Lumina crestinului, nr. 10/2011

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXII octombrie 2011, nr. 10 (262) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Clãdirile Seminarului din Iaºi ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca bolnavii în stadiu terminal, în suferinþele lor, sã fie susþinuþi de credinþa în Dumnezeu ºi de iubirea fraþilor.

Intenþia misionarã Pentru ca Ziua Mondialã a Misiunilor sã facã sã creascã în poporul lui Dumnezeu pasiunea pentru evanghelizare ºi sprijinul faþã de activitatea misionarã cu rugãciunea ºi ajutorul material pentru Bisericile mai sãrace.

Apostolul iubirii (IX) Respect pentru casa Domnului Suntem obiºnuiþi sã-l considerãm pe Isus cel „blând ºi smerit cu inima”, aºa cum de altfel el însuºi ne-a spus: „Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima” (Mt 11,29a).

Poate surprinde, aºadar, episodul alungãrii vânzãtorilor din templu, relatat pe scurt de evangheliºtii sinoptici: Matei (21,12-13), Marcu (11,15-17) ºi Luca (19,45-46), dar mai pe larg de sfântul apostol Ioan (2,13-22).

Evenimentul are loc în preajma Paºtelui iudeilor. Isus urcã la Ierusalim ºi intrã în templu, locul central al cultului mozaic, dar se scandalizeazã de ceea ce vede aici, un întreg iarmaroc: vânzãri de boi, de oi, de porumbei, tarabe ale schimbãtorilor de bani. Improvizeazã un bici din funii ºi îi alungã pe profanatori, zicându-le: „Luaþi acestea de aici! Nu faceþi din casa Tatãlui meu o casã de negustorie!” (In 2,16b).

Nedumeriþi, iudeii vor o explicaþie a gestului lui Isus. El le spune: „Dãrâmaþi acest templu ºi în trei zile îl voi ridica!”

(In 2,19b). Este al cincilea moment revelator, notat de evanghelist în „cartea semnelor” (In 1,19-12,50), subtitlul „începutul revelãrii lui Isus” (In 1,19-2,12). Evanghelistul explicã foarte concis cuvintele lui Isus: „El însã vorbea despre templul trupului sãu” (v. 21), adicã de moartea ºi învierea sa care a întãrit credinþa discipolilor în Scripturi ºi în cuvintele spuse de Isus (v. 22). Prin urmare, un gest justificat ºi cu urmãri benefice pentru contemporani, dar ºi pentru întreaga Bisericã de-a lungul secolelor. În lumina acestui gest, învãþãm respectul datorat casei Domnului, care ne adunã pentru „ascultarea învãþãturii apostolilor, pentru comuniunea fraternã, frângerea pâinii ºi rugãciune” (Fap 2,42).

Mesaj terezian

Adevãrata iubire faþã de ai sãi „În viaþa de mãnãstire, dãruindu-se lui Dumnezeu, inima nu îºi pierde dragostea naturalã, din contra, ea sporeºte, devenind mai curatã ºi mai divinã. Maicã dragã, te iubesc cu aceastã dragoste, de asemenea ºi pe surorile mele; sunt fericitã sã lupt în familie” (Ms. C, 9r).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Inima Diecezei de Iaºi ºi inima inimii noastre nul acesta, în ziua de 29 sepA tembrie, Biserica localã de Iaºi trãieºte un nou ºi binecuvântat moment: jubileul de 125 de ani de la deschiderea Seminarului „Sfântul Iosif”, pentru ca tânãra Diecezã de Iaºi sã aibã proprii seminariºti ºi preoþi indigeni, care, cunoscând limba, cultura ºi obiceiurile locale, sã desfãºoare o activitate pastoralã mai bogatã, atât de mult aºteptatã de vrednicii credincioºi din estul Carpaþilor.

Fericitul episcop, care a dorit ºi a reuºit sã deschidã acest Seminar, a fost Nicolae Iosif Camilli, evenimentul petrecându-se la scurt timp dupã numirea sa ca episcop ºi pãstor al noii episcopii (27 iunie 1884), de cãtre marele papã Leon al XIII-lea. În felul acesta, dorinþa de veacuri a celorlalþi misionari din Vicariatul Apostolic al Moldovei, de a avea un Seminar, o casã de formare pentru clerul indigen, se transforma în realitate.

Era un început curajos, care ca orice început nu a fost uºor, ºi nici lipsit de griji din partea noului episcop. Dar marea dorinþã ºi convingerea profundã a pãstorului dedicat misiunii sale, Nicolae Iosif Camilli, ca ºi îndemnul primit de la papa Leon al XIII-lea, au fost încununate de succes. „Voinþa papei este voinþa lui Dumnezeu”, avea sã declare pãstorul diecezei în scrisoarea pastoralã despre Seminar (26 iulie 1893) adresatã preoþilor ºi

credincioºilor Diecezei de Iaºi, iar pentru împlinirea acestei voinþe, deºi era sãrac ºi lipsit de mijloacele necesare, binecuvântat de papa, s-a pus la lucru ºi a cheltuit pânã la ultimul ban, dotând Seminarul cu cele necesare. Cu un efort deosebit, a avut mângâierea de a deschide Seminarul „Sfântul Iosif” pentru cei dintâi trei seminariºti.

Un numãr mic, l-am putea chiar numi simbolic, dar un numãr ce ne poate duce cu gândul, iertaþi îndrãzneala, la începuturi, la Dumnezeu cel întreit care a fãcut ca totul sã creascã cu harul ºi lucrarea sa dumnezeiascã ºi sã se mãreascã fãrã încetare.

Acest început a fost aºezat sub ocrotirea sfântului Iosif, ocrotitorul celei mai sfinte familii din istorie.

Despre un astfel de mod de lucru al lui Dumnezeu ne vorbeºte însuºi Isus, când ne cheamã sã admirãm împãrãþia lui Dumnezeu, asemãnatã cu un grãunte de muºtar, un bob mic, care conþine în el un proiect ce creºte, pânã în veºnicie.

Când ne gândim la începutul Seminarului din 29 septembrie 1886, nu putem vedea oare aceeaºi imagine a grãuntelui de muºtar, care încet, încet a crescut, cu toate vitregiile timpului, ca un mare pom, o adevãratã instituþie, o adevãratã ºcoalã, prin care au trecut ºi s-au adãpostit la umbra altarului ºi a crucii ºi în ºcoala iubirii divine peste 600 de elevi dornici sã-l cunoascã pe Isus, iar mai târziu

sã-l facã cunoscut ca martori ai iubirii sale, mulþi dintre ei ajungând sã fie preoþi ºi apostoli ai timpurilor noastre.

Avem ocazia, acum, la popasul celor 125 de ani de istorie, sã retrãim bucuria unei constatãri ºi convingeri; avem un dar ceresc, o comoarã ºi un testament de la episcopul nostru Nicolae Iosif Camilli, o bogãþie inestimabilã, ocrotitã de ceilalþi vrednici episcopi, Dominic Jaquet, Anton Durcovici, Marcu Glaser, Petru Pleºca, precum ºi de ceilalþi pãstori ºi rectori. Suntem chemaþi sã o ocrotim, sã o iubim ºi sã o îmbogãþim, nu atât cu umilele noastre puteri, ci cu ajutorul ºi ocrotirea lui Isus, pãstorul suprem, a Maicii Preacurate, a sfântului Iosif ºi a patronilor cereºti, spre slava atotputernicului Dumnezeu, spre cinstea înaintaºilor noºtri, dar mai ales spre bucuria seminariºtilor noºtri ºi a bravilor ºi vrednicilor credincioºi din Moldova ºi din România.

Sfinþiile voastre, dragi seminariºti ºi persoane consacrate, iubiþi credincioºi, Retrãind ºi celebrând cu bucurie marele eveniment al celor ¾

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ 125 de ani de la înfiinþarea Se-

minarului de cãtre veneratul episcop Nicolae Iosif Camilli, ºi voind sã marcãm cum se cuvine acest act de profundã trãire de credinþã ºi iubire, în colaborare cu Institutul Teologic Romano-Catolic de Iaºi, declarãm anul academic 2011-2012 An Jubiliar al Seminarului ºi stabilim pentru acest aniversar câteva celebrãri ºi manifestãri oficiale: – ziua de 29 septembrie va fi o zi specialã de rugãciuni în Seminarul nostru, ca ºi în întreaga diecezã, iar la ora 18.30, în catedrala „Preasfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi vom celebra sfânta Liturghie de mulþumire ºi un Te Deum. La sfârºitul sfintei Liturghii va fi prezentatã lucrarea jubiliarã: „125 de ani de la înfiinþarea Seminarului catolic din Iaºi”, a pr. Alois Moraru; – la 1 octombrie va avea loc deschiderea oficialã a noului an academic 2011-2012, la sediul Institutului Teologic Iaºi, la ora 10.00, prin celebrarea sfintei Liturghii pontificale cu participarea tuturor pãrinþilor profesori, a personalului administrativ ºi a preoþilor din Iaºi ºi din împrejurimi, în prezenþa invitaþilor ºi a credincioºilor sosiþi din alte localitãþi. Acest act se va înscrie în programul celebrãrilor destinate anului jubiliar ca un prilej de comuniune, cu cei care ne-au deschis paginile de istorie pe care noi suntem datori a le continua; – ziua de 26 noiembrie 2011, momentul când se împlinesc 55 de ani de la redeschiderea secþiei române a Institutului Teologic Romano-Catolic la Iaºi,

o vom dedica mulþumirii ºi rugãciunilor faþã de providenþa divinã pentru harul ce ni l-a fãcut de a ne întoarce în casa noastrã, de unde seminariºtii au fost constrânºi sã plece în exil.

Acest lucru a fost posibil prin grija venerabilului episcop Petru Pleºca, un mare iubitor al Seminarului; – ziua de 10 decembrie, când vom comemora 60 de ani de la moartea episcopului martir dr. Anton Durcovici, pãstorul care ºi-a dat viaþa pentru poporul credincios al Diecezei de Iaºi, va fi un nou moment pentru întâlnirea în spirit cu cel care a devenit simbolul rectorului ºi maestrului de caractere, care a ºtiut sã dea cea mai curajoasã mãrturie de jertfã iubitoare ºi care ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã printre seminariºti.

– ziua Sfântului Toma de Aquino (28 ianuarie 2012) cu academia tomistã obiºnuitã dupã metoda practicatã de ºcoala pãrinþilor iezuiþi, cei dintâi formatori în Seminarul episcopului Nicolae Iosif Camilli din Iaºi; – 19 martie 2012: celebrarea patronului Seminarului, Sfântul

4 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

Iosif, sub ocrotirea cãruia a fost aºezat chiar de la început; – 29 iunie 2012: consacrarea de preoþi ºi noi pãstori de suflete, pentru care a fost întemeiat Seminarul „Sfântul Iosif” în Iaºi.

Aceste ºi alte momente speciale vor constitui pentru profesori ºi seminariºti ocazii fericite de aducere aminte de momentul înfiinþãrii Seminarului, casa de formare ºi pregãtire a celor ce vor sã-l cunoascã pe Isus ºi sã-l urmeze printre oamenii zilelor noastre. Împreunã cu episcopul nostru auxiliar Aurel, încredinþãm pãrintelui rector ºi tuturor profesorilor acest proiect aniversar cu propunerile menþionate ºi cu încurajarea noastrã. Îndreptãm cãtre seminariºti apelul nostru pãrintesc: sã descopere în istoria Seminarului din Iaºi programul marelui preot, Cristos, pentru pregãtirea viitorilor sãi colaboratori ºi prieteni, apostolii lumii de azi.

Cu binecuvântarea noastrã pãrinteascã ºi cu speranþa multor bucurii ºi împliniri.

Ca toþi sã fie una! ? Petru Gherghel, episcop

Actualitatea Cursuri de formare

Preotul ºi familia creºtinã În luna septembrie, Episcopia de Iaºi, prin Oficiului pentru Cler, a organizat la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi cursuri de formare teologicã, pastoralã ºi spiritualã pentru toþi preoþii angajaþi în activitatea pastoralã. Având ca temã „Preotul ºi familia creºtinã: colaboratori în ogorul Bisericii ºi martori ai împãrãþiei lui Dumnezeu în lume”, în cadrul acestora s-a analizat cum se poate ajunge la o mai bunã ºi strânsã colaborare dintre preoþi ºi familiile creºtine în principalele domenii de activitate ale Bisericii: viaþa liturgicã, activitãþile pastoral-educative ºi social-caritative. Cursurile s-au desfãºurat pe parcursul a trei serii (a câte 75 de preoþi): I: 5-9 septembrie, II: 12-16 septembrie, III: 19-23 septembrie. Mai jos sunt redate câteva impresii ale participanþilor.

Seria I M-am simþit obiectul grijii sfintei Maici Biserici locale de Iaºi prin organizarea de cãtre episcopul nostru de Iaºi, Petru Gherghel, a acestor cursuri.

Am putut observa interesul manifestat de preoþii participanþi prin atenþia, participarea activã ºi intervenþiile lor.

Am apreciat grija deosebitã a pãrintelui Eduard Soare, responsabilul cu Oficiul pentru Cler în diecezã, precum ºi a tuturor preoþilor relatori, din þarã ºi din strãinãtate.

A fost edificatoare prezenþa continuã în mijlocul nostru a ambilor sau a unuia dintre episcopii noºtri la toate cursurile, la sfânta Liturghie, la masã ºi chiar în timpul pauzelor. Ar fi fost de dorit ca acelaºi lucru sã-l facã ºi preoþii profesori din

Seminar, chiar dacã nu erau direct implicaþi în desfãºurarea cursurilor.

Demne de apreciat au fost atelierele cu grupul mare de preoþi (aproximativ 80) în care s-a putut discuta, comenta, face adãugiri, împãrtãºiri de opinii ºi experienþe, dar cred cã poate fi consideratã o lipsã faptul cã nu am avut parte de atelierele pe grupuri mici, care sã fie urmate de atelierele pe grupul mare de preoþi.

De un real folos a fost prezenþa invitaþilor, specialiºti, fie laici, fie preoþi, din þarã sau din strãinãtate.

M-am bucurat când, la sfârºitul fiecãrui curs, aveam ca pe ceva ce trebuia sã urmeze neapãrat cuvintele episcopilor noºtri, constituindu-se ori într-o încurajare, ori într-o îndrumare pãrinteascã pastoralã. În concluzie, zilele de formare au fost, aºa cum nota episcopul Petru în cuvântul final, o reîmprospãtare ºi o îmbogãþire a cunoºtinþelor ºi experienþelor noastre pastorale legate de tema anilor dedicaþi familiei ºi cãsãtoriei creºtine în dieceza noastrã.

Pr. Pavel Chelaru

Seria a II-a Cele aproape o sutã de ore petrecute de aproximativ 75 de preoþi, diecezani ºi franciscani, în Seminarul din Iaºi, în perioada 12-16 septembrie, au fost caracterizate nu doar de emoþia retrãirii atmosferei din anii de formare seminarialã, ci mai ales de bucuria revederii cu colegii de clasã, dar ºi cu cei mai mici sau mari, alãturi de care a avut loc instruirea în drumul spre Preoþie.

Concluziile finale au fost presãrate cu numeroase intervenþii din partea participanþilor, punând în comun „experienþa ºi pregãtirea noastrã..., pentru ca parohiile noastre sã aibã familii bune, de care sã depindã viitorul Bisericii ºi al lumii”, aºa cum a conchis episcopul Petru Gherghel. Preasfinþia sa a prezidat sfânta Liturghie de final, când i-am mulþumit lui Dumnezeu ºi organizatorilor pentru zilele frumoase ºi utile petrecute în Seminarul din Iaºi.

Pr. Alois Moraru

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Papa în Germania

Unde este Dumnezeu, acolo este viitor ãlãtoria apostolicã a papei C Benedict al XVI-lea în Germania s-a desfãºurat în perioada 22-25 septembrie. A fost a treia cãlãtorie a papei în pãmântul sãu natal, dar prima vizitã cu caracter oficial, deoarece a fost invitat de preºedintele federal al Germaniei. Papa a mai vizitat þara natalã în august 2005 pentru cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului de la Köln ºi în septembrie 2006 în Bavaria.

Cea de-a 21-a cãlãtorie apostolicã internaþionalã a lui Benedict al XVI-lea l-a purtat în trei dieceze ale Republicii Federale Germania: Berlin, Erfurt (în landul Turingia) ºi Freiburg (în landul Baden-Württemberg).

Motoul ales pentru aceastã cãlãtorie: „Unde este Dumnezeu, acolo este viitor”, porneºte de la predica pronunþatã de papa la sanctuarul Mariazell (Austria), în anul 2007, ºi vrea sã reafirme primatul lui Dumnezeu. Între evenimentele cele mai aºteptate s-au aflat discursul pe care papa l-a þinut în cursul vizitei la Parlamentul federal, întâlnirile cu reprezentanþii comunitãþii evanghelice germane ºi ai Bisericilor Ortodoxe, ºi cele cu exponenþii comunitãþilor ebraicã ºi musulmanã. În cele patru zile de cãlãtorie, papa a þinut 18 discursuri, i-a întâlnit pe preºedintele federal Christian Wulff, la rezidenþa prezidenþialã

de la Castelul Bellevue, ºi pe cancelarul Angela Merkel, la sediul din Berlin al Conferinþei Episcopilor din Germania.

La Erfurt, în capitala Turingiei, Benedict al XVI-lea a participat, în ziua de 23 septembrie, la întâlnirea ecumenicã în fostul Convent al cãlugãrilor augustinieni, în care Luther a început drumul sãu. Aici a întâlnit reprezentanþii Bisericii Evanghelice ºi a participat la o celebrare ecumenicã în prezenþa a circa 300 de persoane în cursul cãreia s-a citit un psalm al Bibliei în traducerea lui Luther. În cursul dupã-amiezii a vizitat sanctuarul dedicat Maicii Domnului din Etzelsbach, un loc caracterizat în mod special de persecuþiile comuniste împotriva creºtinilor.

Ultima etapã a cãlãtoriei a fost Dieceza de Freiburg (24-25 septembrie), într-o zonã a Germaniei puternic catolicã. Aici papa l-a întâlnit pe fostul cancelar german Helmut Kohl, unui dintre principalii protagoniºti ai procesului de reunificare germanã.

Deosebit de semnificative au fost ºi întâlnirile cu reprezentanþii Biserici Ortodoxe ºi cu catolicii angajaþi în ZdK (Zentralkomitee der deutschen Katholiken) – Comitetul Central al Catolicilor Germani –, care reprezintã o lungã tradiþie a apostolatului laicilor în Germania.

Ciclul întâlnirilor s-a încheiat la

6 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

Republica Federalã Germania • Stat în N Europei Centrale • Suprafaþa: 357.050 km2 • Populaþia: 81.799.000 (231 loc./km2) • Capitala: Berlin (3.400.000 loc.)

• Ziua naþionalã: 3 octombrie • Culte: luterani (30,8%), evrei (6%), islamici (5,4%), ortodocºi (2%), fãrã religie (29,6%), catolici (31,4%): dieceze: 27, episcopi: 70, parohii: 11.524, preoþi: 15.136, cãlugãri: 4.490, cãlugãriþe: 21.021, seminariºti: 798, diaconi permanenþi: 3.032.

Freiburg, sâmbãtã seara (24 septembrie), cu privegherea de rugãciune cu tinerii veniþi din diferite dieceze ale Germaniei ºi cu Liturghia de duminicã dimineaþã (25 septembrie) de pe aeroportul turistic.

Ce fel de Germanie a gãsit Benedict al XVI-lea în aceastã vizitã? Jean-Claude Périsset, nunþiu apostolic la Berlin, a rãspuns într-un interviu la Radio Vatican: „O Germanie asemãnãtoare societãþilor occidentale, în care credinþa nu mai este atât de mult trãitã, chiar ºi în cadrul Bisericii Catolice: practicanþii, cel puþin cei care frecventeazã sfânta Liturghie de duminicã, ating un pic peste 15 %, însã, în ciuda acestui fapt, în Germania persoanele se recunosc ca membre ale unei Biserici: o treime este catolicã, o treime este evanghelicã, iar o treime declarã cã nu are nicio apartenenþã religioasã”. (C.C.)

Sãbãoani

La 180 de ani a 8 km depãrtare spre nord de oraºul Roman se aflã L localitatea Sãbãoani, cu peste 9.000 de locuitori. Anul acesta s-au împlinit 180 de ani de la rãscoala localnicilor împotriva ocupaþiei ruseºti. Cu aceastã ocazie, în centrul localitãþii, la 7 august, a fost dezvelit ºi sfinþit un monument. Numele a 40 de persoane care au murit în rãscoala din 1831 au fost notate pe acest monument realizat de sculptorul Florin Zaharescu.

La 24 aprilie 1831 s-a petrecut un episod unic în istoria Moldovei.

Regulamentul organic le impunea þãranilor mãrirea impozitelor, a numãrului zilelor de clacã, a birului. Nemulþumirea a atins punctul culminant când li s-a cerut sã-ºi dea copiii la oaste. La 80 de oameni trebuiau sã dea unul, care sã rãmânã în armatã trei ani. Pentru ei era prea mult. Satele din jurul Romanului s-au grupat, încã de la începutul anului 1831, în jurul Sãbãoaniului, fiind localitate centralã ºi cea mai mare din zonã (peste 230 de gospodãrii).

La 20 februarie 1831, satele Rãchiteni, Adjudeni, Buruieneºti, Luþca, Tãmãºeni, Sterpu, Rediu, Sagna, Fârteºti, Oþeleni, Sãbãoani, Pildeºti ºi Gherãeºti au semnat un document prin care se obligau sã nu dea oameni pentru armatã. În cazul în care un sat nu ºi-ar fi respectat angajamentul, celelalte i-ar fi dat foc. Conform unui raport al viceconsulului prusian la Iaºi, satele se anunþau între ele prin semnale. Nimeni nu

era lãsat sã intre în sat, fiecare purta arma care i se potrivea (secure, furcã, sapã, hârleþ etc.), precum ºi o legãturã de fân cu care trebuia sã dea foc satului în caz cã erau nevoiþi sã-l pãrãseascã.

Garnizoana militarã ruseascã din Roman a trimis la Sãbãoani 300 de husari, care, când au vãzut mulþimea de oameni adunaþi în sat, s-au retras.

Luni, 24 aprilie 1831, dupã Duminica Tomei, au fost trimiºi 1.000 de infanteriºti însoþiþi de 500 de cavaleri. Dupã ce au simulat cã se întorc spre Roman pentru a-i deruta pe oameni, au intrat în sat ºi au înconjurat cimitirul care avea în centru biserica. Aici erau refugiaþi þãranii din Sãbãoani ºi din satele vecine. Este vorba de cimitirul vechi care împrejmuia biserica anterioarã celei actuale.

Comandantul armatei ruseºti a încercat sã rezolve conflictul explicând oamenilor cã recrutarea era necesarã pentru binele þãrii. La rãspunsul negativ al þãranilor, armata a tras trei salve pentru intimidare. Mulþimea a trecut la atac folosind pietre, ciomege, cuþite etc. Vreme de 20 de minute s-a dat o luptã corp la corp, dupã care pe turnul bisericii ºi-a fãcut apariþia steagul alb de pace ºi supunere.

Conform relatãrii trimise la Roma de superiorul catolicilor, în timpul încãierãrii au fost uciºi doi ofiþeri ruºi, 30 de þãrani din Sãbãoani, patru din Pildeºti, trei din Gherãeºti, unul din Barticeºti, unul din Prãjeºti ºi cinci

ortodocºi. Majoritatea au murit în bisericã. Au fost rãniþi grav alþi 35, care au murit în zilele urmãtoare. În cimitirul vechi din Sãbãoani au fost înmormântaþi 40, cãrora li se cunosc numele ºi vârsta. Numele lor, preluate din arhiva parohiei, au fost înscrise pe noul monument. Celor 24 de eroi din sat, care au murit la 24 aprilie 1831, li se adãugã alþi opt decedaþi în zilele urmãtoare (30 aprilie – 26 mai) din cauza rãnilor. Alþi opt morþi sunt din celelalte sate (cinci din Gherãeºti, doi din Iugani ºi unul din Prãjeºti). În total, pe monument sunt notate 31 de persoane cãzute la locul de luptã ºi nouã decedate în urmãtoarele zile. Printre ei se aflã tineri cu vârsta de 16 sau 17 ani, dar ºi vârstnici de 60 sau 80 de ani. În memoria celor cãzuþi, episcopul Aurel Percã (nãscut în localitatea Sãbãoani) împreunã cu un sobor de preoþi, dupã ce au dezvelit ºi sfinþit monumentul, au sãvârºit o Liturghie cu slujbã de pomenire. Comemorarea a adunat întreaga comunitate la monument ºi apoi în biserica „Sfântul Mihail, Arhanghelul”. Oamenii s-au rugat ºi ºi-au amintit de cei care s-au ridicat împotriva nedreptãþilor.

Pr. Cornel Cadar

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Centrul de Balneologie ºi Recuperare Medicalã oul Centru de Balneologie ºi Recuperare medicalã, N din cadrul Fundaþiei Medicale „Speranþa Bolnavilor” din Barticeºti, a fost sfinþit ºi inaugurat, vineri, 16 septembrie, în prezenþa PS Petru Gherghel, a PS Aurel Percã ºi a PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, a numeroºi preoþi, persoane consacrate, oaspeþi ºi credincioºi sosiþi din þarã ºi de peste hotare.

Proiectul unui centru medical la Barticeºti este destul de vechi, încã din anii grei ai comunismului, când preotul Mihai Rotaru a dorit sã ridice un astfel de centru. A plãtit cu suferinþã ideile sale, pe care de altfel nici nu a reuºit sã le materializeze, din cauza condiþiilor vremii.

Dupã anii comunismului, pãrintele Alois Fechet a dus la îndeplinire visul pãrintelui Rotaru ºi a realizat, între anii 1990 ºi 1995, clãdirea care generic este cunoscutã ca „Spitalul din Barticeºti”.

Astfel, de 15 ani, aici existã posibilitatea unor investigaþii

ºi tratamente în aproape toate specialitãþile medicale. Existã ºi un laborator de analize medicale, cu toate acreditãrile în domeniu, un centru de radiologie ºi ecografie, precum ºi o farmacie. Medicii, care provin fie din centrele universitare de la Iaºi, fie lucreazã la Roman, Bacãu ºi Piatra Neamþ, îºi oferã cu multã generozitate ºi dãruire timpul ºi priceperea, pentru a veni în sprijinul celor aflaþi în suferinþã, conferind ºi un plus de valoare acestei instituþii.

Ideea unui Centru de Balneologie ºi Recuperare Medicalã s-a nãscut în ziua de 13 mai 2009, la Cacica, cu ocazia pelerinajului bolnavilor, iar lucrãrile au început imediat dupã sãrbãtoarea Paºtelui din anul 2010. Providenþa divinã a fãcut ca persoane generoase sã rãspundã cu multã sensibilitate acestei provocãri. Principalul binefãcãtor al proiectului este pr. Antonio Rossi, de la Asociaþia „Chiese dell’Est” din Brescia (Italia).

Noul centru oferã posibilitatea unor tratamente de specialitate pentru o diversitate de boli, cum ar fi: afecþiuni reumatismale, neurologice-periferice, ginecologice, endocrine, circulatorii periferice, ale cãilor respiratorii, dermatologice; stãri de obosealã prelungitã ºi stres; recreere fizicã ºi psihicã; întreþinerea unei bune condiþii fizice.

Clinica dispune de aparaturã modernã de specialitate, de o piscinã cu apã sãratã (de la Sarata Bãi, jud. Bacãu, care are proprietãþi terapeutice deosebite) ºi de 40 de paturi pentru cei care doresc sã primeascã ºi cazare pentru perioada tratamentului.

Centrul Medical Barticeºti este în relaþie contractualã ºi cu Casa de Asigurãri de Sãnãtate din judeþul Neamþ, iar, în limita fondurilor disponibile, se pot face tratamente în sistem de asigurãri de sãnãtate. Pentru cei neasiguraþi, cât ºi pentru cei care doresc sã beneficieze de tratament de recuperare, existã ºi posibilitatea tratamentelor contra cost. Pentru mai multe detalii, cei interesaþi, sunt rugaþi sã apeleze la numãrul de telefon 0233/781441.

Pentru modul în care milostivirea lui Dumnezeu se manifestã faþã de noi, pentru persoanele generoase care susþin activitãþile noastre, pentru posibilitatea pe care o avem de a ne pune în slujba aproapelui, nu putem sã spunem decât: Deo gratias!

Pr. Mihai Budãu

8 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

Întâlnire a terezinelor ÎBorzeºti

Centrul Divinei Îndurãri ºi biserica „Sfântul Anton de Padova” din Huºi au gãzduit întâlnirea naþionalã de toamnã a terezinelor pe parcursul zilei de sâmbãtã, 17 septembrie.

Au participat Maria-Tereza Candian, directoarea generalã a Institutului „Sfânta Tereza a

Pruncului Isus”, pr. George Paºtiu, asistentul spiritual al institutului, veniþi din Elveþia, ºi peste 130 de membre ale institutului din þarã.

Dupã rugãciunea Laudelor a urmat conferinþa „Un nou sfânt, pr. Luigi Guanella”, susþinutã de pr. George Paºtiu. Au fost prezentate numãrul 20 al revistei

n conventul din Borzeºti al Fraþilor Minori Capucini, sâmbãtã, 17 septembrie, au avut loc douã evenimente: sãrbãtoarea aniversãrii stigmatizãrii sfântului Francisc ºi începutul anului de noviciat pentru ºapte tineri dornici sã-l urmeze pe Cristos dupã exemplul ºi regula seraficului pãrinte împreunã cu fraþii capucini.

La sfânta Liturghie a hramului au participat fraþii capucini, seminariºtii de la Liceul Catolic „Fericitul Ieremia”, noii novici ºi rudele acestora.

Prin cuvântul sãu de învãþã„Calea cea micã” ºi situl lansat turã, pr. Leon Budãu, custodele recent, www.terezine.ro.

La ora 11.00 a fost celebratã Fraþilor Capucini, a scos în evisfânta Liturghie pontificalã, denþã importanþa dãruirii totale prezidatã de PS Aurel Percã, având alãturi peste 15 preoþi. În cadrul celebrãrii euharistice, 15 terezine au spus „Iatã-mã, trimite-mã!” Dintre acestea, opt au depus primul angajament, ºapte au depus primele voturi, iar celelalte au reînnoit voturile pentru un an în faþa directoa- în slujirea lui Cristos, îmbrãcarea hainei franciscane fiind rei generale.

Fondatorul, epis- doar un prim pas în „sequela copul Aurelio Bac- Christi”, o etapã a formãrii care, ciarini (Lugano), re- dacã nu este urmatã de converpeta adesea: „Nu fiþi tirea personalã, de dãruire ºi de doar creºtine, fiþi a- jertfã, rãmâne doar un „prim postoli”, de aceea zi de zi sã- pas”.

Dupã momentul festiv al cemânþa creºte, iar talanþii primiþi trebuie înmulþiþi cu fiecare rerii din partea postulanþilor faptã bunã, cu fiecare activitate ca sã-l poatã urma pe Cristos pusã în slujba Bisericii, în sco- dupã exemplul sfântului Franpul de a duce lumii evanghelia. cisc ºi cel al îmbrãcãrii „hainei Urmãtoarea întâlnire va avea de probã”, sfânta jertfã a conloc la Iaºi, în primãvara anu- tinuat în aceeaºi atmosferã de sãrbãtoare. lui 2012.

Teodora Pantazi

Fr. Petre-Marian Ianoº

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Au spus „Da”

Roman

n capela Institutului Teolo-

Î gic Romano-Catolic Franciscan din Roman, sâmbãtã,

10 septembrie, a avut loc profesiunea solemnã a 14 fraþi franciscani conventuali, în cadrul sfintei Liturghii prezidate de ministrul provincial pr. Emilian Cãtãlin, alãturi de care au concelebrat un mare numãr de preoþi din diecezã, la acest eveniment fiind prezenþi ºi numeroºi credincioºi. În cuvântul de învãþãturã, pãrintele provincial a subliniat ce înseamnã în esenþã profesiunea solemnã: urmarea lui Cristos prin profesarea pentru toatã viaþa a sfaturilor evanghelice, pentru a duce la perfecþiune în iubire consacrarea baptismalã, dãruind întreaga viaþã pentru totdeauna lui Dumnezeu, în slujirea sa ºi a oamenilor”.

Fraþii care au fãcut profesiunea: Cristian Aiojoaei – Gherãeºti, Marius-Cãtãlin Alistar – Faraoani, Marcel Balint – Pildeºti, Vlad-Bogdan Bejan – Horleºti, Sergiu Bolog – Sagna, Mihai Dâscã – Gherãeºti, Eduard Enãºcuþ – Traian, Sergiu-Cãtãlin Farcaº – Târgu

E bine de ºtiut

Misionarii Verbiþi n sãrbãtoarea Naºterea SfinÎ tei Fecioare Maria (8 septembrie), cei 6.400 de misionari

Frumos, Iulian Ghiuzan – Adjudeni, Mihãiþã Herciu – Vãleni, Iosif Robu – Sãbãoani, Romeo Sumãnaru – Luizi-Cãlugãra, Marius Ciprian Tomulesei – Piatra Neamþ, Sebastian Vereº – Luizi-Cãlugãra.

Fr. Cristian Aiojoaei

Traian

n biserica parohialã din

Î Traian, la 8 septembrie, Misionarii Verbiþi, adunaþi în

prezenþa PS Petru Gherghel ºi a multor credincioºi catolici, au celebrat depunerea voturilor perpetue a fraþilor Claudiu Eva ºi Gheorghe Iordache ºi reînnoirea voturilor temporare ale fratelui Francisc Lisi. Au fost prezenþi pr. Gianfranco Maronese, provincial, alþi preoþi verbiþi, preoþi diecezani ºi persoane consacrate.

Pr. Gianfranco Maronese

10 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

verbiþi rãspândiþi în peste 70 de þãri în lume au amintit ziua întemeierii congregaþiei, care a avut loc la 8 septembrie 1875, prin opera sfântului Arnold Janssen, care a spus: „Dacã aceasta este opera lui Dumnezeu va avea un viitor ºi va depãºi toate dificultãþile, altfel vom recunoaºte cã am greºit ºi ne vom bate pieptul!”. Misionarii Verbiþi sunt prezenþi ºi în România, având o casã de reculegere la Traian ºi o casã de formare la Cordun.

Arnold Janssen s-a nãscut la 5 noiembrie 1837 la Goch (Germania). La 15 august 1861 a fost sfinþit preot pentru Dieceza de Münster. În 1873 a întemeiat publicaþia „Micul mesager al inimii lui Isus”. Prin inaugurarea unei case de formare în Steyl, ziua de 8 septembrie 1875 a devenit ziua de întemeiere a Congregaþiei Misionarii Cuvântului Divin. Dupã patru luni a deschis o tipografie proprie. În anul 1885, la primul capitul general, comunitatea s-a constituit ca o congregaþie misionarã cu numele de Societatea Cuvântului Divin (SVD, Societas Verbi Divini), cu misiunea de a vesti evanghelia printre necreºtini.

La 8 decembrie 1889 a întemeiat Congregaþia Misionarã „Slujitoarele Duhului Sfânt”. În 1896, pr. Arnold a întemeiat congregaþie de clauzurã „Slujitoarele Duhului Sfânt de Adoraþie Perpetuã”. A murit la 15 ianuarie 1909. Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat sfânt, la 5 octombrie 2003.

ISTORIE Seminarul din Iaºi

125 de ani de la înfiinþare S

-au împlinit, la 29 septembrie, 125 ani de la deschiderea Seminarului Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi.

Dupã ce, la sfârºitul secolului al XIV-lea ºi începutul celui urmãtor, s-au cristalizat primele forme de organizare teritorialã a catolicilor din Moldova, apar ºi primele încercãri de organizare a unui seminar pentru tineri indigeni: în anul 1591, s-a dorit înfiinþarea unui seminar pentru clerul indigen la Cotnari; în anul 1632, preotul Paul Bonnici propunea deschiderea unui seminar la Suceava; la 6 noiembrie 1642, în cadrul Sinodului de la Cotnari s-a elaborat un plan pentru înfiinþarea unui seminar la Iaºi; în anul 1752, episcopul Raimund Stanislau Jezierski a cerut aprobarea papei Benedict al XIV-lea pentru deschiderea unui seminar destinat tinerilor moldoveni; în anul 1845, episcopul Paul Sardi reuºeºte sã deschidã Micul Seminar pentru seminariºtii indigeni la Iaºi; în octombrie 1858, sub influenþa episcopului Anton de Stefano, programul Partidului Unionist prevedea organizarea clerului catolic cu toate instituþiile necesare; la 14 august 1860, ministrul Mihail Kogãlniceanu aducea la cunoºtinþa Misiunii Catolice din Moldova dorinþa guvernului ca sã se înfiinþeze

un seminar catolic în Primul local al Seminarului din Iaºi satul Sãbãoani; la 16 octombrie 1864, episcopul Camilli a dus tratative apare în Monitorul oficial de- cu pãrinþii iezuiþi din Polonia, cretul domnesc semnat de dom- cu care s-a ajuns la un consens, nitorul Alexandru Ioan Cuza iar în ziua de 1 august 1885 s-a pentru înfiinþarea unui seminar încheiat un Pactum. Peste câîn România de peste Milcov, teva zile, la 13 august, episcopul iar la 20 octombrie acelaºi an Camilli a fost asigurat de careste publicat Regulamentul Se- dinalul Giovanni Simeoni de minarului Catolicu din Româ- posibilitatea deschiderii Seminia de preste Milcov; la 18 apri- narului diecezan la Iaºi. Având lie 1880, i se recomandã episco- sprijinul a patru iezuiþi ºi apropului Fidelis Dehm ca sediul barea Congregaþiei De Proviitorului seminar sã fie la Ro- paganda Fide, la 29 septemman etc. Toate aceste iniþia- brie 1886, sub auspiciile Celui tive nu au fost de lungã duratã; Preaînalt ºi a ºefului miliþiilor ele au fost doar la nivel teoretic cereºti: arhanghelul Mihail, sau, atunci când începeau sã episcopul Camilli declarã deschis Seminarul Catolic al Episse concretizeze, din lipsa unui copiei de Iaºi. Primul an ºcolar personal calificat sau din lipsa a început cu trei elevi, dupã bunurilor materiale, nu puteau care au fost primiþi încã ºase, fi durabile. director fiind numit pr. FranLa 16 septembrie 1881, papa cisc-Xaveriu Habeni.

Leon al XIII-lea l-a numit episDin cauza lipsei fondurilor cop titular de Mosynopolis ºi necesare construirii unui edivizitator apostolic al Moldovei ficiu propriu, seminarul a fost pe Nicolae-Iosif Camilli, care, deschis în clãdirea folositã ºi la 10 august 1883, a prezentat de episcopul Sardi, clãdire reCongregaþiei De Propaganda stauratã ºi datã în folosinþã la Fide proiectul de reformã pri- 10 octombrie 1886, în ziua sfânvind o mai bunã pastoraþie în tului Francisc Borgia, când s-a Missio Moldavica, insistând pen- celebrat o sfântã Liturghie sotru deschiderea unui seminar lemnã ºi au mulþumit împrepentru clerici indigeni. Având unã Domnului pentru marele toatã încrederea în soluþionarea dar pe care l-a fãcut Bisericii cererii sale din partea Congre- din Moldova.

Pr. Alois Moraru gaþiei De Propaganda Fide, octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Sfânta Fecioarã Maria, Regina Rozariului A

ceastã comemorare a fost instituitã de sfântul papã Pius al V-lea, pentru a aminti victoria obþinutã în anul 1571, la Lepanto, asupra flotei turceºti, în ziua de 7 octombrie, care în acel an era o zi de duminicã.

La început se numea Sfânta Maria a Biruinþei ºi se sãrbãtorea numai la Roma ºi în împrejurimi, în prima duminicã din octombrie. În anul 1716, sãrbãtoarea a fost extinsã la întreaga Bisericã, iar sfântul Pius al X-lea, în anul 1913, a stabilit ca zi definitivã a comemorãrii ziua de 7 octombrie, sub titlul de sãrbãtoarea Preasfântului Rozariu. Calendarul nou, din anul 1960, a reþinut numele de Sfânta Maria a Rozariului. Într-un anumit sens, aceastã comemorare cuprinde toate sãrbãtorile închinate Mântuitorului ºi Preacuratei, deoarece, prin rugãciunea Rozariului, participãm zilnic la misterele de bucurie, de durere, de slavã ºi de luminã ale Domnului nostru Isus Cristos, fiul Fecioarei Maria.

Rugãciunea Rozariului este izvorâtã din dragostea creºtinilor faþa de Maica Domnului.

Ea constã în împletirea unei coroane de roze spirituale, prin recitarea a 20 decade formate din câte un „Tatãl nostru”, zece

„Bucurã-te, Marie” ºi, în încheiere, „Slavã Tatãlui”. Aceste 20 decade sunt împãrþite în patru grupe de câte cinci, fiecare grupã fiind dedicatã comemorãrii anumitor fapte ºi mistere din viaþa Domnului nostru Isus Cristos ºi a preacuratei Fecioare Maria: cinci mistere de bucurie, cinci de durere, cinci de slavã ºi cinci de luminã. În mod obiºnuit, se recitã zilnic numai câte o serie de mistere, ºi în decurs de patru zile, se realizeazã un Rozariu complet, minunatã împletire de rugãciune vocalã ºi contemplare interioarã, participare vie la bucuriile, durerile ºi slava Mântuitorului Isus, a Maicii sale ºi a Bisericii.

Obiectul care este folosit pentru numãrarea rugãciunilor rostite, ºiragul de mãtãnii, este de origine foarte veche. Pustnicii din pãrþile Rãsãritului foloseau pietricele pentru a þine seamã de numãrul rugãciunilor vocale pe care îºi propuneau sã le rosteascã. În mãnãstirile medievale, fraþii laici, scutiþi de recitarea oficiului divin al preoþilor, deoarece nu cunoºteau limba latinã, îºi împlineau datoriile lor de pietate repetând de un anumit numãr de ori rugãciunea „Pater noster”; în acest scop, urmând sfatul sfântului Beda Venerabilul, au folosit coliere formate din boabe înºirate pe o sfoarã. O tradiþie

12 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

venerabilã afirmã cã însãºi Maica Domnului s-a arãtat sfântului Dominic ºi i-a propus sã adauge la rugãciunea „Tatãl nostru” ºi „Salutarea îngereascã”, formând Rozariul de astãzi. Ea a promis cã recitarea cu pietate a sfântului Rozariu va fi o armã puternicã pentru îndepãrtarea ereziei albigenze, care cuprinsese o mare parte din Italia ºi Franþa.

Cãlugãrii dominicani au devenit susþinãtori înflãcãraþi ai acestei rugãciuni ºi au întemeiat confraternitãþile Rozariului, ai cãror membri se obligau sã recite zilnic, în întregime sau în parte, sfântul Rozariu.

Papa Pius al V-lea, fost membru al Ordinului Sfântului Dominic, a încurajat ºi a recomandat oficial recitarea lui. În scurtã vreme, Rozariul a devenit o rugãciune universalã a creºtinãtãþii catolice, un fel de „Breviar al credincioºilor”, considerat la fel de valoros ca ºi Breviarul pe care preoþii ºi persoanele consacrate îl recitã zilnic. Sfântul Rozariu a devenit un izvor de înãlþare ºi de orientare spiritualã, atât în viaþa individualã, cât ºi în viaþa de familie.

Diana Gal

Sanctuare

Sanctuarul La Salette a Salette poate fi considerat al doilea loc de peleL rinaj al Franþei, dupã Lourdes.

Situat într-un loc pitoresc, pe vârf de munte, sanctuarul se aflã în sud-vestul Franþei, pe drumul dintre Grenoble ºi Gap. Mergând dinspre Grenoble, în localitatea Corps se vireazã la dreapta ºi, pe un drum de munte, cu multe serpentine, se urcã 14 km pânã la locul apariþiilor.

Totul a început la 19 septembrie 1846, pe vârfurile Alpilor, deasupra satului La SaletteFallavaux. Era pe la ora 15.00, când doi copii pãstoraºi, care pãzeau vacile, Maximin Giraud (11 ani) ºi Mélanie Calvat (14 ani), au întâlnit o „Doamnã frumoasã” plângând, toatã îmbrãcatã în luminã, care îi acoperea pe toþi trei ºi izvora dintr-un mare crucifix pe care Doamna îl avea la piept. Pe cruce era atârnat un cleºte ºi un ciocan.

La gât purta un lanþ destul de greu ºi era înconjuratã de o mulþime de trandafiri. Ea le-a încredinþat un mesaj de convertire pentru toate popoarele.

Vestea apariþiilor s-a rãspândit repede. Tatãl lui Maximin, care era un necredincios, s-a convertit la 8 noiembrie în acelaºi an. La 31 mai 1847, când s-a instalat crucea de pe munte, au participat 5.000 de pelerini.

La 19 septembrie 1847, primul aniversar al apariþiei, au fost prezenþi peste 50 000 de credincioºi. La 19 septembrie 1851, dupã o cercetare ºi anchetã riguroasã, episcopul de Grenoble, Philibert de Bruillard, a recunoscut autenticitatea apariþiilor.

Într-un document oficial, pãstrat la Roma, episcopul afirma: „Apariþia prezintã în sine toate caracteristicile adevãrului. Aºadar, toþi creºtinii sunt încredinþaþi cã pot sã accepte fãrã dubiu ºi cu certitudine prezenþa aici a Maicii Domnului… Recunoscãtori bunãtãþii lui Dumnezeu ºi Fecioarei Maria, autorizãm evlavia cãtre Maica Domnului de la La Salette…”. Mai târziu, în anul 1855, noul episcop de Grenoble, dupã o nouã anchetã, confirmã declaraþia predecesorului sãu ºi spune: „Misiunea pãstoraºilor s-a încheiat, aceea a Bisericii începe”.

Una dintre ideile dominante ale mesajului este pãstrarea duminicii: „V-au fost date ºase zile pentru a lucra, a ºaptea fiindu-mi rezervatã…, dar voi nu recunoaºteþi acest lucru…”. O altã idee persistentã în mesaj este importanþa rugãciunii ºi a Liturghiei duminicale: „Trebuie sã vã rugaþi mai bine, seara ºi dimineaþa…. În timpul verii merg la Liturghie doar câteva femei în vârstã, iar ceilalþi lucreazã în fiecare duminicã…, iar iarna, când nu ºtiu ce sã facã acasã, merg la Liturghie doar pentru a face glume despre religie…”.

Un mare susþinãtor al apariþiilor de la La Salette, dar ºi al mesajului de aici, a fost sfântul Ioan Maria Vianney.

Sanctuarul este situat în apropierea locului apariþiilor, la 1.800 m altitudine, într-un peisaj montan unic, greu de descris în cuvinte. Construcþia bazilicii a început în anul 1852 ºi s-a terminat în anul 1865. A fost declaratã basilica minor, în anul 1879.

Este o bisericã destul de simplã, cu douã turnuri deasupra intrãrii. Interesant este mozaicul de deasupra altarului, în care este reprezentat Isus pantocrator. În anul 1996, când se sãrbãtoreau 150 de ani de la apariþii, fericitul papã Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea trimisã episcopului de Grenoble, afirma: „În acest pãmânt binecuvântat, în urmã cu 150 de ani Maria ºi-a prezentat mesajul sãu. Acelaºi mesaj este valabil ºi azi pentru atâþia pelerine care urcã spre acest sanctuar… Îi încurajez pe toþi sã prezinte Fecioarei Maria durerile ºi speranþele lumii de azi… Pelerinii care vin aici sã fie martori ai reconcilierii pentru toate persoanele, familiile ºi popoarele”.

Pr. Iosif Dorcu

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Când idealul e nobil… emigra nu mai este astãzi un „moft”, ci mai degrabã A o soluþie, uneori este chiar „ultima soluþie”. ªi dacã altãdatã se plãteau bani grei pentru a ajunge în strãinãtate, astãzi, cu puþin, se ajunge în locuri nebãnuite.

Cu toate acestea, dincolo de consecinþele economice pozitive, pe termen lung, existã ºi multe efecte greu de prevãzut.

Iar „victima” este mereu aceeaºi, familia. În acest context, fiind student la una dintre universitãþile din afara þãrii, în cadrul unui curs de sociologie a trebuit sã facem un studiu pe teren. Trebuia sã întâlnim la ele acasã persoane singure, fie femei, fie bãrbaþi, care sã confirme teoria conform cãreia „Dacã unul dintre soþi l-a lãsat pe celãlalt în þarã, probabilitatea cã vor avea probleme în cãsnicie ar fi fost foarte mare”.

Am început sã mergem din casã în casã, acolo unde ºtiam cã sunt conaþionali de-ai noºtri, iar ceea ce am întâlnit, pot sã spun cã m-a uimit. Cazuri care mai de care mai dramatice, experienþe demne nu doar de romane, ci ºi de cartea recordurilor, dar ºi multe plãcute.

Toate se împleteau în dorinþa fiecãrei persoane de a-i fi mai bine.

Undeva spre searã, la o orã potrivitã, am intrat alãturi de un coleg într-o casã unde se afla doar un bãrbat. Era singur ºi prin bunãvoinþa care îl caracteriza ne-a captat imediat atenþia. „Sunt 12 ani, spunea el, de când sunt în aceastã þarã ºi încã

de la început am ales sã vin singur. Soþia este în þarã, se îngrijeºte de copii, iar eu…” Din ochi încep sã-i curgã douã lacrimi. Înghite în sec, apoi, vãdit emoþionat, continuã: „Nu e uºor!” În timp ce ne împãrtãºea din trãirile lui, privirea mi-a zburat pe una dintre fotografiile pe care le avea în vitrinã. Era un preot pe care îl cunoºteam bine, alãturi de alþi doi tineri. L-am întrebat dacã îl cunoaºte pe preot, iar el, din nou cu douã lacrimi în ochi, a continuat: „E fiul meu! Sincer vã spun, dacã nu era el, nu aº fi rezistat aici. ªi-a exprimat dorinþa de a deveni preot încã de când era mic, iar noi, pãrinþii lui, nu ne-am opus niciodatã acestei dorinþe. L-am încurajat, iar el a început drumul de formare. ªtiam cã nu-i va fi uºor, dar mai ºtiam ºi cã de modul în care ne vom înþelege, noi ca pãrinþi ai lui, va depinde liniºtea lui sufleteascã ºi curajul de a merge mereu înainte, indiferent de încercãrile pe care le presupune o astfel de chemare. ªi vreau sã vã spun cã încercãri au fost! Au fost multe!

Dar gândul meu era mereu la el ºi la ambientul pe care, ca tatã, trebuia sã-l creez pentru a putea duce la capãt planul pe care Dumnezeu îl avea cu el. ªi mai credeam un lucru; cã preoþia lui avea sã fie ºi o rãsplatã pentru sacrificiul meu ºi al soþiei mele, pentru sacrificiul nostru ca pãrinþi. ªtiu cã Dumnezeu nu lasã nimic nerãsplãtit!

Eu ºtiu un singur lucru, a continuat el, cã dacã existã fidelitate

14 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

în iubire ºi dacã soþii au împreunã acelaºi ideal, iar dacã idealul mai este ºi nobil, precum al nostru, chiar dacã sunt la mii de kilometri distanþã, soþii rãmân soþi, iar familia rãmâne familie. E important însã ca idealul sã fie mereu legat de Dumnezeu. Când e în afara lui, totul se nãruie, iar familia suferã”. În timp ce ne povestea cu entuziasm cum Dumnezeu nu l-a abandonat niciodatã în toþi aceºti ani, am gãsit un moment în care sã-l întrebãm ºi despre ceilalþi doi tineri din fotografie. „Ceilalþi doi sunt tot copii de-ai mei. La rândul lor sunt studenþi, dar nu ca sã devinã preoþi. Sincer sã fiu, dupã hirotonirea fiului preot, am decis sã continui sã rãmân ºi pentru ei. Au gânduri mari ºi sincere ºi meritã sã fie susþinuþi!

Cred cã în studiul dumneavoastrã despre familiile care emigreazã, trebuie sã spuneþi cã acolo unde Dumnezeu nu este abandonat, ºansa de reuºitã este de sutã la sutã. Doar el ºi idealurile nobile pe care ºi le fixeazã soþii pentru familia lor, indiferent de încercãri, þin familia unitã” (Marius).

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Gotfried, aºezat pe stâncã, a plâns multã vreme cu capul între mâini ºi ºi-a adus aminte de cuvintele tatãlui sãu: – Adesea în nenorociri, ajutorul lui Dumnezeu ni se pare foarte apropiat, dar apoi dispare din nou. Noi însã nu trebuie sã ne pierdem nãdejdea, cãci aceasta este numai o încercare, prin care Dumnezeu vrea sã ne facã desãvârºiþi în nãdejdea noastrã faþã de el ºi în rãbdarea noastrã. Mai târziu ne va ajuta cu atât mai mult. Dar chiar de ne-ar lãsa sã murim în mizeria noastrã, totuºi nu trebuie sã ne îndoim de dragostea lui de Tatã; cãci tot ce ne trimite Dumnezeu este spre fericirea noastrã, dacã nu în viaþa aceasta, cel puþin pentru cealaltã.

Cu aceste cuvinte ale tatãlui sãu se mângâia Gotfrid ºi a prins

din nou curaj. Nu a renunþat însã la speranþa cã va trece poate o altã corabie prin apropierea insulei ºi-l va lua de acolo. Dar de acum vremea devenea din ce în ce mai asprã. O toamnã târzie începuse sã aducã ploi mari ºi ploua necontenit, ziua ºi noaptea.

Adãpostul pe care ºi l-a ales Gotfrid la umbra cetinei de brad, era foarte bun pentru timpul verii, dar acum s-au schimbat lucrurile. Ploaia curgea cu nemiluita încât i-a udat complet culcuºul ºi nu mai gãsea nicãieri vreun colþiºor uscat, unde sã se adãposteascã ºi sã se odihneascã. De la o vreme ploile au mai contenit, dar iarna se apropia vãzând cu ochii. Vânturile reci au început a sufla ºi pãduricea de brad de pe stânca pleºuvã, în cea mai mare parte, nu mai era în stare sã le

opreascã din cale. Noaptea, sãrmanul Gotfrid nu putea închide ochii de frig ºi clãnþãnea din dinþi cât era noaptea de lungã.

– Ah, Dumnezeul meu, a spus el într-o dimineaþã, ce voi face când se va pune iarna de-a binelea? Dacã voi fi nevoit sã dorm pe pãmântul îngheþat ºi pe viforniþã, sigur voi îngheþa de frig. De aceea fã sã gãsesc un locuºor potrivit ca sã mã adãpostesc de frig ºi de umezealã!

S-a pornit în cãutarea unui asemenea loc. Între stânca cea mai înaltã de pe insulã, pe vârful cãruia se urca zilnic Gotfrid, ca sã observe în depãrtare dacã nu vine vreo corabie, ºi altã stâncã tot cam aºa de înaltã, se afla o vale adâncã, înverzitã. Gotfrid a vãzut-o de pe vârf ºi a admirat cu multã bucurie priveliºtea fermecãtoare ce se aºternea la picioarele lui, ºi mult ar fi dorit sã meargã în acea vâlcea, dar nu nimerea o potecã potrivitã pentru a coborî, întrucât stâncile erau prea prãpãstioase în aceastã direcþie. Cãuta sã gãseascã o altã cale pentru a ajunge acolo. În sfârºit, la vreo câteva sute de paºi mai departe de izvor a vãzut o stâncã, ce pãrea despicatã de sus pânã jos. El s-a urcat pânã la acea crãpãturã din stâncã ºi prin ea a ajuns fericit la valea cea îngustã. Aici a vãzut o peºterã într-o stâncã, a cãrei intrare era foarte bine mascatã de niºte brazi bãtrâni.

A intrat în acea peºterã, care de altfel era foarte spaþioasã, ºi a strigat plin de bucurie: – Aceastã peºterã pare fãcutã anume pentru mine. Aici pot sã mã adãpostesc de ploaie ºi de vânt rece. Tu te îngrijeºti de toate, o bunule Tatã din ceruri! De când mã aflu aici pe ¾

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre sfânta Tereza a Pruncului Isus

„Îmi place sfânta Tereza a Pruncului Isus pentru cã are faþã de înger” (Marina, 8 ani).

La o orã de catehezã, sora i-a întrebat pe copii: „Cine este sfânta Tereza a Pruncului Isus?” Fiecare copil a rãspuns diferit. Influenþat de trandafirii pe care îi are în braþe atunci când este reprezentatã, Marius (8 ani) a spus: „Este sfânta care vinde trandafiri”. „Pruncul Isus a iubit-o pe sfânta Tereza pentru cã ea îi ducea trandafiri” (Eduard, 9 ani).

La o orã de religie, un preot, vorbind despre viaþa sfintei Tereza a Pruncului Isus, printre altele le-a amintit cã ºi-a sfinþit viaþa în mãnãstire fãcând cele

mai umile munci. La o lucrare de control, la întrebarea: „Ce a fãcut sfânta Tereza în mãnãstire?”, Adrian (9 ani), a scris: „Se ocupa cu îngrijirea trandafirilor”. „Sfânta Tereza s-a dus în cer sã trimitã o ploaie de trandafiri” (Eusebiu, 9 ani). „Sfânta Tereza s-a sfinþit în mãnãstire alãturi de surorile ei” (Ana-Maria, 9 ani). „Tereza ºi-a sfinþit viaþa devenind a Pruncului Isus” (Marinela, 9 ani). „Dacã sfintei Tereza i se mai spune ºi a Pruncului Isus, înseamnã cã ea era la ieslea lui Isus la Betleem, atunci când s-a nãscut” (Violeta, 10 ani).

¾ insulã, tu te-ai îngrijit de hrana

Gotfrid ºi-a aranjat cât a putut gospodãria. ªi-a adus aici urciorul, oala de fiert, castronul ºi toate celelalte obiecte ale sale. Acum cãuta sã se pregãteascã pentru iarnã. A adunat cât mai multe lemne lângã peretele stâncii. A încercat sã facã foc în grotã, dar cât pe ce era sã-l înece fumul. Cãuta sã astupe câtuºi de puþin intrarea de la grotã, pentru a se feri de vânturile reci. A împletit din crengi un fel de uºã. Douã trunchiuri mari de brad înþepenite bine în pãmânt la intrarea în grotã, serveau ca þâþâni ºi usciori la uºã. În loc de balamale de fier a fãcut niºte gânjuri din ramuri de brad, ºi uºa se putea închide ºi deschide fãrã nici o greutate.

mea; m-ai ajutat sã gãsesc un izvor pentru a-mi potoli setea, ºi acum îmi dai ºi o locuinþã ca adãpost pentru iarnã. Oricât de grea ar fi încercarea pe care mi-ai trimis-o, totuºi vãd la fiecare pas dragostea ta pãrinteascã. O, cum aº fi eu oare în stare sã-þi mulþumesc vreo datã pentru atâtea binefaceri!

Gotfrid s-a apucat sã strângã cât mai mult muºchi ºi l-a împânzit ca sã se usuce la soare.

Cãci oricât de reci ar fi fost nopþile, în timpul zilei soarele ardea destul de tare. Seara ducea muºchiul uscat în grotã, ºi în aceastã nouã locuinþã a dormit chiar din prima noapte foarte bine.

16 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

„Îmi place de sfânta Tereza a Pruncului Isus pentru cã ºi ei îi plãceau copiii” (Georgiana, 9 ani). „Sfântã Tereza, tu þi-ai oferit copilãria ºi tinereþea Pruncului Isus, ajutã-mã sã mã sfinþesc ºi eu asemenea þie, ca sã devin ca ºi tine plãcutã lui” (Iuliana, 10 ani).

Prelucrare de sr. Monica Fabian

Crãpãturile din uºã le-a astupat cu muºchi. A lãsat doar o micã deschizãturã, pentru a putea zãri lumina zilei. De acum înainte îi era destul de cald în timpul nopþii, în aceastã vãgãunã. Ca vatrã de foc ºi-a ales un loc uscat sub o stâncã ieºitã mai în afarã, pe care a gãsit-o în aceeaºi vale. Aici pãstra mereu câþiva tãciuni aprinºi, ascunzându-i sub spuzã, pentru a putea aprinde cu uºurinþã focul în orice moment, punând pe el câteva vreascuri uscate. Aici îºi putea prãji peºtii ºi îºi putea fierbe mâncarea, iar când era frig, putea sã se încãlzeascã. În caz cã tãciunii se stingeau, avea la îndemânã amnarul, cremenea ºi iasca, pentru a aprinde focul. (va urma)

PENTRU TINERI

Urcuºul iubirii T

inerii care sunt exigenþi cu viaþa lor ºi nu se mulþumesc cu „surogate” ale iubirii, care se opresc sã analizeze propria viaþã ºi sã dea sens tuturor trãirilor, îºi dau seama cã gesturile cele mai intime care nu au corespondenþã la nivelul sentimentelor nu duc decât la faliment. Dacã o persoanã nu este cu adevãrat iubitã apare mereu riscul sã fie instrumentalizatã, sã fie folositã. „Înveliºul” pare sã fie foarte frumos, dar sã lipseascã „miezul”. Tocmai de aceea este nevoie de o „disciplinã” a iubirii. Castitatea (cuvânt care sperie atât de mult!) înseamnã autodisciplinã, stãpânire de sine, respect pentru celãlalt, educaþie a afectivitãþii ºi a sentimentelor. Acest „control de sine” nu este ceva negativ, ci conferã demnitate persoanei care ºtie sã îºi foloseascã inteligenþa ºi sã asculte adevãratele aspiraþii ale inimii. În acelaºi timp, castitatea înseamnã ºi respectarea demnitãþii celuilalt, efort pentru a evita atitudinea de „proprietar” al vieþii altcuiva care poate duce la a „uza” ºi a „abuza” de viaþa lui. Prin castitate, persoana devine armonioasã, maturã ºi plinã de pace interioarã. Aceastã puritate a spiritului ºi a trupului ajutã la dezvoltarea adevãratului respect de sine ºi în acelaºi timp dezvoltã capacitatea de a-i respecta pe ceilalþi ca persoane create dupã imaginea lui Dumnezeu. „Curãþia cere o ucenicie a stãpânirii de sine, care este o pedagogie a libertãþii

umane. Alternativa este clarã: ori omul porunceºte pasiunilor sale ºi dobândeºte pacea, ori se lasã aservit de ele ºi devine nefericit” (Catehismul Bisericii Catolice, 2341).

Care sunt mijloacele care ne pot ajuta sã „poruncim pasiunilor noastre”? Aceste mijloace pot fi: cunoaºterea de sine, un stil de viaþã sobru, capacitatea de renunþare, ascultarea faþã de poruncile lui Dumnezeu, practicarea virtuþilor morale ºi fidelitatea faþã de rugãciune. Toate acestea presupun efort, dar nimic serios nu se construieºte în viaþã fãrã o muncã asiduã.

Mentalitatea comunã vede lucrurile foarte banal ºi foarte interesat ºi de aceea înlãturã orice efort. Papa Benedict al XVI-lea i-a pus în gardã pe tineri de aceste lucruri vorbindu-le la Ziua Mondialã a Tineretului despre fidelitatea faþã de valorile propuse de Cristos: „ªtiþi bine cã atunci când nu se merge alãturi de Cristos, care ne conduce, noi ne rãtãcim pe alte cãrãri, ca aceea a impulsurilor noastre oarbe ºi egoiste, aceea a propunerilor care linguºesc, dar care sunt interesate, înºelãtoare ºi volubile, lasã golul ºi frustrarea înlãuntrul nostru (Omilia Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea la Privegherea de rugãciune). În aceeaºi celebrare, papa i-a îndemnat pe tineri sã se pregãteascã serios pentru viaþa de cãsãtorie: „Mulþi sunt chemaþi de Domnul la cãsãtorie, în care un bãrbat ºi o femeie, formând un singur

trup” (cf. Gen 2,24), se realizeazã într-o profundã viaþã de comuniune. Este un orizont luminos ºi exigent în acelaºi timp.

Un proiect de iubire adevãratã care se reînnoieºte ºi se aprofundeazã în fiecare zi, împãrtãºind bucurii ºi dificultãþi ºi care se caracterizeazã printr-o dãruire a totalitãþii persoanei.

Pentru aceasta, a recunoaºte frumuseþea ºi bunãtatea cãsãtoriei înseamnã a fi conºtienþi cã numai un context de fidelitate ºi indisolubilitate, precum ºi de deschidere la darul divin al vieþii, este cel adecvat pentru mãreþia ºi demnitatea iubirii matrimoniale (Omilia Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea la Privegherea de rugãciune).

A trãi în curãþie este ca o drumeþie la munte: este nevoie de mare efort pentru a ajunge în vârf, dar efortul este rãsplãtit de un peisaj de nedescris care este infinit mai mulþumitor decât oboseala drumului ºi care deschide perspective noi. A rãmâne la baza muntelui înseamnã a evita efortul, a trãi în banalitate ºi a pierde o astfel de perspectivã.

Pr. Felix Roca

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Pelerini la Madrid (II) Ziua a III-a: Italia, Monaco ºi Franþa

vãzut cu ochii noºtri cum muntele ºi marea se unesc, redând În a treia zi de pelerinaj am multe exclamaþii de «oau!»” continuat drumul prin Italia. (Andreea, Iaºi).

Prima oprire a fost la Genova Ziua a IV-a: Franþa ºi Spania Pegli, unde am fost gãzduiþi de A patra zi de pelerinaj a Surorile Zãpezii; acestea ne-au însemnat ºi ultima zi de drum. aºteptat cu disponibilitate. Am Dupã ce am strãbãtut Franþa participat la sfânta Liturghie, ºi o mare parte din Spania am într-o atmosferã din ce în ce ajuns în sfârºit la Madrid. mai prietenoasã ºi, prin interDrumul de patru zile a fost cu mediul predicii, am aprofun- adevãrat folositor pentru noi ca dat ºi mai mult ideea întâlnirii grup: experienþele prin care am trecut, timpul petrecut împrecu ceilalþi tineri.

Dupã un drum impresionant unã, împãrtãºirea momentelor pe Coasta de Azur, am oprit de bucurie, dar ºi a oboselii la Montecarlo, de unde am ne-au ajutat sã ne apropiem ºi plecat spre locul de cazare, în sã trãim pelerinajul ca un grup. „Odatã cu apropierea de Marsille. „O altã zi minunatã s-a în- oraºul Madrid, am observat un cheiat. Fiind o zi de mare sãr- numãr tot mai mare de tineri bãtoare, cum fiecare duminicã pelerini, dornici de a trãi eveeste de altfel, am celebrat sfânta nimentele importante ce se desLiturghie la un liceu unde Su- fãºoarã în aceste zile în capitala rorile Zãpezii au binevoit sã ne Spaniei, care a devenit capiserveascã un prânz ºi un de- tala tinerilor din întreaga lume” sert delicios. Le mulþumim din (Cristian, Iaºi). inimã ºi le dorim tot binele din Ziua a V-a: Prima zi la Madrid În dimineaþa primei zile la lume. Astãzi am avut ocazia sã vizitãm Monaco, care ne-a Madrid, fiecare dintre noi a avut oferit o priveliºte mirificã. Am program liber ºi posibilitatea

18 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

de a vizita oraºul, de a participa la diferite activitãþi culturale, religioase sau practice.

Aceasta a fost prima provocare în calitate de pelerini la Madrid, deoarece a trebuit sã facem faþã unor situaþii noi, aglomeraþiei din acest mare oraº.

Dupã-amiazã am participat la primul moment oficial, reprezentat de Liturghia de deschidere a ZMT care a avut loc în Plaza de Cibeles. La eveniment au participat peste un milion de tineri de pe toate continentele. A fost un moment încãrcat de bucurie ºi emoþie, deoarece toþi pelerinii ne-am unit în rugãciune. „Prima zi la Madrid a fost una nouã, plinã de entuziasm, aglomeraþie ºi cunoaºtere.

Aglomeraþie, pentru cã pe toate strãzile Madridului puteai vedea grupuri de tineri mai mult sau mai puþin numeroase din diferite þãri sau continente. Entuziasm, datoritã tinerilor plini de bucurie ºi viaþã, care cântã, zâmbesc ºi danseazã. Madridul, în aceste zile freamãtã de entuziasm ºi voie bunã, este capitala tinereþii. Cunoaºtere, deoarece ne-am plimbat ºi admirat galeriile de artã ale faimosului Muzeu Prado care reuneºte opere ale unor pictori celebri, cum

Tablete spirituale

Dialog anacronic T

u chiar nu te uiþi la televizor?” „Nu. ªi de ce aº face-o?” „Pentru o mie ºi unu de motive. Spre exemplu: ca sã te relaxezi; ca sã mai uiþi de ceea ce te preseazã; ca sã mai alungi singurãtatea; ca sã ºtii ce se întâmplã în lume; ca sã mai înveþi câte ceva într-un mod plãcut; ca sã-þi îmbogãþeºti imaginaþia; ca sã te distrezi; ca sã-þi umpli timpul cu ceva – de ce nu? – chiar folositor; ca sã înþelegi, din pãþania altora, cum se poate ieºi dintr-o situaþie; ca sã treci prin diferite emoþii, fãrã sã fii implicat în mod riscant; ca sã experimentezi în direct marile drame ale omenirii; ca sã fii pe fazã atunci când intri într-o discuþie... Dar ia stai puþin! Spune-mi tu mãcar un motiv pentru care nu o faci!” „Nu mi-ar mai rãmâne timp...” „A, da, înþeleg... pentru socializãri... facebook... chestii din astea...” „Nu! Nicidecum!” „Atunci?...” „Nu mi-ar mai rãmâne timp pentru multe..., printre altele: sã discut de-ale noastre cu cei din familie, sã fiu atent la problemele altora, sã intervin atunci când cineva are nevoie de ajutor, sã adresez un cuvânt drãguþ celor din jur... ºi, nu în ultimul rând, sã mã rog... mai ales Rozariul...” „!?!”.

„

ar fi Raffaello, Tiziano, Rembrandt, El Greco, Velazques, Rubens etc. Este uimitor cum prezenþa unor tineri poate rãspândi în jur atâta poftã de viaþã, zâmbete pe feþele tuturor ºi luminã oriunde merg” (Iuliana, Iaºi). „Ziua Mondialã a Tinerilor este un semn de bucurie ºi de comuniune cu mulþi tineri care cred în Isus. Faptul de a fi mulþi tineri împreunã cu noi e normal sã creeze aglomeraþii în spaþiile de servire a mesei, toalete, transport, vizite culturale, parcuri. Pentru mine ZMT este ºi o experienþã de a redeveni la ceea ce este esenþial în viaþa oricui, un mod de a ne purifica prin rãbdare ºi nu numai” (Gabriela Lungu, FCJ).

Ziua a VI-a: Prima zi de catehezã

bizantin de PS Bercea. La aceastã primã comuniune a tinerilor din România au participat atât tineri romano-catolici, greco-catolici, cât ºi tineri ortodocºi.

Dupã prânz am continuat cu bucurie activitãþile culturale ºi religioase, dar ºi descoperirea oraºului începute în ziua anterioarã. Am avut prilejul sã cunoaºtem oameni noi ºi sã socializãm cu aceºtia. O parte dintre tineri au participat la întâlnirea membrilor Acþiunii Catolice din întreaga lume. „Credinþa în Cristos ºi Biserica sa au fost principalele puncte dezbãtute în aceste zile petrecute la Madrid. Au fost zile pline de har, entuziasm tineresc ºi multã veselie. Credinþa în Dumnezeu este vie, puternicã ºi nu se stinge aºa cum ar dori unii” (Claudia Ferenþ). „Sunt de câteva zile la Madrid ºi pot spune cã este locul în care pot sã îmi manifest credinþa, aºa cum nu am mai fãcut-o pânã acum. Mã mândresc cã sunt româncã ºi mai ales romano-catolicã. Mã bucur cã ne manifestãm aceeaºi credinþã alãturi de o mulþime de alþi oameni care vorbesc diferite limbi ºi cã împreunã ne putem apropia mai mult de Dumnezeu” (Mihaela Ciobanu, Focuri, Iaºi).

Dupã micul dejun ne-am îndreptat cântând ºi plini de entuziasm spre parohia unde ne-am întâlnit cu toþi pelerinii din România. Am fãcut împreunã rugãciunea de dimineaþã, dupã care PS Virgil Bercea, episcop de Oradea, a fãcut cateheza cu tema „Tari în credinþã”. La catehezã, unii dintre noi au oferit mãrturii de credinþã ºi am primit rãspunsuri la întrebãri.

Cateheza a fost urmatã de sfânta Liturghie oficiatã în rit Anamaria Dãnilã ºi Ana-Maria Doboº

Pr. Cristian Chinez

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni Ziua Mondialã a Misiunilor

Aºa cum m-a trimis Tatãl...

P

entru mulþi creºtini, luna octombrie a devenit timpul mai intens de reflecþie ºi mai concret în a fi solidari cu cei ce activeazã în misiuni, ºi care, în ciuda atâtor dificultãþi, lucreazã cu dragã inimã pentru rãspândirea evangheliei.

Mesajul pe care Sfântul Pãrinte ni-l adreseazã în acest an pentru cea de-a 85-a Zi Mondialã a Misiunilor (23 octombrie) aminteºte de cuvintele Mântuitorului adresate ucenicilor dupã Învierea sa: „Aºa cum m-a trimis Tatãl, aºa vã trimit ºi eu pe voi” (In 20,21). În introducerea mesajului Sfântul Pãrinte evidenþiazã aportul papilor precedenþi, care au entuziasmat ºi motivat spiritul misionar, pentru cã însãºi credinþa se întãreºte dãruind-o!

Metoda de a dãrui credinþa þine de douã modalitãþi: a merge ºi a vesti! Mergeþi… este îndemnul care îl auzim la sfârºitul oricãrei celebrãri euharistice, ce ne trimite „în lume” pentru a mãrturisi ceea ce am experimentat. De aceea este esenþial a-l întâlni pe Cristos atât în rugãciune, cât ºi în celebrarea sacramentelor, pentru cã Domnul cel viu dã adevãrata forþã de a depãºi orice obstacol. Toþi cei care l-au întâlnit pe Domnul înviat au simþit nevoia de a-l vesti altora, aºa cum au fãcut cei doi discipoli din Emaus.

Vocaþia proprie a Bisericii este aceea de a fi misionarã. Ea existã pentru a evangheliza.

Aceasta este identitatea sa cea

mai profundã. Biserica este misionarã, pentru cã duce „vestea cea bunã” tuturor. Destinatarii vestirii evangheliei sunt toate popoarele. Evanghelia nu este un bun exclusiv al celui care a primit-o, ci este un dar care trebuie împãrþit, o frumoasã veste care trebuie comunicatã.

Deºi sunt douã milenii de creºtinism, activitatea misionarã este încã la începuturi.

Aceste începuturi nu trebuie sã le înþelegem ca ºi cum misiunea ºi-ar fi pierdut din urgenþã, sau cã nu s-au fãcut progrese.

Dimpotrivã, spre surprinderea noastrã, dupã douã mii de ani existã popoare care nu-l cunosc ºi încã nu au ascultat mesajul sãu de mântuire. Nu putem trece cu vederea schimbãrile culturale ºi miºcãrile de gândire din societãþile tradiþionale creºtine care împiedicã spiritul misionar. ªi aceasta se poate vedea în stilul de viaþã care face abstracþie de mesajul evanghelic; de exemplu: scopul vieþii se cautã în bunãstarea proprie, câºtigul facil, cãutarea carierei ºi a succesului, chiar cu riscul de a ignora valorilor morale. În faþa acestor pericole trebuie sã ne implicãm cu toþii pentru cã evanghelia este coresponsabilitatea tuturor botezaþilor, adicã a celor ce au devenit un „neam ales,... naþiune sfântã, popor luat în stãpânire de Dumnezeu” (1Pt 2,9). Evanghelizarea este un proces complex ºi cuprinde diferite elemente. Ea nu poate fi limitatã la

20 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

câteva momente ºi ocazii deosebite. Dimensiunea misionarã a Bisericii este esenþialã ºi de aceea trebuie sã fim interesaþi de activitatea misionarã în mod constant, ca parte integrantã a vieþii creºtine.

Obiectivul Zilei Mondiale a Misiunilor este acela de a susþine ºi consolida instituþiile care asistã ºi susþin în mod permanent ºi constant lucrãtorii misionari (cateheþii, preoþii, laicii).

Nu trebuie uitat faptul cã împreunã cu evanghelizarea trebuie susþinute proiectele care contribuie la îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã, lupta împotriva sãrãciei, acces la serviciile sanitare esenþiale ºi multe altele care ajutã la instruire. Aºadar, creºtinul care ajutã ºi susþine activitatea misionarã devine constructor al comuniunii, al pãcii ºi al solidaritãþii pe care Cristos ni le-a dãruit. Într-un mod cu totul special, Centrul Misionar împreunã cu preoþii ºi toate persoanele din misiuni mulþumeºte din inimã tuturor binefãcãtorilor care au ajutat ºi susþin în moduri diverse activitãþile noastre misionare.

Pr. Valentin Aenoaei

ªtiri • ªtiri • ªtiri Simpozion intercreºtin „Mãrturia Bisericii în lumea contemporanã” a fost tema celui de-al XII-lea simpozion intercreºtin desfãºurat la Salonic (Grecia), în perioada 30 august – 2 septembrie, organizat de Institutul Franciscan de Spiritualitate al Universitãþii Pontificale „Antonianum” din Roma ºi de Facultatea de Teologie Ortodoxã a Universitãþii „Aristoteles” din Salonic. Lucrãrile, desfãºurate în ºase sesiuni, au abordat tema contribuþiei ecumenismului la mãrturia creºtinã în lumea actualã, a pluralismului etic în cel de-al treilea mileniu, a mãrturiei Bisericii în mass-media ºi a contribuþiei Bisericii la miºcarea ecumenicã. Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, ºi papa Benedict al XVI-lea au trimis participanþilor mesaje.

Adunare a CCEE Alegerea noii preºedinþii, pentru cinci ani, a Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE) ºi Noua Evanghelizare în Europa a fost în centrul lucrãrilor Adunãrii plenare a preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din Europa, desfãºuratã la Tirana (Albania), între 29 septembrie – 2 octombrie. CCEE împlineºte 40 de ani de la înfiinþarea la 22 noiembrie 1971.

Congres euharistic La Dublin (Irlanda) se va desfãºura cel de-al 50-lea Congres Euharistic Internaþional în perioada 10-17 iunie 2012, cu tema: „Euharistia: comuniune cu Cristos ºi cu fiecare”. Detalii pe situl www.iec2012.ie, disponibil în limbile englezã, irlandezã, polonezã, spaniolã, italianã, francezã ºi germanã.

În anul 2008, congresul s-a desfãºurat în Quebec (Canada). „Oameni ºi religii” Cu lectura apelului la pace s-a încheiat, la 13 septembrie, la München (Germania), întâlnirea interreligioasã „Oameni ºi Religii”, organizatã de Comunitatea „Sant’Egidio” pe tema „Destinaþi sã trãim împreunã.

Religii ºi culturi în dialog”. Manifestarea, începutã la 11 septembrie, a stat sub semnul unei celebrãri importante: 25 de ani de la prima întâlnire interreligioasã organizatã la Assisi la iniþiativa fericitului Ioan Paul al II-lea. Urmãtoarea întâlnire va avea loc în anul 2012 la Sarajevo.

Canonizare Fericitul Alois Guanella, fondatorul Congregaþiei „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe” (1881), va fi canonizat de cãtre papa Benedict al XVI-lea la 23 octombrie. La eveniment va participa ºi un grup de persoane din Dieceza de Iaºi.

Alois s-a nãscut la Fraciscio di Campodolcino (Sondrio, Italia), la 19 decembrie 1842. A fost hirotonit preot la 26 mai 1866. A murit la 24 octombrie 1915.

A fost declarat fericit de papa Paul al VI-lea, la 25 octombrie 1964. Congregaþia este prezentã în România din anul 1993: în Dieceza de Iaºi prin Casa Providenþei (din 1993) din Iaºi; prin Casa „Sfântul Iosif” – Cãminul de Bãtrâni (din 2002), tot la Iaºi; prin Centrul Social de

Zi „Fericita Clara” din ªcheia ºi încã o comunitate la Sagna, din anul 2010.

Preoþi uciºi În localitatea Chocó (Dieceza de Apartodò), la graniþa Columbiei cu Panama, a fost ucis în mod barbar pr. Gualberto Oviedo Arrieta, parohul din Capurganá.

Corpul fãrã viaþã al preotului catolic a fost gãsit la 13 septembrie în locuinþa sa, cu craniul sfãrâmat. Avea 34 de ani ºi a fost hirotonit preot acum doi ani. Este al ºaselea preot ucis în Columbia în anul 2011. Între anii 1984 ºi 2011 în aceastã þarã au fost uciºi doi episcopi, nouã persoane consacrate ºi trei seminariºti. În Nicaragua, pr. Marlon Ernesto Pupiro Garcia, 40 de ani, paroh la biserica „Neprihãnita Zãmislire” din La Concepcion, la Masaya, a fost înmormântat la 24 august dupã ce fusese gãsit decedat la 23 august, fiind dat dispãrut de trei zile.

Novenã prolife Organizaþia „Saint Michael The Archangel”, iniþiatoarea campaniei „Un milion de rozarii pentru pruncii nenãscuþi” (6-8 mai), anunþã cel de-al doilea eveniment anual multinaþional pentru salvarea de la avort ºi protejarea copilaºilor din sânul matern: novena prolife constã în nouã zile de rugãciune, începând cu 29 septembrie ºi pânã în 7 octombrie inclusiv. În perioada novenei, cei doritori pot oferi câte o Liturghie mãcar o datã ºi se vor ruga zilnic cel puþin un Rozariu. Intenþiile sunt: pentru salvarea de la avort a pruncilor nenãscuþi ºi – pentru ca în þara noastrã sã punem capãt avortului ºi sã fie adoptatã o legislaþie creºtinã a familiei.

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Întâlnire fraternã În Conventul „Sfântul Anton” din Istanbul a avut loc, la 30 august, o întâlnire fraternã la care au participat fraþii Custodiei de Orient ºi Þara Sfântã aflaþi în aceastã perioadã la Büyükdere pentru exerciþii spirituale, precum ºi Excelenþa sa Louis Pelâtre, vicar apostolic de Istanbul, ºi Sanctitatea sa Bartolomeu I, patriarh ecumenic, împreunã cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe aflate sub jurisdicþia Patriarhiei Ecumenice. Bartolomeu I ºi-a exprimat bucuria

de a se afla în mijlocul fraþilor ºi aprecierea pentru prezenþa ºi activitatea acestora desfãºuratã pe teritoriul Turciei, evidenþiind cooperarea dintre Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã. Întâlnirea a inclus un moment de rugãciune în biserica franciscanã „Sfântul Anton” din Istanbul.

Cursuri prolife Asociaþia „Familia ºi Viaþa” din Roman organizeazã cursuri de învãþare a metodei ovulaþiei Billings în vederea iniþierii în utilizarea acestei metode, cursanþii urmând sã devinã învãþãtori de metodã. Cursurile vor avea loc la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiþi din Traian în douã etape: 7-9 octombrie ºi 21– 23 octombrie. Persoanele care intenþioneazã sã participe nu trebuie sã fie neapãrat cadre medicale, ci pot fi de

orice profesie. Informaþii suplimentare: Asociaþia Familia ºi Viaþa, Str. ªtefan cel Mare, nr. 228, Roman, telefon: 0233/742505 (10.00-17.00); www.familiasiviata.ro, e-mail: afav_roman@hotmail.com.

Milostivirea divinã Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, prin Academia Teologicã „Anton Durcovici”, a organizat, la 30 august, conferinþa „Fericitul Ioan Paul al II-lea, apostol al milostivirii divine ºi enciclica «Dives in misericordia»”, la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfânta Tereza” din Bucureºti. Au susþinut conferinþe: pr. prof. univ. dr. Jan Michniak (Cracovia), pr. prof. univ. dr. Tadeusz Rostworowski, SJ (Cracovia) ºi conf. univ. dr. Ecaterina Hanganu (Iaºi).

Conferinþele au fost reunite într-un volum coordonat de Ecaterina Hanganu ºi apãrut la Editura „Presa Bunã”.

Sãrbãtoarea roadelor A 13-a ediþie a Zilelor Culturii Polone a fost marcatã ºi la Soloneþu Nou, în perioada 8-10 septembrie. În mod tradiþional, cea de-a treia zi a fost dedicatã cunoaºterii comunitãþii poloneze, prilej cu care a avut loc Sãrbãtoarea Roadelor (Dozynki).

Liturghia de deschidere a fost oficiatã de PS Petru Gherghel, asistat de 15 preoþi din Decanatul de Bucovina, trei preoþi din Cracovia ºi unul din Ucraina.

Omilia a fost rostitã de pr. prof. dr. Andrzej Zwoliñski de la Universitatea „Ioan Paul al II-lea” din Cracovia. La ofertoriu, cele 14 asociaþii ale Uniunii Polonezilor din România au prezentat coºuri cu roade ºi cununi de spice pentru a fi sfinþite.

22 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

Sesiune CER Pentru prima datã o sesiune a Conferinþei Episcopilor din România s-a întrunit în Dieceza de Chiºinãu (Republica Moldova), în perioada 20-23 septembrie, la invitaþia PS Anton Coºa, cu prilejul împlinirii a 20 de ani la cârma acestei dieceze ºi zece ani de la înfiinþarea episcopiei.

Episcopii au vizitat mai multe obiective social-pastorale din Chiºinãu, Stãuceni ºi Creþoaia. În comunicatul final, episcopii îi îndeamnã pe credincioºi sã participe la recensãmântul populaþiei din 20-31 octombrie ºi sã-ºi declare identitatea catolicã. În cadrul lucrãrilor, episcopii au fãcut o evaluare a ultimelor evenimente din viaþa Bisericii locale, au dezbãtut diferite probleme legate de tribunalele bisericeºti diecezane ºi de organizarea ºi funcþionarea CER. Urmãtoarea sesiune va fi la Blaj, în perioada 8-10 mai 2012.

Primiþie Comunitatea romano-catolicã din Valea Micã a participat, la 18 septembrie, la prima sfântã

Liturghie celebratã de pãrintele Eduard Bucur (fratele Dominic), al cãrui tatã este nãscut în acest sat. A fost prezent la primiþie ºi pr. Christophe-Marie, superior al Comunitãþii „Sfântul Ioan” din Bucureºti. Pãrintele primiþiant a fost hirotonit la 2 iulie, Vezelay (Franþa), ºi face parte din Congregaþia „Sfântul Ioan”.

Cd „Un colþ de rai” În Parohia „Sfânta Cruce” din Bacãu a fost lansat, la 28 august 2011, un nou cd audio al pãrintelui Eugen Budãu, intitulat „Un colþ de rai”. Albumul

conþine 12 piese. Armonizarea a fost fãcutã de Adrian Irinel Aciobaniþei ºi Silvestru Miclãuº, orchestraþia ºi sunetul de Emilian Andrieº. Pentru comenzi ºi alte informaþii, pr. Eugen Budãu

poate fi contactat la adresa: Via Roma, 2, 11013-Courmayeur, Italia, tel. 0039/3278444479, în þarã: 0733/623330, e-mail: prgenu@yahoo.com.

Profesiuni La Târgu Ocna, în cadrul Liturghiei din 10 septembrie, sora Maria Daniela Fechetã, din Congregaþia Surorilor „Slujitoarele Preacuratei” de Parma, a depus profesiunea perpetuã a sfaturilor evanghelice, în mâinile superioarei generale, sora Maria Assunta Pedrinzani. La Roma, în Parohia „Sfântul Leonardo Murialdo”, Petricã Þurcanu (Sãbãoani) ºi Ionuþ Ciobanu (Roman) ºi-au început noviciatul în cadrul iosefinilor, la 19 septembrie.

A trecut la Domnul În casa pãrinteascã din Adjudeni, în urma unei boli îndelungate, pr. Mihai Gal a trecut la cele veºnice în dupã amiaza zilei de luni, 5 septembrie. S-a nãscut la 24 ianuarie 1937 la Adjudeni – Neamþ. A absolvit ªcoala Generalã de 7 clase în anul 1954 la Sãbãoani, ªcoala de Cantori în anul 1958 la Iaºi ºi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi în anul 1968. Retrãgându-se din Seminar, un timp a lucrat în port la Constanþa ca hamal, apoi a revenit la Iaºi, continuându-ºi studiile seminariale. A fost sfinþit preot la 15 august 1968 la Iaºi de ep. Petru Pleºca. A activat ca înlocuitor de paroh la Tãmãºeni (16 august – 30 septembrie 1968), vicar la Gherãeºti (1 octombrie 1968 – 17 februarie 1969), Nicolae Bãlcescu (18 februarie – 30 aprilie 1969), Butea (1 mai – 30 iulie 1969), Oituz (1 august 1969 – 1 decembrie 1970), Berzunþi (1 decembrie 1970 – 1 noiembrie 1973), Adjudeni (1 martie 1974 – 1 martie 1976), Ciugheº (1 martie 1976 – 1 iulie 1977), paroh la Bãlþaþi (1 octombrie 1977 – 1 mai 1985), Somuºca (1 mai 1985 – 1 martie 1998), Malcoci (1 aprilie 1998 – 1 iulie 1998), Râmnicu Sãrat (1 august 1998 – 31 decembrie 2003), preot pensionar, de la 31 decembrie 2003, la Horleºti ºi Adjudeni. Din anul 2005 s-a retras în casa pãrinteascã din Adjudeni. A coordonat unele lucrãri la construcþia bisericii din Adjudeni, a construit biserica din Turluianu (filialã a Parohiei Berzunþi), a ridicat fosta capelã ºi casã parohialã din Târgu Frumos, a construit bisericile din Ciucani (începutã în 1985) ºi Somuºca (începutã la 15 iulie 1990). Înmormântarea a avut loc la Adjudeni, miercuri, 7 septembrie, fiind prezidatã de PS Aurel Percã.

Sã se odihneascã în pace!

Numiri Prin decrete episcopale, PS Petru Gherghel a procedat la urmãtoarele numiri în Dieceza de Iaºi: începând cu 1 septembrie: pr. prof. dr. Benone Lucaci – rector al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi. La împlinirea celor douã mandate în calitate de rector al aceluiaºi institut, pr. Wilhelm Dancã a fost degrevat de aceastã misiune îndeplinitã din 1 octombrie 2001; pr. prof.

Petre Chelaru – director coordonator al profilului teologic romano-catolic din cadrul ªcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaºi; pr. Petru-Sebastian Tamaº – inspector ºcolar teritorial de Iaºi pe judeþele Iaºi, Suceava, Botoºani ºi Vaslui, pentru un mandat de cinci ani, în cadrul Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli; în cadrul Tribunalului Bisericesc al Diecezei de Iaºi, pr. Felix Mãriuþ – judecãtor, iar pr. Andrei Varga – avocat; începând cu 1 octombrie: pr. prof.

Eduard Soare – vicerector al Institutului Teologic RomanoCatolic „Sfântul Iosif” din Iaºi, pr. prof. dr. ªtefan Lupu – prefect de studii al aceluiaºi institut, iar pr. Lucian Avãdãni – pastoraþie în Dieceza de Alba (Italia).

Pe scurt 30 august: Activitatea misionarã „Cercul

micii misionari” la Buhonca ºi strângere de fonduri pentru misionari 18 septembrie: Sãrbãtoarea familiilor la Oþeleni 17-20 septembrie: A XXII-a Adunare Generalã a Conferinþei Române a Superioarelor Majore, la ªumuleu Ciuc, cu tema „Viaþa consacratã, încotro? Semne de speranþã în realitatea româneascã”.

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Noul Cod civil timaþi cititori! De la 1 octombrie intrã în vigoare un S nou Cod civil (Codul civil vechi era în vigoare din anul 1864 din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza), iar acest Cod cuprinde dispoziþii referitoare la persoanele fizice ºi juridice, familie, proprietatea publicã sau privatã, cartea funciarã, moºtenire, obligaþiile ºi drepturile izvorâte din încheierea unor contracte juridice etc. Noua lege completeazã sau schimbã reglementãrile anterioare ca urmare a apariþiei unor situaþii juridice noi. Întrucât prin noul Cod civil au fost introduse sau modificate multe texte de lege, în aceastã paginã ne vom referi doar la câteva dintre ele, urmând ca în funcþie de interesul cititorilor sã dezbatem ºi alte texte din noul Cod civil. În capitolul II din noul Cod civil este reglementat respectul datorat fiinþei umane ºi drepturile ei inerente. Prin art. 58 din noua lege se prevede cã „orice persoanã are dreptul la viaþã, la sãnãtate, la integritate fizicã ºi psihicã, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieþii private, precum ºi alte asemenea drepturi recunoscute de lege”. În condiþiile în care drepturile reglementate prin articolul 58 din Codul civil nu sunt respectate, atunci la cererea persoanei interesate, instanþa poate lua toate mãsurile necesare pentru a împiedica sau a face sã înceteze orice atingere ilicitã adusã integritãþii corpului uman, precum ºi pentru a dispune repararea daunelor materiale ºi morale suferite.

Prin art. 312 din Codul civil se prevede cã „viitorii soþi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legalã, separaþia de bunuri sau comunitatea convenþionalã”. Acest regim produce efecte numai din ziua încheierii cãsãtoriei ºi poate fi modificat în timpul cãsãtoriei, în condiþiile legii.

Comunitatea legalã (art. 339 – 359 Cod civil) Conform art. 339 din Codul civil „bunurile dobândite în timpul regimului comunitãþii legale de oricare dintre soþi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devãlmãºie ale soþilor” (acest articol exista ºi în codul familiei anterior).

Separaþia de bunuri (art. 360 – 365 Cod civil) În baza art. 360 Cod civil, „fiecare soþ dintre soþi este proprietar exclusiv în privinþa bunurilor dobândite înainte de încheierea cãsãtoriei, precum ºi a celor pe care le dobândeºte în nume propriu dupã aceastã datã.

Comunitatea convenþionalã (art. 366 – 368 Cod civil) Regimul comunitãþii convenþionale se aplicã atunci când se derogã, prin convenþie matrimonialã, de la dispoziþiile privind regimul comunitãþii legale.

Dupã cel puþin un an de la încheierea cãsãtoriei, soþii pot, ori de câte ori doresc, sã înlocuiascã regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori sã îl modifice, cu respectarea condiþiilor prevãzute de lege pentru încheierea convenþiilor matrimoniale.

24 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

Prin noul Cod civil a fost introdusã ºi noþiunea de „locuinþa familiei”. Astfel, la art. 321 se prevede cã „locuinþa familiei este locuinþa comunã a soþilor sau, în lipsã, locuinþa soþului la care se aflã copiii. Oricare dintre soþi poate cere notarea în cartea funciarã, în condiþiile legii, a unui imobil ca locuinþã a familiei, chiar dacã nu este proprietarul imobilului”.

Conform art. 322 din codul civil „fãrã consimþãmântul scris al celuilalt soþ, niciunul dintre soþi, chiar dacã este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinþei familiei ºi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectatã folosinþa acesteia”.

Soþul care nu ºi-a dat consimþãmântul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoºtinþã despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetãrii regimului matrimonial. În lipsa notãrii locuinþei familiei în cartea funciarã, soþul care nu ºi-a dat consimþãmântul nu poate cere anularea actului, ci numai daune interese de la celãlalt soþ, cu excepþia cazului în care terþul dobânditor a cunoscut, pe altã cale, calitatea de locuinþã a familiei.

Av. Mihaela Ciobanu

*

Diana Gal (e-mail). „Am pentru revista din luna septembrie o propunere, la pagina 12, ºi anume despre sfântul Gerard.

A fost episcop ºi condamnat la moarte în timpul persecuþiilor lui Diocleþian. Bustul acestui sfânt este pãstrat în capela care-i poartã numele alãturi de minunatul tezaur de piese de argint ºi aur... A fost mai întâi cãlugãr în mãnãstirea benedictinilor din Veneþia. Cu prilejul unei cãlãtorii în Þara Sfântã l-a întâlnit pe regele ªtefan, cu care s-a împrietenit ºi care l-a rugat sã meargã în Panonia pentru a lucra la încreºtinarea poporului sãu. Gerard a primit aceastã propunere ºi apoi a fost numit episcop de Morisena, cetate veche ce a existat în secolele X ºi XI pe locul unde se aflã astãzi oraºul Cenad. Pe când se îndrepta spre oraºul Alba Regia (azi Ungaria) a fost atras într-o cursã de câþiva duºmani înverºunaþi ai noii religii, bãtut cu pietre ºi apoi strãpuns cu suliþa, undeva pe malul Dunãrii, în anul 1047, devenind astfel primul martir al Bisericii din Ungaria”.

Am redat ceva din mesajul ºi propunerea dv. Din pãcate, articolul dv. a ajuns prea târziu când revista pe luna septembrie fusese deja tipãritã. Este bine sã scrieþi pânã la data de 15 a lunii precedente, sã alegeþi un subiect de actualitate, care n-a mai fost tratat în revistã.

Vã mulþumim!

G.E. (e-mail). „Sunt botezat în Iaºi, cu domiciliu în Ungaria, ºi mã adresez dv. cu o cerere pentru un act care sã dovedeascã descendenþa dintr-o persoanã nãscutã pe teritoriul Austro-Ungariei pentru redobândirea cetãþeniei ungare. Am sã fac o scurtã prezentare; tatãl

*

POªTA REDACÞIEI meu este ceangãu (minoritate maghiarã din Moldova) nãscut în comuna Horleºti, jud. Iaºi, dar descendenþii noºtri au fost stabiliþi pe teritoriul Austro-Ungar ºi aduºi în Horleºti.

Aº dori sã ºtiu ce demersuri sunt necesare pentru a obþine acest act. Vã mulþumesc anticipat”.

Biserica vã poate da certificat de Botez, de Mir sau de Cãsãtorie. Nu are cum sã vã dea un document prin care sã dovedeascã naþionalitatea dv. În orice registru al Bisericii se noteazã cã aþi primit un sacrament, ºi nu naþionalitatea.

Pentru un astfel de document trebuie sã oferiþi date clare. Pe cine sã cãutãm? (Nume, prenume), data naºterii etc. Apoi trebuie sã þineþi cont cã în anii 1950-1975, guvernul comunist a procedat la confiscarea arhivelor parohiilor (matricole de botez, cãsãtorie, înmormântãri, corespondenþã, hãrþi, planuri...).

O parte au fost luate în anii 1950 de Sfaturile Populare, iar o altã parte de filialele judeþene ale Arhivelor Statului. Aºa stând lucrurile, trebuie mai întâi sã vã adresaþi Parohiei Horleºti (cu date clare). Adresa o gãsiþi pe www.ercis.ro. În caz cã vã rãspund cã nu au arhivele din anii respectivi, trebuie sã vã adresaþi Arhivelor Statului din Iaºi. În sfârºit, o problemã de purã curiozitate: este pentru prima datã când aflãm cã în Horleºti sunt ceangãi maghiari. Am fi bucuroºi dacã aþi oferi ceva probe sau documente în aceastã privinþã. Un rãspuns asemãnãtor ºi pentru Constantin Ballo (Bucureºti), cu precizarea cã la informaþiile legate de strã-strãbunicul dv. nãscut în anul 1826, în arhiva Parohiei Iaºi se pãstreazã condicile de botezaþi doar

începând cu luna iulie 1827. În registrul de botezaþi din anul 1876 al Parohiei Romano-Catolice Iaºi, luna mai, figureazã Bella Paulus Ballo.

Dorin Martea (e-mail). „Încerc sã vã redau pe scurt un articol apãrut în limba rusã cu privire la evoluþionism ºi creaþionism: «ªeful Observatorul Vaticanului (la un moment fostul ºef al observatorului), a declarat cã teoria designului inteligent nu este ºtiinþã, ºi nu trebuie inclusã în manualele ºcolare (...). La mijlocul lunii iulie, papa Benedict al XVI-lea a criticat susþinãtorii teoriei de «dezvoltare haoticã», care sunt – evoluþioniºtii». Sper cã am tradus satisfãcãtor. Declaraþiile date au fost fãcute în anul 2005 ºi publicate de agenþia rusã în anul 2007. Vreau sã vã spun cã pe siturile ruseºti des apar aºa tipuri de publicaþii în ultimul an. Vã rog foarte mult sã exprimaþi opinia dv. faþã de acest subiect ºi care-i poziþia Bisericii la aceastã temã ºi în acest moment. Mulþumesc mult!”.

Am primit traducerea articolului, dar n-am înþeles mare lucru. Vã rãspundem totuºi la întrebarea de fond (cum am mai fãcut-o ºi altã datã cu alte persoane interesate) ºi vã mulþumim pentru mesaj. Biserica Catolicã face separaþie clarã între ºtiinþã ºi credinþã. Ca atare, nu intrã în competenþa Bisericii sã se ocupe de ºtiinþã, precum nu intrã nici în competenþa ºtiinþei sã se ocupe de credinþã.

Când ºtiinþa vine ºi spune cã nu existã Dumnezeu sau cã omul nu a fost creat de Dumnezeu, deja ºi-a încãlcat competenþele.

Biserica nu are o teorie cu privire la evoluþie, la plãcile tectonice, la miºcarea aºtrilor etc.

*

octombrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Nu intrã în competenþa ei lucrurile acestea. Un creºtin ia aminte la teoriile ºtiinþifice ºi le poate accepta sau refuza...

Poziþia Vaticanului este de dezaprobare a acelei pãrþi a evoluþionismului care neagã existenþa lui Dumnezeu.

Maria Plop (Borca, NT). „Cu ceva timp în urmã v-am trimis o scrisoare cu rugãmintea de a fi trimis ºi la noi un preot. Acum vã trimit aceste rânduri pentru a vã mulþumi, întrucât s-a rezolvat aceastã problemã. Le mulþumim episcopilor ºi pãrintelui Ieronim Budulai, paroh de Vatra Dornei, cã s-a ostenit sã parcurgã 70 km pentru a ne întâlni. S-a celebrat sfânta Liturghie, patru copii au primit prima sfântã Împãrtãºanie. Mã bucur cã locuinþele noastre au primit binecuvântarea lui Dumnezeu prin preot ºi au fost sfinþite. Am o mulþumire sufleteascã pentru cã ºi noi suntem de acum luaþi în evidenþã, pentru cã pânã acum am fost ca niºte oi rãtãcite între munþi, de care nu ºtia nimeni”.

Ne bucurãm ºi noi împreunã cu dv. Rândurile pe care ni le-aþi scris poate cã sunt o încurajare pentru cei care, deºi au bisericã ºi preot, nu participã la sfânta Liturghie sau nu vor sã primeascã preotul cu binecuvântarea caselor.

Ghe. Vasilescu (e-mail). „... Sfinþii pãrinþii aratã cã nu pentru a-i încredinþa stãpânire absolutã i-a spus Domnul lui Petru: «Dar eu m-am rugat pentru tine ca sã nu piarã credinþa ta. De aceea când te vei întoarce, întãreºte-i pe fraþii tãi» (Lc 22,32), ci pentru a nu deznãdãjdui, din pricina mãrimii pãcatului pe care l-a fãcut.

Petru cãzuse din vrednicia de apostol, de aceea Mântuitorul

îi dã o reabilitare. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: «Prin aceastã întreitã mãrturisire a lui Petru («Simon, fiul lui Ioan, mã iubeºti tu mai mult decât aceºtia? El i-a rãspuns: Da, Doamne, tu ºtii cã te iubesc») a fost ºters pãcatul întreitei lepãdãri a lui Petru ºi a fost reînnoitã în Petru vrednicia apostoliei lui. Prin aceastã tristã dovadã, învãþat ºi înþelepþit fiind Petru nu a mai îndrãznit nicidecum sã rãspundã lui Isus ca unul care îl iubeºte mai mult decât alþii, ci rãspunde simplu: «Da, Doamne, tu ºtii cã te iubesc» (In 21,15). Iatã ce spune sfântul Ioan Crisostom (Omilii la Ioan, Omilia 70, 2, PG 59, 25): «Petru este cel dintâi dintre apostoli, dar ºi Pavel este cel dintâi dintre apostoli. Petru are cheile împãrãþiei cerurilor, dar ºi Ioan are cheile împãrãþiei cerurilor ºi este stâlpul Bisericilor din întreaga lume. Petru este corifeul, dar ºi ceilalþi apostoli, toþi corifei sunt. Pavel este de aceeaºi cinste cu Petru, ºi încã ceva mai mult» (...); «Lui Petru i-a spus Cristos: Îþi voi da þie cheile, dar acest cuvânt spus lui Petru a fost adresat tuturor apostolilor. Pe aceastã piatrã, aºadar, adicã în temeiul acestei mãrturisiri a credinþei soborniceºti, cum cã Isus Cristos este piatra ºi Simon a fost numit Petru de la piatrã, pentru cã acela care are adevãrata credinþã în Cristos sã aibã ºi unire împreunã cu Domnul ºi cu trupul cel stãpânesc» (Ambrosius, Mediolanensis, Comentaria in Epistolam B Pauli ad Corinthios Primam XII. 27, 28, PL 17, 249B-D). Petru nu are un har special faþã de ceilalþi apostoli, ci este primus inter pares...”.

Dacã tot citaþi din sfinþii pãrinþi, de ce nu vedeþi ºi textele în care ei spun altfel despre Petru.

26 · LUMINA CREªTINULUI · octombrie 2011

Vã dãm mai jos câteva. Cum le interpretaþi? Din Discursuri ale sfântului Leon cel Mare (Disc. 4 despre aniversarul alegerii sale, 2-3: PL 54,149-151): „Dintre toþi oamenii, numai Petru a fost ales pentru a fi primul care sã cheme toate neamurile la mântuire ºi pentru a fi capul tuturor apostolilor ºi pãrinþilor Bisericii. În poporul lui Dumnezeu sunt mulþi preoþi ºi pãstori, dar adevãrata cãlãuzã dintre toþi este Petru, cu ajutorul suprem al lui Cristos”; „Pentru aceasta lui Petru i se spune: Þie îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor ºi tot ce vei lega pe pãmânt va fi legat ºi în ceruri ºi tot ce vei dezlega pe pãmânt va fi dezlegat ºi în ceruri. Desigur, dreptul de a exercita aceastã putere a fost transmis ºi celorlalþi apostoli, acest decret constitutiv a trecut la toþi principii Bisericii. Dar nu fãrã motiv a fost dat numai unuia ceea ce trebuia sã fie comunicat tuturor. Aceastã putere a fost încredinþatã personal lui Petru, pentru cã demnitatea lui Petru depãºeºte demnitatea tuturor capilor Bisericii”. Din Discursuri ale sfântului Augustin, episcop (Disc. 295,1-2.4.7-8: PL 38,1348-1352): „Fericitul Petru, primul dintre apostoli, dotat cu o iubire arzãtoare faþã de Cristos, a avut harul de a auzi din partea lui Isus: Iar eu îþi spun: Tu eºti Petru”; „Domnul Isus, aºa cum ºtiþi deja, înainte de pãtimirea sa i-a ales pe ucenicii sãi pe care i-a numit apostoli. Dintre aceºtia, numai Petru a primit misiunea de a reprezenta aproape în toate locurile întreaga Bisericã. În virtutea acestei personificãri a întregii Biserici el a meritat sã audã ce i-a spus Cristos: Þie îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor”.

Cãsãtoria ºi familia (IV) Orizontal: 1) Etapã definitivã a maturitãþii umane („toamna vieþii”), dar ºi expresie a binecuvântãrii lui Dumnezeu (livr.).

2) Arbore în zãvoi – Pãr care a început sã albeascã. 3) Nicolae Titulescu – Neam, familie (fig.) – Sistem de împletiturã.

4) A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas – La sapã!

5) Evaluare finalã! – Primele forme! – Cinste. 6) Viaþã lungã, ca semn al bunãvoinþei divine (cf. Gen 11,10-32). 7) Persoanã în vârstã, înglobatã în viaþa familialã, care are carisma de a depãºi barierele dintre generaþii, îndeplinind astfel „importanta misiune de a fi un martor al trecutului ºi o sursã de înþelepciune pentru cei tineri ºi pentru viitor” (Familiaris consortio, nr. 27) – Pumnal. 8) „Accidentul ischemic tranzitoriu” (abr.) – A risipi. 9) Ochi în lanþ – Doar ea, singurã! – A pretinde. 10) Lovit cu putere – Notã muzicalã – Bold. 11) Cursã – Un acoperiº deasupra capului.

Vertical: 1) Numele unei þesãturi de mãtase din care se

Legãmânt...

confecþionau obiecte de îmbrãcãminte (înv.) – „Casã de bãtrâni” sau locul unde cei în vârstã se pot bucura de compania altor persoane ºi beneficiazã de asistenþã specializatã. 2) Boalã cauzatã de prezenþa viermilor paraziþi în intestin (med.).

3) Ultimii bãtrâni! – Sfatul bãtrânilor în Roma anticã – Beþe!

4) Câinele Deltei – Gât! – În locuinþã! 5) Durere fizicã sau moralã, prezentã în existenþa fiecãruia, mai ales a celor bãtrâni, dar care adesea contribuie, prin harul lui Dumnezeu, la maturizarea persoanelor.

6) Tic! – „Greutate” inutilã ºi deranjantã, aºa cum adesea sunt consideraþi bãtrânii de cãtre ceilalþi membrii ai familiei. 7) Oraº în Brazilia ºi Siria – Primele inovaþii! – Rãspuns afirmativ. 8) În catrene! – Între soþi! – Obiectiv. 9) Ofensã

adusã demnitãþii persoanei umane ºi totodatã o încãlcare gravã a legii divine, ce constã în provocarea aºa-zisei „morþi plãcute” bolnavilor incurabili, a persoanelor handicapate, bãtrâne sau muribunde. 10) „Cununa bãtrânilor” (Prov 17,6) sau acele persoane considerate în raport cu bunicii sau cu unchii ºi mãtuºile lor – Acces brusc de veselie. 11) A se opri – Atitudine de înaltã stimã faþã de o persoanã, mai ales faþã de cineva în vârstã.

Dicþionar: ANIN, ENOT, UARA. Pr. Emanuel Imbrea

Rãspuns la rebusul „Cãsãtoria ºi familia (III)” din numãrul Criptografie (2,6,8,6,2,10,7,4,7) trecut: 1) DEMNITATE – U; 2) IUGalina P. Pajura BIRE – APUS; 3) SR – UM – STIRI;

4) PORNOGRAFIE; 5) UP – DARI – AER; 6) TAMASE – LN – I; 7) E – O – E – AMIN; 8) ODA – SC – EAM; 9) ADULATOR – SA; 10) TOLERANTA – M; 11) PROSTITUTIA.

Rezolvarea criptografiei „Sã avem...” din numãrul trecut: IN – C – RE – DE – RE – IN – P – U – T – ER – EA – SI – AJ – U – TOR – UL – PE – C – ARE – L – AS – TE – P – TAM – DE – LA – DO – M – NUL.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Tãrâþa, 80 lei; Sãrata, 260 lei.

ªcoala de varã în limba latinã (Viiºoara, 29 august – 4 septembrie)

Funeraliile pr. Mihai Gal (Adjudeni, 7 septembrie)

Sãrbãtoarea Roadelor în cadrul Zilelor Culturii Polone (Soloneþu Nou, 10 septembrie)

Profesiune perpetuã în Congregaþia „Slujitoarele Preacuratei de Parma” (Târgu Ocna, 10 septembrie)

Deschiderea anului ºcolar la Colegiul Naþional Catolic „Sf. Iosif” (Bacãu, 12 septembrie)

Sãrbãtoarea familiilor (Oþeleni, 18 septembrie)

Cursuri de formare pentru preoþi, seria a III-a (Iaºi, 19-23 septembrie)

Sesiunea de toamnã a Conferinþei Episcopilor din România (Chiºinãu, 20-23 septembrie)