Lumina crestinului, nr. 2/2011

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXII februarie 2011, nr. 2 (254) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Claudiu Bulai, Sergiu Gabor Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Întâlnirea persoanelor consacrate (Cacica, 10 octombrie 2010) ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca familia sã fie respectatã de toþi în identitatea sa ºi sã-i fie recunoscutã contribuþia de neînlocuit în favoarea întregii societãþi.

Intenþia misionarã Pentru ca în acele teritorii de misiune unde lupta împotriva bolilor este mai urgentã, comunitãþile creºtine sã ºtie sã dea mãrturie despre prezenþa lui Cristos alãturi de cei suferinzi.

Apostolul iubirii entru creºtinii practicanþi, P pentru toþi cei avizaþi, sintagma pusã ca titlu duce imediat la sfântul evanghelist Ioan, personalitate deosebit de marcantã în Biserica creºtinã. Dacã ne-am limita numai la calificativul autobiografic „ucenicul pe care îl iubea Isus”, ar fi suficient sã ne dãm seama de poziþia sa privilegiatã în contextul vieþii, activitãþii, morþii ºi învierii lui Isus Cristos, precum ºi de prezenþa sa spiritualã în ansamblul vieþii creºtine.

A fost unul dintre primii patru chemaþi de Isus, douã perechi de fraþi: Simon ºi Andrei, Iacob ºi Ioan, fiii lui Zebedeu din Galileea, pescar înstãrit, pentru a-i fi martori ai activitãþii sale evanghelizatoare, mântuitoare, ºi „pescari de oameni”. Împreunã cu Simon-Petru, cei doi Zebedei sunt martorii unor evenimente importante din activitatea lui Isus, precum învierea fiicei lui Iair, schimbarea la faþã ºi începutul suferinþelor lui Isus, în Grãdina Ghetsemani. Petru ºi Ioan sunt trimiºi de Isus sã pregãteascã ultima masã de Paºti. Tot ei sunt primii dintre ucenici care au mers, alertaþi de Maria Magdalena, la mormântul lui Isus,

constatând cã e gol, pentru cã Isus a înviat!

Spre deosebire de ceilalþi ucenici, Ioan era celibatar, ca atare, mai disponibil în urmarea Învãþãtorului. Ioan cel feciorelnic îl recunoaºte pe Isus, dupã înviere, când se aratã celor ºapte ucenici, lângã Marea Tiberiadei, scoþându-i din eºecul pescuitului: „E Domnul!”, ºopteºte el lui Petru. Pe bunã dreptate, ne putem referi la fericirea a ºasea, proclamatã de Isus în predica sa de pe munte: „Fericiþi cei curaþi cu inima, cãci ei îl vor vedea pe Dumnezeu!”

(Mt 5,8). Ioan este singurul dintre ucenici care îl însoþeºte pe Isus pe drumul crucii, alãturi de Maica Îndureratã ºi de alte femei pioase. Are privilegiul de a fi încredinþat Maicii preasfinte ca fiu, iar ea, lui, ca mamã. Dupã Rusalii, Ioan rãmâne la Ierusalim, propovãduind mesajul evanghelic, cu tot curajul, alãturi de Petru ºi de Iacob cel mic. O tradiþie vrednicã de crezare afirmã cã prin anul 60 Ioan se afla în Efes ca „mare preot”, instalând episcopi ºi întemeind comunitãþi creºtine. Aici scrie evanghelia a patra, „pneumaticã”, cele trei scrisori ºi Apocalipsul. Moare la vârsta înaintatã de 100 de ani.

Mesaj terezian

Iubire reciprocã „O, Isuse, ºtiu, iubirea nu se rãsplãteºte decât cu iubire; de aceea am cãutat ºi am aflat mijlocul de a-mi alina inima, dându-þi iubire pentru iubire” (Ms. B, 4r).

P.A.D.

Editorial

Frumuseþea vieþii consacrate rezentarea Domnului la Templu (2 februarie) aminP teºte cum Maria ºi Iosif au venit la templu cu Isus „pentru a-l oferi Domnului”.

Sãrbãtoarea înseamnã ºi Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate, o zi doritã, în anul 1997, de Ioan Paul al II-lea „pentru a ajuta întreaga Bisericã sã valorizeze tot mai mult mãrturia persoanelor care au ales sã-l urmeze pe Cristos mai îndeaproape prin practicarea sfaturilor evanghelice”. În acelaºi timp, pentru persoanele consacrate este „ocazie pentru reînnoirea propunerilor ºi pentru reaprinderea sentimentelor care trebuie sã inspire dãruirea lor Domnului”.

Mãicuþele Maria-Cecilia ºi Maria-Olimpia fac parte dintr-o congregaþie care se inspirã din regula sfântului Benedict (480-547). Mãnãstirea se aflã la Mãgura, lângã Bacãu. Aici, împreunã cu alte trei mãicuþe, cele douã coordoneazã Complexul Socio-Sanitar de Îngrijire a Persoanelor în Vârstã.

Complexul a fost deschis la 23 mai 2004 ºi acum gãzduieºte 60 de persoane. De asemenea, prin programul pe care îl au, mãicuþele îi poartã zilnic în rugãciune pe toþi, mai ales pe cei care stau departe de Cristos.

Când le-am întâlnit erau bucuroase, entuziasmate ºi fascinate de vocaþia lor.

Sora Maria-Cecilia este din Sarata (jud. Bacãu). Are 35 de ani ºi de 15 ani este sorã (a depus voturile la 1 noiembrie 1996).

Este cea mai micã dintr-o familie cu opt fraþi. Familia i-a

fost exemplu de rugãciune ºi de slujire. Pãstra în suflet dorinþa de a intra în mãnãstire de mult timp. Voia sã se apropie tot mai mult de Cristos ºi a înþeles foarte devreme cã aceastã dorinþã se poate concretiza pentru ea în mãnãstire. Într-o zi, pe când stãtea la masã, ºi-a fãcut curaj ºi le-a zis pãrinþilor. „Au rãmas puþin uimiþi..., dar mi-au lãsat libertatea de a alege”, mi-a spus ea.

Sora Maria-Olimpia este din Pildeºti (jud. Neamþ). Are 33 de ani ºi de 12 ani este sorã (a depus voturile la 7 octombrie 1999).

Este cea mai mare dintr-o familie cu ºapte copii. Nu s-a gândit cã va ajunge sorã. Pur ºi simplu a simþit în inimã cã trebuie sã fie aºa. A fost invitatã de o prietenã sã vadã cum este în mãnãstire ºi a rãmas. Pãrinþii au înþeles mai greu pasul fãcut de fiica lor, mai ales mama. În cele din urmã s-au împãcat gândul ºi s-au bucurat.

Tatãl i-a spus: „Gândeºte-te de o mie de ori ºi alege o datã”.

Le-am întrebat cum este o zi în mãnãstire. Mi-au spus cã se cãlãuzesc dupã motoul sfântului Benedict „Ora et labora” (Roagã-te ºi munceºte). Încep dimineaþa devreme cu rugãciune, lãudându-l pe Dumnezeu, mulþumindu-i ºi cerându-i harul sã împlineascã voinþa lui.

Este apoi meditaþia ºi participarea la sfânta Liturghie. Rugãciunea este continuatã ºi în alte momente ale zilei cu psalmi ºi lecturi din Sfânta Scripturã.

Restul timpului îl dedicã muncii, ocupaþiilor zilnice, adicã îngrijirii persoanelor în vârstã

Iaºi, 2 februarie 2010

din azilul care se aflã în cadrul mãnãstirii. Le place sã le stea alãturi. „Persoanele au nevoie de dragoste, de o vorbã bunã, sã fie ascultate, sã fie ajutate, sã gãseascã sens pentru ceea ce au fãcut în viaþã”, au subliniat ele.

Bucuriile lor izvorãsc din împlinirea voinþei lui Dumnezeu, în cãutarea de a trãi în harul sãu, în hrãnirea cu trupul sãu.

Orice realizare micã sau mare, în împletirea rugãciunii cu munca, încearcã s-o raporteze la Dumnezeu.

Sorei Maria-Olimpia îi place în mod deosebit un text din Scripturã: „Mai ferice este sã dãruieºti decât sã primeºti”.

Cealaltã este fascinatã de câteva vorbe ale lui Isus: „Aveþi încredere... nu vã fie teamã... cine îºi va pierde viaþa o va regãsi”. În finalul discuþiei, una dintre ele a exprimat o speranþã: „Isus este mirele ºi bucuria inimii mele, persoana pe care am ales-o încã de pe acest pãmânt ca sã mã bucur sã fiu cu El ºi în veºnicie”.

Pr. Cornel Cadar

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea Interviu cu card. Zenon Grocholewski (III) (continuare din numãrul trecut)

A-i conduce pe oameni la Dumnezeu nu poate fi ceva mai frumos În partea a treia a interviului acordat pentru „Lumina creºtinului”, cardinalul Zenon Grocholewski, prefect al Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, prezent în Dieceza de Iaºi în perioada 5-7 noiembrie 2010, vorbeºte despre vocaþie.

Dacã privim la societatea de astãzi, la Europa în chip special, vocaþiile sunt tot mai puþine, iar interesul pentru credinþã scade. Ce este de fãcut într-un asemenea context?

Vocaþiile în toatã lumea cresc. Sunt plin de admiraþie pentru Dieceza de Iaºi care are un numãr mare de seminariºti.

Dar în Europa sunt naþiuni, mai ales în Europa occidentalã, unde este crizã. Ce s-ar putea face? În cadrul Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã am discutat de multe ori despre aceastã problemã. Pentru mine lucrul fundamental este o claritate în învãþãtura despre identitatea preoþiei ministeriale. Este foarte important. Ar trebui sã fie indicatã preoþia în toate aspectele sale, pentru cã nu este o profesie, este absurd dacã cineva merge la seminar pentru a fi pregãtit pentru o profesie.

Este o misiune, care implicã toatã viaþa. Preotul îºi exercitã preoþia chiar ºi când este la pensie, când nu poate face nimic, când se roagã, când suferã, întotdeauna. Isus, ca preot, a fãcut

mai mult când, din punct de vedere uman, nu putea face nimic, când era þintuit pe cruce; atunci el mântuia lumea. Aºadar, preotul este totul. Aici trebuie sã se înþeleagã ce este preotul, sã fie arãtatã frumuseþea preoþiei. Nu existã nici o activitate mai frumoasã decât a conduce lumea la binele cel mai mare, adicã la Dumnezeu.

Nu existã ceva mai frumos care se poate imagina. Consider cã trebuie fãcutã o bunã informare cu privire la preoþie.

Dacã un tânãr simte chemarea de a fi preot, dupã pãrerea dv., care sunt dificultãþile pe care trebuie sã le depãºeascã? Într-adevãr, astãzi – nu vorbesc despre România, pentru cã nu o cunosc în întregime, dar în general despre Europa – dificultatea cea mai mare este cã foarte adesea tinerii provin din familii care sunt dupã divorþ sau au numai mamã. În aceste situaþii fie au un exemplu rãu în familia proprie, fie vin în seminar dupã anumite experienþe foarte discutabile.

Aºadar, unii sunt deja deformaþi din punct de vedere spiritual ºi psihologic. Consider cã sunt mai ales importanþi primii paºi, mai ales primul an în seminar. Noi facem un curs propedeutic înainte a începe seminarul. Vorbim cu

4 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

aceºti tineri, pentru a descoperi care sunt dificultãþile fiecãruia.

Deci trebuie sã li se explice clar ce se vrea de la ei, cã nu se pregãtesc pentru o profesie, ci pentru o misiune. Lucrul cel mai important în munca pastoralã nu vor fi acþiunile externe, ci contactul cu Dumnezeu. Eu dau mereu acest exemplu cu sfântul Ioan Maria Vianney. El nu era un geniu, e clar. Pe vremea lui erau timpuri foarte dificile, cu un secularism combativ, când mulþi preoþi ajungeau în închisoare, când parohiile erau distruse... Ce a fãcut el extraordinar? Nimic. Pur ºi simplu a fãcut ce face un preot. A trãit unit profund cu Dumnezeu ºi credea în sacramente, în rugãciune, în Spovadã. Practic, a redeºteptat atâta lume, veneau la el oameni din toatã Franþa, ba chiar ºi din alte þãri. Spovedea ore în ºir zilnic ºi a apropiat lumea de Dumnezeu. Nu a fãcut lucruri extraordinare. Pur ºi simplu era preot adevãrat. ¾

Raportul Agenþiei Fides A La Institutul Teologic Franciscan (Roman, 6 noiembrie 2010)

¾

Consider cã trebuie sã le fie explicate acestea seminariºtilor, preoþilor tineri, celor care vor sã se apropie de preoþie.

Aceasta este o pregãtire pentru o viaþã, o aventurã fascinantã: a-i conduce pe oameni la binele cel mai mare, la Dumnezeu.

Nu este ceva mai frumos. Trebuie sã te implici în întregime, toatã fiinþa ta, toate gândurile tale trebuie sã fie implicate în aceasta. Este lucrul cel mai important: nu doar activitatea externã, ci contactul tãu cu Domnul. Isus a fost foarte clar: „Fãrã mine nu veþi putea sã faceþi nimic”. Le-a spus apostolilor.

Dar cu el putem sã facem totul. „Totul pot în cel care mã întãreºte”, a spus sfântul Paul. Dumnezeu este forþa noastrã, nu noi.

Trebuie doar sã-i permitem lui Dumnezeu sã acþioneze în viaþa noastrã. Aceasta este puterea preoþiei. În aceste zile aþi fost prin Dieceza de Iaºi ºi aþi vãzut multe lucruri. Care sunt impresiile dv.?

Impresia mea este foarte bunã.

Sunt extrem de mulþumit cã aveþi un Seminar bun. Atâþia seminariºti tineri, cu chipuri inteligente, sunt dãtãtori de o mare speranþã. Am celebrat Liturghia în catedrala voastrã, cu

atâþia credincioºi. Am vãzut o participare frumoasã, au venit mulþi preoþi pentru a se uni cu noi în rugãciune. Consider cã este lucrul cel mai frumos pe care l-am vãzut aici. Am întâlnit apoi atâtea persoane. Sunt bucuros cã la Universitate mi-au acordat titlul de Doctor honoris causa. Dupã atâta comunism teribil, Universitatea s-a deschis cãtre alte dimensiuni diferite de ºtiinþã; s-a deschis cãtre valorile morale, religioase ale vieþii umane ºi este un fapt frumos. Mã întorc la Roma plin de optimism ºi cu cele mai bune urãri pentru dezvoltarea ulterioarã a diecezei voastre.

La final, vã rugãm lãsaþi un mesaj pentru cei care citesc sau ascultã acest interviu.

Aº dori sã reamintesc acele cuvinte frumoase pe care Ioan Paul al II-lea le-a spus la începutul pontificatului sãu: „Nu vã fie teamã!” Aceleaºi cuvinte le-a repetat Benedict al XVI-lea în prima sa omilie. Nu vã fie teamã! Iubiþi-l pe Domnul ºi acest fapt vã va da o mare bucurie!

Vã mulþumim, Eminenþã, pentru acest interviu.

A consemnat pr. Cornel Cadar

nual, Agenþia Fides publicã un raport cu lucrãtorii pastorali care au fost uciºi în anul precedent. Din raportul de anul acesta rezultã cã în decursul anului 2010 au fost uciºi 23 de lucrãtori pastorali, între care un episcop, 15 preoþi, un cãlugãr, o cãlugãriþã, doi seminariºti ºi trei laici. Acest bilanþ a fost fãcut public la 3 ianuarie de Congregaþia pentru Evanghelizarea Popoarelor prin Agenþia Fides.

Numãrul celor care au fost uciºi în anul 2010 este mai mic, faþã de anul 2009, când au fost 37 de ucideri violente, dintre care 30 de preoþi. Între anii 2001-2010 ºi-au pierdut viaþa în toatã lumea 253 de lucrãtori pastorali. În anul 2010 a ieºit în evidenþã, datoritã impactului sãu internaþional, asasinarea sângeroasã a Monseniorului Luigi Padovese, vicar apostolic al Anatoliei ºi preºedinte al Conferinþei Episcopale din Turcia, ucis în ajunul cãlãtoriei papei Benedict al XVI-lea în Cipru.

America a fost încã o datã continentul cel mai periculos în anul 2010. Aici ºi-au pierdut viaþa 10 preoþi, un cãlugãr, un seminarist ºi trei laici.

Un mare numãr de omucideri s-a înregistrat în Brazilia, unde au murit trei preoþi, un seminarist ºi un laic.

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Arhiep. John Bukovsky a trecut la Domnul Arhiepiscopul John Bukovsky, primul nunþiu apostolic în România dupã anul 1990, a trecut la cele veºnice în dimineaþa zilei de 18 decembrie 2010, la vârsta de 86 de ani.

ohn (Jan) Bukovsky s-a nãscut la 18 ianuarie 1924 în loJ calitatea Cerova (districtul Senica) din Slovacia. În anul 1945 a devenit misionar în Congregaþia „Misionarii Cuvântului Divin”, iar în anul 1947 a plecat în Statele Unite ale Americii pentru completarea studiilor teologice. În anul 1950 a fost hirotonit preot la Techny (Illinois, SUA). Din anul 1973 ºi pânã în anul 1990 a lucrat în Secretariatul de Stat din Vatican, contribuind în efortul Sfântului Scaun de a stabili contacte cu þãri precum Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria ºi Albania. În acea perioadã a vizitat deseori România, însoþindu-l, în misiunile sale diplomatice, pe cardinalul Luigi Poggi, pe atunci nunþiu itinerant în þãrile din estul Europei. În anul 1989, John Bukovsky a intrat în serviciul diplomatic al Vaticanului, iar în august 1990, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop (titular de Tabalta) ºi totodatã nunþiu apostolic în România. A fost consacrat episcop în bazilica „Sfântul Petru” din Roma, la 13 octombrie 1990, de cãtre cardinalul Agostino Casaroli, secretar de stat în Vatican.

Prin activitatea sa diplomaticã, arhiepiscopul Bukovsky

a marcat istoria Bisericii Catolice din þara noastrã: a realizat restabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Sfântul Scaun, a redeschis Nunþiatura Apostolicã ºi a sprijinit Biserica Catolicã localã în demersurile sale pentru reintrarea în drepturi ºi pentru reluarea activitãþilor pastorale. La 20 decembrie 1994 ºi-a încheiat misiunea diplomaticã în România, fiind numit nunþiu apostolic în Federaþia Rusã. În cartea sa de memorii, publicatã în anul 2006, relatând momentul despãrþirii de România, arhiepiscopul Bukovsky scrie: „Trebuie sã vã mãrturisesc cã plecarea nu a fost lipsitã de durere. În timpul îndelungaþilor ani de muncã sub regimul comunist ºi ai celor patru ani în care am fost nunþiu m-am simþit bine în România, cu episcopii, cu preoþii lor ºi credincioºii, ºi în aceastã þarã am lãsat o fãrâmã din inima mea”. În anul 2000, Mons. Bukovsky s-a pensionat ºi a trãit la Viena pânã în anul 2006, când s-a retras în casa comunitãþii din Techny (Illinois) a congregaþiei din care fãcea parte.

De aici, în ziua de 18 decembrie, s-a întors la Tatãl.

PS Petru Gherghel a trimis la 20 decembrie 2010, un mesaj: „Pioasã aducere aminte ºi vie recunoºtinþã”. În catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti, în timpul sfintei Liturghii din ziua de

6 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

26 decembrie, s-au fãcut rugãciuni pentru odihna veºnicã a Monseniorului Bukovsky. Liturghia a fost prezidatã de ÎPS Ioan Robu, alãturi de care a concelebrat Mons. Baudouin Biajila Muankembe, consilier la Nunþiatura Apostolicã din România.

Funeraliile arhiepiscopului John (Jan) Bukovsky au avut loc în biserica „Ridicarea Sfintei Fecioare Maria cu Trupul ºi Sufletul la Cer” din oraºul Nitra (zona „Kalvaria”, din Slovacia), luni, 3 ianuarie. PS Petru Gherghel, prezent la înmormântare, a prezentat un mesaj din partea Conferinþei Episcopilor din România, cât ºi un mesaj personal: „Eu însumi pot sã spun cã sunt un fruct al activitãþii sale rodnice ºi pentru dieceza noastrã de Iaºi. Când a primit o altã misiune ºi a trebuit sã-ºi încheie activitatea în România, a suferit, pentru cã el iubea cu adevãrat poporul român, Biserica din România, pe episcopii ºi pe preoþii noºtri.

Azi, fiind aici la acest moment emoþionant, doresc sã-i mulþumesc lui Dumnezeu pentru ce a fãcut pentru noi prin preaiubitul nostru arhiepiscop John Bukovsky, care ne-a fost nunþiu ºi adevãrat frate”.

Pãstorul diecezei, în Austria ºi Italia

Biserica „Beato Pellegrino” din Padova, 9 ianuarie

Dupã ce a participat, în ziua de 3 ianuarie, la funeraliile arhiepiscopului John Bukovsky în Slovacia, PS Petru Gherghel a fãcut, în ziua urmãtoare, un popas în Austria, la Bad Deutsch-Altenburg. Apoi a vizitat mai multe comunitãþi din Italia.

În Bad Deutsch-Altenburg, localitatea natalã a episcopului martir Anton Durcovici, Preasfinþitul a celebrat, marþi, 4 ianuarie, o Liturghie de mulþumire pentru darul oferit de Dumnezeu diecezei în persoana episcopului Anton Durcovici, rugându-se ºi pentru darul ridicãrii lui la cinstea altarelor. În solemnitatea Epifaniei Domnului (6 ianuarie), a celebrat o Liturghie în comunitatea catolicilor români din Pordenone (Italia). În biserica „Beato Pellegrino” din Padova, a celebrat în solemnitatea Botezul Domnului, dupã care în ziua de 12 ianuarie a participat, la audienþa Sfântului Pãrinte. „Mi-a fost dat sã ajung ºi anul acesta între credincioºii plecaþi în migraþie, începând de la Pordenone, Padova ºi, sigur, ajungând la Roma, tocmai în anul în care Sfântul Pãrinte ne cheamã sã reflectãm la familia umanã,

fiind «o singurã familie» (…)

Mã bucur cã acest drum al meu m-a purtat ºi la Roma ºi l-am întâlnit ºi pe Sfântul Pãrinte în audienþa obiºnuitã de miercuri, cerându-i pentru noi toþi, pentru familiile din diecezã, din þarã, ºi pentru familiile din migraþie o binecuvântare specialã (…). Fac un apel la familiile noastre, care au plecat, care au rãmas în teritoriu sau în migraþie, sã rãmânã unite, pentru a pãstra acea coeziune cu marea familie a Bisericii. (…) Familia este o vocaþie pentru viaþa lumii.

Sus inima, curaj! Dumnezeu vã primeºte, vã însoþeºte ºi vã binecuvânteazã”, a declarat episcopul pentru Radio Vatican.

Duminicã, 16 ianuarie, Excelenþa sa a celebrat o Liturghie la Verona, unde a evidenþiat, în cadrul predicii, mesajul papei pentru Ziua Mondialã a Migrantului ºi Refugiatului – „O singurã familie umanã”, iar marþi, 18 ianuarie, a celebrat sfânta Liturghie la Torino.

Dupã fiecare Liturghie celebratã în comunitãþile pe care le-a vizitat, pãstorul diecezei a discutat cu cei prezenþi ºi i-a asigurat cã îi va aminti în rugãciunile sale.

Caritas pe primul loc n Topul Filantropilor din RoÎCaritas mânia realizat de Forbes, România a obþinut locul întâi.

La categoria fundaþii, Caritas s-a situat pe primul loc, urmatã de Fundaþia „Dinu Patriciu” ºi de Fundaþia „World Vision”. În anul 2010, Caritas a prestat, la nivel naþional, servicii sociale pentru peste 56.000 de beneficiari. Majoritatea sunt copii, peste 20.000, potrivit informaþiilor organizaþiei.

Totodatã, 12.000 de bãtrâni nedeplasabili, dependenþi de ajutorul familiei sau al unui cadru medical specializat, sunt asistaþi în cãmine sau la domiciliu, iar peste 15.000 de familii cu mulþi copii, fãrã venituri sau cu probleme de sãnãtate sunt ajutate sã trãiascã în condiþii decente. Aceste persoane au fost sprijinite în cadrul programelor de îngrijire la domiciliu, centre rezidenþiale ºi de zi pentru vârstnici, copii ºi persoane cu handicap, programe de dezvoltare comunitarã ºi asistenþã familialã.

Publicaþia „Forbes” este cunoscutã la nivel mondial pentru listele pe care le întocmeºte anual: „Forbes 400” – lista celor mai bogaþi americani, „Forbes Global 2000” – lista celor mai mari companii din lume ºi „Lista miliardarilor” – lista celor mai bogaþi 500 de oameni din lume. Revista „Forbes” a fost lansatã în România în martie 2009, de trustul de presã Adevãrul Holding, fiind cea de-a zecea ediþie internaþionalã.

Centrul Diecezan Caritas Iaºi

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Preoþi înmormântaþi în Iaºi (II) (continuare din numãrul din noiembrie 2010 )

ndeva înspre aleea care U duce spre ieºire din cimitir, aproape în dreptul mormântului pr. Friedrich, pr. Dorcu ne aratã un monument înalt care are în vârf vulturul cu crucea în cioc. Ne apropiem ºi citim cã este „ridicat din iniþiativa Comitetului Catolic: I. Opsineschi, R. Maier, F. Abãlãoaie, A. Cozoroc, L. Hohotnitchi, cu concursul cetãþenilor ieºeni”. În faþã este notat: „În memoria eroilor români catolici din Iaºi, morþi pentru fãurirea României mari în anii 1916-1920. Numele eroilor: Francisc Dumitrovici, cap., ctg. 1915, R. 13 I; Antavis Emil; Petru Dombroschi, sold., ctg. 1913; B. Rivalet, loct., R. 77; Fr. Bradler, sold., ctg. 1909, R. 53; I. Massari, R. 1915, R. 13”. În lateral reuºim cu greu sã descifrãm: „Baciu Petru, serg. † 1917; Iacob Carmil, sold. † 1917, seminariºti infirmieri în Spitalul Mobil de Ecsantimatici N. 7 Galata. Rugaþi-vã pentru dânºii”. Cei doi seminariºti au fost înmormântaþi în parcela catolicã, dar nu mai ºtie nimeni unde anume.

Carmil Iacob era din Rãchiteni, a decedat la 22 martie 1917 ºi a fost înmormântat la 24 martie. Registrul parohial noteazã „în timp ce îngrijea de alþi bolnavi în spitalul din Galata ca infirmier s-a molipsit de tifos exantematic”. Petru Baciu era din Mogoºeºti-Siret, fiul lui Ioan ºi al Varvarei, 23 de ani. A decedat la 12 noiembrie 1917 ºi a fost înmormântat la 14 noiembrie. Lumina creºtinului din

anul 1919 noteazã cã au fost înmormântaþi unul lângã altul, amândoi în apropierea mormântului preotului francez Arthur Dennetie/re, „rãpus tot la spitalul Galata de tifos exantematic în ziua de 3 martie 1917”.

Din registrul parohial rezultã cã pr. Arthur a murit la 2 martie 1917, în vârstã de 37 de ani, dupã ce contractase boala de la bolnavii pe care-i îngrijea; a fost înmormântat la 5 martie.

Mormântul pr. Iosif Schurgoth se aflã în rândul doi, la jumãtatea drumului, pe partea stângã a aleii care duce de la capela maicilor spre cavoul preoþilor. Este înmormântat alãturi de rudele sale. Aproape de baza crucii, pe o placã de marmurã, lângã fotografie, este notat: „Preot Iosef Schurgoth, decan de Iaºi ºi Suceava: * 15.III.1905 – † 27.IX.1986”.

Am încercat sã gãsim ºi mormintele celorlalþi preoþi: Bartolomeu Chwala, Alois Gheorghe Boacã, Diomide Ulivi, Anton Gabor, Alfons Weber, Petru Pal. N-am reuºit. Mai apoi am înþeles de la un administrator al cimitirului cã în locul unora dintre morminte (seminariºtii, pãrintele francez, pr. Gh. Boacã) au construit alþii cavouri. Dl Lisacoschi ne spune cã a fãcut întâia sfântã Împãrtãºanie cu pr. Alfons Weber. Stãtea mult la spovezi. Din cauza frigului i-au degerat degetele de la picioare, pe care medicii i le-au tãiat. Moartea i s-a datorat cangrenei.

Despre pr. Petru Pal (24 iulie 1872 – 31 ianuarie 1943)

8 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

ºtiam din alte descrieri cã are o cruce simplã, mormântul este înconjurat cu gãrduþ ºi se aflã pe partea stângã, cam la jumãtatea aleii care urcã de la capela surorilor la cavoul preoþilor. A fost dezgropat ºi reînhumat la Pildeºti la 3 aprilie 1994.

Am plecat la Gãureni, lângã Miroslava, sã gãsim mormântul pr. Anton Romila (24 august 1894 – 14 decembrie 1950). Pe drum, dl Lisacoschi ne povesteºte cum pr. Romila avea o învoire specialã din partea episcopului, din cauza sãnãtãþii, sã stea la Gãureni împreunã cu sora lui. Era profesor la Seminar ºi administrator al bunurilor episcopiei. Avea o moarã ¾

¾ la bariera Pãcurari, aproape de

fostul post de Poliþie, la ieºirea din Iaºi. În fiecare dimineaþã mergea pe jos, pornea moara, ajungea la Seminar pentru a preda lecþiile ºi apoi fãcea calea întoarsã pe acelaºi traseu. La începutul lui decembrie 1943, pe o iarnã grea cu multã zãpadã, a fost trimis de pr. Asaftei sã vadã ce mai este cu el. L-a gãsit bine, dar apoi, dupã douã sãptãmâni a murit. Dl Lisacoschi a participat la înmormântare împreunã cu pr. Dumitru Romila ºi pr. Andrei Asaftei. Ajunºi la Gãureni, am cãutat cimitirul, care este în jurul bisericii ortodoxe. Descoperim un loc lângã bisericã îngrãdit cu stâlpi de ciment ºi lanþuri. Pe o tablã legatã de o cruce reuºim sã descifrãm „Romila Ion”. Cu siguranþã, era mormântul familiei. De mulþi ani cred cã nu a mai fost nimeni la acest mormânt. Primim apoi confirmarea de la o femeie în vârstã, care l-a cunoscut ca „un om bun ºi persoanã de vazã”, cã acolo era ºi mormântului pãrintelui. Aceeaºi femeie ne povesteºte cum pãrintele avea moarã, fãbricuþã de cãrãmidã ºi alta de sãpun. Casa mare pe care o avea a fost dãrâmatã. Pe pãmântul, care se întinde de la ºcoalã la bisericã, stã acum altcineva. Nimeni dintre rude nu s-a mai interesat dupã anul 1990 de acel teren. Plecãm cu sentimentul cã acest preot a fost uitat. Ne rugãm în gând ca Dumnezeu sã nu-l uite. În drum spre casã, trecem pe la Corneºti (comuna Miroslava) cu gândul de a descoperi mormintele italienilor catolici care, conform registrelor parohiei, au fost înmormântaþi aici în perioada 1884-1888. Gãsim biserica ortodoxã ºi cimitirul nou în care nu era nici un nume

Mormintele Mons. Diomide Ulivi, pr. Alfons Weber ºi Mons. Anton Gabor

de italian. În cele din urmã înþelegem cã cimitirul vechi era în jurul bisericii care între timp a fost nivelat. Câteva persoane de la arheologie prezente pentru cercetãri la bisericã ne confirmã cã proprietarul Constantin Anghel a adus italieni pe pãmânturile sale la sfârºitul secolului al XIX-lea. În ziua de 12 octombrie 2010 merg din nou în „Eternitatea” cu pr. Iosif Doboº, fost paroh ºi decan de Iaºi. Sfinþia sa susþine cã ºtie unde se aflã mormântul pr. Anton Gabor. În cimitir, între mormântul episcopului Glaser ºi cavoul preoþilor, aproape de alee, îl gãseºte cu uºurinþã. De fapt sunt trei morminte înconjurate cu un gãrduþ de fier din care o parte a fost furatã: Mons. Diomide Ulivi (16 februarie 1872 – 16 decembrie 1931), pr. Alfons Weber (1878 – 19 septembrie 1940) ºi Mons. Anton Gabor (6 iunie 1883 – 19 februarie 1936).

Pe plãcile de marmurã de-abia se mai poate descifra numele, iar la pr. Weber, partea de jos a plãcii lipseºte. Pe mormânt au crescut pini rãsfiraþi.

Au mai rãmas preoþii înmormântaþi în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”. Din

documente ºi din registre rezultã cã ar fi 15. Unii au fost reînhumaþi din cimitirul de la Seminar sau din alte cimitire.

Cu siguranþã, reparaþiile care se preconizeazã la catedralã vor dezvãlui ceea ce se aflã sub prezbiter ºi pe lângã ziduri. Cei 15 sunt: pr. Francisc Anton Tasso de Savona († 5 martie 1765, Rãchiteni, transferat la Iaºi la 30 iunie 1813), pr. Claudiu Gavet Sabaudus de Camberiaco († 2 august (??) 1766), pr. Fidel Rocchi Mutinensis († 8 septembrie 1795), pr. Iosif Borioli († 23 ianuarie 1803 (??)), ep. Iosif Bonaventura Berardi († 20 aprilie 1818), ep. Bonaventura Zabberoni († 30 iulie 1826), pr. Mathia Radislowicz († 16 ianuarie 1829), pr. Alois Landi († 22 ianuarie 1829), pr. ªtefan Iannucci († 3 februarie 1830), pr. Dominic Brocani († 30 mai 1839), ep. Paul Sardi († 28 octombrie / 9 noiembrie 1848), pr. Dominic Bonaventura Bartozzetti († 16/28 august 1872), ep. Iosif Salandari († 17/29 decembrie 1873), ep. Nicolae-Iosif Camilli († 30 decembrie 1915), ep. Mihai Robu († 27 septembrie 1944, Finiº, reînhumat în catedralã la 3 martie 1964).

Pr. Cornel Cadar

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Ziua Mondialã a

E bine de ºtiut

Mondialã Persoanelor Consacrate Ziua a Bolnavului vangheliile dau mãrturie cã în centrul atenþiei lui Cristos E a stat omul suferind. Isus s-a

iua Mondialã a Persoanelor Consacrate a ajuns la cea Z de-a XV-a celebrare. Aceasta este celebratã, în fiecare an, în sãrbãtoarea Prezentãrii la Templu a lui Isus (2 februarie). Cel care a stabilit aceastã zi a fost papa Ioan Paul al II-lea, de fericitã amintire, în anul 1997.

El a dorit sã fie celebratã în sãrbãtoarea Prezentãrii la Templu a lui Isus, deoarece a considerat cã persoanele consacrate sunt chemate în mod deosebit „sã fie în templu” sã-l întâmpine pe Domnul, sã se lase iluminate de Isus ºi, asemenea Mariei, sã împartã lumii bucurie ºi luminã.

Dupã ultimele statistici, în lumea întreagã aproximativ un milion de creºtini catolici au îmbrãþiºat viaþa consacratã. Dintre aceste persoane, aproximativ 190.500 sunt cãlugãri (dintre care 153.553 sunt preoþi cãlugãri); numãrul cãlugãriþelor ajunge la aproximativ 750.000. În Europa numãrul persoanelor consacrate este în scãdere, în Africa ºi în Asia este în creºtere, iar în America numãrul lor este constant. În mesajul de anul trecut (2 februarie 2010), papa Benedict

al XVI-lea afirmã cã scopul acestei zile este întreit: în primul rând, aducere de laudã ºi mulþumire Domnului pentru darul vieþii consacrate, în al doilea rând se urmãreºte promovarea, cunoaºterea ºi stima vieþii consacrate de cãtre întregul popor al lui Dumnezeu ºi, în sfârºit, a-i invita pe cei care ºi-au dedicat propria viaþã cauzei evangheliei sã celebreze lucrãrile minunate pe care Domnul le-a înfãptuit în ei.

La nivel diecezan s-au stabilit cinci centre în care se vor întâlni persoanele consacrate pentru a marca cea de-a XV-a Zi Mondialã a Persoanelor Consacrate: Iaºi, Bacãu, Suceava, Roman ºi Oneºti. În aceste oraºe, persoanele consacrate, fiecare din zona care face parte, vor participa la Liturghia principalã din ziua de 6 februarie, cu excepþia celor din zona Iaºiului, care vor avea o Liturghie pontificalã în ziua de 2 februarie. Rãmâne ca în ziua de 2 februarie, persoanele consacrate, cu excepþia celor din zona Iaºiului, sã marcheze Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate în comunitatea proprie.

10 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

apropiat mereu de bolnavii trupeºti sau sufleteºti pentru a-i tãmãdui. Timp de douã mii de ani a rãsunat ºi va rãsuna mereu îndemnul Domnului cãtre ucenicii sãi din toate timpurile: „Mergeþi!... Vindecaþi-i pe cei bolnavi, înviaþi-i pe cei morþi, curãþaþi-i pe cei leproºi, alungaþi-i pe diavoli” (Mt 10,6-9).

Grija Bisericii faþã de cei aflaþi în suferinþã s-a manifestat ºi prin înfiinþarea Zilei Mondiale a Bolnavului de cãtre papa Ioan Paul al II-lea. An de an, din anul 1993, întreaga lume beneficiazã de un mesaj dat de Sfântul Pãrinte pentru aceastã zi.

Pentru anul 2011 mesajul are în centrul atenþiei pe tãmãduitorul prin excelenþã, Isus Cristos, prin ale cãrui rãni noi toþi am fost vindecaþi (cf. 1Pt 2,24).

Sã cãutãm în aceastã zi sã ne amintim de cei în suferinþã. Sã oferim timpul ºi rugãciunile noastre pentru a aduce o umbrã de alinare celor care îºi petrec viaþa pe paturile de suferinþã ale familiilor, ale spitalelor sau ale caselor de bãtrâni. Sã nu uitãm, ne îndeamnã Sfântul Pãrinte, cã în chipurile lor trebuie sã vedem mereu chipul chipurilor: cel al lui Cristos!

O, Marie, tãmãduitoarea bolnavilor, roagã-te pentru noi!

Pr. Laurenþiu Dãncuþã

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Gheorghe Patraºcu N

ãscut la Buruieneºti, la 30 septembrie 1913, a studiat la Seminarul Franciscan de la Hãlãuceºti ºi la Academia Teologicã „Sfântul Bonaventura” din Luizi-Cãlugãra. A fost sfinþit preot la 4 aprilie 1937 la Luizi-Cãlugãra, activând apoi ca profesor la Seminariile din Hãlãuceºti ºi Luizi-Cãlugãra, precum ºi în parohiile Luizi-Cãlugãra, Bârgãuani, Focºani, Târgu Trotuº ºi Hãlãuceºti.

Dupã pensionare a activat ca spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi, iar dupã anul 1989 a îndeplinit funcþia de magistru de novici pentru Ordinul Fraþilor Minori Conventuali. A murit la 11 februarie 1995, fiind înmormântat la Luizi-Cãlugãra.

La 25 martie 1949 a fost arestat de Securitate pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”, fiind anchetat ºi torturat de ofiþerii de securitate Ceia, Kaufman, Selzer ºi Vulcescu. Acelaºi tratament i-a fost aplicat ºi la Bucureºti.

Unul dintre motive era acela de a-l determina sã semneze o declaraþie falsã potrivit cãreia ar fi primit de la ep. Anton Durcovici ordinul de a constitui la Luizi-Cãlugãra faimoasele „gãrzi parohiale” de apãrare a preoþilor.

Târziu, în anul 1973, pr. Patraºcu recunoºtea în mod public pentru prima datã grava sa problemã de conºtiinþã, detaliatã

de altfel ºi în lucrarea sa de memorii intitulatã „Zile de încercare ºi de har”.

Printre cauzele arestãrii în anul 1949 s-a aflat primirea prin poºtã a unei copii dupã celebru manifest anticomunist intitulat „Fraþi români ºi buni creºtini”, redactat de luptãtorii anticomuniºti de la Sagna, organizaþi în Asociaþia „Partizanii României Creºtine”.

Prin Sentinþa nr. 695/30 august 1950, Tribunalul Militar Galaþi l-a condamnat la 11 ani de muncã silnicã pentru „activitate duºmãnoasã desfãºuratã sub masca cultului catolic”. Prin decizia nr. 3507/1950, Curtea Militarã de Casare ºi Justiþie i-a redus pedeapsa la 9 ani de temniþã grea.

A urmat pentru pr. Patraºcu calvarul închisorilor politice comuniste – Bacãu, Bucureºti, Sighetu Marmaþiei, Galaþi, Poarta Albã, Canal, „Peninsula”, Râmnicu Sãrat.

La 10 martie 1958 a fost eliberat, dar o Comisie Militarã a M.A.I. a dispus trimiterea sa cu „domiciliu obligatoriu” la Lãþeºti, în Bãrãgan, pe motiv cã reprezenta un pericol pentru regimul comunist din România prin trecutul sãu anticomunist (îi îndemnase pe credincioºi sã nu citeascã broºuri comuniste care propagau ura faþã de Bisericã, încurajându-i totodatã sã pãstreze cu orice risc fidelitatea faþã de Sfântul Scaun).

La Lãþeºti i-a fost deschis un dosar individual de urmãrire informativã, deoarece fusese semnalat cã primea ajutoare materiale de la unii preoþi ºi laici din Moldova ºi cã purta corespondenþã cu unii preoþi români stabiliþi la Roma.

De menþionat faptul cã autoritãþile comuniste i-au permis sã amenajeze la Lãþeºti o capelã catolicã (1960-1964).

A fost eliberat la 10 aprilie 1964, dupã aproape 15 ani de detenþie comunistã, fãrã însã a scãpa definitiv de ºicanele ºi presiunile din partea Securitãþii. Motivul era bãnuiala cã deþinea funcþia de superior al OFMConv. ºi cã se afla în contact cu un alt mare luptãtor anticomunist, ep. Ioan Duma.

Târziu, în anul 1976 i-a fost închis dosarul de urmãrire informativã, deoarece securiºtii au ajuns la concluzia cã pr. Patraºcu, bãtrân ºi bolnav, nu mai desfãºura „activitate ostilã orânduirii noastre de stat”. Va rãmâne însã în „supraveghere informativã”, pânã la evenimentele din decembrie 1989.

Dr. Dãnuþ Doboº

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Anna Maria Adorni Sr. Anna Maria Adorni a fost declaratã fericitã în ziua de 3 octombrie 2010, în catedrala din Parma. Liturghia beatificãrii a fost celebratã de cardinalul Angelo Amato.

La eveniment a fost prezent ºi un grup de pelerini din Dieceza de Iaºi.

ericita Anna Maria Adorni a fost un exemplu de soþie, F mamã, persoanã consacratã ºi fondatoare. Rãmasã vãduvã, ºi-a consacrat viaþa lui Dumnezeu ºi celor marginalizaþi.

S-a nãscut la 19 iunie 1805, la Fivizzanno (Ms-Italia), un orãºel de munte. De micã a rãmas orfanã de tatã. Din cauza situaþiei financiare pleacã la Parma împreunã cu mama ei.

Simte chemarea la viaþa consacratã, însã, la insistenþele mamei, renunþã la aceastã dorinþã ºi se cãsãtoreºte. Alãturi de soþul ei a trãit într-un climat de seninãtate ºi de credinþã. Armonia tinerei perechi n-a trecut neobservatã doamnelor aristocrate. „Care este secretul?”, se întrebau ele pline de admiraþie. Ea rãspundea cu simplitate: „Ajunge sã iubeºti. Toþi soþii ar fi buni, dacã soþiile lor ar fi rãbdãtoare ºi gata sã-i mulþumeascã în tot ceea ce nu este rãu”.

Ca mamã, a trãit multe momente de suferinþã ori de câte ori a pierdut rând pe rând, la vârste fragede, cinci dintre cei ºase copii. Doar Poldino a mai rãmas cu ea. Toþi au murit de aceeaºi boalã. Chiar ºi soþul avea sã moarã de aceastã boalã nemiloasã ºi necunoscutã la acea vreme, pentru care nu existau medicamente; astãzi o numim tuberculozã.

Dupã moartea soþului, dupã multã durere ºi suferinþã, la sfatul duhovnicului, se dedicã deþinutelor din închisoarea pentru femei din Parma – un loc de mare suferinþã pentru rãufãcãtoarele din þarã, tinere ºi chiar minore acuzate de hoþii, desfrâu ºi pruncucideri. Mizeria moralã ºi materialã din închisoare a atins-o profund. În scrierile ei gãsim urmãtoarele rânduri: „Mergând prin închisoare, sufletul meu a fost copleºit de durere. Nu mã lãsa inima sã vãd cum pier atâtea suflete”. Cu lacrimi în ochi se ruga pentru salvarea sufletelor, iar când vizita deþinutele, le era sorã ºi mamã, le asculta, le îndruma. În scurt timp multe dintre acele femei s-au cãit pentru greºelile lor. În închisoare au început sã

Pelerini din România la beatificarea sr. Anna Maria Adorni (Parma, 2010)

12 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

rãsune cântece sfinte ºi rugãciuni în loc de certuri ºi violenþe.

Directorul declara: „Aceastã închisoare s-a transformat într-o adevãratã mãnãstire”.

Dorinþa ei de a se consacra cu totul lui Dumnezeu a fost ascultatã la 1 mai 1857 când a fondat Congregaþia „Slujitoarele Preacuratei de Parma”, pentru a mãrturisi milostivirea lui Dumnezeu ºi maternitatea Mariei.

Faima sfinþeniei sale era rãspânditã încã din timpul vieþii.

Oameni din toate pãrþile veneau sã o viziteze, sã-i cearã sfaturi ºi sã mijloceascã pentru ei. Fericitul Guido Maria Conforti – fondatorul misionarilor saveriani – a cerut mijlocirea ei când era seminarist. A fost amânat de la sfinþirea ca preot din cauza unei boli. Fericita îl asigurã: „Vei deveni preot ºi episcop”.

Sfârºitul vieþii ei a fost marcat de suferinþe fizice care se agravau. Înainte de plecarea ei din lume surorile plângeau.

Ea le încuraja astfel: „Nu vã fie fricã fiicele mele: cel care ne-a ajutat pânã acum, va continua opera de mântuire”. A murit la 7 februarie 1893.

Urna cu relicvele fericitei Anna Maria Adorni se aflã în capela surorilor din casa mamã, Parma (Italia). La intrarea în capelã se gãseºte chipul fericitei, însoþit de cuvintele ei: „Sã nu se micºoreze în voi încrederea în providenþã”. „Slujitoarele Preacuratei de Parma”, Comunitatea din Târgu Ocna

Construcþii în diecezã

Iugani este un sat din comuna Mirceºti, judeþul Iaºi, Isituatugani pe terasa superioarã dintre cursul inferior al Moldovei ºi Siret, la extremitatea vesticã a judeþului Iaºi. Este o aºezare veche, atestatã documentar din secolul al XVI-lea (1520) al cãrei nume provine de la un întemeietor, Iuga. Populaþia din Iugani este catolicã ºi numãrã 2.350 de credincioºi.

Statistica anualã din anul 1897 a Parohiei Gherãeºti menþioneazã cã vechea bisericã din Iugani a fost sfinþitã în ziua de 12 iulie 1897. La sfinþire au luat parte ºi elevii Seminarului din Iaºi, aflaþi în vacanþã la Gherãeºti. Biserica veche din Iugani a fost ziditã între anii 1895 ºi 1900. Aceasta este construitã din cãrãmidã ºi acoperitã cu tablã. În momentul de faþã, se construieºte o nouã bisericã. Lucrãrile au început în luna iunie a

anului 2009, având autorizaþia de construcþie nr. 10 din 17.06.2009, emisã de Primãria comunei Mirceºti. Piatra de temelie a bisericii a fost sfinþitã, în ziua de 26 aprilie 2009, de PS Petru Gherghel. La celebrare au participat pãrintele Isidor Chinez, decan de Valea Siretului, parohul comunitãþii din Iugani, precum ºi alþi preoþi invitaþi. Documentul oficial a fost semnat de PS Petru Gherghel, pr. decan Isidor Chinez, precum ºi de Petre Antãluþ, primarul comunei, ºi Pavel Gherghiceanu, ambii fii ai satului.

Documentul oficial a fost îngropat sub piatra de altar spre veºnicã amintire. Biserica va purta hramul Sfânta Fecioarã Maria, Reginã.

Noua bisericã este amplasatã în centrul satului, în spatele celei vechi, peste vechea casã parohialã care a fost demolatã în decembrie 2008, având intrarea principalã în partea de vest la ºoseaua principalã ºi prezbiterul în partea de nord.

Proiectul a fost realizat de arhitectul Mihai Maica ajutat de inginerul de rezistenþã Tiberiu Bãnicã, diriginte de ºantier fiind profesorul Cãtãlin Onuþ, iar maistru de ºantier Cornel Herciu.

Biserica este proiectatã în stil gotic, având 40 metri lungime, 18 metri lãþime, 15 metri înãlþime pe nava centralã, turnul având o înãlþime de 39 de metri. Dupã aproape doi ani de muncã, jertfã ºi rugãciune din partea credincioºilor din Iugani, am reuºit sã construim biserica la roºu în proporþie de

80%, adicã partea centralã ºi cele douã pãrþi laterale ale bisericii construite pânã la acoperiº. Deja o parte din acoperiº a fost acoperit cu tablã, iar turnul a fost construit pânã la cota de 20 de metri. Anul acesta, cu ajutorul Domnului, sperãm sã realizãm terminarea turnului, punerea celor patru clopote, finisãrile exterioare ºi interioare.

Odatã cu încheierea acestor lucrãri, sperãm ca în anul 2012 sã putem sfinþi noua bisericã, spre mai mare slavã a lui Dumnezeu ºi a Maicii sale. Doresc sã menþionez ajutorul acordat de membrii comunitãþii din Iugani ºi în acelaºi timp sã le mulþumesc pentru sacrificiul ºi jertfa lor în aceºti doi ani de crizã, pentru tot ceea ce au dãruit pentru noua bisericã. Mulþumesc apoi celor de la Kirhe in Not, primãriei Mirceºti ºi primarului Petru Antãluþe; în mod special mulþumesc lui Pavel Gherghiceanu ºi lui Petru Gherghiceanu, precum ºi a multor binefãcãtori ºtiuþi ºi neºtiuþi. Domnul sã-i rãsplãteascã ºi sã îi binecuvânteze pe toþi cei care au contribuit, într-o formã sau alta, la ridicarea noului locaº de cult din comunitatea noastrã.

Pr. Marcel Blaj

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Legea cu articol unic riveºti câteodatã un munte P de zãpadã, un râu limpede care curge liniºtit în albie, o pajiºte plinã de flori ºi verdeaþã, un rãsãrit sau un apus de soare ºi te minunezi de frumuseþea ºi de ordinea pe care Dumnezeu le-a pus în toate acestea! „Doamne, ce bine e la tine pe pãmânt! Ce bine e sã fii oaspetele creaþiei tale! Cum sã nu te preamãresc?”.

Unde este ordine este ºi frumuseþe, iar unde este frumuseþe este ºi ordine! Inspirându-ne de la ordinea din naturã, ordine care înseamnã frumuseþe, am decis sã fie ordine ºi în familia noastrã. Nu, la noi ordinea nu se face cu „tonul vocii” ºi nici prin „puterea muºchilor”, ci prin „legea iertãrii”.

Am pornit de la premisa cã în naturã nu sunt greºeli intenþionate, ci doar accidentale, iar acest tip de greºeli se „absorb” de la sine. Un mal cãzut devine la rândul lui albie, iar treptat, pe partea opusã, albia devine mal. Un animal vâneazã din instinct, nu din rãutate. O ploaie, un vânt puternic, o zãpadã mare, fiecare au rolul lor în circuitul din naturã. Dumnezeu îºi udã florile, holdele, din cauza vântului puternic îºi înfing bine rãdãcinile în pãmânt extrãgându-ºi astfel mineralele necesare, iar zãpada pregãteºte atât de bine terenul pentru noi culturi ºi distruge atâþia dãunãtori. E un proces misterios ºi foarte bine pus la punct încât numai Dumnezeu era în stare sã „gândeascã” ºi sã facã sã funcþioneze o astfel de „maºinãrie”.

Mulþumim lui Dumnezeu pentru pregãtirea de care am avut parte înainte de cãsãtorie.

Preotul, medicul ºi prietenii noºtri au avut un rol determinant. Prea multe pãrinþii nu ne-au spus! ªi-i înþelegem! Ei ne-au crescut în frica lui Dumnezeu ºi cu respect faþã de misterele vieþii. Ne-au învãþat doar cu ce putem sã ne „jucãm” ºi cu ce nu putem! N-au ºtiut sã ne înveþe „filozofia” vieþii, dar ne-au dat de înþeles cã nu poþi sã te „joci” cu viaþa.

Aºa am ajuns la vârsta când am putut sã întemeiem o familie a noastrã. La început doar eu cu el, apoi noi cu el ºi la urmã noi cu ei, adicã eu cu soþul, noi ºi primul copil, apoi noi ºi copiii noºtri.

Existã însã în familia noastrã o lege, o lege pe care o respectãm pentru cã noi am stabilit-o.

Aceastã lege sunã aºa: „Articol unic: În familia noastrã nimeni nu merge la culcare supãrat pe celãlalt, iar ca semn vizibil al comuniunii existente, fiecare primeºte un sãrut din partea celorlalþi”. ªi ce credeþi, în timpul zilei chiar nu greºeºte nimeni? Cum sã nu! Doar suntem oameni.

Uneori o greºealã este inevitabilã. O uºã lãsatã deschisã, o micã mizerie purtatã de afarã, un blid nespãlat la timp, un bibelou spart, o notã micã la ºcoalã, un neajuns de la serviciu, un „urlet” de-al ºefului, o bãnuialã de infidelitate, o delãsare în ceea ce priveºte binele familiei etc. Câte posibilitãþi de greºeli! Dar legea e lege!

14 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

Pornim de la premisa cã totul a fost accidental, cã nimeni nu a voit sã greºeascã în mod intenþionat ºi mai ales, cel puþin în ceea ce îi priveºte pe copii, cãutãm împreunã sã vedem ce se poate învãþa din greºeala comisã.

Apoi vine seara ºi dacã e lege, e lege! Nimeni nu se tocmeºte.

E „specialitatea” casei ºi fiecare trebuie sã o „serveascã”. ªi de mã întrebaþi dacã încã mai funcþioneazã, vã pot spune cã da, pentru cã mai întâi, noi, pãrinþii, suntem cei care „dãm tonul”.

Copiii trebuie sã ºtie cã, oameni fiind, suntem expuºi greºelii, dar dacã vrem sã fie ordine ºi frumuseþe în familia noastrã, acestea nu se pot face fãrã „legi precise”, iar ei au înþeles ºi înþeleg cu fiecare an ºi mai ales cu fiecare searã. Un lucru e clar: în familia noastrã toþi respectã „articolul unic”, iar ordinea ºi frumuseþea au devenit naturale! (Clara) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducerea de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Marta, una dintre surorile lui Gotfrid, i-a dãruit o panglicã frumoasã de culoare verde, pe care i-a prins-o la pãlãrie cu niºte ace cu gãmãlie. Tatãl însã i-a spus: – Gotfrid, ia ºi niºte coºuri cu tine, cãci vom avea nevoie de ele!

– Ei, dar pentru ce? a întrebat Gotfrid.

– Vei vedea! i-a spus zâmbind tatãl sãu. Tu faci cum fac mulþi oameni cu bunul Dumnezeu, care vor sã ºtie mai dinainte de ce lasã el sã se întâmple una sau alta. Tu fã numai ceea ce-þi spun eu, ºi vei vedea mai târziu pentru ce!

Gotfrid a înghiþit în sec ºi a dat fuga sã aducã acele coºuri.

Tatãl ºi Gotfrid au pornit la

drum. Mama ºi copiii i-au însoþit pânã la corabie ºi au strigat dupã ei multã vreme, pânã ce au crezut cã de acum nu-i mai aud.

– Drum bun! La revedere!

Gotfrid vâslea pe întrecute cu tatãl sãu ºi în scurt timp s-a înfierbântat aºa de tare, încât a fost nevoit sã-ºi lase haina.

Au ajuns cu bine pânã la insulã ºi au ocolit-o puþin, pânã ce au dat de un loc cu sãlcii frumoase unde se putea debarca cu uºurinþã. Aici au coborât din barcã ºi tatãl a priponit-o cu o funie de o salcie din apropiere.

Tatãl tãia cu o secure crengi de salcie, apoi alegea de pe ele mlaja bunã de lucru ºi o fãcea snopi. Gotfrid fãcea ºi el acelaºi lucru, folosindu-se de un

cuþit. Când fãcea într-un loc mai mulþi snopi, îi lua ºi îi ducea la corabie. Tatãl era foarte bucuros cã bãiatul îi dãdea o mânã de ajutor ºi, în afarã de aceasta, mai avea ºi cu cine schimba o vorbã în aceastã singurãtate. ªi aºa, treaba mergea de zor ºi cu mult spor.

– Aºa, dragul tatii, copiii trebuie sã-i ajute la muncã pe pãrinþii lor, cât le îngãduie puterile, cãci cine nu munceºte nu se cade nici sã mãnânce, i-a zis tatãl lui Gotfrid.

Dupã ce au terminat de cãrat mlaja în barcã, tatãl a spus: – Acum sã ne odihnim puþin ºi sã stãm la masã, cãci simt cã mã bate soarele drept în inimã.

Dupã muncã, odihna ni se pare mult mai plãcutã ºi mâncarea mult mai dulce.

Gotfrid se bucura cã putea sã-l ajute pe tatãl sãu. A adus de la barcã o ulcicã cu lapte ºi a întins masã mare la umbra unui plop de la marginea mãrii.

A rupt pâinea în mici bucãþele, le-a puse în farfurie ºi a turnat lapte peste ele. Dupã ce ºi-au fãcut rugãciunea înainte de masã, dupã cum erau obiºnuiþi sã facã ºi acasã, s-au aºezat pe covorul de iarbã verde ºi lingurile au intrat în joc.

Laptele dulce ºi proaspãt le-a plãcut de minune. Dupã ce au golit farfuria, au mai luat ºi câte o felie de pâine unsã cu unt. În timpul mesei, tatãl i-a istorisit lui Gotfrid, cã bunicul sãu trãise odinioarã pe aceastã insulã, dar dupã un timp s-a întors acasã.

– El era un om foarte evlavios ºi de treabã. Casa în care locuim noi acum este construitã de mâna lui, a spus tatãl.

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre sfântul Blaziu

¾

„La o catehezã despre sfântul Blaziu, copiii au primit ca temã sã descrie viaþa acestui sfânt atât de popular printre creºtini.

Eduard (9 ani) a scris: «Sfântul Blaziu i-a fãcut radiografie unei tinere ºi a vãzut cã are un spin de peºte în gât. A alergat ºi a luat douã lumânãri, i-a binecuvântat gâtul, iar spinul s-a topit ºi aºa el a devenit un doctor foarte bun ºi popular printre creºtini»”. „Rugãciunea la sfântul Blaziu îndepãrteazã spinii de peºte din gât” (Ana-Maria, 8 ani). „Când eram micã de tot, în ziua de sfântul Blaziu am fost cu mama la bisericã, iar preotul mi-a pus douã lumânãri

aprinse la gât ºi m-a binecuvântat. Îmi amintesc cã am þipat ºi am strigat: «Nu, cã îmi arde gâtul!»” (Ioana, 9 ani). „Sfântul Blaziu trebuie rugat mai ales când avem roºu în gât” (Eusebiu, 9 ani). „Sfântul Blaziu este patronul amigdalitelor sãnãtoase” (Eusebia, 10 ani). „Ascultând cu atenþie predica, fãcutã cu ocazia sãrbãtorii sfântului Blaziu, (Sorin, 9 ani) i-a spus mamei: «Ce bine ar fi ca atunci când mâncãm peºte, sfântul Blaziu sã scoatã toþi spinii ca sã nu mã mai chinui eu sã-i scot!»”. „Sfinte Blaziu, ajutã-mã sã nu mã mai doarã niciodatã gâtul;

– Bine a fãcut bunicul, a zis Gotfrid, cãci aºa s-a mai apropiat de oameni. E frumos, ce e drept, ºi pe aceastã insulã, dar pentru nimic în lume n-aº vrea sã locuiesc aºa departe de oameni.

Dupã ce s-au sãturat ºi au mulþumit lui Dumnezeu pentru darurile primite, tatãl a spus: – Acum vreau sã-þi fac încã o bucurie. Du-te ºi ia coºurile din barcã ºi vino cu mine!

Tatãl l-a condus pe Gotfrid mai departe în desiº ºi, ajungând într-o poianã frumoasã, au dat peste un nuc mare. Copacul îºi întindea frumos crengile în mijlocul poienii ºi era plin de nuci coapte. Gotfrid nu mai putea de bucurie la o asemenea surprizã. De ani de zile

venea pe aici tatãl lui Gotfrid ca sã vadã nucul, dar el nu mai fãcea roade, cãci era bãtut de brumã de cum se fãcea primãvarã; de aceea nu i-a spus nimic pânã acum despre el lui Gotfrid.

– Vezi acest nuc? l-a întrebat tatãl, el a fost sãdit de bunicul tãu. Din frumoasa grãdinã ce împrejmuia odinioarã casa lui, încât þi se pãrea cã aici este un adevãrat colþ de rai, toþi copacii s-au pãrãginit; numai nucul acesta a mai rãmas în picioare, dar nici el nu dã roade în fiecare an. Anul acesta însã se pare cã a voit sã dea ºi pentru anii din urmã, când n-a rodit deloc. Acolo, pe stânca din faþa noastrã, era casa bãtrânului, dar din ea nu a mai

16 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

nici când mãnânc peºte, nici când mãnânc îngheþatã ºi nici când mã bat cu zãpadã cu prietenii mei” (Simona, 10 ani). „În sãrbãtoarea Sfântului Blaziu, preotul, la predicã, i-a întrebat pe copii: Ce a fãcut în mod extraordinar sfântul Blaziu? Alex (9 ani), unul dintre ei, a rãspuns: «Mergea cu douã lumânãri la el ºi le punea la gâtul oamenilor!»”

Prelucrare pr. Felician Tiba

rãmas decât doar locul. Aºa trec toate pe pãmânt ºi noi odatã cu ele ºi ducem cu noi numai faptele noastre cele bune, care ne însoþesc ºi dincolo de mormânt.

Gotfrid asculta cu atenþie cuvintele tatãlui sãu, care în locul unde erau pronunþate, aveau un aer de adâncã solemnitate.

Gotfrid ºi-a scos pãlãria ºi a spus: – Dumnezeu sã-l odihneascã pe bunicul!

Dar aducându-ºi aminte de nuci, s-a nãpustit asupra lor, uitând de toate ºi a început sã strângã cu hãrnicie nuci de prin iarbã. Pe la urechi îi mai zburau frânturi de cuvinte: bunic... casã... nuc... (va urma)

PENTRU TINERI

Învaþã sã iubeºti cu toatã inima!

A

nul Familiei care s-a deschis în Dieceza de Iaºi are rolul de a contribui la creºterea conºtiinþei valorii cãsãtoriei ºi a familiei, fiind ocazie de reflecþie asupra acestei teme ºi de reînnoire. Tinerii ar putea sã creadã cã multitudinea de propuneri ºi de iniþiative sunt adresate adulþilor sau doar celor cãsãtoriþi. De fapt, aventura vieþii de cãsãtorie ºi de familie trebuie sã fie pregãtitã de la o vârstã fragedã. Este motivul pentru care am decis ca în acest an pagina pentru tineri din aceastã revistã sã fie dedicatã acelor teme care pot fi de folos tinerilor pentru a creºte în pregãtirea pentru o astfel de stare de viaþã, interiorizând acele valori care trebuie sã stea la baza unei alegeri care sã contribuie la împlinirea vieþii.

Nu este tânãr/tânãrã care sã nu viseze la „dragostea vieþii sale”, care sã nu doreascã sã iubeascã ºi sã fie iubit(ã) cu adevãrat. Totodatã însã se naºte ºi creºte teama unui eºec care poate sã paralizeze orice pas înainte spre fericirea datã de adevãrata iubire. Nu mai vorbim de multitudinea de realitãþi care sunt chemate cu numele de iubire, dar nu au nimic de-a face cu aceasta, ci doar împrãºtie, în multe modalitãþi, confuzie, frustrare ºi tristeþe. Între dorinþã ºi limitã, între împlinire ºi eºec, între vis ºi coºmar, realitatea adevãratei dragoste pare sã fi devenit o junglã, o himerã sau un pisc de neatins.

Se mai poate crede astãzi în

prietenie, în dragoste, în relaþie împlinitoare?

Papa Benedict al XVI-lea în mesajul cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului din anul 2007 a dorit sã spunã cu tãrie cã iubirea este posibilã: „Fiecare persoanã simte dorinþa de a iubi ºi de a fi iubitã. ªi totuºi cât de greu este sã iubim, câte greºeli ºi falimente trebuie sã se înregistreze în iubire! Chiar existã unii care ajung sã se îndoiascã de faptul cã iubirea este posibilã. Însã, dacã lipsuri afective sau dezamãgiri sentimentale pot sã ne facã sã credem cã a iubi este o utopie, un vis irealizabil, trebuie oare sã ne resemnãm?

Nu! Iubirea este posibilã ºi scopul acestui mesaj este de a contribui sã reanimez în fiecare dintre voi, care sunteþi viitorul ºi speranþa omenirii, încrederea în iubirea adevãratã, fidelã ºi puternicã; o iubire care dã naºtere la pace ºi bucurie; o iubire care leagã persoanele, fãcându-le sã se simtã libere în respectul reciproc”.

Pentru a descoperi ºi a trãi o astfel de iubire este esenþial ca tinerii sã înþeleagã cã Dumnezeu are un plan cu fiecare, iar acest plan se poate descoperi cu ajutorul Bisericii, liberi de prejudecata rãspânditã cã însãºi creºtinismul, cu poruncile ºi interdicþiile sale, pune piedici bucuriei iubirii ºi împiedicã îndeosebi sã se guste pe deplin acea fericire pe care bãrbatul ºi femeia o cautã în iubirea lor reciprocã.

Sfântul Pãrinte cunoaºte foarte bine aspiraþiile tinerilor în ceea ce priveºte relaþiile de iubire.

Vorbeºte despre aceste aspiraþii ºi în mesajul din acest an pentru Ziua Mondialã a Tineretului: „În orice epocã, ºi în zilele noastre, numeroºi tineri simt dorinþa profundã ca relaþiile dintre persoane sã fie trãite în adevãr ºi în solidaritate. Mulþi manifestã aspiraþia de a construi raporturi autentice de prietenie, de a cunoaºte iubirea adevãratã, de a întemeia o familie unitã, de a ajunge la o stabilitate personalã ºi o siguranþã realã, care sã poatã garanta un viitor senin ºi fericit”. Papa þine sã reaminteascã faptul cã toate aceste aspiraþii pot gãsi împlinire în viaþa tânãrului care rãmâne înrãdãcinat ºi întemeiat în Cristos, deoarece numai el poate împlini dorinþele cele mai profunde ale omului.

Toate aceste idei, ºi multe altele, ne vor cãlãuzi în acest an, într-un itinerar spre iubirea adevãratã!

Pr. Felix Roca

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Interviu cu Mons. Adrianus van Luyn

Tineri în cãutare xxx

Mons. Adrianus van Luyn este episcop de Rotterdam ºi preºedinte al Comisiei Episcopatelor din Comunitatea Europeanã (COMECE).

El a fost intervievat de Simona Mengascini, delegata agenþiei SIR Europa, la Rotterdam. În interviu vorbeºte despre „pelerinajul de încredere” organizat de Comunitatea din Taizé la Rotterdam (Olanda) între 28 decembrie 2010 ºi 1 ianuarie 2011. Excelenþa sa îºi aratã convingerea cã acest pelerinaj poate sã fie „un exemplu pentru a face sã creascã un simþ de cetãþenie nu numai a unei þãri, a unei naþiuni, ci a unui continent” care se simte „responsabil ºi pentru celelalte continente”. ªi-a dorit ca „aceastã întâlnire sã fie un mare stimulent pentru pastoraþia tineretului”.

Mons. van Luyn, ce semnificaþie are „pelerinajul de speranþã” pentru Bisericile din Olanda?

Existã douã mari Biserici în Olanda, calvinistã protestantã ºi catolicã, Biserici care împreunã au adresat Comunitãþii din Taizé invitaþia de a organiza o întâlnire europeanã în þara noastrã: ca oraº, am ales Rotterdam ºi ca episcop sunt foarte mulþumit cã pot sã primesc tinerii din Europa chiar aici, în acest port mondial. Deja în faza de pregãtire, cele douã Biserici s-au unit pentru a

promova, a facilita ºi a crea condiþiile materiale ºi financiare pentru acest eveniment: unul dintre rezultatele la care mã aºtept de la aceastã întâlnire este un mare stimulent pentru colaborarea ecumenicã, mai ales pe versantul modului în care sã facem prezentã Evanghelia în societatea noastrã destul de secularizatã.

Cât este de important un eveniment ca acesta pentru drumul de credinþã al unui tânãr? Înainte de toate este o întâlnire a tinerilor europeni între

18 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

Dupã Poznan, Bruxelles, Geneva, Zagreb, Milano, Lisabona, Hamburg, Budapesta, Paris, în anul 2010 a fost cea de-a 33-a întâlnire europeanã de tineri organizatã de Comunitatea din Taizé, între 28 decembrie 2010 ºi 1 ianuarie 2011 la Rotterdam, în Olanda, în urma invitaþiei Conferinþei Episcopilor din Olanda, a Consiliului General al Bisericii Protestante Olandeze ºi a Consiliului Bisericilor Olandei.

ei, care se descoperã uniþi de cãutarea unei întâlniri cu Domnul, cu Isus, pentru cã doresc sã gãseascã în Evanghelia lui un rãspuns la marile probleme ale existenþei umane, la întrebãrile cu privire la sensul vieþii ºi vor sã fie ºi inspiraþi de carisma Comunitãþii din Taizé.

La nivel pastoral, sper cã toþi cei care au venit la aceastã întâlnire sã fie apoi promotori de întâlniri asemãnãtoare în parohiile catolice ºi în comunitãþile protestante. Este foarte important ca, prin aceste întâlniri organizate de Comunitatea din Taizé, propuse de Comunitatea „Sfântul Egidiu” sau de altele, sã putem promova dialogul dintre tânãra generaþie ºi Evanghelie, adicã persoana lui Isus Cristos. ¾

Tablete spirituale

Asemãnãri C

u ce s ã as em ãn . . . ?”

(Mc 4,30b). Familia a fost asemãnatã de-a lungul timpului cu diferite lucruri, menite sã evidenþieze una sau alta dintre caracteristici. Tendinþa a fost însã în sens restrictiv. Cãci pentru a fi completã, imaginea despre familie trebuie îmbinatã, fiind vorba de o complexitate ce nu poate fi epuizatã.

Iatã câteva încercãri de acest tip. Privitã din exterior, familia din antichitate a fost consideratã un fel de turn în cadrul statului. Nu de mãrimea incontrolabilã a unui Babel, ci mai degrabã ca un turn de veghe. În Evul Mediu tendinþa a fost spre familia-palat, chiar dacã pentru cei mai mulþi rãmânea la nivel de vis irealizabil.

Cu timpul, idealul a fost redus la o casã – o familie, pentru a se e(in)volua spre celulele lucrative ale unui fagure, numaidecât numerotate. În interior, suveranitatea tatãlui a fost înlãturatã, autoritatea soþului spulberatã, iar cãtuºele tradiþiei rupte. De la dinastie s-a trecut, prin democraþie, la demagogie: tatãl se vrea prietenul fiului, mama – sora fiicei, iar copiii – prinþiºori cu mofturi.

Ce mai rãmâne?

Iatã însã ºi o imagine edificatoare din iconografie. Este vorba de cea propusã pentru Anul Familiei. Iosif ºi Maria, ca douã coloane, înclinate în partea de sus, de parcã ar alcãtui o catedralã goticã, în care celebreazã Isus. Mica Bisericã.

„

¾

Ce efect poate avea, dupã pãrerea dv., „pelerinajul de încredere” asupra oraºului Rotterdam ºi asupra întregii þãri?

Aceasta este o întâlnire care „deschide ochii” pentru oamenii de aici, din aceastã societate a noastrã secularizatã ºi individualistã: tinerii aspirã la lucruri aºa de profunde, au nevoie de reflecþia personalã ºi au în comun faptul de a-ºi pune întrebãri adevãrate cu privire la viaþã ºi la convieþuirea umanã. Este foarte semnificativ cã la Rotterdam este o întâlnire ca aceasta care implicã atâþia tineri ºi nu este un eveniment materialist, consumist, ci o întâlnire care merge în profunzime ºi ajutã noile generaþii sã nu riºte sã se abandoneze unei vieþi goale, fãrã direcþie ºi fãrã încredere.

Aceastã întâlnire adunã împreunã 30.000 de tineri europeni: ce rol au creºtinii pentru viitorul continentului?

Noi, creºtinii, avem ºi un rol „pedagogic”, pentru cã tocmai din Evanghelie ne vine experienþa unui mesaj deschis tuturor ºi întregii lumi, care nu a fost niciodatã restrâns, în intenþiile lui Isus ºi ale Bisericii primare, la un singur popor, la o singurã þarã sau la o singurã

naþiune. Niciodatã. În creºterea unei identitãþi europene, însoþitã mereu de o responsabilitate faþã de întreaga lume, una dintre cele mai mari contribuþii a venit tocmai de la Comunitatea din Taizé, nu numai prin întâlnirile pe care le organizeazã în oraºele de pe continent, ci ºi prin primirea pe care acolo unde fraþii au început, în Franþa, dupã ultimul rãzboi mondial, au rezervat-o tinerilor care proveneau mai întâi din toatã Europa de Vest ºi apoi, dupã ce a cãzut zidul, din Europa de Est. Aceste centre spirituale sunt indispensabile pentru depãºirea tuturor graniþelor care existã între culturi ºi popoare.

Aºadar, unificarea Europei este un vis posibil?

Unitatea în diversitate este marele moto al Uniunii Europene, subliniat ºi de papa Benedict al XVI-lea când au fost celebraþi cei 50 de ani ai Tratatului de la Roma. Unitate în ceea ce priveºte valorile umane esenþiale, cum sunt demnitatea persoanei umane, binele comun, subsidiaritatea, solidaritatea; apoi diversitatea, adicã bogãþiile culturilor, limbilor, cuceririle ºtiinþei, ale cercetãrii.

(Dupã SIR Europa, 5 ianuarie) Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

Pr. Cristian Chinez

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni Maikona

Aprecieri pentru Misiunea Românã isiunea Românã din KeM nya a gãzduit, în ziua de 7 ianuarie, întâlnirea anualã a tuturor liderilor civili de pe teritoriul districtual Chalbi. Anul acesta, la adunare au participat parlamentarul din zonã, prefectul ºi adjuncþii sãi, primari ai diverselor comunitãþi, responsabili în domeniul educaþiei, misionari º.a., tema discuþiilor reprezentând-o educaþia ºcolarã a micuþilor din zonã.

Cu acest prilej, autoritãþile au anunþat statisticile aferente anului 2010. Aºa am aflat cã indicele de analfabetism din zonã este de 80%. Aceasta înseamnã cã din cinci oameni, patru nu ºtiu sã scrie, sã citeascã ori sã socoteascã...! Cu un asemenea grad de analfabetism, districtul Chalbi se aflã pe penultima poziþie din þarã în clasamentul celor 87 de districte (judeþe) pe care le are Kenya.

Misiunii noastre (Maikona) ºi misiunii catolice din North Horr (administratã de nemþi) li s-au mulþumit public pentru rolul pe care îl joacã în educarea copiilor ºi tinerilor. Din statisticile prezentate, numai în grãdiniþele din localitatea Maikona învaþã 996 de copii. În fapt, numãrul lor este mai mare, pentru cã anul trecut au fost deschise încã patru noi grãdiniþe în comunitãþile Turbi ºi Uran.

Din statisticile oficiale, am avut ocazia sã descoperim douã aspecte surprinzãtoare: în grãdiniþele administrate de misiunea noastrã învaþã mai mulþi copii decât în cele administrate de preoþii germani din comunitatea North Horr, în condiþiile

Statistica Ministerului Educaþiei din Kenya

în care comunitatea noastrã este mai micã.

Un alt aspect surprinzãtor este cã avem în instituþiile noastre de învãþãmânt un numãr mai mare de fetiþe decât de bãieþi, ceea ce înseamnã cã am reuºit sã clintim reticenþa pãrinþilor faþã de educaþia fetelor, un aspect cultural care în aceste zone ridicã probleme serioase. Fãrã nici un spirit de concurenþã, în faþa acestor statistici am avut o mare satisfacþie pentru cã am reuºit sã contribuim la educaþia atâtor copii. Fãrã îndoialã, aceastã satisfacþie trebuie sã o aibã toþi credincioºii care ne-au susþinut ºi ne ajutã în continuare. Întâlnirea cu responsabilii politici, administrativi ºi ºcolari din zonã ne-a adus o a doua satisfacþie: recunoaºterea oficialã a celor trei ºcoli primare pe care le-am deschis în Baqaqa (2008), în Gamura ºi în Burgabo (2009). Aceasta înseamnã cã standardul acestor ºcoli este identic celorlalte ºcoli de pe teritoriul Kenya, în ciuda condiþiilor aspre ºi a lipsurilor pe care le înfruntãm aici, în mijlocul Deºertului Chalbi. Cu acest prilej am fost anunþaþi cã Ministerul Educaþiei din Kenya le repartizeazã câte un director, ceea ce înseamnã cã micuþii

20 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

vor primi diplome de absolvire recunoscute de stat ºi cã finanþarea ºcolilor va fi susþinutã parþial ºi de la bugetul de stat.

Aceste trei noi ºcoli recunoscute de stat se alãturã celorlalte patru pe care Misiunea Românã din Maikona le susþine de mai mulþi ani. Aprecierile cãlduroase pe care le-am primit la aceastã întâlnire ºi pe care vi le transmit mai departe în þarã sper sã vã ofere satisfacþia efortului pe care-l faceþi ºi sã vã dea mãsura roadelor pe care le au ofertele generoase îndreptate spre Misiunea din Maikona. Vã cer sã ne susþineþi în continuare pentru a putea contribui la educaþia etniei Gabra, un trib care numãrã peste 75.000 de membri.

Autoritãþile locale ne-au rugat sã ne implicãm în continuare în educaþia copiilor, dar ºi în sensibilizarea pãrinþilor faþã de ºcoalã pentru a depãºi piedicile culturale ºi greutãþile care defavorizeazã formarea intelectualã a copiilor ºi tinerilor. Îmi exprim gratitudinea faþã de ajutorul pe care îl primesc de la dv. ºi vã asigur de rugãciunile mele zilnice. Domnul sã vã binecuvânteze!

Pr. Eugen Blaj, parohul Misiunii din Maikona (Kenya)

ªtiri • ªtiri • ªtiri Ioan Paul al II-lea – beatificat Ioan Paul al II-lea, primul ºi singurul papã din istorie care a vizitat România, i-a sãrutat pãmântul ºi i-a vorbit limba, a celebrat Liturghia în catedrala „Sfântul Iosif” ºi în Parcul Izvor

din capitalã, va fi beatificat la 1 mai. Papa Benedict al XVI-lea, a semnat, la 14 ianuarie, decretul de beatificare, în care figureazã ºi numele altor candidaþi ridicaþi la cinstea altarelor, între care profesorul Giuseppe Toniolo – fondator al Sãptãmânii Sociale a Catolicilor Italieni, cinci cãlugãriþe bosniace ucise din urã faþã de credinþã ºi Maica Antonia Maria Verna, întemeietoarea Institutului Caritãþii „Neprihãnita Zãmislire” din Ivrea (Italia). Sicriul lui Ioan Paul al II-lea va fi transferat din Grotele Vaticane sub altarul capelei „Sfântul Sebastian”.

Vizitã în Croaþia „Împreunã în Cristos” va fi motoul vizitei apostolice în Croaþia a papei Benedict al XVI-lea în zilele de 4 ºi 5 iunie. Programul prevede întâlnirea cu preºedintele Republicii Croaþia, Ivo Josipoviæ, ºi cu primul ministru, Jadranka Kosor. Papa va întâlni ºi reprezentanþii culturii, ai societãþii civile, ai lumii politice, precum ºi corpul diplomatic ºi superiorii comunitãþilor cãlugãreºti. La sfârºitul primei zile, va conduce o priveghere de rugãciune cu tinerii la Zagreb. A doua zi va prezida Liturghia cu ocazia întâlnirii

naþionale a familiilor catolice croate, în capitalã. Dupã celebrare, va recita Vesperele împreunã cu episcopii, preoþii, cãlugãrii, studenþii teologii ºi seminariºtii. Înainte de plecare, papa va merge la mormântul fericitului cardinal Alojzije Stepinac.

Liturghia Sfintei Familii Zeci de mii de persoane din Europa au participat, duminicã, 2 ianuarie, în Plaza de Colón din Madrid, pentru al patrulea an consecutiv, la „Liturghia în cinstea Sfintei Familii” propusã de card. Antonio María Rouco Varela, arhiepiscopul capitalei spaniole, eveniment desfãºurat sub motoul „Familia creºtinã, speranþã pentru Europa”. Episcopul Juan Antonio Reig Pla, responsabil pentru pastoraþia familialã în cadrul episcopatului spaniol, a precizat: „Finalitatea acestei întâlniri este manifestarea publicã a credinþei noastre, credinþa în Isus Cristos, ºi planul lui Dumnezeu asupra cãsãtoriei, asupra familiei ºi vieþii umane. Familiile reunite vor sã exprime un semn de speranþã pentru Spania ºi pentru Europa”.

Micii misionari În fiecare an, în solemnitatea Epifaniei Domnului este ºi Ziua Misionarã a Copiilor având ca obiectiv formarea ºi introducerea celor mai mici în dimensiunea misionarã a credinþei pentru a deveni tot mai conºtienþi de misiunea evanghelizatoare ce revine tuturor creºtinilor, mari ºi mici. Ziua instituitã de Pius al XII-lea în anul 1950 este promovatã de Opera Misionarã Pontificalã a Copilãriei Misionare înfiinþatã în anul 1843.

Motoul pentru anul 2011 – „Intrã! Este loc pentru toþi” – identificã douã aspecte ale misiunii: cea a chemãrii personale

adresatã de Domnul fiecãrui botezat ºi împãrþirea cu ceilalþi fraþi a darului primit. Ofertele aduse în timpul Liturghiei, rodul economisirilor fãcute de copii, vor avea o distribuþie „continentalã”.

Modele de familii „Profiluri de sfinþenie conjugalã” este tema ciclului de conferinþe despre cupluri, promovat de Institutul Pontifical „Papa Ioan Paul al II-lea” pentru studii asupra cãsãtoriei ºi familiei, din cadrul Universitãþii Pontificale Lateran. Întâlnirile de la Roma sunt coordonate de soþii Stanislaw ºi Ludmila Grygiel, având ca obiectiv cunoaºterea unor cupluri care au mãrturisit cu exemplul propriu cã o viaþã de sfinþenie conjugalã este posibilã. Temele întâlnirilor: „Raissa ºi Jacques Maritain – Un drum de iubire ºi de credinþã în doi” (13 ianuarie), „Gianna Beretta Molla ºi Pietro Molla – Forþa care vine din iubire” (3 martie), „Fericita Vittoria Rasoamanarivo – Fidelitatea iubirii în încercãri” (24 martie), „Wiktoria ºi Josef Ulma – Mãrturia iubirii pânã la martiriu” (7 aprilie), „Preasfânta Fecioarã Maria ºi sfântul Iosif din Nazaret” (19 mai).

Anul Boscovich Parlamentul Croaþiei a decis sã proclame anul 2011 Anul Boscovich, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la naºterea cãlugãrului iezuit ºi înþelept croat Rud-er Josip Bošcovic´ (este cunoscut cu numele în englezã: Roger Joseph Boscovich). Acest fizician, matematician, arhitect, filozof ºi diplomat s-a nãscut în anul 1711 la Dubrovnik ºi a murit la Milano în anul 1787.

Inventator al telescopului acromatic ºi precursor al atomismului modern, a primit de la

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 21

papii din vremea sa diferite misiuni ºtiinþifice ºi diplomatice.

El a consolidat cupola bazilicii „Sfântul Petru” ºi turnul central al catedralei din Milano.

Facultatea de Filozofie din Zagreb va organiza în noiembrie un congres internaþional dedicat pãrintelui Boscovich.

Atentat anticreºtin Un atentat comis de un kamikaze, în faþa bisericii Al-Qiddissine din oraºul egiptean Alexandria, s-a soldat cu 25 de morþi ºi aproape o sutã de rãniþi din rândul credincioºilor care începeau sã iasã din clãdire dupã slujba de Anul Nou. Copþii din Egipt sunt adesea vizaþi de violenþe interconfesionale, care nu au mai luat pânã acum forma unui atentat sinucigaº. Copþii, cea mai importantã comunitate creºtinã din Orientul Mijlociu, reprezintã între 6 ºi 10% dintre cei 80 de milioane de egipteni, marea majoritate musulmani sunniþi. Slab reprezentaþi în Parlament, copþii sunt þinuþi la distanþã de posturi în justiþie, universitãþi ºi poliþie.

Ordinariat personal Congregaþia pentru Doctrina Credinþei a înfiinþat sâmbãtã, 15 ianuarie, Ordinariatul Personal al Doamnei Noastre de Walsingham pentru grupurile de pãstori ºi credincioºi care provin din comuniunea anglicanã, dornici „sã intre în comuniunea deplinã ºi vizibilã cu Biserica Catolicã”. Benedict al XVI-lea l-a numit ca prim ordinar pe Keith Newton, unul dintre cei trei foºti episcopi anglicani (alãturi de John Broadhurst ºi Andrew Burnham) care, în aceeaºi zi, în catedrala din Westminster, au primit hirotonirea preoþeascã prin mâinile preºedintelui Conferinþei Episcopilor din Anglia, arhiep. Vincent Nichols. Acest ordinariat

este o „structurã canonicã” specialã „ce permite o reuniune în formã corporativã” ºi îngãduie „celor care erau anglicani sã intre în deplinã comuniune cu Biserica Catolicã”, totuºi „pãstrând elemente ale patrimoniului lor caracteristic anglican”.

Ziua Migrantului În Biserica Catolicã, la 16 ianuarie, a fost celebratã Cea de-a XCVII-a Zi Mondialã a Migrantului ºi a Refugiatului, tema stabilitã de Sfântul Pãrinte fiind „O singurã familie umanã”. În comunitãþile de români catolici din strãinãtate, Ziua Migrantului a fost marcatã în Italia, la Vicenza, încã

episcopul auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia ºi Fãgãraº ºi Vicarul Bucureºtilor. Opus Dei este o instituþie ierarhicã a Bisericii Catolice în care existã un prelat, preoþi ºi laici de diferite poziþii sociale, care rãspândesc chemarea la sfinþenie în mijlocul lumii. Lucrarea stabilã a Opus Dei în România a început acum un an ºi jumãtate, având ºi situl www.opusdei.ro. Întâlnire despre chemare Mãnãstirea Surorilor Clarise din Roman a gãzduit, la 19 decembrie 2010, a treia întâlnire a Grupului „Samuel”. Au participat 19 tineri din diferite parohii. Întâlnirea a fost condusã de Echipa de Pastoraþie VocaVicenza þionalã din zona Roman. Tema a fost „Chemarea”, fiind aprofundatã cu momente de rugãciune personalã, adoraþie euharisticã, lucru în grup, însoþire spiritualã ºi sfânta Liturghie. A avut loc ºi un moment de mãrturie asupra vocaþiei de preot din 6 ianuarie. Duminicã, 16 ia- din partea pr. Diego Arfuch, nuarie, au fost celebrãri dedi- argentinian, din Congregaþia cate migranþilor în Italia, la Sore- „Compania Sfântul Sulpiciu”. sina (în prezenþa PS Dante Lanfranconi, episcop de Cremona) SRUC 2011 ºi Cesano (în prezenþa PS Gino În Dieceza de Iaºi, cu ocazia SãpReali, episcop de Porto-Santa tãmânii de Rugãciune pentru Rufina), ºi în Spania, la Lleida Unitatea Creºtinilor (18-25 ia(în prezenþa PS Joan Piris, nuarie), au fost organizate întâlepiscopul locului) ºi Zaragoza. niri cu caracter ecumenic ºi rugãciuni. La Iaºi au fost întâlniri Prelatul „Opus Dei” de rugãciune în aproape toate în România bisericile ºi capelele catolice, Episcopul Mons. Javier Eche- prima fiind la Seminar ºi ultima varría, prelatul „Opus Dei”, a la catedralã. În sanctuarul „Fefost la Bucureºti în perioada ricitul Ieremia” din Oneºti, a fost 17-19 decembrie 2010, pentru un moment de rugãciune pena vizita credincioºii prelaturii, tru unitatea creºtinilor marþi, cooperatorii ºi prietenii. A fost 18 ianuarie. La Institutul Teoloprima datã când prelatul a vi- gic Franciscan din Roman a zitat România. Mons. Eche- fost organizatã la 20 ianuarie o varría s-a întâlnit cu nunþiul sesiune ºtiinþificã ecumenicã. apostolic, Mons. Francisco Ja- La Bacãu, la sediul Fundaþiei vier Lozano, cu ÎPS Ioan Robu, „Sfântul Ioan Bosco”, a fost o arhiepiscop-mitropolit de Bu- întâlnire ecumenicã, duminicã, cureºti, ºi cu PS Mihai Frãþilã, 23 ianuarie. În aceste localitãþi,

22 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

la unele dintre întâlniri a fost ºi câte un preot din partea Bisericii Ortodoxe.

Sãptãmâni speciale AC Începând cu anul asociativ 2009-2010, Acþiunea Catolicã Iaºi a inclus în programul de activitãþi organizarea unor sãptãmâni speciale în care sã fie aprofundate unele temele legate de viaþa de credinþã ºi viaþa asociativã. Fiecare sãptãmânã este dedicatã unui „domeniu”,

are o temã ºi un fragment din evanghelia anului liturgic în curs. Pentru anul 2011 au fost fixate: Sãptãmâna Pãcii (9-15 ianuarie), cu tema „Libertatea religioasã, cale pentru pace”; Sãptãmâna Caritãþii (13-18 martie), cu tema „Valoarea slujirii aproapelui cu umilinþã”; ºi Sãptãmâna Spiritualitãþii (11-17 aprilie), cu tema „Roadele rugãciunii în propria viaþã”. Înscrieri ZMT Participarea tinerilor din Dieceza de Iaºi la Cea de-a XXVI-a Zi Mondialã a Tineretului de la Madrid, cu tema „Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos, tari în credinþã” (cf. Col 2,7), este organizatã de Oficiul pentru Pastoraþia Tinerilor, Copiilor ºi Asociaþiilor. Cei care doresc sã participe la Ziua Mondialã a Tineretului de la Madrid trebuie sã se preînscrie completând formularul publicat pe prima paginã a www.ercis.ro la anunþuri. Informaþii se pot obþine de la: pr. Felix Roca (tel. 0741/501481; 0769/288978; e-mail: pr.felixroca@gmail.com).

Pelerinaj în parohii PS Petru Gherghel, în scrisoarea cãtre parohi din 15 ianuarie, a dat unele orientãri legate de pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica în parohiile din diecezã. Pr. Romuald Bulai, rectorul sanctuarului de la Cacica ºi coordonatorul acestui pelerinaj în anul pastoral dedicat familiei ºi cãsãtoriei creºtine, informeazã cã icoana va fi prezentã în luna februarie în urmãtoarele comunitãþi: 3-6 februarie: Siret; 9-11 februarie: Luizi-Cãlugãra; 13-16 februarie: Rãducãneni. Preoþii parohi pot consulta calendarul programãrilor pe pagina web a sanctuarului, www.sanctuarcacica.ro, având posibilitatea de a face programare online sau telefonic (tel. 0722/400146).

Revista „Familia ºi viaþa” Asociaþia „Familia ºi Viaþa” a lansat în luna decembrie 2010 primul numãr al revistei „Familia ºi viaþa”, având rubrici dedicate soþilor, pãrinþilor, tinerilor, logodnicilor, adolescenþilor, copiilor, „Cultura Vieþii”, „Crãciun”, „Spiritualitate” ºi „Redacþia ºi specialiºtii vã rãspund”. „Dorim sã arãtãm cã suntem apãrãtori ai familiei... Dorim sã sensibilizãm cititorii cu privire la miracolul vieþii ca dar divin, dorim sã devenim prieteni ai familiei ºi tinerilor care vor construi familia de mâine”, precizeazã prof. Maria Gherghel, membrã a asociaþiei. Revista este disponibilã doar în format electronic (PDF). Primul numãr are 12 pagini ºi poate fi descãrcat de pe situl asociaþiei, www.familiasiviata.ro.

Pelerinaj în Þara Sfântã Episcopia Romano-Catolicã Iaºi, prin Oficiul pentru Pelerinaje, organizeazã un pelerinaj diecezan la locurile sfinte în perioada

13-21 aprilie, cu preþul de aproximativ 900 euro / persoanã (la un numãr de 45 de participanþi). Ghid va fi pr. Cristian Vacaru. Înscrierile se fac pânã la 15 februarie: pr. Mihai Budãu (tel. 0744/558463; tel./fax: 0232/212005, e-mail: budymichael@yahoo.com) ºi pr. Cristian Vacaru (tel. fix 00972/2/5637050; fax 00972/2/5636078; tel. mobil 00972/54/9706471; e-mail: vacaru_cristian@yahoo.fr).

Pe scurt

19 decembrie 2010: Concert de Crãciun în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, susþinut de corul „Jaculatores Domini” - studenþii institutului – ºi corul de copii „Gaudete” din Parohia Tãmãºeni 19 decembrie 2010: Concurs de lecturã „Citeºti ºi câºtigi” pentru copii ºi adolescenþi, în Parohia Iaºi „Sfânta Tereza”, cu 30 de participanþi 24/25 decembrie 2010: Prima Liturghie în limba românã la Pordenone (Italia), pentru comunitatea catolicã românã 27-28 decembrie 2010: Colindãri cu strângere de fonduri pentru copiii din Africa, cu participarea copiilor ºi tinerilor, la Valea Mare ºi la Oneºti „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” 3 ºi 6 ianuarie: „Sãrbãtoarea Popoarelor” la San Dona di Piave, respectiv Vicenza, în Italia, cu participarea reprezentanþilor comunitãþilor catolice române 8 ºi 9 ianuarie: Cea de-a 9-a ediþie a concursului „Marele bingo” organizat la Roman de Congregaþia „Iosefinii lui Murialdo” pentru copii ºi tineri (concursuri similare: Buhonca ºi Iugani, la 28, respectiv 29 decembrie 2010) 15 ianuarie: Zi de formare pentru adolescenþi ºi tineri cu tema „Cine iubeºte educã. Responsabilitatea ºi misiunea familiei în educaþia creºtinã a tânãrului de azi!” la oratoriul „Don Bosco” din Bacãu 20-23 ianuarie: Cea de-a IV-a Întâlnire continentalã pentru Africa Occidentalã a Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice (FIAC), la Dakar, în Senegal (Africa), printre participanþi fiind ºi pr. Felix Roca 22 ianuarie: Turneu de ping-pong, la oratoriul „Don Bosco” din Bacãu, pentru copiii claselor V-VIII.

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 23

Legea ºi dreptul tãu

Modificãri în procesul civil Prin legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluþionãrii proceselor (publicatã în Monitorul Oficial nr. 714 din 26.10.2010) au fost aduse unele modificãri dispoziþiilor legale ce guverneazã desfãºurarea proceselor civile ºi a proceselor penale. În acest numãr sunt redate câteva modificãri din Codul de procedurã civilã, urmând ca în numãrul viitor sã vã informãm ºi cu privire la modificãrile ce au intrat în vigoare la soluþionarea procesului penal.

rin art. 1 indice 1 din Codul de procedurã civilã s-a staP bilit cã judecãtoriile vor judeca „în primã ºi ultimã instanþã, procesele ºi cererile privind creanþe, având ca obiect plata unei sume de bani de pânã la 2.000 lei inclusiv”, de unde rezultã cã soluþia datã de instanþa de fond în astfel de dosare este definitivã ºi irevocabilã, neputând fi atacatã cu apel sau recurs.

Conform art. 82 pct 1 din Codul de procedurã civilã, „Orice cerere adresatã instanþelor judecãtoreºti trebuie sã fie fãcutã în scris ºi sã cuprindã arãtarea instanþei, numele ºi prenumele, domiciliul sau reºedinþa pãrþilor ori, dupã caz, denumirea ºi sediul lor, numele ºi prenumele, domiciliul sau reºedinþa reprezentanþilor lor, dacã este cazul, obiectul cererii ºi semnãtura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacã este cazul, ºi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de pãrþi, precum numãrul de telefon, numãrul de fax, adresa de poºtã electronicã sau altele asemenea”.

Tot prin legea 202/2010, prin art. 86 din Codul de procedurã civilã s-a prevãzut cã „Dupã sesizarea instanþei, dacã pãrþile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinãrile sau alte acte se pot comunica direct între aceºtia. În acest caz, cel care primeºte actul va atesta primirea

ºi va consemna data primirii pe însuºi exemplarul care se va depune la instanþã, de îndatã, sub sancþiunea neluãrii în seamã.

Dovada comunicãrii actelor poate fi fãcutã ºi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestã, sub semnãturã, primirea fiecãrui act de procedurã care a fost comunicat”.

Prin art. 86 indice 2 din Codul de procedurã civilã se prevede cã „în scopul obþinerii datelor ºi informaþiilor necesare realizãrii procedurii de comunicare a citaþiilor, a altor acte de procedurã, precum ºi îndeplinirii oricãrei atribuþii proprii activitãþii de judecatã, instanþele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau alte sisteme de informare deþinute de autoritãþi ºi instituþii publice”, iar „refuzul sau omisiunea unei autoritãþi ori a altei persoane de a comunica la cererea instanþei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultã din actele ºi evidenþele ei” poate fi sancþionatã de instanþa de judecatã cu amendã judiciarã de la 30 lei la 500 lei.

Conform art. 109 pct 4 din Codul de procedurã civilã, „la sesizarea instanþei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisã de notarul public cu privire la verificarea evidenþelor succesorale prevãzute de Codul

24 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

civil ºi de lege. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocatã nu numai de cãtre pârât, ci ºi de cãtre instanþã, din oficiu”. Lipsa unei încheieri datã de notar duce la respingerea acþiunii pentru promovarea ei ca prematurã.

Prin art. 132 indice 1 din Codul de procedurã civilã s-a prevãzut cã „pentru judecarea procesului, instanþa, þinând seama de împrejurãri, fixeazã termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când considerã necesar, instanþa va putea fixa ºi termene mai îndelungate”. Conform art. 153, „partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenþional ºi a luat termenul în cunoºtinþã, precum ºi partea care a fost prezentã la un termen de judecatã, ea însãºi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citatã în tot cursul judecãþii la acea instanþã, prezumându-se cã ea cunoaºte termenele de judecatã ulterioare. Aceste dispoziþii îi sunt aplicabile ºi pãrþii cãreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenþional, i s-a înmânat, sub semnãturã de primire, citaþia pentru un termen de judecatã, considerându-se cã, în acest caz, ea cunoaºte ºi termenele de judecatã ulterioare aceluia pentru care citaþia i-a fost înmânatã.

Av. Mihaela Ciobanu

POªTA REDACÞIEI Ne-au scris de sãrbãtori: de folos celor în vârstã ºi bolnavi, (nota 22) a lui Ioan Paul al II-lea

Galina P. Pajura (Bucureºti); Eveline Mãrculescu (Galaþi); Pius Szabo (Estelnic, jud. Covasna); Gheorghe Barcan (Baia Mare); Acþiunea Catolicã (Iaºi); pr. Dominic Hîrja (Bucureºti); pr. Ioan Pop (Lugoj); Surorile Misionare (Butea); Congregatio Jesu (Popeºti-Leordeni); Surorile „Sfântul Carol Borromeu” (Gioseni); Surorile lui Isus Rãscumpãrãtorul (Oneºti); Surorile Franciscane Misionare de Assisi (Singureni, jud. Giurgiu); Mãnãstirea „Maica Unitãþii” (Piatra Neamþ); Viorica Fãgãrãºanu ºi Vasile Creþa (Bucureºti); Asociaþia Kolping Moldova (Oneºti); Trandafira Rufã ºi fam. Niculescu (Constanþa); fam. Marin Span (Baia Mare). Vã mulþumim pentru gândurile trimise!

Vã dorim ºi noi ca noul an sã vã aducã multe bucurii ºi binecuvântãri.

Despina Strugariu (Iaºi). „Vã aducem, în acest sens un respectuos omagiu de recunoºtinþã ºi mulþumire pentru lãudabila acþiune de implicare a studioului Radio Iaºi de a transmite sfânta Liturghie în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare de poruncã drept expresie a solidaritãþii concrete cu cei aflaþi în suferinþã ºi neputinþã acasã sau în spitale. Este pentru ei o cale de integrare în viaþa Bisericii, un izvor de bucurie ºi de emoþii pozitive, este o adevãratã terapie spiritualã împotriva întunericului singurãtãþii, a sentimentului marginalizãrii, inutilitãþii lor sociale, dar mai ales un rãgaz, un îndemn puternic de a aduce mulþumiri ºi slavã lui Dumnezeu”.

Vã mulþumim pentru gândurile trimise. Ne rugãm ca transmisia Liturghiei în zi de duminicã ºi sãrbãtoare de poruncã sã se difuzeze mai departe ºi sã fie

celor care sunt în situaþii speciale, precum ºi celor care ascultã Liturghia la radio ºi apoi merg la bisericã pentru a participa la Liturghie mai pregãtiþi sufleteºte. Prin întâlnirea în rugãciune pe calea undelor (AM 1053 KHz, ora 08.00) dorim sã aducem slavã lui Dumnezeu care, prin bunãvoinþa conducerii Radio Iaºi, ne oferã ºi aceastã posibilitate de a transmite vestea cea bunã. Vã dorim audiþie cu folos ºi multe haruri de la Domnul!

Vasile D. (Jud. Neamþ). „Am urmãrit la televizor problema cu prima zi a sãptãmânii în Biserica Ortodoxã. Nu am înþeles prea mult cum stau lucrurile cu prima ºi a ºaptea zi. Dacã duminica a devenit prima zi în calendarul bisericesc asta nici nu ajutã ºi nici nu face rãu. Eu cel puþin nu vãd nici un câºtig”.

Cartea Genezei spune cã toate au fost fãcute de Dumnezeu „care a creat cerul ºi pãmântul” ºi cã el „s-a odihnit” a ºaptea zi dupã aceastã muncã de creaþie.

Sabatul, care înseamnã odihnã, este a ºaptea zi. În Noul Testament ni se spune cã în prima zi a sãptãmânii, dupã sabat, dis-de-dimineaþã, femeile s-au dus la mormânt ºi au gãsit mormântul gol. În prima zi a sãptãmânii, adicã duminica, a înviat Cristos. Astfel, prima zi a sãptãmânii este ziua lui Cristos, pentru cã ea evocã dimineaþa zilei de Paºti, ziua mântuirii noastre. Este ziua Domnului înviat, zi în care Biserica se reuneºte în mod deosebit pentru a celebra Euharistia. Primii creºtini fãceau din fiecare duminicã un memorial (de aducere aminte) al învierii lui Isus Cristos. Duminica, ziua Domnului, a luat locul sabatului evreiesc ºi al zilei soarelui (Dies solis) sãrbãtoritã de pãgâni. Scrisoarea apostolicã Dies Domini

precizeazã: „Acest caracter de «primã zi» al duminicii este evident în calendarul liturgic latin, în care ziua de luni este numitã feria secunda (ziua a doua), cea de marþi feria tertia (ziua a treia) etc. O numire asemãnãtoare a zilelor sãptãmânii se regãseºte în limba portughezã”. „Câºtigul”, ca sã vorbim în limbajul dv., stã în a ºti cum stau lucrurile ºi în a nu confunda sãptãmâna din bisericã cu sãptãmâna de lucru. Tot „câºtig” înseamnã în a ºti cã îi aducem laudã lui Dumnezeu ºi participãm duminica la Liturghie pentru cã celebrãm învierea lui Cristos. Iar „câºtigul” cel mai mare este când, dupã ce ºtim toate acestea, începem sã le înfãptuim.

Irina B. (jud. Bacãu) „Încep prin a mulþumi pentru revista «Lumina creºtinului», care face cunoscut tuturor catolicilor evenimentele importante din diecezã ºi nu numai, cuvintele de duh ºi har ale episcopilor noºtri ºi ale Sfântului Pãrinte. Continui însã prin a cere din partea episcopiei, prin intermediul revistei, care sunt taxele impuse tuturor în ceea ce priveºte sfinþirea caselor, Cãsãtorie, Botez, înmormântare etc., deoarece nu mi se pare corect ca într-o parohie sã fie taxe mai mici ºi în altele taxe mai mari.

Probabil cã nu veþi da curs cererii mele ºi nici nu-mi veþi rãspunde e-mail-ului, dar nu-nþeleg de ce pentru celebrarea Botezului o familie plãteºte mai mult ºi o alta mai puþin, ca mai apoi sã primim ca o înºtiinþare cã taxele sunt neschimbate de doi ani. (...) Cu toate acestea, ºtiu bine cã în una dintre parohiile vecine, taxa Botezului este mult mai micã.

Explicaþi-ne ºi nouã, vã rog, cine ºi cum se impun aceste taxe, la bunul plac al pãrintelui paroh sau dupã decizia consiliului episcopal!? În speranþa cã voi primi

februarie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 25

mãcar o lãmurire, mulþumesc anticipat!”.

Din pãcate, datele generice pe care ni le-aþi oferit nu dau posibilitatea de a vã rãspunde exact. Neºtiind despre ce parohie este vorba, nu avem pe cine sã întrebãm. Oricum, taxele se pot consulta la afiºierul fiecãrei parohii sau se pot solicita de la biroul parohial. Ele sunt stabilite de episcop în urma consultãrii Consiliului Prezbiteral. Ultima actualizare a avut loc la 10 decembrie 2008.

Pentru cã dv. sunteþi interesatã de Botez, oferta este de 100 lei.

Diferenþele pot sã aparã în momentul când Botezul are loc în timpul Liturghiei ºi pãrinþii doresc ca Liturghia sã fie celebratã pentru ei ºi pentru copil.

Acelaºi lucru este valabil ºi dacã Botezul are loc în afara Liturghiei ºi pãrinþii cer sã se celebreze o Liturghie când se poate.

Atunci se adaugã oferta pentru Liturghie: 20 lei. Pentru cei care se confruntã cu dificultãþi sau pentru sãraci taxele sunt dupã posibilitãþi, adicã mai mici sau deloc. Probabil cã taxele mai mici semnalate de dv. se încadreazã tocmai în astfel de cazuri. De reþinut cã scrisoarea trimisã de Preasfinþitul cãtre parohii se încheie astfel: „Facem cunoscut cã aceste contribuþii reprezintã ofrandele credincioºilor pentru buna desfãºurare a activitãþilor pastorale din comunitãþile noastre ºi, multe dintre ele, sunt surse de ajutor pentru cei nevoiaºi sau lipsiþi... Mulþumim credincioºilor noºtri pentru generozitatea lor ºi le transmitem îmbrãþiºarea ºi binecuvântarea noastrã”. Vã dorim gânduri bune ºi mult har de la Domnul!

L.E. (Irlanda). „Sunt un credincios din Moldova. Mã tot întreb de mai mulþi ani de ce simbria este diferitã de la sat la sat, de la o localitate la alta.

Eu ºtiam cã este un decret de

la episcopie ºi este o sumã fixã.

M-aº bucura dacã m-aþi informa cum stau lucrurile cu privire la simbrie, ce este inclus în ea sau mai trebuie plãtit pe lângã suma de la episcopie ºi bani extra pentru clopotar ºi dascãl? Sau este inclus deja în taxa venitã de la Iaºi? Aceasta ar fi o problemã. Alta, eu sunt cu familia în Irlanda de ºase ani, iar pãrintele paroh din localitatea natalã încearcã sã cearã bani ºi pentru familiile care nu sunt în þarã, de ce atâta timp cât preotul îmi sfinþeºte casa aici în Irlanda? Este normal sã-mi cearã simbria ºi în þarã? (...)”. Încercãm sã vã rãspundem cu privire la cele solicitate. Mai întâi, sper cã sunteþi de acord cu principiul care spune cã toþi credincioºii trebuie sã contribuie la întreþinerea Bisericii, a slujitorilor ei ºi a bunului mers al parohiei. Principiul este fixat în porunca pe care fiecare creºtin o învaþã la prima sfântã Împãrtãºanie: „Sã plãteºti Bisericii simbria ºi celelalte datorii dupã legi ºi obiceiuri”. Simbria se fixeazã de Consiliul Prezbiteral ºi este aprobatã de episcop. De doi ani aceasta este de 100 lei de familie pe an, fiind aceeaºi în toate parohiile. Ceea ce diferã de la sat la sat sunt taxele pe care le fixeazã comitetul bisericesc sau adunarea credincioºilor pentru a avea un clopotar, pentru a întreþine un dascãl (acolo unde el nu este angajat) sau pentru diferite construcþii care se fac în parohia respectivã. Cu privire la cei plecaþi în strãinãtate, dacã ei sunt înscriºi acolo la o parohie (ºi fac dovada de acest lucru), evident nu mai au obligaþii în þarã. Problema este cã mulþi nu sunt înscriºi nici acolo, nici aici. Alþii lucreazã doar câteva luni pe an ºi aparþin în continuare parohiilor din care au plecat. De aceea parohii solicitã clarificarea

26 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2011

lucrurilor. De altfel, acelaºi rãspuns îl dã ºi pãrintele paroh în scrisoarea pe care v-am trimis-o prin e-mail: „Pentru o mai buna pastoraþie a familiilor, dar ºi pentru o statisticã a membrilor parohiei noastre, încã de acum doi ani, în acord cu membrii comitetului parohial, am cerut de la familiile din parohie ca toþi aceia care au copii plecaþi în strãinãtate sã-i roage sã aducã dovada scrisã, sau mãcar verbalã, cã sunt înscriºi în alte parohii. Mulþi au adus. (...) O altã parte din familiile celor plecaþi au rãspuns cã cei din strãinãtate sunt muncitori doar sezonieri ºi aparþin pe mai departe parohiei din þarã”.

Celelalte acuze sunt exagerãri pe care le-aþi scris fãrã sã le verificaþi. Aº dori sã vã amintesc cã dincolo, la Domnul (este notat în Evanghelie) trebuie sã dãm cont de fiecare vorbã care ne iese din gurã. Ce vom rãspunde atunci când acuzãm pe cineva pe nedrept. Cel mai cinstit pentru dv., înainte de a prolifera ultimele acuze (care, din respect pentru cititori, nu au fost redate aici), era sã verificaþi, adicã sã întrebaþi pe mai mulþi din sat dacã lucrurile stau aºa sau altfel.

Noi am verificat ºi lucrurile stau cu totul altfel. Înþelegem cã unei persoane poate sã nu-i placã de un preot, dar de aici pânã la a-l acuza de tot felul de lucruri nefondate e distanþã mare. Ne rugãm ca dv. sã nu cãdeþi în capcana pe care v-au întins-o alþii: de a vedea tot ce-i rãu în Bisericã ºi în preoþi. De aici pânã la a vã lepãda de Bisericã ºi de credinþã e un pas foarte mic. Întrebarea care rãmâne este urmãtoarea: Dupã ce veþi mai verifica veþi avea puterea sã scrieþi Sfinþiei sale sau nouã ºi sã precizaþi cel puþin cã vã pare rãu de acuzele pe care i le-aþi adus?!

Ar fi o minimã reparaþie… Vã dorim luminã ºi gânduri bune!

ªcoala suferinþei Orizontal: 1) Misionari ºi voluntari care stau în mijlocul bolnavilor, care dau dovadã de ascultare faþã de Cristos ºi Biserica sa ºi care sunt chemaþi, prin vocaþie sau profesiune, sã fie pãstrãtori ºi slujitori ai vieþii omeneºti. 2) Condimentul folosit ca leac universal în timpul epidemiilor de ciumã ºi leprã – Perioadã de timp (pl.) – Aºa sã fie. 3) A pregãti ogorul pentru pâinea cea de toate zilele – Loc de pelerinaj în Valea Mare (organizat anual în ziua de 22 august), în amintirea celor care au murit din cauza unei epidemii de ciumã. 4) Concurent – Alcool sanitar folosit în multe cazuri de boalã. 5) Licoare spirtoasã obþinutã din palmierii care se gãsesc în Arhipelagul Maluku din Indonezia – Instruitã – Mioare. 6) Naº – A urca – Aºezare ruralã. 7) Strigãt de durere – Cea din oglindã! – Diminutiv de la Bernardin.

8) Medic ºi astrolog francez (1503-1566) care a preparat, dupã o reþetã proprie, un medicament pe bazã de trandafiri împotriva leprei. 9) Editura pentru Literatura Universalã (abr.) – Pe note! – Rata Internã de Rentabilitate (abr.) – Primele vocale. 10) Numãrãtoare cu bile – Nereal. 11) Cap de geniu! – Chirurg ºi anatomist francez (1510-1590), considerat a fi pãrintele chirurgiei moderne (Ambroise…) – Personaj din opera lui W. Shakespeare.

12) Cutã a pielii – Lucreazã

care – Ultima venã! 13) Strãvechi – Notã muzicalã – Zadar.

Vertical: 1) Denumire datã epidemiei de leprã, întrucât multor bolnavi le apãreau pe piele pete de culoare maro închis spre negru (2 cuv.).

2) Auricul (anat.) – Pictor german (1497-1543), unul dintre cei mai reprezentativi artiºti germani din perioada Renaºterii, rãpus de ciuma care în acele vremuri fãcea ravagii la Londra (Hans... cel Tânãr).

3) Jilav – Þarã lovitã în anul 1907 de epidemia de leprã, numai la San Francisco existând 160 de cazuri de îmbolnãvire ºi 77 de decese (abr.) – Dat pe margini! 4) Teste în douã exemplare! – Cocã – Cepe! 5) Clor (simb.) – Al cincilea împãrat roman al dinastiei iulio-claudiene (54-68), al cãrui medic personal a descoperit un medicament contra leprei, numit theriak – Resort. 6) Eden – Apoplexie (reg.). 7) Pãtruns, înglobat – Lemn pe care se usucã piei. 8) A se sfii (pop.) – Selenarã – Campion. 9) Armate – Nedumeriri. 10) Sprijin, bazã (fig.) – Suferinþe fizice produse de o boalã. 11) Cap în sud-estul insulei japoneze Honshu – Pumnal – Nicolae Ion. 12) Ultimele dureri! –

L o calitate în Norvegia – Oraºul greces c î n care a murit Pericle, d u p ã ce s -a îmbolnãvit de ciumã. 13) Aºezãminte în care se desfãºoarã cercetãri ºtiinþifice – Holdã.

Dicþionar: TUAL, ABAC, PET, SII, OMAI, ROAN. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Comuniune de persoane” din numãrul trecut: 1) MAMA – BUNIC; 2) ASERVI – ACU; 3) TPR – ENAB – M; 4) URSAR – HAIN; 5) SI – BIFID – A; 6) A – SO – R – AMT; 7) FILIATIE; 8) PARINTI – RA; 9) ODOR – IUBIT; 10) COPII – TATA. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit: Barticeºti, 400 lei; Cotnari, 240 lei; Mirceºti, 500 lei; Nisiporeºti, 250 lei; Gavril Nãsui (Galaþi), 500 lei; Ioan Tamaº (Constanþa), 30 lei.

Vã mulþumim!

FOTO – VIDEO pentru evenimentul tãu Adrian CUBA, fotograf al Episcopiei de Iaºi tel. 0744-261084; www.fotonuntaiasi.ro

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Barticeºti, 12 decembrie 2010)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Suceava, 12 decembrie 2010)

Distribuirea luminii pãcii de la Betleem (Roman, 18 decembrie 2010)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Soloneþu Nou, 19 decembrie 2010)

Concert de Crãciun susþinut de seminariºti de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” (Iaºi, 19 decembrie 2010)

Vizita PS Petru Gherghel la comunitatea catolicã de români din Pordenone (6 ianuarie)

Vizita PS Petru Gherghel la comunitatea catolicã de români din Verona (16 ianuarie)

Rugãciune pentru unitatea creºtinilor la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” (Iaºi, 18 ianuarie)