Lumina crestinului, nr. 11/2011

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXII noiembrie 2011, nr. 11 (263) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Virgiliu Demºa-Crainicu, Silviu-Cristian Salca Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Întâlnirea Naþionalã a Familiilor (ªumuleu Ciuc, 14-16 octombrie) ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca venerabila tradiþie a Bisericilor Orientale Catolice sã fie cunoscutã ºi stimatã ca bogãþie spiritualã pentru întreaga Bisericã.

Intenþia misionarã Pentru continentul african: sã gãseascã tãria de a realiza drumul de reconciliere ºi de dreptate în Cristos, indicat de cel de-al Doilea Sinod al Episcopilor pentru Africa.

Apostolul iubirii (X) rãirea creºtinã pe parcursul anului bisericesc, în luT mina cuvântului lui Dumnezeu care este duh ºi viaþã, are la dispoziþie, la începutul lunii noiembrie, ca ultimã lunã a anului liturgic, o sãrbãtoare deosebitã, aceea a tuturor sfinþilor, urmatã imediat de comemorarea tuturor credincioºilor rãposaþi, cu o atenþie specialã din partea Bisericii, pe tot parcursul acestei luni.

Apostolul iubirii are cuvântul în amândouã celebrãrile: la 1 noiembrie, în prima lecturã (Ap 7,37-40), iar în lectura a doua (1In 3,1-3); la 2 noiembrie, în prima Liturghie, textul evanghelic (In 6,37-40), iar în Liturghia a treia, textul lecturii a doua (Ap 21,1-7).

Favorizat la Cina de Tainã de a asculta bãtãile inimii preasfinte a lui Isus, purtãtor de grijã al Maicii Preacurate din încredinþarea de pe cruce a lui Isus, vizionarul din cartea Apocalipsului ne dã un rãspuns încurajator privitor la cei aflaþi în fericirea cereascã: „Am vãzut... o mulþime mare pe care nimeni nu putea sã o numere, din toate naþiunile, triburile, popoarele ºi

limbile, care stãteau în picioare în faþa tronului ºi a Mielului, îmbrãcaþi în haine albe ºi cu ramuri de palmier în mâini, strigând cu glas puternic: mântuirea este de la Dumnezeul nostru, cel care ºade pe tron, ºi de la Miel” (Ap 7,9-10). ªi: „Iubiþilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arãtat încã ce vom fi. ªtim cã atunci când se va arãta (Isus), vom fi asemenea lui pentru cã îl vom vedea aºa cum este” (1In 3,2).

Pline de mângâiere sunt ºi cuvintele din lectura a doua a celei de a treia Liturghii a comemorãrii credincioºilor rãposaþi: „Am mai vãzut cetatea cea sfântã, Ierusalimul cel nou, coborând din cer de la Dumnezeu…, cortul lui Dumnezeu împreunã cu oamenii… El va ºterge orice lacrimã din ochii lor, moartea nu va mai fi” (Ap 21,2-4). Trãind cu aceastã credinþã, vom putea spune împreunã cu sfântul apostol Paul: „ªtiu în cine am crezut… Am luptat lupta cea bunã. De acum îmi este rezervatã coroana dreptãþii, nu numai mie, ci ºi tuturor acelora care au iubit arãtarea lui (Isus Cristos)” (2Tim 4,7-8).

Mesaj terezian

Umilinþa fericitã „Fericiþi vom fi în cer, dacã umilinþa noastrã va permite lui Dumnezeu sã ne copleºeascã de viaþa sa de iubire ºi sã ne facã a strãluci în reflecþia gloriei sale! În cetatea luminoasã din jurul Mielului, radiind de diversitatea sfinþilor, fiecare va fi fericit dupã harul sãu” (C. Tonnelier, Trãirea zilnicã a evangheliei împreunã cu sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. „Presa Bunã”, 1997, p. 429).

P.A.D.

SCRISOARE PASTORALÃ

Drumul familiei spre Bisericã Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori, rumul nostru de credinþã continuã. Programul pastoral dedicat familiei ºi cãsãtoriei creºtine merge mai departe. Începând cu prima duminicã din Advent se deschide a doua etapã din Anul Familiei: „Apropierea familiei de Bisericã”.

Dupã parcurgerea programului pastoral de anul trecut, în care am încercat sã aprofundãm grija Bisericii faþã de familie, dupã ce ne-am oprit la învãþãtura Bisericii despre familie, dupã ce am urmat catehezele ºi iniþiativele susþinute în diferite momente ale anului, care ne-au ajutat sã ne apropiem mai mult de familie, în curând urmeazã sã mobilizãm întreaga familie a diecezei ºi fiecare familie creºtinã spre Bisericã, spre învãþãtura ei, spre ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, spre participarea la momentele liturgice în vederea trãirii ºi promovãrii valorilor creºtine în societate, a preþuirii darurilor oferite de Dumnezeu, în ºi prin familie, adicã viaþa însãºi ºi copiii. Vom putea astfel sã contribuim mai bine ºi mai eficient la cunoaºterea sacramentului Cãsãtoriei – izvor de credinþã ºi iubire –, cale spre desãvârºirea vieþii ºi a societãþii, mijloc ºi instrument de mântuire.

Vom ajuta credincioºii sã înþeleagã cum familia poate sã gãseascã drumul Bisericii, calea spre Bisericã, spre întâlnirea cu Dumnezeu, prezent între oameni, prezent în celebrarea

D

misterelor pe care Cristos le-a încredinþat Bisericii ºi poporului creºtin.

Consideratã ca structurã fundamentalã a societãþii, celula pe care se bazeazã viitorul omenirii, leagãnul firesc al vieþii ºi sanctuar al iubirii, familia, consfinþitã prin sacramentul Cãsãtoriei, reprezintã, în noua economie a mântuirii, ºcoala credinþei, începutul legãturii cu Dumnezeu, prima bisericã, numitã de Conciliul Vatican II „ecclesia domestica” (biserica domesticã, LG II,11), unde începe, creºte ºi se desãvârºeºte legãtura omului cu Creatorul sãu ºi raportul sãu personal cu însuºi Dumnezeu.

Aprofundarea legãturii membrilor familiei cu Biserica, depozitara tezaurului credinþei, va fi mijlocul cel mai fericit de a face ca opera mântuirii sã se realizeze, iar omul sã se desãvârºeascã în vocaþia sa de a fi în lume purtãtorul chipului ºi imaginii lui Dumnezeu (cf. Gen 1,27).

Ca pãstori sufleteºti, aleºi sã ne îngrijim de familie ca de o mare comoarã pe care ne-a încredinþat-o Domnul spre pãstorire ºi spre desãvârºire, de familie ºi membrii ei, avem o misiune ºi o chemare sfântã de a-i ajuta pe credincioºi sã se îndrepte cu mult curaj ºi încredere spre Bisericã, pentru a gãsi fãrã încetare, în ea ºi în pãstorii ei, lumina ºi învãþãtura cea sigurã pentru realizarea planului divin de sfinþire a sufletelor.

În întunericul acestei lumi, între atâtea idei ºi afirmaþii contrare învãþãturii Sfintei Scripturi ºi a tradiþiei creºtine, Biserica este garanþia drumului sigur ºi binecuvântat spre cunoaºterea omului ºi a vocaþiei sale, spre împlinirea ºi desãvârºirea sa ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pãmânt ºi moºtenitor al împãrãþiei cereºti. Îndemnãm cu tãrie pe toþi pãstorii sufleteºti, persoanele consacrate ºi responsabilii cu pastoraþia familiei, sã ofere credincioºilor posibilitatea cunoaºterii drumului spre Bisericã, sã-i ajute sã descopere tezaurul de care ea dispune, pentru ca, în lumina adevãrurilor de credinþã, toþi membrii ei, pãrinþi ºi copii, sã gãseascã drumul spre împlinire ºi desãvârºire în viaþã.

Papa Benedict al XVI-lea, urmând exemplul marelui papã fericitul Ioan Paul al II-lea, ne cheamã sã descoperim în familie locul unde credinþa îºi are ¾

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ începutul, se alimenteazã ºi se

desãvârºeºte. El nu înceteazã sã arate cã de familie depinde viitorul lumii, al Europei ºi al Bisericii. Dacã vom avea familii bune, pline de credinþã ºi unite, vom avea ºi copii ºi tineri credincioºi ºi orientaþi, care vor construi lumea de mâine.

Apelul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, din scrisoarea sa apostolicã sub forma motu proprio, Porta fidei (Poarta credinþei), prin care anunþã marea bucurie a unui nou an pastoral al întregii Biserici dedicat credinþei (2012-2013), ºi prin care ne cheamã la o nouã perioadã de reflecþie asupra darului credinþei, ne bucurã ºi ne face sã ne angajãm ºi mai mult în iubirea ºi îngrijirea familiilor noastre, pentru ca în ele sã creascã ºi sã se aprofundeze credinþa ca un rod binecuvântat al strãdaniilor noastre din aceastã perioadã, credinþã care va aduce o nouã luminã în drumul vieþii noastre prin mileniul trei ºi va face sã creascã speranþa pentru o lume mai bunã, aºa cum a dorit-o ºi o doreºte Creatorul ºi Pãrintele nostru ceresc (cf. PF, 11.10.2011).

Vã adresãm vouã, tuturor preoþilor, lucrãtorilor pastorali ºi vouã, credincioºilor noºtri, o chemare sfântã ºi reînnoitã de a îndrepta toatã atenþia spre misterul familiei, laborator prin excelenþã de credinþã, spre acest loc sacru care are nevoie de continuã apãrare, susþinere ºi îndrumare în marea ºi nobila ei misiune pentru viitorul omenirii, pentru ca familia sã devinã ceea ce este (FC 17).

Cu binecuvântarea noastrã arhiereascã, Ca toþi sã fie una!

Anul Credinþei „Porta fidei (Poarta credinþei)”, astfel se intituleazã scrisoarea apostolicã a papei Benedict al XVI-lea publicatã luni, 17 octombrie, prin care se anunþã proclamarea Anului Credinþei începând cu 11 octombrie 2012, în cea de-a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II. Tot atunci se vor împlini 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, iar în aceeaºi lunã va fi ºi Adunarea Generalã a Sinodului Episcopilor, cu tema „Noua evanghelizare pentru transmiterea credinþei creºtine”. Papa recomandã Catehismul Bisericii Catolice pentru redescoperirea conþinuturilor credinþei. Despre semnificaþia acestei iniþiative, care se va încheia la 24 noiembrie 2013, redãm o parte a rãspunsurilor oferite la Radio Vatican de Mons. Bruno Forte, arhiepiscop de Chieti (Italia), intervievat de Amedeo Lomonaco.

Ce reprezintã Anul Credinþei?

Este un timp al redescoperirii avântului misionar al Bisericii care se naºte din bucuria de a fi întâlnit darul lui Dumnezeu ºi din dorinþa de a comunica aceastã bucurie tuturor ºi în special acelora care par a fi departe, indiferenþi, distraþi sau care nu cunosc marele dar pe care Dumnezeu ni l-a fãcut în Cristos. Aºadar, un an în care sã se celebreze credinþa, dar ºi un an în care sã se ofere credinþa, sã se mãrturiseascã în mod credibil, cu reînnoit avânt ºi convingere, pentru ca poarta credinþei sã se deschidã pentru toþi aceia care, cu libertatea ºi onestitatea inimii, sunt în cãutare.

Pentru a parcurge aceastã cale – spune Sfântul Pãrinte – este necesarã cunoaºterea conþinutului credinþei, pentru a adera cu inteligenþã ºi voinþã la ceea ce propune Biserica...

Sfântul Pãrinte atrage atenþia asupra necesitãþii ambelor operaþiuni: este necesar ca aceia care cred ºi aceia care sunt în Iaºi, 18 octombrie 2011 cãutare sã cunoascã în profun? Petru Gherghel, episcop de Iaºi zime conþinuturile credinþei. În

4 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

Mons. Bruno Forte

„Vom avea ocazia de a mãrturisi credinþa în Domnul Înviat în catedralele noastre ºi în bisericile din toatã lumea; în casele noastre ºi în familiile noastre, pentru ca fiecare sã simtã puternicã exigenþa de a cunoaºte mai bine ºi de a transmite generaþiilor viitoare credinþa din totdeauna” (Porta fidei, 8).

acest sens, papa aminteºte Catehismul Bisericii Catolice ºi, pe de altã parte, indicã faptul cã acest conþinut al credinþei trebuie parcurs pe o cale a libertãþii, punând în joc propria persoanã. Cred cã este foarte frumoasã ºi atenþia faþã de acest al doilea aspect, pentru cã pune în luminã importanþa pe care fiecare, în propria libertate, se pune în joc pe sine, prin acceptarea ºi curajul credinþei.

Actualitatea

Întâlnirea Naþionalã a Familiilor eprezentanþi ai familiilor R catolice din diecezele ro mano-catolice ºi eparhiile greco-catolice din România ºi responsabili cu pastoraþia familiilor ºi-au dat întâlnire, în perioada 14-16 octombrie, la ªumuleu Ciuc, la Prima Întâlnire Naþionalã a Familiilor Catolice din România, organizatã de Conferinþa Episcopilor din România (CER), cu motoul: „Familie, devino ceea ce eºti”.

Evenimentul a fost coordonat de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, responsabil pentru pastoraþia familiilor în cadrul CER. Gazda întâlnirii a fost Dieceza de Alba-Iulia, moderator fiind pr. Fabian Mãriuþ.

La întâlnire a fost prezent ºi Mons. Livio Melina, rectorul Institutului Pontifical pentru Familii din Roma. Delegaþia Diecezei de Iaºi a fost compusã din 21 de persoane: familiile Apostu din Oneºti, Pãduraru din Gioseni, Munteanu din Iaºi, Petruþ din Piatra Neamþ, Tyron din Suceava, nouã copii ai acestor familii ºi doi preoþi, membri ai Comisiei pentru Anul Familiei, pr. Iosif Enãºoae ºi pr. PetruSebastian Tamaº. Participarea delegaþiei Diecezei de Iaºi a fost sprijinitã de Parohia Sãbãoani prin pr. Toma Encuþã.

Vineri seara (14 octombrie), reprezentanþii delegaþiilor au prezentat componenþa acestora ºi activitatea desfãºuratã la nivel diecezan ºi eparhial cu ºi pentru familii.

Sâmbãtã (15 octombrie) a vorbit prof. Robert Lazu, filozof

ºi teolog catolic, soþ ºi tatã a ºase copii, despre „Familiaris consortio. Biserica ºi criza familiei în Europa de azi”. Au urmat mãrturia unei familii din Reºiþa care s-a întors de la moartea spiritualã la viaþã (devenind apoi implicatã în viaþa parohiei), discuþiile în grupuri mici pe marginea celor prezentate ºi sfânta Liturghie în rit greco-catolic.

Dupã-amiazã, PS Cornel Damian a amintit legãtura profundã dintre familie ºi Euharistie.

Dr. Florin Ardelean, pornind de la date statistice din ultimii 20 de ani privind natalitatea, vârsta femeilor ºi bãrbaþilor care se cãsãtoresc, numãrul femeilor care folosesc pilula, a pus un diagnostic familiei de azi: familia s-a schimbat radical, cu mari ºanse ca situaþia sã fie identicã ºi în comunitãþile catolice.

Pr. Francisc Ungureanu a precizat cã familia trebuie sã se implice în societate ºi politicã.

A fost prezentatã a VIII-a Întâlnire Mondialã a Familiilor care va avea loc la Milano în perioada 28 mai – 3 iunie 2012, cu titlul: „Familia, muncã ºi sãrbãtoare”, cât ºi cartea care conþine traducerea celor zece

cateheze care vor avea loc în acea perioadã. S-a arãtat necesitatea unei întâlniri naþionale a familiilor din eparhiile ºi diecezele României, cât ºi desemnarea unui grup de coordonare la nivel naþional a viitoarelor activitãþi cu privire la pastoraþia naþionalã a familiilor. Programul a continuat cu adoraþia euharisticã. Seara a fost un program artistic organizat de douã surori cu ºi pentru copiii prezenþi.

Duminicã (16 octombrie) au fost doi profesori de la Institutul „Ioan Paul al II-lea” din Roma: Mons. Livio Melina, rectorul institutului, ºi prof. Hose Noriega Bastos, care s-au completat reciproc prezentând temele: „Familia, drum al Bisericii în magisteriul papei Ioan Paul al II-lea ºi al papei Benedict al XVI-lea” ºi respectiv „Darul iubirii ºi edificarea vieþii de familie”. Au urmat discuþii în grupuri mici. Încheierea a fost marcatã prin sfânta Liturghie prezidatã de ÎPS Jakubyni Gyorgy, episcop de Alba-Iulia, care în omilie i-a îmbãrbãtat pe familiºtii prezenþi sã meargã pe calea sfinþeniei.

Iuliana ºi Cristian Petruþ

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Curtea neamurilor la Bucureºti onferinþe, dezbateri ºi dialoguri. A început în ziC lele de 24 ºi 25 martie ale acestui an la Paris. A continuat la Quebec ºi Chicago. În zilele de 11 ºi 12 octombrie a fost la Bucureºti, apoi a continuat la Florenþa ºi Roma. La jumãtatea lunii noiembrie va fi la Tirana (Albania). „Curtea neamurilor”, aºa se numeºte „iniþiativa de schimb, dialog ºi acþiuni comune între cei care cred ºi cei care nu cred”. În vechime, Curtea neamurilor era acel spaþiu al templului din Ierusalim în care se adunau nu numai cei din poporul ales, dar aveau acces toþi, indiferent de culturã, de limbã sau de orientare religioasã. Aici, dialogau pe teme spirituale ºi se rugau. De la acest loc de întâlnire se inspirã noua structurã promovatã de Consiliul Pontifical pentru Culturã de la Vatican.

La Bucureºti, tema centralã a fost „Umanism ºi spiritualitate”. Noul umanism al secolului al XXI-lea lasã spaþiu pentru spiritualitate? Existã un ateu spiritual? Sunt întrebãri care au stat în centrul atenþiei.

Evenimentul a început marþi seara, 11 octombrie, la Ateneul Român, cu lansarea, în prezenþa autorului, a cãrþii „Întrebãri privitoare la credinþã. 150 de rãspunsuri la întrebãrile celor care cred ºi ale celor care nu cred” de card. Gianfranco Ravasi, apãrutã la Editura „Humanitas”. Începând cu ora 19.00, card. Gianfranco Ravasi ºi Horia-Roman Patapievici, preºedintele Institutului Cultural Român, au purtat un dialog

pornind de la tema: „Întrebãri esenþiale. Putem vorbi împreunã despre Dumnezeu?”.

Miercuri, 12 octombrie, cardinalul a prezidat împreunã cu Andrei Pleºu, la sediul Colegiului Noua Europã, colocviul „Raþiunea ºi antinomiile credinþei. Dialogul dintre cei ce cred ºi cei ce nu cred”, cu participarea mai multor personalitãþi culturale din România: Vlad Alexandrescu, Alexander Baumgarten, Francisca Bãltãceanu, Andrei Cornea, Michel Kubler, Anca Manolescu, Dan C. Mihãilescu.

Evenimentul de la Bucureºti, organizat de Institutul Cultural Român, Filarmonica „George Enescu”, Editura „Humanitas”, Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun ºi Nunþiatura Apostolicã din România, a avut loc în cadrul vizitei oficiale a card. Gianfranco Ravasi, la invitaþia Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional. În cadrul acestei vizite, în dimineaþa zilei de 11 octombrie, la sediul Universitãþii Bucureºti, oaspetelui i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa.

Nãscut în anul 1942, preot din 1966, fost prefect al Bibliotecii Ambroziene din Milano ºi profesor de exegezã a Vechiului Testament la Facultatea de Teologie a Italiei de Nord, Gianfranco Ravasi a fost ales în anul 2007 arhiepiscop, preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Culturã, al Comisiei pentru Bunurile Culturale ale Bisericii ºi al Comisiei de Arheologie Sacrã. În urma Consistoriului din noiembrie 2010, a

6 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

Card. Gianfranco Ravasi

devenit cardinal al Bisericii Catolice. Biblist, autor a numeroase cãrþi, Eminenþa sa este cunoscut, de asemenea, pentru contribuþiile în mass-media. „Am gândit o activitate de frontierã: a asculta motivaþiile celorlalþi, a încerca sã înþelegem argumentele lor. Comunitãþii creºtine nu trebuie sã-i fie fricã de diversitate”, spunea cardinalul într-un interviu din luna martie despre Curtea neamurilor. În acest sens, îl citeazã pe Emil Cioran (1911-1995), care nu a încetat sã-ºi punã întrebãri asupra credinþei. În pagini marcate de pesimism, continuã sã fie atent la acel Dumnezeu despre care mãrturiseºte cã-i „spiona” toate miºcãrile. În „Lacrimi ºi sfinþi” scrie: „Când asculþi pe Bach vezi cum se înfiripã Dumnezeu.

Cãci muzica lui este generatoare de divinitate. O viziune plasticã a fiinþei divine þi se desfãºoarã în faþã ºi creºte Dumnezeu sub ochii tãi. Dupã un oratoriu, o cantatã sau o pasiune, trebuie sã existe Dumnezeu”.

Pr. Cornel Cadar

Reflectie, , dialog si, rugãciune la Assisi ssisi a fost din nou pentru A o zi centrul religiilor mondiale. În ziua de 27 octombrie s-a celebrat aici Ziua de reflecþie, dialog ºi rugãciune pentru pace ºi dreptate în lume, având tema „Pelerini ai adevãrului, pelerini ai pãcii”.

Numeroºii lideri religioºi au fost împreunã cu papa Benedict al XVI-lea în oraºul lui Francisc, pe urmele celor care i-au precedat în urmã cu 25 de ani, când a avut loc prima adunare similarã voitã de Ioan Paul al II-lea. Întâlnirea s-a nãscut din constatarea cã lumea are nevoie de pace, a explicat cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, preºedinte al Consiliului Pontifical al Dreptãþii ºi Pãcii.

Ajunge sã ne gândim la recentele evenimente din Egipt în care zeci de creºtini copþi au fost uciºi. Era nevoie de angajarea oamenilor de credinþã în faþa noilor provocãri.

Pentru a evita orice sincretism, la Assisi, fiecare s-a rugat în locuri diferite, conform propriilor tradiþii. Au participat delegaþi din peste 50 de þãri, reprezentând diferite tradiþii religioase creºtine, necreºtine ºi neebraice. În afarã de numeroase þãri europene ºi americane, au fost reprezentate Egiptul, Israelul, Pakistanul, Iordania, Iranul, India, Arabia Sauditã, Filipine ºi multe altele (sunt cele care suferã probabil mai mult în acest moment istoric, din cauza problemelor de libertate religioasã ºi dialog dintre religii). Delegaþii provenind din Biserici, comunitãþi ecleziale ºi organizaþii creºtine mondiale au fost 31.

Din Bisericile din Orient au fost 17 delegaþii, începând cu patriarhul ecumenic Bartolomeu I, care a condus grupul provenit de la Constantinopol, în timp ce Patriarhia de Moscova a fost la Assisi prim mitropolitul Alexander. Bisericile Ortodoxe Orientale au avut trimiºi din partea Patriarhiei Siro-Ortodoxe, ai Bisericii Apostolice Armene ºi ai Bisericii Ortodoxe Siro-Malancareze, inclusiv o delegaþie a Bisericii Asiriene a Orientului.

Delegaþiile Bisericilor din Occident au fost 13, între care cea a Comuniunii Anglicane condusã de primatul sãu, arhiepiscopul de Canterbury Rowan Williams. Au fost prezenþi, între alþii, ºi membrii Federaþiei Luterane Mondiale, ai Comuniunii Mondiale a Bisericilor Reformate ºi ai Consiliului Metodist Mondial.

Prestigioasã a fost ºi reprezentanþa lumii ebraice internaþionale, între care delegaþi ai Marelui Rabinat al Israelului.

Exponenþii diferitelor tradiþii religioase necreºtine ºi altele decât cele ebraice au fost 176.

Din þãrile arabe ºi medio-orientale ºi din cele occidentale au sosit la Assisi 48 de musulmani, între care s-au remarcat un reprezentant al regelui Arabiei Saudite ºi preºedintele Direcþiunii Musulmanilor din Caucaz. Prezenþa musulmanã a fost din punct de vedere statistic mai puternicã în comparaþie cu adunãrile precedente din oraºul franciscan: în anul 1986 au fost 11, iar în urmã cu opt ani pentru rugãciunea de dupã 11 septembrie au fost 32.

Au fost apoi hinduiºti – între care nepotul lui Mahatma Gandhi, care a participat ºi la Ziua din anul 1986, apoi sikh, zoroastrieni, budiºti, confucianiºti, ºintoiºti, reprezentanþi ai religiilor tradiþionale din Africa ºi America.

Benedict al XVI-lea a rãmas întreaga zi la Assisi. Cu o zi înainte, la ora 10.30, papa a condus în Piaþa „Sfântul Petru” în locul audienþei generale, o liturgie a cuvântului.

Aºadar, un timp de bilanþuri ºi de relansare a angajãrii pentru pace. De aici, aºa cum a subliniat Mons. Pier Luigi Celata, secretar al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios – „importanþa ºi actualitatea Zilei de la Assisi voitã de Sfântul Pãrinte: a deveni împreunã pelerini, pentru a reflecta, prin ascultare ºi tãcere; a se întâlni în atitudine de dialog; a se ruga, fiecare conform propriei tradiþii: pentru a reînsufleþi angajarea comunã de a-l sluji pe om în instanþele sale fundamentale de dreptate ºi de pace între naþiuni ºi în cadrul fiecãrei societãþi”.

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Interviu cu PS Anton Coºa

Biserica trebuie sã devinã o ºcoalã a caritãþii „Curajul de a creºte alãturi de cei din urmã”: aceasta a fost tema Primei Sãptãmâni Sociale a Bisericii Catolice din Republica Moldova organizatã la Chiºinãu în perioada 11-14 octombrie. Promovatã de Dieceza de Chiºinãu, iniþiativa s-a dorit a fi un timp de reflecþie ºi de analizã asupra a ceea ce s-a fãcut în domeniul social. În acelaºi timp, Biserica ºi-a propus sã traseze noi coordonate de acþiune, care sã o aducã mai aproape de cei mai sãraci. Întâlnirea a înregistrat aproape 200 de participanþi, fiind structuratã în trei zile tematice. Vineri, 14 octombrie, ziua hramului diecezei, în catedrala din Chiºinãu, s-a celebrat sfânta Liturghie în care s-au adus mulþumiri lui Dumnezeu pentru binefacerile primite pe parcursul sãptãmânii. Printre relatori s-au numãrat episcopi, preºedinþi ºi membri ai comisiilor Sãptãmânii Sociale din Italia ºi Franþa, europarlamentari, membri ai Parlamentului de la Chiºinãu, oameni politici, reprezentanþi ai ministerelor sociale din Italia ºi Moldova, bancheri, lucrãtori sociali.

Prezent la evenimentul de la Chiºinãu, însoþindu-l, împreunã cu pr. Egidiu Condac, pe PS Petru Gherghel, l-am intervievat pe PS Anton Coºa despre Sãptãmâna Socialã ºi despre catolicii din Republica Moldova.

Suntem la Chiºinãu, la Prima Sãptãmânã Socialã Catolicã, 11-14 octombrie.

Stãm de vorbã cu PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu.

De ce o Sãptãmânã Socialã Catolicã la Chiºinãu?

Aceastã idee a apãrut cu doi ani în urmã, atunci când am participat la Prima Sãptãmânã Socialã Europeanã, care a avut loc în oraºul Gdansk din Polonia. Acolo, observând o atenþie deosebitã care s-a acordat Moldovei, consideratã ultima þarã ca venit pe cap de locuitor, deci cu o mare trebuinþã de ajutor, am înþeles cã ºi noi, Biserica, avem ceva de spus în acest sens, astfel cã am încercat sã abordãm problemele în felul urmãtor: în primul rând, trebuie sã insistãm asupra cunoaºterii situaþiei locale ºi sã înþelegem de ce o þarã atât de bogatã ca Moldova, cu oameni harnici, cu un pãmânt roditor, nu poate sã se ridice ºi sã-ºi asigure minimul necesar de existenþã.

Am înþeles cã e mult de lucru ºi am reunit o comisie în acest sens, formatã din reprezentanþii diferitelor instituþii de caritate care acþioneazã pe teritoriul acestei episcopii, delimitând, împreunã cu aceºtia, un traseu pe care sã-l parcurgem împreunã în crearea unei astfel de structuri: Sãptãmâna Socialã.

Aceastã structurã s-a concretizat la începutul acestui an,

8 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

când am început sã punem pe hârtie un program cu teme diferite ºi diverse contribuþii pe care doream sã le prezentãm.

Am studiat experienþa Bisericii din Italia pentru cã ne era mai accesibilã aceastã experienþã, pentru cã în mijlocul nostru se aflã un preot italian care lucreazã cu noi ºi se implicã foarte mult în acest domeniu.

Care sunt aºteptãrile de la aceastã întâlnire?

Am vrea sã vedem aceste zile ca un punct de referinþã.

Conºtientizãm cã prin tot ce am fãcut pânã acum s-au rezolvat probleme curente, care necesitau o urgenþã. Am înþeles cã ºtim sã facem caritate, mai ales atunci când sunt calamitãþi naturale, în acest caz oamenii fiind foarte prompþi în a ne oferi ajutorul, însã, pe de altã parte, ºtim cã acest lucru nu ajunge. Trebuie sã ne regrupãm ºi sã încercãm sã construim o nouã mentalitate despre caritate, aceasta pornind de la mesajul evangheliei, de la cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, am spus-o ºi în aceste zile unor colaboratori, sã nu creadã nimeni cã dupã aceste zile punem punct unor activitãþi desfãºurate pânã acum. Da, vom termina

unele acþiuni, dar vom deschide multe alte iniþiative. În acest sens, Biserica trebuie sã devinã o ºcoalã a caritãþii, iar instituþiile noastre de caritate sã manifeste un interes deosebit, adicã sã punã suflet în tot ceea ce realizeazã. Orice proiect pe care l-ar implementa, care vine din partea unor beneficiari sau colaboratori laici, trebuie realizat cu suflet de creºtin.

Anul 2011 înseamnã zece ani de când a fost ridicatã realitatea de aici, din Republica Moldova, la rang de diecezã, Preasfinþia voastrã fiind numit episcop de Chiºinãu. Cum se prezintã Dieceza de Chiºinãu la zece ani?

Nu vom celebra cu mare solemnitate aceastã datã, însã peste doi ani vom celebra 20 de ani de când s-a organizat prima formã a Bisericii Catolice din Moldova, anume Administratura Apostolicã de Moldova, iar în acest sens trasãm un alt proiect: implicarea noastrã în viaþa societãþii ºi direcþia în care avem posibilitatea de a ne dezvolta. Avem deja un program, iar la ora actualã, dupã ce am realizat foarte mult pe planul structural, acela al implementãrii unor proiecte de construcþii, de instituþii, avem timp acum sã ne ocupãm mai mult de oameni. De aceea, vom insista pe formarea laicilor, vom încerca sã ne gândim ºi la alte forme de prezenþã a Bisericii în societate, de ce nu în ºcoli, deºi avem puþini copii în raport cu majoritatea ortodoxã, simþim necesitatea prezenþei noastre în ºcoli, mai ales în cele care aparþin statului.

Am fost prezent la discuþii cu privire la introducerea unui curs de religie în ºcolile publice, pentru cã în acest moment suntem puþin prezenþi în

acest cadru, exceptând anumite grupuri pe criterii lingvistice, de exemplu copiii polonezi. În cei zece ani, respectiv 20 de ani, cu siguranþã cã Dieceza de Chiºinãu a crescut, aveþi un numãr de parohii, un numãr de preoþi. De câþi preoþi vorbim astãzi ºi de câte parohii ºi congregaþii?

Dacã ar fi sã facem o statisticã, cred cã cifrele sunt foarte concludente. Dacã în anul 2001, când a fost creatã Dieceza de Chiºinãu, aveam 11 parohii, iatã cã astãzi sunt 17. De la 24 de preoþi am ajuns la 32 de preoþi, de la doi preoþi locali am ajuns la cinci preoþi autohtoni. Persoanele consacrate sunt cam în acelaºi numãr. Sunt 12 congregaþii ºi existã ºi câteva surori ºi din localitãþile noastre. Ceea ce trebuie subliniat este faptul cã în aceºti zece ani am crescut într-o nouã conºtiinþã, ceea ce suntem astãzi.

Anii care trec lasã o amprentã asupra noastrã; pe mãsurã ce ai mai multã experienþã, îþi dai seama cã trebuie sã îmbunãtãþeºti ceva în modul tãu de a lucra, de a exista, iar în acest sens eu cred cã am crescut.

Simt cã Biserica noastrã trebuie sã continue munca de evanghelizare, colaborând cu laici bine formaþi, creând programe ºi oportunitãþi pentru acest lucru.

De câþi credincioºi catolici vorbim în Republica Moldova?

Cred cã numãrul este puþin semnificativ. La recensãmântul realizat în anul 2004, erau aproximativ 5.000 de credincioºi în partea aceasta a Nistrului, pentru cã din partea cealaltã nu avem date. Însã acest recensãmânt nu a fost exact, pentru cã atunci s-a voit sublinierea unei prezenþe anume. Catolicii din Moldova, potenþial vorbind, sunt mulþi. Vorbim de zeci de mii. Fãrã îndoialã, sunt peste 20.000 de catolici.

Aºadar, 2011 este aniversar, peste doi ani iarãºi aniversare. Ce îºi doreºte episcopul de Chiºinãu la acest ceas aniversar?

Fiecare zi are greutatea ei. Îmi doresc sã pot realiza ceea ce am început ºi sã mã organizez tot mai mult pentru ceea ce mã aºteaptã. Dacã e sã-mi doresc ceva pentru ziua de mâine, mã refer în primul rând la câteva vocaþii în plus, la câþiva preoþi fidei donum în plus, care sã ne ajute în dezvoltarea micilor noastre comunitãþi din sud sau din Transnistria.

Vã mulþumesc mult ºi Dumnezeu sã vã ajute!

Mulþumesc ºi eu.

Pr. Cornel Cadar

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Hirotoniri Roman

concelebranþi, persoane conOrdinul Fraþilor Minori Con- sacrate, seminariºti ºi mulþi ventuali – Provincia „Sf. Iosif” credincioºi. din România a trãit o dublã bucurie la 4 octombrie: cea a Rieti (Italia) În sãrbãtoarea Sfinþilor Arsãrbãtorii fondatorului ºi a hirotonirilor de diaconi. hangheli Mihail, Gabriel ºi RaPentru Ordinul Franciscan fael (29 septembrie), în cateau fost hirotoniþi diaconi: fr. Li- drala „Santa Maria” din Rieti viu Baciu (Rotunda), fr. Ionuþ (Italia), prin impunerea mâiCoceanga (Luizi Cãlugãra), nilor PS Delio Lucarelli, a fost fr. Ovidiu Cojan (Bacãu „Sfân- consacrat întru preoþie diaconul tul Nicolae”), fr. Vasile Dior Nicolae Zamfirache, originar (Teþcani), fr. Florin-Cristian din Parohia Pralea.

Farcaº (Buruieneºti); pentru Preotul nou-sfinþit s-a nãsMisionarii Cuvântului Divin cut la 24 octombrie 1982, a au fost hirotoniþi: Claudiu Eva copilãrit ºi s-a ºcolit la Pralea, (Roman „Inima Neprihãnitã a Oneºti ºi Roman. A intrat în Mariei”) ºi Gheorghe Iorda- Ordinul Franciscan Capucin, che (Tuta). apoi ºi-a terminat studiile seSfânta Liturghie ºi hirotonirea celor ºapte diaconi a fost minariale în cadrul Universiprezidatã de PS Aurel Percã, tãþii Pontificale din Lateran – episcop auxiliar de Iaºi, alãturi Roma, obþinând licenþa în tede care s-a aflat pr. Emilian ologia cãsãtoriei ºi a familiei Cãtãlin, ministrul provincial al în cadrul Institutului „Ioan OFMConv, pr. Leon Budãu, cus- Paul al II-lea” pentru Studii todele provincial al OFMCap, despre Cãsãtorie ºi Familie din pr. Cornel Berea, rectorul ºi vi- Roma, iar actualmente este carul provincial al verbiþilor, doctorand în cadrul aceluiaºi pr. Ioan Horvat, rectorul In- institut. Ca diacon, a slujit postitutului Teologic Franciscan porul lui Dumnezeu în Parohia din Roman, pr. Benone Lucaci, „Regina Pacis”, din Rieti. A cerectorul Institutului Teologic lebrat prima sfântã Liturghie din Iaºi, circa 80 de preoþi în satul natal, la 23 octombrie.

10 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

E bine de ºtiut

Viaþa contemplativã A

mintind ziua Pro Orantibus din 21 noiembrie, dedicatã comunitãþilor cãlugãreºti de viaþã claustralã sau de clauzurã, în comemorarea Prezentãrii la Templu a Preasfintei Fecioare Maria, Benedict al XVI-lea a spus cã acestea, prin viaþa lor ascunsã de rugãciune ºi de convertire a inimii, sunt o prezenþã indispensabilã în Bisericã ºi în lume ºi a implorat pentru ele noi vocaþii, îndemnând la susþinerea acestor mãnãstiri.

Cea mai veche formã de viaþã contemplativã este cea iniþiatã de sfântul Benedict, întemeietor al monahismului occidental, care a adus monahismul apãrut în Orient, împreunã cu sfinþii Pahomie, Anton Abate ºi alþii.

Sora de viaþã contemplativã este o persoanã normalã, pãtrunsã ºi învinsã de iubirea lui Cristos. Nedorind nimic ºi pe nimeni altcineva în afarã de el, îl cautã asiduu în simplitatea vieþii cotidiene, contemplându-l în tot ºi în toþi sub aparenþe diverse ºi contradictorii.

Ziua surorilor este în mod armonios scandatã de douã principale ocupaþii: rugãciunea ºi munca (Ora et labora). Preeminenþa este datã lui Dumnezeu care doreºte ca rugãciunea sã aibã locul privilegiat în viaþa cãlugãrului. Cu toate acestea, nu este neglijatã nici importanþa muncii fãcutã în spirit de slujire.

Mãnãstiri de clauzurã în Dieceza de Iaºi sunt la Viiºoara (Surorile Benedictine) ºi la Roman (Surorile Clarise Urbaniste).

ISTORIE Sfinþire de bisericã

Schineni eremoniile de sfinþire a bisericii Schineni „Sfânta C Tereza a Pruncului Isus” ºi de consacrare a altarului acesteia au avut loc duminicã, 2 octombrie, în solemnitatea Sfinþilor Îngeri Pãzitori.

Celebrarea a fost prezidatã de PS Aurel Percã. Au concelebrat 16 preoþi veniþi din parohiile vecine. La celebrare, alãturi de credincioºii parohiei, au participat mulþi credincioºi din comunitãþile vecine, persoane consacrate ºi reprezentanþi ai administraþiei locale ºi judeþene. Împreunã, preoþii ºi credincioºii l-au lãudat pe Domnul ºi i-au mulþumit pentru ajutorul ºi harurile oferite.

Celebrarea a încununat eforturile depuse pentru consolidarea ºi înfrumuseþarea lãcaºului de cult. Astfel, biserica reînnoitã ºi consolidatã devine un imbold pentru credincioºi, ca sã-ºi reînnoiascã viaþa ºi sã-ºi înfrumuseþeze sufletul.

Localitatea din Schineni face parte din comuna Sãuceºti, judeþul Bacãu, fiind aºezatã pe malul drept al Siretului, între pârâul Turbata ºi Siret, la 11 km depãrtare de oraºul Bacãu.

Satul Schineni a cunoscut de-a lungul timpului, diverse grafii: Schineni, Spinenii, Cârneºti, Fãrþãºti, Mogila, Skineni, Solcanii, Spineny, ªirii.

Localitatea apare menþionatã pentru prima datã în recensãmântul rusesc din anul 1772.

Pânã la reforma administrativã înfãptuitã de Alexandru Ioana Cuza în 1864, satul a fãcut parte

din Ocoalele Siretului, Bistriþei de Jos, Bistriþei ºi Bistriþei de Sus, Peletucii de Sus, Sãuceºti ºi ªerbeºti. În anul 1906, comuna Spinenii a fost desfiinþatã, iar satul Schineni a fost arondat comunelor ªerbeºti ºi, mai apoi, Sãuceºti, din care face parte ºi astãzi.

Catolicii din localitate au fost semnalaþi în raportul anonim despre situaþia bisericilor catolice din Moldova din anul 1776, unde satul apare sub forma Pineno. La acea datã comunitatea era formatã din 60 de catolici, care însã nu aveau bisericã, ei fiind pãstoriþi de preotul paroh din Luizi-Cãlugãra. Din anul 1847 pânã în anul 1968, când a fost înfiinþatã Parohia Schineni, catolicii de aici au fost pãstoriþi de preoþii din Parohia Bacãu.

Prima bisericã pentru catolicii din Schineni a fost construitã din lemn, în anul 1848, de cãtre moºierul Cristofor Exarhul, aceasta avea hramul Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul ºi a deservit comunitatea pânã în anul 1947, când a fost datã în folosinþã cultului actuala bisericã, închinatã Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Ctitorul noii biserici a fost pãrintele paroh ºi decan de Bacãu, Iosif Tãlmãcel, OFMConv. (1923-1947).

Conform „Cronicii Parohiei Bacãu”, în perioada interbelicã, credincioºii catolici din Schineni participau des la diverse celebrãri liturgice (Epifania Domnului, Trupul ºi Sângele

Domnului, Preasfânta Inimã a lui Isus etc.) care se þineau la Bacãu, venind la centrul parohial în procesiune, pe jos, în frunte cu dascãlul. De menþionat cã, în aceeaºi perioadã, a existat la Schineni un numeros grup de terþiari franciscani, care erau conduºi de pãrintele paroh de Bacãu, Iosif Tãlmãcel, el însuºi franciscan.

Prin decizia 1984, din 7 aprilie 1968, semnatã de episcopul Petru Pleºca ºi de secretarul Ioan Jicmon a fost înfiinþatã Parohia Schineni, prin dezmembrarea Parohiei Bacãu, la care fusese filialã pânã la acea datã. De asemenea, acelaºi document prevedea ca filialele Bogdan Vodã ºi Peletuci ale Parohiei Bacãu sã fie arondate parohiei nou-înfiinþate. Primul paroh a fost pr. Dumitru Adãmuþ (1968-1973). În anul 1968, la Schineni erau 128 de familii catolice, cu 670 de credincioºi. În anul 1995 erau 261 de familii, cu 775 de credincioºi.

Astãzi comunitatea catolicã din Schineni este formatã din 260 de familii, cu 781 de credincioºi, paroh fiind pr. Valentin Bulai.

Pr. Fabian Doboº

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Alois Guanella D

oamne, tu eºti speranþa mea, în tine mi-am pus încrederea din copilãrie”. Acest verset din Psalmul 70 descrie cel mai bine ceea ce-i uneºte pe noii sfinþi canonizaþi de papa Benedict al XVI-lea în ziua de 23 octombrie. Printre aceºtia se numãrã ºi sfântul Alois Guanella (1842-1915), fondatorul Congregaþiei „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe”, care activeazã ºi în România (Iaºi, ªcheia ºi Sagna). La eveniment a participat ºi un grup de persoane din Dieceza de Iaºi.

Alois Guanella s-a nãscut la 19 decembrie 1842, în Fraciscio (Italia), o localitate din munþii Alpi, situatã la micã distanþã de graniþa cu Elveþia.

Familia i-a transmis majoritatea lecþiilor pe care le va pune în practicã pe parcursul apostolatului. La vârsta de 12 ani intrã în seminar, iar în anul 1866 este sfinþit preot. În primii ani ai misiunii preoþeºti slujeºte în diferite parohii din Dieceza de Como. Datoritã unor circumstanþe ajunge la Torino, unde-l întâlneºte pe Don Bosco. Sub îndrumarea acestuia, în anul 1875 depune voturile temporare în „Societatea Salezianã”. Tot la Torino a avut ocazia de a admira activitatea sfântului Iosif Cottolengo, un veritabil slujitor dedicat celor defavorizaþi. Este rechemat în pastoraþie de episcopul din Como, în anul 1878.

Sensibil la suferinþele celorlalþi, înfiinþeazã o congregaþie.

„

Nucleul iniþial a fost constituit din câteva persoane, la Pianello (Como), care se ocupau deja de cei sãraci la venirea sa ca paroh. Primele sale case de caritate au fost denumite „Casele Providenþei”. În timpul vieþii sale, Italia a suferit numeroase frãmântãri sociale. O lege a statului italian din anul 1866 a decretat abolirea tuturor ordinelor cãlugãreºti. Guanella a fost considerat un pericol, mai ales de cãtre grupãrile anticlericale ºi cele socialiste.

Opera fondatã de el se va extinde mai întâi în Italia, iar ulterior în diferite locuri din lume, astãzi fiind prezentã pe trei continente. Prima congregaþie fondatã de el, „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe” (1886) s-a dezvoltat rapid, mai târziu fiind instituitã ºi ramura masculinã, „Slujitorii Caritãþii” (1908). Aceste douã congregaþii continuã, asemenea fondatorului lor, munca în favoarea celor defavorizaþi.

Mesajul ºi gândirea sfântului Alois Guanella sunt conþinute în scrierile sale, semnificative fiind Andiamo al Padre („Sã mergem la Tatãl”) ºi Il Fondamento („Fundamentul”).

A murit la 24 octombrie 1915, la Como. Trupul sãu a fost aºezat în sanctuarul „Preasfânta Inimã” din aceeaºi localitate.

Activitatea depusã în slujba caritãþii a fost recunoscutã de Bisericã prin beatificarea sa din anul 1964, de cãtre papa Paul al VI-lea, iar în acest an,

12 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

la 23 octombrie, prin canonizarea celebratã de papa Benedict al XVI-lea, la Roma.

Sfinþenia lui Alois Guanella nu constã numai în perfecþiunea moralã, ci cuprinde întreaga sa participare la caritatea imensã a lui Dumnezeu ºi încrederea totalã în providenþa lui. Într-una dintre scrieri noteazã: „Iubirea arzãtoare a lui Dumnezeu produce caritatea faþã de semenii noºtri, pentru cã aceastã iubire nu poate fi separatã de iubirea faþã de aproapele”. „Recunoaºterea sfinþeniei pãrintelui Alois Guanella – spunea sora Serena Ciserani, superioara generalã a congregaþiei – este un dar de speranþã oferit tuturor celor «mici» ai lumii, pentru cã în el pot gãsi un mijlocitor în cer pentru consolarea ºi mângâierea inimii lor.

El ne îndeamnã sã mergem mai repede pe cãrãrile înflorite ale caritãþii guaneliene, pentru a nu-i lãsa singuri pe bolnavii care cautã sãnãtatea, inimile frânte care doresc sã fie consolate, pe cei îndureraþi care au nevoie de tandreþe, pe cei care plâng ºi sunt însetaþi dupã un zâmbet”.

Silviu Salca

Sanctuare

Madonna

del Frassino a doar 25 km de Verona, în drum spre Brescia, vã L va atrage atenþia un indicator: Madonna del Frassino, din Peschera del Garda.

Sanctuarul Maicii Domnului din Frasin este, cu siguranþã, unul dintre cele mai remarcabile din zonã. Originea sa dateazã de la 11 mai 1510, când, în locul numit Contrada Pigna, în afara cetãþii Peschiera del Garda, Maica Domnului a apãrut unui þãran, Bartolomeo Broglia. În timp ce lucra la câmp, acesta a fost atacat de un ºarpe.

El a invocat, pe moment, ajutorul Maicii Sfinte. Ridicându-ºi ochii spre cer, a vãzut o statuetã învãluitã în luminã, aºezatã într-un frasin din apropiere: era imaginea Maicii Domnului care i-a venit în ajutor. Bartolomeo, salvat de muºcãtura ºarpelui, a luat cu el statuia, a dus-o acasã pentru a o arãta familiei, ºi a închis-o într-o casetã metalicã, pentru a fi în siguranþã. Vestea s-a rãspândit ºi mulþi dintre prietenii sãi voiau sã vadã statuia. Însã, când a deschis caseta, statuia nu mai era acolo, dar a fost gãsitã în acelaºi copac unde apãruse cu câteva zile în urmã.

Episcopul de atunci, hotãrând cã este vorba de un fapt miraculos, a decis construirea unei biserici dedicate Fecioarei.

Statueta Fecioarei cu Pruncul, înaltã de 14 cm, poate fi vãzutã ºi azi în frasinul original, care se aflã în capela dedicatã Mariei. În interiorul sanctuarului, construit între anii 1511 ºi 1514, în

stil renascentist, meritã atenþie câteva lucrãri ale lui Farinati (1522–1606), care a realizat picturi aºezate la primele trei altare (când se intrã, pe stânga): Naºterea Domnului (1560), Conversaþie sfântã ºi o a treia dedicatã sfintei Fecioare, sfântului Francisc din Assisi, fericitului Andrea Grego din Peschiera ºi sfântului Sebastian (1576).

Capela mare, din stânga, este numitã a sfântului Francisc din Assisi sau a Cordigerilor, pentru cã aici se aflã mormântul lor, iar acum este capela preasfântului sacrament, împodobitã cu un tablou realizat de pictorul Astolfi (1600), care reprezintã primirea stigmatelor de cãtre sfântul din Assisi. În partea dreaptã a aceleiaºi capele este prima reprezentare a apariþiilor Mariei. În partea dreaptã, lângã altar, este capela Fecioarei, care este prima bisericuþã dedicatã Fecioarei din Frasin. Statueta miraculoasã este aºezatã pe frasinul istoric al apariþiei. Aceastã capelã este centrul locului de pelerinaj, inima acestui sanctuar. Construirea ei a început la 12 septembrie 1510.

Arãtarea Maicii Domnului din Frasin are trei caracteristici. Episcopul de Trieste, Mons. Eugenio Ravignani, în anul 1990, vorbea despre aceastã prezenþã a Mariei la Peschiera del Garda cu aceste cuvinte: „Cred cã v-aþi dat seama cã aici o avem pe Fecioara care tace, Maria nerostind aici mãcar un cuvânt: este umilinþa tãcerii sale. Apoi noi toþi, care cãutãm chipul Fecioarei, rãmânem uimiþi sã gãsim aici doar o micã statuie, ba chiar foarte micã: este umilinþa micimii sale… În al treilea rând, imaginea se aflã tot acolo unde a apãrut cândva, în anul 1510: umilinþa de a fi mereu în mâinile lui Dumnezeu ºi de a rãmâne acolo unde vrea el”.

La 24 septembrie 1930 a avut loc încoronarea solemnã a statuii Maicii Domnului din Frasin. În anul 2010, sanctuarul a organizat mai multe manifestãri prin care s-au marcat 500 de ani de la apariþia Maicii Domnului. Începând cu anul 2011, în perioada mai – septembrie, pentru cei care vor sã rãmânã în rugãciune, alãturi de Maica Domnului, sanctuarul este deschis ºi în timpul nopþii.

Pr. Iosif Dorcu

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familii

Paºi în casa bunicilor m pãºit cu respect, în tãcere ºi cu multã sfialã în A casa bunicilor, aº spune, aproape ca într-o bisericã. Sigur, ei nu mai sunt de ceva timp, dar casa le-a rãmas ºi odatã cu ea au rãmas toate amintirile, tot ceea ce au însemnat ei pentru noi, pentru nepoþii lor.

S-a întâmplat în aceastã varã, când le-am putut vizita, nu doar casa, ci ºi mormântul. Ah, bunicii! Cum sunt speciali bunicii pentru nepoþii lor!

Pãºindu-le pragul casei, simþeam încã mirosul atâtor ºi atâtor „bunãtãþuri” pe care ni le puneau dinainte ori de câte ori îi vizitam. Cum erau bune clãtitele cu dulceaþã de roºii verzi pe care doar bunica le nimerea cum nu se poate mai gustoase! ªi cum ne mai povãþuia ea cu sfaturile ei înþelepte! Îmi amintesc ºi acum cum într-o zi i-am „scãpat” veriºorului meu o expresie pe care tocmai o auzisem la un copil mai mare.

Ce lecþie de viaþã mi-a dat atunci bunica! ªi cum, dupã poveþele ei, m-a dat pe mâna bunicului, sã mã „convingã” ºi el cã ceea ce spusesem nu era conform cu statutul meu de copil ºi mai ales de nepot al lor.

Eh, dar cum i-am rupt noi, nepoþii, patul bunicilor! Ne-am adunat aproape toþi sã le facem o bucurie. Pe vremuri se obiºnuia. Poate ºi astãzi, dar este mai greu. La urmã ne-am decis sã imortalizãm evenimentul într-o fotografie. ªi pentru cã spaþiul era îngust am decis sã urcãm în pat, ca nu cumva vreo unul dintre noi sã rãmânã în afara fotografiei. ªi cum patul

era de pe „vremea bunicilor”, a cedat. A doua zi au fost nevoiþi sã schimbe patul.

Ceea ce însã m-a marcat ºi mi-a rãmas imprimat cel mai bine în memorie erau povãþuirile legate de Dumnezeu ºi de respectul faþã de pãrinþi. „Ai fost la Liturghie?” Era prima întrebare pe care mi-o puneau încã din pragul uºii. ªi n-au lãsat, cel puþin cât i-am cunoscut eu, nici o zi în care sã nu participe la sfânta Liturghie.

Doar boala îi oprea câteodatã ºi uneori nici mãcar ea.

Iar respectul faþã de pãrinþi…

Puteam sã mai „ºchiopãtãm” la ºcoalã, puteam chiar sã mai spargem ºi câte un geam, dar sã nu-i respectãm pe pãrinþi ºi ceea ce fãceau ei pentru noi, era maximul ca sã ne „introducã” din nou la o „ºedinþã” de educaþie.

Cum erau buni bunicii! ªi chiar dacã de ceva timp ei nu mai sunt, pot spune cã n-au murit. Continuã sã fie prezenþi în ceea ce au fãcut de-a lungul vieþii; în mama sau în tatãl nostru, în noi ca nepoþi, în ciorapii de lânã pe care ni-i împletea bunica în lungile seri de iarnã, în cuvintele blânde ºi pline de înþelepciune pe care ni le-au împãrtãºit de atâtea ori, în privirea „tãioasã” ºi profundã a bunicului.

Memoria lor este prezentã.

Fãrã noi, ei ar fi morþi cu adevãrat. Dar prin noi ºi prin amintirile noastre ei continuã sã pãºeascã pe strãzile acestei lumi, continuã sã participe la sfânta Liturghie, sã dea poveþe bune celor care au nevoie de ele ºi, mai ales, continuã sã pregãteascã

14 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

acele minunate clãtite cu dulceaþã de roºii verzi pe care mama le face astãzi doar cu ocazia unor mari evenimente. ªi cum putem sã nu ne amintim ºi de bunici?! Înainte sã fim noi, au fost pãrinþii noºtri, iar înainte sã fie ei, au fost bunicii noºtri. Cu probabilitate matematicã, într-o bunã zi, nu vor mai fi nici pãrinþii noºtri ºi nici noi. Va mai rãmâne doar amintirea noastrã în cei pe care i-am întâlnit ºi în care am lãsat o amprentã a trecerii noastre.

E luna noiembrie, e toamnã, e deja frig ºi doar când mã gândesc la ilicul de lânã ºi la ciorapii care mã fac sã-mi fie cald, nu pot sã nu-mi amintesc ºi de cãldura bunicilor. Cum erau buni bunicii ºi câte lucruri bune au sãdit în noi!

Doamne, doar tu îi poþi rãsplãti cu adevãrat pentru tot binele pe care l-au fãcut din iubire faþã de tine. O sã te rog pentru ei ori de câte ori o sã pot. ªtiu cã ºi ei s-ar bucura! Cum e „sacrã” casa bunicilor! (Stelian) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Timpul a trecut ºi Gotfrid s-a trezit în toiul iernii, dar nu era aºa de frig cum este la noi.

De când se afla pe „Insula verde”, abia acum dãduse un strat subþire de zãpadã, care s-a topit imediat. De mai multe ori Gotfrid gãsea dimineaþa la trezire, stâncile ºi cetina de brad acoperite de promoroacã ºi de brumã groasã ºi abia atunci era frig toatã ziua. Acum înþelegea el, ce mare bine a fãcut Dumnezeu cã ne-a pus la îndemânã mijloace puternice de încãlzire, ca acela, cum este focul; de aceea i-a mulþumit pentru aceastã mare binefacere ºi pentru faptul cã i-a pus la îndemânã mijloacele de a-l aprinde cu uºurinþã.

Câteodatã, în serile lungi de iarnã, Gotfrid se aºeza lângã foc ºi se încãlzea, dus pe gânduri la cei de acasã. Bruma de pe ramurile de brazi scânteia la lumina focului ca o ploaie de

diamante, deasupra capului sãu. κi aducea aminte de serile vesele de iarnã, petrecute la gura sobei din casa pãrinteascã, când tatãl povestea copiilor diferite istorioare distractive ºi religioase, pe când împletea la coºuri, iar mama repara ori împletea plase de pescuit; apoi le împãrþea mere coapte în spuzã ºi copiii le înfulecau pe întrecute, ascultând vorbele tatãlui pânã adormeau, care pe unde nimereau, moleºiþi ca boboceii la soare primãvara, de cãldurica din sobã.

– Ce n-aº da eu sã fiu acum în mijlocul lor! ºi-a spus Gotfrid în gând, scoþând un oftat adânc.

Gotfrid ºi-a perfecþionat în limita posibilitãþilor mica lui gospodãrie. Cu mari eforturi a improvizat din scândurile bãrcii o masã ºi un scaun, le-a fixat lângã stâncã ºi le-a fãcut ºi un acoperiº de scânduri, pentru a

putea sta afarã ºi pe timp ploios, fãrã a fi udat ºi sã poatã lucra în voie bunã la reparatul ºi întocmitul sculelor de pescuit, la pregãtitul hranei, ºi chiar sã-ºi ia masa. A fãcut ordine în faþa grotei, înlãturând pietrele mai mici, care erau de prisos, iar pe cele mai mari le-a aºezat frumos, încât ai fi crezut cã e un adevãrat pavaj. A netezit cãrarea care ducea la izvor, iar acolo unde locul era plin de povârniºuri, a sãpat trepte, pentru a-i fi mai uºor de coborât ºi de urcat, când voia sã aducã apã. În sfârºit a venit ºi primãvara.

Pãsãrile de mare au început a-ºi face cuiburi prin trestia de pe þãrmul insulei ºi prin crãpãturile stâncilor. Gotfrid a descoperit câteva cuiburi ºi a luat ouãle din ele. A fãcut din ele un adevãrat prânz de galã. Unele dintre ele erau verzi, altele gãlbui, altele albãstrii, aºa cã ºi-a adus aminte de ouãle de Paºti, pe care le colora mama lui. Cam pe la acea vreme cãdea ºi Paºtele, dar Gotfrid pierduse ºirul zilelor ºi nu ºtia în care anume zi cade Paºtele. Le-a mâncat ºi el când le-a gãsit ºi acea zi a fost ca ºi cum ar fi fost Paºtele pentru el. Rãsãrise acum ºi „cardamaua” ºi din frunzele ei îºi fãcea o salatã, pe care o mânca cu câte o fripturicã de peºte. Sarea de mare, care se depunea pe alocuri, îi servea la sãrat peºtele ºi salata. Aceste bucate simple erau toatã hrana lui ºi îºi ducea zilele cu ele, chiar dacã nu mai avea pâine de mult; ba chiar avea din prisos, astfel a ajuns cu timpul un flãcãu voinic ºi frumos.

– Ah, ce puþin îi trebuie omului, spunea el adesea, pentru a-ºi pãstra viaþa ºi a fi sãnãtos! ¾ Eratã: În numãrul trecut al revistei titlul istorioarei de la pag. 15 este Micul pustinic.

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre ziua tuturor rãposaþilor

¾

„Ce îmi place în aceastã zi e cã mama îmi vorbeºte despre bunica pe care nu am cunoscut-o pentru cã a murit de mult” (Eduard, 9 ani). „Uau, îmi plac atât de mult colãceii pe care mama îi dã de pomanã pentru sufletele rãposaþilor” (Mirela, 8 ani). „Pentru mine, ziua tuturor credincioºilor rãposaþi este ca o sãrbãtoare, deoarece vãd multã lume îmbrãcatã frumos, care, cu flori, merge la cimitir” (Edmund, 9 ani). „Uneori de ziua tuturor rãposaþilor, ca ministrant, mã mai plictisesc de rugãciunea pe care o tot repetã preotul toatã ziua

în cimitir, dar îmi place sã privesc fotografiile de pe cruci.

Mama mi-a spus cã toþi acei oameni au trãit printre noi ºi cã acum trebuie sã ne rugãm pentru ei” (Alina, 9 ani). „Mama îmi spune mereu cã trebuie sã mã rog pentru o surioarã de-a mea, care acum este un îngeraº în cer. Îmi cere aceasta mai ales în ziua tuturor rãposaþilor” (Eugen, 8 ani). „Ziua tuturor rãposaþilor!

Cum sunã! Cred cã acolo s-a dus ºi bunica, pentru cã de mult nu mai vine pe la noi, iar când merg eu la ea, mereu mama îmi spune cã trebuie sã vinã, dar...” (Francisca, 7 ani).

În orele libere, când nu era ocupat cu procurarea alimentelor sau cu prepararea lor, se îndeletnicea cu strânsul mãrgãritarelor sau al perlelor din scoicile de mare, aruncate la mal de valuri. Întrucât nimeni nu cãlcase, probabil, pe aici pânã la acea datã, perlele se gãseau din belºug, ba unele erau de o mãrime ºi de o frumuseþe rarã. Tot aºa se ocupa el ºi cu strânsul coralilor. A împletit niºte coºuri de papurã, cu capace foarte drãguþe, ºi în ele îºi pãstra perlele ºi coralii.

– Nãdãjduiesc, spunea el, cã într-o bunã zi Dumnezeu mã va ajuta sã-mi revãd pãrinþii mei iubiþi ºi atunci voi putea sã le aduc ºi eu un mic tezaur. În felul acesta îi voi scuti de grijã pentru multã vreme ºi vor putea sã dea o zestriºoarã

frumuºicã surioarelor mele când vor ajunge la mãritiº.

Pãrinþii mi-au fãcut atât bine, încât n-aº fi în stare sã-i rãsplãtesc nici cu toate mãrgãritarele de pe lume! ªi ce bucuros i-aº ajuta la muncã acum când am crescut mare ºi voinic; dar cât de rãu îmi pare cã sunt atât de departe de ei! Dacã nu pot totuºi sã-i ajut acum cu braþele mele vânjoase, voi strânge mãcar perle ºi corali pentru ei, cãci ºi în felul acesta fac o muncã pentru ei, care, dacã nu le e de folos pentru moment, le va fi de mare folos mai târziu, când vor fi poate ºi mai slabi ca acum ºi nu vor mai putea munci. Nu este mulþumire mai mare pentru un copil, decât de a munci pentru pãrinþii lui, care l-au crescut, de când era mic ºi pânã a crescut mare!

16 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

„De ziua tuturor credincioºilor rãposaþi trebuie sã ne rugãm pentru toþi rãposaþii. E simplu!” (Octavian, 9 ani). „Doamne, fã-l fericit pe tatãl meu care a plecat la tine, dar ºi pe bunicii mei care s-au dus sã te vadã” (Evelina, 9 ani).

Prelucrare de sr. Cristina Percã

7. Prietenul în singurãtate Gotfrid trãia pe insula stâncoasã, aºa de voios ºi de mulþumit, pe cât era posibil unui bãiat sprinten ºi vioi ca el, într-o singurãtate ca aceasta.

Fiind tot timpul ocupat cu ceva, nici nu bãga de seamã cum trecea vremea. Numai când veneau pe capul lui vremuri ploioase ºi posomorâte ºi era nevoit sã se adãposteascã sub acoperiºul de scânduri, sau când furtunile mari, gerul ºi frigul îl sileau sã se închidã în peºterã, numai atunci suspina el adânc: – E lucru foarte trist sã nu ai cu cine schimba o vorbã! Ce fericit eram când mã aflam în casa pãrinteascã, în mijlocul frãþiorilor ºi surioarelor mele! (va urma)

Pentru tineri

Familia este patria inimii! m încercat în articolele preA cedente sã atingem unele teme generale care sã îi ajute pe tineri sã se pregãteascã cu seriozitate pentru viaþa de cãsãtorie. Þinând cont de tot ceea ce am spus pânã acum ne întrebãm: de ce familia este atât de importantã? Încercãm sã dãm câteva rãspunsuri.

Omul a fost creat dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu pentru a iubi ºi se realizeazã pe deplin doar atunci când se dãruieºte în mod sincer altora.

Familia este cadrul privilegiat unde omul învaþã sã dãruiascã ºi sã primeascã iubire. Fericitul Ioan Paul al II-lea spunea într-un discurs în anul 1979: „Omul a devenit imagine a lui Dumnezeu nu numai prin propria umanitate, ci ºi prin comuniunea pe care bãrbatul ºi femeia o formeazã încã de la început...

Omul devine imagine a lui Dumnezeu nu atât în momentul singurãtãþii, cât mai ales în momentul comuniunii. De aceea Biserica manifestã o atenþie deosebitã faþã de familie”.

Familia este o instituþie intermediarã între individ ºi societate. Ea se fundamenteazã pe o relaþie de iubire profundã între soþ ºi soþie, care transmit copiilor siguranþã, armonie ºi încredere. Tocmai de aceea familia este binecuvântatã de Dumnezeu ºi devine o cale de sfinþire.

Familia este un bine pentru întreaga omenire ºi un fundament indispensabil pentru societate. În familie, copiii învaþã valorile umane ºi creºtine care îi vor face oameni buni ºi cetãþeni cinstiþi. Se ºtie cã persoanele

care creeazã cele mai multe probleme într-o societate sunt acelea cãrora le-a lipsit ambientul de familie.

Familia este cadrul cel mai potrivit în care sã se formeze persoane libere ºi responsabile.

Dacã într-o familie copiii vãd cã pãrinþii îºi trãiesc viaþa cu seninãtate ºi entuziasm, în ciuda tuturor dificultãþilor, vor învãþa ºi ei la rândul lor sã se bucure de viaþã, sã îºi îndeplineascã îndatoririle ºi sã aleagã mereu ceea ce este cu adevãrat spre binele lor ºi nu contravine binelui aproapelui. În familie se transmite cel mai bine credinþa. Familia este numitã „Bisericã domesticã” pentru cã aici se experimenteazã cel mai bine comuniunea din interiorul Bisericii. Pãrinþii sunt primii responsabili ai educaþiei ºi primii vestitori ai credinþei. Ei trebuie sã fie un exemplu, sã îi obiºnuiascã pe copii sã se roage ºi sã participe la viaþa comunitãþii.

Papa Ioan Paul al II-lea a scris în anul 1981 o exortaþie apostolicã despre îndatoririle familiei creºtine în lumea de azi.

În acest document se scoate în evidenþã patru misiuni generale ale familiei: formarea unei comunitãþi de persoane, slujirea vieþii, participarea la dezvoltarea societãþii ºi participarea la viaþa ºi misiunea Bisericii. În încheierea documentului, Ioan Paul al II-lea spune: „A iubi familia înseamnã a ºti sã-i stimezi valorile ºi posibilitãþile, promovându-le mereu. A iubi familia înseamnã a individualiza pericolele ºi relele care o ameninþã, pentru a le putea depãºi. A iubi familia înseamnã a te strãdui pentru a-i pregãti un ambient care sã-i favorizeze dezvoltarea. Formã excelentã de iubire a familiei este aceea de a reda familiei creºtine de astãzi motive de a se încrede în ea însãºi, în propriile bogãþii ale naturii umane ºi ale harului, încredere în misiunea pe care i-a încredinþat-o Dumnezeu...”.

Multe ar putea fi spuse despre familie ºi sã ne determine sã alegem sã întemeiem o familie!

Un gânditor italian spunea: „Familia este patria inimii!”.

Pr. Felix Roca

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Pelerini la Madrid (III) Ziua a VII-a: Venirea papei în Madrid O nouã zi a debutat cu întâlnirea tinerilor români în Parohia „Ressureccion del Señor”; dupã momentul catehetic susþinut de PS Virgil Bercea, am fost provocaþi sã dãm mãrturie despre experienþele din viaþa noastrã care au ajutat la înrãdãcinarea în Cristos. Tineri care au fost încercaþi au mãrturisit cum au gãsit puterea de a merge mai departe ajutaþi de cel mai bun prieten, Isus. În centrul zilei a stat sfânta Liturghie prezidatã de PS Aurel Percã, momentul care ne-a unit pe toþi cei prezenþi în jurul altarului, pentru a-i aduce laudã ºi mulþumire Domnului.

Dupã-amiazã, mii de tinerii ne-am adunat în Piaþa Cibeles pentru a-l primi pe Sfântul Pãrinte. Momentul a fost minunat, tinerii din diferite colþuri ale lumii care vorbeau diferite limbi strigau aceeaºi frazã „Viva il Papa!” „Atmosfera de la ZMT Madrid este una plinã de har ºi

binecuvântare de la Isus: de la cateheze dimineaþa, pânã seara prin oraº vezi doar un entuziasm incredibil al tinerilor, vezi cum, uniþi în aceeaºi credinþã, oameni care nu se cunosc se comportã familial între ei, observi o atmosferã specialã de la salutãri pânã la cântat împreunã, vezi cum toþi cei adunaþi aici suntem fraþi în Cristos...

Continui sã mã bucur de aceste zile binecuvântate, de aceastã bucurie care îþi umple sufletul ºi viaþa ºi mi-aº dori sã mai dureze” (Otilia Mare, Adjud).

Ziua a VIII-a: Ultima zi de catehezã ºi Calea crucii Ziua de vineri, 19 august, a însemnat ultima zi de catehezã în limba românã ºi a culminat cu participarea la Calea crucii în centrul Madridului. Mai mult, unii dintre noi am reuºit sã ne apropiem de culoarul de trecere al Sfântului Pãrinte ºi sã îl salutãm de aproape. „Parcurgerea drumului crucii a însemnat pentru mine parcurgerea unui proces de conºtiinþã.

Am privit asupra momentelor

18 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

de slãbiciune din viaþa mea; m-am întrebat cât de înrãdãcinatã sunt în Cristos. Aceste momente au întãrit convingerea cã acela în care mi-am pus încrederea este mereu cu mine.

Mulþumesc Domnului pentru toate aceste momente!” (Brigita Budãu, Iaºi). „Ziua de vineri a fost foarte emoþionantã pentru familia noastrã. Dupã participarea la Calea crucii pe strãzile centrale ale oraºului Madrid, am reuºit sã ne deplasãm într-un loc pe unde a trecut Sfântul Pãrinte ºi astfel am avut posibilitatea sã îl vedem destul de aproape.

Pentru noi, acest moment a fost unul dintre cele mai importante din întregul pelerinaj,

Tablete spirituale

Escaladãri în oglindã rivitul repetat în oglindã poate pãrea ceva normal ºi P lipsit de orice pericol. ªi totuºi… deoarece îi promisesem Carinei cã mergem la Madrid sã îl vedem pe papa. Au fost zile frumoase, cu multe încercãri din punct de vedere uman, dar credem cã astfel am mai crescut puþin în credinþa în Dumnezeu, în încrederea dintre noi ºi mai ales în rãbdarea ºi atenþia pe care trebuie sã i-o arãtãm copilului” (Carina, Lidia ºi Cristian Biciuºcã, Iaºi). „Celebrarea era inspiratã din tradiþia spaniolã. Între staþiuni erau diferite cântãri. Una dintre ele m-a miºcat pentru cã se asemãna unui strigãt de durere, strigãtul celor suferinzi, pentru care ne-am rugat, de care Isus este mereu alãturi” (Iacinta, Faraoani).

Ziua a IX-a ºi a X-a: Vigilia pe Cuatro Vientos ºi Liturghia de încheiere Sâmbãtã am pornit spre Cuatro Vientos, un aeroport militar care a gãzduit pelerinii pentru o searã de priveghere împreunã cu Sfântul Pãrinte. Aici am rãmas ºi duminicã pentru a participa la sfânta Liturghia de încheiere a ZMT. „Liturghia celebratã de Sfântul Pãrinte a fost cea mai impresionantã Liturghie la care am participat vreodatã. Am fost acolo aproape douã milioane de tineri care ne-am adunat cu acelaºi scop, acela de a-l

întâlni pe Dumnezeu. Au fost ºi momente grele la Madrid: obosealã, temperaturi mai ridicate decât eram obiºnuiþi, poate clipe de tensiune, dar, în momentul în care Sfântul Pãrinte a fãcut semnul sfintei cruci, am uitat de toate... Simt cã am lãsat acolo o povarã ºi cã mã întorc cu sufletul mai împãcat, mai senin ºi mai îmbogãþit. A fost o experienþã unicã ce o voi purta în suflet toatã viaþa” (Ana, Paºcani). „Îmi doream sã ascult cuvintele Sfântului Pãrinte cu cea mai mare atenþie. Am rãmas în gând cu o frazã: «Dragi tineri, nu vã conformaþi cu ceva care sã fie mai puþin decât Adevãrul ºi decât Iubirea, nu vã conformaþi cu cineva care sã fie mai puþin decât Cristos»” (Celina, Iaºi).

În mitologia greacã Narcis a ajuns sã moarã în faþa oglindirii propriului chip, nemaifiind în stare sã se desprindã de ceea ce îl acaparase cu totul: privitul imaginii sale exterioare.

Cauza invocatã pare sã fie un blestem, dar ºi egoismul împins cam departe. Cât despre narcisism… Se pare cã are manifestãri permanente. Începe de la nimica toatã, dar duce la ceva patologic.

Exista pe la noi un obicei ca, în perioadele de post sau de doliu, oglinzile din case sã fie acoperite. Motivaþia poate fi la limita superstiþiei. Dar efectul este benefic. Evitând a-ºi studia exteriorul, omul este în stare sã se oglindeascã în interior, sã reflecteze la ceva profund.

Teama de stafiile bântuind în oglindã i-a determinat pe oamenii simpli sã evite pericole de altã naturã. Iar refugierea în interior i-a ajutat sã gãseascã o altã cale de a-i simþi alãturi pe cei dragi, plecaþi pe calea veºniciei: rugãciunea. Cât despre sinele propriu… „Mã fãceai sã reintru în mine însumi; ca sã nu mã vezi, mã ascunsesem în spatele meu, dar tu m-ai smuls de acolo pentru ca, privindu-mã, sã-mi dau seama cât de nevrednic, schilod, murdar ºi plini de rãni eram” (Sf. Augustin, Confesiuni, 8,7).

Adriana Ianuº ºi Ana-Maria Doboº

Pr. Cristian Chinez

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Karibuni Kenya A

m revenit în Kenya dupã mai bine de un an de absenþã ºi imagini bulversate m-au întâmpinat de cum am pãºit în aeroport. Mulþi oameni preocupaþi se înghesuie sã ia o vizã de turist.

Karibuni Kenya. Mã uit în jur ºi descopãr oamenii de care îmi era dor, mã întâlnesc ºi cu Dulachea, omul nostru din Maikona. Nu-i vorba de vreo iluzie, ci de foamete. Dulachea e piele ºi os. E foamete clar, mi-am zis, una cumplitã, una generalizatã, una care a sculptat toate trupurile, pe unele pânã le-a stins de tot.

– Hakuna tumbo boana? (Da nu mai ai burtã?), îl întreb absolut ºocat pe Dulachea, omul bun la toate în misiunea românã din Maikona.

– Hakuna chacula boana (Nu e mâncare), rãspunde el.

– Nimeni nu mai are burtã în Maikona, îmi spune pãrintele Eugen.

Din bãrbatul solid, pe care îl ºtiam, Dulachea a ajuns o umbrã. Un sentiment de milã, de revoltã, de neputinþã... mã copleºeºte.

Dhulachea îmi descrie în puþine cuvinte dezastrul care se întinde din cauza foametei în toatã zona supranumitã Cornul Africii, în þãri precum Somalia, Etiopia, Uganda ºi Kenya.

Este haos, este disperare. Pentru cã în unele locuri nu a mai plouat de trei ani(!), oamenii au pierdut toate micile lor resurse de supravieþuire în condiþiile în care deºertul este deja

un loc atât de neprielnic pentru viaþã. Au secat oazele, iarba s-a uscat... Au urmat copacii.

Când tot ce era verde s-a uscat, caprele ºi cãmilele, unele dintre puþinele animale care supravieþuiesc în aceste condiþii aspre asigurând subzistenþa oamenilor, au început ºi ele sã moarã de foame. În aer pluteºte miros de hoituri. Turme întregi putrezesc peste tot, în soarele dogoritor care continuã sã usuce tot ce este viu. Animalele cad ca secerate, iar oamenii pierd odatã cu ele cele câteva cãniþe de lapte care le astâmpãrau foamea ºi setea. Ce sã pui în stomac, fie ºi odatã pe zi, când resursele deja modeste de supravieþuire dispar cu totul?! Nu mai este nimic! Nimeni nu sperã la mai mult, nimeni nu mai are nici o provizie.

Ajutoarele umanitare care vin din Occident sunt o picãturã într-un ocean. ªi tocmai pentru cã sunt modeste seamãnã atâta discordie! Când n-ai mai mâncat nu de dimineaþã sau de la prânz, ci de ieri ori poate de câteva zile ºi existã minima ºansã de a prinde un pumn de grãunþe eºti în stare sã omori.

20 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

Organizaþia Naþiunilor Unite a declarat stare de calamitate generalizatã în Somalia ºi stare de urgenþã în Kenya ºi Etiopia ºi a cerut þãrilor membre un ajutor de 1,6 miliarde de dolari pentru a interveni în aceste locuri. Starea de foamete se declarã atunci când 2 din 10.000 de oameni mor de foame, iar 30% din populaþie este malnutritã.

Numai în Somalia patru milioane de oameni sunt pe punctul de a muri de foame, iar în ultimele trei luni au murit de foame 29.000 de copii.

Cifrele sunt ºocante, desigur, dar statisticile nu spun nimic din disperarea ºi din neputinþa care domneºte aici. Iar ele cresc, cu fiecare zi. Puneþi-vã pentru o clipã în locul unui om din aceastã parte a lumii ºi pentru a simþi, mãcar ipotetic, ceva din disperarea lui, imaginaþi-vã sinistrul: cã rând pe rând a-þi pierde copii, pãrinþi, fraþi, vecini, prieteni... toþi decimaþi de foame ºi rãzboi. ªi sã mai afli apoi, cã pe armele kalaschnikov, de ultimã generaþie, care se folosesc în zonã scrie: „Made in Romania” (Fabricat în România)!

Pr. Victor Osoloº

ªtiri • ªtiri • ªtiri Papa în Benin Cu ocazia semnãrii ºi publicãrii exortaþiei apostolice postsinodale a celei de-a doua Adunãri Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor, papa Benedict al XVI-lea va face o cãlãtorie apostolicã în Benin, în Africa, în perioada 18-20 noiembrie. La Liturghia din ultima zi a vizitei, papa va înmâna aceastã exortaþie episcopilor din Africa. Programul vizitei include ºi întâlniri cu autoritãþile civile din Benin, cu episcopi, preoþi ºi seminariºti, dar ºi o vizitã la mormântul cardinalului Bernardin Gantin (1922-2008, importantã figurã a Bisericii Catolice nu numai în Africa) în capela seminarului „Sfântul Gall” din localitatea Ouidah.

Mãrturia creºtinã A fost tradus în limba românã textul final al unui document care conþine recomandãri practice cu privire la mãrturia creºtinã. Documentul a fost elaborat în ultimii cinci ani ca urmare a colaborãrii dintre trei organizaþii care reprezintã cea mai mare parte a creºtinãtãþii contemporane (catolici, ortodocºi, protestanþi, evanghelici, penticostali): Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios (CPDI) ºi Alianþa Evanghelicã Mondialã (AEM).

Intitulat „Mãrturia creºtinã într-o lume multireligioasã: Recomandãri de conduitã”, documentul reprezintã una dintre cele mai importante înþelegeri ecumenice care a fost semnatã vreodatã „în vederea examinãrii sale de cãtre Biserici, organisme confesionale naþionale ºi regionale, ºi organizaþii de misiune, în special cele care lucreazã în context interreligios”.

Conducerea CCEE Preºedinþii Conferinþelor Episcopilor din Europa, membri de drept ai CCEE – Consiliul Conferinþelor Episcopale ale Europei, reuniþi la Tirana (Albania), la 30 septembrie, au ales noua preºedinþie a CCEE pentru urmãtorii cinci ani, 2011-2016.

Campionatul European de Fotbal) cuvintele cheie de „victorie” ºi „înfrângere”, pentru a sublinia cã „rivalitatea este o caracteristicã permanentã, nu numai în domeniul sportului, ci ºi în cel politic, comercial, cultural, chiar ºi în viaþa Bisericii”.

Congres al Divinei Milostiviri „Misericordias Domini in aeternum cantabo!” Milostivirea – izvorul speranþei! Cu acest imn ºi sub aceastã devizã s-au desfãºurat lucrãrile celui de-al doilea congres mondial al Divinei Milostiviri, în perioada 1-5 octombrie, la sanctuarul „Divina Milostivire” din Cracovia-LaCa preºedinte a fost reconfirmat giewniki (Polonia), organizat pentru un al doilea mandat cardinalul Péter Erdõ, arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, primat al Ungariei ºi preºedinte al Conferinþei Episcopilor din Ungaria. În funcþia de vicepreºedinþi au fost aleºi cardinalul Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova ºi preºedinte al Conferinþei Episcopilor din Italia, la iniþiativa cardinalului Staºi Mons. Józef Michalik, arhi- nislaw Dzivisz, arhiepiscop de episcop de Przemyœl ºi preºe- Cracovia. La congres au partidinte al Conferinþei Episcopilor cipat pelerini de pe toate condin Polonia. tinentele, angajaþi în rãspândirea cultului Divinei MilostiSRUC 2012 Semnificaþia cuvintelor „victo- viri, printre care a fost prezent rie” ºi „înfrângere” este în centrul ºi PS Petru Gherghel. reflecþiilor pentru Sãptãmâna ZMT Rio de Janeiro 2013 de Rugãciune pentru Unitatea Arhidieceza de São Paulo a orCreºtinilor (SRUC) 2012, care ganizat, în ziua de 18 septemse va celebra între 18 ºi 25 ia- brie, o celebrare de primire a nuarie. Tema meditaþiilor se crucii Zilei Mondiale a Tinereinspirã din Scrisoare întâi cãtre tului ºi a icoanei sfintei Fecioare Corinteni (15,51-58): „Toþi Maria. Cu acest prilej, a fost vom fi schimbaþi de victoria lansat ºi situl oficial al ZMT: Domnului nostru Isus Cristos”. www.jmjrio2013.com.br. Situl, Materialul pentru SRUC 2012 disponibil deocamdatã doar în este pregãtit de un grup de lucru portughezã ºi în englezã, conde creºtini din Polonia, care au þine diferite secþiuni: prezenpreluat dintr-un eveniment tarea evenimentului, ºtiri, prosportiv (în anul 2012, Polonia gram, multimedia, sfaturi utile ºi se pregãteºte sã gãzduiascã ºi înregistrãri. În cadrul audienþei noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 21

generale din 24 august, papa Benedict al XVI-lea a anunþat tema urmãtoarei Zile Mondiale ale Tineretului: „Mergeþi ºi faceþi ucenici toate popoarele! (cf. Mt 28,19)”. În anul 2012, Dieceza de Iaºi va gãzdui Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din România.

Liturghii în limba românã Pentru pelerinii din România care ajung la sanctuarul „Sfânta Rita” din Cascia sau în zona Umbria, existã posibilitatea de a se spovedi ºi de a participa la sfânta Liturghie în limba românã. Pr. Marian Benchea, responsabilul pentru pastoraþia românilor din zona Spoleto, Norcia ºi Cascia, poate fi contactat la adresa: via Flaminio 158, 06049, San Giacomo di Spoleto (PG), tel. 0039/3293390519. În Danemarca, începând din luna noiembrie, în a doua duminicã din lunã, la ora 14.00, se va celebra sfânta Liturghie în limba românã pentru românii catolici din aceastã þarã, în biserica „Sakramentskirke” din Copenhaga (situatã la adresa: Nørrebrogade 27 C, 2200-København). Pr. Ambroziu Angheluº (numit administrator parohial pentru comunitatea românilor catolici din Danemarca) poate fi contactat la telefon 0045/24432412 sau prin e-mail: fra_ambrozius@hotmail.com. Întâlnire episcopalã Sub egida Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, ºi directa coordonare a Conferinþei Consiliului Episcopilor din Europa, în perioada 3-6 noiembrie, se va desfãºura la Oradea întâlnirea episcopilor catolici de rit oriental din toatã Europa. La eveniment vor participa: ES card. Leonardo Sandri, prefectul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale;

ES card. Péter Erdõ, preºedintele Conferinþei Consiliului Episcopilor din Europa, ES Mons. Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic al Vaticanului la Bucureºti, PF Lucian Mureºan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, alãturi de 60 de episcopi din întreaga Europã.

Film despre viaþa în familie „A forma familia” este titlul unui film de 33 de minute, în limba spaniolã (disponibil ºi cu subtitrare în limba românã), cu învãþãturi ale sfântului Josemaría Escrivá ºi mãrturii despre viaþa în familie, în care pãrinþii vorbesc despre dragostea dintre soþi, relaþia cu fiii, Dumnezeu în viaþa în familie. Filmul a fost realizat de Juan Martín Ezratty, în anul 2010, pentru DIGITO IDENTIDAD. Filmul include ºi unele înregistrãri ale catehezei sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea la Întâlnirea Mondialã a Familiilor din 2006 de la Valencia. Pr. Javier Quesada a realizat subtitrarea în limba românã. Filmul poate fi vizionat pe internet, fiind ºi disponibil pentru descãrcare la adresele: www.opusdei.ro/ art.php?p=44685 sau www.digitoidentidad.com/roman_de_familie_vf.

Ziua Bucuriei La Iaºi ºi Roman s-a desfãºurat, Ziua Bucuriei în Acþiunea Catolicã a Copiilor, la 15 octombrie, cu tema „Plini de recunoºtinþã, cu o angajare reînnoitã!” La Congregaþia Fraþii ªcolilor Creºtine din Iaºi au fost prezenþi 72 de copii, însoþiþi de 18 animatori, din ºase parohii din zona Iaºi, iar la Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman, au fost prezenþi 250 de copii însoþiþi

22 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

de 50 de animatori din nouã parohii ale zonei Roman.

Seara Valorilor Centrul Diecezan Caritas Iaºi a fost premiat pentru tot efortul depus de-a lungul anilor în slujba comunitãþii ieºene. Premiul a fost înmânat de primarul Iaºiului, Gheorghe Nichita, la Seara Valorilor, ceremonie desfãºuratã vineri, 14 octombrie, la Primãria municipiului Iaºi.

La decernarea premiilor au participat PS Petru Gherghel, ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, alãturi de rectorii Universitãþilor din Iaºi, ºi alte persoane.

Persoanele consacrate Sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneºti a gãzduit, la 16 octombrie, întâlnirea persoanelor consacrate din Dieceza de Iaºi.

Liturghia a fost prezidatã de PS Petru Gherghel, concelebranþi fiind pr. Alois Fechet, vicar episcopal responsabil cu viaþa consacratã, ºi alþi preoþi. Pr. Lucian Iosif Dumea, OFMCap, ºi-a conceput predica sub forma unui dialog cu fratele Ieremia, expunând realitatea actualã a vieþii consacrate ºi fãcând o comparaþie cu trãirea umilului capucin. A urmat conferinþa pãrintelui Cristian Lupu, OFMCap., „Consacrare ºi spiritualitate în fericitul Ieremia Valahul”. Dupã prânz, au fost câteva comunicãri din partea pr. Alois Fechet ºi intervenþii din partea participanþilor. Întâlnirea s-a încheiat cu

un moment de adoraþie pregãtit de pr. Marian Huºanu, guardianul conventului oneºtean.

Liturghie pentru studenþi Odatã cu începutul noului an universitar 2011-2012, s-a reluat celebrarea sfintei Liturghii pentru studenþi, în fiecare duminicã, la ora 12.00, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi. Înainte de Liturghie, este posibilitate de pregãtire liturgicã – lecturi, cântãri – ºi asistenþã spiritualã (spovadã, colocvii etc.), începând cu ora 11.30.

Numiri ºi transferuri Prin decrete episcopale, în Dieceza de Iaºi, PS Petru Gherghel a procedat la urmãtoarea numire: pr. Laurenþiu Dãncuþã – formator la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, începând cu 1 octombrie; ºi la urmãtoarele transferuri: pr. Cãtãlin Farcaº – vicar parohial la Parohia Iaºi „Adormirea Maicii Domnului” ºi pr. Paul Agu – vicar parohial la Parohia Focºani „Sfinþii Petru ºi Paul”, ambii începând cu 20 octombrie. În urma propunerilor Definitoriului Provincial Franciscan, reunit la 3 august, 6 septembrie ºi 12 octombrie, PS Petru Gherghel a procedat la urmãtoarele: numiri de vicari: pr. Gabriel Bogleº – Luizi-Cãlugãra, pr. Ioan Dâscã – Hãlãuceºti, pr. Dragoº Kelemen – Hãlãuceºti, pr. Eugen Rãchiteanu – Buruieneºti, pr. Valentin Sabãu – Buruieneºti; transferuri de vicari: pr. Iulian-Claudiu Petrea – Prãjeºti, pr. Cristian Tiba – Nisiporeºti, începând cu 1 octombrie, ºi la urmãtoarele numiri de vicari: pr. Iosif Petriºor – Huºi-Corni, ºi pr. Cristian Pal – Cacica, începând cu 1 noiembrie.

Pe scurt

catolice române din Lleida (Spania) 9 oc 16-18 septembrie: Întâlnirea familiilor tombrie: Primiþia pãrintelui Iulian But-

tinere din Acþiunea Catolicã, la Luncani, cu 35 de participanþi 23-25 septembrie: Partea a doua a campusului vocaþional „În slujirea vieþii”, pentru 30 de tinere din opt parohii ale Diecezei de Iaºi 24 septembrie: Schimb de experienþã, la Roman, între tineri din Oituz ºi cei din Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” Roman 1 octombrie: Simpozion internaþional „Europa ºi drepturile omului: Petru Tocãnel, OFMConv. – 100 de ani de la naºtere” la Institutul Teologic Franciscan din Roman 2 octombrie: Sfinþirea noului pod, a unui parc de joacã ºi a noii grote din filiala Pãcuri a Parohiei Bogata 2 octombrie: Pelerinajul marian al migranþilor catolici residenþi în Lombardia, cu tema „ O singurã familie umanã... în pace”, cu 40 de români participanþi 2 octombrie: Ziua Internaþionalã a Persoanelor Vârstnice, la Gherãeºti, Roman ºi Oþeleni 4 octombrie: Începerea postulandatului franciscan de cãtre nouã tineri, la Roman 8 octombrie: Întâlnirea naþionalã de toamnã a preºedinþilor conferinþelor vincenþiene la Piteºti, cu ºapte participanþi din Dieceza de Iaºi 8 octombrie: Adunarea Generalã a Acþiunii Catolice din Dieceza de Iaºi la casa pãrinþilor salezieni din Bacãu 9 octombrie: Pelerinaj la Torreciudad al comunitãþii

naru, FDP, în comunitatea românã catolicã de la biserica „San Vitale” din Roma 12 octombrie: A treia prezenþã consecutivã la procesiunea ofrandei de flori ºi hramul bazilicii „Pilar”, din Zaragoza (Spania), a reprezentanþilor comunitãþii românilor catolici 13 octombrie: Sesiune a Oficiului pentru Pastoraþie ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli la Roman 16 octombrie: Concert vocal-simfonic de muzicã sacrã, în catedrala nouã din Iaºi, susþinut de corul catedralei romano-catolice ieºene ºi orchestra „Tineri interpreþi ieºeni” 16 octombrie: Prima întâlnire a Grupului Samuel la Surorile Clarise din Roman 18 octombrie: Simpozionul internaþional „1941-2011: 70 de ani de la sacrificiul suprem al pãrintelui Maximilian M. Kolbe la Auschwitz” la Institutul Teologic Franciscan din Roman 29 octombrie: Sfinþirea bisericii ºi a conventului din Râºcani (Rep. Moldova) de cãtre PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, însoþit de alþi episcopi ºi preoþi 4-6 noiembrie: Ediþia a doua a simpozionului naþional „Explorãri în tradiþia biblicã româneascã ºi europeanã”, la Iaºi 28 decembrie – 1 ianuarie 2012: Pelerinajul de încredere la Berlin, promovat de fraþii cãlugãri din Taizé.

A trecut la Domnul Într-un spital din Trento (Italia), în seara zilei de 5 octombrie (ora 18.18), a trecut la Domnul pr. Alberto Marson din Congregaþia Misionarii Cuvântului Divin. Avea 73 de ani. S-a nãscut la 30 martie 1938 la Pramaggiore – Veneþia (Italia). A absolvit ªcoala Primarã de 8 clase în anul 1952 la Rivo del Garda, liceul în anul 1956 la Padova ºi teologia în anul 1967 la Padova. A urmat studii postuniversitare ºi a obþinut licenþa în teologie.

A fost sfinþit preot la 26 februarie 1967 la Nemi, Roma (Italia) de cãtre ep. Macario. De la 11 septembrie 1991 a activat la Misionarii Verbiþi din Traian. A rãmas în memoria multora ca un preot primitor, disponibil ºi optimist. S-a integrat în ambientul din Moldova, învãþând limba ºi obiceiurile. A þinut cursuri de formare, zile de reculegere ºi exerciþii spirituale cu numeroase grupuri de tineri, laici, familii, surori ºi preoþi; a fost asistent în Acþiunea Catolicã; a fãcut parte din Consiliul Pastoral al Diecezei de Iaºi. Înmormântarea a avut loc sâmbãtã, 8 octombrie 2011, la Pramaggiore (Italia).

Sã se odihneascã în pace! noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Cefaleea (durerea de cap) efaleea este cel mai frecvent simptom dureros.

C Aproape fiecare al zecelea pacient consultat de medic prezintã cefalee.

Existã mai multe tipuri de cefalee, în funcþie de anumite caractere, ºi anume: frecvenþa cu care apare, momentul apariþiei, localizarea durerii, intensitatea acesteia, caracterul (pulsatil, constrictiv etc.), factorii calmanþi, factorii declanºatori, durata, tipul de debut (brusc sau treptat), precum ºi funcþie de simptome asociate (greaþã, vãrsãturi, lãcrimare).

Cel mai frecvent tip de cefalee este migrena. Ea poate fi anunþatã de unele simptome premergãtoare (senzaþii de greaþã, vãrsãturi, tulburãri de echilibru) sau poate apãrea brusc (aºa-numita migrenã neanunþatã). De obicei, migrena are caracter de hemicranie (doare jumãtate din cap).

Poate fi perceputã ca o durere pulsatilã sau trepidantã, dureazã între 4 ore ºi 3 zile, poate fi agravatã de efortul fizic ºi poate apãrea încã de la vârsta de 14 ani.

O altã formã de cefalee este cea de tip tensiune, perceputã ca o tensiune intracranianã ºi care poate apãrea sub forma unor episoade ocazionale sau frecvente. Dureazã între 30 minute ºi 7 zile, este de cele mai multe ori bilateralã ºi la atingerea feþei creeazã senzaþia de intensificare a durerii.

Un alt tip de cefalee este cefaleea trigeminalã, datã de afectarea nervului trigemen.

Ea apare frecvent în sezonul rece datoritã expunerii capului

la temperaturi scãzute. Are un caracter ascuþit, sever, chinuitor, insuportabil, este strict unilateralã ºi apare în jurul orbitei sau la tâmplã. Dureazã între 15 minute ºi 3 ore. Este specificã vârstei între 20 ºi 40 ani. Apare noaptea ºi poate fi însoþitã de lãcrimare, congestie nazalã, edem palpebral (senzaþie de ochi umflat).

Cefaleea de tip hemicranie parisisticã apare ca o durere de cap unilateralã sâcâitoare, ca o trepidaþie. Dureazã între 2 ºi 30 minute, putând apãrea la orice vârstã.

Existã forme de cefalee care apar la efort, tuse frecventã, în somn (cefaleea de somn sau de tip „ceas deºteptãtor”). În urma traumatismelor capului ºi gâtului poate apãrea cefaleea posttraumaticã. Tulburãrile vasculare (tromboza venoasã, malformaþiile vasculare, ateroscleroza) pot da ºi ele cefalee.

Afecþiunile inflamatorii ºi cele infecþioase pot provoca, de asemenea, cefalee.

Alte cauze potenþiale ale cefaleei pot fi: abuzul de medicamente, efectele secundare ale unor medicamente, hipertensiunea arterialã, ºederea în încãperi neaerisite (din cauza oxigenãrii insuficiente a creierului), postul prelungit, neutilizãrii unor ochelari adecvaþi, tulburãri ale urechii, afecþiuni ale dinþilor, gâtului, afecþiuni psihiatrice, neurologice, rinosinuzitei.

Cefaleea cuprinde patru grade de severitate în funcþie de rãspunsul la urmãtoarele întrebãri: – câte zile aþi lipsit în ultimele trei luni de la serviciu din cauza durerilor de cap?

24 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

– în câte zile aþi avut randament scãzut la serviciu din cauza durerilor de cap în ultimele trei luni?

– câte zile în ultimele trei luni nu aþi reuºit sã faceþi menajul din cauza durerilor de cap?

– câte zile în ultimele trei luni nu aþi putut efectua activitãþi sociale din cauza durerilor de cap? În funcþie de rãspunsul la aceste întrebãri se stabileºte un scor care plaseazã cefaleea într-unul dintre cele patru grade de severitate. Gradul 1 de severitate nu necesitã tratament, gradul 2 are nevoie moderatã de tratament, iar gradele 3 ºi 4 au nevoie crescutã de tratament.

Tratamentul cefaleei presupune rezolvarea corectã a cauzelor ºi tratamentul simptomatic (calmarea durerii). Pentru calmarea durerii pot fi folosite: nurofen, paracetamol, diclofenac, aspirinã etc. Dacã e cazul, la acestea se poate adãuga metoclopramid, cu rol în combaterea simptomelor de greaþã ºi vomã. Totuºi, administrarea acestor medicamente trebuie sã se facã la recomandarea medicului.

Dr. Amza Doina Lucia, medic primar

Poºta redacþiei Diana Cristina Gal (e-mail). „Sunt absolventã a Colegiului Naþional Catolic «Sfântul Iosif» din Bacãu, profil teologie, ºi aparþin de Parohia «Fericitul Ieremia» din Bacãu. Vã mulþumesc din suflet pentru bucuria pe care mi-aþi fãcut-o de a fi colaboratoare a revistei «Lumina creºtinului»”.

Vã mulþumim ºi noi ºi vã aºteptãm cu alte articole. Între timp, am primit un mesaj despre „Ce putem face pentru sufletele morþilor?” din care redãm o parte: „Luna noiembrie este o lunã specialã prin faptul cã îi cinstim pe cei care au plecat din aceastã lume înaintea noastrã. Evlavia cãtre sufletele din purgatoriu nu este chiar aºa rãspânditã la toþi creºtinii, cãci în unele locuri abia dacã se practicã în mod solemn ºi public.

Noi putem ajuta sufletele rãposaþilor prin rugãciune, post, pomanã, jertfe, recitarea sfântului Rozariu, a Cãii sfintei cruci pentru a le dobândi fericirea pe care ºi-o doresc, dar de care nu se bucurã încã. (...) Însuºi Isus ne îngãduie sã-i ajutãm în diferite feluri: cu pomeni, cu fapte bune, cu o viaþã cum Dumnezeu o vrea, cu sfânta Euharistie ºi mai presus de toate cu oferirea sfintei Liturghii unde mielul nepãtat se jertfeºte pentru ele ºi pentru noi. Creºtinul pe acest pãmânt este un simplu cãlãtor, iar scopul sãu este mântuirea sufletului ºi întâlnirea cu Dumnezeu în cer. Aceste frumoase versuri ale cântecului «Cerul e dorul meu» ar trebui sã ne conºtientizeze ºi mai mult cã suntem trecãtori prin aceastã lume ºi cã într-o

zi vom ajunge ºi noi sã-l contemplãm pe Dumnezeu faþã în faþã, dar pentru asta trebuie sã ascultãm de cuvântul lui Dumnezeu care ne spune: «Fiþi desãvârºiþi precum Tatãl vostru desãvârºit este». Ce frumos este exemplul tinerei Eugenia Smet care a dorit înfiinþarea unei comunitãþi religioase care sã aibã acest scop de a se ruga pentru sufletele rãposate. Aceastã comunitate s-a nãscut în anul 1856 numindu-se „Doamnele de Ajutor. (...)”.

Gh. Vasilescu (e-mail). „Sfântul apostol Petru este numit ºi verhovnicul, întâiul dintre apostoli. El avea cea mai mare râvnã pentru Dumnezeu ºi era ºi cel mai în vârstã dintre apostoli. Autoritatea lui este evidentã. Dar ºi slãbiciunile lui sunt pe potrivã. Nu rezultã nicãieri cum cã Petru ar fi avut un har aparte de ceilalþi apostoli. Chiar Sinodul de la Ierusalim este condus de Iacov ºi nu de Petru. Aceasta nu demonstreazã însã cu nimic pretenþia episcopilor Romei din al doilea mileniu, de conducãtori absoluþi ai Bisericii.

Dar dacã papa va blestema ereziile papistaºe (infaibilitatea papalã, Filioque, gratia creata, Imaculata concepþie ºi toate celelalte erezii) prin taina Mirungerii ºi hirotonie ortodoxã îl vom considera primul inter pares ºi toþi îl vom respecta ca primat al Bisericii”.

Sunteþi foarte generos, ne puneþi puþine condiþii pentru a deveni ca dv.! De asemenea, nu putem sã nu sesizãm limbajul dv. „plin de respect” la adresa noastrã! Însã tot nu ne-aþi spus

ce aþi fãcut cu textele în care sfinþii pãrinþi vorbesc clar de întâietatea lui Petru. Dv. veniþi cu alte texte, dar ce faceþi cu acele texte în care pãrinþii vorbesc foarte clar? Apoi textul din Sfânta Scripturã este limpede: „Tu eºti Petru, ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea, ºi porþile locuinþei morþilor nu o vor birui. Îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor, ºi orice vei lega pe pãmânt, va fi legat în ceruri, ºi orice vei dezlega pe pãmânt, va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16,18-19). Aici se vorbeºte despre simbolul cheilor. Mai existã un pasaj în Vechiul Testament unde apare acelaºi simbol. În Isaia 22,15-25 Dumnezeu revocã dregãtoria lui Sebna ºi i-o dã lui Eliachim.

Sebna fusese în precedenþã majordomul regelui lui Iuda.

Aceastã dregãtorie trece acum în mâinile lui Eliachim. Iatã versetele 20-22: „În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul meu Eliachim, fiul lui Hilchia, îl voi îmbrãca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tãu, ºi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tatã pentru locuitorii Ierusalimului ºi pentru casa lui Iuda. Voi pune pe umãrul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, ºi când va închide el, nimeni nu va deschide”.

Acest pasaj în care se pomeneºte despre autoritatea cheilor este destul de clar în ce priveºte misiunea lui Petru. Foarte precis, cheile care sunt în stãpânirea majordomului îi permit acestuia sã închidã ºi sã deschidã porþile palatului regal.

noiembrie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale 1886 – 29 septembrie – 2011. 125 ani de la înfiinþarea Seminarului Catolic din Iaºi

Alois Moraru, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-16-7, 126 p., 14x21 cm, 9 lei Împreunã, ºi la bine, ºi la greu. Mãrturii de la familii pentru familie

Felician Tiba, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-18-1, 14x21 cm, 250 p., 12 lei Kairos. Direcþiunea spiritualã ºi animare comunitarã

Giovanni Salonia, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-17-4, 146 p., 14x21 cm, 9 lei Ioan Paul al II-lea, apostol al milostivirii divine

Ecaterina Hanganu (coord.), Ed. „Presa Bunã”, 14x20 cm, 62 p., 4 lei Cred în Biserica una, sfântã, catolicã ºi apostolicã

Claudiu Dumea, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606578-007-1, 510 p., 14x21 cm, 25 lei Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Bisericã, Preoþie ºi credinþã

Wilhelm Dancã, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606578-018-7, 260 p., 17x24 cm, 25 lei

Dinamica pãstoririi Bisericii Romano-Catolice din Moldova.

Vol. 2. Ep. Mihai Robu

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

datã la douã luni aveþi poIosif Tamaº, sibilitatea de a câºtiga un Ed. „Sapientia”, premiu.

Trebuie doar sã rãspunISBN 978-606578-015-6, 364 p., deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în 17x24 cm, 25 lei articolele din numãrul trecut al revistei. Se acordã douã preAventura vieþii. Trei mii prin tragere la sorþi. Trimiani cu preadolescenþii la oratoriu teþi prin poºtã pe adresa de la Centrul Salezian pag. 2, prin fax: 0232/211527 de Pastoraþie sau prin e-mail: editor@ercis.ro a Tinerilor, rãspunsul, adresa dv. completã Ed. „Serafica”, ºi, eventual, numãrul de telefon ISBN 978-606la care puteþi fi contactat. Par8092-35-5, 17x24 cm, ticipã la concurs rãspunsurile 376 p., 30 lei care vor ajunge la redacþie pânã la 15 decembrie. Numele câºtiSfinte Antoane de gãtorilor se vor anunþa în revista Padova, roagã-te din luna ianuarie 2012. pentru noi!

Ed. „Pauline”, Întrebarea 9x13 cm, 64 p., Ce jubileu s-a sãrbãtorit la 3 lei 29 septembrie în Dieceza de Iaºi?

Profet al vremurilor Premiul noi. Volum festiv Împreunã, ºi la bine, ºi la greu. publicat cu prilejul beatificãrii papei Mãrturii de la familii pentru familie Ioan Paul al II-lea Autorul, pr. Felician Tiba, a aduEd. Arhiepiscopiei nat toate articolele publicate Romano-Catolice lunã de lunã în aceastã revistã, de Bucureºti, la pagina familiei, de circa zece ISBN 978-973-1891-41-5, ani încoace. Ascultând mãrtu17x24 cm, 150 p., 20 lei riile familiilor, le-a împãrtãºit familiei în general, cu un limbaj Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: simplu. Experienþele înºirate • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, de-a lungul celor aproximativ Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; 250 de pagini sunt trãirile omu• prin fax: 0232/211527; lui de rând.

• prin telefon: 0232/212003, interior 41: – luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2011

O

Câºtigãtorii din luna trecutã Au fost primite: 15 e-mailuri ºi 6 scrisori, toate cu rãspunsuri corecte. În urma tragerii la sorþi au câºtigat: Maria Biºoc (Iaºi) ºi Ludovica Ungureanu (Sagna), care vor primi câte un Cd audio cu Scrisorile catolice ºi Scrisoarea cãtre Evrei.

În sânul familiei Orizontal: 1) Femeie cununatã, cooperatoarea harului ºi martora credinþei pentru soþul ei, pentru copii ºi pentru cei din familie (adj.). 2) „Casã de piatrã” pentru miri – Preot musulman. 3) Martor la o cununie – Mamã (pop.). 4) Reuniune care se creeazã între soþi prin jurãmintele fãcute la sfânta Cãsãtorie – La cinã!

5) Nicolae Jianu – În noian! – Secete! 6) Iascã (reg.) – A se ascunde. 7) Tânãrã originarã din Italia (beatificatã la 25 septembrie 2010), înzestratã de Dumnezeu cu multe daruri, care a ºtiut sã transforme propria suferinþã într-un drum luminos, spre plinãtatea vieþii (… „Luce” Badano, 1971-1990).

8) Cascã ostãºeascã – Regele care a ucis pruncii nevinovaþi. 9) Tinere dispuse sã se cãsãtoreascã – Semn al iubirii ºi al fidelitãþii soþilor la încheierea sfintei Cãsãtorii (pl.). 10) Certificat de cãsãtorie – Urãri de nuntã, în versuri.

Vertical: 1) Cãsãtorie oficiatã în cadrul sfintei Liturghii – La sfat! 2) A se gãti – Carnet de valori. 3) Germani… din sânul familiei – Romancier englez (1771-1832), autorul romanului „Mireasa din Lammermoor” (Walter…). 4) Aer! – Albã la mireasã. 5) Motiv –

Isuse, pe acest pãmânt,

Ioana Florescu. 6) Folositã la Botez – Crema miresei (pop.).

7) A corespunde – Nume de fatã... „paºnicã”. 8) Primele imitaþii! – Abatele unei mãnãstiri. 9) Taþi (dim.) – În doliu!

10) Iubit… în tainã – Opinii.

Dicþionar: IMAM, IASC, SCOTT. Magda Coºa

Rãspuns la rebusul „Cãsãtoria ºi familia (IV)” din numãrul trecut: 1) SENECTUTE – S; 2) ANIN – CARUNT; 3) NT –

Criptografie (4,4,6,8,5-2,5,6,1,6,2,7,11) OS – RETEA; 4) DESTUPA – AP; Galina P. Pajura 5) ARE – FO – ONOR; 6) LON-

GEVITATE; 7) BATRAN – SIS; 8) AIT – IROSI – P; 9) ZA – UNA – CERE; 10) IZBIT – DO – AC; 11) LAT – ADAPOST.

Rezolvarea criptografiei „Legãmânt...” din numãrul trecut: DE – I – UBI – RE – L – E – AG – AN – U – LV – IE – TI – IS – IS – AN – C – TU – AR – U – LI – UBIRII – ES – TE – FA – MI – LI – A.

Sãrbãtoarea Fraþilor ªcolilor Creºtine din România (Pildeºti, 24 septembrie)

125 de ani de la înfiinþarea Seminarului din Iaºi (29 septembrie)

Simpozion Internaþional la Institutul Teologic Franciscan (Roman, 1 octombrie)

Ziua Internaþionalã a Persoanelor Vârstnice (Oþeleni, 1 octombrie)

Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii (Schineni, 2 octombrie)

Întâlnirea Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei (Roman, 13 octombrie)

Întâlnirea diecezanã a persoanelor consacrate (Oneºti, 16 octombrie)

Simpozion internaþional în memoria pr. Maximilian M. Kolbe (Roman, 18 octombrie)