Lumina creştinului, nr. 2/2010

LUMINA

Apostolul neamurilor (XXX)

CREªTINULUI C Serie nouã – Anul XXI februarie 2010, nr. 2 (242)

Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Mihail Cojan, Iustian-Ionuþ Petre Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Pelerinaj diecezan cu bolnavii (Cacica, 13 mai 2009) ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0745/167961). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35 RNCB 0175 0335 9236 0003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã: Oamenii de ºtiinþã Pentru toþi oamenii de ºtiinþã ºi oamenii de culturã, pentru ca, prin cãutarea sincerã a adevãrului, sã poatã ajunge la cunoaºterea singurului Dumnezeu adevãrat.

ea mai scurtã scrisoare a sfântului apostol Paul (434 de cuvinte în traducerea românã, ediþia „Noul Testament”, Ed. „Sapientia”, 2002), este scrisoarea trimisã în principal lui Filemon, „iubitul nostru colaborator”, un convertit notoriu din comunitatea Colose, întemeiatã de Epafras, alt colaborator al sfântului Paul.

Apostolul este „prizonier al lui Cristos”, la Roma, împreunã cu colaboratorii sãi: Epafras, Marcu, Aristarh, Dima ºi Luca.

El mulþumeºte lui Dumnezeu, rugându-se pentru destinatar, despre a cãrui „iubire ºi credinþã faþã de Domnul Isus ºi faþã de toþi sfinþii” a auzit de la diferiþi ucenici (v. 5).

Sfântul Paul intervine, nu autoritar, ci caritativ, pentru Onesim, un sclav al lui Filemon, care fugise din Colose, de teama pedepsei la care l-ar fi condamnat stãpânul sãu pentru nesupunere. Încreºtinat la Roma, de cãtre apostol („copilul meu pe care l-am nãscut în lanþuri”), Onesim îºi schimbã viaþa, devenind util. Apostolul ar fi voit sã-l reþinã la Roma pentru a-i fi de folos în situaþia grea în care se afla. Totuºi, recunoscând dreptul social al epocii, i-l trimite, cu scrisoarea la care

ne referim, cu îndemnul de a-l primi „pentru veºnicie, dar nu ca pe un sclav, ci mai mult decât un sclav, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai mult pentru tine, atât ca om, cât ºi ca frate în Domnul” (v. 16). Recomandarea este cât se poate de insistentã: „Primeºte-l ca pe mine însumi” (v. 17), apostolul fiind dispus sã-l despãgubeascã: „Dacã te-a nedreptãþit cu ceva sau îþi datoreazã ceva, trece aceasta în contul meu” (v. 18). Duioºia intervenþiei se vede în versetul 20: „Da, frate, sã am ºi eu o favoare de la tine în Domnul! Liniºteºte-mi inima în Cristos!”. Încrederea apostolului în mãrinimia iubitoare a lui Filemon se evidenþiazã ºi în cererea de a-i pregãti „un loc de cazare (la Colose), cãci sper sã vã fiu dãruit datoritã rugãciunilor voastre” (v. 22).

Scurta ºi cuprinzãtoarea scrisoare o considerãm adresatã fiecãrui creºtin care, prin vocaþia Botezului, se angajeazã sã scuture mereu sclavia pãcatului pentru a trãi, susþinut de harul Domnului, în libertatea copiilor lui Dumnezeu. Lumea contemporanã ar putea afla în spiritualitatea paulinã a acestei scrisori un remediu salvific, în contextul reevanghelizãrii.

Mesaj terezian

Prioritatea evanghelicã

Intenþia misionarã: Identitatea misionarã a Bisericii „Mai presus de toate, evanghelia este aceea Pentru ca Biserica, fiind conºtientã care mã însoþeºte în rugãciuni; în ea aflu de propria identitate misionarã, tot ceea ce îi este necesar sãrmanului meu sã se strãduiascã sã-l urmeze cu fi- suflet. În ea descopãr mereu noi lumini, înþelesuri ascunse ºi delitate pe Cristos ºi sã proclame misterioase” (Ms. A, 83 v). evanghelia sa la toate popoarele.

P.A.D.

scrisoare pastoralã

Domnul sã fie cu voi!

Dragi fraþi ºi surori în suferinþã, Tuturor pãrinteascã binecuvântare!

Când Dumnezeu a hotãrât sã-i mântuiascã pe oameni ºi sã-i ridice din pãcat ºi din moarte, în marea lui iubire, ni l-a promis ºi ni l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut. El a luat asupra sa trupul nostru muritor, suferinþele ºi durerile noastre, s-a suit pe cruce ºi s-a dãruit pe sine, murind, ca aºa sã învie biruitor a treia zi ºi, ridicându-ne ºi pe noi din pãcat ºi din moarte, ne-a câºtigat dreptul sã ne înãlþãm cu el în slavã.

Pentru noi a ales suferinþa.

Pentru noi s-a jertfit pe sine, s-a oferit ca preþ dumnezeiesc pentru mântuirea noastrã.

La o astfel de jertfã a ales-o ºi pe cea care trebuia sã-l nascã, pe preacurata Fecioarã Maria.

Prin inima ei trebuia sã treacã sabia durerii, aºa cum avea sã proroceascã bãtrânul Simeon (cf. Lc 2,35), jertfã ce avea sã se adauge la jertfa Fiului sãu.

Jertfa ºi suferinþele, durerile ºi moartea au fost semnele ºi argumentul cel mai mare al iubirii divine.

Crucea, care i-a cerut lui Isus sã-ºi deschidã braþele, este simbolul cel nou al iertãrii ºi al împãcãrii.

Biserica, dintotdeauna, i-a învãþat pe oameni cã pe aceastã cale Dumnezeu s-a milostivit de fiii sãi: este vorba de calea jertfei ºi a suferinþei.

Papa Ioan Paul al II-lea, arãtând lumii acest drum predilect

al lui Isus, ne învaþã cã preacurata Fecioarã Maria s-a alãturat la acest plan, când a spus: „Iatã slujitoarea Domnului, fie mie dupã cuvântul tãu”. Papa a þinut ca în ziua apariþiei Mariei la Lourdes (11 februarie), în care s-a arãtat Bernadetei pentru a-i chema pe oameni la rugãciune ºi la pocãinþã, pentru ca pãcãtoºii ºi bolnavii sã înþeleagã cu adevãrat cã jertfa ºi suferinþa sunt valori mântuitoare ºi cã ele pot fi mijloc de ispãºire, de iertare ºi de binecuvântare pentru toþi, sã fie celebratã Ziua Mondialã a Bolnavului ca o zi de rugãciune ºi de oferire a jertfelor, a muncii ºi a sacrificiilor pentru îngrijirea, întãrirea ºi vindecarea lor.

Hotãrârea Sfântului Pãrinte a fost bine primitã de întreaga Bisericã ºi, în aceastã zi, toþi cei ce lucreazã în spitale, care se îngrijesc de cei bolnavi, toþi bolnavii ºi toþi cei care sunt în suferinþã se simt pe drept uniþi în iubire ºi în gesturi creºtine ºi umane faþã de cei încercaþi ºi marginalizaþi din cauza bolilor.

Ne bucurãm sã ºtim cã ºi în Dieceza de Iaºi, în toate bisericile parohiale, în casele cãlugãrilor ºi cãlugãriþelor, în dispensare ºi în centrele de îngrijire la domiciliu, promovate de Centrul Diecezan Caritas Iaºi, în familii unde sunt bolnavi s-a instalat o practicã binecuvântatã de însoþire specialã a celor ce suferã, de îngrijire ºi

mai vie a celor bolnavi ºi o creºtere în iubire ºi solidaritate a lucrãtorilor sanitari.

De asemenea, este o tradiþie ca în întreaga diecezã, pe lângã acþiunile comune fãcute în ziua de 11 februarie, sã avem o zi specialã dedicatã bolnavilor, ziua de 13 mai, când iniþiativele sunt ºi mai ample, cum sunt însoþirea bolnavilor la biserici sau, chiar ºi mai mult, pelerinajul bolnavilor la Cacica.

Ne bucurãm mult cã Sfântul Pãrinte a stabilit o asemenea zi, cã ne transmite mesajul sãu de solidaritate ºi de încurajare.

Binecuvântãm acest gând dedicat celor ce sunt în suferinþã ºi îi felicitãm pe cei care se ocupã de bolnavi, acordând cu preþuire ºi pãrinteascã dragoste binecuvântarea noastrã specialã tuturor persoanelor în suferinþã ca ºi tuturor celor care le acordã îngrijire.

Cu bunul Isus, sã vã binecuvânteze Fecioara de sus! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea

Alãturi de bolnavi ºi suferinzi De vorbã cu preoþi capelani pentru bolnavii din spitalele din Bacãu, Iaºi ºi Roman.

Ce înseamnã pentru Sfinþia fost bolnav ºi m-aþi vizivoastrã misiunea de a asista tat” (Mt 25,36) ºi „îºi vor bolnavii din spitale? pune mâinile peste cei Pr. Ioan Balan: Din scurta bolnavi ºi ei se vor vinmea experienþã în misiunea de deca” (Mc 16,18). capelan în spitalele din Bacãu Pr. Emanuel Imbrea: consider cã întâlnirea dintre În misiunea preoþeascã, preot ºi omul bolnav din spital asistenþa spiritualã pe este apropierea dintre om ºi om, care o acord bolnavilor care se transformã în întâlnirea din spitale o vãd ca pe o cu Dumnezeu. Poate sã fie mai participare la însãºi mimare bucurie decât atunci când siunea lui Cristos, meomul, dupã lungi cãutãri, îl în- dicul divin, ºi, totodatã, tâlneºte pe acela care suferã – ca pe o slujire trãitã în „lopânã la sfârºitul a toate – pe gica iubirii” faþã de cei aflaþi în altarul lumii? De multe ori, chiar suferinþã. În plus, parafrazând ºi simpla prezenþã a preotului cuvintele sfântului apostol Paul aduce o licãrire de speranþã în (cf. 1Cor 9,16), pot spune cã, ochii ºi în sufletul celui sufe- dacã asist bolnavii din spitale, rind ºi atunci inimile se des- acest lucru nu este pentru mine chid, lacrimile de cãinþã ºi de un motiv de laudã; este o oblidurere provenite din adâncul gaþie pe care trebuie sã o îndefiinþei apar pe feþe ºi credinþa plinesc, ºi vai mie dacã nu mã este biruitoare, iar trãirea pre- îngrijesc de cei bolnavi! oþiei prin slujirea bolnavilor de- În ce constã misiunea de vine o razã de mulþumire. Orele capelan pentru bolnavii din petrecute în spital niciodatã spitale?

Pr. Ioan Balan: Cei care pãnu reprezintã un timp pierdut, ci o putere pentru împlinirea ºesc pragurile spitalelor sunt celorlaltor dimensiuni ale pas- mulþi. Boala nu-ºi face programare, de aceea saloanele gãztoraþiei.

Pr. Laurenþiu Dãncuþã: duiesc mulþi bolnavi pentru care Pentru mine aceastã misiune a prezenþa unui preot va fi meînsemnat progresiv: ascultare, reu o binecuvântare. Concret, faþã de voinþa lui Dumnezeu la Spitalul Judeþean din Bacãu ºi a episcopului; apoi, o întâl- în zilele de vineri ºi duminicã, nire cu suferinþa ºi cu moartea; bolnavii care pot coborî la caacestea, urmate de o puternicã pela catolicã, aflatã la subsolul lecþie de credinþã ºi speranþã pe spitalului municipal, se roagã care o primesc din partea mul- Rozariul (ora 15.00-15.30), se tor credincioºi aflaþi pe patul spovedesc ºi participã la sfânta suferinþei, ajutat fiind astfel sã Liturghie (ora 15.30-16.10). aprofundez valoarea ºi actuali- Duminica participã aproxi tatea cuvintelor lui Isus: „Am 4 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

mativ 15-25 de persoane. Dupã celebrare merg în saloane pentru Spovadã ºi Împãrtãºanie pentru cei care nu se pot deplasa (ora 16.15 – pânã se terminã).

Atât vinerea, cât ºi duminica, surorile din Congregaþia Misionarele Caritãþii, surorile asumpþioniste ºi surorile franciscane merg prin rotaþie în saloane pentru a anunþa programul de la capelã ºi pentru a face o listã cu catolicii care urmeazã sã fie spovediþi ºi împãrtãºiþi.

Pr. Laurenþiu Dãncuþã: În fiecare zi, vizitez unul sau douã dintre cele 14 spitale din Iaºi pentru spovadã ºi împãrtãºanie, pentru sacramentul Ungerii bolnavilor (Maslul) sau pentru administrarea viaticului. Ungerea bolnavilor este sacramentul pe care-l celebrez cel mai des. Iar împreunã cu întãrirea ºi încurajarea ce le-o transmit prin sacramente, cei în suferinþã se simt alinaþi ºi când zãbovesc un pic împreunã cu ei pentru a mai schimba câteva ¾ cuvinte.

¾

Pr. Emanuel Imbrea: Exercitând misiunea de capelan pentru bolnavii din zona Roman, urmez un program sãptãmânal care sã faciliteze întâlnirea mea cu bolnavii internaþi în spital ºi sã permitã apropierea lor de Dumnezeu prin rugãciune ºi participarea la sacramente. Astfel, în zilele de marþi, vineri ºi duminicã, la ora 14.00, în capela spitalului municipal din Roman, bolnavii (cei care se pot deplasa) participã la sfântul Rozariu ºi la alte devoþiuni (în cinstea sfântului Anton de Padova, în cinstea inimii lui Isus etc.). De asemenea, ei au ocazia sã se spovedeascã ºi sã participe la sfânta Liturghie duminicalã, celebratã la ora 14.30, în capelã fiind prezenþi mai tot timpul aproximativ 30 de bolnavi. Pentru cei imobilizaþi la pat, care îºi exprimã dorinþa de a primi sfintele sacramente, efectuez vizita prin saloane în zilele stabilite în program, fiind ajutat în acest sens de un grup de persoane din toate cele patru parohii ale Romanului.

Ce anume aþi recomanda celor care se întâlnesc, pentru prima datã, cu patul unui spital?

Pr. Ioan Balan: În primul rând vreau sã le recomand sã nu dea vina pentru ceea ce suferã pe Dumnezeu. Nu este el vinovatul pentru ceea ce reprezintã boala trupului. Altele sunt cauzele. În faþa suferinþei e posibil sã cazi în disperare ºi atunci te autodistrugi, sau poþi sã te abandonezi în mâinile lui Dumnezeu, ºi dacã ne aflãm în braþele sale atunci suntem în siguranþã.

Pr. Laurenþiu Dãncuþã: Tuturor le recomand sã fie ferm convinºi cã niciodatã Dumnezeu nu pune o cruce (în acest caz boala, suferinþa) pe umerii noºtri ºi apoi

ne lasã sã o purtãm singuri, ci, dimpotrivã, rãmâne ºi o poartã împreunã cu noi: trebuie doar ca sã luptãm sã-i simþim prezenþa!

Totodatã, le recomand sã nu iroseascã suferinþa lor, ci sã o ofere pentru Bisericã, pentru întoarcerea pãcãtoºilor ºi pentru toþi cei care-i slujesc ºi îngrijesc pe bolnavi, în mod deosebit, fiind Anul Sfintei Preoþii, pentru preoþi.

Pr. Emanuel Imbrea: I-aº invita sã nu le fie teamã. O asemenea experienþã de boalã ºi suferinþã poate sã le permitã sã-l întâlneascã ºi sã-l cunoascã tot mai mult pe Cristos, care a suferit atât de mult din iubire faþã de noi.

La 22 noiembrie 2009 Sfântul Pãrinte a dat Mesajul pentru Cea de-a XVIII-a Zi Mondialã a Bolnavului (11 februarie).

Care ar fi ideea sau gândul pe care aþi dori sã-l subliniaþi din acest mesaj?

Pr. Ioan Balan: Suferinþa este însoþitoarea fidelã a omului de la naºtere ºi pânã la moarte, este ca un ghimpe pentru trupul omului. Nimeni nu vrea suferinþa. Ceea ce este important e cã nu evitarea suferinþei, fuga din faþa durerii, îl vindecã pe om, ci capacitatea de a accepta încercarea, de a creºte în ea, de a gãsi sens prin unirea cu Cristos, care a suferit cu iubire infinitã pentru toþi oamenii.

Pr. Laurenþiu Dãncuþã: „Experienþa bolii ºi a suferinþei poate deveni o ºcoalã de speranþã” este gândul Sfântului Pãrinte care mã întãreºte în convingerea cã suferinþa ºi moartea nu au ºi nu vor avea niciodatã ultimul cuvânt, ci ele, prin Cristos ºi harul sãu, pot fi izvor de credinþã, speranþã ºi dragoste. De aceea, fiecare suntem invitaþi sã devenim „bunul samaritean” al mileniului trei, aplecându-ne „asupra rãnilor trupeºti ºi sufleteºti ale fraþilor ºi surorilor noastre pe care-i întâlnim pe drumurile lumii”.

Pr. Emanuel Imbrea: Mesajul Sfântului Pãrinte pentru Cea de-a XVIII-a Zi Mondialã a Bolnavului mi-a oferit ocazia sã conºtientizez tot mai mult faptul cã, în exercitarea slujirii preoþeºti, „timpul petrecut lângã cel care este în încercare se reveleazã rodnic în har pentru toate celelalte dimensiuni ale pastoraþiei”. Într-adevãr, în „apostolatul milostivirii lui Dumnezeu”, clipele petrecute la cãpãtâiul celor bolnavi ºi suferinzi îi oferã preotului acea forþã interioarã ºi acel reînnoit entuziasm de care are nevoie în misiunea pe care o desfãºoarã în cadrul Bisericii.

A consemnat pr. Cornel Cadar

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Ziua Mondialã a Bolnavului

Fiecare trebuie sã fie Ziua Vieþii Consacrate în diecezã „bunul samaritean” C

iserica în lumea sãnãtãþii B tuteleazã viaþa umanã. În mesajul pentru Cea de-a XVIII-a

Zi Mondialã a Bolnavului, de la 11 februarie, Benedict al XVI-lea transmite lumii întregi cã misterul pãtimirii, morþii ºi învierii lui Cristos dobândeºte suferinþei umane sensul ºi plinãtatea de luminã. Spãlarea picioarelor apostolilor anticipã supremul

act de iubire al crucii, introducând ucenicii în logica iubirii celor mici ºi nevoiaºi. „Mergi ºi fã ºi tu la fel!” cãlãuzeºte astãzi creºtinul, care trebuie sã fie „bunul samaritean”, aplecat asupra suferinzilor de pe drumurile lumii. Biserica face aceastã slujire ºi prin Consiliul Pontifical pentru Lucrãtorii Sanitari, care, la 11 februarie, împlineºte 25 de ani de la înfiinþare. Situându-ne în Anul Sfintei Preoþii, papa încurajeazã preoþii sã fie semnele ºi instrumentele compasiunii lui Cristos, prezent lângã orice suferind. Iar bolnavilor le propune oferirea rugãciunilor ºi a suferinþelor pentru preoþi, pentru fidelitatea ºi slujirea lor.

ea de-a XIV-a Zi Mondialã a Persoanelor Consacrate va fi celebratã în ziua de 2 februarie, fiind un prilej de sãrbãtoare ºi pentru persoanele consacrate din Dieceza de Iaºi.

Papa Ioan Paul al II-lea, de fericitã amintire, în anul 1997, a instituit Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate. În aceastã zi, într-un chip deosebit, persoanele consacrate mulþumesc lui Dumnezeu pentru marele dar al vieþii consacrate. Apoi, se urmãreºte promovarea ºi aprecierea vieþii consacrate în rândul întregului popor al lui Dumnezeu. În ceea ce priveºte persoanele consacrate însele, acestea sunt invitate sã celebreze împreunã faptele minunate pe care Domnul le-a împlinit în ele. În întreaga lume sunt aproape un milion de persoane consacrate. Totalul bãrbaþilor consacraþi este de 190.549, dintre aceºtia, preoþii cãlugãri fiind 135.593. Numãrul femeilor consacrate se ridicã la 746.814. În Dieceza de Iaºi îºi desfãºoarã activitatea 259 de bãrbaþi consacraþi – dintre care 131 sunt preoþi cãlugãri (85 de preoþi franciscani ºi 46 de preoþi din alte congregaþii) – ºi 783 de femei consacrate. Numãrul congregaþiilor de pe teritoriul diecezei este de 60, dintre care 15 sunt masculine ºi 45 feminine. În ceea ce priveºte animaþia în diferite zone ale diecezei, s-a constatat o diversitate de iniþiative: întâlniri lunare în zona Iaºi, momente de fraternitate în zona Bacãu, Oneºti ºi Suceava, întâlniri de rugãciune ºi orientare vocaþionalã în zona Roman.

6 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

Pentru celebrarea Zilei Mondiale a Persoanelor Consacrate, fiecare zonã va alege locul ºi timpul potrivit exigenþelor particulare, recomandându-se ca ziua Întâmpinãrii Domnului fiecare comunitate sã o trãiascã în parohia proprie, iar în duminica urmãtoare sã aibã loc întâlnirea zonalã. Pentru persoanele consacrate din zona Iaºi, întâlnirea de marþi, 2 februarie, va începe prin celebrarea sfintei Liturghii prezidate de PS Petru Gherghel, în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”, la ora 10.00.

S-a propus ca în aceastã zi sã fie pusã în valoare preoþia universalã a poporului lui Dumnezeu: oferirea de sine prin viaþa consacratã este în comuniune cu oferirea de sine a credincioºilor.

La 18 aprilie, în a treia duminicã a Paºtelui, va avea loc întâlnirea diecezanã la Institutul Teologic Franciscan din Roman, centratã pe enciclica Caritas in veritate. A fost propus ca relator PS Cornel Damian, episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti.

Textul enciclicei Caritas in veritate a fost tradus în limba românã ºi publicat la Editura „Presa Bunã”, iar persoanelor consacrate li se recomandã sã procure broºura ºi sã o studieze pânã la 18 aprilie.

Iustian-Ionuþ Petre

Magnificat anima mea Dragi fraþi ºi surori, Ziua de 2 februarie, a fiecãrui an, este ziua specialã a tuturor persoanelor consacrate, zi în care Biserica îndreaptã spre voi un gând de preþuire ºi o chemare sfântã la o viaþã de dãruire totalã lui Dumnezeu ºi aproapelui.

De ea se bucurã întreaga Bisericã, de ea ne bucurãm ºi noi, de ea sã vã bucuraþi mai ales voi, dragi persoane consacrate.

Reîntâlnind pe Maria ºi Iosif care îl aduc pe Isus la templu, consacrându-l ºi oferindu-l Pãrintelui ceresc, cu toatã iubirea ºi slujirea lor, descoperim ºi descoperiþi, fãrã îndoialã, cum ei îi aratã lui Dumnezeu toatã disponibilitatea ºi voinþa de a împlini, fãrã rezerve, alegerea ºi chemarea lor, aºa cum le-a cerut el.

Ascultând cuvintele bãtrânului Simeon ºi prorocirea lui despre prunc, lumina lumii, ºi despre sabia care va strãpunge inima mamei, Maria ºi Iosif, minunându-se de cele spuse despre ei, s-au întors în Galileea, la Nazaret, în oraºul lor, unde copilul creºtea ºi se întãrea, plin de înþelepciune, iar harul lui Dumnezeu era asupra lui (cf. Lc 2,22-40).

Dragi fraþi ºi surori, Prezentându-vã astãzi la templu ºi meditând la tot ceea ce Dumnezeu a binevoit sã facã cu voi din bunãtatea sa nemãrginitã ºi sã vã repete, în intimitatea inimii, invitaþia la o slujire totalã, sã ajungeþi la aceeaºi convingere la care a ajuns Maria: Lucruri mari a înfãptuit pentru mine Cel Preaînalt, cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. Sã nu uitaþi ceea ce nota evanghelistul despre

Maria ºi Iosif, dupã prorocirea fãcutã de bãtrânul Simeon: „Iar tatãl ºi mama lui erau uimiþi de cele spuse despre el”. De asemenea, sã nu uitaþi ce a fãcut prorociþa Ana, care, ajungând ºi ea în acelaºi moment, a început sã-l laude pe Dumnezeu ºi le vorbea despre el tuturor acelora care aºteptau eliberarea lui Israel (cf. Lc 2,38).

Dragi fraþi ºi surori, Momentul pe care-l trãiþi în aceastã minunatã zi a vieþii voastre de consacrare, împreunã cu Maria cea curatã, cu Iosif cel drept ºi feciorelnic, cu bãtrânul Simeon ºi cu prorociþa Ana, trebuie sã vã determine: a) sã-l lãudaþi mereu pe Dumnezeu pentru marele dar al alegerii ºi misiunii voastre; b) sã vã facã sã nu încetaþi niciodatã de a vorbi despre el lumii întregi, despre iubirea sa cu care a venit ºi s-a dãruit pentru toþi oamenii; c) sã vã facã sã daþi mãrturie tuturor ºi în toate locurile despre iubirea sa ºi despre rãsplata promisã pe pãmânt ºi în ceruri; d) sã vã determine sã nu uitaþi cã aveþi un loc special în Bisericã ºi în lume: sã fiþi ºi sã locuiþi în inima Bisericii, aºa cum avea sã o facã ºi sã vã îndemne pe toþi ºi pe toate sfânta Tereza cea Micã a lui Isus; e) sã fiþi pentru întreaga societate ferment de creºtere ºi de desãvârºire în dragoste, semn al vieþii viitoare ºi garanþie a fericirii veºnice.

Dragi persoane consacrate, Ziua Mondialã de anul acesta, ce vã uneºte cu fraþii ºi surorile voastre din întreaga lume, sã fie

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate (Iaºi, 2 februarie 2009)

pentru Sfântul Pãrinte, pentru toþi episcopii ºi preoþii Bisericii o sfântã ºi binecuvântatã ofertã de rugãciuni ºi sacrificii pe care voi le oferiþi zilnic la altar prin mâinile Maicii Sfinte, ale sfântului Ioan Maria Vianney, patronul preoþilor, ale celor care slujesc la altare ºi pe oameni, aºa încât împãrãþia cea nouã a iubirii sã creascã, iar poporul lui Dumnezeu sã înainteze în dragoste.

Vã mulþumim, dragi fraþi ºi surori, pentru slujirea voastrã ºi pentru oferta ºi rugãciunile cu care îi însoþiþi pe preoþi, pe episcopi ºi pe Sfântul Pãrinte, în munca de sfinþire a neamului omenesc.

Vã preþuim pentru slujirea ºi dãruirea voastrã, iar cel ce v-a ales, v-a chemat ºi v-a consacrat sã vã împodobeascã cu toate virtuþile ºi sã vã însoþeascã cu binecuvântarea sa cereascã, aºa cum a fãcut-o cu Maria ºi cu sfinþii voºtri ocrotitori.

Domnul sã vã împãrtãºeascã dragostea sa, iar Maica Sfântã ocrotirea ei! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Vizita ad limina piscopii catolici de ambele rituri din România vor efecE tua, în perioada 8-13 februarie,

ca atare – asemenea lui Petru – au mivizita ad limina. Ce este aceastã siunea de a gavizitã ºi care este semnificaþia ranta dreapta ºi importanþa ei? credinþã creºExpresia completã este vizita tinã. Este moad limina apostolorum, care, mentul cel mai Conferinþa Episcopilor din România în traducere, înseamnã „vizita semnificativ, la pragul apostolilor”, „prag” în conºtiinþa cã papa, în calitate ºi speranþele care se trãiesc în ca intrare la mormintele sfân- de succesor al lui Petru, are mi- Bisericile conduse de voi în atitului apostol Petru în Vatican siunea de a-i întãri pe fraþi în tudine de ascultare pentru suºi al sfântului Paul, în bazilica credinþã (Lc 22,32). Aceastã gestiile Duhului Sfânt”. dedicatã lui în afara zidurilor vizitã întãreºte ºi conºtiinþa resÎn cadrul vizitei ad limina Romei. Aceastã vizitã îi pune ponsabilitãþii episcopilor în ca- au loc întâlniri cu congregape episcopi în contact cu mor- litate de succesori ai apostolilor þiile Sfântului Scaun, precum: mintele martirilor Petru ºi Paul, ºi de a simþi mai mult comu- Congregaþiile pentru Doctrina apostolii care au predicat evan- niunea lor ierarhicã cu succe- Credinþei, Episcopi, Cler, Viaþa ghelia la Roma ºi care sunt pãs- sorul lui Petru în grija lor pen- Consacratã, Familie, Cultul torii ºi coloanele Bisericii. tru Bisericã.

Divin, Educaþia Catolicã, DrepLa „pragul” bazilicilor lor Este vizita cu care fiecare tate ºi Pace, Migranþi, Dialog vin ca pelerini, la intervale de episcop exprimã înainte de Interreligios etc. Aceste întâlcinci ani, episcopii din întreaga toate propria comuniune cu niri constituie o bunã ocazie lume pentru „a-l vedea pe Petru” papa, care este semn de unitate pentru schimbul de idei ºi ana(videre Petrum), pentru a se în- în Biserica Universalã; vizita lize cu privire la situaþia pastâlni cu papa. Papa este succe- este ºi o ocazie în care episcopul toralã a diecezelor, pentru sorul lui Petru ºi episcopii sunt diecezei prezintã papei itinera- aprofundarea diferitelor situaîmpreunã succesorii apostolilor; rul pastoral al diecezei sale, si- þii ºi exigenþe pastorale ºi totPreoþi Preoþi tuaþia religioasã, anu- odatã oferirea unor sugestii Credincioºi Parohii diec. cãlug.

Dieceze mite preocupãri sau pentru activitatea pastoralã.

Alba-Iulia 440.000 277 299 32 probleme, primind În timpul vizitei ad limina, sfaturile sau sugestiile episcopii participã de obicei Bucureºti 91.150 66 91 28 corespunzãtoare.

Iaºi 254.629 132 249 108 la audienþa papei, care are loc P a p a I o a n P a u l în fiecare miercuri ºi aceasta Oradea 106.700 59 65 4 al II-lea, vorbind de- îmbracã o semnificaþie deoseSatu-Mare 62.800 48 62 spre importanþa aces- bitã în aceastã ocazie. ÎntâlTimiºoara 159.600 73 85 7 tor vizite ad limina, nirea la Roma între episcopi, Total latini 1.114.879 655 851 179 spunea cã „ele con- preoþi ºi credincioºi din multe Cluj-Gherla 60.000 182 150 18 stituie o ocazie privi- alte Biserici locale din lume îi Fãgãraº ºi Alba-Iulia 357.000 624 216 4 legiatã de comuniune face pe toþi sã se simtã înãuntrul Lugoj 101.900 123 109 1 pastoralã: dialogul Bisericii Universale, sã respire Maramureº 149.829 156 136 3 pastoral cu fiecare atmosfera Bisericii Catolice: aici Oradea 102.000 139 136 15 dintre voi (episcopii), se percepe mai bine universaliTotal greco-catolici 770.729 1224 747 41 îmi permite sã par- tatea ºi catolicitatea Bisericii.

Total catolici 1.885.608 1.879 1.598 220 ticip la preocupãrile Datele statistice sunt preluate din Anuarul pontifical 2008 ? Aurel Percã, episcop auxiliar 8 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

PS Anton Coºa: La 10 ani de episcopat PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, a împlinit, la 6 ianuarie, zece ani de la consacrarea ca episcop. A fost numit episcop la 30 octombrie 1999; consacrarea a fost primitã prin mâinile papei Ioan Paul al II-lea, în bazilica „Sfântul Petru” din Vatican, ca episcop titular de Paesto (Paestum), iar Liturghia inauguralã ca episcop a fost la Chiºinãu la 15 ianuarie 2000. La 27 octombrie 2001, Mons. Coºa a fost numit episcop de Chiºinãu. O sfântã Liturghie de mulþumire pentru cei zece ani a avut loc în catedrala din Chiºinãu în ziua de 7 ianuarie, la ora 11.00. Alãturi de episcopul de Chiºinãu au fost PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã, PS Cornel Damian (care a þinut predica) ºi 25 de preoþi din România, din strãinãtate ºi din Dieceza de Chiºinãu, alãturi de cãlugãri ºi cãlugãriþe, autoritãþi civile ºi credincioºi din diecezã. Din Dieceza de Iaºi au participat preoþii: Alois Fechet, Isidor Mocanu, Mihai Budãu, Cornel Cadar, Viorel Ababei ºi Eduard Coºa. Cu ocazia împlinirii celor zece ani, PS Coºa a avut amabilitatea sã rãspundã la câteva întrebãri.

S-au împlinit, la 6 ianuarie, zece ani de la consacrarea Preasfinþiei voastre ca episcop. De obicei, momentele aniversare sunt ocazii de a face bilanþuri. Cum se prezintã Dieceza de Chiºinãu astãzi?

Nu-mi vine sã cred cã au trecut deja zece ani de la memorabila zi, când regretatul papã Ioan Paul al II-lea m-a consacrat episcop în bazilica „Sfântul Petru”. Cât despre bilanþuri, ce sã vã spun? Chiar sãptãmânile trecute, în vederea apropiatei vizite ad limina, am pregãtit un bilanþ pe ultimii cinci ani ºi cu aceastã ocazie am putut constata cã sunt multe realitãþi noi ce au apãrut în aceastã perioadã în diecezã. La ora actualã Dieceza de Chiºinãu are 17 parohii ºi zece filiale, în care activeazã 33 de preoþi ºi doi diaconi permanenþi. Recent a fost hirotonit un diacon al diecezei care va fi sfinþit preot la varã, iar un alt tânãr din Transnistria a fost hirotonit diacon ºi la varã va fi preot pentru Congregaþia Preoþilor Inimii Preasfinte a lui Isus. În diecezã activeazã patru

congregaþii masculine ºi 11 congregaþii feminine cu un total de 60 de persoane consacrate.

Doi tineri învaþã în Seminarul din Iaºi, iar alþi trei se pregãtesc sã fie preoþi serþani în Polonia.

Aº aminti ºi prezenþa mai multor miºcãri bisericeºti în diecezã, care au contribuit la creºterea ºi maturizarea spiritualã a credincioºilor. Existã diferite organizaþii cu caracter social prin care Biserica îºi realizeazã vocaþia sa de a-i ajuta pe cei sãraci, pe cei abandonaþi ºi fãrã acoperiº, pe copiii ºi bãtrânii care au atâta nevoie de ajutor.

Aº rezuma spunând cã Dieceza de Chiºinãu aratã din ce în ce mai mult ca o adevãratã Bisericã localã, cu tot ceea ce este necesar pentru creºterea spiritualã a credincioºilor ei. Împlinirile sunt ocazii de a aduce mulþumire lui Dumnezeu. Care ar fi cele mai frumoase lucruri care s-au petrecut în acest timp din urmã în Dieceza de Chiºinãu?

Fiind o Bisericã tânãrã, cu un trecut atât de dureros, orice micã realizare este privitã cu

mare satisfacþie. Îmi amintesc de prima perioadã a prezenþei noastre aici, când mergeam ºi vizitam micile comunitãþi. La întoarcerea acasã fãceam o adevãratã sãrbãtoare pentru orice persoanã nouã care apãrea. De aceea, nu ºtiu ce sã consider a fi cel mai frumos lucru! Totuºi, aº spune cã îmi umple inima de bucurie orice convertire, orice persoanã nouã care apare în Bisericã, ºi invers, îmi rupe inima, orice abandon, orice dezertare din Bisericã. De fapt, nu este aceasta misiunea noastrã, de a vesti evanghelia, de a boteza ºi, în general, de a administra sacramentele? Simt o bucurie de nedescris ori de câte ori botez, stau la spovadã, celebrez sfânta Liturghie ºi vestesc evanghelia.

Ce-ºi doreºte episcopul de Chiºinãu la ceas aniversar?

Mi-aº dori mult sã ºtiu ºi sã fiu sigur cã ceea ce am realizat pânã acum a fost ºi este voinþa lui Dumnezeu, cã este apreciat ca atare ºi de cei cu care colaborez ºi cã, astfel, va avea continuitate. Ceea ce s-a realizat ¾

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 9

E bine de ºtiut Despre Miercurea Cenuºii

¾ rãmâne ºi va da mãrturie despre

iubirea lui Dumnezeu faþã de aceºti oameni, faþã de acest pãmânt.

Suntem în Anul Sfintei Preoþii. În acest an preoþii sunt invitaþi sã mediteze mai mult la chemarea ºi misiunea lor. Amintindu-ºi de începutul vocaþiei, ei îºi întãresc chemarea. Cum a fost începutul vocaþiei dv.?

Cred cã nu existã mare diferenþã între vocaþia unuia sau a altuia. Dumnezeu cheamã, omul rãspunde! Fãrã îndoialã, existã anumite particularitãþi, de la om la om. Îmi aduc aminte cã de mic copil, de când aveam 3-4 ani, mã vedeam preot. Jocurile mele erau cele legate de preot. Îmi improvizam haine preoþeºti, îmi construiam amvon, scaun de spovadã, aspersor, rãsfoiam toate cãrþile religioase pe care le avea mama etc. Cred cã vocaþia este un dar al lui Dumnezeu, pe care fiecare îl dezvoltã în mod personal. Familia este primul seminar. Sunt extrem de recunoscãtor pãrinþilor mei, mai ales mamei, care mi-a transmis dragostea faþã de Dumnezeu. Ei îi datorez totul. Desigur, toatã familia participã la vocaþia unui fiu la preoþie. ªtiu foarte bine cât de mult s-au rugat pãrinþii

ºi fraþii mei pentru statornicia mea. Când îmi este greu, mã gândesc la ei. Îi vãd ca prin ceaþa istoriei îngenuncheaþi, cu rozariul în mânã, în jurul unei lumânãri, rugându-se pentru mine. Aºa i-am surprins o datã, când m-am întors acasã pe neaºteptate, când ni se dãduserã câteva zile de odihnã dupã o sesiune de examene. Dar mai existã încã un seminar, cel numit „comunitatea parohialã”.

Am simþit mereu sprijinul comunitãþii mele parohiale ºi a pãrinþilor parohi. Le mulþumesc tuturor pentru contribuþia lor la desãvârºirea vocaþiei mele. ªi dacã orice vocaþie porneºte dintr-o familie cu credinþã ºi se maturizeazã într-o comunitate parohialã care se roagã, în cele din urmã, ea se desãvârºeºte într-un seminar. Seminarul de la Iaºi ºi-a lãsat puternic imprimatã în identitatea mea preoþeascã înalta sa reputaþie. Sunt mândru cã am fost student la Iaºi ºi sper sã nu-i dezamãgesc niciodatã pe profesorii mei.

Acum înþeleg cât a fost de necesar acest An al Sfintei Preoþii.

Cu adevãrat simt cã renasc zi de zi în vocaþia mea, simt mai puternic responsabilitãþile la care m-am angajat. Mulþumesc, Sfinte Pãrinte!

În fiecare an, dintre cele 52 (sau 53) de zile de miercuri, existã una diferitã de toate celelalte: Miercurea Cenuºii – zi de post ºi abstinenþã! Este ziua care ne introduce în Postul Mare, timp de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui. Acest lucru se întâmplã de la reforma fãcutã de papa Grigore cel Mare (590-604), înainte Postul Mare începând duminica. În aceastã zi, în care rãsunã neîncetat: „Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie” (Mc 1,15), creºtinii vin la bisericã pentru a primi impunerea cenuºii. Acest ritual era la început rezervat penitenþilor publici. Ulterior, recunoscându-se câtã nevoie are fiecare om de convertire, s-au alãturat Sfântul Pãrinte, clerul ºi toþi credincioºii. Astfel, la sfânta Liturghie (sau ºi în afara ei!), dupã liturgia cuvântului, se binecuvânteazã ºi se impune cenuºa obþinutã din ramurile de mãslin sau de alt arbore care au fost binecuvântate în Duminica Floriilor.

Tot în aceastã zi, Sfântul Pãrinte face o „celebrare” în bazilica „Sfântul Anselm” (la 16.30, ora Italiei) dupã care pleacã în procesiune – semn ºi simbol al drumului ce trebuie sã-l parcurgem fiecare pentru purificare – spre bazilica „Sfânta Sabina”, unde celebreazã Liturghia cu binecuvântarea ºi impunerea cenuºii.

Sã nu uitãm cã în aceastã zi Domnul ne aminteºte dorinþa sa: „Sfâºiaþi-vã inimile, nu hainele” (Ioel 2,13).

Sã avem un timp de sfântã ºi binecuvântatã convertire!

A consemnat pr. Cornel Cadar

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

10 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

Istorie Figuri ilustre

Sora Electa Maria Bâlha ãscutã la 6 februarie 1923 N la Hãlãuceºti, sora Electa Maria Bâlha a absolvit cursurile ºcolii publice din localitatea natalã. La 22 decembrie 1939 a intrat în Congregaþia Surorilor Franciscane „Del Giglio”, depunând prima profesiune în anul 1945 ºi apoi profesiunea perpetuã în anul 1981.

Dupã anul 1948, pe fondul interzicerii de cãtre regimul comunist a ordinelor cãlugãreºti, sora Electa Maria Bâlha s-a retras la casa pãrinteascã, dedicându-se întru totul ajutorãrii parohilor Alois Herciu ºi Mihai Dãmoc, în special în activitatea de catehizare a fetelor. A colaborat, de asemenea, ºi cu sora Veronica Antal, martirã a Bisericii locale, cele douã surori ajutându-se reciproc în unele activitãþi pastorale, fiind, totodatã, apreciate drept „persoane de încredere” ale celor doi parohi menþionaþi mai sus. În contextul izbucnirii, dupã anul 1958, al celui de-al doilea val al persecuþiei, parohul Mihai Dãmoc a încercat sã salveze ºi sã protejeze documente importante, predându-le în acest sens spre pãstrare sorei Electa Maria Bâlha.

Securitatea din Bacãu a aflat însã de acest fapt, arestând-o pe sora Electa Maria Bâlha la 9 septembrie 1961. A urmat pentru aceasta din urmã calvarul închisorilor comuniste, fiind inclusã apoi în primul lot de anchetaþi din cadrul „anchetei 612/61”, alãturi de fostul sãu paroh, pr. Mihai Dãmoc.

Prin Sentinþa nr. 6/1963, Tribunalul Militar Bucureºti, „în deplasare la Bacãu”, a condamnat-o pe sora Electa Maria Bâlha la un an de închisoare corecþionalã pentru delictul de „favorizarea infractorului”, fiind pusã imediat în libertate deoarece i-a fost luatã în calcul perioada de arest preventiv.

Aceastã întâmplare nefericitã din viaþa sa avea sã-i producã sorei Electa Maria Bâlha suferinþe, ei ºi familiei, deoarece tatãl sãu a murit „de supãrare” în perioada anchetei fiicei sale. Întoarsã la Hãlãuceºti în casa pãrinteascã, sora Electa a fost luatã în primire de securitate, care i-a deschis dosar de urmãrire informativã sub pretextul cã cea urmãritã desfãºoarã „activitate duºmãnoasã sub masca credinþei”, cã primea vizitele unor preoþi foºti deþinuþi politici.

Aºa cum raportau informatorii, în realitate sora a dus o viaþã exemplarã, unica sa satisfacþie fiind frecventarea zilnicã a bisericii. „Viaþa mea este calea Domnului”, era deviza celei urmãrite. Era devotatã nu numai Bisericii, ci ºi bolnavilor, graþie ºi deprinderilor sanitare asimilate în perioada noviciatului. În general, ducea o viaþã retrasã, aceasta ºi din cauza sãnãtãþii sale foarte ºubrede, iar în cãmãruþa sa sãrãcãcioasã avea doar un ceas cu pendul care o trezea la orele când trebuia sã spunã rugãciunile ºi sã meargã la bisericã.

În anul 1975, grav bolnavã declara urmãtoarele: „Îmi aºtept sfârºitul cu credinþã, cãci Domnul îi ajutã pe cei care au încredere în el”. Chiar ºi în aceste condiþii securitatea va continua sã o urmãreascã informativ, fiindu-i suspectate chiar ºi simplele vizite efectuate la diverse cunoºtinþe sau rude. În anul 1983, sorei Electa i-a fost refuzat paºaportul, dupã ce îºi exprimase intenþia de a efectua o vizitã în Italia, de unde primise o invitaþie în acest sens.

La aceeaºi datã, securitatea a fost obligatã sã recunoascã faptul cã cea urmãritã „nu desfãºura activitãþi subversive” ºi de „culegere de informaþii”.

Va trãi ultimii ani din viaþã pe deplin împãcatã cu soarta sa, rãspunzând la orice întrebare provocatoare: „Biserica este viaþa mea!”

A murit la 27 iunie 1987 la Hãlãuceºti, fiind înmormântatã în cimitirul parohial. Rãmâne în istoria Bisericii locale o figurã ilustrã, dar ºi o victimã in odium fidei a regimului ateu comunist.

Dr. Dãnuþ Doboº

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Sora Maria Alfonsina Ghattas ora Maria Alfonsina GhatS tas, „Bernadeta Soubirous a Palestinei”, cofondatoarea Congregaþiei Surorile Dominicane ale Sfântului Rozariu din Ierusalim, a doua femeie arabã din Þara Sfântã ridicatã la cinstea altarelor, a fost beatificatã duminicã, 22 noiembrie 2009, în bazilica „Buna-Vestire” din Nazaret, în prezenþa a mii de credincioºi. Liturghia solemnã cu ritul de beatificare a fost prezidatã de patriarhul latin de Ierusalim, Mons. Fouad Twal.

Arhiepiscopul Angelo Amato, prefect al Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, reprezentant al papei, a dat citire, în limba latinã, decretului papal de beatificare.

Nãscutã la Ierusalim la 4 octombrie 1843, într-o familie cu 19 copii, Maria Alfonsina Danil Ghattas a descoperit foarte curând vocaþia la viaþa cãlugãreascã de care a devenit pasionatã, în ciuda dificultãþilor iniþiale puse de familie. La vârsta de 14 ani a cerut sã intre la Surorile Sfântului Iosif al Apariþiilor. A avut câteva revelaþii mistice în care Maria i-a cerut sã fondeze un institut dedicat sfântului Rozariu. În anul 1880 împreunã cu alte ºapte tinere a deschis o nouã comunitate.

Noul institut a fost cunoscut abia în anul 1883, moment în care a plecat de la Surorile Sfântului Iosif pentru a se dedica propriei congregaþii. Din acest moment urmeazã o serie de noi fondãri de institute în întreaga Palestinã, îndrumatã fiind de pr. Iosif Tannous, directorul ei spiritual. Ei i se recunoaºte

meritul de a fi întemeiat o congregaþie formatã doar din femei ale locului, în domeniul învãþãmântului religios, pentru a învinge analfabetismul ºi a apãra demnitatea femeii din acel timp în þinutul în care Isus însuºi i-a preamãrit valoarea.

Devoþiunea intensã faþã de Fecioara Maria ocupã locul central al spiritualitãþii ei.

Sfântul Rozariu era rugãciunea ei, ancora ei de salvare, izvorul sãu de haruri. Noua fericitã a Ierusalimului este un model luminos de viaþã consacratã ºi de dãruire totalã lui Dumnezeu. A murit la Ain Karem la 25 martie 1927.

La sfânta Liturghie de beatificare au participat ºi aproximativ 150 de cãlugãriþe din Congregaþia Surorile Dominicane ale Sfântului Rozariu.

La predicã, patriarhul latin de Ierusalim ºi-a exprimat gratitudinea faþã de Sfântul Pãrinte care, prin beatificarea Mariei Alfonsina, „a reînnoit Biserica noastrã, invitându-ne la speranþa plinã de bucurie cã noi toþi avem posibilitatea de a deveni sfinþi asemenea ei”, numind-o ºi „model de urmat pentru încrederea ei în Fecioara Maria” ºi „prietenã a cerului” ºi a mai subliniat cã sora Maria Alfonsina este prima beatificatã în Þara Sfântã. „Caracteristica fundamentalã a Congregaþiei Surorile Dominicane ale Sfântului Rozariu, a continuat patriarhul, este ºi va rãmâne întotdeauna aceea de a fi mâna dreaptã a patriarhiei latine în ºcoli, în parohii, în instituþiile diecezei ºi în þãrile arabe”.

12 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

A fost prezentã la celebrarea euharisticã, împreunã cu familia ei, ºi Natalie, fetiþa din Ierusalim care, în mai 2003, a fost salvatã în mod miraculos de la moarte, graþie mijlocirii noii fericite. Tânãra, dupã mai multe minute fãrã aer, a fost scoasã ultima dintr-o fântânã cu apã infectatã, o groapã care se formase în grãdinã chiar sub masa la care sãrbãtorea o aniversare împreunã cu zece prietene musulmane.

Papa Benedict al XVI-lea, la rugãciunea Angelus de duminicã, 22 noiembrie 2009, a spus: „Beatificarea acestei figuri de femeie atât de semnificative este o mângâiere specialã pentru comunitatea catolicã din Þara Sfântã ºi o invitaþie la a se încrede mereu, cu fermã speranþã, în divina providenþã ºi în ocrotirea maternã a Mariei”.

Mihail Cojan

Anul Sfintei Preoþii

Dificultãtile , si, martiriul preotului frumos ºi plãcut sã vorbeºti despre splendorile preoþiei, E despre puterea extraordinarã de mântuire pe care Dumnezeu a încredinþat-o preotului, dar nu pot fi ignorate nici greutãþile ºi necazurile cu care se confruntã slujitorul sacru! Într-adevãr, noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi (2Cor 4,7). Cum sã nu recunoaºtem slãbiciunile vaselor noastre de cretã? Preotul trebuie sã fie mereu conºtient de fragilitatea sa, dar, în acelaºi timp, sã ºtie cã este cineva care îi întãreºte mâinile sale slabe (cf. Is 35,3). Sfântul paroh de Ars spunea: Nu vã speriaþi de povara voastrã, Domnul nostru Isus o duce împreunã cu voi. În slujirea sa, preotul întâlneºte dificultãþi care pot veni din exterior: un rãspândit spirit de criticã, de batjocurã, de calomnie; astãzi se constatã o accentuatã stare de necredinþã, de secularizare ºi de ateism sau, pur ºi simplu, de orientare doar asupra grijilor pãmânteºti, refuzându-se mesajul vestit de preot în numele lui Cristos. În multe pãrþi ale lumii se constatã o adevãratã crizã de vocaþii ºi o creºtere a mediei de vârstã a preoþilor, ceea ce duce la îngreunarea activitãþilor pastorale. În astfel de condiþii, lesne apare descurajarea pentru preot. Odatã cu ea încep ºi stãrile de tristeþe, de singurãtate; intervine deziluzia în faþa insucceselor; uneori blocaje provenite din ideologii strãine spiritului creºtin ºi preoþesc, difuzate cu nonºalanþã de mijloacele mass-media. De

ce sã nu þinem cont ºi de dificultãþile din interior: problemele de sãnãtate, grijile familiale, precum ºi ispitele lumii care ne ameninþã, uneori sentimentul puternic al unei mari sãrãcii spirituale, de neadaptare în faþa slujirii, sau de slãbiciuni care umilesc.

Nu putem decât sã-i oferim lui Dumnezeu aceastã fragilitate a vaselor noastre de lut. Ne este de mare folos sã ºtim cã ºi preoþii sfinþi au cunoscut multe încercãri. Mizeriile trupului chinuit de oboseala slujirii, neînþelegerile cu credincioºii, criticile confraþilor, precum ºi încercãrile spirituale cele mai misterioase. Apoi, dezolãrile spirituale, angoasa pentru propria mântuire, o luptã crâncenã împotriva duhurilor rele, ajungând pânã la noaptea spiritului; nimic nu a lipsit sufletelor generoase ºi spirituale ale preoþilor.

Totuºi, în ciuda sensibilitãþii lor vii, nu s-au descurajat, ci au rezistat ºi au învins. Preotul nu poate uita cã i s-a descoperit calea mântuirii, iar mijloacele îi sunt la îndemânã.

Pius al XII-lea în Menti nostrae, scria cã „întreaga viaþã a preotului trebuie sã fie împreunã cu Cristos orientatã spre jertfã, trebuind sã se ofere ºi sã se jertfeascã pe sine cu Cristos”. ªi Conciliul Vatican II, în Presbyterorum ordinis, amintea cã, „pãstorind poporul lui Dumnezeu, preoþii sunt îndemnaþi de iubirea lui Isus, bunul pãstor, sã-ºi dea viaþa pentru oile lor” (nr. 13). Conciliul nu se sfia sã prezinte preoþilor timpului nostru jertfa propriei existenþe,

ca manifestare supremã a iubirii lor faþã de Dumnezeu ºi faþã de suflete. Este referinþa directã la Lumen gentium, care spune cã „Biserica stimeazã martiriul ca pe un dar excelent ºi ca pe o dovadã supremã a caritãþii” (nr. 41). ªi astãzi, preoþii au datoria de a se pregãti ºi de a fi prompþi pentru acest martiriu; un martiriu care înseamnã o viaþã consumatã pânã la sacrificiul suprem, oferitã în dar pe altarul Domnului. În Anul Sfintei Preoþii, mãrturia eroicã a atâtor preoþi ni se propune cu o deosebitã putere, ca o lecþie de mãrturie creºtinã, în care se oglindeºte totala dãruire pentru cauza evangheliei.

Sã ne amintim, sã admirãm ºi sã imitãm exemplul acestor fraþi ai noºtri având mereu privirea îndreptatã spre Cristos, care ne-a ales, ne-a iubit ºi ºi-a dat viaþa pentru noi.

Pr. Eduard Coºa

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru familii

„Criza” nu scuzã! rau deja câteva zile de când încercam sã dau un nume E crizei prin care treceam fãrã însã a reuºi mare lucru. Realizam cã nu mã înþelege nimeni ºi aceasta mã irita foarte mult.

Cuvântul meu înaintea pãrinþilor nu avea nici o valoare. Mã simþeam efectiv exclus de la deciziile mature ale vieþii, considerat fiind doar un copil. În schimb, în mine, adolescentul lua locul copilului spre a-i pregãti tinereþea. Eram în tranziþie, dar nimeni nu reuºea sã mã înþeleagã, ori eu nu reuºeam sã mã fac înþeles.

Cu un astfel de zbucium, dupã o bunã ceartã cu mama, am plecat la Liturghia de duminicã dimineaþa. Era Liturghia aºa-numitã a copiilor, la care eu participam de obicei. În acea zi m-am aºezat în ultima bancã. În caz cã nu avea sã-mi placã ceva, eram hotãrât sã ies. În acea zi mi-a plãcut ºi predica, ºi cântarea, mi-a plãcut totul. Însã, spre sfârºitul Liturghiei, Dumnezeu îmi pregãtise o surprizã.

Venisem la Liturghie foarte iritat, cum am spus, din cauza unei neînþelegeri cu mama.

Motivul era unul banal; îmi spusese sã mã îmbrac cu o anumitã hainã, iar eu, considerând-o prea copilãreascã, am refuzat, ceea ce pe mama a deranjat-o ºi mai mult. În zadar mi-a amintit cã mã pregãteam sã merg la Liturghie, cã urma sã mã împãrtãºesc, cã trebuia sã ascult. M-a deranjat când mi-a spus: „Copile, tu trebuie sã mã asculþi...” Eu nu mã mai simþeam un copil. Dar cui s-o spui ºi cum s-o spun?

Acestea erau împrejurãrile în care, în acea dimineaþã, în bisericã, în ultima bancã fiind, am fost martorul unui adevãrat spectacol care i-a avut ca protagoniºti pe un copil ºi pe mama lui.

Preotul a spus: „Oferiþi-vã un semn al pãcii!” Fiecare a început sã schimbe salutul pãcii cu vecinul din stânga ºi din dreapta. Totul pãrea ca de obicei. Deodatã însã, dintr-o bancã aflatã în faþã, un copil, dupã ce

ºi-a fãcut loc printre alþi copii, s-a îndreptat spre ultima bancã unde se afla mama lui. Era lângã mine. A venit la ea, a îmbrãþiºat-o spunându-i: „Mamã, mã ierþi?” La rândul ei mama l-a îmbrãþiºat spunându-i: „Te iert! ªi Dumnezeu sã te ierte!” Iar copilul s-a dus la locul sãu. S-a petrecut totul atât de spontan, încât abia dupã plecarea copilului mi-am dat seama de ceea ce se întâmplase. Mama rãmãsese lângã mine. Era tãcutã ºi îngânduratã. La un moment dat a început sã plângã.

Ceea ce se întâmplase atunci lângã mine mi-a dat o liniºte inexplicabilã ºi un curaj deosebit de mare în a-l primi pe Isus, deºi simþeam cã greºisem faþã de mama. În fond era vorba de o hainã. Cât m-ar fi costat s-o iau ºi, astfel, sã împlinesc voinþa ei? În lacrimile acelei mame am vãzut lacrimile mamei mele. ªi deºi nu mi-am dorit niciodatã s-o vãd plângând, recunosc cã am provocat-o de multe ori. Încurajat de exemplul acelui copil, la întoarcere, poate ºi pentru faptul cã mã împãrtãºisem, m-am dus direct la mama spunându-i cã vreau sã-i zic ceva.

Ea, fãrã ca eu sã încep ceea ce repetasem ca pe o poezie ºi cu multã atenþie pe drumul spre casã, a spus: „ªi mie îmi pare rãu cã am fost cam durã cu tine!” M-a îmbrãþiºat ºi, de data aceasta am fost eu cel care am început sã plâng. Era o îmbrãþiºare care nu a avut nevoie de nici o explicaþie.

Am înþeles atunci cã nu mai eram copilul de ieri, ci adolescentul care la rândul lui trebuie sã nu uite cã respectul ºi dragostea faþã de pãrinþi ºi faþã de cei din jur trebuie sã rãmânã, indiferent de „criza” prin care treceam. (Rãzvan) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

14 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

pentru copii Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

8. Prea târziu În dimineaþa aceleiaºi zile, în care Francisc a ajuns seara târziu la moºia corsarului, a debarcat în portul Tunis o corabie venitã din Italia. Abia s-au dat jos pasagerii, când unul dintre cei debarcaþi a mers grãbit la un grup de lucrãtori, care era ocupat la diguri. Dezamãgit s-a întors domnul Ioan, cãci el era acesta; Francisc al sãu nu era printre sclavi. Toatã ziua a colindat nefericitul tatã pe strãzile oraºului; îndatã ce zãrea pe vreun bãiat, credea cã este Francisc. În repetate rânduri striga prin pieþele mai mari numele atât de scump, dar totdeauna fãrã rezultat. Abãtut ºi obosit, Ioan a cutreierat încã o datã toate strãzile, când a început sã se însereze. Inima îi era cât pe ce sã i se sfâºie la gândul cã toate ostenelile ar fi zadarnice.

Figura nemângâiatei soþii îi apãrea înaintea ochilor; pentru a

o întãri în suferinþele ei a venit la Tunis, promiþându-i cã nu se va întoarce fãrã Francisc. Înaintea altarului din mãnãstire, pãrinþii au fãgãduit lui Dumnezeu cã îl consacrã Atotputernicului ºi sfintei Fecioare, lãsându-l în serviciul lor, dacã îl vor recãpãta. Bãtrânul frate Cristofor era ºi el nemângâiat ºi suspina ca un copil.

– Mi-aº da viaþa – i-a zis el tristului tatã – dacã ar primi Dumnezeu aceastã jertfã în locul fiului vostru. Mergeþi la Tunis, stãpâne, ºi, dacã veþi gãsi urmele micului Francisc, atunci comunicaþi-mi aceasta. Mã voi arunca la picioarele milosului abate ºi nu mã voi mai scula pânã ce nu-mi va permite sã primesc eu lanþurile de rob în locul copilului.

Miºcaþi, pãrinþii au mulþumit piosului cãlugãr; de mãrinimia lui nu au voit însã sã facã uz.

– Nu, frate – a rãspuns domnul Ioan – întreaga mea avere o dau bucuros pentru rãscumpãrarea fiului meu ºi, mai bine, vreau sã lucrez toatã viaþa ca simplu muncitor sau chiar sã cerºesc, înainte de a îngãdui ca dv. sã vã jertfiþi.

– Lãsaþi-mã, scumpe amice, eu sunt bãtrân ºi nu mai aduc foloase; chiar dacã m-ar chinui necredinciosul turc pânã la moarte, nu face nimic. Din contra, în modul acesta, eu, sãrmanul pãcãtos, mi-aº câºtiga cu atât mai sigur cerul. Voi însã aveþi grijã de doamna Angela. Dar acum este timpul sã vã pregãtiþi pentru cãlãtorie; Dumnezeu ºi sfinþii îngeri sã vã ia sub paza lor.

Pe când domnul Ioan se gândea la suferinþele soþiei ºi la dragostea bãtrânului frate, a ajuns în apropierea unei moºii mari.

– Francisc! Francisc, strigã el.

Deodatã, a simþit cum cineva i-a atins umerii pe la spate; o fãpturã înaltã cu niºte trãsãturi nobile, învelit în niºte haine turceºti sãrãcãcioase stãtea la spatele lui.

– Dv. sunteþi domnul Ioan Fiore din Catania ºi-l cãutaþi pe fiul dv., care v-a fost rãpit? întrebã necunoscutul.

– Pentru numele lui Dumnezeu, spuneþi-mi unde se aflã Francisc al meu, ca sã-l pot strânge azi în braþe.

– Domnule, dacã aº ºti, ce bucuros v-aº da vestea mângâietoare – a rãspuns necunoscutul cu o voce tremuratã. În aceeaºi clipã, s-a repezit din clãdirea apropiatã un bãrbat uscãþel, mergând spre cei doi bãrbaþi, ºi a strigat cu o voce ascuþitã: – Assad, netrebnicule, cât sã te mai aºtept? Dacã te mai prind cã vorbeºti cu cineva pe stradã, nu mai ieºi nici un pas din casã. ¾

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre Întâmpinarea Domnului

¾

„Domnul Dumnezeul nostru poate fi întâmpinat numai la el acasã, iar aici pe pãmânt casa lui este templul sau biserica.

De aceea, Isus a fost dus de pãrinþii lui în templu, ca sã-l ofere pe prunc Tatãlui sãu din cer” (Elena, 10 ani). „Când pruncul Isus a fost dus de Iosif ºi Maria în templu, numai bunicul Simeon ºtia cine era Isus cu adevãrat, deoarece Duhul Sfânt i-a suflat la ureche adevãrul” (Ana-Maria, 11 ani). „În casa Tatãlui ceresc nu trebuie sã mergem cu mâna goalã.

De aceea, pãrinþii lui Isus aveau cu ei doi porumbei” (Ion, 12 ani). „Simeon îl aºtepta pe Isus deoarece nu putea fi mântuit

decât de el. De aceea, el nu putea sã moarã înainte” (Ilinca, 12 ani). „Iosif ºi Maria au venit la templu ca sã-l ofere pe Isus lui Dumnezeu, deoarece ei ºtiau dinainte cã el este Tatãl sãu adevãrat care putea sã facã ce voia cu fiul sãu” (Leonard, 11 ani). „Eu am înþeles de la ora de religie cã Maria ºi Iosif s-au dus în templu ca sã îl dãruiascã pe Isus lui Dumnezeu, iar prin acest dar Tatãl ceresc sã ne ierte pe noi de pãcate ºi sã aducã iubire ºi pace pe pãmânt” (Codrin, 12 ani). „Maria i-a dus în dar lui Dumnezeu doi porumbei ca ea sã fie purificatã, chiar dacã nu avea

Servitorul a ascultat cu rãbdare cuvintele dojenitoare. Apoi a zis liniºtit, dar cu un ton decis: – Stãpâne, prin îngãduinþa lui Dumnezeu am devenit proprietatea ta, dar numele meu de creºtin sã mi-l laºi; eu mã numesc Isidor, ºi nu Assad. Apoi preotul s-a adresat încã o datã tatãlui lui Francisc cu tot protestul micului om: – Domnule Ioan, eu am fost transportat cu fiul dv. aici, dar nu ºtiu ce s-a întâmplat de atunci cu el. Poate cã preotul francez, care se aflã aici, v-ar putea da vreo veste. Sã vã binecuvânteze Domnul osteneala. Dacã-l gãsiþi pe Francisc, salutaþi-l din partea pr. Isidor ºi nu mã uitaþi în rugãciunile voastre.

Aceasta era o razã de nãdejde.

Imediat tatãl bãiatului s-a grãbit la consulul francez pentru a

afla domiciliul misionarului.

Din fericire, l-a întâlnit acolo pe zelosul preot, dar acesta ºtia ºi mai puþin despre copil; totuºi i-a promis cã-i va da o mânã de ajutor, amânându-l pentru zilele urmãtoare. Însã toate ostenelile în decursul unei luni întregi de a gãsi pe copil au fost zadarnice. În fine, consulul l-a sfãtuit pe nemângâiatul tatã sã se adreseze Deyului, guvernatorul din Tunis, care în timpul de faþã era în relaþii prietenoase cu statul francez. Chiar el voia sã-l introducã acolo ºi sã-i sprijine cererea, iar dacã Ioan va face un cadou respectabil Deyului, probabil acesta îi va înmâna un firman (ordin în scris), pe baza cãruia el îºi va putea pretinde copilul oriunde îl va gãsi. Se înþelege cã domnul Ioan s-a învoit

16 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

pãcate, dar aºa era obiceiul, iar pe Isus l-a dãruit Tatãlui sãu ceresc ca prin el sã fie purificatã o lume întreagã” (Remus, 13 ani). „Când a ajuns în templu, numai cei cu credinþã l-au întâmpinat pe Isus ºi au fost numai doi. Oare când va reveni Isus pe pãmânt câþi îl vor întâmpina?”

(Alina, 14 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

cu plãcere la aceastã propunere.

A cumpãrat doar cu 100 de þechini douã splendide vase aurite ºi a mers împreunã cu consulul francez la Bardo, minunatul palat al Deyului. Ei au fost conduºi în sala festivã ºi ºi-au exprimat faþã de guvernator cererea. Cu bunãvoinþã s-a uitat acesta la vasele sclipitoare ºi a zis râzând: – Da, da, îmi pare bine! Interesaþi-vã la netrebnicul Ahmed, corsarul, care în repetate rânduri m-a bãgat în mare încurcãturã faþã de prietenul din apus, puternicul rege al Franþei. El trebuie sã dea drumul bãiatului francez rãpit, cãci, pe barba profetului, odatã ar putea sã se rostogoleascã ºi capul lui rotund în praf, iar cazanele pline cu aur ar putea sã-ºi gãseascã drumul în tezaurul meu. (va urma)

Pentru tineri

Pãrinþii – darul lui Dumnezeu tunci când discut cu tinerii despre pãrinþi, aud dintre A cele mai variate descrieri ale raportului pe care aceºtia îl au cu proprii pãrinþi: îi iubesc ºi îi respectã, în general, dar, nu lipsesc ºi reproºurile. Acestea sunt în funcþie de categorii de vârstã: adolescenþii sunt mai „acizi” cu pãrinþii, tinerii sunt mai „paºnici”. De cele mai multe ori intervine faimoasa temã a „conflictului dintre generaþii” care este una dintre acele veºnice probleme la care nimeni nu a gãsit o soluþie! Însã când în discuþie rãstorn situaþia ºi întreb: Tu ce faci pentru pãrinþii tãi? Nu rar mi-a fost dat sã vãd feþe foarte mirate! „Adicã, cum ce fac eu pentru ei? Ei trebuie sã facã pentru mine!”

Pãrinþii au „nevoie” de copiii lor! Ei bine, calitatea relaþiei dintre pãrinþi ºi fii/fiice depinde ºi de implicarea acestora din urmã, care nu pot fi doar destinatarii acþiunilor celor dintâi.

Chiar ºi pãrinþii au nevoie sã fie iubiþi, sã fie preþuiþi, sã li se manifeste recunoºtinþa, chiar

sã fie iertaþi! Te-ai gândit vreodatã la aceasta? De câte ori þi-ai pus problema sã le arãþi cã îi iubeºti, sã-þi manifeºti preþuirea faþã de ei, sã le arãþi recunoºtinþa? E adevãrat cã nu este deloc uºor, mai ales dacã sunt unele lucruri care „nu funcþioneazã” aºa cum trebuie în viaþa lor ºi care te fac ºi pe tine sã suferi! Tocmai de aceea e bine sã gãseºti forþa de a le arãta preþuirea ta!

Pãrinþii nu sunt niciodatã demodaþi! Cred cã þi s-a întâmplat ºi þie mãcar o datã sã le reproºezi pãrinþilor cã sunt demodaþi, pentru cã… nu îþi acceptã ideile!

Nu uita cã adevãratele valori sunt perene ºi nu se schimbã precum moda. Pãrinþii vorbesc din experienþa lor de viaþã, când tu, poate, te amãgeºti doar cu vise sau iluzii. Aºa cã s-ar putea ca ei sã nu fie demodaþi, ci, dimpotrivã, sã îþi aducã viitorul în prezent, oferindu-þi o porþie de viaþã pe care ei deja au trãit-o. În acest sens, iatã un fragment dintr-o scrisoare pe care scriitorul Alexandru Vlahuþã o adreseazã fiicei sale Margareta, pe

care o alinta spunându-i Mimilica: „Aºa, Mimilicã dragã, ceartã-te de câte ori te simþi egoistã, de câte ori te muºcã de inimã ºarpele rãutãþii, al invidiei sau al minciunii. Fii asprã cu tine, dreaptã cu prietenii ºi suflet larg cu cei rãi. Fã-te micã, fã-te neînsemnatã de câte ori deºertãciunea te îndeamnã sã strigi: «Uitaþi-vã la mine!». Dar mai ales vreau sã scrii de-a dreptul în sufletul tãu aceasta: Sã nu faci nici o faptã a cãrei amintire te-ar putea face vreo datã sã roºeºti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulþumire mai deplinã, ca o conºtiinþã curatã”. Sper ca aceste sfaturi sã nu le consideri demodate!

Pãrinþii nu pot fi perfecþi! Pãrinþii nu ni-i putem alege noi!

E bine cã este aºa! Sunt darul lui Dumnezeu pentru noi! ªtiu cã, în cazul unora, este greu sã vezi în ei un dar al lui Dumnezeu! Cu toate acestea nu putem sã îi iubim pe pãrinþi pentru cã sunt aºa cum vrem noi. Îi iubim pentru cã sunt ai noºtri! Nu uita cã, înainte ca ei sã fie pãrinþi, au fost copii, adolescenþi, tineri cu problemele ºi greutãþile lor, iar acum a fi pãrinþi nu însemnã doar a fi în slujba ta. Mai sunt multe alte îndatoriri. Nu pretinde totul de la ei ºi mai ales nu pretinde imposibilul! Pretinde exemplul de viaþã, sfatul, educaþia… ºi mai apoi ceea ce este material, chiar dacã ºi aspectul acesta face parte din datoria lor. În final, fii un fiu sau o fiicã ce nu uitã cã poate mai târziu va fi un tatã sau o mamã!

Pr. Felix Roca

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Pãrinþilor noºtri enigmatici ºi cuminþi unt cu adevãrat privilegiaþi cei care încã se mai pot buS cura de ambii pãrinþi, cei care sunt întâmpinaþi în pragul casei de mama ºi tata, de fraþi ºi surori, de întreaga familie reunitã la Crãciun în jurul unui brad, la poalele cãruia se aflã pruncul Isus în ieslea-i sãracã.

Cineva spunea cã de cei dragi ne aducem aminte doar atunci când dispar… În timpul vieþii îi vizitãm din ce în ce mai rar, în timp ce ei ne rostesc cu aceeaºi duioºie numele ca atunci când, prunci fiind, ne legãnau pe braþe cu iubire. Singurãtatea pãrinþilor numai ei ºi bunul Dumnezeu o ºtiu cu adevãrat.

Cât trãiesc, mulþi dintre ei stau retraºi într-o cãmãruþã, sfioºi ºi umili, parcã nevrând sã supere pe nimeni. Cât sunt alãturi de noi, arareori purtãm cu ei un dialog mai profund sau îi ascultãm cu atenþie. Poate cã de cele mai multe ori nici nu auzim ce spun, deoarece noi înºine suntem copleºiþi de zbaterile propriei noastre vieþi. Iar ei, în marea lor bunãtate, ne trec cu vederea ºi aceste lipsuri.

Atunci când pierdem un pãrinte, parcã am vrea sã dãm timpul înapoi ºi sã-i mãrturisim iubirea noastrã, sã rostim toate cuvintele rãmase nespuse, sã recuperãm tot ceea ce am pierdut când îl aveam atât de aproape ºi el ne aºtepta în pridvor,

sau pe ulicioarã. Cât de mult am vrea sã mai stãm împreunã la gura sobei ºi sã-i ascultãm pe pãrinþi cum îºi deapãnã amintirile unei vieþi zbuciumate, dar trãite intens, într-o permanentã luptã. „O luptã-i viaþa”, spune Coºbuc în poezia Lupta vieþii, ºi nimeni mai mult decât pãrinþii nu ºtiu mai bine acest adevãr.

Atunci când dispar încercãm sã readucem în memorie, ca pe niºte comori de preþ, amintirile cu ei, întâmplãri, crâmpeie de viaþã, dar cât de dureros este momentul în care ne dãm seama cã amintirile din ultimii ani sunt atât de puþine… Întotdeauna se poate face mai mult pentru pãrinþi ºi nu ºtiu cum se întâmplã cã tocmai ei sunt lãsaþi mereu la urmã, ei pentru care noi, copiii, suntem cei dintâi… Suntem omniprezenþi într-o societate care ne devoreazã, nu lipsim de la petreceri, întâlniri, avem mulþi prieteni care ne cheamã, ne aºteaptã, când sã mai avem timp ºi de pãrinþi? ªi când mã gândesc la atâþia orfani care nu au avut acest privilegiu de a se bucura de pãrinþi…

Ce bine i-a definit poetul Adrian Pãunescu în Rugã pentru pãrinþi: „enigmatici ºi cuminþi”.

18 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

Aºa este. Nu se lamenteazã niciodatã, suferã în tãcere ºi ne aºteaptã mereu cu masa pusã ºi cu braþele deschise. Nu pretind, ci numai oferã. Aºteaptã de la noi atât de puþin, pe lângã tot ce au fãcut pentru noi. ªi uneori nici mãcar puþinul acesta nu suntem în stare sã-l oferim.

Astãzi stau ºi privesc chipul mamei brãzdat de riduri, asemenea unor medalii care nu o îmbãtrânesc, dimpotrivã, o înfrumuseþeazã. Aceste riduri-medalii ascund fiecare câte o poveste care se întreþese într-o mãiastrã împletiturã pe care viaþa însãºi a þesut-o. O viaþã cu lumini ºi umbre, o viaþã deloc uºoarã, cu foamete, cu rãzboaie ºi secetã, cu greutãþi inimaginabile, dar o viaþã din care pãrinþii noºtri au ieºit învingãtori.

Ridurile mele – medaliile mele, spune mama ºi are dreptate.

Dovezi grãitoare ale luptelor duse într-o viaþã de om. Sunt atât de multe persoane aflate la vârsta senectuþii care fac cu ¾

Tablete spirituale

Bisericuþe

¾ disperare

tot felul de operaþii estetice pentru a-ºi ascunde ridurile, dar eu vã spun cã nimic nu este mai frumos ºi mai nobil decât un chip brãzdat de riduri ºi niºte ochi limpezi în care parcã Dumnezeu, asemenea unui pictor desãvârºit, a pus tot seninul de cer de pe mãiastra-i boltã.

Vin sãrbãtorile, ºi mama îºi cheamã copiii sã-i mai strângã o datã la sân, spunându-le: „Veniþi, puii mei, cãci nu se ºtie dacã la anul veþi mai avea la cine veni…” Cum sã reziºti unei chemãri atât de duioase?

Bãtrâna mamã face de nenumãrate ori drumul pânã la poartã ºi, tot de atâtea ori, se întoarce tristã. Ridurile se adâncesc ºi mai mult, iar privirile îi sunt înrourate de lacrimi. Orele trec, se aºterne seara, iar cãrarea e bãtãtoritã de paºii mamei. În mintea ei aceeaºi întrebare: „Oare nici un copil nu va veni?” Au mai fost în grabã zilele trecute unii dintre ei ºi i-au lãsat câte un pachet sau l-au trimis prin cineva. Ce uºor se pot liniºti conºtiinþele! Dar bãtrâna mamã are nevoie de prezenþa noastrã, de chipurile noastre pe care vrea

sã-ºi odihneascã privirile-i obosite acum, la sfârºitul cãlãtoriei… Înserarea se lasã peste întreaga fire, dar ºi în sufletul unei mame rãnite de nepãsarea propriilor ei fii. ªi totuºi se aude o bãtaie în poartã, iar bãtrâna mamã face pentru ultima datã drumul care deja o obosise. Deschide poarta ºi inima îi tresare de bucurie în timp ce îºi îmbrãþiºeazã odrasla, spunând: „ªtiam eu cã nu voi petrece sãrbãtorile singurã… ºtiam cã ai sã vii…”

Mamã ºi copil, într-o strânsã îmbrãþiºare, se îndreaptã agale cãtre odãiþa în care, pe o masã micã, aºteaptã bucatele. „Afarã ninge liniºtit / ªi-n casã arde focul / Iar noi pe lângã mama stând / De mult uitarãm jocul”.

Noi, eu, ce mai conteazã, atât timp cât pe chipul mamei ridurile parcã s-au risipit dintr-odatã, iar lumina-i din priviri îmi inundã sufletul de bucurie ºi de o pace profundã. Îþi mulþumesc, Isuse, cã mi-ai purtat paºii cãtre cea mai dragã fiinþã din lume: mama!

Mariana Ghergu

Dupã o zi în care a strãbãtut în lung ºi-n lat localitatea vizitatã, un turist a venit cu aceastã constatare: „Cred cã oamenii de aici sunt foarte credincioºi, cãci am vãzut biserici la tot pasul”. I s-a rãspuns: „Dacã sunt mai credincioºi decât alþii nu se poate spune cu certitudine. Un lucru însã este sigur: nu se suportã unii pe alþii ºi de aceea ºi-a construit fiecare biserica proprie”. Poate pãrea o exagerare, dar... Atunci când le stã în putere (financiarã?), unii creºtini sunt în stare de lucruri incredibile, tocmai pentru a-i pune pe ceilalþi în dificultate.

Oare de ce cuvântul prin care în mod normal sunt indicate lãcaºurile de cult creºtine de mici dimensiuni a ajuns sã fie folosit aproape ca o sintagmã cu trimitere la dezbinare, fragmentare ºi lipsã de comuniune? „Bisericuþe” în societate, în partide, în asociaþii etc. În mod normal, termenul „bisericã” exprimã comuniune cu Dumnezeu ºi între oameni, anticipare a comuniunii fericite din viaþa de dincolo. Or, ce fel de paradis vizat ar fi acela în care diferiþi indivizi, aflaþi în comuniune cu Dumnezeu, nu ar avea de-a face unii cu alþii?

L-ar instrumentaliza pe Dumnezeu însuºi pentru a transmite prin el mesaje spre cineva cu care nu vorbesc ºi nu comunicã?

Pr. Cristian Chinez

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Copilãria Misionarã copilului, ce transpare prin simplitate, frumuIseþemaginea ºi vitalitate, a avut mereu o influenþã irezistibilã în inimile tuturor. ªi Isus Cristos, care, prin naºterea sa în ieslea din Betleem ºi prin copilãria sa în Egipt ºi la Nazaret, a fãcut experienþa copilãriei, a ales în mod special copiii: „Lãsaþi copiii sã vinã la mine ºi nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei” (Lc 18,16).

Marea miºcare spiritualã care a înflorit în Franþa secolului al XIX-lea nu putea sã nu cuprindã nevoile esenþiale ale celor mai fragili ºi slabi ai umanitãþii: copiii. Corespondenþa misionarilor acelor timpuri vorbea despre copii uciºi dupã naºtere, nefiind doriþi din cauza sexului (femeiesc), a unor dizabilitãþi fizice sau psihice ori efectiv din cauza lipsei mijloacelor de subzistenþã, într-un context al sãrãciei generale. Era nevoie de ajutorul urgent ºi generos al tuturor, pentru a salva aceste creaturi sortite morþii.

Ajutorul a venit de la episcopul Charles August Marie de Forbin-Janson. Pentru a da o nuanþã misionarã devoþiunii la pruncul Isus, acesta a dezvoltat în rândul copiilor creºtini o miºcare pentru ajutorul copiilor din întreaga lume. Astfel, la 19 mai 1843, a luat fiinþã Asociaþia Copilãriei Misionare, pe care Pius al XI-lea, în anul 1922, o va declara operã pontificalã.

Opera Pontificalã a Copilãriei Misionare se adreseazã copiilor pânã la vârsta adolescenþei, pentru a le forma acestora conºtiinþa misionarã ºi pentru a-i educa, printr-o acþiune pedagogicã, la deschidere, solidaritate ºi caritate creºtinã. În centrul Copilãriei Misionare se aflã rolul special pe care îl au copiii în anunþarea împãrãþiei. „Te preamãresc pe tine Tatã, Domn al cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi învãþaþi ºi le-ai descoperit celor mici” (Lc 10,21). De altfel, în lumea creºtinã, „copilãria” se impune ca o categorie spiritualã

fascinantã, care reflectã sfinþenia lui Dumnezeu. Devoþiunea la pruncul Isus este trãitã ca un abandon total al omului în voia Tatãlui ºi este descrisã în termenii „copilãriei spirituale”.

Parohia, ºcoala ºi familia sunt implicate într-un program pedagogico-catehetic pentru formarea copiilor, care acþioneazã ca subiecte active ale propriei lor educaþii.

Opera Pontificalã a Copilãriei Misionare propune copiilor, ca ideal de viaþã, vocaþia la misiune. Toþi copiii pot deveni membri ai Copilãriei Misionare: printr-o devoþiune particularã la pruncul Isus, fratele tuturor copiilor; prin participarea frecventã la sfânta Euharistie, pentru a fi în comuniune sincerã ºi deplinã cu Isus ºi cu toþi copiii din lume; recitând în fiecare zi un Bucurã-te, Marie, pentru toþi copiii care suferã ºi au nevoie de ajutor; printr-o pregãtire specialã, cu rugãciuni ºi cântece, pentru a anunþa naºterea pruncului Isus; prin participarea la celebrarea Zilei Mondiale a Copilãriei Misionare (6 ianuarie); prin oferirea sãptãmânalã a unei pãrþi din micile economii pentru copiii sãraci din lume; prin participarea la diferitele activitãþi organizate pentru a milita în favoarea respectãrii drepturilor copilului; prin adunarea ºi distribuirea de fonduri destinate educaþiei ºi oricãrui alt fel de sprijin, pentru copiii din întreaga lume.

Putem constata cu bucurie cã aceastã operã constituie pentru copii un drum special spre maturizarea spiritualã ºi misionarã.

Fiecare parohie ºi fiecare diecezã pot face proprie aceastã Operã a Copilãriei Misionare!

Mihaela Moraru

20 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

ªtiri • ªtiri • ªtiri Cãlãtorii papale Papa Benedict al XVI-lea intenþioneazã sã facã patru cãlãtorii internaþionale în anul 2010: Malta (17-18 aprilie), Portugalia (mai), Cipru (4-6 iunie) ºi Marea Britanie (septembrie). Va prezida Sinodul Episcopilor dedicat Orientului Mijlociu, în

perioada 10-24 octombrie, cu tema „Biserica Catolicã în Orientul Mijlociu. Comuniune ºi mãrturie”, va face câteva pelerinaje în Italia, cel mai aºteptat moment fiind vizita la Torino (2 mai), unde este gãzduit Giulgiul care a fost folosit la înmormântarea trupului lui Isus. Papa are programatã ºi o vizitã la sanctuarul de la Fatima, la 13 mai, pentru a marca aniversarea apariþiei preasfintei Fecioare Maria în anul 1917.

Pretiosus thesaurus Reafirmarea uzului limbii latine ca instrument de comunicare în domeniul bisericesc, dar ºi stimularea ºi promovarea studiului acestei limbi în educaþia tinerelor generaþii – aceasta este provocarea pe care o abordeazã volumul „Pretiosus thesaurus. Limba latinã în Bisericã astãzi”, scris de Yorick Gomez Gane ºi editat de Libreria Editrice Vaticana. La prezentarea din 20 ianuarie la Roma, card.

Zenon Grocholewski, prefectul Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, a numit limba latinã un „preþios tezaur”, iar autorul volumului a declarat: „Latina

mai presus de toate are un uz funcþional. Biserica, prin intermediul acestei limbi, poate vorbi întregii lumi cu imparþialitate, universalitate, cu ecumenicitate. (...) Pãrinþii Bisericii, dreptul canonic, istoria bisericeascã sunt bazate pe latinã, care s-a vorbit pânã în urmã cu câteva decenii.

Este fundamental pentru Bisericã sã continue studierea ei ºi sã promoveze iniþiative în favoarea acestei limbi”.

Biblia copiilor Cu peste 47 de milioane de exemplare traduse în 160 de limbi, „Biblia pentru copii – Dumnezeu vorbeºte fiilor sãi” – promovatã de organizaþia umanitarã Kirche in Not, a sãrbãtorit 30 de ani de la primul numãr din anul 1979. Aceastã Biblie pentru copii a apãrut ºi în limba românã, se poate achiziþiona din librãriile catolice,

iar online se gãseºte pe situl ProFamilia.ro, la secþiunea Sfânta Scripturã. Ilustratã cu imagini în culori, conþine 99 de capitole ce cuprind episoadele mai importante ale Sfintei Scripturi, din Vechiul ºi din Noul Testament. Proiectul a fost susþinut de donaþii din partea binefãcãtorilor, a cãror generozitate a fãcut posibilã distribuirea gratuitã a Bibliei copiilor ºi în þãrile sãrace.

Ziua Memoriei Ziua Internaþionalã Memoriei promovatã de ONU a fost dedicatã miercuri, 27 ianuarie, tuturor victimelor nazismului ºi

fascismului ºi în cinstea acelora care, cu riscul vieþii, i-au protejat pe persecutaþi. La finalul audienþei generale din aceeaºi zi, papa Benedict al XVI-lea a amintit victimele Shoahului.

Au trecut 65 de ani de la acel 27 ianuarie 1945, când trupele sovietice au deschis porþile lagãrului de concentrare nazist de la Auschwitz, în Polonia, eliberându-i pe supravieþuitori. „Asemenea eveniment ºi mãrturiile supravieþuitorilor au revelat lumii oroarea crimelor de nemaiauzitã cruzime, comise în lagãrele de exterminare create de Germania nazistã”, a spus papa. Printre victime s-au aflat ºi 500.000 de romi ºi sinti, a amintit Mons. Giancarlo Perego, directorul general al Fundaþiei Migrantes.

Emigranþi ºi refugiaþi Cea de-a 96-a Zi Mondialã a Migrantului ºi a Refugiatului, din 17 ianuarie, cu tema: „Minorii imigranþi ºi refugiaþi. Astãzi primim, mâine împãrtãºim”, a fost marcatã ºi de catolicii din comunitãþile române din strãinãtate: în Italia: la Torino, Ladispoli, Roma ºi Cortetano; în Spania: la Zaragoza.

PS Petru Gherghel, responsabil cu migranþii în cadrul Conferinþei Episcopilor din România, a lansat un mesaj în cadrul cãruia a îndemnat preoþii, persoanele consacrate ºi credincioºii: „Sã ajutaþi cu toatã grija ºi iubirea familiile plecate în emigraþie sau exil, sã-i însoþiþi pe copii cu adevãratã iubire creºtinã ºi sã-i faceþi pe toþi sã se simtã ocrotiþi ºi apãraþi în drumul lor de credinþã, de gãsire a unui loc de muncã adaptat ºi, mai ales, sã nu se simtã singuri ºi uitaþi copiii ºi tinerii în pregãtirea lor pentru viitor”.

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Români la papa „Urez tuturor sã participe pe deplin la viaþa socialã ºi bisericeascã, pãstrând valorile propriilor culturi de origine”: a spus Benedict al XVI-lea, la rugãciunea „Angelus” din 17 ianuarie, adresându-se reprezentanþilor comunitãþilor etnice prezenþi în

Piaþa „Sfântul Petru”, printre care era ºi un grup de români însoþiþi de pr. Daniel Iacobuþ, doctorand în teologie liturgicã ºi totodatã colaborator în pãstorirea comunitãþii române din Roma. A fost prezent ºi un grup de creºtini din Republica Moldova.

Ziua Misionarã a Copiilor „Vestea cea bunã cãlãtoreºte fãrã paºaport” a fost tema pentru Ziua Mondialã a Copiilor din 6 ianuarie, eveniment promovat de Opera Pontificalã pentru Copilãria Misionarã ºi adresat celor peste ºase mii de tineri misionari. Printre iniþiative s-a aflat ºi o strângere de fonduri pentru finanþarea proiectelor de susþinere a copiilor care trãiesc în þãrile cele mai sãrace. Pr. Piero Pierobon, secretar general al OPCM, a precizat: „Aceastã zi le aminteºte copiilor care participã din plin la misiunea Bisericii (desigur, într-un mod specific pentru vârsta lor) cuvintele fondatorului Copilãriei Misionare, Mons. Charles de Forbin Janson: «Copiii îi ajutã pe copii».

Sã-i ajutãm pe copii sã fie misionari în lumea copiilor”.

Comunicaþiile sociale Solidaritate cu Haiti Mesajul Sfântului Pãrinte Be- Un cutremur cu magnitudinea 7 nedict al XVI-lea pentru Cea a lovit Haiti, la 12 ianuarie, cade-a 44-a Zi Mondialã a Comu- uzând peste 150.000 de morþi ºi nicaþiilor Sociale din acest an – aproximativ trei milioane de care se va sãrbãtori la 16 mai, persoane afectate. Asociaþiile cu tema „Preotul ºi pastoraþia în catolice au trimis alimente, melumea digitalã: noile mass-me- dicamente ºi alte ajutoare sudia în slujba Cuvântului” – reia pravieþuitorilor. În Dieceza de ideea evanghelizãrii „continen- Iaºi se va organiza o colectã pentului digital”: „Lumea digitalã, tru Haiti la 7 februarie. Multe punând la dispoziþie mijloace clãdiri ale Bisericii din Haiti, care permit o capacitate de ex- inclusiv seminarul, au fost disprimare aproape nelimitatã, truse. Pe lângã arhiep. Joseph Serge Miot al Arhidiecezei de deschide însemnate perspective Port-au-Prince, mort sub dãrâºi actualizãri la exortaþia pa- mãturile catedralei, Agenþia ulinã: «Vai mie dacã nu ves- Fides estimeazã moartea a cel tesc evanghelia!»”. Sfântul puþin 100 de preoþi ºi seminaPãrinte Benedict al XVI-lea gã- riºti. Mai multe zeci de þãri, prinseºte câteva din noile resurse – tre care ºi România, au trimis „fotografie, video, animaþii, ajutoare în Haiti, voluntari, bani bloguri, situri web” – care pot ºi resurse materiale. Arhidieceza fi folosite de preoþi pentru a de Port-au-Prince avea aproximaproclama evanghelia. Ca de tiv 2,5 milioane de catolici, adiobicei, mesajul a fost semnat cã 74% din populaþia totalã; era la 24 ianuarie, în sãrbãtoarea slujitã de 277 de preoþi, 387 de Sfântul Francisc de Sales. cãlugãri ºi 1.200 de cãlugãriþe.

Colectã în diecezã „În spirit de comuniune umanã ºi creºtinã” Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori în Cristos, Tragedia care s-a abãtut asupra populaþiei din Haiti continuã sã impresioneze întreaga lume ºi sã genereze reacþii de solidaritate umanã ºi creºtinã.

Papa Benedict al XVI-lea, împreunã cu episcopatul din întreaga Bisericã, îndeamnã la o mobilizare generoasã de solidaritate în rugãciune ºi în gesturi de caritate, pentru a uºura suferinþele acelor persoane încercate ºi a le ajuta sã treacã prin aceste încercãri, sã-ºi refacã structurile ºi locuinþele grav afectate ºi sã se vindece de traumele sufleteºti provocate de cutremur ºi de haosul instaurat în întreaga þarã. Îndemnaþi de sentimente creºtine ºi umane, la chemarea Sfântului Pãrinte, la sugestia Caritasului Internaþional ºi a Confederaþiei Caritas România, în conformitate cu recomandarea preºedintelui Conferinþei Episcopilor din România, stabilim ca, în întreaga diecezã, sã se facã o colectã specialã în ziua de duminicã, 7 februarie ac. Aceastã colectã va fi viratã în contul: Episcopia Romano-Catolicã, RO78 RNCB 0175 0335 9236 0005, BCR Iaºi, cu menþiunea „Pentru sinistraþi”.

Vã mulþumim pentru gestul dumneavoastrã creºtinesc ºi vã asigurãm de rugãciunile celor încercaþi ºi de preþuirea noastrã.

Cu binecuvântare de la Domnul,

22 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Ecumenism Sãptãmâna de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor (18-25 ianuarie) s-a încheiat la Iaºi în catedralã, dupã ce în celelalte zile, întâlnirile au avut loc în diferite biserici ºi capele catolice. La celebrarea prezidatã de PS Petru Gherghel, însoþit de PS Aurel Percã ºi de numeroºi preoþi, a fost prezent ºi

pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, reprezentantul ÎPS Teofan, mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei. PS Gherghel a prezentat o înregistrare cu „marele pelerin” Ioan Paul al II-lea din timpul vizitei în România (7-9 mai 1999).

Celebrãri ecumenice au avut loc ºi la Bacãu, Roman, Oneºti, Mirceºti. La Vatican, la celebrarea similarã prezidatã de papa în bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor”, a fost prezent ºi PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia. Învãþãmântul pentru culte PS Virgil Bercea, episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, a convocat la 15 ianuarie, la sediul episcopal, o sesiune de lucru a responsabililor cu învãþãmântul din cadrul cultelor recunoscute de stat. Pe ordinea de zi s-au regãsit diferite probleme cu care se confruntã învãþãmântul teologic: analizarea specializãrilor liceelor teologice, analizarea noilor prevederi legale privind costurile per elev în învãþãmântul preuniversitar, organizarea olimpiadelor de religie la nivel naþional, predarea religiei în ºcoli etc. La final a fost

elaborat un document prin care semnatarii solicitã Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului suspendarea aplicãrii noilor prevederi în cazul liceelor teologice. De asemenea, s-a convenit asupra necesitãþii ca ºefii cultelor sã aibã o întâlnire cu factorii de decizie pentru susþinerea unei alte viziuni privind evoluþia învãþãmântului teologic.

Seminar AC Federaþia Acþiunea Catolicã din România (ACRO) va organiza la mãnãstirea pãrinþilor carmeliþi din Ciofliceni (Snagov), în perioada 1-4 februarie, seminarul „Preoþi ºi laici, coresponsabili în misiunea Bisericii”, adresat preoþilor asistenþi spirituali ai AC. Va fi prezent ºi consiliul director al ACRO. Au fost invitaþi ES Mons. Agostino Superbo, arhiepiscop de Potenza, vicepreºedinte al Conferinþei Episcopilor din Italia (în anii anteriori asistent general al Acþiunii Catolice Italiene (ACI) ºi asistent ecleziastic al Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice), Mons. Ugo Ughi, viceasistent general al ACI ºi director spiritual al Seminarului Pontifical Lombard din Roma, pr. Antonio Mastantuono, asistent naþional pentru Miºcarea pentru Implicare Educativã a ACI. Dintre episcopii catolici din România, au confirmat participarea ÎPS Ioan Robu ºi PS Petru Gherghel.

Pelerinaj în Þara Sfântã Oficiul pentru Pelerinaje în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraþia Sanitarã al Diecezei de Iaºi organizeazã un pelerinaj diecezan la locurile sfinte în perioada 23 martie – 1 aprilie, în timpul sãrbãtorilor pascale.

Preþul pelerinajului este de aproximativ 900 euro / persoanã (la un numãr de 45 de participanþi).

Ghidul acestui pelerinaj va fi pr. Cristian Vacaru, din Ierusalim. Înscrierile se fac pânã la 10 februarie. Informaþii suplimentare: pr. Mihai Budãu, tel.

0744/558463; e-mail: budymichael@yahoo. com; pr. Cristian Vacaru, tel. 00972/2/5637050; mobil 00972/54/9706471, e-mail: vacaru_cristian@yahoo.fr. Întâlnire naþionalã Preoþii catolici din România sunt invitaþi la cea de-a treia întâlnire cu ocazia Anului Sfintei Preoþii, în perioada 8-11 februarie, la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi. Prelegeri despre preoþie vor susþine: PS Domenico Cancian, episcop de Cittá di Castello (Italia), ºi pr. prof. Alois Bulai. Vor fi ºi discuþii (ateliere) pe grupuri mici, cu moderatori. În seara de 10 februarie, toþi preoþii prezenþi vor concelebra sfânta Liturghie în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi. Întâlnirile anterioare au fost la Bucureºti ºi Miercurea Ciuc.

Pe scurt 17 decembrie 2009: Deschiderea Cen-

trului de Îngrijire la Domiciliu din Siret ºi primirea de cãtre PS Petru Gherghel a titlului de cetãþean de onoare al acestui oraº 26 decembrie 2009: Vizita episcopului Aurel Percã la Iugani 28 decembrie 2009: Animaþie misionarã ºi strângere de fonduri pentru misiuni la Valea Mare, cu participarea a 17 tineri ºi 29 de copii 3 ºi 9 ianuarie: Cea de-a 8-a ediþie a concursului „Marele bingo” organizat la Roman de Congregaþia „Iosefinii lui Murialdo” pentru 100 de tineri ºi peste 200 de copii 17 ianuarie: Vizita episcopului Aurel Percã la Tomeºti 23 ianuarie: Zi de formare pentru membrii ºi simpatizanþii adolescenþi organizatã de Acþiunea Catolicã la Oratoriul „Don Bosco” din Bacãu, tema fiind: „Iubeºte cu toatã inima! Afectivitatea ºi sexualitatea dupã gândul lui Dumnezeu”.

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Pensia de urmaº Categorii de persoane care beneficiazã de pensia de urmaº Dacã persoana decedatã era pensionar sau îndeplinea condiþiile pentru obþinerea unei pensii, au dreptul la pensie de urmaº: Copiii: – pânã la vârsta de 16 ani; – dacã îºi continuã studiile într-o formã de învãþãmânt organizatã potrivit legii, pânã la terminarea acestora, fãrã a depãºi vârsta de 26 de ani; – pe toatã durata de invaliditate de orice grad, dacã aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaþiile prevãzute mai sus.

Soþul supravieþuitor: – la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacã durata cãsãtoriei a fost de cel puþin 15 ani.

Dacã durata cãsãtoriei a fost mai micã de 15 ani, dar cel puþin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaº cuvenit se diminueazã cu 0,5% pentru fiecare lunã, respectiv 6,0% pentru fiecare an de cãsãtorie în minus; – indiferent de vârstã, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacã durata cãsãtoriei a fost cel puþin un an; – indiferent de vârsta ºi de durata cãsãtoriei, dacã decesul soþului susþinãtor s-a produs ca urmare a unui accident de muncã, a unei boli profesionale sau a tuberculozei ºi dacã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut; – soþul care nu îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege, pe o

perioadã de ºase luni de la data decesului, dacã în aceastã perioadã nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut; – soþul care are în îngrijire la data decesului susþinãtorului unul sau mai mulþi copii în vârstã de pânã la 7 ani, pânã la data împlinirii de cãtre ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizeazã venituri lunare dintr-o activitate profesionalã pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pãtrime din salariul mediu brut.

Soþul supravieþuitor care are dreptul la o pensie proprie ºi îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege pentru obþinerea pensiei de urmaº dupã soþul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasã pensie.

Cuantumul pensiei de urmaº Cuantumul pensiei de urmaº se stabileºte prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susþinãtor, în funcþie de numãrul urmaºilor îndreptãþiþi, astfel: pentru un singur urmaº – 50%; pentru doi urmaºi – 75%; pentru trei sau mai mulþi urmaºi – 100%.

Drepturile de pensie de urmaº, în cazul persoanelor care îndeplinesc condiþiile prevãzute de lege la data decesului susþinãtorului asigurat, se acordã la cerere, astfel: • începând cu luna urmãtoare decesului, în cazul în care susþinãtorul decedat era pensionar,

24 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

dacã cererea a fost depusã în termen de 90 de zile de la data decesului; • de la data decesului susþinãtorului, în cazul în care susþinãtorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacã cererea a fost depusã în termen de 90 de zile de la aceastã datã; • de la data depunerii cererii, în situaþiile în care s-au depãºit termenele prevãzute de lege. În cazul persoanelor asigurate prin contract de asigurare, pentru acordarea drepturilor de pensie de urmaº este necesarã ºi încetarea calitãþii de asigurat. În cazul în care urmaºul îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege ulterior datei decesului susþinãtorului asigurat, drepturile de pensie de urmaº se acordã de la data îndeplinirii condiþiilor, dacã cererea a fost depusã în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiþiilor. În situaþia în care s-a depãºit termenul legal, drepturile de pensie de urmaº se acordã de la data depunerii cererii.

Sumele rãmase neîncasate de pensionarul decedat se acordã soþului supravieþuitor, copiilor, pãrinþilor sau, în lipsa acestora, moºtenitorilor legali ºi/sau, dupã caz, celorlalþi testamentari, în condiþiile dreptului comun.

Conform art. 72, „cuantumul pensiei de urmaº, în cazul orfanilor de ambii pãrinþi, reprezintã însumarea drepturilor de urmaº, calculate dupã fiecare pãrinte”.

Av. Mihaela Ciobanu

Poºta redacþiei Ne-au mai scris de sãrbãtori: Eveline Mãrculescu (Galaþi); Pius Szabo (Estelnic, jud. Covasna); pr. Dominic Hîrja (Bucureºti); Erwin Josef Þigla (Reºiþa); Surorile lui Isus Rãscumpãrãtorul (Bârsana, jud. Maramureº); Surorile Misionare ale Pãtimirii lui Isus (Butea); Comunitatatea „Sant’Egidio” (Roma); fam. Criºan (Sânmihai de Pãdure, jud. Mureº); fam. Niculescu ºi Trandafira Rufã (Constanþa). Vã mulþumim pentru gândurile bune pe care ni le-aþi trimis! Vã dorim ca ºi în 2010 sã aveþi la suflet publicaþia „Lumina creºtinului”.

Veronica Dãmoc (Iaºi). Întreaga redacþie vã mulþumeºte pentru cuvintele frumoase pe care le-aþi scris despre noi ºi îndeosebi pentru consecvenþa cu care citiþi publicaþiile. Ne bucurãm sã ºtim cã întreg conþinutul acestor publicaþii, precum Lumina creºtinului sau De la rãsãrit pânã la apus, vã îndeamnã la reflecþie ºi meditaþie ºi cã aceste reviste sunt hrana dv. sufleteascã de fiecare zi.

Vã mulþumim ºi pentru poezia trimisã ºi vã dorim ca anul 2010 sã fie ºi pentru dv. un an bogat în bucurii ºi fericire.

Radu ªoroagã. „Stimaþi editori, vreau sã vã împãrtãºesc, odatã cu marea bucurie de a fi citit articolul «Figuri ilustre.

Pr. Gheorghe Vameºiu» scris de dl dr. Dãnuþ Doboº, în nr. 2, februarie 2009, propriile mele amintiri despre cel pe care îl pomenesc mereu pentru felul în care mi-a îmbogãþit credinþa: pr. Vameºiu. În vara anului 1960, în Gherla, cam la

doi ani dupã arestare, am avut parte de o binecuvântatã hemoptizie în urma cãreia am fost mutat din celulã în infirmeria TBC. Dupã câteva sãptãmâni a fost adus pãrintele Vameºiu, preot greco-catolic dintre aceia care au refuzat sã renunþe la catolicism ºi sã treacã la ortodoxie, arestat dupã ce a fost cãutat mult timp. Era un om calm, blând, înþelept, dar ºi cu un umor atât de rar în acele condiþii aspre. Într-o zi, pr. Vameºiu îmi spune cã vrea sã ne rugãm ºi cã mã solicitã sã îl ajut. Eram, de departe, cel mai tânãr din celulã (aveam 19 ani) ºi printre cei mai nedeprinºi cu mersul slujbelor religioase ºi neînvãþat în ceea ce priveºte rugãciunile. (Menþionez cã am fost ºi sunt creºtin ortodox român). A face o slujbã religioasã era, în condiþiile din închisorile comuniste române, o acþiune interzisã, foarte primejdioasã, care putea duce la pedepse dure: bãtaie, izolare la carcerã etc. Am acceptat imediat, atât datoritã credinþei care sãlãºluia în mine (despre care eu eram prea puþin conºtient, dar pe care cred cã pr. Vameºiu a simþit-o) cât ºi, mai ales, datoritã personalitãþii celui care m-a chemat. În afarã de «Tatãl nostru» nu ºtiam nimic. Am învãþat Crezul (cel ortodox, nu cel catolic), toate rugãciunile, rãspunsurile din timpul slujbei...

Am reuºit sã facem aceste slujbe de mai multe ori, cu foarte mare grijã sã nu fim prinºi de cãtre gardieni, protejaþi fiind de ceilalþi deþinuþi. În cuprinsul acestora, pr. Vameºiu sfinþea apa într-o canã turtitã din tablã de

aluminiu, încreþitã, de parcã fusese scoasã de sub dãrâmãturi.

Era singura canã de bãut apã pentru 20–30 de deþinuþi bolnavi de TBC. Dupã puþin timp, într-o acþiune periodicã de redistribuire a deþinuþilor în celule pentru a nu se forma nuclee de solidaritate, am fost despãrþit de pr. Vameºiu. Nu l-am mai vãzut niciodatã. Dupã 1989 am aflat cã era grav bolnav, apoi cã a plecat dintre noi. Dumnezeu sã îl odihneascã! Gândindu-mã acum, cred cã Duhul Sfânt era acolo, cu noi. Am rãmas modelat pe viaþã de acea atmosferã de profundã comunicare.

Mi-a fost greu – ºi îmi este ºi acum – sã mã rog în bisericã sau în alte locuri aglomerate.

Este ºi acesta un handicap al meu”.

Vã mulþumim pentru mãrturia pe care o daþi despre pr. Vameºiu. Ea este importantã, confirmând cã a fost un om care a lãsat multã luminã. Domnul sã vã binecuvânteze!

Maria (Suceava). „Ne cununãm sau nu la Bisericã? Citind articolul pr. Felix Roca din iunie 2009, am constatat cã nu e nevoie sã fii cununat la sfânta Bisericã pentru a putea locui împreunã, ci e îndeajuns sã iubeºti. În articol sunt date explicaþii, adicã definiþia sexualitãþii: sexualitatea este darul lui Dumnezeu, este o componentã a omului de a exista... Sexualitatea gãseºte împlinirea sa în iubire...”.

Credem cã aþi înþeles greºit articolul pe care l-aþi citit. Nici într-un caz, nu s-a sugerat în articol cã oamenii nu trebuie sã se cunune în Bisericã. Pentru

februarie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 25

creºtini cãsãtoria este un sacrament, adicã întâlnire cu Cristos, o chemare din partea sa, o manifestare de credinþã, o cale de mântuire. Cãsãtoria nu este doar un „contract” între douã persoane care decid sã-ºi uneascã viaþa, indiferent din ce motive!

Cãsãtoria este cu adevãrat un sacrament dacã se bazeazã pe iubirea dintre bãrbat ºi femeie pentru toatã viaþa. Aceastã iubire este manifestatã printr-o multitudine de gesturi între care cel mai profund este cel al unirii sexuale. „De aceea, va lãsa bãrbatul pe tatãl ºi pe mama sa ºi se va uni cu femeia sa ºi vor fi amândoi un singur trup” (Cartea Genezei 2,24). În cadrul cãsãtoriei sexualitatea, prin care se manifestã iubirea, devine rodnicã (procreaþia) ºi realizeazã împlinirea soþilor prin bucurie, mulþumire, fericire. Din pãcate, dramele intervin atunci când sexualitatea este separatã de iubire ºi este ghidatã doar de plãcere! Atunci sexul devine scop în sine ºi deci dezumanizeazã persoana. Fiecare persoanã, indiferent de alegerea de viaþã pe care o face, are misiunea de a orienta propria sexualitatea dupã planul lui Dumnezeu: un tânãr pregãtindu-se pentru a iubi, un soþ manifestând dragostea faþã de celãlalt soþ, un preot trãindu-ºi cu seninãtate celibatul. Însã toþi, indiferent de starea de viaþã, sunt chemaþi sã trãiascã în curãþie!

Aceste adevãruri trebuie înþelese ºi trãite nu pentru cã ne vede Dumnezeu, ci pentru cã este în joc binele nostru, fericirea noastrã. Orice exemplu negativ din jurul nostru (din

pãcate sunt atâtea în aceastã privinþã!) trebuie sã ne motiveze sã nu ne jucãm cu acest dar al lui Dumnezeu ºi sã ne mobilizeze sã transmitem celor de lângã noi, mai ales tinerilor, valorile creºtine.

Oleg Nastas (Donduºeni, Republica Moldova). „Aparþin Bisericii Ortodoxe ºi respect celelalte culte creºtine, dar mã întreb: cum s-ar putea ajunge la unitatea creºtinilor? Când îmi permit ascult sfânta Liturghie romano-catolicã transmisã în direct la Radio Iaºi, duminica la ora 8,00. Sã fiu sincer, eu nici acum nu prea înþeleg cauzele dezbinãrii între creºtinii catolici ºi cei ortodocºi.

Dupã cum ºtim cu toþii dezbinarea s-a accentuat ºi mai tare chiar în interiorul acestor confesiuni. Ca simplu cetãþean prea mult m-am îndepãrtat de Dumnezeu, ºi ce am? Zbucium sufletesc, cãutãri la nesfârºit, un gol imens! Multã vreme m-am considerat ateu, dar totul era un fals. La vârsta de 32 de ani încã nu ºtiu de unde sã încep ºi ce sã caut”.

Vã mulþumim pentru interesul faþã de celebrãrile transmise din catedralã prin Radio Iaºi, mai ales ºi în contextul rugãciunilor pentru unitatea creºtinilor.

Acum puteþi asculta pe internet ºi Radio Maria (www.radiomaria.ro) sau alte posturi (câteva recomandãri aveþi ºi în partea stângã a sitului www.ercis.ro. Vã dorim audiþie plãcutã ºi haruri de la Domnul! Referitor la întrebarea dv. despre cum s-ar putea ajunge la unitatea creºtinilor, rãspunsul ar fi: rugãciunea ºi o deschidere cãtre înþelegerea ºi

26 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2010

aplicarea adevãratului mesaj al lui Dumnezeu de iubire între fraþi ºi faþã de Dumnezeu, cu paºi concreþi din partea oamenilor din toate confesiunile creºtine cãtre unitate... Redãm un pasaj din cateheza papei Benedict al XVI-lea cu ocazia încheierii Octavei de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor: „Angajarea comunã de a continua relaþiile ºi dialogul sunt un semn pozitiv, care manifestã cât este de intensã dorinþa unitãþii, în pofida tuturor problemelor care se opun.

Astfel vedem cã existã o dimensiune a responsabilitãþii noastre de a face tot ceea ce este posibil pentru a ajunge realmente la unitate, dar existã cealaltã dimensiune, aceea a acþiunii divine, pentru cã numai Dumnezeu poate da Bisericii unitatea. O unitate «autofãcutã» ar fi umanã, dar noi dorim Biserica lui Dumnezeu, fãcutã de Dumnezeu, care atunci când va voi ºi atunci când noi vom fi pregãtiþi, va crea unitatea. Trebuie sã þinem cont ºi de câte progrese reale s-au obþinut în colaborare ºi în fraternitate în toþi aceºti ani, în aceºti ultimi 50 de ani. În acelaºi timp, trebuie sã ºtim cã munca ecumenicã nu este un proces liniar. De fapt, probleme vechi, nãscute în contextul unei alte epoci, pierd importanþa lor, în timp ce în contextul de astãzi se nasc noi probleme ºi noi dificultãþi. De aceea, trebuie sã fim mereu disponibili pentru un proces de purificare, în care Domnul sã ne facã sã fim uniþi”.

Important este sã-l gãsim pe Cristos ºi sã-l urmãm cu toatã fiinþa.

Rugãciune Orizontal: 1) Neprihãnita Zãmislire, sanctuar al Duhului Sfânt. 2) Punctul culminant al supliciului Calvarului – Aflate în chivot! – Apostol, autorul primei sfintei Evanghelii. 3) Carismã dãruitã cu generozitate de cãtre Duhul Sfânt fiecãruia dintre noi – Maici! – Pãnurã – Aflate în lume ºi la Dumnezeu! 4) Esenþiale în orice rugã! – Jertfa cea de înainte! – Pe loc – Ieºirea din Betleem! 5) Cristos, învingãtor al morþii, care ne-a redat ºi nouã viaþa – Cleric musulman. 6) E plin de avânt – Esenþã tare! – Vestitorul intrãrii în bisericã.

7) Iubind în egalã mãsurã pe toþi oamenii, Isus a pãtimit ºi ºi-a dat viaþa pentru pãcatele noastre, eliberându-ne de fãrãdelegile moºtenite de la pãrinþi.

8) Oraº în Rusia – Isus, victima pãcatelor noastre, batjocorit pe Calea crucii, a fost bãtut cu cnuturile, încoronat cu spini, desfigurat ºi rãstignit. 9) Disciplinã specificã de studiu pentru seminariile ºi institutele teologice – Vârstele pãmântului. 10) Dialogurile noastre cu Dumnezeu – Înaltul

cerurilor. 11) Agenþia Centralã de Navigaþie (abr.) – Moºul care te îmbie la somn – Flãcãi (pop.) 12) Credul – Profetul care i-a apãrut lui Isus pe muntele Tabor în timpul schimbãrii la faþã – Patria unui vrãjitor de operã.

13) Pãstor bisericesc din Creta, receptor al unei epistole a sfântului apostol Paul (care de fapt l-a ºi încreºtinat) – Prima treaptã a sanctificãrii (fem.).

Vertical: 1) Compozitor vienez (Franz, 1798-1828), autorul unui frumos imn „Ave Maria” – Urmele biciuirii, ale împunsãturilor coroanei de spini, ale suliþei ºi ale stigmatelor. 2) Gingaºã, casantã – Medic ºi autor a celei de a treia Evanghelie. 3) Sfântul Ioan Gurã de... – Pironit pe cruce. 4) Nicolae Cristea – Juncã (dim.) – Intrare în viaþã!

5) Bazã – Jgheaburi pentru adãpat vitele. 6) Arbori exotici cu fructe comestibile ºi scoarþã

În bunãtatea ta Doamne

medicinalã. 7) Funie! – Trup – În Italia medievalã era luptãtor în sprijinul papei împotriva împãraþilor germani ºi a ghibelinilor. 8) Prima femeie – Aºa sã fie! – Cãmaºã. 9) Negaþie – Floarea cu petalele ºi sepalele în formã de cruce (masc.). 10) Fecioarã neprihãnitã. 11) Cântec (?!) de leagãn – Sclavi spartani – Moral. 12) Avantaj – Purtãtori de trese militare. 13) O nouã aducere aminte – Loto central!

14) „23 mai”! – Final ºahist – Patroana unor biserici din Iaºi, Piatra Neamþ, Roman etc.

Dicþionar: ABA, ULEMA, TULA, FETI, OZ, TAMARINI, GUELF. † Jules Petrovici Rãspuns la rebusul „Preoþi sfinþi (V) din numãrul trecut:

1) AN – HIPOLIT; 2) CAPISTRAN; 3) OTEL – MAXIM; 4) VIN – C – NATU; 5) EYMARD – Criptografie (3,4,3,2,8,7,2,2,6,2,3,4,4,8) IR; 6) P – AERE – RAI; 7) ERF – LOYOLA; 8) TROLI – AL – L; Galina P. Pajura 9) R – REGIS – MD; 10) URTA – BOSCO. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit: Gherãeºti, 1.200 lei; Nisiporeºti, 300 lei; Valea Lupului, 30 lei; Gavril Victor Nãsui (Galaþi), 500 lei.

FOTO – VIDEO pentru evenimentul tãu Adrian CUBA, fotograf al Episcopiei de Iaºi tel. 0744-261084; www.fotonuntaiasi.ro

Prima întâlnire a tinerilor din „Grupul Samuel” (Roman, 13 decembrie 2009)

Inaugurarea Centrului de Îngrijire la Domiciliu din Siret (17 decembrie 2009)

Împãrþirea Luminii pãcii de la Betleem (Iaºi, 19 decembrie 2009)

Concert de colinde al corului Institutului Teologic „Sf. Iosif” (Iaºi, 19 decembrie 2009)

Sãrbãtorirea a 10 ani de episcopat a PS Anton Coºa (Chiºinãu, 6 ianuarie)

Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor (Institutul Teologic „Sf. Iosif” Iaºi, 18 ianuarie)

Sfânta Liturghie la Radio Iaºi În fiecare duminicã ºi în sãrbãtorile de poruncã între orele 08.03 ºi 09.00 puteþi asculta sfânta Liturghie din catedrala romano-catolicã „Adormirea Maicii Domnului” la Radio Iaºi pe unde medii (AM) – 1053 KHz, precum ºi pe internet la adresa www.radioiasi.ro.

Radio Maria

Sesiune ºtiinþificã ecumenicã la Institutul Teologic Franciscan (Roman, 20 ianuarie)

Poate fi recepþionat cu aparatele de radio în oraºele Oradea (102,2 MHz), Zalãu (92,5 MHz) ºi Blaj (94,4 MHz), iar prin DIGI pe frecvenþa 12.687 MHz. Pe internet se poate asculta la adresa www.radiomaria.ro.