Lumina crestinului, nr. 4/2010

LUMINA CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXI aprilie 2010, nr. 4 (244) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Mihail Cojan Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Învierea lui Isus ºi femeile la mormânt, frescã de Fra Angelico ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0745/167961). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Fundamentalismul ºi extremismul Pentru ca oricãrei impulsionãri cãtre fundamentalism ºi cãtre extremism sã i se opunã respectul constant, toleranþa ºi dialogul dintre toþi credincioºii.

Intenþia misionarã Creºtinii persecutaþi Pentru ca toþi creºtinii persecutaþi din cauza evangheliei, fiind sprijiniþi de Duhul Sfânt, sã persevereze în mãrturisirea cu fidelitate a iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

Apostolul neamurilor (XXXII) „Am ales sã pierd toate pentru Cristos” (Fil 3,8)

L

imitele pe care fiinþa umanã, vrând-nevrând, ºi le recunoaºte obligã la înþelepciune, adicã la ieºirea din impas prin acceptarea lui Dumnezeu, a voinþei sale care este sfinþenia: „Fiþi sfinþi, cã eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt sfânt” (Lev 19,2).

La începutul Rugãciunii euharistice II se declarã: „Cu adevãrat sfânt eºti, Doamne, izvorul a toatã sfinþenia”.

Isus Cristos, venit în lume, în trup omenesc, este recunoscut ca „sfântul lui Dumnezeu” (Mc 1,24b). De fapt, tot ceea ce el a spus ºi a sãvârºit a confirmat obligativitatea sfinþeniei.

Sfântul Paul a înþeles cu exactitate acest adevãr. Drept dovadã, din momentul convertirii, toatã fiinþa sa nu râvneºte altceva decât pe Cristos, „izvorul a toatã sfinþenia”. Cele pãmânteºti: relaþii sociale, rang, avere, aºa cum sunt în realitate, fãrã consistenþã („gunoaie”), preferã „sã le piardã”, pentru cã vrea numaidecât „înãlþimea cunoaºterii lui Cristos Isus, Domnul meu” (v. 8). Lozul câºtigãtor

suprem este Cristos care echivaleazã cu „îndreptãþirea”, adicã sfinþenia, întemeiatã pe credinþã (v. 9). Însã clarviziunea credinþei vizeazã binomul mântuirii: jertfa crucii ºi învierea.

Conºtient de acest binom exemplar, apostolul conclude cu claritate: „Vreau sã fiu pãrtaº la suferinþele lui ºi sã mã asemãn cu el întru moarte (v. 10), în speranþa cã voi putea ajunge la învierea din morþi” (v. 11).

Cãlãuzit de aceastã luminã ºi de puterea harului, înþelegem toate ostenelile ºi suferinþele suportate de Paul în uriaºa lui activitate de evanghelizare încununatã cu jertfa supremã a martiriului, „rãsplata la care Dumnezeu ne cheamã, acolo sus, în Cristos Isus” (v. 14).

Sfântul Ioan Maria Vianney, toþi sfinþii ºi sfintele lui Dumnezeu s-au asociat acestui gigant apostol al neamurilor, care ne invitã pe toþi la realizarea fericitã a vieþii. „Prin sfânta sa cruce, Cristos ne conduce / ªi crucea de-o vom preþui, / În luptã noi vom birui”.

Mesaj terezian

Suferinþa sfinþitoare „Bunul Dumnezeu mi-a dat harul sã nu-mi fac iluzii, intrând în Carmel. Am constatat cã viaþa de cãlugãriþã este aºa cum mi-am închipuit-o. Primii paºi au întâlnit mai mulþi spini decât trandafiri! Da, suferinþa mi-a oferit braþul ºi i-am rãspuns cu iubire” (Ms. A, 69v).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Paºtele, sãrbãtoarea sãrbãtorilor participând la sfânta Euharistie, Sfinþiile voastre, Iubiþi fraþi ºi surori în Domnul îºi amintesc de patima, învierea ºi gloria Domnului Isus ºi îi mulPace vouã! þumesc lui Dumnezeu, care „i-a Paºtele, pecetea de iubire renãscut la o nãdejde vie prin a lui Dumnezeu învierea lui Cristos din morþi” Celebrãm cu bucurie cea mai (1Pt 1,3). sfântã zi a tuturor creºtinilor, Paºtele, ne spune CatehisDuminica Învierii, Paºtele Dom- mul Bisericii Catolice, nu este nului, despre care sfântul Iero- pur ºi simplu o sãrbãtoare prinnim în una dintre predicile sale tre altele. Este „sãrbãtoarea spunea: „Ziua Domnului, ziua sãrbãtorilor”, solemnitatea soînvierii, ziua creºtinilor este lemnitãþilor, aºa cum Euharistia ziua noastrã. Tocmai de aceea este sacramentul sacramentee numitã ziua Domnului, cãci în lor. Sfântul Atanasie îl numeºte aceastã zi Domnul s-a înãlþat glorios la Tatãl. Dacã pãgânii Duminica Mare, dupã cum în o numesc ziua soarelui, o mãr- Orient, Sãptãmâna Sfântã este turisim ºi noi cu bucurie: cãci numitã Sãptãmâna Mare.

Ne bucurãm sã proclamãm ºi astãzi a rãsãrit lumina lumii, sã celebrãm cu reînnoitã creastãzi a apãrut soarele dreptãþii, dinþã marele mister al mântuirii, ale cãrui raze aduc mântuirea” în cea mai sfântã zi a anului li(Sfântul Ieronim, Pasch. 45).

Preluând aceastã învãþãturã turgic: Paºtele Domnului.

Când celebrãm Paºtele ºi câna Bisericii dintotdeauna, Contãm biruinþa învierii, devenim ciliul Vatican II, în constituþia beneficiarii fericiþi ai victoriei despre liturgie, o aplicã la fiecare duminicã din anul litur- Domnului vieþii asupra morþii gic, arãtând cã ritmul retrãirii ºi ne transformãm în vestitorii misterului mântuirii se funda- triumfului iubirii sale pentru menteazã pe marele mister al lume, o pecete de iubire defiînvierii, care s-a întâmplat în nitivã a lui Dumnezeu.

Moartea ºi învierea lui Cristos prima zi a sãptãmânii ºi care s-a transformat, prin învierea este cel mai mare gest de iuglorioasã, într-un azi continuu bire al lui Dumnezeu faþã de oaºi într-o zi binecuvântatã a menii acestui pãmânt, oameni mântuirii noastre – duminica plini de lacrimi ºi dureri, de rãtãciri ºi de întuneric, care par sfintei învieri (cf. SC 106). Într-adevãr, în aceastã zi cã au pierdut busola vieþii, care credincioºii, conform tradiþiei se zbat printre atâtea idei ºi apostolice, care dateazã încã ideologii contradictorii ce-i îndin ziua Învierii lui Cristos, ce- depãrteazã de sursa adevãrului lebreazã misterul pascal ascul- ºi a liniºtii, de adevãrata spetând cuvântul lui Dumnezeu ºi, ranþã, de însuºi Dumnezeu.

O mãrturie vie Într-o carte recentã, a cardinalului Angelo Comastri, cu titlul: „Firma di Dio”, adicã „Iscãlitura lui Dumnezeu”, gãsim chiar la început, în invitaþia de a o citi ºi medita, cuvintele vestitului scriitor rus Feodor Dostoievski, care în anul 1854 se adresa Nataliei Fonvizina cu aceste cuvinte: „Sunt un fiu al acestui secol, un fiu al lipsei de credinþã ºi al dubiilor zilnice care mã pãtrund pânã în mãduva oaselor.

Câte chinuri dureroase mã costã acel dor dupã credinþã, pe care îl simt aºa de puternic în inimã, câte motivaþii contrare îmi pãtrund sufletul. Cu toate acestea Dumnezeu mi-a trimis momente în care mã simt cu totul în pace ºi liniºte. În astfel de momente am conturat în mine un simbol de credinþã în care pentru mine totul este clar ºi sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iatã-l. Nu e nimic mai frumos, nimic mai profund, nimic mai raþional, nimic mai curajos ºi nimic mai perfect decât a crede în Cristos. Cu o mare iubire îmi repet: nu numai ¾

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾

cã nu este, ci nici nu poate fi ceva mai sfânt ºi mai minunat. ªi mai mult: „dacã mi s-ar dovedi, cã Isus Cristos este dincolo de adevãr ºi cã în realitate adevãrul este dincolo de Cristos, aº vrea mai curând sã rãmân alãturi de Cristos, decât de adevãr”.

Dupã aceste cuvinte, autorul cãrþii face o reflecþie conclusivã: Dostoievski, cu acest limbaj voit paradoxal, doreºte sã spunã un lucru foarte clar: nu poate sã fie nimic mai presus de Cristos ºi nimic fãrã el. Creºtinismul se bazeazã pe aceastã nemaiauzitã afirmaþie: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu în aceastã lume, în aceastã tulburãtoare ºi însângeratã istorie umanã ºi, din acel moment, este firesc sã speri cã prin forþa atotputernicã a iubirii sale el susþine ºi conduce omenirea spre ceruri noi ºi un pãmânt nou (cf. 2Pt 3,13)”. Da, sunt atâtea dovezi ale iubirii ºi luminii lui Dumnezeu în lume, dar învierea sa glorioasã le întrece pe toate.

Cristos ºi preoþii, aleºii sãi Sfinþiile voastre, dragi confraþi întru preoþie, În Sãptãmâna Sfântã am fost chemaþi sã participãm la Cina cea de Tainã ºi sã ne reamintim cã am fost aleºi de Cristos cel care ca ºi pe apostoli ne-a fãcut pãrtaºi de sfânta sa preoþie, voind ca prin noi ºi prin slujirea noastrã sã ajungã la toþi oamenii cu iubirea ºi cu toate darurile sale. Ne-a ales sã fim ºi noi martorii sacrificiului sãu pe cruce în Vinerea Mare, sã-l însoþim în mormânt ºi apoi cu sfinþii apostoli Petru ºi Ioan, cu ceilalþi apostoli ºi ucenici, precum ºi cu femeile sfinte sã vestim tuturor oamenilor marea biruinþã ºi marele har al Învierii cã el nu e mort, ci este mereu viu în mijlocul nostru.

El ne-a ales ºi ne-a chemat sã-l facem prezent în lumea tot mai zbuciumatã ºi dezorientatã a zilelor noastre.

Ne-a ales aºa cum i-a ales pe apostoli ºi ne-a dat poruncã clarã: „Aºa cum m-a trimis pe mine Tatãl ºi eu vã trimit pe voi: mergeþi ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura”.

Suntem în Anul Sfintei Preoþii, an binecuvântat ºi sfânt, în care avem o chemare specialã din partea Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea ºi a întregii Biserici, de a descoperi în imaginea lui Cristos, fidel faþã de alegerea Tatãlui, ºi în aceastã imagine sã ne verificãm fidelitatea noastrã, dupã exemplul sfântului Ioan Maria Vianney.

Cristos ne cheamã pe toþi la aceeaºi mãrturie vie Dragi persoane consacrate, dragi ºi iubiþi credincioºi, Cristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcând, ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le, cântã în aceste zile de sãrbãtoare întreaga Bisericã din Rãsãrit ºi din Apus.

E ziua care ne cheamã la curaj, la dãruire, cãci cel care a înviat a fãcut-o pentru noi ºi pentru a noastrã înviere.

4 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

Istoria vieþii noastre este o istorie a iubirii lui Dumnezeu care ni s-a descoperit ºi a pus pecetea ºi iscãlitura sa pe fiecare dintre noi, chemându-ne pe toþi: episcopi, preoþi ºi laici sã-l întâlnim, sã-l descoperim ºi sã-l oferim ºi fraþilor noºtri.

Istoria care ne înconjoarã e plinã de semnele biruinþei sale.

Moartea sau Calvarul nu l-au învins. El a învins lumea ºi o umple cu iubirea sa.

Este important sã nu uitãm cã nu mai poate fi altcineva care sã iubeascã lumea ºi sã se dãruiascã pentru ea cum a fãcut-o el, Dumnezeu om, care a intrat în lume ca sã o înalþe. El este cel în care credem, care, înviind din morþi, nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Lui sã-i fie slavã ºi cinste în veci de veci! Împreunã cu episcopul nostru Aurel, cu toþi preoþii ce ne stau alãturi, cu toþi cei care lucreazã în seminar ºi în alte instituþii vã transmit un gând de preþuire, de binecuvântare ºi un salut frãþesc ºi pãrintesc spunându-vã tuturor: Cristos a înviat! El este speranþa noastrã!

Sãrbãtori fericite! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea Giulgiul din Torino

Noi indicii în favoarea autenticitãþii iulgiul din Torino, unul G dintre obiectele arheologice cele mai studiate din lume, reprezintã pânza care ar fi înfãºurat trupul mort al lui Isus Cristos. Relicva, care are 4,39 metri lungime ºi 1,15 metri lãþime, este aºezatã într-o capelã din catedrala din Torino.

Giulgiul va fi expus din nou publicului la Torino, în perioada 10 aprilie – 23 mai, urmând ca la 2 mai sã aibã loc ºi pelerinajul papei Benedict al XVI-lea.

Cu câteva luni înainte de expunere, un studiu fãcut de Barbara Frale, expertã în istorie ºi arheologie, redeschide dezbaterea despre veridicitatea giulgiului. Cercetãtoarea, autoare a mai multor cãrþi, a publicat recent în Italia volumul „La sindone di Gesù Nazareno” („Giulgiul lui Isus din Nazaret”), despre semnele înscrise pe pânzã, care fac referinþã la moartea ºi înmormântarea unui condamnat din anul al XVI-lea al domniei împãratului Tiberiu.

Cuvintele în greacã, latinã ºi aramaicã, potrivit experþilor, dateazã din primul secol. Ele au fost descoperite pe þesutul de in al cunoscutului linþoliu cu mult timp în urmã, de mai bine de treizeci de ani.

Barbara Frale explicã semnificaþia acestor cuvinte. Ea susþine cã acestea semnaleazã o corespondenþã clarã între omul de pe giulgiu ºi personajul principal pe care îl descriu evangheliile.

Autoarea pretinde cã a descifrat de pe pânzã fraza: „În anul 16 al domniei împãratului

Tiberiu, Isus Nazarineanul, coborât în aceastã searã, dupã ce a fost condamnat la moarte de un judecãtor roman, pentru cã a fost gãsit vinovat de autoritatea evreiascã, este trimis pentru a fi înmormântat, cu obligaþia ca trupul sã-i fie înapoiat familiei, doar dupã un an de zile”.

Ipoteza de studiu se bazeazã pe elemente istorice ºi arheologice precise. Barbara Frale a comparat cuvintele de pe pânzã cu mãrturiile de pe papirusuri ºi epigrafele din Antichitate ºi din Evul Mediu. Rezultatul o face sã creadã cã pe giulgiu este vorba de urme lãsate de fâºii de papirus din epoca lui Tiberiu, care prezintã întocmai trãsãturile unui certificat de înmormântare. „Obiceiul la evrei, spune autoarea, prevedea ca acela care era condamnat la moarte sã sufere o pedeapsã simbolicã, rãmânând închis timp de douãsprezece luni în spaþiul umilitor al unui mormânt public sau, în orice caz, separat de mormântul familiei de origine, iar fâºiile de papirus foloseau la identificarea trupului fiecãrui condamnat, dupã ce erau înfãºuraþi într-un giulgiu. În cazul personajului istoric cunoscut cu numele Isus din Nazaret, avem o situaþie aparte pentru cã ucenicii sãi au mers la guvernatorul roman Ponþiu Pilat, cerându-i sã le dea lor trupul neînsufleþit ºi sã nu-l trimitã la un mormânt public”.

Fâºiile de papirus au fost aºezate pe linþoliu în momentul

înmormântãrii lui Isus. „Scrisul s-a transferat pe giulgiu, în urma fenomenelor chimico-fizice legate de natura cernelii – care avea fier – ºi de umezealã”, susþine cercetãtoarea. Între timp, giulgiul continuã sã atragã ºi sã impresioneze prin imaginea pe care o prezintã: un bãrbat cu barbã care a fost biciuit, încoronat cu spini ºi rãstignit. Studiile efectuate de medici specialiºti au determinat cã peste 50% din suprafaþa trupului învelit în giulgiu este acoperitã cu rãni. În mai 1998, când papa Ioan Paul al II-lea a vizitat relicva, a spus: „Nefiind o problemã de credinþã, Biserica nu are de ce sã se pronunþe în astfel de probleme. Ea lasã sarcina studierii oamenilor de ºtiinþã, care sã dea rãspunsuri la întrebãrile legate de acesta”. „Ceea ce are cu adevãrat importanþã pentru credincioºi este faptul cã sfântul giulgiu este o oglindã a evangheliei”, a explicat Sfântul Pãrinte.

Pr. Cornel Cadar

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 5

În vizitã la frati, Dupã vizita „ad limina apostolorum”, PS Petru Gherghel a întreprins o vizitã la fraþi, adicã la preoþii din diecezã care se ocupã de pastorala comunitãþilor catolice de migranþi români, precum ºi la preoþi din Dieceza de Iaºi care activeazã în serviciul altor dieceze ale Europei. În cele de mai jos, Preasfinþitul împãrtãºeºte amãnunte despre vizita la fraþi.

upã întâlnirea cu papa Benedict în programul vizitei D „ad limina apostolorum”, în cadrul cãreia am primit acea întãrire în credinþã oferitã sfântului Petru de însuºi Isus Cristos pentru care s-a rugat ca el la rândul sãu sã-i întãreascã pe fraþii sãi (cf. Lc 22,32), am þinut sã-i întâlnesc pe preoþii care au primit de la noi mandatul de a-i însoþi pe credincioºii catolici plecaþi din dieceza noastrã în diferite pãrþi ale Europei.

Fiind în oraºul etern, am avut o altã bucurie sufleteascã, ºi anume, întâlnirea cu toþi preoþii care desfãºoarã activitate pastoralã sau studiazã în Roma ori se aflã pentru alte motive în jurul oraºului papei. Sfânta Liturghie concelebratã, în ziua de 14 februarie, cu toþii episcopii noºtri din Bucureºti, Chiºinãu ºi Iaºi – la care s-a adãugat ºi episcopul de Marsabit, din Kenya – precum ºi preoþii noºtri ºi un mare numãr de credincioºi catolici români prezenþi în Roma sau în împrejurimi a fost un adevãrat moment de sfântã ºi fericitã comuniune ºi împãrtãºire de daruri sufleteºti.

Urmãtorul moment a fost întâlnirea cu confraþii preoþi din nordul Germaniei, din zona Münster, Köln ºi Meinz. Vizita ºi întâlnirea cu ei a vrut sã se

înscrie în cadrul Anului Sfintei Preoþii ºi sã fie un moment de comuniune frãþeascã, de încurajare ºi de întãrire în nobila misiune de vestire a evangheliei la toate popoarele.

Alt moment de mare trãire ºi bucurie a fost cel din Austria, Dieceza de Feldkirch, unde am putut sã-i întâlnesc pe cei nouã preoþi care, împreunã cu pr. decan ºi paroh Pavel Solomon, sunt bucuroºi cã pot oferi serviciul lor pastoral în regiunea Voralberg, vestindu-l astfel cu mult curaj pe Cristos fraþilor în credinþã din acea zonã minunatã.

La întoarcerea spre Roma, pentru a participa la întâlnirea directorilor naþionali pentru pastoraþia migranþilor ºi itineranþilor, în special a romilor (2-4 martie), am avut din nou o fericitã ocazie de a-i întâlni pe preoþii care îi însoþesc pe credincioºii catolici care se aflã în zona marilor oraºe: Verona, Padova, Pordenone, Gorizia, Vicenza, Milano ºi Torino.

Un moment de mare trãire sufleteascã a fost ºi întâlnirea cu pãrintele Iosif Matei, care se aflã de câþiva ani în Italia, pentru îngrijirea sãnãtãþii ºi pentru a fi pãrinte spiritual pentru Surorile Misionare ale Patimii lui Isus, din Villanova Mondovi (Provincia de Cuneo).

6 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

Roma, 14 februarie

În Anul Sfintei Preoþii, cu toþii am fost ºi suntem chemaþi sã descoperim marea demnitate a celor chemaþi ºi consacraþi, marea bucurie de a-l vesti pe Cristos ºi evanghelia sa poporului creºtin. Având mereu în faþã exemplul lui Cristos, marele preot, ºi admirând iubirea cu care el s-a dãruit pentru noi, simþim un puternic impuls pentru a-l urma ºi a-l reprezenta între oameni.

Am avut ocazia sã întâlnesc diferiþi episcopi, vicari generali ºi autoritãþi locale, cu care am avut un schimb de pãreri ºi aprecieri asupra prezenþei preoþilor ºi credincioºilor noºtri în diferitele þãri ale Europei.

Pe agendã au fost ºi diferite proiecte social-caritative prezentate împreunã cu pr. Cristian Gãlãþanu, responsabil Caritas pentru diferite proiecte în curs de desfãºurare ºi noi colaborãri.

Sunt fericit cã vizita întreprinsã la fraþi ºi între fraþi a avut menirea sã ne facã pe toþi, episcopi ºi preoþi, sã trãim momente înãlþãtoare pe drumul slujirii noastre în via Domnului. Comuniunea noastrã trebuie sã fie vie, atât în diecezã, cât ºi în orice parte a Bisericii.

26 februarie 2010 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Torino Credincioºii veniþi la sfânta Liturghie de vineri seara (26 februarie) au fost surprinºi sã vadã venind la altar, alãturi de pr. Gelu Miclãuº ºi pr. Laurenþiu Ignat, pe PS Petru Gherghel.

pentru a sta alãturi de Cristos”, spunea pãrintele când încã mai putea vorbi. Vizita episcopului, mãrturisea sora Maria, care-l îngrijeºte zi ºi noapte pe pãrintele, „ne-a încurajat ºi ne-a bucurat foarte mult”. (Pr. Gelu Miclãuº)

Roma Continuând vizita începutã la „fraþi”, PS Petru Gherghel s-a aflat, duminicã, 7 martie, din nou în mijlocul comunitãþii românilor catolici din Roma, dupã

Ladispoli Comunitatea catolicã de români din Ladispoli (Italia) a avut marea bucurie de a avea în mijlocul ei pe PS Petru Gherghel, duminicã, 7 martie.

Celebrarea sfintei Liturghii, meditarea Cãii sfintei cruci ºi cuvintele înãlþãtoare i-au miºcat pe toþi. „Sunt fericit, a spus Preasfinþitul, cã vizita întreprinsã la fraþi ºi între fraþi a avut menirea sã ne facã pe toþi, episcopi ºi preSfânta Liturghie solemnã a oþi, sã trãim momente înãlþãtoare pe drumul slujirii noastre început la ora 9.15. Au conceîn via Domnului. Comuniunea lebrat pr. Adrian Chili, parohul noastrã trebuie sã fie vie, atât comunitãþii de români catolici din Ladispoli ºi împrejurimi, pr. Isidor Iacovici, parohul comunitãþii de români din Roma, ºi pr. Augustin Bãrbuþ, OCarm., vicar parohial la comunitatea italianã din Santa Marinella.

în diecezã, cât ºi în orice parte a Bisericii”. La întâlnire s-au alãturat ºi preoþii Eugen Budãu ºi Gabriel Bogatu, care lucreazã în Valle d’Aosta. În scurtul timp petrecut la Torino, a fost vizitat ºi pr. Iosif Matei, care se aflã în casa Congregaþiei „Misionarele Pãtimirii Domnului Nostru Isus Cristos” la Villanova Mondovi.

Casa surorilor se aflã la capãtul strãzii numite Calea Calvarului.

Cu toate cã suferã foarte mult, pãrintele are mereu faþa seninã ºi zâmbitoare. „Sunt mulþumit cã mã aflu la picioarele Calvarului

„Aici, departe de casã ºi mai ales aici, avem nevoie în fiecare moment de convertire. Meditând patima ºi moartea lui Isus, nu trebuie sã ne oprim aici, ci gândul ºi speranþa noastrã trebuie sã meargã mai departe, la duminica Învierii”, a spus episcopul la predicã. (Iosefina Dumea)

ce în aceeaºi zi a celebrat Liturghia pentru românii din Ladispoli ºi din Grotte Celoni-Casilina. La invitaþia fãcutã de pr. Isidor Iacovici a rãspuns ºi PS Paolo De Nicolò, regent al Casei Pontificale, mai mulþi preoþi aflaþi la studii în Cetatea Eternã, ca ºi un mare numãr de credincioºi. În biserica „San Vitale”, PS De Nicolò a þinut predica. „Am fost de atâtea ori

în România, a spus predicatorul.

Am fost la Iaºi, la sfinþirea catedralei, la Piatra Neamþ, la Bacãu, la Roman ºi în multe sate ºi am vãzut cât de profund trãiþi credinþa ºi acasã... Vãzându-vã atât de mulþi la Liturghie ºi atât de activi, am impresia cã sunteþi neobosiþi, cã dv. nu obosiþi niciodatã”. În încheiere, PS Petru Gherghel a mulþumit celor prezenþi, invitându-i sã rãmânã fideli drumului crucii lui Cristos.

(Pr. Felician Tiba)

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 7

În cinstea fericitului Ieremia omunitatea Fraþilor Capucini din Oneºti a organizat, C vineri, 5 martie, celebrãri în cinstea fericitului Ieremia, în sanctuarul sãu din Oneºti. În acest an s-au comemorat 385 de ani de la trecerea la Domnul a fratelui Ieremia Valahul, declarat „fericit” de cãtre papa Ioan Paul al II-lea, datoritã eroicitãþii virtuþilor practicate în timpul vieþii lui.

La sfânta Liturghie, prezidatã de PS Aurel Percã, au participat numeroºi preoþi, credincioºi ºi pelerini. Alãturi de aceºtia, au fost prezenþi elevii ºi profesorii liceului.

Dupã-amiazã, la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti, a avut loc, în parteneriat cu Primãria Municipiului Oneºti ºi Custodia Fraþilor Capucini „Fericitul Ieremia”, lansarea a douã volume de prozã ºi poezie ale solistei de muzicã popularã Sofia Vicoveanca, în cadrul manifestãrii intitulatã „Moldovã, plai de cânt ºi rugã”, prilejuite de sãrbãtorirea patronului spiritual al liceului. În cele douã volume: Taine în adânc pãstrate ºi Cu inima-n palmã, „doamna cântecului românesc” prezintã istoria a 50 de ani de trãire ºi de slujire.

Prof. Violeta Apostu

Apariþie editorialã

De ce sunt preot 15 dialoguri îndrãzneþe

L

a Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti a apãrut cartea „De ce sunt preot. 15 dialoguri îndrãzneþe”, având-o ca autoare pe Claudia Stan, cu un cuvânt înainte de PS Cornel Damian. Un potenþial trãgãtor de elitã, pasionat de motoare ºi poezie, ajuns cãlugãr iezuit. Un informatician ortodox care a pãrãsit managementul pentru altarul catolic.

Un franciscan ex-„bãiat de cartier” care ºi-a pãstrat pasiunea pentru muzicã ºi fotbal. Un aspirant la barou care pledeazã cauza unui sfânt.

Aceºtia sunt doar câþiva dintre cei 11 tineri preoþi catolici care, nonconformist ºi foarte transparent, lãsând deoparte tabuurile ºi limbajul teologic, vorbesc despre vocaþia lor la preoþie, cu încercãrile ºi bucuriile ei, rãspunzând deschis, cu inegalabil umor, dar ºi cu extrem de multã profunzime, unor întrebãri provocatoare, pe alocuri maliþioase, dar ºi pline de miez spiritual.

Despre nebunia dupã Isus Cristos, despre pacea inimii, despre mângâierea adusã oamenilor din jur… Dar ºi despre dezlipirea de lume, despre provocãrile castitãþii, despre zburdãlniciile vieþii „de dinainte” ºi

8 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

lupta cu incoerenþa… Despre a te lãsa sedus de un Dumnezeu nevãzut altfel decât cu ochii inimii…

Li se alãturã patru episcopi (ÎPS Ioan Robu, ÎPS György Miklós Jakubinyi, PS Petru Gherghel, PS Florentin Crihãlmeanu), care dezvãluie aspecte inedite ale vieþii ºi vocaþiei lor, pentru ca toate aceste mãrturii de viaþã autenticã sã lumineze (atât cât îi stã în putere fiinþei umane) esenþa vocaþiei la preoþia catolicã, esenþã care, cu toate aceste mãrturii, îºi pãstreazã neatinsã aura de tainã între sufletul ales ºi Dumnezeu.

Dialogurile oferã pretextul unui periplu prin spiritualitatea sfântului Ioan-Maria Vianney ºi a Monseniorului Vladimir Ghika, figuri emblematice ale cãror vocaþii sacerdotale sunt surprinse în eseurile pãrintelui Anton Criºan (format la Seminarul din Ars ºi bun cunoscãtor al vieþii sfântului Ioan-Maria Vianney) ºi al scriitorului Andrei Brezianu (fiu spiritual al Mons. Vladimir Ghika).

Cartea poate fi cumpãratã din Librãria „Presa Bunã” din Iaºi (direct de la sediu sau prin comandã, cu plata taxelor poºtale aferente) sau de la centrele de distribuþie la nivel decanal.

Timiºoara

Întâlnirea Naþionalã a Preoþilor ea de-a patra Întâlnire NaC þionalã a Preoþilor a avut loc la Timiºoara, între 15 ºi 18 martie. Au participat aproximativ 120 de preoþi din toate diecezele catolice din þarã. Zece preoþi au fost din Dieceza de Iaºi. Programul a cuprins prelegeri despre slujirea preoþeascã, ateliere de discuþii pe diverse teme, sfinte Liturghii, precum ºi activitãþi culturale. Invitat special a fost episcopul auxiliar al Diecezei Esztergom-Budapesta, dr. Udvardy György. În deschiderea întâlnirii, PS Martin Roos, episcop de Timiºoara, ºi-a exprimat bucuria de a fi gazda evenimentului naþional la care participã preoþii de pe tot întinsul þãrii pentru a-ºi întãri fidelitatea în slujirea preoþeascã.

Douã prelegeri despre slujirea preoþeascã au marcat programul primei zile. PS Udvardy György a cãutat sã rãspundã la douã întrebãri fundamentale pentru viaþa sacerdotalã: La ce am fost chemat? De unde îmi iau puterea sã fac ceea ce fac?

Rãspunzând la prima întrebare, episcopul a afirmat cã la rãdãcina preoþiei stã chemarea lui Cristos. Aceasta, nevenind din nici o parte a acestei lumi, face ca preoþia sã poarte cu sine un puternic caracter de mister.

Preoþia nu se explicã doar prin factori lumeºti, ci face referinþã la un izvor supranatural, pe care mulþi oameni nu vor sã-l mai înþeleagã sau sã-l admitã. În discuþiile pe grupuri, am fost chemaþi sã rãspundem la trei întrebãri: Cum descopãr în

mine darul preoþiei? Ce iubesc cel mai mult sau ce îmi place sã fac cel mai mult în preoþia mea? Cum este fidelitatea mea ºi cum este cea a lui Cristos?

Prelegerea de dupã-amiazã, a conturat rãspunsul la cea de-a doua întrebare: De unde îmi iau puterea sã fac ceea ce fac în calitate de preot? Puterea noastrã este învierea lui Cristos, a afirmat cu convingere episcopul conferenþiar. Aceasta a fost manifestarea victoriei la capãtul unei lupte care trebuie sã fie o constantã în viaþa preotului. Preotul îºi ia puterea din rugãciune, din promisiunile fãcute în ziua hirotonirii, din propriile slãbiciuni. Chiar propriile rãni pot deveni locuri ale puterii preotului (cf Is 53,5).

La ora 17.30 ne-am rugat împreunã Vesperele în limba latinã, dupã care a urmat sfânta Liturghie pontificalã în catedrala „Sfântul Gheorghe”, prezidatã de PS Udvardy György.

A doua zi, miercuri, 17 martie, au fost prezentate prelegeri despre Episcopiile de SzegedCsanád (Ungaria) ºi de Zrenjanin (Serbia). Cele douã dieceze au constituit, pânã în anul 1920, împreunã cu cea de Timiºoara, o singurã diecezã cu numele de Csanád.

Au urmat atelierele de discuþii pe diverse teme precum: izvoarele lãuntrice ale vieþii preoþeºti, activitatea pastoralã pentru tineret, pastoraþia familiilor, reînnoirea parohialã la sate ºi altele. În a doua parte a zilei au fost prezentate diecezele participante

de câte un reprezentant ºi s-a fãcut evaluarea întâlnirii. Ziua s-a încheiat cu Vesperele solemne în catedralã, urmate de sfânta Liturghie.

Urmãtoarele douã întâlniri ale preoþilor catolici din România, propuse de Conferinþa Episcopilor din România, vor fi la Lugoj (13-16 aprilie) ºi Oradea (17-20 mai).

Ne-am întâlnit preoþi de diferite culturi ºi limbi; preoþi romano-catolici ºi greco-catolici.

Cu toþii însã, uitându-ne unii la alþii, ºtiam, fãrã sã ne-o spunem, cã Învãþãtorul, ai cãrui ucenici suntem, este unul ºi acelaºi pentru toþi, cã noi în forme diferite avem aceeaºi slujire: a cuvântului evanghelic ºi a sacramentelor. Dacã Isus a reuºit sã întruneascã ucenici cu diverse profesii (pescari, vameº etc.) ºi sã creeze o coeziune între ei, aceastã întâlnire m-a asigurat cã, în ciuda varietãþii de limbã, de culturã ºi tradiþii, noi putem simþi aceastã coeziune pentru cã unul este Domnul nostru ºi una este Biserica în care slujim.

Pr. Cristian Diac

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 9

bine de ºtiut Sfinþirea bisericii din Berdila ENecesitatea îndurãrii

iaþa noastrã este marcatã de necesitãþi: de a respira, V de a mânca, de a simþi, de a

S

finþirea bisericii noi din localitatea Berdila, un cãtun aparþinând de Gura Vãii din judeþul Bacãu, comuna Racova, filiala Parohiei Lespezi, a avut loc duminicã, 28 februarie. Liturghia de sfinþire a început la ora 11.00 ºi a fost prezidatã de PS Aurel Percã. Au mai participat pr. decan Isidor Dâscã ºi doi preoþi profesori de la Seminarul din Bacãu, pr. Simon Lucian ºi pr. Costel Þãranu, ºi pãstorii comunitãþii, pr. paroh Gheorghe Farcaº ºi pr. vicar Cristinel Alecu ºi un numãr mare de credincioºi.

Berdila este situatã pe malul stâng al Bistriþei la 18 km de Bacãu. Comunitatea este formatã din 19 case: 14 familii întregi ºi 5 familii jumãtãþi, în total 48 de suflete.

Biserica a fost construitã în urma vizitei pastorale a episcopului Petru Gherghel din 15 ianuarie 2006, care a venit cu propunerea construirii unei noi biserici, deoarece biserica veche era într-o stare avansatã de degradare.

Biserica este construitã pe structurã de lemn, având dimensiunile: lungime 13 m, lãþime 6,30 m ºi înãlþime 7 m. Aceastã lucrare a fost realizatã din contribuþia credincioºilor din Berdila, Lespezi, Gârleni ºi alþi binefãcãtori. În cuvântul de învãþãturã, Preasfinþitul Aurel le-a vorbit credincioºilor de schimbarea la faþã a Mântuitorului care a avut loc pe muntele Tabor; parafrazând evanghelia schimbãrii la faþã, putem afirma cã ºi comunitatea din Berdila s-a schimbat la faþã prin aceastã nouã bisericã.

relaþiona etc. Printre ceea ce ne marcheazã viaþa ca o necesitate este ºi nevoia de a simþi iertarea ºi de a o dãrui, de a simþi îndurarea. Omul are nevoie sã simtã, mãcar din când în când, îndurarea, fie a celor din jurul sãu, fie îndurarea divinã.

A vorbi despre divina îndurare înseamnã a face trimitere la cel puþin douã persoane: sfânta Faustina Kowalska ºi papa Ioan Paul al II-lea. Sora Faustina este cea cãreia, la 22 februarie 1931, i-a apãrut Isus cerându-i sã-i picteze imaginea ºi sã scrie dedesubt: „Isuse, am încredere în tine!” ºi totodatã sã rãspândeascã devoþiunea cãtre divina îndurare. Acest lucru s-a ºi întâmplat ºi astfel în toatã lumea a ajuns sã fie cunoscut Rozariul Divinei Îndurãri ºi sã se înalþe rugãciuni pentru a beneficia de milostivirea divinã.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care, atunci când a canonizat-o pe sora Faustina, a stabilit ca în fiecare an, în Duminica Albã (prima duminicã dupã Paºte), sã fie sãrbãtoarea Divinei îndurãri. Era 20 aprilie 2000.

Cinci ani mai târziu, la 2 aprilie 2005, tocmai în ajunul sãrbãtorii Milostivirii Divine, Sfântul Pãrinte intra în casa Tatãlui, pentru a se bucura din plin de îndurarea Domnului. ªi pentru cã „dãruind, vom dobândi”, pe lângã implorarea în rugãciune a milostivirii divine, trebuie sã oferim ºi noi îndurare celor din jurul nostru.

Pr. Cristinel Alecu

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

10 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Dumitru Adãmuþ ãscut la 5 aprilie 1933, la Butea, a urmat studii de N filozofie la Institutul Teologic din Alba-Iulia (1954-1956), ºi studii de teologie la Seminarul diecezan din Iaºi (1956-1959).

A fost hirotonit preot la 18 octombrie 1959, la Alba-Iulia, activând ulterior în parohiile Butea, Vãleni (Bacãu), Schineni ºi Adjudeni. De asemenea, între anii 1962 ºi 1964 a activat ca secretar al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” din Iaºi. În anul 1980 a fost diagnosticat ca suferind de cancer ºi a murit la 10 septembrie 1982, la Adjudeni. „Împotriva tuturor piedicilor – scriau autorii lucrãrii «Necrolog» – a ridicat la dimensiunile actuale mãreaþa bisericã din Adjudeni, pentru construcþia cãreia a suferit mult ºi, în cele din urmã, a ºi murit”.

A fost înmormântat în capela cimitirului din Adjudeni.

Preotul Dumitru Adãmuþ a rãmas în istoria Bisericii noastre locale una dintre victimele Securitãþii, braþul armat al Partidului Comunist Român. Acesta s-a aflat sub supraveghere informativã încã din anul 1968, când activa ca vicar la Bacãu, acþiunea de urmãrire informativã intensificându-se în perioada în care pãrintele Adãmuþ s-a aflat la conducerea Parohiei Adjudeni (1973-1982).

Presiunile asupra sa au atins punctul culminant în mai 1978, cu ocazia hramului bisericii „Coborârea Duhului Sfânt” din Adjudeni, data la care în clãdirea

casei parohiale a pãtruns un grup de ofiþeri cu misiunea de a recupera un microfon (faimosul „bãþ”) de ascultare. În ianuarie 1979, Securitatea a deschis un nou dosar de urmãrire informativã pe numele preotului Dumitru Adãmuþ (obiectivul „Adam”), din cauza presupuselor legãturi ale celui urmãrit cu unele cãlugãriþe din Congregaþia „Notre Dame de Sion” din Franþa ºi Italia, dar ºi cu responsabili din conducerea organizaþiei „Caritas” din Viena ºi a Societãþii de Binefacere Europäischer – Hilfsfonds de la Viena. În anii urmãtori, Securitatea a intensificat atât acuzaþiile aduse pãrintelui Dumitru Adãmuþ, cât ºi mãsurile operative privind urmãrirea sa, scopul fiind documentarea unei presupuse „activitãþi infracþionale” a celui urmãrit ºi compromiterea sa. Unul dintre documentele Securitãþii menþiona urmãtoarele: „În funcþie de datele ºi informaþiile ce se vor obþine (…) vom propune ºi alte mãsuri care sã conducã la cunoaºterea ºi neutralizarea oricãror acþiuni ostile statului nostru din partea acestui element”.

La 29 mai 1981, pr. Dumitru Adãmuþ a fost trimis în judecatã, fiind acuzat de Procuratura Judeþului Neamþ de comiterea infracþiunii de instigare de fals intelectual în legãturã cu construirea celor douã turnuri ale bisericii din Adjudeni dupã metoda glisãrii. În cuprinsul unor memorii înaintate autoritãþilor comuniste,

pãrintele Adãmuþ a respins acuzaþiile nedrepte ale procurorilor comuniºti, arãtând cã „pentru munca depusã de mine aveam dreptul la o recompensã moralã, fiind vorba de reconstruirea unui monument istoric de culturã bisericeascã”. În cele din urmã, a fost scos de sub urmãrirea penalã, pe motiv de boalã. Într-adevãr, trimiterea sa în judecatã i-au produs pr. Adãmuþ o profundã „nemulþumire sufleteascã”, agravându-i boala grea de care suferea. Din patul de suferinþã ºi de boalã – scrie pr. Emil Dumea – îi îndemna pe toþi: „Daþi-i tare, nu vã opriþi din lucru!”

Nu va apuca însã sã-ºi vadã împlinitã opera vieþii sale – ctitoria mãreaþã din Adjudeni. La 3 iunie 1990, episcopul Petru Gherghel a sfinþit ºi consacrat biserica, finalizatã de parohii M. Budãu ºi I. Lucaci, arãtând cu acest prilej cã sfântul locaº a fost construit „prin efortul extraordinar al credincioºilor din Adjudeni, sub conducerea eroicã a pãrintelui Dumitru Adãmuþ, mort în timpul lucrãrilor, jertfã pusã întru zidirea acestei mãreþe biserici (…)”.

Dr. Dãnuþ Doboº

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

În anul 2009 au fost uciºi 37 de misionari întreaga lume, 37 de misioÎcelnnarimai au fost uciºi în anul 2009, mare numãr din ulti-

episcopilor a emis o declaraþie cu privire la preocupãrile sale asupra creºterii violenþei împomele decenii ºi aproape dublu triva preoþilor din þarã. faþã de anul precedent. Între cei Unul dintre aceºti preoþi era care ºi-au pierdut viaþa au fost Gisley Azevedo Gomes, care 30 de preoþi, douã mãicuþe, doi avea doar 31 de ani. El a fost seminariºti ºi trei voluntari. ucis în iunie 2009. A fost împuºAmerica a avut cel mai mare cat o datã în faþã ºi de douã ori numãr de morþi, cu un total de în cap. Poliþia a arestat câþiva 24 de lucrãtori pastorali uciºi. tineri vinovaþi de crimã, care mai Acest numãr include 18 preoþi, întâi l-au jefuit ºi apoi l-au ucis. doi seminariºti, o mãicuþã ºi trei Originar din Morrinhos, prePr. Gisley Azevedo Gomes voluntari. otul Gisley a intrat în Congreªase preoþi au fost uciºi numai gaþia Sfintelor Stigmate ale Dom- lider al Secþiunii Naþionale de în Brazilia. Acest numãr a fost nului nostru Isus Cristos ºi a fost Tineret din Conferinþa Episcoatât de alarmant încât conferinþa hirotonit în mai 2005. A fost pilor din Brazilia doar pentru doi ani. Foarte dedicat muncii cu tinerii, el s-a alãturat Ministerului Tineretului din Brazilia în organizarea unei campanii Filmul Fratelui meu din exil – o cronaþionale pe tema „Tinerii în nicã a epocii staliniste în România marº împotriva violenþei”. bazatã pe scrisorile Mons. Vladimir „Într-un mod regretabil, el a Ghika – a primit premiul Uniunii Cifost victima violenþei împotriva neaºtilor din România pentru cel mai cãreia a voit sã lupte”. bun documentar de lung metraj.

Misionarii, precum preotul Scrisorile inedite care stau la baza Gomez, nu sunt îngrijoraþi de filmului Fratelui meu din exil au fost pericolele cu care s-ar putea concãutate ºi descoperite de realizatoarea frunta, ci, dimpotrivã, lucreazã Ana Boariu de-abia în anul 2007 ºi au cu oamenii pentru bunãstarea fost publicate sub îngrijirea ei în voluacestora. mul cu acelaºi titlu, apãrut la editura Ga„Misionarii din întreaga lume laxia Gutenberg în anul 2008. sunt oameni incredibili, care Mons. Vladimir Ghika, nepot al ultimului domnitor al Mol- uneori îºi riscã propria viaþã de dovei ºi preot catolic al Diecezei de Paris, a murit în închisoarea dragul altora. Ei reprezintã în Jilava la 16 mai 1954, dupã ce fusese condamnat cu un an mai mod cert un semn al Domnului devreme pentru corespondenþa purtatã cu Vaticanul ºi, totodatã, ºi iubire în lumea noastrã”, a pentru scrisorile trimise fratelui sãu Dimitrie, fost ministru de spus Peter Gates, directorul adexterne al României, exilat în Elveþia. junct al Misiunii Catolice din Filmul este o producþie SIGNIS ROMÂNIA / KTO, fiind Australia. difuzat de televiziuni din Franþa ºi Elveþia. În România, filmul „Vã rugãm înãlþaþi un gând a fost lansat pe DVD cu ocazia simpozionului organizat în ziua ºi o rugãciune pentru toþi misiode 4 martie, de Academia Românã ºi intitulat „Vladimir Ghika, narii din lume, dar în mod spemartir în România”. cial pentru cei care au fost uciºi Numele Mons. Ghika se va numãra probabil curând printre cele în anul ce a trecut”. ale sfinþilor martiri români, procesul de beatificare fiind în curs.

Traducere de Oana Robu

Film despre Vladimir Ghika

12 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

ANUL SFINTEI PREOÞII Scrisoare pastoralã

Iniþiative în Anul Sfintei Preoþii Dragi confraþi întru preoþie, oameni ai lui Dumnezeu, imagini ale lui Cristos, profeþi ai noului mileniu, e este dat sã trãim un an special, Anul Sfintei Preoþii. A fost ºi rãmâne un dar al lui Dumnezeu ºi un semn de mare sensibilitate din partea Bisericii ºi a Sfântului Pãrinte.

Am avut diferite ocazii sã ne lãsãm pãtrunºi de mesajul acestui an ºi sã trãim împreunã cu ceilalþi confraþi din România ºi din alte þãri invitaþia de a redescoperi marele dar al chemãrii noastre, meditând asupra mandatului pe care l-am primit de la divinul Mântuitor în ziua alegerii ºi consacrãrii noastre: „Dupã cum m-a trimis pe mine Tatãl, tot aºa vã trimit ºi eu pe voi” (In 20,21).

Ne-am bucurat sã luãm parte la cursurile speciale de formare din toamna trecutã þinute la Seminarul nostru din Iaºi, sã beneficiem de materialele puse la dispoziþie de cãtre Oficiul pentru Cler, de situl diecezei noastre (www.ercis.ro), de alte pagini de internet, printre care ºi situl special www.pastoratie.ro, ca ºi de cele oferite de diferitele edituri din diecezã.

S-au programat ºi s-au organizat întâlniri decanale cu teme legate de Anul Preoþiei, momente care au fost însoþite de rugãciunea comunã ºi de ore de adoraþie. Casele cãlugãreºti ºi diferitele structuri socio-caritative, precum ºi asociaþiile ºi grupurile de tineri au þinut ºi

N

continuã sã programeze momente formative, ore de rugãciune ºi zile de adoraþie continuã. ªi credincioºii laici s-au adãugat cu multe iniþiative la programul preoþilor ºi al persoanelor consacrate. Au fost traduse cãrþi, s-au prezentat în reviste articole cu conþinut informativ ºi formativ despre Preoþie ºi despre vocaþia la slujire.

Ne-am bucurat cã diferiþi preoþi au putut participa la pelerinaje organizate la diferite sanctuare: Roma, Ars, Fatima, Lourdes sau Czestochowa. Seminariºtii noºtri, însoþiþi de conducerea Seminarului, au trãit un moment istoric când, adãugându-se la vizita noastrã „ad limina”, au fãcut acel binecuvântat pelerinaj la Roma, la mormintele apostolilor, la Sfântul Pãrinte, care a þinut sã-i onoreze cu un salut ºi un îndemn de suflet adresat în limba românã.

Pentru toate acestea ne revine tuturor, episcopi ºi preoþi, sã-i aducem lui Dumnezeu un prinos de recunoºtinþã, repetând fãrã încetare: „Gratias agamus Domino Deo nostro per Christum Dominum nostrum!” În luna iunie se va încheia Anul Sfintei Preoþii. Aºa cum a comunicat ºi Oficiul pentru Cler al Diecezei de Iaºi, încheierea acestui eveniment se va marca prin douã momente speciale: a) consacrarea unui însemnat numãr de preoþi, absolvenþi ai Seminarului nostru, ai Seminarului Franciscan din Roman,

La încheierea Anului Sfintei Preoþii, în perioada 9-11 iunie, se va desfãºura la Roma un program special oferit de cãtre Congregaþia pentru Cler, eveniment care va culmina cu celebrarea sfintei Liturghii în Piaþa „Sfântul Petru” din Vatican împreunã cu Sfântul Pãrinte (vineri, 11 iunie). Din Dieceza de Iaºi se preconizeazã participarea unui grup de 15-20 preoþi (1-2 din fiecare decanat).

precum ºi membri ale unor familii cãlugãreºti din diecezã. b) organizarea participãrii unui grup de preoþi din Dieceza de Iaºi la zilele speciale ce se vor celebra la Roma, zile organizate de Congregaþia pentru Cler ºi de alte instituþii clericale ce se aflã la Roma, precum ºi participarea la Liturghia pontificalã prezidatã de Sfântul Pãrinte.

Sfinþiile voastre, Preacucernici confraþi întru preoþie, Pe voi, care sunteþi predilecþii lui Cristos, bucuria noastrã ºi a poporului credincios din diecezã, vã îndemn, împreunã cu episcopul nostru auxiliar Aurel Percã, sã vã bucuraþi, sã-l lãudaþi pe Dumnezeu, sã vã încredeþi în Cristos, marele nostru preot, care v-a încredinþat o atât de nobilã misiune, ºi sã o simþiþi mereu alãturi pe preasfânta Fecioarã Maria, mama preotului veºnic ºi mama noastrã, a tuturor. Reînnoiþi fidelitatea voastrã în slujirea ºi fidelitatea lui Isus!

Vã îmbrãþiºeazã ºi vã încurajeazã cu binecuvântarea arhiereascã, ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Magnoliile din garã upã o iarnã geroasã oricine aºteaptã primãvara. O aºD teaptã oamenii, animalele, pãsãrile, plantele, dar ºi copacii. Iar primele semne sunt mugurii!

Mi-au plãcut dintotdeauna mugurii, pentru cã ei, chiar dacã uneori palid ºi încã îndurând frigul de afarã, au continuat sã rãmânã constanþi ºi sã anunþe în felul lor cã începe primãvara. În mod special mi-au plãcut mugurii de magnolie, pentru cã sunt mari ºi din ei ies niºte flori atât de frumoase, încât, dupã pãrerea mea, oricât de tristã ºi preocupatã ai fi, aceste flori te revigoreazã. Îþi dau o senzaþie de siguranþã ºi de perplexitate încât te întrebi, cum de a fost Dumnezeu atât de inspirat când a creat o aºa frumuseþe.

Un astfel de copac se aflã ºi în faþa gãrii din localitatea unde locuiesc eu. Lumea îi spune „magnoliul din garã”. Pentru noi e un fel de barometru. El le mãsoarã pe toate. Ne spune când vine primãvara, îi întâmpinã cu florile sale pe toþi cei care coboarã în gara noastrã, îi „îmbatã” cu frumuseþea sa pe tinerii îndrãgostiþi care trec pe lângã el ºi mai ales îþi dã o puternicã senzaþie de optimism. E roz magnoliul din gara noastrã!

Sunt treizeci de ani de când este acolo. Pe lângã el au trecut mii de oameni. L-au admirat ºi poate ºi-au dorit unul. Pe unii i-a inspirat în iniþiativele lor, iar pe alþii i-a încurajat în încercãrile lor. Întâmplãtor sau nu, magnoliul nu este reper numai pentru garã, ci ºi pentru biserica în care

am fost botezatã, în care m-am cãsãtorit ºi continui sã merg.

Florile lui, cel puþin pentru mine, au fãcut ca patima lui Isus, din Postul Mare, sã devinã cu adevãrat cale spre înviere.

De multe ori mi se întâmpla ca atunci când participam la Calea sfintei Cruci sã merg cu gândul la magnoliile înflorite. ªtiam cã dupã staþiunea a XIV-a, dupã trei zile, urmeazã învierea, aºa cum dupã trei luni de iarnã calendaristicã, urmeazã primãvara.

Iar magnoliul mã ajuta în acest sens.

M-a ajutat însã ºi când familia mea a trecut printr-o micã încercare.

Soþul meu, sãptãmânal, îmi aducea flori. ªtia cã îmi plac, iar eu percepeam gestul ca pe un semn profund de iubire din partea lui. Dupã un timp însã nu mi-a mai adus, fãrã sã-mi dea vreo explicaþie. Atunci am înþeles cã ceva s-a întâmplat.

Dar ce se putea întâmpla? Treptat a devenit rece faþã de mine, iar faþã de copii se purta chiar cu violenþã. Nu mai înþelegeam nimic! De la soþul mereu atent, mereu proaspãt în felul sãu de a fi, mereu inovator ºi grijuliu faþã de copii, a devenit crispat, irascibil ºi de-a dreptul misterios.

De Paºti, pentru cã nu mai lucra ºi duminica, aºa cum deseori se întâmpla, i-am cerut sã mergem împreunã la Liturghia de înviere ºi apoi la celelalte Liturghii din ziua de Paºti ºi de dupã. Trecând pe lângã magnoliu ºi vãzându-l în toatã splendoarea sa, mi-a spus: „Ce-ar fi sã facem aici o fotografie?”

14 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

Cum ne fotografiam, o floare tocmai s-a desprins ºi a cãzut pe umãrul meu, iar el, probabil fãrã sã stea prea mult pe gânduri, a exclamat: „O, cât eºti de frumoasã!” ªi m-a îmbrãþiºat!

Am profitat de gestul lui ºi l-am întrebat ce se întâmplase în ultima vreme, pentru cã nu-mi mai adusese flori ca altãdatã.

Nu-ºi explica! Probabil uzura, a rãspuns vãdit incomodat de întrebare. Sau stresul de la serviciu. Nu ºtiu, nici eu nu-mi explic. Cu vremurile astea, orice e posibil!

Sã zicem cã totul a început cu o întrebare. Apoi a continuat el: „La ce bun o floare, dacã o datã oferitã se ofileºte. Apoi alta ºi din nou alta... Pânã când ºi de ce? Acum înþeleg cã dincolo de flori e gestul care conteazã. Am ºtiut din totdeauna cã mã iubeºti, iar eu am cãutat sã nu te dezamãgesc. Ne-am iubit reciproc ºi asta m-a ajutat sã depãºesc multe încercãri. Astãzi, aici, sub acest magnoliu, îþi ofer în mod simbolic, nu un buchet de flori, ca altãdatã, ci întregul copac. De astãzi, pentru mine, acest copac va purta numele tãu. ªi sã nu uiþi cã, în zi de Paºti fiind, reînnoiesc iubirea ºi fidelitatea mea faþã de tine. E ºi acesta un semn al învierii!” (Diana).

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J. Traducerea de Bronislav Falewski

Prizonierul corsarului (continuare din numãrul trecut)

Aceste chinuri au durat cam o lunã, când într-o bunã zi a apãrut fãrã veste Ahmed pe moºia lui. Zaki Khirallah era cam neplãcut surprins de neaºteptata sosire a stãpânului, gândindu-se la bãiat. Francisc înþelegea prea puþin limba arabã, ca sã se poatã plânge corsarului; totuºi printre ceilalþi sclavi mai toþi erau nemulþumiþi cu administratorul, astfel cã uºor se putea întâmpla ca cineva sã facã destãinuiri neplãcute stãpânului.

Calm, îi cheamã la sine ºi-i ameninþã cu cele mai grele pedepse, dacã ºi-ar permite sã spunã faþã de Ahmed alta decât cã Zaki se poartã faþã de micul francez cu cea mai mare dragoste ºi prietenie. Ochii ageri ai corsarului au observat încã din prima zi teama mare pe care o avea Francisc faþã de administrator. Faþa trasã ºi ochii melancolici ºi fãrã luciu ai bãiatului l-au convins repede

Desen de Alexandrina Dumitriu

cã asigurãrile renegatului, cum cã bãiatului nu i-ar lipsi nimic, cã din contra s-ar împãca uºor-uºor cu situaþia lui, nu sunt decât minciuni ºi înºelãtorie. Aceasta l-a întãrit pe Ahmed în decizia ce ºi-o luase de a-l duce pe bãiat cu el la Tunis, pentru a-l creºte el însuºi, fãcând din el un mahomedan.

– Ghiaurul care ºi-a procurat de la Dey un firman, va pãrãsi deja Tunisul, fãrã a ajunge la un rezultat, îºi zicea el. Cel mult, va mai face o încercare aici pe moºie. Dacã îl voi mai þine pe bãiat câteva luni ascuns în casa mea, nu va mai fi nici un pericol. Cu timpul va deveni mahomedan ºi dacã s-a lepãdat odatã de credinþa creºtinã, atunci va rãmâne mereu în Tunis.

Astfel socotea Ahmed, ºi dupã o zi de popas s-a întors la Tunis, luând cu el pe Francisc.

Bãiatul era foarte mulþumit cã

Ahmed l-a scos din ghearele celui mai neomenos asupritor.

Se înþelege cã nici corsarul nu l-a tratat pe tânãrul sclav prea prietenos ºi prea politicos, dar cel puþin nu avea sã se teamã cã va primi bãtãi, ºi pe lângã acestea nu trebuia sã audã într-una blestemele ºi înjurãturile unui creºtin care ºi-a lepãdat credinþa.

Cãlãtoria a decurs bine ºi fãrã vreo piedicã pânã la prânzul zilei a doua. Roºu ca sângele se vedea soarele pe cer, într-o strãlucire care prevestea ceva neplãcut. Arºiþa soarelui cãdea dogoritoare pe sãrmanii cãlãtori. Cãmilele care se târau anevoios prin nisipul arzãtor arãtau o neliniºte neobiºnuitã.

Gãlãgia ºi strigãtele servitorilor lui Ahmed s-au mai liniºtit, prefãcându-se în ºoapte, iar în scurt timp totul era cuprins de o tãcere de mormânt.

Ahmed ºi tovarãºii lui sufereau la cãldura dogoritoare de o sete grozavã, cãci provizia de apã din burdufuri devenise caldã ºi de nebãut. Într-adevãr, soarele s-a întunecat din ce în ce mai tare, iar burnuzurile (mantale) albe ale cãlãtorilor formau un mare contrast cu cerul întunecat. Deodatã Faiek, care pânã acum cãlãrea înaintea caravanei, ºi-a întors armãsarul ºi s-a îndreptat în galop cãtre Ahmed.

– Stãpâne – a zis el, aplecând lancea în faþa lui Ahmed – Alah sã ia sub paza sa pe credincioºii care se aflã acum în caravanã! Vom avea un uragan foarte periculos.

– Aceasta o prevãd ºi eu, sã ne grãbim ca sã ajungem în dosul dunelor din faþa noastrã, acolo vom fi apãraþi, a rãspuns corsarul.

– Prea târziu, stãpâne, nu auzi oare ºuieratul cel ascuþit, ¾

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 15

¾

ca ºi cum ar lãtra hienele dupã turme? Acesta este uraganul. În scurt timp, vântul va urla ca leoaica al cãrei pui este furat.

Observi tu acolo cum nisipul e luat în vârtej? Iute culcaþi-vã la pãmânt. Într-o clipã, figurile cele brune s-au trântit la pãmânt. Cãmilele s-au lãsat pe genunchi ºi cãutau sã-ºi ascundã capul lângã trup. Francisc se afla lângã un sclav ºi ºi-a acoperit faþa cu haina sa. Dinspre miazãzi s-a dezlãnþuit o furtunã. Ea se juca cu nisipul cel galben ca ºi cu niºte fulgi. Printre vuietul ºi ºuieratul uraganului s-a amestecat ºi bubuitul tunetului, iar fulgerele luminoase ºerpuiau de-a lungul norilor întunecoºi.

Cu atâta evlavie nu s-a mai rugat de mult timp Francisc.

Aproape acoperit de nisip, de câte ori vedea un fulger luminând ºi norii bubuind, el credea cã i-a sosit ultimul ceas ºi se temea, cã nu va mai vedea pe tatãl sãu, pe mama sa ºi pe bãtrânul Ignaþiu. În fine uraganul s-a potolit ºi a început o ploaie torenþialã. Cãlãtorii s-au sculat dupã clipele de groazã prin care au trecut ºi ºi-au curãþat feþele de nisipul fin, care devenise atât de dureros. Ahmed a poruncit sã se goleascã burdufurile de piele, pentru a le umple cu darul cel rece al cerului. Dupã ce ºi-au potolit cu toþii setea, au mers mai departe.

Deoarece soarele se apropia de asfinþit, caravana s-a oprit în dosul celei mai apropiate dune de nisip.

Dupã un rãstimp de ºapte zile, ea a ajuns la Tunis. De data aceasta Francisc nu a avut de suferit în timpul voiajului cãci Ahmed nu era aºa de grãbit ca Zaki; în afarã de aceasta îl

mângâia speranþa cã în oraº va afla poate ceva despre scumpii sãi pãrinþi. Dacã ar fi ºtiut bãiatul în aceastã ultimã zi cât de aproape era cel mai bun prieten al sãu. Era cam ora ºase dimineaþa. Caravana corsarului se afla deja la douã ore de mers de la locul ultimului popas, când Faiek, care ºi acum cãlãrea înaintea caravanei, a anunþat un grup de cãlãreþi ce se apropiau dinspre Tunis.

Ahmed a dat imediat ordin ca toþi sã fie pregãtiþi de luptã; cãci nu era ceva rar ca beduinii sãlbatici sã atace un grup mai mic de cãlãtori. Cãlãreþii au apucat lãncile mai cu putere ºi le-au învârtit curajoºi deasupra capetelor; doi dintre ei, care aveau puºti, le-au încãrcat cu praf proaspãt ºi le-au pregãtit fitilurile. Faiek a mers pe colina cea mai apropiatã, la poalele ei l-a oprit pe Mirþa – aºa se numea calul – ºi s-a furiºat apoi pe brânci pe vârful dealului. Ajuns sus s-a întins pe pãmânt, ºi þinând mâna la ochi, a privit spre grupul de cãlãreþi. Printre norii de praf se putea observa desluºit de tot cum sclipesc vârfurile lãncilor ºi cum strãluceau þevile puºtilor. Deodatã s-a repezit jos de la postul de observaþie, s-a aruncat pe cal ºi l-a gonit fugind în direcþia lui Ahmed.

Ridicând lancea în sus a fãcut cu ea semn caravanei ce aºtepta, ca sã-ºi schimbe direcþia spre dreapta. Într-o clipã s-a fãcut aceastã schimbare, caii s-au ridicat în douã picioare ºi au luat-o la goanã ca vântul peste stepã. Cãmilele fugeau cât puteau de iute, ºi în scurt timp caravana s-a fãcut nevãzutã, pierzându-i-se urma în depãrtare. (va urma)

16 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

Paºte simþit Am suferit ºi eu, Isuse, Pe calea crucii meditând, Cãci cele-n rugãciune spuse Mã-nduioºarã rând pe rând. ªi þi-am promis, cu duioºie, Sã nu-þi provoc vreun chin cumva, Printr-un pãcat sau neghiobie... ªi bine-ar fi de-ar fi aºa.

Dar a venit ºi ziua-n care Te simt, Isuse, viu ºi sfânt, Te simt cu inima mea mare ªi-aº vrea din inimã sã-þi cânt.

Ai înviat, o ºtiu, Isuse, ªi bucurie ne-ai adus...

Durerile de-acuma-s duse, Rãmâne însã cum am spus...

Pr. Cristian Chinez

PAªTI 2010

L-au luat pe Domnul meu!

S

ãrbãtoarea Învierii lui Cristos, cea mai importantã celebrare a creºtinãtãþii, este ocazia cea mai potrivitã sã ne întrebãm cât de important este Cristos pentru noi. Celebrãm de peste douã mii de ani învierea Fiului lui Dumnezeu care a învins pentru totdeauna întunericul, rãul ºi moartea. Cu toate acestea rãmâne valabilã întrebarea: a înviat ºi pentru mine?

M-a impresionat mereu figura Mariei Magdalena care plânge la mormântul lui Isus pentru cã nu a mai gãsit nici mãcar trupul sãu neînsufleþit. Este imaginea unei persoane pentru care Isus este pe primul loc în propria viaþã ºi, nemaiavându-l pe el, nu mai are nimic! Dimineaþa Paºtelui este rãsãritul minunat al mântuirii când, aºa cum recitã Prefaþa de Paºti, „renasc la viaþa cea nouã fiii luminii” ºi „în Cel Înviat toatã viaþa învie”. În aceastã dimineaþã plinã de albul splendid al luminii strãluceºte roºul iubirii Mariei Magdalena aflatã în cãutarea Vieþii! În Maria se regãseºte omenirea în cãutarea luminii, în Mântuitorul se condenseazã lumina cãutatã de iubire!

Meditând la aceste lucruri, mã gândesc la tinerii care nu îl cunosc pe Cristos, la cei care au auzit de el, dar nu li se pare prea „interesant”, la tinerii care fac eforturi disperate pentru a se putea apropia de el, la cei care cu greu reuºesc sã meargã pe calea lui, la cei care îºi trãiesc cu fidelitate credinþa, la acei tineri care, împinºi de dragostea

faþã de Domnul vieþii, se îndreaptã spre alþi semeni pentru a le arãta calea cãtre viaþã...

Tinerii în faþa pietrei mormântului. Sunt acei tineri care sunt blocaþi de diferite obstacole din cauza cãrora nu pot ajunge la plinãtatea vieþii lor ºi la întâlnirea cu Cristos. Suferinþele, rãnile, amãgirile, rãtãcirile... fac ca în continuare piatra sã rãmânã imobilã, iar Cristos sã fie încã mort pentru ei! Perspectiva rãmâne întunecatã deoarece se „gustã” moartea în doze mici.

Tinerii care au ochii înceþoºaþi. Sunt acei tineri care doresc sã îl întâlneascã pe Cristos, îl cautã! Îl întrezãresc uneori în experienþele din viaþa lor, dar apoi îl pierd din vedere deoarece în raza „radarului” lor intrã ceea ce îi orbeºte ºi mai mult. Îl întâlnesc de fapt pe Cristos la orice pas, dar ochii lor, strãfulgeraþi de nãluci, nu sunt abilitaþi sã marcheze o astfel de prezenþã. Sau sunt acei tineri care în faþa strãlucirii lui Cristos îºi „pun ochelarii de soare”, considerând cã este prea puternicã pentru ei o astfel de luminã.

Tinerii în cãutarea Învãþãtorului. Sunt acei tineri care îl cautã pe Cristos pentru cã încã nu l-au întâlnit sau aceia care îl iubesc pentru cã l-au gãsit.

Cãutarea este rãsplãtitã de credinþã care devine un dar ºi o chemare. Pe aceºti tineri Cristos îi chemã pe nume pentru a-i trimite apoi spre a fi mãrturisitori ai învierii sale, ai victoriei

sale asupra rãului ºi a morþii.

Sunt acei tineri care proclamã cã rãul ºi moartea nu au ultimul cuvânt, cã Învierea rãmâne, în timp ce scenariile acestei lumi trec! În toatã experienþa cãutãrii lui Cristos de cãtre Maria rãsunã plânsetul apãsat al celei care nu îºi poate închipui viaþa fãrã cel care a eliberat-o de tot ceea ce o înspãimânta ºi o încãtuºa. L-au luat pe Domnul meu, spune cu durere Maria. Mã întreb: în câþi tineri ºi-a gãsit loc aceastã durere? Câþi întreabã cu disperare: unde este Domnul meu? Câþi nu îºi gãsesc liniºtea pânã nu îl ating pe Dumnezeu?

Sper ca sãrbãtoarea Învierii Domnului nostru, stãpânul vieþii ºi al istoriei, sã facã sã creascã în tineri dorinþa de a-l întâlni pe Cristos ºi teama de a nu-l mai pierde!

Pr. Felix Roca

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 17

A-l mãrturisi pe Cristos cel înviat ste extraordinar ce s-a petrecut de Paºti, ºi totuºi E lumea merge mai departe ca ºi cum atunci nu s-ar fi întâmplat nimic. Oare nu trãim ºi noi ca ºi cum Isus nu ar fi înviat din morþi, iar prin Botez nu am fi devenit copãrtaºi la viaþa sa?

Sau în viaþa noastrã se poate vedea cã Isus trãieºte? Mahatma Gandhi – aºa se spune – a citit

evanghelia ºi a fost atât de cutremurat de ea, încât era cât pe ce sã devinã creºtin. Dar când a vãzut cum trãiesc creºtinii, a renunþat la planul sãu ºi a rãmas ce era: hindus. El nu a putut descoperi în ei cã Isus trãieºte. Doi misionari creºtini l-au întrebat odatã pe Gandhi de ce este atât de greu sã-i câºtige pe hinduºi pentru credinþa creºtinã.

Învierea!

E timpul când cerul emanã luminã, Mai altfel decât printr-un soare arzând; E ziua ce-n suflet se-aratã seninã, Chiar dacã mai bântuie neguri prin gând.

Nu-i loc pentru moarte, nici pentru tristeþe, În noua lucrare a Duhului Sfânt....

Un înger din ceruri ne spune bineþe, În timp ce aratã spre vidul mormânt.

Lipseºte, da, nu poate fi la pãstrare!

Rãstoarnã normalul în mult mai firesc: De astãzi nu-i moartea în lume mai mare, Ci cel ce-a-nviat ºi cu trupu-i ceresc.

Tresaltã, exultã ºi chiuie, lume, Cãci Tatãl din ceruri atât te-a iubit, Încât chiar pe Fiul l-a dat pentru tine ªi nu l-a cruþat când a fost rãstignit.

Cruþatã e însã de azi omenirea De tot ce-ansemnat sau înseamnã blestem, Cãci moartea în goana-i învaþã oprirea, Iar noi ne dorim, cu Cristos, sã-nviem.

E totul posibil, Cristos, înviatul, Unindu-ne lui prin credinþã ºi har.

Deºi se mai moare, de-acuma tot natul Salvat e de-a pururi de chinul amar.

Sã nu ne mai chinuie deci disperarea, Sã nu ne mai plângem de milã cu foc, Ajunge ca noi sã obþinem iertarea, Iar restul e har, e-nviere, e loc...

Pr. Cristian Chinez 18 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

Rãspunsul sãu a fost clar: „Voi ar trebui sã fiþi mai mult mireasmã a predicii de pe munte”.

La fel de bine s-ar putea spune: „Voi ar trebui sã fiþi mai mult mireasmã a Paºtelui, a lui Cristos cel înviat”. Isus a înviat, iar noi îi aparþinem, suntem pãrtaºi la viaþa lui pascalã. Cãci viaþa noastrã, cu tot ce þine de ea, nu mai stã sub semnul prevestitor al morþii, sub legea zãdãrniciei: oricum, totul se terminã curând. Dimpotrivã, deasupra vieþii noastre stã fãgãduinþa mãreþiei care urmeazã: noi nu ne îndreptãm spre moarte, ci spre viaþã. Într-o bunã zi, nu se va sfârºi totul, ci abia va începe cu adevãrat viaþa, anume ziua în care Cristos, viaþa noastrã, se va arãta în slava sa.

Corãbioara vieþii noastre, cu tot ce-i aparþine, nu se va mai îndrepta atunci spre apusul în moarte, ci spre rãsãritul nemuririi în Dumnezeu. Dacã trãim cu acest þel, al Domnului înviat, atunci se va putea citi ºi în noi cã Isus trãieºte. (Text preluat din „Cãlãuze spre Cristos”) Prelat Albert Holenstein

Mãreaþã zi de înviere Mãreaþã zi de înviere aduce-n lume mângâiere: „E goalã groapa, e pustie, Isus Cristos din morþi învie, Fereºte piatra la o parte ºi calcã-nvingãtor pe moarte, κi pune iadul la picioare ºi-anunþã lumii liberare!”

Tablete spirituale

Redivivus e vezi abandonat de toþi

T amicii? Te simþi împresurat din toate pãrþile? Poþi con-

stata cã ceea ce cu greu îþi vine s-o numeºti viaþã te striveºte?

Eºti în stare sã te consideri Mãreaþã zi aduce veste: „Cristos în groapã nu mai este, pânã ºi pe tine însuþi duºman A înviat, e viu, trãieºte, al morþii somn îl pãrãseºte, al propriei fiinþe, din cauza Ucide moartea, o învinge, nu mai e loc pentru a plânge. slãbiciunilor de care nu mai El înviind, pe noi ne-nvie, schimbând tristeþea-n bucurie!” scapi odatã?

Mãreaþã zi în lume sunã ºi rãspândeºte vestea bunã: Poate cã nu ai ajuns încã în „Isus cel mort pentru pãcate din morþi fiinþa sa o scoate, punctul cel mai de jos al scuAlungã orice suferinþã ºi-aduce vieþii biruinþã, fundãrii, pentru a executa bãRevarsã-n lume fericire ºi-a Tatãlui milostivire!” taia de sprijin necesarã zvâcnirii de arc ce te poate lansa spre suprafaþã. Ai însã toate elementele potrivite reeditãrii a ceea ce pentru Cristos a însemnat experienþa Calvarului.

Important este de avut în vedere cã, numai trecând prin aºa ceva, se poate ajunge cu adevãrat la ceea ce, dincolo de momentul critic, trãit la maximum, înseamnã renaºtere, reînviere, reînnoire sau (fie ºi) a o lua de la capãt... Pe un alt plan... Într-o altã dimensiune...

Mãreaþã zi în lumea toatã anunþã vestea minunatã: Redivivus. Nu e un cuvânt „Cristos mormântul biruindu-l, în viaþã a-mbrãcat pãmântul. magic. Îmbracã însã toate Iatã-l mãreþ, în raza-i sfântã, pãmântu-ntreg voios îi cântã, aceste aspecte ce þin de re-, Cãci i-a schimbat Isus destinul. O, moarte, unde-þi este spinul?” dar ºi de înviere. Cãci vivus, în latineºte înseamnã „viu”, Mãreaþã zi vesteºte tare: „E mare zi de sãrbãtoare: fragmentul redi ne poate duce „Cristos îmbracã lumea toatã în haina sa imaculatã. cu gândul la redimensionare, A sa luminã ºi iubire destramã orice amãgire, Al morþii foc Isus îl stinge ºi, înviind, moartea o-nvinge”. iar divi la divin. Totul gândit în lumina a ceea ce pentru noi Mãreaþã zi la toþi vesteºte: „Cristos mormântul pãrãseºte, înseamnã har. Cu toate cãile Biruitor din morþi învie, Satana fuge cu furie. (mai ales sacramentale) ce pot Isus pãmântul lumineazã, întreg pãmântul jubileazã, efectua în noi minunea... ªi-n cer e bucurie mare: din bobul mort, grâu nou rãsare”.

Petru Ciobanu

Pr. Cristian Chinez

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Pelerinaj spre lumina învierii L

a origine, cuvântul „Paºte” înseamnã trecere. Pentru poporul evreu sãrbãtoarea anualã a Paºtelui amintea trecerea din sclavie la libertate, de la înrobirea din Egipt, la demnitatea independenþei în Þara Fãgãduinþei, trecerea de la pãcat la mântuire ºi de la întunericul prizonieratului la lumina libertãþii.

Trecerea spre Þara Aleasã a durat 40 de ani, timp în care poporul a rãtãcit prin pustiu, a trecut prin perioade de revoltã, de deznãdejde, de încredere, de convertire, de bucurie, de moarte ºi viaþã. A fost salvarea „in extremis” a unui popor iubit ºi ales de Dumnezeu.

Dumnezeu nu a voit sã mântuiascã „o mulþime”, „un popor sau un grup”, ci a dorit ca fiecare suflet sã îºi dobândeascã valoarea ºi reînnoirea sa umanã. Începând din Miercurea Cenuºii ºi pânã în Duminica Învierii am trecut ºi noi, poporul creºtin, printr-o astfel de trecere, strãbãtând un pelerinaj de 40 de zile, comparat de sfinþii pãrinþi ai Bisericii cu 40 de trepte pe un munte.

Am pornit de la condiþia noastrã de simpli muritori, de pãcãtoºi, de la ultima treaptã, cea adamicã... ºi am ajuns la ce-a de-a patruzecea unde îl gãsim pe Dumnezeul cel viu, pe Isus Mântuitorul sufletelor noastre, înviat, glorificat, în lumina dumnezeiascã a unei noi lumi.

Am traversat perioada de post, ca pe un drum al speranþei, al purificãrii, al renunþãrii la vicii

ºi orgolii, ca pe o cale spre vârful biruinþei.

Postul este o dulce logodnã cu Isus, un timp în care ar fi trebuit sã îi arãtãm mai mult ca oricând iubirea ºi fidelitatea, ucigând în noi orice formã de violenþã ºi de urã, evadând dintr-o viaþã sufocatã de tensiuni ºi de o atmosferã plumbuitã ºi transformând lumea realã într-o oazã de pace, încercând sã dãruim ºi celorlalþi luminã, cãldurã ºi un strop de credinþã, chiar dacã cei de lângã noi rãtãcesc încã în pustiul necredinþei. Îl iubim pe Isus glorificat ca Fiu al lui Dumnezeu ºi dorim sã-l urmãm pe drumul minunilor ºi la frângerea pâinii, dar l-am urmat ºi pe drumul crucii?

Am conºtientizat cã trebuie sã ne aruncãm la picioarele Tatãlui cu o încredere nemãrginitã cu sincerã umilinþã, gata sã îndurãm toate urmãrile greºelilor noastre ºi sã ºtim cã abia atunci vom fi cu siguranþã iertaþi ºi binecuvântaþi de Dumnezeu?

Nu trebuie sã uitãm cã sãrbãtoarea Paºtelui este precedatã de patimã ºi calvar, de trãdare, abandonare ºi umilinþã, durere ºi moarte, iar jertfa lui Isus este suprema dovadã de iubire, o iubire absolutã ºi necondiþionatã de nimic.

El, Isus Mântuitorul sufletelor noastre, continuã aceastã jertfã zi de zi atunci când reînnoim misterul „sfintei noastre credinþe”, când rostim cu evlavie ºi inima plinã de speranþã ºi de iubire la fiecare sfântã Liturghie: „Moartea ta o vestim,

20 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

Doamne, ºi învierea ta o mãrturisim pânã când vei veni”.

A mãrturisi Învierea Domnului nostru nu înseamnã altceva decât sã fim noi înºine implicaþi în procesul de eliberare spiritualã, prefigurat de Paºtele ebraic ºi mãrturisit mai târziu în suprema profeþie de rãscumpãrare a întregului univers prin Isus, cel care a avut puterea supremã asupra morþii ºi cel care ne-a eliberat din sclavia covârºitoare a pãcatului. În acest an, întregul univers se bucurã mai mult decât oricând deoarece clopotele de Paºte vestesc o mare biruinþã, sãrbãtoarea comunã a tuturor fraþilor creºtini: catolici, ortodocºi, protestanþi ºi neoprotestanþi.

Toþi vom celebra la unison aceastã sfântã mare sãrbãtoare ºi împreunã vom rosti; „Cu adevãrat a înviat ºi i s-a arãtat lui Simon Petru” (Lc 24,34).

Cristos a înviat!

Liliana Simion

ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa în Spania Sfântul Pãrinte va efectua o vizitã în Spania, în luna noiembrie. La 6 noiembrie, episcopul Romei va efectua un pelerinaj la Santiago de Compostella cu ocazia anului sfânt al sanctuarului, iar duminicã, 7 noiembrie, va consacra altarul marii biserici „Sagrada Familia” din Barcellona, opera arhitectului catolic Antonio Gaudì. Va fi a cincea cãlãtorie apostolicã internaþionalã a suveranului pontif în anul 2010, dupã cele programate în Malta, Portugalia, Cipru ºi Marea Britanie.

Ziua Tineretului „În pofida dificultãþilor nu vã lãsaþi descurajaþi ºi nu renunþaþi la visele voastre”, îndeamnã papa Benedict al XVI-lea tinerii, în Mesajul pentru Cea de-a XXV-a Zi Mondialã a Tineretului, care se celebreazã la 28 martie în Duminica Floriilor la nivel diecezan. Tema mesajului este întrebarea pusã lui Isus de tânãrul bogat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?”

(Mc 10,17). Mesajul a fost dat publicitãþii la 15 martie, fiind semnat la 22 februarie. Anul acesta s-au împlinit 25 de ani de la instituirea Zilei Mondiale a Tineretului, voitã de venerabilul Ioan Paul al II-lea. Ziua Tineretului va fi sãrbãtoritã în Dieceza de Iaºi, la nivel diecezan, la Cleja (Parohia „Sfântul Marcu”), duminicã, 2 mai.

Exerciþii spirituale Exerciþiile spirituale pentru Curia Romanã, în prezenþa Sfântului Pãrinte, s-au þinut între 21 ºi 27 februarie, în capela „Redemptoris Mater” din Vatican.

Meditaþiile cu tema „«Lecþiile» lui Dumnezeu ºi ale Bisericii despre vocaþia sacerdotalã” au fost propuse de preotul salezian

Enrico dal Covolo, 59 de ani, postulator general al familiei lui Don Bosco ºi profesor de literaturã creºtinã anticã la Universitatea Pontificalã Salezianã. Întâlnire de episcopi Cea de-a X-a Întâlnire a Preºedinþilor Conferinþelor Episcopilor din Sud-Estul Europei s-a desfãºurat la Chiºinãu (Republica Moldova), în perioada 25-28 februarie, pentru a analiza tema: „Drepturile ºi îndatoririle minoritãþilor catolice în þãrile din sud-estul Europei”. Au fost reprezentate nouã conferinþe

ale episcopilor din sud-estul Europei. Mons. Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova, a avut o intervenþie în plen. Catolicii din Republica Moldova reprezintã circa 1% din populaþie, organizaþi în 17 parohii, îndrumaþi de 18 preoþi diecezani ºi 16 preoþi cãlugãri. În diecezã, activeazã 42 de cãlugãri ºi cãlugãriþe, în 17 parohii. Dieceza are cinci studenþi teologi. Urmãtoarea întâlnire (a XI-a) se va desfãºura în perioada 3-6 martie 2011, în Cipru.

Comisie pentru Medjugorje A fost constituitã la Congregaþia pentru Doctrina Credinþei, sub conducerea card. Camillo Ruini, o comisie internaþionalã de investigaþie cu privire la Medjugorje, un sat din Bosnia-Herþegovina, care din anul 1981 este þintã de pelerinaj pentru milioane de persoane. În trecut, exista o comisie diecezanã care

apoi transferase chestiunea la Conferinþa Episcopilor din Iugoslavia, subliniind faptul cã fenomenul depãºea competenþa diecezei. Din cauza dezmembrãrii þãrii, episcopii din Bosnia ºi Herþegovina au cerut Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei sã se ocupe de aceastã problemã. Apariþiile de la Medjugorje ar fi început la 24 iunie 1981, când sfânta Fecioarã ar fi apãrut pe o colinã câtorva tineri cu vârsta cuprinsã între 12 ºi 20 de ani, prezentându-li-se ca regina pãcii ºi continuã pânã astãzi.

Pastoraþia romilor „Grija Bisericii faþã de romi în Europa: situaþie ºi perspective”.

Aceasta a fost tema întâlnirii directorilor naþionali pentru pastoraþia romilor în Europa, desfãºuratã la Vatican în perioada 2-4 martie. La acest eveniment, promovat de Consiliul Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor, a participat, din România, PS Petru Gherghel, responsabil naþional pentru pastoraþia migranþilor ºi itineranþilor în cadrul Conferinþei Episcopilor din România, însoþit de pr. Martin Cabalaº din Bucureºti. S-a discutat despre denunþarea nedreptãþilor ºi inegalitãþilor nedemne, fenomenele de rasism, manifestãrile împotriva romilor, responsabilitãþile ºi atitudinile negative ale romilor faþã de ambientul social în care trãiesc, fiind accentuatã atenþia pastoralã pentru romi ºi paºii pentru incluziunea socialã a acestora.

Comemorare În diferite locuri din lume, în special în El Salvador ºi în restul Americii Latine, a fost marcatã la 24 martie, cea de-a 30-a aniversare a asasinãrii PS Oscar Arnulfo Romero, arhiepiscop de

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 21

San Salvador, totodatã ºi Ziua de Rugãciune ºi Post pentru Misionarii Uciºi în Biserica Universalã (în anul 2009, în lume, au fost uciºi 37 de misionari).

Sfânta Liturghie de comemorare a fost prezidatã de card. Adolfo Quezada Toruño, arhiepiscop de Ciudad de Guatemala. Celebrãri euharistice au fost ºi în alte dieceze din El Salvador, în aproape toate principalele oraºe din America Latinã, precum ºi în diferite þãri europene. Oscar Romero a fost ucis la altar în timpul celebrãrii jertfei euharistice, la 24 martie 1980.

Seminar internaþional La Mãnãstirea Carmelitã de la Snagov-Ciofliceni s-a desfãºurat, în perioada 5-7 martie, seminarul internaþional de formare „Educaþia pentru religie ºi pentru cultura diversitãþii”, cu tema „Practici de mediere pentru o educaþie multireligioasã ºi multiculturalã. Competenþe ale educatorului creºtin”. Au participat cadre didactice din învãþãmântul preuniversitar din România, trei episcopi ºi persoane implicate în formarea ºi educarea tinerei generaþii. Din Dieceza de Iaºi au participat PS Aurel Percã, pr. Iosif Bisoc, OFMConv., inspector ºcolar diecezan, fr. Daniel Ciobanu, directorul Liceului „La Salle” din Pildeºti, ºi sr. Regina Horvat, director al Grãdiniþei „Sfânta Familie” din Gherãeºti.

Ziua Amintirii Un „stagiu de formare în cercetãºie” pentru pãrinþi, în zilele de 13 ºi 14 februarie, ºi „Ziua Amintirii” lui Baden Powell, la 21 februarie, cu depunerea promisiunii a 33 de noi cercetaºi din toate ramurile au fost douã evenimente organizate de cercetaºii din Parohia Pildeºti

pentru a sãrbãtori a 153-a aniversare de la naºterea lui Robert Baden Powell (Londra, 22 februarie 1857), lord englez ºi mare educator, care în anul 1907 a pus baza la cea mai mare miºcare educativã din lume: Cercetãºia – Scoutul –, care actualmente are 28 de milioane de membri ºi peste 300 de milioane de foºti membri care trãiesc în lumea de azi dupã principiile lui. Toþi fac parte din OMMS (Organizaþia Mondialã a Miºcãrii Scout) cu sediul la Geneva.

INOMC 2010 Cea de-a X-a Întâlnire Naþionalã a Operatorilor din Media Catolice (INOMC), cu o temã legatã de radio, s-a desfãºurat în perioada 15-19 martie la Oradea, în incinta sediului Radio

Maria. Au participat operatori media (presã scrisã, birouri de presã, audio vizual ºi internet) din diecezele sau eparhiile catolice din þarã. Din Dieceza de Iaºi au fost prezenþi pr. Cornel Cadar, pr. Laurenþiu Dãncuþã ºi pr. Petru-Sebastian Tamaº. Întâlnirea s-a bazat mai mult pe practicã ºi participarea la realizarea programelor Radio Maria împreunã cu redactorii de la acelaºi post de radio: interviuri, emisiuni, reportaje, transmisiuni de rugãciuni, Liturghii ºi a evenimentului de la Cluj din ziua de 19 martie: hramul Eparhiei de Cluj-Gherla – Sfântul Iosif.

22 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

Întâlnire AC Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman a gãzduit, la 27 februarie, cea de-a doua întâlnire diecezanã a adulþilor din Acþiunea Catolicã. Tema a fost: „Preoþi ºi laici împreunã responsabili pentru viitorul Bisericii ºi al lumii”. Au participat membri ºi simpatizanþi din 17 parohii unde este prezentã Acþiunea Catolicã a Adulþilor în Dieceza de Iaºi, coordonaþi de responsabilii sectorului. Dupã temele prezentate – „Modele de preoþi ºi laici din istoria Bisericii Catolice”, de pr. Iosif Dãmãtãr, ºi „Preoþi ºi laici împreunã responsabili pentru viitorul Bisericii ºi al lumii”, de Ana Broºteanu, responsabila diecezanã ACA –, la grupurile de discuþii, s-au împãrtãºit experienþe de colaborare între preoþi ºi laici concretizate în diverse activitãþi, importanþa implicãrii, colaborãrii ºi dialogului preot-laic într-o parohie.

Misiuni populare În Parohia Pustiana s-au þinut misiuni populare cu tema „Depistarea ºi înlãturarea pãcatelor din viaþa noastrã”, în perioada 11-14 martie, predicator pr. Alois Moraru; Liturghia de încheiere a fost prezidatã de PS Aurel Percã. În aceeaºi perioadã, misiuni populare au fost ºi în Parohia Bijghir, cu tema: „Familia creºtinã”, predicator pr. Iosif Pãuleþ; Liturghia de încheiere a fost prezidatã de PS Petru Gherghel. Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi a organizat misiuni populare cu tema: „Viaþa noastrã în unire cu Dumnezeu”, în perioada 19-21 martie, avându-l predicator pe pr. dr. Nagy-György Attila din Braºov; Liturghia de încheiere a fost prezidatã de PS Petru Gherghel. Au mai fost misiuni populare la Roman

„Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (18-21 martie) ºi la Horgeºti (25-28 martie), predicator fiind pr. Petru Vernica.

Consiliu Prezbiteral PS Petru Gherghel a convocat sesiunea de primãvarã a Consiliului Prezbiteral, la sediul Episcopiei de Iaºi, pentru ziua de luni, 22 martie. Dupã o meditaþie introductivã, au fost analizate temele: Anul Sfintei Preoþii, în desfãºurare ºi la încheiere, vizitele „ad limina” ºi „ad fratres”, probleme ale învãþãmântului catolic, mandatul decanilor ºi al celorlalþi responsabili de oficii; sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti ºi propunerea unei colecte speciale, icoana Maicii Domnului de la Cacica ºi restaurarea ei, imaginea PS Anton Durcovici la 100 de ani de la sfinþirea ca preot, probleme administrative ºi de organizare.

Exerciþii pentru tineri La Barticeºti se organizeazã exerciþiile spirituale pentru tineri, în casa Slujitoarelor Iubirii Milostive, în perioada 7-9 aprilie, cu tema „Pace vouã!”. Taxa de participare (pentru cei care

au posibilitatea) este de 25 lei. Înscrierile se fac la telefoanele: 0233/781441; 0233/781073 ºi 0728/356759 (sr. Cecilia Radãvoi); 0765/689050 (pr. Iulian Butnaru).

Olimpiade La Bacãu s-a desfãºurat, la 20 martie, Olimpiada de religie romano-catolicã, etapa interjudeþeanã. Oradea va gãzdui, între 7 ºi 10 aprilie, Olimpiada de religie romano-catolicã, etapa naþionalã, pentru clasele de liceu ºi pentru liceele teologice.

Faza interjudeþeanã (diecezanã) a Olimpiadei de religie romano-catolicã, se va desfãºura la 9 aprilie, la Bacãu, pentru clasele V-VIII. Numiri PS Petru Gherghel a fãcut urmãtoarele numiri ºi transferuri în Dieceza de Iaºi: pr. RichardVasilicã Toth – paroh la Pralea (instalarea s-a fãcut la 21 februarie); pr. dr. Florin Spãtariu – maestru ºi dirijor al corului catedralei „Adormirea Maicii Domnului” ºi al catedralei „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi (de la 1 martie); pr. Valerian Enãºcuþ – în Franþa.

A trecut la Domnul Pr. ªtefan Babiaº, decan de Bucovina ºi paroh de Suceava, a trecut la cele veºnice în dimineaþa zilei de 21 martie, în biserica din Suceava, în urma unui infarct. S-a nãscut la 29 aprilie 1960 la Baineþ – Suceava. A copilãrit în Vicºani, o comunitate de polonezi din Parohia Siret.

Dupã clasele primare fãcute la Vicºani, a absolvit ªcoala generalã de 10 clase în anul 1977 la „C.N. Eudoxiu Hurmuzachi” Rãdãuþi, ªcoala de Cantori în anul 1979 la Iaºi ºi Institutul Teologic din Iaºi în anul 1986. A fãcut armata în perioada 1979-1980 la Focºani. A fost sfinþit preot la 29 iunie 1986 de cãtre ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Rãdãuþi (1986-1988), Iugani (1988-1989), paroh la Soloneþu Nou (1989-1996), Gura Humorului (1996-2006) ºi Suceava (2006-2010). La 15 martie 2005 a fost numit decan de Bucovina ºi membru al Consiliului Prezbiteral. A fost înmormântat în ziua de 24 martie, la Siret.

Pe scurt

6 martie: Zi de formare „AC – dialog între generaþii” pentru membrii ºi simpatizanþii sectorului adulþi din AC zona Roman la Parohia „Sfânta Tereza” din Roman 7 martie: Vizita PS Aurel Percã în comunitatea din Câmpulung Moldovenesc 7 martie: Depunerea voturilor perpetue de cãtre Marius Bereºoaie (Gherãeºti) în Congregaþia „Mica Operã a Divinei Providenþe” („Don Orione”), în Parohia „Mater Dei” din Roma 13 martie: Acordarea „missio canonica” profesorilor de religie din zona Oneºti – Moineºti, la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti 13 martie: Întâlnirea naþionalã a responsabilelor comunitãþilor terezine, la Mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi, cu tema „Chemare ºi misiune. Mãrturia zilnicã despre Dumnezeu” 13 martie: Sesiune obiºnuitã a Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli, la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti 13 martie: Zi de formare cu tema: „Iubeºte cu toatã inima! Afectivitatea ºi sexualitatea dupã gândul lui Dumnezeu” pentru 120 de tineri, în aula sinodalã din Iaºi 13 martie: Zi de formare pentru membrii ºi simpatizanþii sectorului adulþi al Acþiunii Catolice, din zona Bacãu, cu tema „AC – dialog între generaþii”, în Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacãu 13 martie: Cea de-a doua întâlnire pentru 150 de animatori pentru „Vara împreunã 2010”, organizatã la „Iosefinii lui Murialdo” din Roman 14 martie: Conferirea lectoratului ºi acolitatului celor 16 studenþi din anul IV, respectiv celor 17 studenþi din anul V de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, la Liturghia prezidatã de PS Aurel Percã 16-17 martie: Seminarul internaþional „Communio nuptialis. Orient ºi Occident în dialog despre iubirea umanã ºi familie” la Roma, cu participarea unor profesori ºi preoþi din România 20 martie: Dezbaterea „Sã preþuim viaþa” pentru tinerii din Roman ºi din împrejurimi, la subsolul bisericii „Fericitul Ieremia Valahul” din localitate 27 martie: Calea crucii pe dealul Ciciola din Valea Mare, organizatã de Kolping Moldova 1 aprilie: Liturghia crismei în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi.

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Curier juridic Anton D. (Huºi). „Am formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe suprafeþe de teren pe care pãrinþii mei le-au deþinut anterior colectivizãrii.

Cererea mea a fost invalidatã printr-o hotãrâre emisã de comisia judeþeanã, deºi eu stãpânesc toate suprafeþele de teren, iar comisia localã a formulat propunere de validare a cererii mele. Pot sã contest hotãrârea emisã de comisia judeþeanã?”

Hotãrârea emisã de comisia judeþeanã poate fi contestatã în termen de 30 de zile de la data comunicãrii ei la judecãtoria competentã. La dosar, pentru soluþionarea cauzei, este necesar sã fie înaintatã documentaþia care a stat la baza emiterii hotãrârii pe care o contestaþi, iar pentru a verifica dacã terenul propus de comisia localã este acelaºi cu terenul deþinut de pãrinþii dv. ºi dacã terenul este liber, va fi necesar sã solicitaþi efectuarea unei expertize topometrice. Hotãrârea pronunþatã de judecãtorie poate fi contestatã, în cazul în care sunteþi nemulþumit, cu recurs, în termen de 15 zile de la data comunicãrii hotãrârii. Cererea nu se timbreazã ºi urmeazã a fi depusã la instanþa care a pronunþat hotãrârea pe fondul cauzei, urmând ca ea sã fie transmisã la instanþa superioarã.

A. Soci (Bacãu). „Unde se depun contestaþiile la procesele verbale de contravenþie?”

Procesele verbale de contravenþie pot fi contestate în termen de 15 zile de la data comunicãrii actului contestat la

instanþa în raza cãreia se aflã organul care a aplicat sancþiunea. În conformitate cu art. 16 din O.G. nr. 2/2001 „procesul verbal de constatare a contravenþiei va cuprinde în mod obligatoriu: data ºi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea ºi instituþia din care face parte organul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaþia ºi locul de muncã al contravenientului; descrierea faptei contravenþionale cu indicarea datei, orei ºi locului în care a fost sãvârºitã, precum ºi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãþii faptei ºi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileºte ºi se sancþioneazã contravenþia; indicarea societãþii de asigurãri, în situaþia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaþie, posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac ºi organul la care se depune plângerea”.

De asemenea, în conformitate cu art. 16 pct. 7 din acelaºi act normativ, „în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat sã facã cunoscut contravenientului dreptul de a face obiecþiuni cu privire la conþinutul actului de constatare. Obiecþiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menþiuni», sub sancþiunea nulitãþii procesului-verbal”.

24 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

În faza judecãþii, petentul poate solicita pentru a dovedi motivele din plângere proba cu înscrisuri ºi acte.

V. Cozianu (Iaºi). „Dacã am pierdut procesul, atât la instanþa de fond, cât ºi la recurs, pot promova contestaþie în anulare?”.

Atât contestaþia în anulare, cât ºi revizuirea sunt cãi extraordinare de atac ºi pot fi promovate ºi admise doar dacã vã aflaþi în una dintre situaþiile strict prevãzute de dispoziþiile art. 317-318 Cod procedurã civilã sau art. 322 Cod procedurã civilã... Astfel, conform art. 317 Cod procedurã civilã, „hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestaþie în anulare, pentru motivele arãtate mai jos, numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: – când procedura de chemare a pãrþii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinitã potrivit cu cerinþele legii; – când hotãrârea a fost datã cu cãlcarea dispoziþiilor de ordine publicã privitoare la competenþã.

Conform art. 318 Cod procedurã civilã, „hotãrârile instanþelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaþie când dezlegarea datã este rezultatul unei greºeli materiale sau când instanþa, respingând recursul sau admiþându-l numai în parte, a omis din greºealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Av. Mihaela Ciobanu

POªTA REDACÞIEI Gheorghe Ciobanu (Coz- Fecioarã Maria, sã o pãstrezi an la Eichstäkt (Germania), iar

meºti, Parohia Mogoºeºti Siret). „Doresc sã împãrtãºesc un eveniment tragic petrecut în viaþa mea ºi din care eu am scãpat ca prin minune. În vara anului 1944 aveam 14 ani ºi am hotãrât împreunã cu prietenul meu Dumitru, care avea 18 ani, sã mergem cu vitele la pãºunat pe valea Siretului... La un moment dat am intrat pe un teren minat unde trebuia sã pãºeºti cu mare atenþie. Prietenul meu mergea înainte, iar eu câþiva paºi în urma lui. La un moment dat s-au auzit douã bubuituri ºi eu nu am mai vãzut nimic, auzeam doar strigãtul de durere al lui Dumitru care repeta: «Am rãmas fãrã picioare». M-am frecat la ochi ºi ca prin ceaþã am vãzut picioarele prietenului meu într-o baltã de sânge. Am alergat în sat dupã ajutor ºi cu o cãruþã a fost transportat la spital. În drum spre Roman s-a oprit la Parohia Hãlãuceºti sã se spovedeascã, iar pe drum nu înceta sã spunã tatãlui sãu: «Eu am rãmas fãrã picioare, dar Gheorghe fãrã vedere». Avea mustrãri de conºtiinþã cã am intrat pe un teren foarte periculos. Ajunºi la spital, medicii s-au strãduit sã-l salveze, dar pierduse prea mult sânge ºi a murit pe masa de operaþie”.

Din lunga dv. mãrturie am selectat câteva pasaje. Este adevãrat cã aþi scãpat ca prin minune din acel pericol, dar este ºi mai important sã ºtim cã Dumnezeu, în iubirea lui, nu ne pãrãseºte niciodatã. Rugãciunea are un rol foarte important în viaþa noastrã ºi ne-a plãcut când aþi spus cã în interiorul dv. aþi auzit un glas care a spus: „Tu ai fost salvat datoritã evlaviei tale cãtre Preasfânta

toatã viaþa ta ºi sã nu treacã nici o zi fãrã sã reciþi sfântul Rozariu pentru sufletele din purgatoriu”.

Maria Bogliº (Botoºani). „Vã rog sã primiþi intervenþia mea târzie cu referire la articolul «Clãdirea Filarmonicii din Iaºi», cuprins în Almanahul «Presa Bunã» 2009, p. 177. În anul 1939 au absolvit Institutul Teologic Iaºi ºi au fost sfinþiþi 30 de preoþi, nu 21 cum apare în articol. A fost într-adevãr o promoþie de aur. I-am cunoscut pe unii dintre ei. În viaþã nu mai este nimeni.

Aproape toþi au suferit urgiile comunismului, plãtind cu sãnãtatea ºi chiar cu viaþa crezul credinþei noastre. Cu ocazia jubileului de aur în anul 1989, pr. Gherguþ ºi pr. Chelaru au þinut sã comemoreze amintirea consacrãrii întru preoþie a celor 12 preoþi care mai erau în viaþã la acea datã”.

Am înmânat scrisoarea dv. domnului Dãnuþ Doboº care lucreazã în Departamentul de Cercetare Istoricã al Diecezei de Iaºi. Iatã rãspunsul: Informaþia conþinutã de Almanahul „Presa Bunã” din anul 2009, p. 177, este corectã. Într-adevãr, în anul 1939 au absolvit diverse seminarii un numãr de 33 de preoþi, nu 30 cum afirmaþi dv., dintre care la data de 24 iunie 1939 au fost hirotoniþi în capela Institutului „Notre Dame de Sion” un numãr de 21 de preoþi, dintre care 20 au absolvit Seminarul „Sfântul Iosif ” din Iaºi, iar un altul a absolvit Seminarul din Fano (Italia). ªase preoþi care au studiat în strãinãtate au fost hirotoniþi la 18 martie 1939 la Roma (Italia), unul la 3 iunie acelaºi

alþi doi la 3 iunie acelaºi an la Poznan (Polonia). În sfârºit, alþi doi preoþi au fost amânaþi, neavând vârsta cerutã, fiind sfinþiþi la 13 august 1939, iar un alt preot din cauza bolii a fost sfinþit la 5 mai 1940 la Paderborn (Germania).

Valentin Dancã (Bacãu).

La pesimismul care reiese din cele scrise de dv., nu vã putem rãspunde decât cu o povestire pe care, la rândul nostru, am primit-o. În povestire e vorba de cafea. Nu înseamnã cã am crede cã e bunã pentru sãnãtate.

Dimpotrivã. Mesajul povestirii este important ºi pe acesta vã invitãm sã-l reþineþi. „Viaþa e ca o cafea bunã. Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toþi având joburi ºi poziþii de vis, maºini ºi case, au fãcut o vizitã unui fost profesor din facultate. Discuþia a alunecat treptat spre cât de stresantã ºi obositoare e viaþa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacã vor sã bea o cafea bunã ºi s-a întors din bucãtãrie cu un vas mare plin cu cafea ºi o mulþime de ceºti. Unele erau din porþelan fin, altele din sticlã, plastic, unele arãtând normal, altele foarte delicate ºi scumpe, unele cu inserþii aurite, altele cu toartã ciobitã, ºi i-a rugat pe fiecare sã se serveascã. Atunci când toþi aveau câte o ceaºcã de cafea în mânã, profesorul le-a zis: «Dacã aþi observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaºcã scumpã ºi finã, lãsând ceºtile simple ºi ieftine goale pe masã. E normal sã vreþi ceea ce e mai bun în viaþã, dar tocmai aceasta e sursa problemelor ºi a stresului pe care îl aveþi zi de zi. Nu conteazã ce fel de ceaºcã aþi ales, cafeaua are

aprilie 2010 · LUMINA CREªTINULUI · 25

acelaºi gust. Ceaºca nu adaugã nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar sã fie mai scumpã sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înãuntru. Ceea ce aþi voit voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaºca ºi totuºi inconºtient aþi ales cele mai scumpe ºi bune ceºti. ªi apoi aþi început sã vã uitaþi la ceaºca pe care o avea celãlalt, gândindu-vã cã e mai frumoasã decât a voastrã. Viaþa e ca o cafea bunã: jobul, banii, cariera, maºina, casa, hainele, poziþia în societate sunt ceºtile.

Doar ne ajutã sã ne trãim viaþa, dar nu sunt viaþa. Hainele pe care le avem, poziþia în societate ºi banii nu înseamnã viaþa...

Doar ne ajutã sã trãim viaþa.

Nu definesc ceea ce înseamnã viaþa. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioºi pe alþii care au mai mult ºi nu reuºesc sã se bucure de ceea ce au. Câteodatã, concentrându-ne doar pe ceaºcã, uitãm sã savurãm cafeaua. Savuraþi cafeaua, nu ceºtile! Cei mai fericiþi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri.

Cei mai fericiþi oameni ºtiu sã se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaþa sã fie frumoasã...». Viaþa trebuie trãitã aºa cum este, pentru cã ni s-a dat fãrã sã o cerem ºi ni se va lua fãrã sã fim întrebaþi”.

Monica Agu (Câmpia Turzii). „În revista din luna septembrie 2009 am primit un rãspuns la o scrisoare în care mi-am plâns toatã durerea ºi suferinþa sufletului meu. Cu lacrimi amare, am udat paginile, rând pe rând, frazã dupã frazã. Au fost lacrimile unei mame care îºi iubeºte copiii mai mult decât pe ea, al cãrui suflet suferã

mai mult decât suferã trupul copiilor sãi. Încrederea pe care mi-am pus-o în Domnul m-a fãcut sã depãºesc toate greutãþile ºi suferinþele. Abandonându-mã cu totul voinþei Domnului, starea mea sufleteascã s-a schimbat. Pentru aceasta nu ºtiu dacã-mi va ajunge o viaþã sã-i mulþumesc Domnului pentru toate harurile pe care mi le-a dat. Îi mulþumesc zilnic pentru cã ne iubeºte atât de mult; îi mulþumesc pentru cã s-a nãscut în cel mai sãrac loc din lume... Giovanni Papini a spus: «Dar noi, cei din urmã, cei mai pãcãtoºi dintre pãcãtoºi, te aºteptãm. Te vom aºtepta zi de zi, în ciuda netrebniciei ºi a neputinþelor noastre.

Toatã iubirea pe care vom fi în stare s-o stoarcem din inimile noastre pustiite, þi-o vom închina þie, cel rãstignit»”. Acum vreau sã vã mulþumesc pentru rugãciunile dv. Nu au rãmas fãrã rezultat; ºi pentru cã se apropie sãrbãtorile de Paºti vã urez tuturor sãrbãtori binecuvântate, Paºte fericit. Învierea lui Cristos sã vã bucure inimile, lumina lui Cristos sã vã lumineze calea”.

Vã mulþumim pentru gândurile pe care ni le-aþi împãrtãºit. Ne bucurãm pentru liniºtea pe care aþi cãpãtat-o prin credinþa în Cristos. Ne rugãm sã continuaþi sã creºteþi în aceastã credinþã.

Vã urãm ºi noi sãrbãtori binecuvântate de Dumnezeu.

Cristina Nemeº (Balan, jud. Harghita). „Sunt profesor de limbã ºi literaturã românã la Grup ªcolar «Liviu Rebreanu» din localitate. În prezent sunt doctorand, anul II, în cadrul Universitãþii Bucureºti, Facultatea de Litere. Vã scriu, cu

26 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2010

rugãmintea, dacã aveþi, sau ºtiþi unde aº putea gãsi cartea sau cd-ul cu lucrãrile care s-au susþinut în cadrul simpozionului „Orizonturi spre infinit”, deoarece aº dori sã o cumpãr, aceasta fiindu-mi utilã la teza de doctorat. De asemenea, m-ar interesa un program al conferinþelor ºi simpozioanelor pe care le organizaþi. Vã mulþumesc anticipat”.

Simpozionul de care sunteþi interesatã a fost organizat de pãrinþii franciscani în perioada 2-4 octombrie 2003. Încercaþi sã luaþi legãtura cu ei direct.

Nu avem alte informaþii afarã de ce s-a publicat pe situl diecezei (www.ercis.ro). Încercaþi sã intraþi ºi pe situl Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan: http://itrcf.ofmconv.ro.

De asemenea, vã precizãm cã nu avem un program al conferinþelor sau simpozioanelor, totul apare anunþat pe www.ercis.ro.

Urmãriþi situl ºi veþi fi la curent.

Iuliana Patraºcu (Târgu Mureº). „Sunt studentã în anul III la medicinã ºi aº dori sã ºtiu, dacã se poate, de ce în nici o bisericã romano-catolicã din oraº nu se oficiazã mãcar o sfântã Liturghie în limba românã? Nu se poate face nimic?”.

V-aþi adresat Episcopiei de Iaºi, care nu are jurisdicþie la Târgu Mureº. Aceastã localitate nu aparþine de Dieceza de Iaºi, ci de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba-Iulia: Str. Mihai Viteazu, 21, 510010-Alba-Iulia; jud. Alba; tel.: 0258/811689; 0258/811602; 0753/056935; fax: 0258/811454; e-mail: albapress@romkat.ro. Suntem convinºi cã dacã veþi lua legãtura cu cei de acolo veþi primi lãmuriri.

Preoþia lui Cristos Orizontal: 1) Cristos „a strãbãtut cerurile”, „ca sã devinã un… îndurãtor ºi vrednic de încredere pentru relaþiile cu Dumnezeu, ca sã ispãºeascã pãcatele poporului” (Evr 2,17) [2 cuv.] – Acum! 2) Greºealã – Greutate cu ambalaj. 3) Luat dintre oameni ºi pus pentru oameni în relaþiile cu Dumnezeu, orice preot le oferã pe acestea pentru ispãºirea pãcatelor (cf. Evr 5,3). 4) Dispozitiv la „rãzboi” – Titlu specific atribuit lui Isus Cristos în calitatea sa de unic mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni, în cadrul noii alianþe încheiate în sângele sãu, oferit ca „preþ de rãscumpãrare pentru toþi” (cf. 1Tim 2,5-6; Evr 9,15; 12,24). 5) Una lângã alta! – Oraº în Chile – Capabil.

6) Adevãrat, aºa cum este faptul învierii Domnului – Pe calapod! – Uniunea Europeanã (abr.). 7) În viaþã, aºa cum este Cristos dupã pãtimirea ºi moartea sa pe cruce – Instrument de suflat – Cu hasnã!

8) Pãºune – Radical chimic.

9) Banalã în sine! – Învãþatã de Fiul lui Dumnezeu „din cele ce a pãtimit” ºi prin care „a devenit cauzã de mântuire veºnicã pentru toþi cei care ascultã de el” (Evr 5,8.9). 10) Rege al Salemului, „preot al Dumnezeului Preaînalt”, dupã rânduiala cãruia este preoþia lui Cristos, determinatã de filiaþiunea divinã (cf. Evr 6,20; 7,1-3).

11) Actul de iubire prin care Dumnezeu, prin întruparea, moartea ºi învierea Fiului sãu,

îi elibereazã pe oameni de pãcat, îi împacã cu sine ºi le oferã garanþia vieþii veºnice. 12) Fãurite – Sens.

Vertical: 1) „Fiind strãlucirea gloriei ºi chipul fiinþei sale” (Evr 1,3), el este vrednic de crezare în raportul cu Dumnezeu Tatãl ºi milostiv în raporturile cu oamenii, întrucât cunoaºte slãbiciunile lor – Se transformã la sfânta Liturghie în sângele preþios al lui Cristos, vãrsat pe Calvar pentru rãscumpãrarea noastrã (cf. 1Pt 1,17) – Anul 1100 la romani. 2) Apariþii ale lui Cristos cel înviat – Jale.

3) Piatrã aºezatã la intrarea în mormântul lui Isus – „European University Institute” (abr.) – „Moºul” vine pe la gene! 4) Din nou (arh.) – La revedere! – Insulã în Marea Mediteranã. 5) Titlul ce exprimã superioritatea datã de Dumnezeu lui Isus Cristos faþã de îngeri ºi oameni (cf. Evr 1,6), odatã cu victoria sa totalã ºi definitivã asupra pãcatului ºi a morþii (2 cuv.). 6) Tiv la stofã – Nu sare departe de trunchi (neart.). 7) Zeitãþi – În suire!

8) Înãlþime împãduritã (reg.) – Localitate în Germania. 9) A selecta – „Trecerea” lui Cristos, prin care el „s-a aºezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu” (Evr 10,12), iar noi am fost renãscuþi la o speranþã vie, pentru o moºtenire veºnicã (cf. 1Pt 1,3-4). 10) A omite –

Etape. 11) Acut! – Împotrivire. 12) Înduratã de Cristos pentru fiecare om, ca sã reducã la neputinþã puterea Satanei ºi sã-i elibereze pe aceia care, de frica ei, erau reduºi la sclavie (cf. Evr 2,9.14-15) – Hainã de postav (reg.).

Dicþionar: PUCON, EAR, MALTA, ELSEN, RECLA. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „Preot în veac” din numãrul trecut: 1) PREZBITERI; 2) RASE – NRO – E; 3) ESEISTI – RR; 4) OCC – FELIAT; 5) TU – IAL – DIA; 6) IMPUNERE – C; 7) PA – TG – EII; 8) VACS – EU – NU; 9) ORA – UR – TEN; 10) TATA – EGALE.

Rezolvarea criptografiei „Te rog, Doamne...” din numãrul trecut: AS – CU – LT – AR – UGA – CI – UN – IL – E – CRE – D – IN – C – I – O – SUL – UI – T – AU – SI – D – APA – CE – ATA – CE – LUI – C – ARE – ARE – N – A – DE – J – DE – IN – T – IN – E. FOTO – VIDEO pentru evenimentul tãu Adrian CUBA, fotograf al Episcopiei de Iaºi tel. 0744-261084; www.fotonuntaiasi.ro

Curs diecezan de formare pentru educatorii ºi animatorii A.C.C. (Luncani, 19-21 februarie)

Depunerea promisiunii a 33 de noi cercetaºi (Pildeºti, 21 februarie)

Întâlnirea fraþilor guardiani ai Provinciei „Sfântul Iosif” (Bacãu, 22-24 februarie)

Întâlnirea diecezanã a membrilor Acþiunii Catolice Adulþi (Roman, 27 februarie)

Vizita PS Aurel Percã în Parohia Câmpulung Moldovenesc (7 martie)

Întâlnire naþionalã a terezinelor (Iaºi, 13 martie)

Întâlnire naþionalã a preoþilor catolici (Timiºoara, 15-18 martie)

Întâlnirea Naþionalã a Operatorilor Mass-Media Catolice (Oradea, 15-19 martie)