tuturor evanghelia, adicã mai preþios în Cãsãtorie, cã fa«vestea cea bunã», dar mai ales milia este model de comuniune acelora care sunt chemaþi ºi între oameni ºi cã ea este calea se pregãtesc pentru Cãsãtorie, omului spre Dumnezeu. În planul lui Dumnezeu, Crecât ºi tuturor soþilor ºi pãrinatorul ºi Mântuitorul, familia þilor întregii omeniri.

4 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

descoperã nu numai identitatea sa, ceea ce este, dar ºi misiunea sa, adicã ceea ce poate ºi trebuie sã facã.

Orice familie descoperã ºi aflã în ea însãºi, strigãtul neîncetat care defineºte demnitatea ºi responsabilitatea ei: „Familie, devino ceea ce eºti!” (cf. FC nr. 11-17).

Privind, în aceste zile, la Maria, la Iosif ºi la Isus, ne rugãm ca toate familiile noastre, adunându-se în casele lor în jurul ieslei din Betleem, sã-ºi redescopere mãreþia ºi menirea dupã planul lui Dumnezeu.

Cu aceste dorinþe, le transmitem tuturor preoþilor ºi operatorilor pastorali bucurie de Crãciun, fericire în familiile parohiale, iar credincioºilor ºi familiilor, urarea sã se bucure de marea lor vocaþie ºi grija lor sã fie ceea ce trebuie sã fie. Împreunã cu episcopul nostru auxiliar ºi cu toþi ceilalþi colaboratori ai noºtri din episcopie ºi seminar, vã dorim din inimã: Sãrbãtori fericite, Crãciun binecuvântat! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea Papa în Spania

Pelerin al credintei , in ca pelerin pentru a îndemna Spania ºi Europa V sã dea o nouã vigoare rãdãci-

„

nilor lor creºtine”. Cu aceste cuvinte rostite la aeroportul internaþional din Santiago de Compostela (Spania) a început cea de-a 18-a cãlãtorie apostolicã internaþionalã a lui Benedict al XVI-lea (6-7 noiembrie). În cadrul pelerinajului, papa a mers mai întâi la Santiago de Compostela, cu ocazia Anului Sfânt Compostelan, pentru a se ruga la mormântul sfântului Iacob. Santiago de Compostela este de secole far spiritual pentru Bãtrânul Continent. Doar anul acesta au fost 258.000 de pelerini. În oraºul Galiciei, mormântul Sfântului Iacob cel Mare, fiul lui Zebedeu, ºi „El Camin de Santiago – Drumul Sfântului

Regatul Spaniei

Suprafaþa: 504.030 km2 Populaþia: 46 de milioane Capitala: Madrid Ziua naþionalã: 12 octombrie Religie oficialã: Creºtinism (73% catolici, 2% alte religii ºi 25% atei).

Biserica: 70 de dieceze, 229 de episcopi, 18.247 de preoþi, 23.074 de parohii, 176 de diaconi permanenþi, 11.457 de cãlugãri, 38.252 de cãlugãriþe, 105 congregaþii masculine, 309 congregaþii feminine, 1.262 de seminariºti.

Iacob” au fost declarate în anul 1985 patrimoniu al umanitãþii.

Episcopul Romei i-a îndemnat pe toþi credincioºii din Galicia ºi pe cei care aparþin Bisericii din Spania sã trãiascã luminaþi de adevãrul lui Cristos, profesând credinþa cu bucurie, coerenþã ºi simplitate, în familie, la locul de muncã ºi în societate. Privirea suveranului pontif s-a îndreptat apoi spre Europa, chemând continentul sã se deschidã spre Dumnezeu.

Duminicã, 7 noiembrie, la Barcelona papa a sfinþit renumita bisericã „Sfânta Familie”, opera arhitectului catalan Antoni Gaudi. Este vorba de o bisericã unicã în lume, datoritã simbolismului sãu biblic ºi liturgic.

Sanctuarul, a cãrui primã piatrã a fost pusã în anul 1882 (lucrãrile sunt programate sã se încheie în anul 2026), exprimã întregul cosmos concentrat ºi exprimat în jurul altarului, în jurul misterului Bisericii ºi al prezenþei lui Dumnezeu. Arhitectul spaniol, trecut la cele veºnice în anul 1926, inspirându-se din naturã, din Sfânta Scripturã ºi din Liturghie, a proiectat edificiul sacru ca pe o mare catehezã a Bisericii. Turnul cel mai înalt (clopotniþa) este dedicat lui Isus Cristos ºi este înconjurat de cei patru evangheliºti. În absidã este reprezentatã Sfânta Fecioarã Maria, apoi cei 12 apostoli distribuiþi în grupuri de câte patru, în fiecare dintre cele trei faþade principale dedicate: naºterii, patimii ºi slavei. Construcþia navei este inspiratã din viziunea profetului Ezechiel ºi din viziunea

Ierusalimului ceresc. Intrând în acest spaþiu, vizitatorul se gãseºte ca ºi cum ar fi în faþa unui mic palmier ºi fiecare dintre aceºti copaci, mai exact coloane, corespunde unei Biserici. Gaudi a simbolizat în interior cele cinci continente. Coloanele, în numãr de 52, reprezintã duminicile anului. „Cred cã sfinþirea acestei biserici dedicatã Sfintei Familii, într-o epocã în care omul pretinde sã-ºi clãdeascã viaþa nemaiþinând cont de Dumnezeu, ca ºi cum el nu ar mai avea nimic sã-i spunã, este un eveniment de mare semnificaþie”, a spus papa. A îndemnat, de asemenea, la apãrarea familiei întemeiatã pe cãsãtoria dintre un bãrbat ºi o femeie. În timpul vizitei nu au lipsit momente de întâlnire cu autoritãþile þãrii la cel mai înalt nivel, de la regele ºi regina Spaniei la principii de Asturia, de la premierul Zapatero la liderul opoziþiei Rajoy. Înainte de plecare, papa a vizitat Institutul „Nen Déu”, care gãzduieºte 250 de pacienþi între 3 ºi 25 de ani, afectaþi de sindromul Down, bolnavi de autism, epileptici sau cu probleme de personalitate.

Pr. Cornel Cadar

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Interviu cu card. Zenon Grocholewski

Mã fascineazã nevoia de Dumnezeu din fiecare persoanã Cardinalul polonez Zenon Grocholewski, prefect al Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã din Vatican, a primit vineri, 5 noiembrie, din partea Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi, titlul de Doctor Honoris Causa. Fiind însoþit de PS Petru Gherghel, dimineaþa i-a întâlnit pe studenþii ºi pe profesorii de la Seminarul din Iaºi. Seara a celebrat în catedrala din Iaºi. Sâmbãtã, 6 noiembrie, dupã ce a celebrat la Seminarul din Iaºi, a vizitat Seminarul Franciscan din Roman ºi câteva mãnãstiri din nordul Moldovei. Duminicã, 7 noiembrie, a celebrat Liturghia la Soloneþu Nou, având un mesaj special pentru comunitatea polonã, ºi a vizitat sanctuarul din Cacica. Înainte de plecare, cardinalul a fost rugat sã rãspundã la câteva întrebãri. Interviul a fost tradus din limba italianã de Ovidiu Biºog.

Eminenþã, aþi devenit preot la 27 mai 1963. Cu câteva luni în urmã s-a încheiat Anul Sfintei Preoþii. Ce aþi putea sã ne spuneþi despre vocaþia dv.? Cum a început? Ce v-a ajutat în descifrarea chemãrii de a fi preot?

Vocaþia mea a luat naºtere ca multe altele. Am fost atras de doi misionari care veniserã în parohia mea pentru a þine exerciþii spirituale. Eram mic, dar în inima mea s-a nãscut primul gând: „Aº vrea sã fiu ca ei”.

Ca ei, care erau buni cu noi, vorbeau bine, ne învãþau. Mi se pãrea un ideal: ei îl slujesc pe Dumnezeu, cel atât de frumos, ºi aº vrea ºi eu sã îl slujesc.

Nu am fãcut nimic în aceastã privinþã pânã când, într-o zi, când terminam gimnaziul, parohul m-a întrebat: „N-ai vrea sã mergi la seminar?”. Întrebarea m-a pus pe gânduri. Am mers apoi la paroh ºi am întrebat: Ce este cu seminarul?

Cum se face admiterea? Astfel am mers la Seminarul mic, care era ca un liceu ºi unde se intra

de la 15 ani. Erau vremuri dure.

Era prin anul 1954, în plin comunism. Cei din familie ºi-au dat seama cã a merge la seminar presupune dificultãþi pentru toatã familia. În ciuda comunismului atât de dur, vocaþiile erau numeroase. Am fost mulþi candidaþi. Trebuia sã trecem un examen. Veneam câte 10-20 de bãieþi în fiecare zi, iar profesorii ne observau, ne puneau întrebãri, ne dãdeau exerciþii ºi au ales doar pe cei mai buni dintre noi, în total 88. Seminarul mic, pentru mine, a fost o experienþã foarte frumoasã, am gãsit preoþi cu inimi mari, exemple, care rãspândeau iubire, bucurie în inimile noastre. Însã trebuie sã spun cu sinceritate cã dupã acest seminar mic încã nu eram pe deplin hotãrât. Am intrat în primul an de seminar major cu intenþia aceasta: „Anul acesta trebuie sã mã decid: fie voi fi preot, fãrã compromisuri, ori îmi caut o meserie”. Îmi aduc aminte cã în primul an eram cel care discuta cel mai mult cu profesorii; mai ales la

6 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

Nãscut acum 71 de ani în Polonia (Arhidieceza de Poznan), cardinalul lucreazã în Curia Romanã din timpul papei Paul al VI-lea. Dupã ce a studiat la Roma, Zenon Grocholewski, ca preot, a început sã lucreze în Signatura Apostolicã, devenind secretar în anul 1982 ºi prefect în octombrie 1998. În anul urmãtor a fost chemat la conducerea Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, în anul 2001 fiind creat cardinal.

filozofie, puneam multe întrebãri, mã rugam mult, voiam sã primesc lumina Domnului ca sã ºtiu în care direcþie sã merg. Îmi amintesc, de asemenea, cã m-am întâlnit cu un prieten din clasele primare; el era acum la ºcoala de poliþie. Evident, nu puteam vorbi atât de liber, de aceea m-a luat cu motocicleta ºi am mers într-o pãdure ca sã putem sta de vorbã. Acolo mi-a povestit ce anume li se spunea la ºcoala de poliþie: cã religia, Biserica, în maxim 10-15 ani în Polonia... totul se va sfârºi.

A precizat: „Tu ai ales calea foarte periculoasã, pentru cã Biserica va fi distrusã”. Dar ¾

¾ aceasta

nu mi-a slãbit voinþa, din contra, mi-a întãrit-o. Dacã Biserica urmeazã sã fie distrusã, noi trebuie sã o apãrãm.

Dumnezeu este valoarea cea mai mare pentru noi ºi noi trebuie sã apãrãm Biserica. Aºadar, acest fapt mi-a întãrit vocaþia. Acum calea mea era clarã, fermã ºi nu mã înspãimântam.

Dacã priviþi în urmã, la aceºti aproape 40 de ani de preoþie, ce v-a fascinat cel mai mult în preoþie? Ce v-a impresionat?

Un lucru pe care îl experimentez într-un mod deosebit este cã în fiecare persoanã umanã existã nevoia de Dumnezeu. În primii trei ani ai vieþii sacerdotale am lucrat într-o parohie deloc uºoarã. Eram într-un mare oraº, Poznan, iar la periferie erau aceste zone ceva mai dificile. M-am apucat de treabã cu mult curaj. Am primit la birou multe persoane. Învãþam copii cu vârstele cuprinse între 14 ºi 18 ani; faþã de grupul pe care l-am gãsit la început, dupã trei luni numãrul lor s-a dublat. Mã pregãteam pentru lecþii, pentru a rãspunde la exigenþele lor ºi admiram cu ce sacrificii veneau: trebuiau sã meargã la ºcoalã la ora 12.00 ºi veneau la lecþiile de religie la ora 8.00 dimineaþa. Era un grup care locuia destul de departe, trebuia sã treacã printr-o pãdure.

Iarna era periculos. Le spuneam cã iarna nu era nevoie sã vinã la lecþiile pe care le fãceam seara, dar ei au continuat sã vinã. Vedeam acest mare interes al copiilor pentru Dumnezeu ºi aceasta îmi dãdea un mare curaj. Apoi am ascultat multe spovezi. Într-o zi, spovedisem aproximativ cinci ore. Seara la ora 22.00 când abia terminasem, toþi plecaserã, a venit o persoanã. Eram obosit... Per-

soana mi-a spus cã nu se mai spovedise de 30 de ani, de la cãsãtorie. Soþia lui nu era credincioasã... A subliniat: „În timpul nopþii, mã trezesc ºi mã rog. Pentru mine cea mai mare dorinþã este sã pot primi într-o zi din nou sfânta Împãrtãºanie”. Când i-am spus cã va putea primi Împãrtãºania, pentru cã îl spovedisem, a început sã plângã ca un copil. Pentru mine, aceasta este o mare bucurie. Ce l-a fãcut pe acest om sã vinã sã se spovedeascã ºi sã se întoarcã la Dumnezeu? Nevoia de Dumnezeu. S-a retrezit aceastã nevoie de Dumnezeu. Un alt fapt. În parohia mea era o casã pe care toþi o numeau „Caldarosa”. „Caldarosa” erau numiþi comuniºtii din perioada dinaintea rãzboiului. Nimeni nu umbla la Liturghie, copiii nu veneau la cateheze, nici un preot nu mergea acolo. Mi-am fãcut curaj ºi mi-am zis: „Ei bine, dacã mã alungã, mã alungã... merg sã slujesc Domnului”. Am bãtut la uºã, imediat a ieºit un domn înspãimântat, care zicea: „Dar noi nu... noi nu... n-n-nu”. I-am spus: „Domnule, putem vorbi, doar puþin”. Am intrat. În încãpere erau copii, puþinã dezordine, mi-au pregãtit un scaun ºi eu nu am rostit nici un cuvânt.

Domnul acela a început sã se învârtã prin camerã, s-a înroºit la faþã ºi mi-a spus: „Pãrinte, toþi spun cã suntem aºa, fãrã Dumnezeu, cã suntem anticlericali,

dar sã ºtiþi cã nu este deloc adevãrat, pentru cã eu când merg în oraº intru uneori în bisericã, i-am învãþat pe copiii mei sã facã semnul crucii...” ªi a continuat sã vorbeascã tot timpul. Eu nu am scos nici un cuvânt. Când a terminat, am spus doar atât: „Domnule, sunt mulþumit cã am venit la dv., vãd bunãvoinþa dv. Am doar o rugãminte: sã le permiteþi copiilor dv. sã vinã la catehezã.

Dupã ºcoalã, toþi copiii vin la catehezã, iar copiii dv. merg acasã. Daþi-le voie sã vinã la catehezã”. A rãspuns: „Pãrinte, de acord”. Dupã aceastã întâlnire, toþi copiii sãi au început sã frecventeze orele de catehezã.

Dupã doi ani am mers în casa aceea, acum totul era în ordine, copiii frecventau orele de catehezã, pãrinþii au donat ceva pentru construirea noului confesional, erau pregãtiþi pentru întâlnirea cu preotul, cu cruce, lumânãri, îmbrãcaþi curat. Deci eu n-am fãcut nimic, nu a trebuit sã argumentez, sã conving.

Pur ºi simplu am mers acolo ºi am redeºteptat aceastã nevoie de Dumnezeu care este în persoana umanã. Aº putea sã povestesc multe asemenea fapte ºi aceasta îmi dã un mare curaj în viaþa preoþeascã. Cel mai mare aliat în apostolatul nostru este nevoia de Dumnezeu care existã în fiecare persoanã umanã. (va urma) A consemnat pr. Cornel Cadar

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Solidaritate piscopia Romano-Catoli-

Impresii din pelerinaj

Credinþa ne-a pãtruns în suflet E La finalul pelerinajului din Þara Sfântã, organizat în perioada 5-12 octombrie de Oficiul pentru Pelerinaje în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraþia Sanitarã, o membrã a comunitãþii Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iaºi a împãrtãºit impresiile.

m plecat spre Þara Sfântã cu mare emoþie, dar ºi cu A mici reþineri, deoarece nu cunoaºteam pe nimeni. Ulterior i-am întâlnit pe ceilalþi pelerini din diferite localitãþi: Iaºi, Târgu Frumos, Paºcani, Roman, Bacãu, Tulcea. Am format un grup împreunã cu alte 36 de persoane, care s-au dovedit a fi oameni minunaþi, sociabili ºi comunicativi, trãind împreunã ºapte zile de neuitat.

Cred cã am fost binecuvântaþi de Dumnezeu de douã ori, odatã când am fost chemaþi la acest pelerinaj, organizat de pr. Mihai Budãu, iar a doua oarã, când acestui grup de pelerini ni s-au alãturat în rugãciune ºapte preoþi.

Ce putea fi mai minunat decât sã celebrãm sfânta Liturghie împreunã în fiecare zi, în locuri diferite? În cadrul acestor Liturghii am fost miºcaþi de predicile fiecãruia dintre preoþii care ne-au însoþit. În penultima zi am fost provocaþi de pr. Cristian Vacaru, ghidul pelerinajului, sã ne alegem locul unde am dori sã ne facem coliba, locul unde am dori sã fim acasã, hotãrâre greu de luat, deoarece au fost multe ºi toate ne ademeneau într-un fel anume.

Când am ajuns pe Muntele Fericirii, un loc mirific, unde

spiritualitatea pluteºte în aer, gândindu-mã cum ar fi sã trãiesc aici, mi-am dat seama cã aº fi copleºitã de atâta fericire ºi aº putea uita de Dumnezeu, aº putea uita cã acest „rai” nu este veºnic ºi eu nu mã pot mulþumi doar cu atât. Atunci gândul mi-a zburat la emoþiile puternice pe care le-am trãit în Ierusalim, pe Calea crucii, la mormântul sfânt ºi hotãrârea a fost luatã: Da! Aici, Doamne, aº vrea sã trãiesc / Zilnic pe Calea crucii însângeratã sã pãºesc / ªi astfel sufletul sã-mi mântuiesc.

Prin intermediul cuvintelor pr. Cristian Vacaru ne-am întors în timp ºi am putut simþi cu adevãrat cât a suferit Isus Cristos pentru a ne mântui de pãcate. Am putut simþi din plin spiritualitatea tuturor locurilor sfinte pe care le-am vizitat. Cele scrise în Sfânta Scripturã au fost transpuse câte puþin în realitatea zilelor noastre, fiind mult mai uºor de înþeles.

Credinþa care ne-a pãtruns în suflet; cele vãzute ne-au marcat ºi ne-au pus pe gânduri.

Mariana Barticel

8 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

cã de Iaºi reafirmã solidaritatea cu eforturile ºi iniþiativele întreprinse de ÎPS Ioan Robu, pentru salvarea catedralei „Sfântul Iosif” din capitalã.

Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi salutã decizia nr. 1989 din 3 noiembrie 2010, datã de judecãtorii Curþii de Apel Suceava, prin care a fost schimbatã în totalitate decizia nelegalã nr. 1025/25 iunie 2009, pronunþatã de Curtea de Apel Ploieºti, anulându-se astfel autorizaþia de construcþie la clãdirea „Cathedral Plaza”.

Lucrãrile pe ºantierul „Cathedral Plaza” nefiind oprite, Episcopia de Iaºi îºi exprimã speranþa cã dreptatea va prevala ºi aºteptata decizie a Curþii de Apel Suceava va fi respectatã ºi pusã în aplicare.

Luând act de eforturile Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti (clopote trase, zi de post negru, pichetãri ºi proteste în faþa instituþiilor statului), în vederea opririi lucrãrilor ilegale la construcþia „Cathedral Plaza”, PS Petru Gherghel a fãcut un apel la toþi preoþii, persoanele consacrate ºi credincioºii Diecezei de Iaºi sã se solidarizeze cu iniþiativele ÎPS Ioan Robu pentru salvarea catedralei, precum ºi pentru apãrarea ºi conservarea tuturor monumentelor istorice. Astfel, în sãptãmâna 15-21 noiembrie, în bisericile din Dieceza de Iaºi, în comuniune cu credincioºii din Arhidieceza de Bucureºti, s-au fãcut rugãciuni speciale pentru a implora de la Dumnezeu ocrotirea catedralei ºi oprirea nedreptãþilor.

Caritas

20 de ani Centrul Diecezan Caritas a împlinit 20 de ani de activitate în domeniul socio-caritativ. Programul pregãtit pentru acest eveniment a avut loc la Iaºi, în zilele de 22 ºi 24 octombrie.

anifestãrile jubiliare au debutat vineri, 22 octomM brie, în aula sinodalã a catedralei, unde au participat aproximativ 200 de persoane. Invitaþi de onoare au fost cei care au pus bazele Centrului Caritas în urmã cu 20 de ani, dar ºi persoane care colaboreazã în prezent.

Directorul actual, pr. Egidiu Condac, a mulþumit precursorilor sãi care au avut iniþiativa de a înfiinþa aceastã asociaþie punând în mâinile lui Dumnezeu dorinþa lor de a face bine ºi disponibilitatea lor.

Cuvinte frumoase la ceas aniversar au fost rostite de invitaþii prezenþi: Mons. Franz-Peter Tebartz-van Elst, episcop de Limburg, Germania, PS Petru Gherghel, Gheorghe Nichita, primarul oraºului Iaºi, pr. Narcis Axinte, din partea Bisericii Ortodoxe, Andrei Buceag, director executiv al Agenþiei Judeþene pentru Prestaþii Sociale Iaºi. „Facem astãzi memoria acestor evenimente nu numai pentru a aduce un prinos de recunoºtinþã primilor operatori Caritas, ci ºi cu dorinþa fireascã de a cunoaºte începutul plin de iniþiative ºi roade pentru a

privi ºi a merge plini de curaj mai departe. Pot sã dau mãrturie cã de la început ºi pânã astãzi lucrurile au evoluat cu curaj ºi credinþã”, a afirmat PS Petru Gherghel.

Un moment deosebit a fost vizionarea filmului retrospectiv „Remember Caritas 20 de ani”, unde membrii fondatori ai Centrului Caritas au povestit cum a luat fiinþã acest centru care a crescut atât de mult în timp.

Au dat mãrturie: pr. dr. Vladimir Petercã, primul director al asociaþiei, dl. Eduard Lisacovschi, pr. Anton Despinescu, precum ºi alte persoane care la început au pornit cu mult curaj pe un drum nesigur ºi anevoios. În cadrul festiv al sãrbãtorii au fost decernate diplome jubiliare de onoare în semn de preþuire ºi de recunoºtinþã celor care au fost promotorii ºi susþinãtorii Caritas: PS Petru Gherghel, pr. dr. Vladimir Petercã – primul director al Caritas, pr. Grigore Duma – al doilea director al Caritas Iaºi, pr. Petru Sescu – primul director al filialei Caritas Bacãu, pr. Claudiu Iºtoc – primul director al filialei Caritas Roman, pr. Anton Despinescu – membru fondator Caritas Iaºi, Bernadeta Lisacovschi – primul contabil al Asociaþiei Diecezane, ing. Eduard Lisacovschi – voluntar, familia Cornelia ºi ªtefan Diac ºi Mihai

Constantin – angajat al centrului Caritas încã de la început.

Festivitãþile au continuat duminicã, 24 octombrie, cu celebrarea sfintei Liturghii de la ora 18.30, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru toatã susþinerea de la început ºi pânã acum, dar ºi pentru a-l ruga sã-i pãstreze în continuare pe membrii Caritas ca instrumente ale iubirii sale, aºa cum spunea ºi pr. Egidiu Condac la predicã: „Tot ceea ce s-a realizat ºi dorim sã se realizeze în continuare nu înseamnã doar o cantitate impresionantã de acþiuni, evenimente, proiecte, iniþiative, ci în primul rând înseamnã rãspunsul la chemarea adresatã inimii noastre de Dumnezeu, rãspunsul la chemarea lui Isus Cristos din Evanghelie: «Cãutaþi mai degrabã împãrãþia lui Dumnezeu ºi toate celelalte vi se vor adãuga»”.

Zilele jubiliare s-au încheiat cu un concert vocal instrumental susþinut de corul catedralei ºi orchestra formatã din tineri interpreþi ieºeni, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi.

Membrii Centrului Diecezan Caritas s-au rugat ºi se roagã pentru toþi cei care au fost prezenþi alãturi de ei la acest moment aniversar, dar ºi pentru cei care i-au sprijinit ºi îi vor sprijini în continuare.

Mihaela Tescoschi

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 9

E bine de ºtiut

Verbum Domini

Ziua Internaþionalã un document despre Sfânta Scripturã a Drepturilor Omului S erbum Domini este exortaþia apostolicã despre cuV vântul lui Dumnezeu în viaþa

ºi misiunea Bisericii, semnatã de papa Benedict al XVI-lea la 30 septembrie, fiind rodul celei de-a XII-a Adunãri Generale a Sinodului Episcopilor (Roma, 5-26 octombrie 2008).

Documentul cuprinde o introducere, trei pãrþi ºi o încheiere. În prima parte, papa scoate în evidenþã rolul fundamental al lui Dumnezeu Tatãl în revelaþie ºi dimensiunea trinitarã a acesteia. Dumnezeu, care vorbeºte, doreºte sã deschidã ºi sã menþinã un dialog cu omul, în care el ia iniþiativa ºi se reveleazã pe sine în diferite moduri.

Omul este chemat sã intre în alianþã cu Dumnezeul sãu, care îl ascultã ºi îi rãspunde întrebãrilor sale. Lui Dumnezeu care vorbeºte, omul îi rãspunde cu credinþã. Cea mai potrivitã rugãciune, ca rãspuns la invitaþia lui Dumnezeu la dialog, este cea rostitã folosind cuvintele care au fost revelate de Dumnezeu ºi care sunt conservate ºi scrise în Biblie. Tot aici, papa examineazã relaþiile dintre creºtini ºi evrei, notând cã aceºtia se bucurã de o relaþie foarte specialã, deoarece au în comun o mare parte din Biblie.

Partea a doua a documentului papa a rezervat-o relaþiei dintre cuvântul lui Dumnezeu ºi Bisericã. El subliniazã cum, mulþumitã Sfintei Scripturi ºi sacramentelor, Isus rãmâne contemporan cu omenirea în viaþa

Bisericii. Liturghia, care constituie locul privilegiat al prezenþei lui Isus în mijlocul oamenilor, constituie legãtura vitalã dintre Sfânta Scripturã ºi sacramente, în special Euharistia. În partea a treia, Sfântul Pãrinte atrage atenþia asupra datoriei creºtinilor de a vesti cuvântul lui Dumnezeu în lumea în care trãiesc ºi muncesc. Biserica este orientatã spre vestirea cuvântului oamenilor care nu-l cunosc încã, dar ºi celor care au fost deja botezaþi, însã au nevoie de noua evanghelizare pentru a redescoperi cuvântul lui Dumnezeu. Aici este amintit faptul cã creºtinii sunt chemaþi sã slujeascã cuvântul lui Dumnezeu în fraþii ºi surorile lor. În finalul acestei pãrþi, papa exprimã speranþa cã Biblia va fi mai bine cunoscutã în ºcoli ºi universitãþi ºi cã se vor folosi mai bine mijloacele de comunicare, exploatându-se toate posibilitãþile tehnologice moderne. În încheiere, Sfântul Pãrinte îndeamnã pe toþi creºtinii sã devinã tot mai familiari cu Sfânta Scripturã.

10 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

Sergiu Gabor

ecolul al XX-lea poartã stigmatul celor douã rãzboaie mondiale ºi a consecinþelor lor devastatoare. Înfiinþarea Organizaþiei Naþiunilor Unite (ONU), la 26 iunie 1945, apare ca o reacþie la aceste cumplite evenimente. Cele 50 de naþiuni care semneazã carta ONU, actul constitutiv al ONU, îºi propun sã elimine din istoria umanitãþii flagelul rãzboiului ºi sã promoveze progresul social ºi condiþii mai bune de trai, ºi în aceste scopuri sã practicãm toleranþa ºi sã trãim în pace unul cu celãlalt, ca buni vecini (Carta Organizaþiei Naþiunilor Unite). În acest context, Adunarea Generalã a ONU, considerând cã ignorarea ºi dispreþuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltã conºtiinþa omenirii ºi cã aspiraþia cea mai înaltã a omului este fãurirea unei lumi în care fiinþele umane se vor bucura de libertatea cuvântului ºi a convingerilor ºi vor fi eliberate de teamã ºi mizerie, la 10 decembrie 1948 a adoptat Declaraþia universalã a drepturilor omului.

Este un document unic ce îºi propune avansarea ºi protejarea demnitãþii umane prin orice mijloc. Pentru prima datã în istoria umanitãþii, 50 de state independente îºi propun sã conlucreze pentru afirmarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale.

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

ISTORIE Figuri ilustre

Ep. Ioan Duma -a nãscut la 5 noiembrie 1896 la Valea Mare ºi a studiat S la Seminarul Franciscan de la Hãlãuceºti ºi la Colegiul „Seraphicum” de la Roma. A fost hirotonit preot la 24 iulie 1924 la Roma, iar dupã întoarcerea în þarã a activat în Parohiile Sãbãoani ºi Hãlãuceºti. De asemenea, a fost profesor la Seminarul din Hãlãuceºti, iar în anul 1944 a fost ºi vizitator al mãnãstirilor franciscane conventuale din Ardeal. În anul 1948 a fost ales ºi consacrat episcop de cãtre nunþiul apostolic Gerald Patrick O’Hara, consacrarea fiind secretã ºi fãrã acordul guvernului comunist. De asemenea, în perioada 1948-1950, episcopul Ioan Duma a fost foarte activ în problema rezistenþei anticomuniste prin credinþã, având întâlniri pe aceastã temã cu nunþiul O’Hara ºi cu episcopii Alexandru Theodor Cisar ºi Anton Durcovici.

O idee a sa era cea privind creºterea propagandei anticomuniste în Italia ºi Franþa, precum ºi o mai puternicã popularizare în Occident a cazului episcopului Anton Durcovici ºi Marton Aron, arestaþi de securitate în iunie 1949.

La 25 septembrie 1951, ep. Ioan Duma a fost la rândul sãu arestat de Securitate ºi deferit Tribunalului Militar Timiºoara, care prin Sentinþa nr. 80/1951 l-a condamnat la patru ani de închisoare pentru delictul de „spionaj în favoarea Vaticanului”. Va fi eliberat la

expirarea pedepsei, în anul 1955, iar prin Decizia M.A.I. nr. 6088 din 25 septembrie 1955 i-a fost fixat „domiciliul obligatoriu” la Iaºi, pentru 36 de luni. În acelaºi an, Securitatea i-a deschis un dosar individual de urmãrire informativã cu scopul de a-i fi documentatã „activitatea duºmãnoasã ca episcop clandestin ºi superior al franciscanilor”. Activitatea de urmãrire va continua ºi la Parohia „Mihail Kogãlniceanu” (jud. Constanþa), unde Securitatea i-a fixat „domiciliul obligatoriu”. În anul 1957, ep. Ioan Duma a fost la un pas de a fi rearestat, ordinul în cauzã fiind semnat de însuºi ministrul de Interne, Alexandru Drãghici, iar un an mai târziu a fost anchetat, pe motiv cã participase la Faraoani la înmormântarea mamei sale. În urma unei percheziþii, Securitatea i-a confiscat arhiva personalã ce o deþinea la Parohia „Mihail Kogãlniceanu”, iar printre documentele confiscate abuziv se afla copia unui memoriu trimis în anul 1956 la Vatican ºi în care ep. Duma scria cã „sunt mulþi martiri printre preoþi ºi cãlugãri care au fost uciºi în temniþele Republicii Populare Române”.

Un alt document confiscat în anul 1958 purta titlul „Însemnãri pentru mine din istoria trãitã”, unde ep. Duma scria privitor la ep. Durcovici: „A murit de moarte ca martir, în închisoarea de la Sighet (…) .

Privitor la propria sa experienþã

carceralã, ep. Duma descria în acelaºi document ºi „suferinþele” pe care le-a îndurat în cei patru ani de detenþie ºi modul în care a fost „maltratat” de cãtre gardieni ºi securiºti. În anul 1960, Securitatea i-a fixat „domiciliul obligatoriu” la Târgu Jiu, din dorinþa de a-l izola ºi supraveghea mult mai uºor pe episcopul Duma.

Târziu, în anul 1971, ep. Duma a primit aprobarea din partea autoritãþilor de a efectua o cãlãtorie în Italia, prilej cu care a fost primit în audienþã de papa Paul al VI-lea.

La 9 iulie 1973, ep. Duma i-a solicitat pr. Petru Albert sã adune date istorice despre viaþa de martirã a Veronicãi Antal ºi a episcopilor martiri Anton Durcovici ºi Marcu Glaser, cu intenþia de a fi trimise la Sfântul Scaun.

Doi ani mai târziu, Securitatea avea sã-i închidã dosarul de urmãrire informativã, pe considerentul cã ep. Duma, bãtrân ºi bolnav, nu mai reprezenta un potenþial pericol pentru regimul ateo-comunist.

Ep. Ioan Duma a murit la 16 iulie 1981 la Târgu Jiu ºi a fost înmormântat la Valea Mare.

Dr. Dãnuþ Doboº

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Ep. Anton Durcovici – bobul de grâu care aduce rod – n fiecare an, luna decembrie aduce cu sine bucuria ÎCrãciunului pentru Biserica Universalã, iar catolicilor din Dieceza de Iaºi le aminteºte de martiriul episcopului Anton Durcovici, stins din viaþã în închisoarea de exterminare de la Sighet, la 10 decembrie 1951.

Episcopul Anton Durcovici a fost unul dintre numeroasele boabe de grâu care, în a doua jumãtate a secolului trecut, a ales sã moarã pentru a aduce roade multe. Acesta nu a murit doar o singurã datã, ci în fiecare clipã a vieþii sale. Într-adevãr, martiriul unui creºtin nu este decât încoronarea nenumãratelor sale sacrificii. Þara noastrã se numãrã printre locurile în care numeroºi creºtini ºi-au dat viaþa pentru Cristos, încã din zorii evanghelizãrii. Dacã este adevãrat ceea ce spunea Tertulian: Sanguis martyrum, semen christianorum, este ºi mai adevãrat cã între sângele martirului Anton Durcovici ºi credinþa pe care o purtãm în inimi existã o interdependenþã intrinsecã. ªi dacã sângele sãu hrãneºte credinþa noastrã, de ce n-ar putea oare credinþa noastrã sã fie cauza venerãrii sângelui sãu în Bisericã?

De mai bine de jumãtate de secol, pe firmamentul Bisericii noastre locale strãluceºte steaua martirului Anton Durcovici. Pânã

la evenimentele din anul 1989, mulþi creºtini au privit cu speranþã de mai bine aceastã stea, care, ajutatã de întunericul necredinþei regimului ateu, lumina intens în obscuritatea societãþii de atunci.

Dupã anul 1990 au început sã strãluceascã ºi alte stele, care, la rândul lor, au atras atenþia multora. Departe de a eclipsa personalitatea martirului Anton Durcovici, celelalte stele pot demonstra mai clar întregii lumi cã episcopul de Iaºi ºi-a oferit întreaga viaþã pentru ca, într-o zi, poporul român sã-ºi poatã exprima în mod liber credinþa.

Fiecãrui creºtin îi revine sfânta obligaþie de a menþine aprinsã flacãra credinþei pe care a primit-o la Botez. Acest lucru nu îl poate realiza decât pãstrând legãtura cu înaintaºii sãi, lucrând necontenit la perfecþionarea comuniunii între toþi membrii Bisericii. Legãtura cu episcopul Anton Durcovici nu este una trecãtoare sau neînsemnatã, ci, dimpotrivã, ea este fundamentalã ºi veºnicã, aºa cum etern este sacrificiul vieþii sale.

Dupã cum Cristos i-a legat pe apostoli în mod definitiv de el prin învãþãtura sa ºi i-a spãlat cu sângele sãu curat, la fel, episcopul de Iaºi i-a legat pe catolicii din Dieceza de Iaºi de dânsul ºi implicit de Dumnezeu, prin predicile sale, iar prin vãrsarea

12 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

Episcopul Anton Durcovici în arestul Securitãþii

sângelui, asemenea lui Isus, i-a spãlat pe credincioºii sãi, menþinându-i curaþi în mijlocul oceanului mizerabil al ateilor.

Dacã astãzi suntem pe calea cea dreaptã a credinþei, acest lucru se datoreazã cu siguranþã ºi activitãþii de pãstor a episcopului Anton Durcovici, dar, mai ales, exemplului de viaþã pe care l-a dat întregii omeniri. Acest exemplu ne poate ajuta sã cãlcãm pe urmele lui Cristos.

Deseori ni se pare cã imitarea lui Cristos este ceva imposibil pentru omul de astãzi. În acele momente sã ne îndreptãm privirea spre episcopul Anton Durcovici ºi sã meditãm la dãruirea de care a dat dovadã pe timpul întregii vieþi, mai ales în pragul morþii.

Se cuvine, aºadar, ca oamenii de astãzi sã-i recunoascã meritele ºi sã-l aºeze în rândurile credincioºilor care au trãit numai pentru Cristos, iar acum se bucurã împreunã cu el în lãcaºurile paradisului.

Pr. Fabian Doboº

Construcþii în diecezã

ªerbãneºti Pregãtiri pentru inaugurarea bisericii

C

artierul ªerbãneºti este o parte a municipiului Bacãu, care se aflã situatã între râurile Bistriþa ºi Siret, cu un numãr de 150 de familii cu 426 de credincioºi. Deoarece distanþa pânã la biserica parohialã „Sfinþii Petru ºi Paul” este destul de mare, în anul 2007, credincioºii din acest cartier au adunat semnãturi pentru construirea unei biserici ºi a unei case parohiale. Am adus la cunoºtinþa Preasfinþitului Petru Gherghel dorinþa credincioºilor, iar acesta a aprobat pregãtirea proiectului ºi a finanþat cumpãrarea terenului necesar construcþiei. Dupã ce a fost aprobat proiectul, luni, 10 august 2009, am început lucrãrile de construire. Proiectul bisericii ºi al casei parohiale a fost executat de domnul Viorel Dorneanu, arhitect, ºi domnul Costel Grapã, inginer de rezistenþã.

Sâmbãtã, 26 septembrie 2009, Preasfinþitul Petru Gherghel, însoþit de 16 preoþi vecini, a sfinþit piatra de temelie a bisericii dedicatã Inimii Neprihãnite a Mariei. S-au construit în anul 2009 temelia ºi zidurile Bisericii, precum ºi temelia casei parohiale.

Lucrãrile au fost întrerupte din decembrie 2009 pânã în aprilie 2010, când au fost reluate.

Ne bucurãm sã constatãm cã pânã în decembrie 2010 biserica ºi casa parohialã au fost acoperite cu þiglã.

Biserica are o lungime de 23,7 m, o lãþime de 12,9 m ºi înãlþimea de 12,3 m, iar înãlþimea turnului cu cruce este de 37 m. Casa parohialã are lungimea de 10,8 m (cu anexã 11,2 m) ºi lãþimea de 9,5 m, demisol, parter ºi mansardã.

Lucrãrile de construire a bisericii au fost finanþate de Consiliul Judeþean Bacãu, iar a casei parohiale, în parte, de Primãria Bacãu. Mare parte a acestor lucrãri au fost finanþate ºi de credincioºii Parohiei Catolice Bacãu „Sfântul Nicolae”. Tuturor celor care au finanþat aceste lucrãri ºi care le vor mai finanþa pânã ce le vom termina le aduc mulþumiri din inimã ºi-l rog pe bunul Dumnezeu împreunã cu credincioºii beneficiari ai acestor lucrãri sã-i binecuvânteze ºi sã-i rãsplãteascã cu tot darul sãu. Începând cu 1 septembrie, Preasfinþitul Petru Gherghel a hotãrât înfiinþarea Parohiei Romano-Catolice Bacãu „Inima Neprihãnitã a Mariei” prin decretul 1354 din 9 august 2010 ºi a numit ºi noul paroh în persoana pr. Cristinel Alecu.

Cu multã bucurie vã informãm cã în duminica a II-a din Advent (5 decembrie), ora 10.30, vom celebra prima sfântã Liturghie în biserica nouã, inaugurând aceastã lucrare a Domnului, ºi vom instala oficial noul paroh, urmând ca anul viitor, când vor fi terminate toate lucrãrile sã aibã loc consacrarea ºi sfinþirea bisericii.

Nu încetãm sã-i mulþumim bunului Dumnezeu cã avem credincioºi atât de generoºi, care, în ciuda acestei perioade grele, de crizã, reuºesc sã construiascã un lãcaº sfânt ºi o casã parohialã. Lista binefãcãtorilor este deschisã, fie la Parohia Romano-Catolicã „Sfântul Nicolae”, str. Ana Ipãtescu, nr. 2A, Bacãu, fie în contul: RO29 RNCB 0026 0308 9252 0001 BCR Bacãu – Parohia Romano-Catolicã „Sfântul Nicolae”.

Având încredere totalã în ajutorul lui Dumnezeu ºi în mijlocirea inimii neprihãnite a Mariei, cu contribuþia credincioºilor ºi a binefãcãtorilor, dorim sã ducem la bun sfârºit lucrãrile noii biserici ºi a casei parohiale.

Pr. Isidor Dâscã

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Anul FAMILIEI

Familia ºi Cãsãtoria creºtinã u prima duminicã din Advent (28 noiembrie) a înC ceput un nou an pastoral dedicat familiei ºi Cãsãtoriei creºtine.

Acesta are ca moto: „Familie, devino ceea ce eºti!”, cuvinte luate din exortaþia apostolicã Familiaris consortio (nr. 17). În fiecare parohie s-a organizat deschiderea solemnã a anului pastoral. În cadrul sfintei Liturghii din prima duminicã a Adventului a fost aºezatã la loc de cinste, în prezbiter sau în apropierea altarului, icoana Sfintei Familii: Isus, Maria ºi Iosif.

Anul Familiei este însoþit ºi de „Peregrinatio Mariae” – pelerinajul veneratei imagini a Maicii Domnului de la Cacica în parohiile diecezei. Pe parcursul a trei ani se doreºte ca aceastã icoanã sã poposeascã în toate comunitãþile. Anul acesta icoana poposeºte în catedrala din Iaºi (28 noiembrie – 5 decembrie), Bacãu-centru (5-8 decembrie), Barticeºti (9-12 decembrie), Suceava (12-15 decembrie) ºi Soloneþu Nou (15-19).

Anul Familiei a fost deschis în catedrala din Iaºi duminicã, 28 noiembrie, printr-o Liturghie pontificalã. Icoana Maicii Domnului de la Cacica a fost aºezatã în apropierea altarului.

Comisia coordonatoare

Preºedinte delegat episcopal: pr. Cristinel Fodor – vicar episcopal Membri: pr. Iosif Enãºoae, pr. ªtefan Lupu, pr. Cornel Berea, pr. Toma Encuþ, pr. Romuald Bulai, sr. Michela Martinello, prof. Violeta Apostu, Maria Gherghel, familia Dan ºi Genoveva Munteanu, familia Paul ºi Gema Pãduraru Secretar: pr. Petru-Sebastian Tamaº

Dupã-amiazã s-a recitat rozariul (cele 20 de mistere) ºi s-a fãcut o orã de rugãciune marianã. În zilele urmãtoare rând pe rând au venit la catedralã credincioºii din celelalte parohii ale Iaºiului, precum ºi persoanele consacrate din oraº. În program: Liturghii cu predici centrate pe misterul Mariei în familie, rozariu, rugãciuni ºi cântece mariane – toate încheiate cu o procesiune cu icoana Maicii Domnului pe Bd. ªtefan cel Mare (sâmbãtã, 4 decembrie, ora 19.00).

Familia ºi Cãsãtoria creºtinã vor sta în centrul atenþiei timp de trei ani, începând cu prima duminicã din Advent (28 noiembrie) pânã la solemnitatea Cristos, Regele Universului din anul 2013. Fiecare dintre aceºti trei ani va avea o direcþie, care va fi tratatã în cateheze, omilii, conferinþe ºi va fi urmãritã în acþiunile pastorale. Astfel, în primul an, planul pastoral va avea ca scop Apropierea Bisericii de familie. În al doilea an, acþiunile pastorale vor urmãri Apropierea familiei de Bisericã. Tema celui de-al treilea an va fi: Biserica ºi familia, oglinda Sfintei Treimi. În principal, se vor da atenþie: misiunilor populare, catehezelor despre familie, omiliilor duminicale, întâlnirilor cu familiile, pregãtirii pentru Cãsãtorie, rugãciunilor în ºi pentru familie, publicaþiilor de cãrþi ºi materiale de promovare (postere, logouri, pliante etc.), organizãrii Zilei Familiei, a Zilei Vieþii etc.

Familiaris consortio ºi Scrisoare papei Ioan Paul al II-lea

14 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

Temele catehezelor din Advent 1. Familia primeºte ºi trãieºte cuvântul lui Dumnezeu; 2. Familia este o adevãratã Bisericã; 3. Familia este comunitate de rugãciune; 4. Familia are o iubire specialã pentru cei sãraci.

cãtre familii constituie documente de bazã în acest timp special dedicat familiei.

Pentru o mai bunã organizare, prin decretul nr. 2140/25 octombrie, a fost stabilitã o Comisie Coordonatoare a Planului Pastoral Dedicat Familiei ºi Cãsãtoriei Creºtine. Comisia are misiunea sã coordoneze iniþiativele ºi activitãþile pastorale, sã pregãteascã materialele necesare pentru omilii ºi cateheze, precum ºi sã precizeze calendarul manifestãrilor diecezane specifice acestui an pastoral.

Comisia s-a reunit pentru prima datã în ziua de 8 noiembrie, la sediul Episcopiei din Iaºi, fiind coordonatã de PS Petru Gherghel. Membrii au analizat proiectul propus pentru anul pastoral, modalitãþile de acþiune, au stabilit o schemã dupã care vor fi structurate materialele propuse, au fãcut sugestii cu privire la diferite urgenþe pastorale care privesc familia.

PENTRU COPII Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducere de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

Pr. Ludovic s-a îndepãrtat, iar dupã câteva clipe s-a întors din nou.

– Afarã sunt litiere (lectici) care îi vor duce pe cei trei cãlãtori la corabie, a zis el, ºi acum Domnul sã fie cu voi ºi sfinþii îngeri sã vã cãlãuzeascã.

Plin de recunoºtinþã, pr. Isidor a îmbrãþiºat pe zelosul preot ºi pe fr. Francisc; Elias ºi bãiatul le-au sãrutat mâinile ºi au cerut binecuvântarea. Au ieºit apoi în curte ºi prin strãzile întunecoase au ajuns la port. În dimineaþa urmãtoare, când soarele se înãlþa din luciul mãrii, lumina pentru ultima datã golful din Cartagina. În depãrtare se aflau colinele întunecate, iar înaintea lor sclipeau razele dimineþii deasupra mãrii liniºtite. Întreaga durere ºi tristeþe au fost lãsate în urma lor; totul pãrea transfigurat în lumina soarelui

ce rãsãrea. Un vânt favorabil umfla pânzele ºi corabia a zburat ca o sãgeatã în largul mãrii. În a doua searã se auzeau din depãrtare clopotele de pe malul sicilian, care sunau pentru „Îngerul Domnului”.

– Dacã vântul nu se schimbã, într-o orã intrãm în portul din Catania pentru ancorare, s-a adresat cãpitanul primului sãu locotenent ºi s-a suit apoi în cafasul catargului, de unde putea sã zãreascã primele lumini din oraº, care strãluceau ca niºte mici licurici. Pe punte stãtea micul nostru prieten Francisc împreunã cu pr. Isidor ºi cu sãrmanul tocilar. Din ochii bãiatului scânteiau raze de bucurie, iar când corabia se apropia din ce în ce mai mult de þãrm, nu se mai putea stãpâni de bucurie. Luna rãsãrise ºi lumina oraºul ºi coasta.

– Priviþi turnul cel înalt pr. Isidor, a strigat bãiatul.

Acolo este biserica Mãnãstirii „Sfântul Nicolae”. Acolo locuieºte prietenul meu, bãtrânul fr. Cristofor. Acolo voia mãmica sã mã dea la ºcoala bunilor cãlugãri, tocmai în ziua când îl aºteptam pe tata; dar în schimb au venit corsarii ºi m-au rãpit. Oh! Era o searã tristã ºi dupã aceea au urmat zile ºi mai triste. Dar acum totul a trecut, slavã Domnului ºi preacuratei Fecioare.

– ªi acolo, ceva mai la dreapta de biserica „Sfântul Nicolae”, unde se vede grupul acela frumos de brazi?

– Acolo este grãdina tatãlui meu. Iar casa aceea albã, care la lumina lunii iese în relief din mãrãciniº, este casa noastrã. Ferestrele camerei de locuit sunt iluminate, oh mama, mama! Ce o sã spunã când voi veni aºa pe neaºteptate? ªi tata, ºi bunul bãtrân Ignaþiu!

– Da, copilul meu, a rãspuns preotul, mare va fi bucuria ºi vrem sã mulþumim bunului Dumnezeu ºi Maicii lui în toate zilele vieþii noastre. Am fost eliberaþi nu numai de sclavia pãmânteascã, ci ºi de un pericol mult mai mare, acela de a fi pierdut credinþa ºi astfel de a fi cãzut într-o sclavie mult mai grea ºi sub un stãpân mult mai crunt decât era corsarul ºi nefericitul lui administrator. Dar iatã, cã suntem pe radã ºi cãpitanul dã ordin pentru ancorare. ªi într-adevãr marinarii s-au dus la macara; lanþurile zdrãngãneau ºi ancora a fost aruncatã în adâncime, în timp ce se cânta un cântec vesel. Dupã câteva clipe, pr. Isidor, Francisc ºi Elias s-au urcat într-o barcã, ºi toþi trei vâsleau la lumina lunii înspre þãrmul apropiat. Au debarcat aproape în acelaºi loc, ¾

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre familiile de la Betleem „Pentru cã în casã nu mai puteau fi cazaþi, o familie de oameni buni de la Betleem i-au primit pe Maria ºi pe Iosif în grajdul lor, iar Dumnezeu, ca recunoºtinþã, le-a fãcut grajdul sã strãluceascã” (Vincenþiu, 9 ani). „De la animalele din grajd o familie de la Betleem îºi lua laptele, carnea, pieile pentru haine ºi pãturi, iar de la Isus, nãscut în grajdul acestei familii, omenirea a luat mântuirea” (Bernarda, 10 ani). „Isus a ales sã respire aer pentru prima datã pe acest pãmânt dintr-un grajd. Ce stranie alegere! Oare de ce? Chiar nu s-a gãsit nici o familie bunã la ¾ unde

cu ºase luni înainte bãiatul cãzuse în cursa corsarilor.

Francisc a arãtat tovarãºilor acel loc; apoi i-a condus la casa pãrinþilor sãi.

– Întâlnirea neaºteptatã ar putea sã facã rãu mamei tale, a zis pr. Isidor. Rãmâi câteva clipe aici în grãdinã pânã ce noi o vom pregãti de venirea ta.

Aceasta era pentru bãiat, care nu mai putea de dor, o mare încercare, iar minutele i se pãreau a fi ore întregi. Dar ºi acestea au trecut. În scurt timp s-a deschis uºa.

– Cecco, Cecco unde eºti? l-a strigat mama cu o voce tremurândã de bucurie.

Plin de bucurie, bãiatul a sãrit la gâtul mamei ºi tatãlui, râzând ºi plângând în acelaºi timp.

Betleem sã-l primeascã în casa sa?” (Iuliana, 9 ani).

La o lecþie de catehism, preotul a cerut copiilor sã descrie o familie de la Betleem din timpul lui Isus. Printre alte rãspunsuri Felix (10 ani) a spus: „Mereu ocupatã, înfricoºatã din cauza armatei romanilor, neatentã la profeþiile Vechiului Testament, gata sã deschidã uºa doar celor care aveau bani, disponibilã totuºi pentru cei sãraci, dar numai în grajd”. „De obicei în grajd stau doar animalele. În grajdul de la Betleem, pentru cã Isus era acolo, au venit sã-l viziteze îngerii, magii, pãstorii. Cerul întreg era acolo” (Paul, 10 ani). ªi pe bãtrânul ºi credinciosul Ignaþiu, care de bucurie a devenit aproape copilãros, l-a îmbrãþiºat în repetate rânduri.

Când s-a mai potolit furtuna acestei întâlniri, s-a pregãtit la repezealã o agapã pentru fericita familie ºi pentru cel salvat.

Abia dupã mai multe zile l-a lãsat domnul Ioan pe venerabilul pr. Isidor sã se întoarcã la parohia sa, unde a fost primit cu mare alai de credincioºi.

Bunii oameni nu au încetat sã se roage pentru salvarea aceluia care a fost rãpit din mijlocul lor.

Acum bucuria lor a devenit chiar mai desãvârºitã, având în vedere cã domnul Ioan a pus la dispoziþia credinciosului tovar㺠al fiului sãu mijloacele necesare pentru a ridica în locul

16 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

„O familie care nu acceptã sã se nascã un copil în casa ei, aºa cum s-a întâmplat la Betleem cu Isus, nu acceptã iubirea lui Dumnezeu” (Mirela, 9 ani). „Isus, prin naºterea sa într-un grajd, a învãþat toate familiile din Betleem ce înseamnã umilinþa, iar de atunci, aceste familii ne învaþã ce înseamnã mândria cã Isus s-a nãscut acolo” (Alois, 11 ani).

Prelucrare pr. Felician Tiba

bisericuþei sãrãcãcioase o bisericã mãreaþã, care purta numele de „Sfânta Maria Eliberatoare”. ªi pe bravul Elias l-a copleºit Ioan cu daruri. Francisc însã a fost dat în scurt timp la ºcoala pr. Battista de la „Sfântul Nicolae” ºi, spre marea bucurie a fr. Cristofor, învãþa aºa de bine cã era mereu primul în clasã.

Din an în an creºtea în virtuþi ºi evlavie.

– Aceasta o datorez preasfintei Fecioare care m-a eliberat din sclavie, obiºnuia el sã zicã.

Nu e de mirare cã mai târziu, spre mângâierea pãrinþilor sãi, a devenit un preot demn ºi a intrat în cele din urmã chiar în ordinul sfântului Benedict, primind numele de pr. Leon. (sfârºit)

Crãciun 2010

Crãciunul, sãrbãtoarea vieþii xistã foarte multe moduri E de pregãtire pentru sãrbãtoarea Crãciunului! Cei care lucreazã în comerþ împodobesc magazinele pe dinãuntru ºi pe dinafarã ºi le umplu cu produse cât mai „strãlucitoare”, primarii se îngrijesc sã punã instalaþii luminoase în localitatea pe care o gospodãresc, televiziunile se întrec în a difuza mesaje cât mai sentimentale, unii credincioºi participã dimineaþa devreme la Liturghia de Rorate, familiile se reunesc, prietenii îºi adreseazã urãri, tinerii îºi trimit tot mai multe sms-uri „de sezon” etc.

Tu cum te pregãteºti sã trãieºti Crãciunul? Tu cum trãieºti Crãciunul?

Cred cã este esenþial pentru un tânãr sã descopere Crãciunul ca fiind o sãrbãtoare a vieþii!

Pare frumos spus, dar ce înseamnã acest lucru? Maria ºi Iosif, aºteptând naºterea copilului Isus, ºtiu cã de fapt însuºi Dumnezeu vine sã îi viziteze!

Orice copil care vine în lume, vine cu mesajul cã Dumnezeu nu s-a plictisit de oameni! În ciuda a ceea ce fac ºi în ciuda a ceea ce sunt, Dumnezeu nu s-a sãturat de oameni! Maria ºi Iosif descoperã cã, aºa simpli cum sunt ei, sunt importanþi pentru Dumnezeu ºi cã viaþa înseamnã sã ai mereu „ochii deschiºi” pentru a percepe prezenþa lui Dumnezeu. Doar în modul acesta se trãieºte viaþa din plin!

Trãieºte Crãciunul ca o sãrbãtoare a vieþii acel tânãr care nu lasã viaþa sã meargã pe „pilot automat”, de la sine,

„cum o fi sã fie”. Viaþa nu este o înºiruire de minute, ore ºi zile, ci este un dar al lui Dumnezeu pe care omul trebuie sã îl modeleze. Fiecare om are o misiune pe pãmânt ºi în niciun caz nu este aceea de a lãsa sã treacã timpul fãrã sã îi dea vreo consistenþã! Maria ºtia cã nu este întâmplãtoare pe pãmânt, iar când îngerul i-a descoperit gândurile lui Dumnezeu atunci ea a dat consistenþã fiecãrei clipe a vieþii sale. A înþeles cel mai bine ce înseamnã „carpe diem”!

Trãieºte Crãciunul ca o sãrbãtoare a vieþii acel tânãr care îl pune pe Cristos în centrul vieþii sale! Iosif îºi fãcuse proiectele sale de viitor visând la o viaþã fericitã alãturi de Maria.

Se nãruie totul când aflã dramatica veste: copilul Mariei nu este ºi al sãu! Tot ce investise se pierde, planurile sale nu mai au nici un sens, visurile nu se mai pot împlini. Dar Dumnezeu îi descoperã cã existã un plan mult mai mãreþ decât gândise el, care îi va aduce o fericire mult mai mare, cu o singurã condiþie: sã îl punã pe Isus în centrul vieþii sale ºi nu planurile fãcute de el. Iosif înþelege cã numai aºa viaþa sa îºi va gãsi împlinirea.

Trãieºte Crãciunul ca o sãrbãtoare a vieþii acel tânãr care nu lasã sã se stingã speranþa din suflet ºi ºtie sã contemple minunile care Dumnezeu le realizeazã în viaþa sa. Zaharia îºi îndeplineºte cu multã conºtiinciozitate misiunea obiºnuitã, poate plinã de rutinã, de

la templu, copleºit ºi de bãtrâneþe ºi de „falimentul” vieþii sale: nu avea copii! Este nevoie sã devinã mut pentru a înþelege cã are motive sã strige, deoarece Dumnezeu nu ºi-a întors privirea de la el ºi continuã sã îl binecuvânteze într-un mod minunat!

Trãieºte Crãciunul ca o sãrbãtoare a vieþii acel tânãr care… nu se lasã ros de propriile interese, care nu se lasã mânjit de incorectitudine ºi minciunã, care nu numeºte „iubire” dorinþa sa de a se simþi bine, care nu îºi cautã fericirea la „magazinele de vise”, care nu oboseºte sã creadã în importanþa formãrii sale, care nu abandoneazã nici o luptã numai pentru cã este grea… Pentru toþi aceºtia ºi pentru mulþi alþii Cristos nu s-a nãscut degeaba!

Vã doresc sã trãiþi Crãciunul plini de viaþã, de adevãrata viaþã oferitã de Cristos! Crãciun fericit! La mulþi ani 2011!

Pr. Felix Roca

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Mãrturie

De Crãciun am rãmas „mut”!

O

familie poate fi numitã astfel doar dacã este formatã cel puþin din trei membri: tatã, mamã ºi copil. În caz contrar, doi tineri cãsãtoriþi rãmân simplu soþ ºi soþie, nu tatã ºi mamã. Tatã ºi mamã se devine abia dupã ce cei doi soþi au primul copil.

Ne-am cãsãtorit acum câþiva ani, dar din motive sociale am decis sã nu avem încã un copil.

Nu aveam o casã, lucram doar eu, iar apariþia unui copil ne-ar fi îngreunat ºi mai mult viaþa.

Cel puþin aºa gândeam atunci!

La drept vorbind nici nu aº fi vrut sã mã ºtiu „incomodat” de altcineva în relaþia mea cu soþia.

Aºa am ajuns sã folosim tot ceea ce piaþa putea oferi în materie de blocare a unei noi vieþi.

Fiecare greutate de la serviciu, fiecare bucurie, orice neînþelegere cu ºefii, orice ceartã cu prietenii, fiecare pahar de bere, totul devenea amintire când ajungeam acasã. Aici era soþia mea, cea care prin farmecul ei mã fãcea sã uit totul. În prezenþa ei eram „beat” de realitate.

Timpul nu mai exista. Cât de bucuros eram cã a fost inventatã cãsãtoria! Dar cât de departe eram de adevãratul ei sens! Într-una dintre zile, întorcându-mã acasã cu acelaºi „chef” de viaþã, mi-am gãsit soþia plângând. „Ce s-a întâmplat?”, am strigat din pragul uºii. „Nimic!”, mi-a rãspuns sec ºi a continuat sã plângã.

M-am apropiat, am luat-o de mânã, i-am mângâiat faþa ºi pãrul ºi am întrebat-o din nou

cu blândeþe în glas: „Chiar nu e nimic?” „Da, mi-a rãspuns, sunt multe! Avem multe de clarificat între noi!”.

Personal mi s-a pãrut cã m-am trezit dintr-o lungã beþie. „Avem multe de clarificat între noi!”

Suntem împreunã de atâta timp, am petrecut alãturi atâtea momente frumoase, iar acum „avem multe de clarificat între noi!”

Ce putea sã însemne aceasta?

Am rugat-o sã se liniºteascã ºi sã-mi spunã tot ceea ce simþea în acel moment. Iar ea m-a ascultat. „Ne-am cãsãtorit împreunã pentru cã ne-am iubit. Am înþeles cã suntem sãraci, cã nu ne putem permite o casã a noastrã, cã nu putem sã avem un copil al nostru, cã nu suntem pregãtiþi încã sã formãm cu adevãrat o familie. Aºa nu mai putem merge înainte! Mã simt «goalã», umilitã ºi folositã! Sunt om, sunt femeie, simt în mine dorinþa de a da viaþã ºi nu mai pot sã fiu ca pânã acum. ªi apoi, Dumnezeu, Dumnezeu e mulþumit de noi? Tu crezi cã Dumnezeu e mulþumit de ceea ce facem noi? Nu crezi cã am exagerat? E Crãciunul! Zilele acestea e Crãciunul, iar eu nu am mai sãrbãtorit cu adevãrat un Crãciun de când eram acasã cu pãrinþii mei. Oare e întâmplãtor cã acum mi-au venit toate aceste gânduri? Hai sã schimbãm ceva în viaþa noastrã! Te rog!”.

Eu am rãmas mut în tot acest timp. Nu am avut curajul nici mãcar sã o privesc în ochi. Îmi

18 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

era ruºine de mine ºi de ea. Ca într-un film am vãzut tot ceea ce fãcusem împreunã împotriva vieþii ºi a lui Dumnezeu.

Spontan am îmbrãþiºat-o ºi i-am spus: „Îþi promit cã va fi bine, îþi promit, sincer, îþi promit!”. În acea searã am luat cina împreunã, am discutat cu blândeþe unul cu altul, am decis sã ne împãcãm cu Dumnezeu ºi sã ne schimbãm viaþa.

Acum, când m-am decis sã pun aceste cuvinte pe hârtie, avem trei copii, iar pe parcurs am constatat cã nu condiþiile sociale erau sau sunt împotriva vieþii, ci noi, noi de care depinde viaþa. Am constatat cã un copil te motiveazã sã lucrezi, îþi dã speranþã în ziua de mâine.

E cel care îþi spune în fiecare zi „Te iubesc, tatã. Te iubesc, mamã!” ªi ºtiþi ce senzaþie plãcutã este?! (Sergiu) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Tablete spirituale

În acest cadou

Previziuni

nu este iubire E

ra într-o zi aproape de Crãciun. Fãceam o plimbare în jurul unei case de bãtrâni. În casa unui bãtrân care locuia singur sosise un pachet prin poºtã. De aceea nu m-am mirat cã nu mi s-a dat vreun rãspuns când am bãtut prima oarã la uºã. „Aha, pachetul de Crãciun!”, mã gândeam eu. Când mi-a spus: „Poftiþi!”, bãtrânul stãtea într-adevãr la masã ºi cãuta în pachetul abia desfãcut.

Mai târziu am aflat cã expeditoarea, fiica bãtrânului, de profesie femeie de afaceri, era foarte bogatã. Pe atunci toþi sufereau de lipsuri. Era pe timpul foametei de dupã Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Cu toate acestea se puteau vedea

U

tabac, coniac, vin roºu, papuci de casã, haine groase, tot ceea ce þi-ai fi dorit. Bãtrânul însã arãta nemulþumit. Nici cea mai micã scânteie de bucurie nu se vedea pe faþa lui. „Dar, Domnule Maier, i-am spus eu, cum se poate ca în faþa unui asemenea pachet sã arãtaþi o faþã atât de tristã? Aici sunt doar lucruri bune!”. Bãtrânul mi-a rãspuns cu amãrãciune: „În acest cadou nu este iubire”.

Apoi mi-a povestit despre fiica lui înstãritã. Ea a dat ordin angajaþilor ei sã facã acest pachet. A cumpãrat o felicitare deja scrisã ºi a adãugat dedesubt doar: A ta fiicã Luise ºi ginerele. În rest, nimic: nici o urare personalã de Crãciun, nici o vizitã, nici o invitaþie: Hai sã sãrbãtoreºti Crãciunul cu noi! Cadourile cele mai bune ºi scumpe mai aveau eticheta pe care se putea citi preþul, pentru ca bãtrânul tatã sã þinã minte cât de mult s-a cheltuit pentru el.

Avea dreptate: în acest cadou nu era iubire. Cele mai frumoase ºi scumpe daruri nu sunt de valoare ºi nu pot face bucurie, dacã în ele nu se aflã iubire.

(Text preluat din „Sã educãm prin pilde ºi povestioare”)

n „vizionar” postmodern ºi-a expus teama despre viitor sub forma unei parabole de tipul science fiction. Potrivit acesteia se va ajunge la un moment dat ca între lumea trecutului ºi cea a viitorului sã fie ridicat un perete de sticlã pânã la cer. De o parte va fi plasatã lumea aºa cum este ea în prezent: pe cale de dispariþie ca specie, din cauza scãderii numãrului de naºteri. De cealaltã parte va începe o lume nouã cu copii „produºi” artificial. Legãtura dintre cele douã lumi va consta doar în prelevarea materialului biologic dintr-o parte, pentru a fi utilizat de cealaltã parte. Apogeul va fi atins în momentul în care, de o parte, nu va mai exista nici un copil, iar de partea cealaltã vor fi numai generaþii fragede.

Trecutul va privi spre viitor ca prin sticla unui acvariu, în timp ce, din partea cealaltã, noilor generaþii le va fi imposibil sã vadã ceva din trecut. Deznodãmântul va fi însã unic ºi implacabil: pe de o parte, „ultimul va stinge lumina”, pe de alta, implozie bio ºi nimic mai mult, ambele acte având loc la baza zidului de sticlã (un fel de turn Babel).

De reflectat: ruptura dintre generaþii; rolul copilului ºi importanþa familiei. Rugãciune: „Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile!” (Ps 54,10a)

Daniel Ciobanu

Pr. Cristian Chinez

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Naºterea lui Isus Isus se naºte! ªi lumina Pãtrunde-n sufletele noastre, ªi steaua tainei strãluceºte Deasupra celorlalte astre.

Cu magii azi ne închinãm, ªi noi, cu sufletul mergând, O bucurie fãrã seamãn Simþim în inimã ºi-n gând!

Azi patimile se rãpun De-o putere preaînaltã!

Azi omul, luminându-ºi gândul, Spre cer cu inima tresaltã!

Crãciunul ca joc E joc de lumini, cu cadouri ºi brazi, Expuneri de semne ce n-au conþinut, E joaca cu cerul a lumii de azi, Ceva ce lipsea într-un ieri, nu de mult.

Ne vine sã fim iar copii uneori, Ne place sã facem ºi haz de necaz, Ne-ncântã tot ceea ce trece de nori, Iar când e Crãciunul luãm un rãgaz.

Nãdejdile se nasc în suflet.

Credinþa tainic reînvie, Cãci harul sfânt acum coboarã În viaþa stearpã ºi pustie. ªi orice suflet care simte Cã-n el rãsare-o viaþã nouã, E ca un crin ce în petale Adunã stropi curaþi de rouã!

ªi-atunci avem timp ºi de brad ºi de joc, Ne-ntoarcem la Domnul, de care-am uitat, Gãsim, dacã vrem, chiar ºi ac de cojoc, La tot ce ne-a-mpins cãtre rãu ºi pãcat.

Ne trebuie (doarã) un suflu de prunc, Sã-mprãºtie gheaþa ce-a stat ºi-a tot stat Pe sufletul nostru, „S-arunc sã n-arunc?”

Dar, iatã, cã-i timpul cel mult aºteptat.

E timpul de pace, de frumos ºi de har, E vremea colindei cea plinã de dor, În care uitãm de durere ºi-amar, E timpul în care-oferim ºi-ajutor.

ªi orice inimã ce poartã Oglinda cerului în ea, Pentru Isus nãscut în iesle, Azi lumineazã ca o stea!

Se nimiceºte tot pãcatul Sub raza sfântã a iubirii...

Azi se deschide pentru suflet, Spre cer, un drum al mântuirii!

Cu haina albã a virtuþii Tot omul poate sã se-mbrace, Cãci Sfânta Naºtere aduce În inimi liniºte ºi pace!

ªi-n joacã se pot întâmpla... chiar minuni, De vreme ce Domnul, spre joacã, un timp, Ca prunc s-antrupat între oameni comuni.

Dar lucruri mãreþe se petrec în estimp. Îþi trebuie doar ochi de prunc sã le vezi ªi inimã mare ºi suflet curat...

De-aceea-i Crãciunul cu arborii verzi, Iar tu, nu din joacã, ai aflat..., n-ai aflat...

Costache Ioanid

20 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

Pr. Cristian Chinez

ªtiri • ªtiri • ªtiri Noi cardinali În cadrul consistoriului din 20 noiembrie, papa Benedict al XVI-lea a numit 24 de noi cardinali. Ei au primit bereta din mâinile papei, iar în ziua de 21 noiembrie, în cadrul sfintei Liturghii din bazilica „Sfântul Petru” din Vatican, au primit din partea papei inelul de cardinal. Dintre noii cardinali, 20 sunt electori, având deci mai puþin de 80 de ani, putând participa la alegerea unui nou papã. Noii cardinali provin din patru continente: 15 europeni, dintre care zece italieni, patru africani, patru americani ºi unul asiatic. Actualul papã a mai convocat consistorii în 24 martie 2006 ºi 24 noiembrie 2007, când a creat 38 de cardinali, dintre care doi deja au decedat.

Consiliu nou „Biserica are îndatorirea de a vesti pretutindeni ºi mereu evanghelia lui Isus Cristos”, astfel începe scrisoarea apostolicã motu proprio din 21 septembrie a lui Benedict al XVI-lea, prin care se înfiinþeazã Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizãri: un departament pentru a readuce mesajul lui Cristos în inima celor care nu-l mai înþeleg. În fruntea noului dicaster a fost numit arhiep. Rino Fisichella.

Trei vor fi pistele principale de lucru: „sistematizarea” magisteriului dedicat evanghelizãrii, promovarea Catehismului Bisericii Catolice, care în anul 2012 va împlini 20 de ani de la publicare, ºi folosirea în scopuri apostolice a mijloacelor de comunicare vechi ºi noi.

Creºtinii din Irak Un atentat comis în catedrala din Bagdad (Irak) în ultima zi a lunii octombrie a costat viaþa a 58 de persoane, între care opt copii, zece femei ºi doi preoþi.

Biserica irakianã se teme cã atacul ar putea provoca un nou exod al creºtinilor din Irak. Potrivit estimãrilor, populaþia creºtinã irakianã se ridicã în prezent la 400.000, comparativ cu un milion ºi jumãtate cât numãra în anul 2003. Dintre 65 de mãnãstiri ºi biserici la Bagdad se calculeazã cã aproximativ 40 dintre ale au suferit atentate.

Copiii ºi papa Peste 120.000 de copii ºi adolescenþi din Acþiunea Catolicã Italianã, însoþiþi de pãrinþi, educatori ºi preoþi, s-au întâlnit cu papa Benedict al XVI-lea în Piaþa „Sfântul Petru”, la 30 octombrie, cu tema „Este ceva mai mult! Devenim mari împreunã”. La eveniment a fost

prezentã ºi o delegaþie din România: Bernadeta Farþade-Gabor (vicepreºedinte ACRO, sectorul copii), Raluca Fernea (consilier ACRO, sectorul copii), Ana Maria Cobzaru (consilier ACRO, sectorul copii), Veronica Ilie (vicepreºedinte ASTRU Târgu Mureº), însoþiþi de asistentul spiritual naþional al ACRO sectorul Copiii, pr. Florin-Petru Sescu. Ana Maria Cobzaru i-a oferit papei primul dar din partea copiilor Acþiunii Catolice din România. Un copil, o adolescentã ºi un educator i-au adresat întrebãri papei, iar acesta a oferit rãspunsurile sale.

Pentru migranþi A fost publicatã recent la Editura „Presa Bunã” traducerea în limba românã a Mesajului

Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea cu ocazia Celei de-a XCVII-a Zi Mondialã a Migrantului ºi a Refugiatului, cu tema „O singurã familie umanã”, care se va celebra în Biserica Catolicã la 16 ianuarie 2011. „Ziua Mondialã a Migrantului ºi a Refugiatului oferã oportunitatea, pentru toatã Biserica, de a reflecta despre o temã legatã de fenomenul crescând al migraþiei, de a ne ruga pentru ca inimile sã se deschidã la primirea creºtinã ºi de a lucra ca sã creascã în lume dreptatea ºi caritatea, coloane pentru construirea unei pãci autentice ºi durabile”, precizeazã papa în fraza de început a acestui document semnat la 27 septembrie.

Nou ambasador Sfântul Pãrinte l-a primit în audienþã la 21 octombrie, pe Excelenþa sa Bogdan Tãtaru-Cazaban, noul ambasador al României la Sfântul Scaun, cu ocazia prezentãrii scrisorilor de acreditare. Bogdan Tãtaru-Cazaban s-a nãscut la 1 mai 1977, este cãsãtorit, este licenþiat în istoria filozofiei ºi filozofia culturii ºi a obþinut un doctorat de cercetare în istoria filozofiei patristice ºi medievale. A desfãºurat activitãþi ºtiinþifice ºi de publicisticã în domeniul istoriei creºtinismului, al studiilor tomiste, al fenomenologiei franceze ºi al teologiei politice ºi sociale. A tradus în limba românã din sfântul Augustin, Hugo de San Victor, Niccolò Cusano, R. Klibansky, E. Panofsky ºi Lévinas.

Congres european La Lourdes (Franþa), în perioada 15-17 octombrie s-a desfãºurat Primul Congres al Institutelor Seculare din Europa. Din Dieceza de Iaºi au participat ºase

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 21

surori din Institutul Secular „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

Programul a cuprins momente de rugãciune în diverse limbi europene, printre care ºi limba românã, sfânta Liturghie, procesiune euharisticã, procesiune marianã care a cuprins ºi un cântec în limba românã, cu participarea pr. Mihai Percã, unul dintre capelanii de la sanctuarul din Lourdes. Cele trei conferinþe ale congresului au avut ca temã principalã semnificaþia semnului sfintei cruci.

Au ales Biserica Catolicã Cinci episcopi anglicani ai Bisericii din Anglia au anunþat, la 8 noiembrie, renunþarea lor la slujire în Biserica Anglicanã ºi decizia de a se uni într-un ordinariat personal pentru anglicani în comuniune deplinã cu Biserica Catolicã. Semnatã la 4 noiembrie 2009, constituþia apostolicã Anglicanorum coetibus a deschis drumul spre intrarea comunitãþilor anglicane în Biserica Catolicã prin înfiinþarea de ordinariate personale, cu caracteristici asemãnãtoare cu acelea ale unei dieceze neteritoriale. Astfel, vor putea recunoaºte primatul papei, menþinând elemente proprii din tradiþia lor liturgicã ºi spiritualã.

Adunare generalã a CRSM La Centrul de Spiritualitate Manresa, din Cluj, a avut loc cea de-a XXI adunare generalã a Conferinþei Române a Superioarelor Majore (CRSM), în perioada 12-15 octombrie, cu tema „Femeia în slujirea vieþii ºi trãirea responsabilitãþii în Bisericã ºi societate”. La deschiderea lucrãrilor au fost prezenþi PS Petru Gherghel ºi PS Florentin Crihãlmeanu, episcop de Cluj-Gherla, responsabil pentru viaþa consacratã în cadrul Conferinþei Episcopilor din România.

Au participat 57 de surori superioare ºi delegate din diferite congregaþii din România.

S-a ales noul consiliu prezidenþial al CRSM: preºedintã: sr. Varvara Acatrinei, CJ; vicepreºedintã: sr. Regina Birou, SFMA; consiliere: sr. Lenuþa Bãcãoanu, SCMP; sr. Piroska Darvas, SA, ºi sr. Anna Diekmann, MSC. La românii catolici Aflat în vizitã în Italia la unele dintre comunitãþile catolicilor români din peninsulã, PS Aurel Percã a conferit sfântul Mir unui grup de 14 tineri din comunitatea catolicilor români din Padova duminicã, 7 noiembrie. Aici, a doua zi, a avut o întâlnire cu preoþii români care

activeazã în comunitãþile de români din partea de nord a Italiei, fiind ales noul decan al Decanatului de Nord: pr. Gheorghe Miclãuº de la Torino. În duminica urmãtoare, 14 noiembrie, PS Aurel a celebrat Liturghii în comunitatea românã de la Roma (la Grotte Celoni – Casilina ºi în Parohia „San Vitale”), apoi a celebrat în comunitatea din Cesano, fiind prima vizitã a unui episcop de Iaºi în aceastã comunitate. Învãþãmânt catolic La Mãnãstirea „Congregatio Iesus” de la Timiºu de Sus (Braºov), în zilele de 17 ºi 18 octombrie, a avut loc întâlnirea membrilor grupului de lucru pe probleme de învãþãmânt catolic de ambele rituri. Din

22 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

Dieceza de Iaºi au participat pr. Eusebiu Þâmpu ºi prof. Raissa Marchievici (Roman), prof. Monica Grosu (Oneºti).

S-a discutat despre olimpiada de religie de anul acesta ºi pregãtirea urmãtoarei olimpiade naþionale de religie, în perioada 28-30 aprilie 2011, la Snagov (Ciofliceni).

Episcopi în vizitã Dieceza de Iaºi a primit vizita a doi episcopi din strãinãtate.

Mons. Franz-Peter Tebartz-van Elst, episcop de Limburg (Germania), a fost în vizitã la 20 octombrie ºi a avut o întâlnire cu seminariºtii. Oaspetele a prezentat situaþia Bisericii Catolice din Germania, o þarã care cunoaºte în paralel cu dezvoltarea industrialã ºi o puternicã miºcare de secularizare. A urmat, la 25 octombrie, vizita fãcutã de PS John Tong Hon, episcop de Hong Kong, alãturi de prelatul Albert Holenstein, având o întâlnire cu seminariºtii, urmatã de un moment de rugãciune pentru Biserica din China în capela seminarului.

Episcopul oaspete a prezentat realitatea Bisericii Catolice din China ºi situaþia politicã a acestei þãri.

Gând de recunoºtinþã Comunitatea catolicã din Mãrgineni a gãzduit întâlnirea persoanelor consacrate din Zona Bacãu, la 7 februarie, când, dupã Liturghie, credincioºii din sat au pregãtit masa de prânz, la Oratoriu, pentru toþi cei prezenþi.

La întâlnirea de la Cacica din 10 octombrie, a persoanelor consacrate din Dieceza de Iaºi, participanþii au oferit un ajutor material ºi financiar pentru familiile care au avut de suferit în urma inundaþiilor din vara anului 2010. Familiile din Mãrgineni ºi-au exprimat mulþumirea ºi recunoºtinþa.

Un milion de stele „Un milion de stele” – reprezentând flãcãrile speranþei ºi solidaritãþii au fost aprinse, ca lumânãri, în seara de sâmbãtã, 13 noiembrie, în 21 de localitãþi din România de cãtre organizaþiile Caritas din România

ºi în peste 52 de oraºe din Germania, de cãtre organizaþiile Caritas din Germania. Acþiunea „Un milion de stele” a prins viaþã în acest An European de luptã împotriva sãrãciei ºi a excluziunii sociale în patru oraºe din Moldova: Iaºi, Bacãu, Piatra Neamþ ºi Roman. La Iaºi au participat PS Petru Gherghel, împreunã cu reprezentantul Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, pr. Rãzvan Aonofriesei ºi prof. conf. dr. Daniela ªoitu, de la Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi.

Concerte Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi a gãzduit un concert de muzicã sacrã, la 13 octombrie, al orchestrei „Liber artis”. În catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi au fost susþinute alte trei concerte: 24 octombrie: corul catedralei ºi o orchestrã cu ocazia sãrbãtorii a 20 de ani de la înfiinþarea Centrului Diecezan Caritas Iaºi; 1 noiembrie: corul „Juvenes Ecclesiae”, împreunã cu ansamblul de suflãtori al Filarmonicii „Moldova” din Iaºi, la împlinirea a cinci ani de la sfinþirea catedralei noi ºi a 69 de ani de existenþã a Radio Iaºi;

10 noiembrie: corul academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii din Iaºi.

Profesiune Fratele Iosif Mogoºescu, din Congregaþia „Sãracii Slujitori ai Divinei Providenþe” din Verona, Italia, a depus voturile perpetue, la 10 octombrie, în biserica din Oþeleni, în cadrul Liturghiei prezidate de pr. Iosif Gârleanu, parohul comunitãþii. La ceremonie au mai fost prezenþi pr. Miguel Tofful, superior general al Congregaþiei „Sãracii Slujitori ai Divinei Providenþe”, ºi un numãr mare de preoþi, persoane consacrate, seminariºti, precum ºi un numãr mare de credincioºi.

Hirotonire Marius Martin, din Parohia Bacãu „Sf. Nicolae”, a fost sfinþit preot la 20 noiembrie, în biserica „Sfânta Fecioarã Maria, Regina Rozariului” din Popeºti-Leordeni. Tânãrul este membru al Congregaþiei „Sfântul Iosif” (Iosefinii lui Murialdo). Celebrantul hirotonirii a fost ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti.

Noul preot a celebrat prima sfântã Liturghie în biserica parohialã „Sfinþii Petru ºi Paul” din Bacãu, la 28 noiembrie.

Numiri ºi transferuri Prin decrete episcopale, Preasfinþitul Petru Gherghel a procedat la urmãtoarele numiri ºi transferuri în Dieceza de Iaºi: începând cu 1 noiembrie: pr. Augustin Benchea – decan de Moineºti; pr. Ludovic Butnãraºu – vicedecan în Decanatul de Moineºti; pr. Petru Beºleagã – paroh la Tãmãºeni; pr. Marian Dascãlu – paroh la Cireºoaia. Începând cu 14 noiembrie: pr. Ciprian Bulai – vicar la Pildeºti.

Pe scurt 8-11 octombrie: Pelerinaj la Lourdes al unui grup de credincioºi catolici români din Torino, însoþiþi de pr. Gelu Miclãuº 23 octombrie: Întâlnire naþionalã a terezinelor la Mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi 25 octombrie: Întrunirea Consiliului Pastoral Diecezan la Traian 30 octombrie ºi 6 noiembrie: „Ziua Bucuriei” în ACC, la Iaºi ºi la Roman, respectiv la Bacãu 30 octombrie: Adunarea generalã Kolping Moldova la Bacãu, cu marcarea a 18 ani de activitate în Dieceza de Iaºi 12 noiembrie: Conferinþa naþionalã „Text ºi discurs religios” la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi, participând ºi PS Petru Gherghel 12 noiembrie: Dezvelirea la Iaºi a unui monument memorial, spre cinstirea ºi neuitarea deþinuþilor politici din perioada comunistã, în prezenþa PS Petru Gherghel 13 noiembrie: Ceremonia de reînhumare la Rãchiteni a osemintelor recuperate (146 de morminte) în urma sãpãturilor arheologice din anul 1999 în „Cimitirul vechi” din localitate 13 noiembrie: Zi de formare pentru membrii ºi simpatizanþii sectorului tineri al AC, la Bacãu, Roman ºi Iaºi 13-14 noiembrie: Animare misionarã la Bogata ºi Pãcuri, fãcutã de pr. Pavel Chelaru ºi un grup de membri ai Asociaþiei Misionare „Inimã de Mamã” (AMIM a împlinit 10 ani la 24 octombrie) 18 noiembrie: Colocviul „Relaþiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieºti. O paralelã istoricã: 1902-2010” organizat de Asociaþia „Dumitru Mãrtinaº” la Bacãu 20 noiembrie: Sfinþirea de cãtre PS Aurel Percã a capelei ridicate la ªcheia în amintirea pr. Iosif Andrici 20 noiembrie: Turneu de ºah pentru copiii din clasele V-VIII organizat de ACC Bacãu la Oratoriul „Don Bosco” din Bacãu 20-27 noiembrie: ªedinþe decanale în toate centrele, în cadrul cãrora s-a analizat în special desfãºurarea Anului Familiei 22 noiembrie: Consfãtuirea directorilor liceelor teologice ale diecezei la sediul episcopiei, cu invitaþi din Arhidieceza de Bucureºti 8 decembrie: Hirotonirea întru diaconat la Iaºi a studenþilor anului VI de la Institutul Teologic din Iaºi.

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic F.W. (Roman). 1) „În anul 1990 a apãrut Decretul lege nr. 98 care prevede cã urmaºii susþinãtorilor legali care au lucrat în transporturi primesc o pensie de urmaº de 100% din pensia susþinãtorului legal. În anul 2004 a apãrut HG. 1550 care prevede cã pensia de urmaº a susþinãtorilor legali care au lucrat în transporturi nu mai este de 100% din pensia susþinãtorului legal. Întrebarea mea este dacã hotãrârea de guvern nu încalcã principiul neretroactivitãþii unei legi aºa cum prevede Constituþia României.

Este legalã ºi corectã?”

Prin art. 11 din Decretul lege nr. 98/1990 „cuantumul pensiei de urmaº pentru personalul din unitãþile de cãi ferate se stabileºte în procent de 100% din pensia titularului indiferent de numãrul urmaºilor”. Conform art. 1 din HG nr. 1550 din 2004, începând cu data de 01.10.2004 pensiile din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurãrilor sociale de stat potrivit legislaþiei anterioare datei de 01.04.2010 vor fi evaluate în vederea recalculãrii în conformitate cu principiile legii 19/2000 privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. Prin anexa 1 a acestei hotãrâri s-au stabilit normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, iar prin art. 11 din aceastã anexã se precizeazã cã „pentru pensiile de urmaº stabilite în

conformitate cu prevederile Decretului lege nr. 98/1990... punctajul mediu anual se determinã cu aplicarea prevederilor art. 71 din legea 19/2000, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. Conform art. 71 din legea 19/2000 „pensia de urmaº se stabileºte procentual din pensia susþinãtorului în funcþie de numãrul urmaºilor îndreptãþiþi astfel: a) pentru un singur moºtenitor – 50 % b) pentru doi moºtenitori – 75 % c) pentru trei sau mai mulþi moºtenitori – 100 % Este adevãrat cã prin art. 1 din Codul de procedurã civilã ºi art. 15 din Constituþie se prevede cã legea civilã dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivã, dar legea civilã se aplicã atâta timp cât este în vigoare. Menþionez cã de la principiul neretroactivitãþii legii civile existã excepþia retroactivitãþii, adicã legea civilã nouã se aplicã ºi pentru situaþiile anterioare adoptãrii ei, iar aceastã excepþie se aplicã dacã este consacratã expres în legea nouã, deoarece excepþiile nu se prezumã, ele fiind de strictã interpretare ºi aplicare. În condiþiile în care dispoziþiile legale invocate de dv. au fost abrogate, consider cã în mod corect vi s-au aplicat prevederile legii 19/2000 coroborate cu dispoziþiile din HG nr. 1550 din 2004.

24 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

2) „În anul 1992 mi s-a eliberat certificatul de handicapat din cauzã cã sufãr de schizofrenie, în regim permanent, nerevizuibil (legea 53/1990). În anul 2004 apare legea 448 care prevede cã persoanele sunt handicapate dacã handicapul a survenit pânã la vârsta de 25 de ani. Eu m-am îmbolnãvit de schizofrenie dupã 25 de ani.

Pe acest fapt mi s-a anulat certificatul de handicapat. Nu este un abuz ºi ilegal cã mi s-a anulat certificatul de handicapat întrucât legea 448 nu retroactiveazã ºi am dreptul în continuare de certificatul de handicap, mai ales cã-l am ºi în regim permanent?” În condiþiile în care v-a fost anulat certificatul de moºtenitor nu mai puteþi beneficia de drepturile care vã erau acordate în baza acestui act. Din punct de vedere juridic acest act nu existã ºi nu mai produce efecte juridice. În ceea ce priveºte principiul retroactivitãþii legii civile, consider cã am lãmurit aceastã problemã la întrebarea nr. 1.

Av. Mihaela Ciobanu

POªTA REDACÞIEI Dr. Helena Maria Bîrhalã (Iaºi). „Vã rog sã-mi permiteþi sã vã felicit cu ocazia numãrului aniversar 250 al revistei «Lumina creºtinului». Numai bunul Dumnezeu cunoaºte efortul dv., emoþiile pregãtirii fiecãrui numãr, bucuria realizãrii fiecãrei lucrãri. Beneficiarii muncii dv., creºtinii cititori ai revistei au primit 250 de daruri, tot atâtea ocazii de îmbogãþire spiritualã, de actualitãþi din viaþa Bisericii, ºtiri, povestiri, experienþe, relatãri, imagini sugestive. Calitatea revistei, prezentarea s-au îmbunãtãþit ºi înfrumuseþat continuu ºi au ajuns excepþionale.

Numai bunul Dumnezeu poate rãsplãti munca dv. ºi cred cã o face cu dãrnicie! Vã felicit din toatã inima pentru revista sãrbãtoritã, revistã care reprezintã doar o pãrticicã din bogata activitate a Editurii «Presa Bunã». La mulþi ºi rodnici ani!”

Vã mulþumim pentru cuvintele frumoase pe care ni le-aþi trimis. Ele ne-au adus bucurie ºi ne dau curaj. Apreciem ºi faptul cã sunteþi o fidelã cititoare a revistei. De altfel, noi vã considerãm parte a colaboratorilor celor 250 de numere, amintindu-ne cu bucurie cã aþi trudit mulþi ani la rubrica „În apãrarea sãnãtãþii”.

A.V. (Bacãu). „Am citit cã nu demult la Vatican Sfântul Pãrinte a înfiinþat Consiliul Pontifical pentru Noua Evanghelizare. Vã rog sã explicaþi, dacã este posibil, care este rolul acestuia? Are nevoie Europa de o nouã evanghelizare?” Într-adevãr, Sfântul Pãrinte a instituit acest nou consiliu care sã se ocupe de noua evanghelizare. În primul rând, consiliul va studia care sunt cauzele care au dus la îndepãrtarea de Dumnezeu sau la secularismul din zilele noastre. În al doilea rând,

va cãuta sã descopere cum pot fi ajutaþi oamenii sã se elibereze de acest secularism, sã gãseascã acele mijloace cu care putem înfrunta situaþia actualã.

Evident, Europa are nevoie de o nouã evanghelizare. Sunt þãri în care practica religioasã s-a diminuat, oamenii s-au îndepãrtat de Dumnezeu ºi de Bisericã. Ei bine, acelor þãri ºi acelor persoane care au cunoscut odinioarã vestea cea bunã sau care se recunosc în a avea rãdãcini creºtine trebuie sã li se prezinte din nou evanghelia. În acest sens, în drum spre Spania (6 noiembrie), papa Benedict al XVI-lea, rãspunzând la întrebarea unui ziarist, a spus: „Prin înfiinþarea acestui dicaster m-am gândit la lumea întreagã, întrucât noutatea gândirii, dificultatea de a gândi în noþiunile Scripturii ºi teologiei este universalã, dar existã, fireºte un centru ºi acesta îl constituie lumea occidentalã cu secularizarea sa, cu laicitatea sa, ºi continuitatea credinþei care trebuie sã caute sã se reînnoiascã pentru a fi credinþã, astãzi, ºi pentru a rãspunde provocãrii laicitãþii. În Occident, toate þãrile mari au modul lor de a trãi aceastã problemã: am avut, de exemplu, cãlãtoriile în Franþa, în Republica Cehã, în Regatul Unit, unde peste tot e prezent în mod specific pentru fiecare naþiune, pentru fiecare istorie, aceeaºi problemã, ºi aceasta valoreazã ºi în mod accentuat pentru Spania. Spania a fost întotdeauna, pe de o parte o þarã originarã a credinþei. Ne gândim cã renaºterea catolicismului, în epoca modernã s-a petrecut mai ales mulþumitã Spaniei. Sfântul Ignaþiu de Loyola, sfinþii Tereza ºi Ioan de Avila sunt figuri care au reînnoit realmente catolicismul ºi format fizionomia catolicismului modern. Dar este tot atât

de adevãrat cã în Spania a luat naºtere ºi o laicitate, un anticlericalism, un secularism puternic ºi agresiv cum am vãzut chiar în anii ’30 (ai secolului trecut) ºi aceastã disputã, mai mult aceastã ciocnire dintre credinþã ºi modernitate, amândouã foarte vioaie, se întâmplã ºi astãzi din nou în Spania. De aceea, viitorul credinþei ºi al întâlnirii – nu ciocnire, dar întâlnire – între credinþã ºi laicitate, are un punct central tocmai în cultura spaniolã. În acest sens, m-am gândit la toate þãrile mari ale Occidentului, dar mai cu seamã la Spania”.

H.O. (jud. Iaºi). „Am ºi eu o nelãmurire! Din câte ºtiu, conform Dreptului canonic, nu este voie sã se punã la Botez naºi de altã religie. În una dintre sâmbete am participat la sfânta Liturghie când s-a oficiat ºi taina sfântului Botez pentru un copil. Spre surprinderea mea am observat cã naºii nu erau catolici. De ce numai pentru unii este canon, iar pentru alþii nu?”.

Cu privire la Botez, normele sunt clare. „Pãrinþii au obligaþia de a-i instrui pe copiii lor, prin cuvânt ºi exemplu, în credinþã ºi în practicarea vieþii creºtine; aceeaºi obligaþie o au ºi cei care þin locul pãrinþilor, precum ºi naºii”. Cum ar putea un naº de altã religie sã instruiascã prin cuvânt ºi exemplu un copil catolic? Cum poate sã dea exemplu dacã el merge la altã Bisericã sau nu merge la niciuna? De aceea, Dreptul canonic vorbeºte clar despre cum trebuie sa fie naºul. Vã redãm canonul 874: „§1. Ca o persoanã sã fie admis sã îndeplineascã funcþia de naº, trebuie: 1) sã fie desemnat de cãtre cel care se boteazã sau de pãrinþii acestuia, ori, în lipsa acestora, de cãtre paroh sau de cãtre celebrantul Botezului ºi sã aibã

decembrie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 25

capacitatea ºi intenþia de a îndeplini aceastã funcþie; 2) sã fi împlinit vârsta de 16 ani, dacã episcopul diecezan nu a stabilit o altã vârstã, ori dacã parohul sau celebrantul nu considerã cã dintr-un motiv just se poate admite o excepþie; 3) sã fie catolic, sã fi primit Mirul ºi preasfântul sacrament al Euharistiei, ºi totodatã sã ducã o viaþã conformã cu credinþa ºi cu funcþia ce trebuie sã ºi-o asume; 4) sã nu fie împiedicat de vreo pedeapsã canonicã impusã sau declaratã în mod legitim; 5) sã nu fie tatãl sau mama celui care se boteazã. § 2. Un botezat care aparþine la o comunitate eclezialã necatolicã sã fie admis numai împreunã cu un naº catolic ºi numai în calitate de martor al Botezului”. În aceste condiþii, la Botez trebuie sã fie cel puþin un naº catolic. Pe lângã acesta pot fi ºi alþii de altã religie în calitate de martori. În al doilea rând, am vorbit cu pãrintele pe care îl acuzaþi cã v-a nedreptãþit.

Dumnealui a spus foarte clar: „Nu a fost nici un Botez celebrat în ultimii ani în parohia mea fãrã a fi ºi un naº catolic”.

Lucrurile se pot verifica în registru. În plus, pãrintele explicã foarte clar: „Nu ºtiu despre care sâmbãtã este vorba, cãci am avut Botez în ambele zile de sâmbãtã: ºi pe 6 ºi pe 13 noiembrie. Pe 6 noiembrie au fost douã Botezuri: la un copil a fost o pereche de naºi catolici ºi la celãlalt copil au fost doi tineri: tânãra catolicã ºi tânãrul ortodox. Deci a fost îndeplinitã obligaþia canonicã de a avea naº catolic. Naºii catolici s-au împãrtãºit. La Botezul din 13 noiembrie (ce a avut loc la ora 12,00) a fost o pereche de naºi (martori) ortodocºi, dar a fost ºi o naºã romano-catolicã (mãtuºa copilului ºi sora tatãlui).

Deci ºi în acest caz a fost îndeplinitã condiþia impusã de Dreptul canonic”. Aºa stând lucrurile, vã recomandãm ca înainte de a acuza sã verificaþi.

Este uºor sã arãþi cu degetul spre alþii, dar, atenþie! Când degetul se îndreaptã spre alþii, patru sunt îndreptate spre dv.!

Vã dorim gânduri bune!

Garofina Ihnatiw (Rãdãuþi). „Am 80 de ani ºi sunt imobilizatã la pat din anul 1996.

Vã rog sã analizaþi poeziile mele ºi m-aº bucura sã fie publicate în revistã. Nu sunt poetã, sunt un rapsod ºi Dumnezeu mi-a dat harul de a compune ceea ce simt”.

Am analizat poeziile dv. ºi am selectat câteva strofe pentru cititorii acestei reviste. Din poezia „Pãzitorul meu”: „Îngerul este cu mine / ªi mã-ndeamnã sã fac bine, / Dacã-l voi asculta / De multe rele voi scãpa. // În singurãtatea mea / Mã priveºte tot mereu, / ªi mã-ndeamnã sã fiu bunã / Sã mã rog la Dumnezeu. Din poezia „Judecata viitoare” am reþinut: „Cu cartea sfântã de judecatã / Isus va veni îndatã / ªi va judeca în parte / Dupã faptele din carte. // Vom fi judecaþi pe rând / De Isus cel bun ºi blând / Ce-i drepþi ne vom bucura / Cãci în rai ne va lua”.

V.L. (jud. Neamþ). „În ziua de 1 noiembrie, fiind sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor, pãrintele paroh a anunþat la sfârºitul sfintei Liturghii cã în ziua de 2 noiembrie, Pomenirea Tuturor Credincioºilor Rãposaþilor, se poate obþine o indulgenþã plenarã pentru un rãposat, bineînþeles cu condiþia sã vizitãm o bisericã parohialã, sã fim spovediþi, împãrtãºiþi, sã spunem Crezul, Tatãl nostru ºi o rugãciune dupã intenþia Sfântului Pãrinte. Aceeaºi indulgenþã plenarã se poate obþine ºi în

26 · LUMINA CREªTINULUI · decembrie 2010

perioada 2-8 noiembrie, cu aceeaºi condiþie amintitã mai sus, numai cã în aceastã perioadã se viziteazã un cimitir. Întrebarea mea este: se obþine numai o singurã indulgenþã în toatã aceastã perioadã sau în fiecare zi câte una în perioada 2-8 noiembrie?”.

Biserica acordã o singurã indulgenþã în aceastã perioadã.

Zilele mai multe dau posibilitatea credincioºilor sã se pregãteascã ºi sã îndeplineascã astfel condiþiile pe care le-aþi amintit. În cartea „Mic dicþionar creºtin catolic”, Ioan Tamaº, Ed. Sapientia, 2001, care se poate gãsi ºi pe www.ercis.ro, la termenul „indulgenþã” este notat: „Indulgenþa este iertarea în faþa lui Dumnezeu a pedepsei temporare pentru pãcatele deja iertate în ce priveºte vinovãþia, pe care un credincios, dispus cum se cuvine ºi îndeplinind anumite condiþii stabilite, o dobândeºte prin mijlocirea Bisericii care, în calitate de slujitoare a rãscumpãrãrii, împarte ºi aplicã cu autoritate tezaurul meritelor lui Cristos ºi al sfinþilor (cf. CDC, can. 992). Deci indulgenþa nu este nici iertarea pãcatelor, nici garanþia intrãrii în cer. Ea este amnistierea de pedeapsa vremelnicã meritatã pentru greºelile sãvârºite. Fiecare creºtin iertat de pãcat prin taina Pocãinþei, trebuie sã repare greºelile prin anumite fapte de pocãinþã. Biserica acordã indulgenþe pentru orice faptã creºtineascã fãcutã în stare de har sfinþitor, de cãtre un creºtin care trãieºte în unire cu Biserica. Prin indulgenþe, credincioºii pot dobândi pentru ei înºiºi, ca ºi pentru sufletele din purgatoriu, iertarea pedepselor vremelnice, care sunt urmãri ale pãcatelor (cf. CBC 1498)”.

Sfânta familie Orizontal: 1) „Biserica domesticã”, o realitate fundamentalã în care sunt create condiþiile pentru a lãsa sã pãtrundã mântuirea prin primirea ºi creºterea unei noi vieþi (art.) – Piesã de harnaºament. 2) Recul! – Element esenþial în asigurarea unui climat de pace ºi bunã înþelegere între membrii familiei (cf. Sir 3,3-7). 3) „Legãtura desãvârºirii” (Col 3,14) care, în viaþa de familie, genereazã ºi alimenteazã bunãtatea, respectul, iertarea reciprocã etc. (neart.) – „Dobânda Anualã Efectivã” (abr.). 4) Divinitatea supremã în mitologia greacã – Mici ape curgãtoare. 5) Moluºte cu cochilie. 6) Grupare a saduceilor ºi a fariseilor (cf. Fap 5,17; 15,5) – Dânsa.

7) „Sursa caritãþii” în care „familia creºtinã îºi gãseºte fundamentul ºi sufletul comuniunii

Editura Presa Bunã Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232-211527; e-mail: editor@ercis.ro

BULETIN DE ABONAMENT Numele .........................................

Prenumele .....................................

Adresa .......................................... .......................................................

Tel. ...............................................

Am achitat suma ....................... lei prin mandatul poºtal nr. ........., din data de .........................., reprezentând abonamente la: • Lumina creºtinului: ...................

• Isus, prietenul copiilor: .............

• De la Rãsãrit pânã la Apus: ......

Data: Semnãtura: Reduceri mari la „Presa Bunã”!

Aceia care, pânã la 31 decembrie 2010, fac dovada achitãrii materialelor comandate pentru întregul an beneficiazã de reduceri de 20%. În perioada 1-31.01.2011 reducerile vor fi de 10%.

ºi al misiunii sale” (cf. FC 57; 59). 8) Folosirea alimentelor în conformitate cu anumite reguli impuse de condiþiile de sãnãtate sau de boalã a unei persoane – Intrare în Israel! 9) Cetate din Galileea, situatã la aproximativ 30 km vest de Lacul Genezaret, în care sfânta familie s-a stabilit dupã întoarcerea din Egipt (cf. Mt 2,22) – Uºi! 10) Formulã de afecþiune adresatã cu prilejul unor aniversãri, momente festive sau sãrbãtori – Învelitoare.

Vertical: 1) Coafate – Negaþie.

2) Lacul din epopeea finlandezã Kalevala – Zlãtar (înv.).

3) Persoanã cu vederi înguste (fig.). 4) Floarea din ochi – Asin. 5) Refren în colinde –

„… în înaltul cerurilor lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte!”

(Lc 2,14), aºa cum au intonat îngerii în noaptea sfântã a Crãciunului. 6) Râu în Franþa – La mare adâncime! 7) În miez de noapte! – Distins – Theodor Hristea. 8) Copii bine crescuþi (fig.). 9) ªiruri de trepte – Fiul unic al lui Dumnezeu, nãscut în peºtera sãracã din Betleem pentru a locui în mijlocul oamenilor, în cadrul familiei sfinte, Costul abonamentelor alãturi de Maria ºi Iosif. 10) Cei care neagã existenþa lui Dumpentru anul 2011 nezeu – Mama Fiului lui Dum Lumina creºtinului nezeu, cea care „s-a oferit total pe - personal = 20,8 lei (10 + 10,8 chelsine, punându-se în slujba mistuieli poºtale; -20% = 18,8 lei) terului rãscumpãrãrii” (LG 56) - colectiv (peste 10, de obicei prin ºi l-a dãruit lumii pe Cristos. parohii) = 10 lei (-20% = 8 lei) - în strãinãtate = 31,6 lei (10 + 21,6 cheltuieli poºtale; -20% = 29,6 lei) Isus, prietenul copiilor - personal = 11,6 lei (8 + 3,6 cheltuieli poºtale; -20% = 10 lei) - colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei (-20% = 6,4 lei) - în strãinãtate = 15,2 lei (8 + 7,2 cheltuieli poºtale; -20% = 13,6 lei) De la Rãsãrit pânã la Apus - personal = 60,6 lei (45 + 15,6 cheltuieli poºtale; -20% = 51,6 lei) - colet poºtal (peste 6) = 50 lei (45 + 5 cheltuieli poºtale; -20% = 41 lei) - în strãinãtate = 83,4 lei (45 + 38,4 cheltuieli poºtale; -20% = 74,4 lei)

Dicþionar: ALUE, IME, ISERE. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Momente de reculegere” din numãrul trecut: 1) MANASTIRE – U; 2) LAUR – CANON; 3) STIR – NOU – CI; 4) FACATOARE – T; 5) ARA – RENI – MA; 6) NE – PI – A – POT; 7) T – SROT – DUSE; 8) AUTO – ONEST; 9) MINUNI – NET; 10) MARIA – TAINA; 11) ORIENT – UCIS.

Rezolvarea criptografiei „Doamne Isuse Cristoase” din numãrul trecut: PE – NTR – URU – GA – CI – UN – IL – EP – RE – AS – F – IN – TE – IFE – CI – O – ARE – M – ARI – AA – SF – IN – T – IL – OR – IN – GE – RI – SI – AL – E – TUTU – RO – RSF – IN – T – IL – ORI – AR – T – AN – E.

Consacrarea altarului bisericii „Sfântul Iosif Muncitorul” (Galbeni, 17 octombrie)

Întrunirea Consiliului Pastoral Diecezan (Traian, 25 octombrie)

Celebrarea aniversarului beatificãrii fericitului Ieremia Valahul (Oneºti, 30 octombrie)

Adunarea generalã Kolping Moldova (Bacãu, 30 octombrie)

Comemorarea fericitului Ioan Duns Scotus la Institutul Teologic Franciscan (Roman, 6 noiembrie)

Ceremonia de reînhumare a osemintelor recuperate din „Cimitirul vechi” (Rãchiteni, 13 noiembrie)

Vizita PS Aurel Percã la comunitãþi catolice de români din Italia (Roma, 14 noiembrie)

Consfãtuirea directorilor liceelor teologice ale diecezei (Iaºi, 22 noiembrie)