Lumina crestinului, nr. 3/2011

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXII martie 2011, nr. 3 (255) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Claudiu Bulai, Sergiu Gabor Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Calea Crucii, staþiunea a VI-a, Veronica ºterge faþa lui Isus cu o maramã ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635). Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca naþiunile din America Latinã sã poatã pãºi în fidelitatea faþã de evanghelie ºi sã înainteze în dreptatea socialã ºi în pace.

Intenþia misionarã Pentru ca Duhul Sfânt sã dea luminã ºi tãrie comunitãþilor creºtine ºi credincioºilor persecutaþi sau discriminaþi din cauza evangheliei în atâtea regiuni din lume.

Apostolul iubirii (II) e lângã calificativul de apostol al iubirii, i se poate atriP bui sfântului Ioan evanghelistul ºi acela de apostol al luminii.

Ucenicului feciorelnic „pe care îl iubea Isus” (In 21,20) i s-a dat sã vadã în Cuvântul veºnic, întrupat, viaþa care este lumina oamenilor, aceea care învinge întunericul pãcatului ºi al morþii. În contextul discuþiei dintre Nicodim, „un conducãtor al iudeilor”, ºi Isus (In 3,1-21), evanghelistul a reþinut cele spuse de Maestrul sãu: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut, ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã” (v. 16). Versetele 19-21 din acelaºi capitol fac sã transparã un mare regret: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru cã faptele lor erau rele. Cãci oricine face fapte rele urãºte lumina ºi nu vine la luminã ca sã nu-i fie descoperite faptele. Însã ucenicul credincios al lui Cristos vine la luminã ca sã se vadã cã faptele sale sunt fãcute în Dumnezeu”.

În capitolul 8, versetul 12, evanghelistul Ioan redã declaraþia lui Isus fãcutã în discuþiile sale cu iudeii, îndeosebi cu conducãtorii lor: „Eu sunt lumina lumii. Cine mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii”, iar în capitolul urmãtor, al nouãlea, versetul 5, încã o declaraþie a sa, în contextul vindecãrii orbului din naºtere: „Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”.

Atenþia lui Ioan cu privire la Isus, lumina lumii, este antrenantã: „Cât timp aveþi lumina (pe Cristos), credeþi în luminã ca sã deveniþi fii ai luminii” (12,36). În prima sa scrisoare cãtre „copilaºii mei”, creºtini din unele comunitãþi din Asia Micã, apostolul Ioan subliniazã comuniunea cu Tatãl ºi cu Fiul, precum ºi aceea a ucenicilor între ei, ca fiind efectul luminii: „Dacã umblãm în luminã, aºa cum Dumnezeu este în luminã, avem comuniune unii cu alþii, ºi sângele lui Isus Cristos, Fiul sãu, ne curãþã de orice pãcat” (1,7).

Mesaj terezian

Fidelitate

în lucrurile mici „Când îþi faci datoria fãrã sã umbli cu scuze, nimeni nu ºtie de acest lucru, din contra, imperfecþiunile apar imediat… Mã strãduiesc sã practic îndeosebi virtuþile mici. Pocãinþele care mi se dãdeau fãrã sã le cer, constau în dominarea amorului propriu, ceea ce îmi fãcea mai mult bine decât pocãinþele fizice” (Ms. A.,74 v).

P.A.D.

Editorial

Postul Mare, timp de pocãinþã ºi de reflecþie ostul Mare, timp de rugãciune ºi pocãinþã, de pregãP tire pentru sãrbãtoarea Învierii Domnului, începe în Biserica Romano-Catolicã o datã cu Miercurea Cenuºii (9 martie). „Înmormântaþi fiind împreunã cu Cristos prin Botez, prin el aþi ºi fost înviaþi” (Col 2,12).

Acesta este titlul mesajului pe care Benedict al XVI-lea îl dedicã Postului Mare 2011.

Prima zi a Postului Mare este numitã Miercurea Cenuºii pentru cã, dupã Evanghelia ºi omilia din aceastã zi, se binecuvânteazã ºi se presarã pe capetele credincioºilor cenuºa obþinutã din ramurile purtate în procesiune în Duminica Floriilor din anul precedent. Credincioºii, primind cenuºa ºi îndemnul: „Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie” (Mc 1,15), încep timpul destinat purificãrii sufletului. Prin acest semn de pocãinþã se exprimã smerenia ºi condiþia omului pãcãtos, care-ºi mãrturiseºte pãcatul în faþa lui Dumnezeu, arãtând astfel dorinþa unei convertiri interioare în speranþa cã Domnul este milostiv cu el. Acest drum al convertirii sufletului îºi atinge punctul sãu maxim cu celebrarea tainei mãrturisirii pãcatelor.

Postul Mare este timpul când creºtinul e chemat sã se preocupe mai mult de rostul existenþei sale. Un timp pentru a face ca trupul ºi voinþa sã fie eliberate de toate constrângerile ºi de orice sclavie; un timp de pocãinþã ºi de împãcare cu

Dumnezeu ºi cu aproapele. Rugãciunea, pomana ºi postul ajutã la trãirea spiritului acestui timp. Postul Mare este în acelaºi timp ºi timpul reflecþiei, al meditaþiei.

Biserica propune 40 de zile de post, acest numãr având o bogatã simbolisticã: 40 de ani petrecuþi în pustiu, 40 de zile petrecute de Moise pe Muntele Sinai, 40 de zile petrecute fãrã mâncare de Abraham când îl ducea pe Isaac sã-l jertfeascã Domnului, 40 de zile de post al lui Isus în pustiu etc.

Vechiul Testament prezenta postul ca renunþarea la mâncare pentru un timp limitat, pentru a exprima durerea spiritului. În alt context, postul poate fi privit ca o pedeapsã pe care ºi-o aplicã creºtinul sieºi. Profeþii sunt cei care au afirmat cã, fãrã o conduitã moralã conformã credinþei, postul este zadarnic.

Noul Testament ne prezintã mai multe exemple de post.

Fariseii posteau luni ºi joi. Profetesa Ana se ruga în templu ºi postea aºteptând venirea lui Mesia. Dar Cristos este cel care oferã paradigma ºi finalitatea postului. El se pregãteºte temeinic pentru misiunea sa, retrãgându-se în pustiu ºi postind.

Cristos ni se prezintã sãptãmânã de sãptãmânã pe drumul încercãrilor, al ispitirii (duminica I), pe înãlþimea Taborului în rugãciune (duminica a II-a), în mijlocul mulþimii chemându-i pe toþi la convertire pentru a nu pieri (duminica a III-a), în casa

Tatãlui care-l primeºte ºi îl îmbrãþiºeazã pe fiul risipitor, care s-a reîntors (duminica a IV-a), în templu predicând mulþimilor ºi iertând-o pe femeia prinsã în pãcat, care s-a angajat sã nu mai pãcãtuiascã (duminica a V-a), ºi, desigur, pe drumul spre jertfa supremã, în Grãdina Mãslinilor, intrând triumfãtor în Ierusalim, înconjurat de ucenicii sãi ºi de mulþime, ajungând astfel tocmai în sãptãmâna patimilor (duminica a VI-a) pentru a parcurge drumul Cenacolului, al Calvarului, al crucii ºi al mormântului în aºteptarea clipei biruinþei ºi a Învierii (duminica Paºtelui).

Procesul la care ne cheamã Postul Mare se numeºte convertire. „Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie”, auzim în Miercurea Cenuºii – un îndemn care apoi este reluat pe parcursul celor 40 de zile. Pentru a face aceasta este necesar sã privim în noi înºine. Lecturile biblice ne propun un program de viaþã bazat pe rugãciune, solidaritate fraternã ºi sobrietate personalã.

Calea sfintei cruci, prin care se mediteazã drumul lui Cristos din momentul condamnãrii pânã la punerea în mormânt ne poate ajuta la acest pas decisiv.

Pr. Cornel Cadar

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea Gânduri pentru Postul Mare

Sã privim la crucea lui Cristos C

ãile lui Dumnezeu sunt deseori diferite de cele ale oamenilor. Creatura îºi fixeazã un anumit drum de urmat pentru a avea o viaþã fericitã, dar de multe ori intervin evenimente neaºteptate. Planurile noastre sunt de multe ori întrerupte, întrucât la diferite intersecþii apare o cruce pe care, uneori, trebuie sã o ducem tot restul vieþii noastre. Acolo unde, din nefericire, s-a întâmplat un accident rutier, oamenii implanteazã o cruce, ca sã-ºi aducã aminte de acel tragic incident. În viaþa noastrã suntem invitaþi sã privim la Cristos ºi sã purtãm crucea împreunã cu el.

Nu trebuie sã aºteptãm minuni imediate, ca ºi cum am dispune de viaþa noastrã. Acest fapt s-a întâmplat cu ucenicii lui Cristos, care, cãlãtorind ºi predicând evanghelia, aºteptau sã se întâmple minuni imediate ºi sã se instaureze pe pãmânt împãrãþia lui Dumnezeu. În viaþa noastrã privind deseori crucifixul simþim o ameliorare, simþim cu adevãrat un timp de har.

Poporul ales, dupã 40 de ani de pribegie prin pustiu, a devenit poporul care l-a lãudat ºi preamãrit pe Dumnezeu. Dupã 40 de zile de pocãinþã putem sã ne punem ºi noi aceastã întrebare legitimã: Cine este acest Cristos ºi ce reprezintã el pentru viaþa mea?

Pe parcursul pelerinajului pe care îl facem pe acest pãmânt este foarte important sã gãsim

un loc special, un timp pentru a ne lãsa pãtrunºi de privirea lui Cristos. Îmi aduc aminte cu plãcere de anii copilãriei mele, când în Postul Mare bunicii îmi arãtau un colþ deosebit din locuinþa lor: locul unde era aºezatã o cruce. Lângã aceasta era mereu o floare sau niºte ramuri de salcie rãmase din Duminica Floriilor. De multe ori în timpul zilei priveau cu admiraþie spre acel loc ºi vorbeau în ºoaptã cu Cristos prin intermediul rugãciunii. O privire destul de simbolicã pe care ei o îndreptau spre Cristos ori de câte ori aveau ocazia în timpul zilei. În Vinerea Sfântã auzim la celebrarea liturgicã aceste cuvinte: „Iatã lemnul crucii...”. În acest timp al Postului Mare suntem invitaþi mai mult decât altãdatã sã privim îndelung spre crucea pe care a fost rãstignit Isus. Dacã se doreºte, putem intra în dialog cu cel rãstignit.

Aceastã conversaþie este condiþionatã de modul în care reuºim sã poziþionãm viaþa noastrã personalã faþã de acest crucifix. Poate existã în locuinþa noastrã o cruce care sã ne facã sã privim mai des chipul lui Cristos, poate mai des decât o fãceam pânã acum. Putem pune ºi noi o floare, putem aprinde o lumânare, putem chiar sã luãm aceastã cruce în mânã ºi sã o privim mai de aproape. Fãrã prea multe cuvinte sau gesturi putem sã dãm de înþeles cã vrem sã fim ºi sã

4 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

rãmânem aproape de crucea lui Isus. În iconografia creºtinã avem numeroase exemple unde sfinþii sunt reprezentaþi cu crucea în mânã, fiind în dialog cu Cristos.

Când aceºti sfinþi priveau spre Cristos se simþeau mult mai întãriþi sufleteºte ºi plini de harul lui Dumnezeu. Dacã ne gândim la sfântul Ioan al Crucii vedem cât de importantã a fost crucea în viaþa sa. Citim în viaþa sfântului Ignaþiu de Loyola: „Cu cel rãstignit putem vorbi mult mai bine decât cu un prieten bun”. Aceste exemple ne pot duce la dorinþa de a-l întâlni mai des pe Cristos. Trebuie sã cãutãm timpuri liniºtite, unde dialogul cu Cel Rãstignit sã poatã avea loc cât mai des pe parcursul Postului Mare.

Pr. Iosif Antoci

Sensul Postului Mare Arhiepiscopul Fortunato Baldelli, poenitentiarius maior, într-un interviu acordat anul trecut ziarului L’Osservatore romano (11 martie 2010), vorbeºte despre sensul Postului Mare, despre rolul confesorului ºi despre pãcatele sociale. O parte din interviul luat de Nicola Gori este redat în cele ce urmeazã.

Are sens sã se vorbeascã despre pocãinþã omului de astãzi sau sã se vorbeascã despre post în perioada Postului Mare?

Ce diferenþiazã postul de dieta care este aºa de multã la modã?

Postul din Postul Mare este pentru potenþarea spiritului, în timp ce dieta este pentru silueta trupului. Sunt douã perspective, una interioarã ºi una exterioarã, una se referã la raportul nostru cu Dumnezeu, cealaltã se referã la imaginea pe care vrem s-o lãsãm în alþii. Nu este dificil sã se vadã asimetria dintre post ºi dieta de slãbire. În faþa rãspândirii hedonismului ºi egoismului, ce poate sã indice un confesor pentru a face sã creascã în conºtiinþe atenþia faþã de necesitãþile altora?

Hedonismul este un mod de a interpreta viaþa, fãrã profunzime, iar egoismul este o închidere în sine care, în sine, este fãrã luminã ºi fãrã viitor. Confesorul are misiunea de a deschide conºtiinþele ºi de a le face pãrtaºe de necesitãþile aproapelui, încercând sã explice cã acela care dã nu sãrãceºte, ci se îmbogãþeºte. Rãmâne adevãrat cã „se primeºte dãruind”.

Aceasta este marea experienþã pe care penitentul este chemat s-o aibã sub cãlãuzirea luminatã a confesorului.

Necesitatea de a da un suflet etic economiei a fost recomandatã de mai multe ori de

papa. Ce pocãinþe ar trebui sã facã acela care se pãteazã cu pãcate care dãuneazã bunurilor comune ale cetãþenilor?

A da un suflet etic economiei este de acum un precept pentru toþi. Consecinþele dezastruoase ale unei economii care urmãreºte doar profitul sunt cu adevãrat devastatoare. Cei care nu favorizeazã binele comun ºi nu lucreazã pentru a-l mãri, mai mult decât sã primeascã niºte pocãinþe deosebite trebuie sã fie conduºi sã-ºi dea seama de sãrãcirea propriei conºtiinþe morale ºi în acelaºi timp a vieþii civile pe care o cauzeazã, deci de distorsionarea raporturilor sociale pe care o provoacã. Aici problema este schimbarea de perspectivã sau, mai bine zis, de o autenticã „metanoia” sau schimbare a modului de a citi realitatea. Aceasta este marea pocãinþã la care trebuie sã fie supus cel care nu dã atenþie invitaþiei papei de a pune economia pe ºinele binelui comun.

Existã o sensibilitate mai mare între credincioºi faþã de pãcatele sociale: evaziunea taxelor, fraudele, înºelãciunile la locul de muncã, poluarea vinovatã a ambientului. Dupã pãrerea dv., acestea se întâmplã în pofida atenþiei îndreptate spre pãcatele individuale?

Sensibilitatea deosebitã faþã de aºa-numitele pãcate sociale este indicator al unei schimbãri de sensibilitate, deci o

creºtere a responsabilitãþii.

Ceea ce nu înseamnã cã este atenþie mai micã faþã de pãcatele aºa-numite tradiþionale. În schimb e vorba de o interpretare a acestora în cheie socialã. De fapt, pãcatele au întotdeauna consecinþe care merg dincolo de circuitul existenþei noastre individuale. Astãzi viaþa privatã este evaluatã în acest registru nou ºi aceasta în raport cu reflecþiile asupra vieþii altora sau în general în relaþie cu planeta.

Marea obligaþie care apasã asupra tuturor este cã trebuie trãit în aºa fel încât sã se garanteze celor care vin dupã noi o viaþã demnã ºi pe cât posibil mai bogatã în posibilitãþi decât a noastrã.

Aceastã privire spre viitor pãtrunde lent în inima creºtinilor. (...) Cât timp ºi energii ar trebui preoþii sã dedice spovezii? (...) Sacramentul Pocãinþei se referã la aspectul profund al fiinþei noastre, în mãsurã sã asigure pacea sau liniºtea spiritualã, ca premisã pentru o viaþã personalã ºi socialã rodnicã ºi productivã. Rãmâne la latitudinea pãstorului, în multiplele solicitãri ministeriale, sã dea un timp privilegiat confesionalului.

Dupã Euharistie, aceasta este obligaþia prioritarã a preotului ºi consolarea cea mai înaltã pe care o putem avea ºi dãrui.

Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Întâlnire cu privire

la pastoraþia familiilor

Sub patronajul Conferinþei Episcopilor din România, la 9 februarie, s-a desfãºurat la Braºov, în Parohia Romano-Catolicã „Preasfânta Inimã a lui Isus” (Parohia Bolonya, str. Zizinului), o întâlnire cu toþi reprezentanþii ºi responsabilii cu pastoraþia familiilor din diecezele din România. Din fiecare diecezã au participat câte douã-trei persoane. Din Dieceza de Iaºi a participat pr. Cristinel Fodor.

a întâlnire a fost prezent ºi PS Cornel Damian, episL cop auxiliar de Bucureºti, responsabil, în cadrul Conferinþei Episcopilor din România, cu pastoraþia familiilor, iar din partea CER a participat pr. Mihai Eduard Coºa, secretarul general.

La început a avut loc o prezentare a fiecãrei delegaþii.

A urmat o reflecþie pe care a condus-o pr. Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în Arhidieceza de Bucureºti. A vorbit despre criza ºi identitatea familiei. În introducere a prezentat etimologia cuvintelor „crizã” ºi „familie”.

A prezentat criza ca rupturã ºi de ce familia ºi cãsãtoria sunt un bine pentru societate ºi pentru persoanã. În punctul al treilea al ordinii de zi s-a prezentat fiecare diecezã cu iniþiativele în privinþa pastoraþiei familiilor.

Dupã pauzã, în partea a doua a întâlnirii, s-a discutat despre

o întâlnire naþionalã a familiilor, care, în urma discuþiilor, s-a stabilit cã deocamdatã nu este posibilã organizarea unei astfel de întâlniri, fãrã parcurgerea unor anumiþi paºi. Mai întâi s-a propus o întâlnire a operatorilor pastorali ai familiilor, la ªumuleu Ciuc, la care sã participe câte cinci familii din fiecare diecezã (doar adulþii, fãrã copii). Perioadele de desfãºurare au fost propuse 14-16 octombrie sau 7-9 octombrie, cu intenþia sã fie un fel de „weekend lucrativ”. Motoul ales a fost luat din Familiaris consortio, nr. 17, „Familie, devino ceea ce eºti!”, acelaºi ca motoul Anului Familiei din Dieceza de Iaºi. Logoul a fost ales cel de la Alba-Iulia. În cadrul întâlnirii din octombrie ar urma sã se analizeze posibilitatea organizãrii unei întâlniri naþionale a familiilor.

6 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

Pr. Cristinel Fodor

Cateheze pentru Anul Familiei n cadrul materialelor catehe-

Î tice dedicate Anului Familiei, pe www.ercis.ro au fost

publicate, la secþiunea „Anul Familiei”, mai întâi catehezele pentru timpul Adventului, iar începând cu 9 februarie, au fost publicate opt cateheze dedicate timpului de peste an. Variantele tipãrite la Editura „Presa Bunã”, în acelaºi format A5, au fost trimise în parohii. Catehezele, realizate de pr. Cornel Berea, SVD, se încadreazã în tematica anului: „Apropierea Bisericii de familie”, prin care se încearcã prezentarea învãþãturii Bisericii despre familia ºi Cãsãtoria creºtinã. Fiecare temã este legatã de douã texte biblice sau un text biblic mai lung, împãrþit în douã pãrþi. Schema propusã pentru fiecare catehezã are ºase „paºi”. Catehezele, spune pr. Cornel Berea, „pot fi folosite la întâlnirile cu familiile, dar uºor de adaptat ºi ca moment de rugãciune comunã.

Pot fi propuse în bisericã, dar ºi în alte spaþii. Pot fi adaptate fie la tineri, fie la adulþi, ºi pot fi transformate, cu adaptãrile de rigoare, în material omiletic.

Iatã temele: 1. Isus Cristos, mirele Bisericii ºi sacramentul Cãsãtoriei; 2. Situaþia familiei în ziua de astãzi; 3. Influenþa situaþiei asupra conºtiinþei credincioºilor; 4. Violenþa în familie; 5. Unitatea ºi indisolubilitatea cãsãtoriei; 6. Fidelitatea iubirii conjugale; 7. Deschiderea faþã de rodnicie; 8. Legãtura matrimonialã.

Agenda

Iniþiative pentru familii P

pãstorului diecezei

nflorirea de vocaþii sacerÎ dotale ºi cãlugãreºti depinde în bunã parte de sãnãtatea mo-

„

ralã ºi religioasã a familiilor creºtine”: sublinia papa Benedict al XVI-lea în discursul rostit în urmã cu un an, la 12 februarie 2010, primind împreunã pe toþi episcopii catolici din România ºi din Republica Moldova cu ocazia vizitei „ad limina apostolorum”. „Familiile catolice din þãrile voastre, care în timpul încercãrii au mãrturisit uneori cu preþ scump fidelitatea faþã de evanghelie, nu sunt imune de plãgile avortului, corupþiei, alcoolismului ºi drogurilor, precum ºi controlului naºterilor prin metode contrare demnitãþii persoanei umane. Pentru a combate aceste provocãri, – recomanda Sfântul Pãrinte – este nevoie sã se promoveze centre parohiale de consiliere care sã asigure o pregãtire adecvatã vieþii conjugale ºi familiale, dar ºi sã se organizeze mai bine asistenþa pastoralã a tineretului”.

Prezent la Roma, în perioada 8-11 februarie, pentru reuniunea episcopilor organizatã de Miºcarea Focolarelor, PS Petru Gherghel, vizitând redacþia Radio Vatican, a vorbit despre iniþiativele pastorale în curs de derulare în sprijinul familiei ºi Cãsãtoriei atât în Dieceza de Iaºi cât ºi în celelalte eparhii ºi dieceze. „Am decis sã oferim pentru familie un plan pastoral, ce se va întinde pe trei ani”, a spus

Întâlnirea episcopilor la Castel Gandolfo (8-11 februarie)

episcopul de Iaºi. „Acest lucru s-a hotãrât ºi în cadrul Arhidiecezei de Bucureºti, ca ºi în cadrul Diecezei de Cluj Gherla, dar ºi în celelalte episcopii: familiile sã fie în centrul preocupãrilor noastre. Vor fi, aºadar, întâlniri, congrese ºi simpozioane în cadrul diecezei, dar ºi la nivel naþional, legate de familie”. „În cadrul acestui an pastoral vor fi misiuni populare... Aceastã perioadã va include ºi pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica.

Pelerinajul a început în timpul Adventului ºi se va termina odatã cu încheierea anului pastoral. Pelerinajul este un rãspuns la nenumãratele pelerinaje fãcute de credincioºi la sanctuarul ei de la Cacica”.

La finalul interviului, pãstorul diecezei a afirmat: „Suntem bucuroºi pentru aceste iniþiative, întrucât considerãm cã familia este cheia întregii noastre vieþi creºtine ºi a întregii noastre speranþe pentru viitor”.

(Dupã Radio Vatican)

reasfinþitul Petru Gherghel, însoþit de pr. Mihai Budãu, aflat în drum spre Roma, unde a avut loc reuniunea episcopilor, organizatã de Miºcarea Focolarelor (8-11 februarie), a vizitat în zilele de 5 ºi 6 februarie Parohia „Sfântul Leopold” din Graz (Austria), unde activeazã pr. Cristian Diac. Sâmbãtã, 5 februarie, a celebrat sfânta Liturghie în biserica parohialã, împreunã cu pr. Gerhard Hörting, parohul comunitãþii, cu pr. Mihai Budãu ºi cu pr. Cristian Diac. Duminicã, 6 februarie, a prezidat sfânta Liturghie comunitarã în limba germanã.

La 13 februarie, Preasfinþitul a ajuns la Münster, unde a participat la ceremoniile de consacrare a noului episcop auxiliar ªtefan Zekorn. A urmat apoi o Liturghie celebratã la Rees, nordul Diecezei de Münster, unde activeazã pr. Iulian Jitaru.

Ziua urmãtoare, Preasfinþitul a celebrat o Liturghie la Mesum, Dieceza de Münster, unde activeazã ca paroh pr. Vasilicã Panã. La aceastã celebrare a participat întreaga comunitate parohialã.

Marþi, 15 februarie, pãstorul diecezei a celebrat sfânta Liturghie în Parohia Haidershofen, Dieceza St Polten (Austria), unde este paroh pr. Iosif Mareº.

A urmat apoi o întâlnire la Viena cu superiorul Congregaþiei Fraþii ªcolilor Creºtine.

Seara a avut loc întâlnirea cu episcopul de Graz, Egon Kapillari, ºi cu preoþii români care activeazã în aceastã diecezã, pr. Claudiu Budãu ºi pr. Cristian Diac.

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Radio Vatican

Cea de-a 80 aniversare Emiþãtorul pontifical, Radio Vatican, a sãrbãtorit sâmbãtã, 12 februarie, 80 de ani de la prima sa emisie.

adio Vatican este staþia de R emisie a Sfântului Scaun, cu sediul în Cetatea Vaticanului.

Este un mijloc de comunicare ºi de evanghelizare creat pentru a servi ministerului papei. Acest post a luat fiinþã la 12 februarie 1931, fiind construit de Guglielmo Marconi ºi inaugurat de papa Pius al XI-lea.

Principala misiune a acestui post de radio este de a proclama mesajul creºtin în mod liber, fidel ºi eficient ºi de a pãstra centrul catolicismului în contact cu diferite þãri ale lumii prin difuzarea învãþãturilor pontifului roman, informarea despre activitatea Sfântului Scaun, conferirea de informaþii despre viaþa ºi activitatea Bisericii Catolice din lume ºi ajutarea credincioºilor în a evalua problemele de astãzi, având în vedere învãþãturile Bisericii.

Acest post de radio emite în 45 de limbi, printre care ºi în limba românã, prin intermediul satelitului, undelor radio ºi internetului. „Înconjurul lumii în 80 de ani” a fost sloganul celebrãrilor prevãzute pentru aniversarea postului Radio Vatican, care au fost prezentate joi, 10 februarie, în sala de conferinþe din Muzeele Vaticane. La aceste manifestãri au intervenit cardinalul Giovanni Lajolo, preºedintele Guvernatoratului,

asesorul Secretariatului de Stat, iezuitul Federico Lombardi, director general al postului de radio pontifical ºi Antonio Paolucci, directorul Muzeelor Vaticane.

Cu ocazia acestui eveniment au avut loc diferite iniþiative, printre care deschiderea expoziþiei permanente de la Muzeele Vaticane ºi publicarea unei cãrþi care parcurge istoria postului Radio Vatican sub pontificatele papei Ioan Paul al II-lea ºi papei Benedict al XVI-lea.

De remarcat comentariul pãrintelui iezuit Federico Lombardi, directorului general al postului de radio pontifical: „«Invenþiile mele sunt pentru a salva omenirea, nu pentru a o distruge!». Aceste cuvinte ale lui Guglielmo Marconi, marele om de ºtiinþã inventator al radioului, au fost pentru el ca un moto. Faptul cã prin intermediul radioului se puteau salva multe vieþi umane în naufragiile marilor nave a fost unul dintre primele merite umanitare ce i-au fost recunoscute ºi de care a fost pe bunã dreptate mândru (...). Poate nu multe dintre realizãrile marconiene au putut traduce în practicã atât de sistematic idealul omului de ºtiinþã (...) Ce misiune mai frumoasã îºi putea dori Marconi pentru invenþia sa? Noi trebuie sã continuãm astãzi sã folosim tehnica cea mai nouã pentru aceste scopuri. Ne întrebãm: o facem îndeajuns?

8 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

Invenþiile geniului uman sunt folosite pentru a salva omenirea sau pentru a o distruge?” ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureºti, în editorialul sãu din ultimul numãr al revistei „Actualitatea creºtinã”, vorbeºte despre importanþa pe care Radio Vatican a avut-o în viaþa Bisericii Catolice din România. El afirmã cã acest post de radio a fost singurul reper ºi singura sursã de informare sigurã pentru catolicii din România în perioada comunistã, cel care a pus în legãturã centrul catolicitãþii cu diferite þãri ale lumii, în special cu cele de dupã Cortina de Fier.

Secþiunea în limba românã a postului Radio Vatican a apãrut încã din anul 1947. Emisiunile acestui post în limba românã pot fi ascultate zilnic seara de la ora 21.00 la ora 21.20 ºi în reluare dimineaþa de la ora 7.20 la ora 7.40, la radio pe undele medii de 1260 kHz ºi 1611 kHz, pe unde scurte 41m ºi 49m, respectiv pe frecvenþele de 7365 kHz ºi 6185 kHz. Pe internet emisiunile pot fi ascultate la orice orã pe adresa www.radiovaticana.org.

Sergiu Gabor

Teama de a pronunþa cuvântul „creºtini” iniºtrii de externe ai Uniunii Europene ar fi trebuit M sã aprobe, în ultima zi a lunii ianuarie, o moþiune în apãrarea libertãþii religioase. Din pãcate nu s-a întâmplat aºa; cei 27 de miniºtri prezenþi la întâlnire nu au putut ajunge la un acord. Amânarea a fost cerutã de Italia ºi Franþa, pentru cã proiectul originar nu face referinþã nici la creºtini, nici la þãri în care libertatea religioasã nu este respectatã. Cu alte cuvinte, nu conþine nici o menþiune cu privire la protejarea creºtinilor. „Textul final nu a inclus nici mãcar o menþiune cu privire la creºtini, ca ºi când am fi vorbit despre altceva, aºa cã am cerut ca textul sã fie retras, ceea ce s-a ºi întâmplat”, a spus Franco Frattini, ministrul italian de externe, subliniind cã este vorba de un „exces de secularism”. Ministrul de externe al Franþei, la rândul sãu, a susþinut ideea cã trebuie menþionate explicit în text minoritãþile religioase care sunt avute în vedere. Marea Britanie ºi unele dintre þãrile nordice s-au simþit „inconfortabil” la ideea cã trebuie sã fie menþionate clar anumite religii, a declarat un oficial, dupã întâlnire. „Se asistã la o nesiguranþã; parcã ar exista o teamã de a pronunþa cuvântul «creºtini»”, a comentat profesorul italian Carlo Cardia amânarea textului asupra libertãþii religioase.

Persecuþiile împotriva creºtinilor, în diferite pãrþi ale lumii,

sunt cunoscute de mulþi ani. Însã a trebuit sã treacã mult timp pânã sã se ajungã la aceastã iniþiativã. Intereseazã multe drepturi ale omului, dar când vine vorba de libertatea religioasã, în particular de persecuþia creºtinilor, se pare cã interesul nu este aºa de mare.

Propunerea de a semna o asemenea moþiune a venit de-abia acum o lunã, în urma atacurilor violente împotriva minoritãþilor creºtine din Nigeria, Irak ºi Egipt. Astfel, în ziua de 7 ianuarie, ministrul italian Frattini a trimis înaltului reprezentant al UE pentru politicã externã, Catherine Ashton, o scrisoare semnatã de miniºtrii de externe francez, Alliot-Marie, polonez, Sikorski, ºi maghiar, Martonyi, pentru a cere ca problema sã fie înscrisã pe ordinea de zi a reuniunii din 31 ianuarie.

Credinþa creºtinã este în prezent religia cea mai persecutatã din lume, a observat, la începutul lunii ianuarie, cardinalul Kurt Koch, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor. Doar în anul 2008, din cei circa 2,2 miliarde de creºtini din întreaga lume, 230 de milioane au fost victime ale discriminãrilor, ale samavolniciilor, ale ostilitãþilor violente ºi chiar ale unor reale persecuþii, toate acestea din cauza credinþei lor. Aceasta înseamnã cã 80% dintre persoanele persecutate în zilele noastre din cauza credinþei lor sunt creºtini.

Existã astãzi situaþii de persecuþie în Pakistan, în Irak (unde guvernul nu reuºeºte sã garanteze absolut siguranþa vieþii creºtinilor), în Arabia Sauditã (unde milioane de creºtini nu au posibilitatea de a participa la Liturghie), în Coreea de Nord (unde a avea o Sfântã Scripturã înseamnã condamnarea la moarte), în India, în China…

Sã ne amintim cã la 30 octombrie 2010, un atentat comis în catedrala din Bagdad (Irak) a costat viaþa a 58 de persoane, între care opt copii, zece femei ºi doi preoþi. La începutul lui 2011, un atentat comis de un kamikaze, în faþa unei biserici copte din oraºul egiptean Alexandria, s-a soldat cu 25 de morþi ºi aproape 100 de rãniþi din rândul credincioºilor care începeau sã iasã din clãdire dupã slujba de Anul Nou. Persecuþiile creºtinilor din Orientul Mijlociu i-a fãcut pe mulþi creºtini sã ia drumul exilului (populaþia creºtinã irakianã, de exemplu, se ridicã în prezent la 400.000, comparativ cu un milion ºi jumãtate cât numãra în anul 2003).

Sfântul Scaun a luat poziþie de fiecare datã. Dupã atentatul din Egipt, Benedict al XVI-lea a cerut în mod expres protejarea creºtinilor din aceastã þarã, ceea ce a fãcut ca autoritãþile egiptene sã se simtã lezate ºi sã cearã ambasadorului Egiptului la Vatican sã revinã în þarã pentru consultãri.

Pr. Cornel Cadar

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Sã cunoaºtem

Icoana Maicii Domnului Iniþiativa „Youcat”

în diecezã

elerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica, înP ceput în postul Crãciunului, continuã în diecezã. Dupã ce icoana a poposit în Iaºi, Bacãu, Barticeºti, Suceava ºi Soloneþu Nou, a venit rândul comunitãþii din Siret sã se bucure de prezenþa acesteia, în perioada 3-6 februarie. Icoana a fost primitã de pr. Irinel-Iosif Iosub ºi de credincioºii parohiei. La Liturghia de încheiere au participat PS Aurel Percã, numeroºi preoþi invitaþi, credincioºii parohiei, precum ºi toate persoanele consacrate din Decanatul de Bucovina, care au marcat Ziua Persoanelor Consacrate.

Urmãtorul loc în care a poposit icoana a fost Parohia Luizi-Cãlugãra. Prezenþa icoanei a coincis cu misiunile populare susþinute de pr. ªtefan Vacaru. Întâmpinarea icoanei a fost fãcutã miercuri, 9 februarie. Dupã ritualul de primire a urmat sfânta Liturghie prezidatã de PS Aurel Percã. Zilele de misiuni ºi prezenþa icoanei s-au încheiat cu sfânta Liturghie, urmatã de procesiunea în jurul bisericii.

Comunitatea din Rãducãneni a gãzduit icoana Maicii Domnului, în perioada 13-16 februarie. Duminicã seara a fost primitã icoana, moment la care a participat ºi PS Aurel Percã, împreunã cu alþi preoþi oaspeþi, înconjuraþi de o mulþime de credincioºi. Dupã celebrarea sfintei Liturghii a urmat o

Luizi-Cãlugãra

procesiune marianã cu lumânãri în jurul bisericii. În zilele urmãtoare s-au celebrat câte douã sfinte Liturghii, cu diferite teme, pentru bolnavi ºi pentru cei în suferinþã, pentru copiii ºi tinerii puºi sub ocrotirea Mariei, trãind virtuþile Mariei. În încheiere pr. Romuald Bulai, rector al sanctuarului, a insistat asupra ocrotirii ºi intervenþiei Mariei în viaþa familiei creºtine.

Icoana a ajuns în Parohia Bogata joi, 17 februarie, ºi a rãmas pânã duminicã, 20 februarie. Primirea a avut loc joi seara, dupã care s-a celebrat sfânta Liturghie ºi apoi s-a recitat sfântul Rozariu. Vineri ºi sâmbãtã s-au celebrat sfinte Liturghii cu predici în cinstea sfintei Fecioare. Duminicã, în ultima zi a ºederii icoanei în Bogata, a avut loc o sfântã Liturghie prezidatã de PS Aurel Percã, dupã care s-a fãcut o procesiune pe drumurile satului.

Icoana Maicii Domnului de la Cacica, în luna martie, va ajunge la Vãleni – Bacãu (3-6 martie), Moineºti (24-27 martie) ºi Oneºti Sfinþii Petru ºi Paul (31 martie – 3 aprilie).

10 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

Se intituleazã „Youcat”, are 300 de pagini ºi cuprinde adevãrurile de credinþã conþinute în Catehismul Bisericii Catolice. Cartea este adresatã noilor generaþii, fiind pregãtitã în vederea Zilei Mondiale a Tineretului de la Madrid 2011.

Realizatã sub formã de întrebãri ºi rãspunsuri ºi structuratã în patru secþiuni („Ceea ce credem”, „Celebrarea misterului creºtin”, „Viaþa în Cristos” ºi „Rugãciunea în viaþa creºtinã”), cu o prefaþã scrisã chiar de Benedict al XVI-lea, „Youcat” s-a nãscut în cadrul Conferinþei Episcopilor din Austria. Episcopii s-au gândit sã le punã la dispoziþie tinerilor o carte pe care sã o poarte cu ei în rucsac ºi care sã le vorbeascã despre credinþã în limbajul direct ºi vioi caracteristic vârstei lor.

Rod al muncii unei echipe de teologi, experþi ºi cateheþi ºi a unui numeros grup de tineri, „Youcat” a beneficiat de supervizarea internaþionalã a cardinalului Christoph Schönborn, arhiepiscop de Viena. Va fi publicatã cel puþin în ºapte limbi. În esenþã, „Youcat” este o traducere a Catehismului gânditã pentru cei foarte tineri. „Sper ca mulþi tineri sã se lase fascinaþi de aceastã carte”, este dorinþa exprimatã de Sfântul Pãrinte care observã: „Unele persoane îmi spun cã tineretul de astãzi nu este interesat de catehism; însã eu nu cred în aceastã afirmaþie ºi sunt sigur cã am dreptate”.

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Iosif Gabor P

reotul franciscan Iosif Gabor s-a nãscut la Tãmãºeni la 1 aprilie 1922 ºi a urmat studiile teologice, cu întrerupere, la Seminariile din Hãlãuceºti, Luizi-Cãlugãra ºi Oradea. A fost hirotonit la 8 decembrie 1954 la Oradea, activând apoi la catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti ºi în parohiile Adjudeni, Galaþi, Fãrcãºeni, Cotnari, Nisiporeºti, Frumoasa, Izvoare (IS), Luizi-Cãlugãra ºi Baraþi. A murit la 4 noiembrie 1988, fiind înmormântat la Luizi-Cãlugãra.

Pr. Iosif Gabor este autorul unei opere ºtiinþifice impresionante – circa 101 titluri de lucrãri – în care trateazã subiecte de istoria Bisericii Catolice din Moldova ºi Valahia. În anul 1949 a fost arestat de Securitate ºi deferit Tribunalului Militar Galaþi care l-a condamnat la patru ani de închisoare corecþionalã pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Motivul arestãrii era acela cã Securitatea îl bãnuia cã ar fi luat parte în anii 1948-1949 la difuzarea manifestului anticomunist redactat de organizaþia „Partizanii României Creºtine” din Sagna.

A fost încarcerat în penitenciarele din Bacãu, Galaþi ºi Poarta Albã. În anul 1957, Securitatea i-a deschis dosar de urmãrire informativã, deoarece îl suspecta de legãturi cu unii preoþi greco-catolici, dar ºi cu preoþi

romano-catolici din Roma (Italia), prin intermediul Legaþiei Italiei la Bucureºti. În perioada urmãtoare va fi acuzat de pãstrarea unor legãturi cu surori franciscane ºi cu grupul preoþilor din lotul de arestaþi Albert-Dãmoc-Budãu.

De asemenea, va fi acuzat cã l-a ajutat pe ep. Ioan Ploscaru, care deþinea literaturã religioasã („Predicile” lui Colombo, „Ordo” º.a.), ºi cã a redactat unele lucrãri de spiritualitate destinate preoþilor ºi mãicuþelor („Popas”, „Tu eºti preot în veci” º.a.).

Supravegherea informativã permanentã ºi teama de a fi arestat din nou l-a determinat pe pr. I. Gabor sã distrugã, prin ardere, unele manuscrise, inclusiv trei albume de fotografii. De asemenea, în anul 1962, pr. Gabor a fost anchetat în cazul procesului lotului Albert-Dãmoc-Budãu, iar un an mai târziu, Securitatea i-a închis dosarul individual pe motiv cã nu existau suficiente probe pentru a fi arestat.

Dosarul de urmãrire informativã a fost redeschis în anul 1979, în contextul izbucnirii scandalului legat de publicarea în Italia a unui articol în care era descrisã situaþia Bisericii Catolice din Moldova, pr. I. Gabor fiind suspectat – eronat – de a fi autorul articolului în cauzã. Totodatã, Securitatea era la curent cu faptul cã cel urmãrit întocmise în

perioada respectivã un dicþionar al localitãþilor catolice din Moldova, dar ºi numeroase monografii dedicate unor parohii catolice din Moldova ºi Valahia, lucrãri pe care securiºtii le etichetaserã iniþial drept „scrieri cu conþinut ostil la adresa orânduirii noastre socialiste”.

Din nou, dosarul va fi închis în anul 1985, datã la care aceiaºi securiºti trãgeau concluzia cã „scrierile pr. I. Gabor au un conþinut corect ºi se bazeazã pe realitatea istoricã”.

Privitor la faptul cã în timpul vieþii sale pr. I. Gabor nu ºi-a publicat lucrãrile istorice, se pare cã acest lucru a fost cauzat de propria sa decizie de a fi precaut, aºa cum rezultã dintr-un document din anul 1979 în care un ofiþer relata urmãtoarele: „Nu doreºte sã publice lucrãrile.

Scrierile sale sunt pentru posteritate!”. Aceeaºi atitudine de precauþie l-a determinat sã refuze întocmirea unei lucrãri dedicate preoþilor catolici care au suferit prigoana închisorilor comuniste.

Dr. Dãnuþ Doboº

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Ioan Paul al II-lea Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaþiei Cauzelor Sfinþilor, vorbeºte într-un interviu despre procesul de beatificare a papei Ioan Paul al II-lea. Prezentãm în continuare o parte a acestui interviu realizat de Nicola Gori.

Cauza de beatificare s-a încheiat aproape în timp record.

Rapiditatea nu a fost în dauna rigorii ºi acurateþei, nu atât procedurale, cât mai ales în posibila judecatã a unui personaj complex?

Este adevãrat cã a fost foarte rapidã cauza, însã a avut douã facilitãri. Prima a fost faptul cã Benedict al XVI-lea a acordat imediat dispensa de cei cinci ani de aºteptare stabiliþi. Deci cauza a început aproape imediat dupã moartea lui Ioan Paul al II-lea. A doua a fost un fel de linie preferenþialã: având derogarea, cauza a fost fãrã o listã de aºteptare în faþã, motiv pentru care a putut sã înainteze fãrã impedimentul altor proceduri aflate în desfãºurare. Acurateþea, care a fost maximã, s-a unit cu o mare atenþie, o mare profesionalitate din partea postulaturii în pregãtirea aºa-numitei Positio, cu privire la exercitarea eroicã a virtuþilor ºi cu privire la viaþã ºi în pregãtirea rãspunsurilor la eventuale obiecþii, motiv pentru care, la 19 decembrie 2009, papa a putut sã semneze decretul despre virtuþile eroice. Apoi a început examinarea minunii.

Minunea a fost studiatã cu mare atenþie ºi pentru cã asupra ei exista o mare presiune mediaticã. Medicii, fie francezi, fie italieni, nu au grãbit în nici un fel timpii ºi au supus totul la o aprofundare atentã.

Care

a fost minunea? În mod specific e vorba de vindecarea de boala Parkinson a sorei franceze Marie Simon Pierre Normand, cãlugãriþã din Institut des Petits Soeurs des Maternités Catholiques.

Boala i-a fost diagnosticatã în anul 2001 de medicul curant ºi apoi de alþi specialiºti. Sora a primit îngrijirile respective, care, desigur, în loc sã o vindece îi atenuau doar în parte durerile. La vestea morþii papei Wojtyla, sora Marie ºi surorile din institut au început sã invoce mijlocirea lui pentru vindecare.

La 2 iunie 2005, obositã ºi oprimatã de dureri, cãlugãriþa a manifestat superioarei intenþia de a fi scutitã de munca profesionalã de infirmierã. Însãºi superioara a invitat-o sã se încreadã în mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea ºi sã se roage. Sora a petrecut o noapte liniºtitã. La trezire s-a simþit vindecatã. Au dispãrut durerile ºi nu simþea nici o înþepenire în articulaþii.

Era ziua de 3 iunie 2005, solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus. Sora Marie a întrerupt imediat tratamentele ºi a mers la medicul curant care a constatat vindecarea.

Ce se poate rãspunde celor care ridicã obiecþii cu privire la oportunitatea unei beatificãri aºa de rapide a unui pontif?

Nu e vorba de o beatificare rapidã. Itinerarul a respectat

12 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

toate capcanele procesului, aºa cum sunt aplicate ºi la celelalte cauze. Facilitãrile despre care vorbeam înainte au permis aceastã accelerare a itinerarului.

Cred cã a fost oportun, pentru cã valul de emoþie trezit înlãuntrul ºi în afara Bisericii, datoritã morþii lui Ioan Paul al II-lea, a revelat cã lumea privea la acest papã cu o simpatie ºi o iubire extraordinare.

Care este exemplul deosebit de sfinþenie pe care Ioan Paul al II-lea l-a lãsat Bisericii ºi societãþii contemporane? În mod esenþial a lãsat douã atitudini. Prima este o mare credinþã în prezenþa lui Dumnezeu în istorie, pentru cã întruparea este eficace, învinge rãul: harul prezenþei euharistice a Domnului depãºeºte toate barierele ºi regimurile antiumane. Karol Wojtyla a trãit regimurile nazist ºi comunist ºi a vãzut implozia ºi distrugerea amândurora.

A doua atitudine este marele sãu spirit misionar. Cãlãtoriile papei erau activitate misionarã adevãratã ºi proprie. Ajungea pânã la marginile pãmântului pentru a vesti evanghelia lui Cristos.

Traducere de Mihai Patraºcu

Construcþii în diecezã

O nouã bisericã în Satul Nou (Bacãu) ocalitatea Satu Nou este componenta cea mai mare L a comunei Pârgãreºti, judeþul Bacãu, situatã pe dealurile din dreapta râului Trotuº, la jumãtatea drumului judeþean 116, care leagã oraºul Târgu Ocna de comuna Oituz (Grozeºti). Satul se face cunoscut, în documentele vremii, pentru prima datã în anul 1850 cu 151 de credincioºi.

Comunitatea numãrã în prezent 470 de case: 349 de familii întregi ºi 121 de vãduvi, cu 1.631 de suflete.

Parohia „Sfântul Mihai” a luat fiinþã prin decretul episcopal nr. 1984/7 aprilie 1968.

Pânã la aceastã datã localitatea era filiala Parohiei Oituz. Biserica veche a satului a fost construitã în anul 1890, dar din vestigiile din lemn ºi lut, nu mai poate fi vãzut nimic astãzi. Dupã Primul Rãzboi Mondial, credincioºii au ridicat o bisericã din cãrãmidã, însã nici despre ea nu sunt prea multe date. În primele zile din luna iunie 2002, în timpul sãpãturilor pentru biserica nouã, s-a descoperit în fundaþia veche a bisericii un document datat la 2 iulie 1925, care lumineazã cercetãrile noastre istorice. La acea datã, în prezenþa primarului comunei Bogdãneºti ºi a unei mulþimi de sãteni evlavioºi, decanul de Trotuº, pr. Nazareno Cipolloni, împreunã cu parohul de Oituz, pr. A. Florea, au sfinþit piatra de temelie a bisericii din Satu Nou, cu hramul Sfântul Mihail Arhanghelul. În acei ani comunitatea numãra 125 de gospodãrii, eforturile au fost mari, unii au vândut câmpuri ºi vite

pentru construirea bisericii, iar meºterii care au condus lucrãrile erau veniþi din Italia. Biserica avea lungimea de 28 m, lãþimea de 13 m, iar turnul la vârful crucii 32 m.

Timpurile au fost vitrege, a trecut al Doilea Rãzboi Mondial, au fost cutremure, au fost perioade triste de încercare, dar ºi timpuri frumoase ºi rodnice pentru credinþa oamenilor din aceste locuri, unii au suferit mult pentru credinþã, dar în toate acestea se verificã sufletul ºi inima celor puternici în credinþã. Credinþa înaintaºilor se vede foarte bine în încercarea actualã de zidire a bisericii noi.

Dupã anul 1990 expertiza de specialitate a arãtat nesiguranþa zidurilor: crãpãturi pronunþate (se vedea prin perete), fisuri la ferestre ºi în fundaþie, din tavan cãdea tencuiala ºi în timpul celebrãrilor, iar turnul era înclinat, cu o deviaþie la vârf de peste 1,5 m. În toamna anului 1998, împreunã cu credincioºii am solicitat un proiect de bisericã nouã.

Viorica Novac, arhitect, a realizat proiectul, însã am trãit amânãri succesive din cauza lipsurilor. În primãvara anului 2002 am obþinut autorizaþie de demolare ºi autorizaþie de construcþie. Credincioºii au contribuit atât financiar, cât ºi cu zile de muncã. Am fost foarte uniþi ºi pânã la sfârºitul anului 2002, fundaþia era deja turnatã. În anii urmãtori am ridicat puþin câte puþin zidurile bisericii noi.

Am fost ajutaþi de vizitele, încurajãrile ºi binecuvântãrile episcopilor noºtri ºi de generozitatea

câtorva persoane din þarã ºi strãinãtate. Acum, dupã nouã ani de muncã, biserica este ridicatã ºi acoperitã, izolatã ºi tencuitã, ferestrele sunt montate ºi lucrãm la interior. Dimensiunile bisericii sunt proporþionale cu numãrul credincioºilor: 40 m lungime, 20 m lãþime ºi 55 m înãlþime.

Suntem conºtienþi cã resursele noastre umane ºi financiare sunt limitate, iar zidirea unei biserici e opera cerului, concretizatã ºi fãcutã vizibilã ºi prin credinþa noastrã. Avem încredere cã Dumnezeu va finaliza lucrarea sa ºi prin slãbiciunea mâinilor noastre. Pe lângã munca de ridicare a bisericii din cãrãmidã, continuãm eforturile pentru Biserica vie a sufletelor. Cerem zilnic de la Dumnezeu, prin mijlocirea sfinþilor noºtri patroni, ca lucrãrile sã fie binecuvântate, iar cei de bunãvoinþã sã obþinã mulþumirea sufleteascã pentru eforturile depuse.

Pr. Serafim Romila

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Ajutaþi-mã sã vã ajut! opiii noºtri nu ºtiu sã facã altceva decât sã stea în C faþa calculatorului! Abia veniþi de la ºcoalã, cu aceleaºi haine, fãrã sã mãnânce neapãrat ceva, aruncã ghiozdanul la întâmplare ºi se aºazã la calculator. Eu nu ºtiu ce fac, pentru cã nu mã pricep, dar îi simt cã nu sunt bine!

De când le-am cumpãrat calculatorul nu mai am cu cine vorbi; nu mã mai ajutã ºi nu mã mai ascultã nimeni. În schimb am liniºte. Nu se mai ceartã între ei, nu mai þipã unul la altul.

Dar poate fi acesta un câºtig?

E ca ºi cum aº fi de una singurã în casã. Doar soþul mai rupe tãcerea când îmi povesteºte cu haz ceea ce s-a întâmplat la serviciu pe parcursul zilei.

Ceea ce mã înspãimântã însã cel mai mult la copiii noºtri nu e atât calculatorul în sine sau faptul cã petrec mult timp în faþa lui, ci lipsa de perspectivã. Ce viitor pot avea în condiþiile în care propriu-zis nu fac altceva decât sã miºte sãgeata aceea în stânga ºi în dreapta pe monitor, sã intre pe diverse situri, sã joace tot felul de jocuri etc.? Întrebarea mi-am pus-o într-una dintre zile când l-am rugat pe bãiatul mai mare sã ducã gunoiul la tomberon. „Unde e tomberonul”, m-a întrebat el nevinovat? „Cum, unde e tomberonul? Tu nu ai mai fost pânã acum la tomberon?” „Nu, mi-a rãspuns sec. Tu ai dus mereu gunoiul. De unde sã ºtiu eu unde trebuie sã-l duc?”

L-am chemat pe cel de-al doilea copil ºi i-am fãcut cunoscutã aceeaºi rugãminte. „Sã-l ducã fratele mai mare, a replicat el, eu

nu ºtiu unde trebuie dus”. Cu alte cuvinte, acelaºi rãspuns!

Trebuia sã mã înspãimânt, nu atât de lipsa lor de voinþã în a face un gest simplu, dar pentru cã ei, deºi mari, nu ºtiau nici mãcar unde este tomberonul.

Iar vina era a mea, e sigur! „Bine, le-am spus, duc eu gunoiul la tomberon, voi, în schimb, aranjaþi-vã cãmãºile pe umeraº ºi puneþi-le în dulap”.

La întoarcere însã am constatat cã nu au fãcut nimic din ceea ce le-am spus, motivându-mi din nou cã nu ºtiau de unde sã ia umeraºul. Aceasta a pus capac!

Nu ei erau vinovaþi, ci noi, pãrinþii lor, pentru cã mereu ne-am spus „Sunt copii! O sã facã ei de toate când vor fi mari!” Dar cum sã facã de toate când vor fi mari dacã de mici noi nu-i punem sã facã nimic?

Nici la Liturghia de duminicã nu-i îndemnam sã meargã, lãsând-o la latitudinea lor. „O sã aleagã ei dacã sã meargã sau nu”, mi-am spus în ignoranþa mea!

Dar faptul cã nu ºtiau unde este tomberonul, asta, mai mult decât m-a iritat, m-a intrigat. Era vina mea ºi a soþului, pentru cã noi i-am obiºnuit astfel, de aceea, tot noi trebuia sã intervenim pentru a schimba mãcar ceea ce mai era posibil.

Am aºteptat sã revinã de la serviciu, am discutat împreunã cele întâmplate, apoi am decis.

Nimic nu mai trebuia sã fie ca înainte. Calculatoarele trebuiau deschise doar dacã se fãcea dovada necesitãþii cãutãrii vreo unui material legat de ºcoalã.

Copiii au fost implicaþi în mod direct în bunul mers al familiei:

14 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

ajutau la fãcut curat, la pregãtit cina, pentru cã la prânz erau la ºcoalã, fãceau cumpãrãturile de rigoare ale casei, iar duminica, cu toþii am început sã mergem la Liturghie. Aºa cum hrana materialã nu era o opþiune, la fel trebuia sã devinã ºi hrana sufleteascã.

Treptat mi-am dat seama cât de important e ca, încã de mici, copiii sã fie implicaþi în bunul mers al casei ºi al familiei. Doar aºa îºi pot pune în practicã înclinaþiile naturale spre o meserie ºi îºi pot educa în sens pozitiv caracterul. Astfel învaþã cã în viaþã se poate întâmpla sã ºi greºeºti ºi mai ales cã trebuie sã ceri iertare dacã ai greºit.

Astfel învaþã respectul pentru pãrinþi, pentru educatori, dar ºi respectul de sine. Învaþã cã, având un trup, vin de la cineva care i-a ajutat sã intre în aceastã lume ºi care i-a iubit cu o iubire infinitã. În acest fel ºi noi ca pãrinþi, pe lângã ajutorul pe care îl putem avea din partea lor, îi pregãtim pentru viitor, un viitor care, mai ales în condiþiile de astãzi, pare atât de incert.

Dar dacã toþi pãrinþii ar înþelege ceea ce am înþeles noi… ºi anume strigãtul nestrigat al copiilor noºtri: „Ajutaþi-ne sã vã ajutãm!”, atunci sunt convinsã cã ºi viitorul lor, ca ºi al nostru, ar fi altfel. (Eugenia) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducerea de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Tatãl lui, cuprins de un vis duios la amintirea rãposatului, rãmase câteva minute þintuit locului ºi mai vorbea despre el, fãrã a observa, cã bãiatul era ocupat acum cu altceva. A fost trezit din visul lui, de întrebarea pe care i-a pus-o Gotfrid, care muºcase dintr-o nucã cu coaja verde ºi se chinuia sã scoatã miezul din ea, dar nu reuºea: – Tatã, de ce a închis Dumnezeu miezul cel plãcut de nucã în douã coji: una amarã ca fierea ºi alta tare ca piatra?

– Scumpul meu Gotfrid, a spus tatãl, bunul Dumnezeu a voit sã ne dea prin aceasta o învãþãturã înþeleaptã. El a voit sã pãstreze cât mai bine posibil acest miez preþios într-o coajã tare, din care apoi sã poatã creºte un splendid copac. Dacã miezul n-ar avea aceastã coajã tare, nuca pusã în pãmânt ar putrezi, ori ar fi mâncatã de

Tatãl s-a suit apoi în nuc ºi a început sã scuture creangã cu creangã. Gotfrid, plin de bucurie, culegea nucile care cãdeau ca ploaia ºi le punea în coº. Nu mai þinea seama cã-l lovea câte una, când în spinare, cum stãtea aplecat la strâns, când în cap, atunci când se ducea cu poala de nuci la coº. De la o vreme însã ploaia de nuci, cum îi zicea el, a devenit prea primejdioasã, cãci, îndesându-se, se îndesau ºi loviturile pe spatele ºi pe capul lui. De aceea, bãiatul s-a gândit sã se retragã mai la o parte de sub copac ºi sã strângã nucile ce cãdeau mai pe margine. Îndatã ce umplea un coº, alerga iute la barcã, deºerta nucile din el ºi dãdea fuga iar la copac, unde nu mai dovedea sã strângã.

– Cum se va bucura mama, striga bãiatul la tatãl sãu, când va vedea cã am adus atâtea nuci acasã! ªi ce mai veselie pe fraþi ºi surori, când vor da cu ochii de ele! Mã bucur ºi eu de pe acum de bucuria lor. Într-adevãr, nu existã bucurie mai mare, decât fãcând altora bucurie!

gândacii ºi de viermii care sunt în pãmânt. Iar coaja dinafarã o apãrã pe cea dinãuntru, pânã ce se întãreºte, ca sã poatã apãra bine miezul ºi, astfel, sã nu fie mâncat de ºoareci ºi alte gângãnii stricãtoare. De la nucã mai putem trage ºi urmãtoarea învãþãturã: Dumnezeu a voit sã ne arate cum trebuie sã privim noi amãrãciunile ºi necazurile în lumea aceasta. Aºa cum nu dispreþuim ºi nu respingem miezul de nucã din coaja cea amarã ºi tare, ci-l considerãm ca o bunãtate lãsatã de Dumnezeu pe pãmânt, tot aºa trebuie sã privim ºi necazurile ºi suferinþele.

Ce e drept, dacã ne aruncãm ochii asupra lor, la prima vedere, ni se par amare ºi aspre; dar dacã stãm sã le privim mai cu de-amãnuntul, vedem cã ele ne aduc foloase ºi binecuvântãri plãcute, uneori sunt chiar 2. Furtuna Pe când Gotfrid ºi cu tatãl lui trebuincioase. erau astfel ocupaþi în pãdurea de pe insulã cu strânsul nucilor, nu au observat cã din cealaltã parte a insulei se ridicau nori groºi, prevestitori a furtunã.

Gotfrid, tocmai ce a ajuns la barcã cu un coº de nuci, a rãsturnat nucile în barcã ºi se minuna cât de multe a adunat, când deodatã a izbucnit o vijelie îngrozitoare, ce apleca tot mai mult copacii cu vârfurile pânã la pãmânt ºi ridica valurile mãrii cât munþii. Un curent ºi un val puternic a izbit luntrea ºi a rupt funia, cu care era priponitã ºi ¾ martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre Miercurea Cenuºii

¾

„Miercurea Cenuºii era miercurea dinaintea Joii Sfinte. Dar pentru cã ceea ce se întâmplã începând cu Joia Sfântã pânã în Duminica Învierii, e atât de mãreþ, iar oamenii nu aveau timp suficient sã mediteze, Biserica a pus între aceste douã zile alte patruzeci ºi le-a numit Postul Mare” (Florin, 10 ani). „La Miercurea Cenuºii, acceptând cenuºa pe cap, oamenii recunosc cã sunt pãcãtoºi” (Celina, 9 ani). „Cenuºa este semnul umilinþei” (Irina, 8 ani).

O sorã i-a întrebat pe copii la catehezã: „Pentru ce în ziua de Miercurea Cenuºii primim

cenuºã pe cap?”. Ioana (9 ani), a rãspuns: „Ca sã ne curãþãm de pãcate!”

Aurelian (9 ani), care era lângã ea, a replicat: „Da, ne curãþãm de pãcate ºi ne murdãrim de cenuºã pe cap ºi pe haine... cã mie mi-a curs într-un an ºi pe haine”. „Cu Miercurea Cenuºii începe Postul Mare, iar cu cenuºa începe convertirea” (Adriana, 10 ani). „Miercurea Cenuºii e zi de post ºi abstinenþã, când nu mâncãm carne ºi dulciuri din iubire pentru Isus” (Daniel, 9 ani). „La Miercurea Cenuºii eu iau cenuºã ºi-i duc ºi bunicului

i-a fãcut vânt în largul mãrii, purtând-o ca pe o coajã de nucã, cu Gotfrid cu tot.

Gotfrid îngrozit, striga cât îl þinea gura. Tatãl lui speriat, a alergat într-un suflet la mal; dar luntrea cu bãiatul erau de acum departe. Marea înfuriatã mugea îngrozitor ºi ridica valuri uriaºe.

Mica barcã plutea când pe deasupra vreunui val, când aluneca printre valuri ca o zvârlugã. În scurt timp, tatãl nu mai putea vedea aproape nimic lãmurit, doar din când în când mai zãrea pe bãiat ridicându-ºi mâinile spre cer; dar glasul lui nu-l mai putea auzi din cauza vaerului copacilor ºi a mugetului valurilor. Curând cerul era acoperit de nori groºi, ºi o negreaþã ca bezna nopþii, de nepãtruns, s-a lãsat deasupra mãrii.

Doar fulgerele scânteietoare cãdeau cu tunet asurzitor în valurile mãrii ºi luminau din când în când norii de plumb ºi valurile înspumegate.

Doar aºa mai putea bietul tatã sã-ºi mai zãreascã fiul, care stãtea neîncetat cu mâinile ridicate spre cer, în rugãciune. Rugãciunea i-a mai rãmas ca unicã scãpare, într-o primejdie atât de ameninþãtoare, când vedea moartea cu ochii.

O ploaie torenþialã se lãsa ca o perdea groasã între tatã ºi fiu ºi le închise zarea. Ei nu se mai puteau vedea acum deloc.

Nemângâiatul tatã a scos un strigãt de durere, ca un leu rãnit de moarte ºi a cãzut ghem sub o salcie, fãrã a-ºi mai da seama de cele ce se petrec în jurul lui. Leºinase.

16 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

care este bolnav acasã. El mereu spune cã, alãturi de Isus, duce crucea suferinþei mai uºor” (Alina, 10 ani). „În ziua de Miercurea Cenuºii, Biserica începe Calea crucii alãturi de Isus” (Ionuþ, 9 ani). „În Miercurea Cenuºii trebuie sã ardem tot ceea ce nu-i place lui Isus sã vadã la noi” (Ana-Maria, 10 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Când ºi-a venit în fire, era de acum searã. Neavând barcã, a fost nevoit sã rãmânã peste noapte în insulã, singur cuc. În timpul acesta soþia ºi copiii erau foarte neliniºtiþi acasã.

Când biata femeie a vãzut cã izbucneºte furtuna ºi cã insula dispãruse în dosul perdelei de ploaie, s-a adresat copiilor, galbenã precum ceara: – Copii, rugaþi-vã bunului Dumnezeu, ca aceastã furtunã sã nu surprindã în largul mãrii pe tatãl ºi pe fratele vostru. Dacã s-ar întâmpla aºa ceva, Doamne, fereºte! ar fi ceva groaznic.

Ea s-a aºezat în genunchi în mijlocul copilaºilor ºi toþi cu mâinile împreunate se rugau preasfintei Fecioare, steaua mãrii, ca sã apere de nenorocire pe cei dragi. (va urma)

PENTRU TINERI

Oricine iubeºte (cu adevãrat) este nãscut din Dumnezeu e vorbeºte mult ºi în diferite feluri despre dragoste.

S În limbajul tinerilor sunt multe expresii care ating aceastã realitate, mass-media este plinã de referinþe la acest „concept”, începând de la o banalã publicitate ºi pânã la talk-show-rile de „specialitate”. Din pãcate asistãm la o banalizare a unei „minuni” care este de origine divinã ºi care are menirea de a aduce fericirea în viaþa omului.

Ceea ce de unii, în mod eronat, este numit iubire, aduce mai multã suferinþã decât multe alte tragedii. Uneori se pare cã asistãm la o junglã a relaþiilor, în special între bãrbaþi ºi femei.

Cu toate acestea mulþi tineri, mai mulþi decât se crede, viseazã la iubirea adevãratã ºi doresc sã o trãiascã din plin.

Iubirea adevãratã vine de la Dumnezeu ºi cel care iubeºte este nãscut din Dumnezeu. Sfântul evanghelist Ioan spune atât de frumos ºi profund: „Iubiþilor, sã ne iubim unii pe alþii pentru cã iubirea este de la Dumnezeu ºi oricine iubeºte este nãscut din Dumnezeu ºi-l cunoaºte pe Dumnezeu… Noi am cunoscut ºi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faþã de noi. Dumnezeu este iubire ºi cine rãmâne în iubire rãmâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el… Noi iubim pentru cã el ne-a iubit mai întâi” (1In 4,7-8.16.19-20).

Dacã se porneºte de la aceastã premisã existã toate ºansele

ca o relaþie de iubire sã fie adevãratã, sincerã ºi înãlþãtoare.

Dacã nu se conºtientizeazã faptul cã iubirea nu este o „invenþie” umanã, cã nu este o cucerire personalã ºi nu poate fi înþeleasã dupã propriul plac, atunci existã riscul de a fi instrumentalizatã, de a face din ea ceea ce doreºte egoismul fiecãrei persoane.

Considerând ceea ce am spus pânã acum, este evidentã o concluzie: nimeni nu poate sã iubeascã cu adevãrat o persoanã dacã nu îl iubeºte pe Dumnezeu. Papa Benedict al XVI-lea explicã foarte clar lucrul acesta în Enciclica Deus caritas est: „Întâlnirea cu manifestãrile vizibile ale iubirii lui Dumnezeu poate sã trezeascã în noi un sentiment de bucurie, care se naºte din experienþa de a fi iubit de cineva. Dar aceastã întâlnire implicã ºi voinþa noastrã ºi inteligenþa noastrã. Recunoaºterea lui Dumnezeu cel viu este o cale spre iubire ºi da-ul voinþei noastre în faþa voinþei sale uneºte inteligenþa, voinþa ºi sentimentul în actul totalizator al iubirii”. Iubirea lui Dumnezeu deschide calea spre iubirea aproapelui, pentru cã atunci când îl iubesc pe Dumnezeu ºi mã las iubit de el, continuã Sfântul Pãrinte, „învãþ sã privesc cealaltã persoanã nu doar cu ochii ºi sentimentele mele, ci în perspectiva lui Isus Cristos. Prietenul sãu este prietenul meu. Dincolo de aparenþa exterioarã a celuilalt,

se iveºte aºteptarea sa interioarã pentru un gest de iubire, pentru un gest de atenþie... Eu vãd cu ochii lui Cristos ºi pot sã dãruiesc celuilalt mult mai mult decât lucrurile exterioare care îi sunt necesare: pot sã-i dãruiesc privirea dragostei de care are nevoie. Aici se aratã interacþiunea necesarã dintre iubirea lui Dumnezeu ºi iubirea aproapelui…”.

Tot ceea ce am spus pânã acum pare sã fie foarte filozofic sau foarte teoretic, dar dacã ne asumãm curajul de a analiza modul nostru de a iubi, ne dãm seama cã trebuie sã dãm rãspunsul la întrebarea: De unde porneºte iubirea mea? Ce cautã? Unde vrea sã ajungã? Dacã gãsim aceste rãspunsuri evitãm sã fie banalã sau chiar distrugãtoare ceea ce numim noi „iubire”.

Pr. Felix Roca

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Cum sã te rogi (I) ã întrebi: de ce sã mã rog? Îþi rãspund: pentru a trãi.

M Da, pentru a trãi cu adevãrat trebuie sã ne rugãm. De ce? Pentru cã a trãi înseamnã a iubi: o viaþã fãrã iubire nu este viaþã.

Este singurãtate fãrã conþinut, închisoare ºi tristeþe.

Trãieºte cu adevãrat doar cel care iubeºte ºi iubeºte doar cel care se simte iubit, atins ºi transformat de iubire. Aºa cum planta nu înfloreºte dacã nu ajung la ea razele soarelui, tot aºa ºi inima noastrã nu se deschide spre viaþa adevãratã ºi deplinã dacã nu este atinsã de iubire.

Aºadar, iubirea se naºte din întâlnire ºi trãieºte din întâlnirea cu iubirea lui Dumnezeu, cea mai mare ºi mai adevãratã dintre toate iubirile posibile, ba chiar iubirea care este dincolo de orice definiþie a noastrã ºi de orice posibilitate a noastrã.

Rugându-ne, ne lãsãm iubiþi de Dumnezeu. De aceea, cine se roagã trãieºte, în timp ºi în veºnicie. Iar cine nu se roagã? Cine nu se roagã riscã sã moarã în interior, deoarece îi va lipsi mai devreme sau mai târziu aerul pentru a respira, cãldura pentru a trãi, lumina pentru a vedea, hrana pentru a creºte ºi bucuria pentru a da un sens vieþii. Îmi spui: dar eu nu ºtiu sã mã rog! Mã întrebi: cum sã mã rog? Îþi rãspund: începe sã dai puþin din timpul tãu lui Dumnezeu. La început, important nu va fi ca acest timp sã fie mult, ci ca tu sã i-l dai cu fidelitate.

Fixeazã tu însuþi un timp pe care sã i-l dai zilnic Domnului ºi dã-i-l cu fidelitate, în fiecare zi, atunci când simþi cã poþi face

acest lucru ºi atunci când simþi cã nu-l poþi face.

Cautã un loc liniºtit, unde, pe cât posibil, sã fie vreun semn care sã-þi aminteascã de prezenþa lui Dumnezeu. Reculege-te în tãcere: invocã-l pe Duhul Sfânt, ca el sã fie cel care sã strige în tine „Abba, Tatã!”. Dã-i lui Dumnezeu inima ta, chiar dacã este zbuciumatã: nu te teme sã-i spui totul, nu doar dificultãþile tale ºi durerea ta, pãcatul tãu ºi incredulitatea ta, ci ºi rebeliunea ta ºi protestul tãu, dacã le simþi în interior. Toate acestea, pune-le în mâinile lui Dumnezeu: aminteºte-þi cã Dumnezeu este Tatã – Mamã în iubire, care primeºte totul, iartã totul, lumineazã totul, mântuieºte totul.

Ascultã tãcerea sa: nu pretinde sã obþii rãspunsuri repede.

Persevereazã. Asemenea profetului Ilie, înainteazã în deºert spre muntele lui Dumnezeu: ºi când te vei fi apropiat de el, nu-l cãuta în vânt, în cutremur sau în foc, în semnele puterii sau ale mãreþiei, ci în glasul tãcerii pãtrunzãtoare (cf. 1Rg 19,12). Nu pretinde sã-l prinzi pe Dumnezeu, ci lasã-l sã intre în viaþa ºi în inima ta, sã-þi atingã inima, ºi sã-l poþi contempla chiar ºi din spate numai. Ascultã glasul tãcerii sale.

Ascultã cuvântul sãu de viaþã: deschide Biblia, mediteaz-o cu iubire, permite-i cuvântului lui Isus sã vorbeascã în inima inimii tale; citeºte psalmii, unde vei gãsi exprimat tot ceea ce ai vrea sã-i spui lui Dumnezeu. ªi dupã ce vei fi ascultat cuvântul lui Dumnezeu, înainteazã încã mult pe cãrãrile tãcerii, lãsând ca Duhul

18 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

sã fie cel care sã te uneascã cu Cristos, Cuvântul Tatãlui.

Lasã ca Dumnezeu-Tatãl sã fie cel care sã te plãsmuiascã cu ambele sale mâini, Cuvântul ºi Duhul Sfânt. La început, va putea sã-þi parã cã timpul pentru toate acestea este prea lung, cã nu trece niciodatã: persevereazã cu umilinþã, dându-i lui Dumnezeu tot timpul pe care reuºeºti sã i-l dai, însã niciodatã mai puþin de atât cât ai stabilit cã îi poþi da în fiecare zi.

Vei vedea cã de la o întâlnire la alta fidelitatea ta va fi premiatã ºi îþi vei da seama cã încet-încet gustul rugãciunii va creºte în tine, ºi ceea ce la început þi se pãrea un lucru la care nu poþi ajunge va deveni tot mai uºor ºi mai frumos. Vei înþelege atunci cã ceea ce conteazã nu este sã ai rãspunsuri, ci sã te pui la dispoziþia lui Dumnezeu: ºi vei vedea cã tot ceea ce vei aduce în rugãciune va fi puþin câte puþin transformat.

Astfel, atunci când vei veni sã te rogi cu inima zbuciumatã, dacã vei persevera, îþi vei da seama cã dupã ce te vei ruga îndelung nu vei gãsi rãspunsuri la întrebãrile tale, ci întrebãrile înseºi se vor topi ca zãpada la soare ºi în inima ta va intra o pace adâncã: pacea de a fi în mâinile lui Dumnezeu ºi de a te lãsa condus cu docilitate de el. (va urma) Ep. Bruno Forte (Traducere de Anton Ivanov)

Butea

Tablete spirituale

Ziua Tineretului

Rãtãciri axiologice

nul acesta Ziua Tineretului la nivel diecezan va avea A loc la Butea, în ziua de 1 mai.

Tema stabilitã de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea este: „Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos, tari în credinþã” (cf. Col 2,7). În vederea acestei sãrbãtori Oficiul pentru Pastoraþia Tinerilor, Copiilor ºi Asociaþiilor lanseazã douã concursuri ce se adreseazã tinerilor din diecezã.

Concurs pentru imn Pot participa la concurs acele creaþii care respectã urmãtoarele criterii: melodia ºi versurile trebuie sã fie originale ºi sã facã referinþã la tema Zilei Mondiale a Tineretului din acest an; melodia trebuie sã fie dinamicã ºi sã poatã fi uºor de cântat; imnul trebuie sã conþinã un refren ºi minim trei strofe.

Autorul/autorii imnului desemnat câºtigãtor vor trebui sã asigure interpretarea acestuia pe întreg parcursul Zilei Tineretului.

Concurs pentru logo Logo-ul trebuie sã respecte urmãtoarele cerinþe: trebuie sã facã referinþã la tema Zilei Mondiale a Tineretului din acest an ºi sã conþinã ºi înscrisul „Ziua Tineretului Butea 2011”; sã fie uºor de reprodus atât în format color, cât ºi în format alb-negru; sã fie o creaþie în totalitate originalã, fãrã a prelua elemente ale altor logo-uri; sã fie însoþit de o explicaþie de 100-150 de cuvinte.

ste uºor sã vorbeºti de crizã (în general ºi chiar nedeE finit), sã dai vina pe sistem, pe Ziua Tineretului Cleja „Sfântul Marcu” (5 mai 2010)

Creaþiile care participã la aceste concursuri trebuie sã fie trimise în format electronic (CD, DVD, e-mail) ºi sã fie însoþite de numele ºi prenumele autorului melodiei ºi versurilor, respectiv al logo-ului, precum ºi de adresa de contact.

Melodia câºtigãtoare va deveni imnul oficial al Zilei Tineretului de la Butea, iar logo-ul câºtigãtor va deveni logo-ul oficial al aceleiaºi manifestãri. Atât imnul câºtigãtor cât ºi logo-ul vor fi premiate cu 50 de euro.

Melodiile ºi logo-urile care vor participa la concurs trebuie sã fie trimise pânã la data de 15 martie 2011 la urmãtoarea adresã: pr. Felix Roca, Str. Sãrãrie, 134, 700116 Iaºi; email: pr.felixroca@gmail.com; ziuatineretului@gmail.com.

Alte detalii pot fi obþinute ºi la numerele de telefon: 0741/501481, 0769/288978.

Totodatã se aºteaptã propuneri de momente spirituale care sã dispunã tinerii participanþi la o trãire intensã a acestei zile, cât ºi momente artistice care sã facã parte din Festivalul tinerilor. Orice propunere, idee sau colaborare pentru ca Ziua Tineretului sã fie o sãrbãtoare frumoasã, cu o trãire spiritualã intensã, este binevenitã!

Pr. Felix Roca

societate ºi chiar pe toatã lumea. E mai comod sã pozezi în victimã decât sã accepþi partea de responsabilitate în acest sens, uneori chiar hotãrâtoare. Dacã ai face-o, ai putea porni pe calea convertirii. Pentru aceasta însã este nevoie de o analizã covârºitoare.

Ce-ar fi sã recunoºti cã mintea ºi inima îþi bântuie prin hãþiºuri de valori false sau nonvalori? Poate cã în bagajul tãu de acasã mai dãinuie, strivite sub maldãrul de îngrãmãdiri inutile, acele valori creºtine care þi-au fost transmise cu dragoste ºi spirit de credinþã. Iar una dintre aceste valori autentice este cu siguranþã ideea (dar ºi experienþa) sãnãtoasã de familie. Familia, care începe în mod sacramental, ºi nu surogatul (ca sã nu-i spunem adunãtura) peste care sã fie aplicat sau nu, de dragul unei manifestãri mondene, fie ºi sacramentul Cãsãtoriei.

Sacralitatea unor astfel de valori nu este ceva convenþional, acolo. Ea þine de voinþa ºi de orânduirea divinã. Iar orice convertire trebuie sã fie orientatã spre (ºi raportatã la) aºa ceva.

Iatã de ce nu ajunge un fel de cârpealã. Cu atât mai puþin, ba chiar inacceptabil,... pretextul pecetluirii (vai!) printr-un amestec al harului peste pãcat.

Pr. Cristian Chinez

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni Un proiect al Centrului Misionar Diecezan

Cutia speranþei P

ostul Mare este un timp în care Biserica aduce în centrul atenþiei convertirea, renunþarea, rugãciunea ºi suferinþa.

Este un timp în care suntem invitaþi sã meditãm pentru a înþelege rostul suferinþei personale care ne umbreºte uneori existenþa, dar mai ales suntem îndemnaþi sã privim spre cei care suferã mai mult decât noi.

O astfel de invitaþie lanseazã anul acesta în premierã ºi Centrul Misionar Diecezan Iaºi care are în grijã preoþii ºi seminariºtii misionari români, iar prin ei, câteva zeci de mii de oameni pentru care viaþa este o permanentã suferinþã, pentru care suferinþa este un mod de viaþã. Proiectul se numeºte „Cutia speranþei” ºi este o invitaþie la iubire, renunþãri ºi jertfe în favoarea misiunilor. „Centrul Misionar Diecezan a realizat pentru acest proiect o cutie specialã ce va fi oferitã creºtinilor din dieceza noastrã.

Ne-am dori ca toþi oamenii sã ia acasã «Cutia speranþei» sau sã existe câte una în fiecare familie ºi sã adune în ea, în fiecare zi a Postului Mare, ceva pentru misiuni. O rugãciune, o jertfã sau alte tipuri de renunþãri fãcute cu gândul la misionari sunt binevenite. «Cutia speranþei» este un semn care sã ne aminteascã permanent cã, în ciuda tuturor greutãþilor pe care le avem de înfruntat, existã oameni care suferã mai

mult decât noi. Sunt oameni pe care suntem rugaþi sã-i ajutãm”, explicã pr. Claudiu Iºtoc, directorul Centrului Misionar Diecezan Iaºi.

Credincioºii din misiuni, care vor beneficia de susþinerea spiritualã ºi materialã pe care sunt capabile sã le ofere comunitãþile catolice ale Diecezei de Iaºi, au nevoie de ajutorul nostru. Din fericire, în România rãzboiul nu pluteºte în aer, aºa cum se întâmplã acum în Coasta de Fildeº; din fericire, bolile, seceta ºi lipsurile nu lovesc cu duritatea cu care o fac în Kenya; din fericire, sectele nu distrug credinþa noastrã cu agresivitatea cu care acþioneazã în Ecuador pe fondul lipsei de preoþi ºi de biserici. Oamenii pe care Centrul Misionar Diecezan Iaºi vã invitã sã-i priviþi ºi de care trebuie tuturor sã ne pese nu au pe nimeni altcineva în afarã de misionari. „Cu puþinã bunãvoinþã ºi cu dorinþa sincerã de a ajuta, chiar ºi cei mai sãraci dintre noi pot face minuni. Nu uitaþi cã o pâine din România poate hrãni de patru-cinci ori mai mulþi oameni în Kenya sau Coasta de Fildeº. Nu stã în puterile noastre sã eradicãm sãrãcia, nu avem pârghiile necesare pentru a rezolva problemele þãrilor defavorizate. Dar stã în puterea noastrã sã arãtãm cã ne pasã!

Am numit aceastã «puºculiþã», «Cutia speranþei», pentru ca

20 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

membrii comunitãþilor noastre sã înþeleagã cã sunt chemaþi sã dea un semn de speranþã, sã însenineze mãcar o zi sau o sãptãmânã din existenþa unui copil, a unei femei, a unui bãrbat, a unui bãtrân care nu au avut ºi nu au nimic, poate nici mãcar speranþã! Puþinul pe care-l facem noi va fi înzecit, înmiit de Dumnezeu. Isus, pe malul Lacului Genezaret, hrãneºte 5.000 de bãrbaþi cu cinci pâini ºi doi peºti, dar are nevoie de pâinea ºi peºtii oamenilor, de puþinul pe care-l pot oferi localnicii”, explicã pr. Claudiu Iºtoc, directorul Centrului Misionar Diecezan Iaºi. „Cutiile speranþei” vor ajunge la dv., copii ºi adulþi deopotrivã, prin preoþi, profesori de religie, voluntari ºi oameni de bine care vor dori sã ne ajute.

Fiecare cutiuþã care se va întoarce la Centrul Misionar Diecezan va vorbi despre o lecþie de iubire ºi de solidaritate umanã învãþatã, despre o platã în contul speranþei.

Mihaela Osoianu Berneagã

ªtiri • ªtiri • ªtiri Mesajul pentru Postul Mare „Înmormântaþi fiind împreunã cu Cristos prin Botez, prin el aþi ºi fost înviaþi” (Col 2,12): acesta este titlul mesajului pe care Benedict al XVI-lea l-a dedicat Postului Mare 2011. Mesajul a fost prezentat în conferinþa de presã din 22 februarie, în Sala de Presã a Sfântului Scaun, de cãtre card. Rober Sarah, preºedintele Consiliului Pontifical „Cor Unum”, împreunã cu Mons. Giampietro Dal Toso, secretar, ºi Mons. Segundo Tejado Muñoz, subsecretarul aceluiaºi departament, precum ºi de Myriam García Abrisqueta, preºedinta Asociaþiei „Manos Unidas” din Spania.

Exerciþii spirituale În capela „Redemptoris Mater” din Vatican se vor þine exerciþiile spirituale de Postul Mare pentru papa Benedict al XVI-lea ºi membri ai Curie Romane, în perioada 13-19 martie. Meditaþiile, a cãror temã va fi: „Lumina lui Cristos în inima Bisericii – Ioan Paul al II-lea ºi teologia sfinþilor”, vor fi þinute de pãrintele François-Marie Léthel, francez din Ordinul Carmeliþilor Desculþi, prelat secretar al Academiei Pontificale de Teologie.

La masã cu sãracii În sãrbãtoarea Sfintei Familii de la Nazaret (26 decembrie 2010), Sfântul Pãrinte a luat masa cu cei sãraci din Roma, într-o salã de audienþe din Vatican, unde a invitat peste 500 de persoane care bat zi de zi la uºa Surorilor Maicii Tereza de Calcutta pentru o masã caldã. Lângã Sfântul Pãrinte a luat loc ºi un român (Gabriel F.), alãturi de alþi emigranþi din Elveþia, Italia, China, Coasta de Fildeº, Gabon, India, un tânãr cu handicap din Haiti ºi un musulman

din Etiopia. De obicei, toate comunitãþile Misionarelor Caritãþii se întruneau în fiecare an, tot la 26 decembrie, pentru prânzul de Crãciun cu cei sãraci. Cu aceastã ocazie, pentru marcarea centenarului naºterii fondatoarei, au venit ºi Misionarii ºi Fraþii Contemplativi, întregind astfel familia congregaþiilor fondate de fericita Tereza de Calcutta.

Vizitã la Vatican În cadrul unei vizite în Italia, preºedintele Federaþiei Ruse, Dmitri Anatolievici Medvedev, a fost primit de papa Benedict al XVI-lea, joi, 17 februarie, în audienþã la Vatican. Au fost evocate relaþiile bilaterale ºi

interconfesionale, discutându-se despre relaþiile dintre Biserica Ortodoxã Rusã ºi Sfântul Scaun ºi despre dezvoltarea dialogului interconfesional. A fost prima vizitã a unui ºef de stat rus la Vatican dupã stabilirea relaþiilor diplomatice dintre aceste douã state, la 3 decembrie 2009, a precizat Serghei Prihodko, consilierul la Kremlin, care a mai spus: „Rusia ºi Sfântul Scaun au poziþii similare în multe probleme de politicã externã bazate pe prioritatea principiilor morale în relaþiile internaþionale legale ºi dintre state”.

Diplomaþia vaticanã Sfântul Scaun are actualmente relaþii diplomatice depline cu 178 de state, potrivit comunicatului dat la 10 ianuarie de

Biroul de Presã al Vaticanului.

Pe lângã acestea sunt ºi relaþiile cu „Uniunea Europeanã ºi cu Ordinul Militar Suveran de Malta ºi o misiune cu un caracter special: biroul Organizaþiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP)”. Cât priveºte organizaþiile internaþionale, Sfântul Scaun este prezent la ONU cu statut de observator. Mai mult, este membru a ºapte organizaþii ºi agenþii din sistemul ONU, observator în alte opt ºi membru sau observator în cinci organizaþii regionale.

Fondatori proclamaþi sfinþi În consistoriul ordinar public din 21 februarie, la Vatican, au fost proclamaþi trei sfinþi: Mons. Guido Maria Conforti, arhiepiscop episcop de Parma, Italia, fondator al Pioasei Societãþi a Sfântului Francisc Xaveriu pentru misiuni strãine – Misionarii Xaverieni; preotul italian Luigi Guanella, fondator al Congregaþiei Servilor Caritãþii ºi al Institutului „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe”, prezentã ºi în România; cãlugãriþa Bonifacia Rodríguez de Castro, fecioarã, fondatoare a Congregaþiei „Slujitoarele Sfântului Iosif”.

Sit dedicat papei Wojtyla În vederea beatificãrii papei Ioan Paul al II-lea, la 1 mai 2011, Dieceza de Roma a deschis un portal web dedicat evenimentului: www.karol-wojtyla.org, disponibil în ºase limbi – italianã, spaniolã, francezã, englezã, polonã ºi românã. Se doreºte culegerea tuturor informaþiilor asupra pontifului, a cauzei de beatificare, a ceremoniilor ºi a evenimentelor.

Pagina web oferã o amplã documentaþie asupra procesului de beatificare al lui Ioan Paul al II-lea, precum ºi iniþiative

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 21

care au loc în lume ºi rugãciunea pentru a implora haruri prin mijlocirea viitorului fericit.

Reuniune episcopalã „Redescoperirea planurilor lui Dumnezeu în timpul «astãzi»”: a identifica în iubirea lui Dumnezeu cheia de lecturã care deschide la înþelegerea voinþei lui Dumnezeu, care vrea binele omenirii devenind aproapele fiecãrui om, a fost tema care a reunit la Castel Gandolfo între 8 ºi 11 februarie, 79 de episcopi, între care PS Petru Gherghel ºi PS Anton Coºa. La încheierea reuniunii, 25 de episcopi s-au aflat sâmbãtã, 12, ºi duminicã, 13 februarie, la „Città della Fraternità – Oraºul Fraternitãþii” din Loppiano, lângã Florenþa, care cu cei 900 de locuitori ai sãi dovedeºte cã o societate cãlãuzitã de evanghelie este posibilã.

Pastoraþia universitarã „Pastoraþia universitarã nu trebuie sã se ocupe exclusiv de studenþi, ci trebuie sã lucreze pentru a stabili întâlnirea dintre bogãþia mesajului evangheliei ºi pluralitatea domeniilor ºtiinþei umane” a fost concluzia comunicatului din 31 ianuarie al Consiliului Conferinþelor Episcopale ale Europei la terminarea Congresului european asupra pastoraþiei universitare, desfãºurat între 27 ºi 30 ianuarie la München (Germania) cu 60 de delegaþi ai 23 de conferinþe episcopale din Europa ºi reprezentanþi de asociaþii ºi miºcãri universitare pentru a reflecta asupra temei: „Formare, educaþie ºi evanghelie. Perspective ale pastoralei universitare în Europa”. Din partea Conferinþei Episcopilor din România a participat PS Florentin Crihãlmeanu, episcop Greco-Catolic de Cluj-Gherla.

Celebrare aniversarã Parohia „San Bartolomé” din Palestina (Ecuador) a sãrbãtorit 40 de ani de la înfiinþare, prin Liturghia din 24 ianuarie, prezidatã de actualul paroh, pr. Bartolomeu Blaj, originar din Dieceza de Iaºi, care a acordat totodatã sacramentul Mirului la 14 candidaþi, având

permisiunea din partea ÎPS Antonio Arregui Yarza, arhiepiscopul de Guayaquil. Înainte de binecuvântarea finalã, un grup de istorici au prezentat o monografie a acestei instituþii. A fost dezvelitã o placã realizatã la iniþiativa comunitãþii, prin care credincioºii îi mulþumesc pr. Bartolomeu pentru activitatea dedicatã acestei comunitãþi, unde, în cei ºase ani de activitate, a celebrat 1.897 de botezuri. A fost prezent ºi primarul oraºului, precum ºi alte autoritãþi.

Au murit pentru credinþã Jeanne Yegmane, cãlugãriþã augustinianã din Republica Democraticã Congo, a decedat în urma unei ambuscade, la 15 ianuarie, când un grup de rebeli a deschis focul împotriva maºinii, în care se afla. Era asistentã medicalã într-o secþie de oftalmologie ºi colabora cu o organizaþie neguvernamentalã italianã care activeazã în domeniul sanitar, în special al bolilor oftalmologice. În Columbia a fost împuºcat, la 12 februarie, pãrintele Luis Carlos Orozco (26 ani) în timp ce vorbea

22 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

cu un tânãr din Parohia Rionegro unde era vicar. Preotul a decedat a doua zi, în ciuda îngrijirilor medicale. A fost sfinþit preot cu un an înainte, la 26 februarie 2010. Întâlnire a familiilor Cea de-a VII-a Întâlnire Mondialã a Familiilor, cu tema „Familia: munca ºi sãrbãtoarea”, se va desfãºura la Milano între 30 mai ºi 3 iunie 2012. Întâlnirea va culmina sâmbãtã, 4 iunie, seara, cu „Sãrbãtoarea mãrturiilor”, iar duminicã, 5 iunie, dimineaþa, cu Liturghia solemnã, ambele prezidate de papa Benedict al XVI-lea. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la semnarea exortaþiei apostolice Familiaris consortio, „magna charta” a pastoraþiei familiale.

Pregãtiri pentru ZMT Responsabilii diecezani ºi eparhiali cu pastoraþia tineretului s-au întâlnit vineri, 11 februarie, la Cluj-Napoca pentru a pregãti participarea tinerilor

din România la Ziua Mondialã a Tineretului de la Madrid. Din partea Diecezei de Iaºi au participat pr. Felix Roca, Lidia Biciuºcã ºi Ana-Maria Doboº.

La întâlnire au fost prezenþi ºi PS Florentin Crihãlmeanu, episcopul locului, ºi PS Virgil Bercea, episcop de Oradea ºi responsabil cu pastoraþia laicilor în cadrul Conferinþei Episcopilor Catolici din România.

S-au discutat aspecte organizatorice legate de participarea

la ZMT de la Madrid. Mai multe detalii despre ZMT se pot gãsi pe www.zmtromania.ro.

Pe www.ercis.ro sunt oferite detalii despre înscriere pentru tinerii din Dieceza de Iaºi.

Consfãtuirea semestrialã Grãdiniþa „Sfânta Ana” din Sãbãoani a gãzduit la 12 februarie consfãtuirea semestrialã a directorilor din grãdiniþele confesionale din Dieceza de Iaºi, eveniment organizat de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin Oficiul pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei în ªcoli.

cadrul Anului Familiei. Iniþiativa a continuat în februarie, între 21 ºi 25, va fi ºi în lunile martie (14-18), aprilie (18-22) ºi se va încheia la începutul lunii mai (2-6). Programul cuprinde Liturghii, recitarea Breviarului, adoraþie euharisticã, rozariu, lectio divina ºi catehezã. Pentru detalii de organizare ºi în alte parohii, persoana de contact este fr. Lucian Dumea (tel. 0767/570626).

Seminar de formare În cadrul proiectului „Academia Kolping Moldova”, la sediul Fundaþiei „Victorine le Dieu” din Oneºti a fost organizat, de cãtre Asociaþia Kolping Moldova, seminarul cu tema: „Interviul pentru angajare primul pas spre un loc de muncã ºi o carierã de succes” în zilele de 29 ºi 30 ianuarie, cu 25 de cursanþi. Scopul seminaTema a fost „Legea Educaþiei rului a fost familiarizarea tineNaþionale la primii paºi în apli- rilor cu realitatea pieþei muncii, carea ei în grãdiniþã”. La consfãtuire au participat aproximativ 30 de persoane din 17 grãdiniþe. S-a stabilit calendarul orientativ al activitãþilor din urmãtorii cinci ani în grãdiniþele confesionale ºi s-a ales, prin vot, echipa consultativã a grãdiniþelor particulare: consultant ºcolar: sr. Maria Tifan; mem- cu cerinþele ºi rigorile angajabri: educ. Carmen Nedelcu, ex- torilor ºi deprinderea unor abipert ºcolar OPSPRS; educ. Iu- litãþi, folosirea unor instrumente liana Panaite, educ. Anca Neli, în vederea creºterii competitisr. Regina Horvat ºi sr. Viviana vitãþii lor pe piaþa muncii. TraiRadu, care vor lucra sub îndruma- ner a fost Radu Alexandru Cata, rea pr. Iosif Bisoc, OFMConv., expert formare profesionalã în inspector ºcolar diecezan. cadrul Fundaþiei pentru Dezvoltarea Popoarelor (FDP) din Proiect de evanghelizare Fraþii capucini de la sanctuarul Bucureºti. Comunitãþile care dodiecezan „Fericitul Ieremia” resc organizarea unui astfel de din Oneºti au demarat, între seminar pot contacta Asociaþia 24 ºi 28 ianuarie, proiectul de Kolping Moldova prin e-mail evanghelizare „Scrisoare de officemoldova@kolping.ro sau iubire”, în seria acþiunilor din la tel. 0757/021715.

Exerciþii spirituale La casa de reculegere a Misionarilor Verbiþi de la Traian se vor organiza ºase cursuri de exerciþii spirituale pentru persoanele consacrate: 20-26 martie; 17-23 iulie, 7-13 august, 21-27 august, 18-24 septembrie ºi 6-12 noiembrie. Relatori vor fi pr. Gianfranco Maronese sau pr. Roman Czajka.

Fiind Anul Familiei, misionarii verbiþi propun ºi trei cursuri de exerciþii spirituale pentru familii: 27-29 mai, 5-7 august ºi 14-16 octombrie. Pentru înscrieri ºi alte informaþii: tel.

0233/735370, e-mail: verbititraian@yahoo.com ºi www.verbititraian.ro.

Pe scurt

26 ianuarie: Liturghie cu celebrare de evanghelizare în satul Semou-Tamoukro din Parohia Djebonoua (Coasta de Fildeº) 28-29 ianuarie: Consiliu director Kolping Moldova, la Oneºti 31 ianuarie: Întâlnirea zonalã a 15 profesori de religie romano-catolicã din zona Oneºti-Moineºti, la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” din Oneºti 31 ianuarie – 6 februarie: Campusul de iarnã pentru 100 de copii, cu tema „Familie, devino ceea ce eºti!”, în Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi 5 februarie: Zi de formare „Familia în planul lui Dumnezeu”, pentru 75 de adulþi din Acþiunea Catolicã, zona Bacãu, în Parohia Bacãu „Sfinþii Petru ºi Paul” 11 februarie: Întâlnirea Naþionalã a Armatei Maicii Domnului la Luizi-Cãlugãra 12 februarie: Zi de reculegere pentru tineri cu tema „Unitate cu mine ºi cu cei din jur în lumina lui Dumnezeu”, la Izvoare (BC) 12 februarie: Zi de formare zonalã pentru 45 de adulþi din AC, la Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman 13 februarie: Vizita PS Anton Coºa la comunitatea catolicã românã din Roma 18-20 februarie: Curs diecezan de formare „Educã-te pe tine pentru a-i educa pe ceilalþi”, adresat responsabililor din Acþiunea Catolicã a Copiilor, la Luncani

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Gastrite, ulcer ºi bacteria H.p. (I) fiecare toamnã, ca ºi în priÎrã denmãvarã, unele persoane sufeapariþia periodicã a acelor dureri ulceroase care le terorizeazã viaþa, atât ziua, cât ºi noaptea, atât imediat dupã mese, cât ºi la intervale total neaºteptate din cursul zilei. Helicobacter pylori (H.p.) este implicatã în 90-98% din ulcerele duodenale ºi în 70-80% din ulcerele gastrice. Din aceastã cauzã, bacteria a ajuns sã fie consideratã cel mai frecvent agent de infecþie a aparatului digestiv ºi inamicul numãrul unu al sãnãtãþii stomacului.

Helicobacter pylori este o bacterie identificatã încã din anul 1875 de cãtre savanþii germani, care nu au reuºit însã sã o cultive în condiþii de laborator. Ulterior, în anul 1906, a fost studiatã de italianul Giulio Bizzozero ºi de polonezul Walery Jaworski din Cracovia care au denumit-o Vibrio rugula.

Aceºtia au stabilit forma de spiralã a bacteriei ºi prezenþa ei în stomac, unde rãneºte mucoasa stomacalã ºi duodenalã, ducând la dezvoltarea unui ulcer.

Cu toate aceste descoperiri, pânã acum 30 de ani, toate cazurile de gastrite ºi ulcere erau puse pe seama stresului, pe regimul alimentar inadecvat, pe o medicaþie antiinflamatoare contra reumatismului ºi pe o viaþã dezordonatã. În acea perioadã era exclusã ipoteza existenþei unui microorganism care ar putea trãi în mediul gastric foarte acid.

Totuºi, medicul Robin Warren din spitalul Perth (Australia) anunþa în anul 1979 cã a

descoperit o anumitã bacterie în biopsiile prelevate de la bolnavii cu gastritã. În colaborare cu medicul Barry Marshall, a reuºit cultivarea bacteriei în condiþii de laborator, care imita aciditatea din stomac. Aceastã bacterie a fost denumitã Helicobacter pylori.

60% dintre vârstnici sunt purtãtori ai bacteriei Colonizarea gastricã persistentã cu H.p. este de aproximativ 10% la persoanele sãnãtoase în vârstã de 30 de ani ºi ajunge la 60% la persoanele de peste 50 de ani.

Ratele de infecþie sunt mai mari în rândul populaþiei sãrace, între deþinuþii din închisori ºi la copiii din þãrile în curs de dezvoltare, infecþia fiind corelatã cu faptul cã bacteria se transmite prin ingestie oralã, la persoane cu mâini murdare care consumã apã infectatã ºi alimente contaminate (legume ºi fructe nespãlate).

Este adevãrat cã multe persoane pot fi infectate cu H.p., dar îmbolnãvirea gastrointestinalã apare, mai frecvent, la cei care consumã, în exces, iritanþi digestivi (tutun ºi alcooluri tari). S-a stabilit cã numai 15-20% dintre persoanele infectate cu H.p. vor dezvolta forme grave de ulcer în cursul vieþii.

Implicaþiile H.p. în ulcerul peptic Ulcerul peptic este o afecþiune majorã care provoacã dureri epigastrice puternice, localizate sub stern, în cavitatea stomacului ºi în capul intestinelor.

24 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

Din pãcate, mulþi bolnavi nu dau atenþie acestor dureri pe care le considerã trecãtoare, ca simple arsuri la stomac care pot fi calmate doar cu câteva pastile antiacide, cu bicarbonat sau cu un pahar cu lapte. Ei nu realizeazã cã bacteria H.p. sapã un crater în mucoasa stomacalã care poate da complicaþii severe, cu riscul de a evolua spre perforaþii ºi hemoragii, adesea cauze ale unei morþi premature.

La începutul bolii, dupã infectarea cu H.p. sau dupã acþiunea altor factori, se formeazã o inflamaþie urmatã de o leziune (niºã) de 10-25 mm, rotundã sau ovalã, sãpatã în mucoasa esofagului, a stomacului ºi a duodenului, ca urmare a acþiunii excesului de acid gastric, respectiv acid clorhidric ºi pepsinã.

Eroziunea începe din momentul în care nivelul acido-peptic depãºeºte capacitatea de apãrare a peretelui gastric. În funcþie de localizarea în aparatul digestiv, ulcerul peptic poate fi: ulcer gastric sau ulcer duodenal.

Dr. Doina-Lucia Amza

POªTA REDACÞIEI Familia Calara (Iaºi). „Cã-

sãtoria, un mare mister dat nouã de Dumnezeu, e cel de-al ºaptelea har, cea de-a ºaptea minune a vieþii. Cãsãtoria bazatã pe iubire, respect ºi credinþã încununeazã anii trãiþi în mijlocul familiei. Peste ani ne amintim de cununia religioasã, de naºterea copiilor, de bucurii ºi de greutãþi. În viaþa de familie putem depãºi orice obstacol dacã suntem uniþi, uniþi în credinþã.

Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu, acolo e rãbdare, pace ºi iertare.

Din pãcate sunt soþi care au înþeles greºit jurãmântul fãcut în faþa lui Dumnezeu, considerându-l ca pe o datorie. Dragi pãrinþi, mame ºi taþi, nu suntem soldaþii þãrii pentru a ne face datoria! În acest sens multe familii pierd, se pãcãlesc pe ele însele, trãiesc în egoism, distrugând sufletul unu altuia, ajungând chiar sã moarã lipsiþi de dragoste ºi mângâiere. Trãiesc de ochii lumii ºi apoi tot de ochii lumii cei rãmaºi în viaþã îi regret ºi îi pomenesc. Nu aceasta e familia pe care Isus o place, ci o familie în care sã avem ca exemplu sfânta familie din Nazaret. Am fãcut parte din cele 17 familii aniversate în ziua de 26 decembrie 2010 în Parohia Iaºi „Sfântul Anton”.

A fost o sãrbãtoare frumoasã, o surprizã plãnuitã de pruncuºorul Isus prin mâna pr. paroh Alois Farþade, pr. vicar Ionuþ Eremia Imbriºcã ºi prin mâna tuturor care au realizat acest eveniment. Mulþumesc lui Dumnezeu pentru cei 25 de ani de cãsãtorie, mulþumim bunicilor de la care am învãþat a ne ruga, mulþumim pãrinþilor care ne-au educat sã fim creºtini, mulþumim copiilor noºtri care au înþeles cã formãm o familie,

mulþumim preoþilor din parohie care împreunã cu noi formeazã o familie de creºtini”.

Vã mulþumim pentru rândurile trimise. Ele sunt preþioase, mai ales în acest An al Familiei. Dorim familiei dv. viaþã lungã ºi binecuvântatã de Dumnezeu!

Ion C. (Bacãu). „Cum este posibil sã se facã spovada prin iPhone? Ziarele, televiziunea ºi radioul au vorbit din plin în aceste zile cum spovada se face în alte þãri altfel decât la noi”. În primul rând am dori sã vã spunem cã ne-am bucura sã ºtim cã oferiþi tot atâta timp rugãciunii sau citirii cãrþilor creºtine cât oferiþi mijloacelor de comunicare. Ne temem cã s-ar putea sã nu fie nici la jumãtate timpul pe care îl dedicaþi lucrurilor spirituale. În al doilea rând, credem cã prea uºor credeþi ceea ce vã spune televizorul! Nu toate câte se spun în mass-media sunt reale. Cele pe care le auziþi ºi le vedeþi mai trebuie ºi verificate. Cu privire la spovada fãcutã altfel decât ºtiaþi, Biserica din România a dat deja un comunicat de presã în care a explicat cã „Biserica Catolicã nu a aprobat ºi nu aprobã Spovada prin iPhone”. În comunicat se precizeazã: „Dorim sã fie foarte clar cã nici o aplicaþie iPhone nu poate înlocui Spovada. Însã, pentru a-i ajuta pe penitenþi sã facã o pregãtire cât mai bunã în vederea primirii sacramentului Spovezii, Biserica Catolicã s-a îngrijit întotdeauna sã le ofere acestora, în catehisme ºi în cãrþi de rugãciuni, diverse chestionare, pentru examinarea conºtiinþei, precum ºi rugãciuni specifice. Într-o epocã în care mijloacele moderne de comunicare, oferite de dezvoltarea tehnologiei,

sunt tot mai rãspândite ºi tind sã înlocuiascã hârtia tipãritã, nu e de mirare cã rugãciuni sau chestionare pentru examinarea conºtiinþei au fost preluate într-o aplicaþie pentru iPhone.

Existã deja ºi alte aplicaþii de acest fel, care servesc ca suporturi digitale pentru rugãciune sau reflecþie, iar Biserica Catolicã nu le respinge, ci le încurajeazã, cu condiþia sã fie folosite – aºa cum sunt, de altfel! – ca niºte instrumente ajutãtoare, ºtiind bine cã ele nu pot înlocui relaþia personalã a credinciosului cu Dumnezeu ºi cu Biserica. În Biserica Catolicã, Spovada este un sacrament (o tainã) a cãrui celebrare presupune în mod obligatoriu dialogul personal dintre penitent ºi confesor.

Iertarea pãcatelor penitentului necesitã prezenþa fizicã a duhovnicului în sãvârºirea acestei taine. Aºadar, nici o aplicaþie iPhone nu poate înlocui Spovada ºi nu poate conferi iertarea pãcatelor. Ca urmare, nu se poate vorbi de «Spovadã prin iPhone», aºa cum sugereazã în mod fals ºtirile care se referã la aplicaþia lansatã de Little iApps, apãrute în ultimele zile în presa româneascã. În rezumat: Biserica Catolicã nu a aprobat ºi nu aprobã Spovada prin iPhone. Ar fi elegant ca cei care au afirmat contrariul, în diferite ziare sau pe posturi publice de televiziune, sã publice acest comunicat oficial al Bisericii Catolice”. Bineînþeles, cum era de aºteptat, comunicatul nu a fost preluat de cei care au rãspândit ºtiri false, iar oamenii care oferã mult credit mijloacelor de comunicare au rãmas cu ideile care li s-au transmis.

martie 2011 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale Verbum Domini, Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 2010, ISBN 978-6068116-14-3, 168 p., 14x21 cm, 7 lei

Benedictus. Rugãciunile familiei creºtine ªt. Lupu (coord.), Ed. „Sapientia”, 2011, ISBN 978973-8980-96-9, 11x17 cm, 1.200 p., 50 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi datã la douã luni aveþi poO sibilitatea de a câºtiga un premiu. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din acest numãr Rugãciuni pentru al revistei. Se acordã douã prefamilia mea mii prin tragere la sorþi. TrimiEd. „Sapientia”, teþi prin poºtã pe adresa de la 2010, 9x12 cm, 48p, 1 leu pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro rãspunsul, adresa dv. completã Mesajul cu ocazia Celei de-a XLVIII-a ºi, eventual, numãrul de telefon Zile Mondiale de Rugãciune pentru Pregãtire pentru la care puteþi fi contactat. ParVocaþii • Mesajul cu ocazia Celei Prima Sfântã ticipã la concurs rãspunsurile de-a XLV-a Zile Mondiale a Împãrtãºanie Comunicaþiilor Sociale • Mesajul cu care vor ajunge la redacþie pânã ªerban Manole ocazia Celei de-a LXXXV-a Zile la 15 aprilie. Numele câºtigãto(coord.), Mondiale a Misiunilor rilor se vor anunþa în revista din Ed. „Serafica”, Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa luna mai.

2011, ISBN 978Bunã”, 2011, 10x14 cm, 12 p., 606-8092-34-8, Întrebarea 0,5 lei / exemplarul 10x14 cm, 32 p., 5 lei La ce datã a fost înfiinþat Radio Vatican ºi ce a sãrbãtorit anul Antologie de pilde Maica Tereza – acesta? vechi ºi noi sfânta iubirii Anton Dancã, Premiul Lush Gjergji, Ed. „Presa Bunã”, „Provocãri ale tineEd. Arhiepiscopiei 2010, 17x24 cm, rilor la începutul miRomano-Catolice vol. I: 724 p., vol. II: de Bucureºti, leniului III”. Vol. I 760 p., 100 lei (ambele volume) Evanghelia dupã sfântul Matei Oficiul pentru Comunicaþii Sociale, Iaºi, 2010, 3 cd-uri audio, 15 lei; 1 cd mp3, 15 lei Catolicii din Moldova.

Istoria unei minoritãþi confesionale din România Jean Nouzille, Ed. „Sapientia”, 2010, ISBN 978973-578-0001-9, 17x24 cm, 436 p., 35 lei

2010, ISBN 978973-1891-28-6, 14x21 cm, 80 p., 8 lei

Pr. Alois Moraru, Ovidiu Biºog, Anca Fron, Ed. „StudIS”, 2010, 14x20 cm, 80 p., 5 lei

Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin telefon: 0232/212003, interior 41: – luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria

Aºa cum o spune ºi titlul, cartea este adresatã în primul rând tinerilor, indiferent de confesiune, ºi abordeazã probleme cu care se confruntã tinerii în ziua de azi. Cartea este începutul unei serii de zece volume.

În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2011

Câºtigãtorii din luna ianuarie Au fost primite: 32 e-mailuri, 12 scrisori ºi un fax, toate cu rãspunsuri corecte. În urma tragerii la sorþi, au câºtigat: Serafina Lupu (Ploscuþeni) ºi Tereza Petercã (Paºcani), care vor primi câte o Agenda liturgicã 2011.

Comuniune de iubire Orizontal: 1) Legãmântul dintre un bãrbat ºi o femeie, încheiat în cadrul Cãsãtoriei, ce presupune un act voluntar, liber de violenþã sau teamã gravã din exterior, prin care soþii se dãruiesc în mod definitiv ºi total unul altuia (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1626-1628).

2) Grãbiri. 3) Anul 490 la romani – Papã. 4) Acþiunea de prindere a unui nit – Viaþã bunã, fericitã ºi îmbelºugatã. 5) Ademenite (fig.) – Mai multe sute.

6) ªtiinþa despre Dumnezeu, care se fundamenteazã pe Sfânta Scripturã ºi pe tradiþie – Bune de cusut. 7) Prelungire protoplasmaticã la protozoare – Profeþie. 8) Vijelie – Constantã matematicã. 9) „Echilibrul acido-bazic” (abr.) – Dãrãpãnat.

10) Stare de indiferenþã – Vechea Franþã. 11) Conferinþã publicã. 12) Cele care produc inundaþii – Înfãþiºãri exterioare înºelãtoare.

Vertical: 1) Primele cupluri! – Velur. 2) Împodobite – „Parteneriatul Public-Privat” (abr.).

3) Nicolae Grigorescu – Actul

prin care soþii, în calitate de colaboratori ai iubirii creatoare a lui Dumnezeu, se angajeazã în transmiterea responsabilã a vieþii (cf. CBC 2367).

4) Parte integrantã a iubirii conjugale, prin care bãrbatul ºi femeia se dãruiesc unul altuia prin actele proprii ºi exclusive ale soþilor (cf. CBC 2361). 5) Cãsãtorie ce nu poate fi desfãcutã nici de cãtre soþi, nici de vreo autoritate omeneascã, religioasã sau civilã, întrucât ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu poate sã despartã (cf. Mt 19,6).

6) Mit! – În întregime! – „European Environmental Press” (abr.). 7) Semne pe copaci pentru tãiere – Ucenicul pe care îl iubea Isus – Bãgaþi la mijloc!

8) Jeep românesc – În numerar! – Sprinten. 9) A spune minciuni – Agricole. 10) Dispozitiv semiconductor ce permite circulaþia curentului electric în

ambele sensuri – Preot musulman de rang înalt. 11) Vargã – Darul cel mai preþios al Cãsãtoriei, ca rod ºi împlinire a dãruirii reciproce a soþilor, care contribuie în cea mai mare mãsurã la binele lor propriu (pl., neart.). 12) Exigenþã a iubirii conjugale ºi consecinþã a dãruirii de sine reciproce a soþilor, care exprimã statornicia lor în respectarea legãmântului încheiat prin taina Cãsãtoriei (cf. CBC 1646; 2365).

Dicþionar: CIL, TAPE, TRIAC, ULEN. Pr. Emanuel Imbrea Rãspuns la rebusul „ªcoala suferinþe”, din numãrul trecut:

Isus Cristos...

Criptografie (1,5,3,3,2-2,3,5,6,1,10,5,2,6) Galina P. Pajura

1) MARTURISITORI; 2) OTET – ANI – AMIN; 3) ARA – CICIOLA – S; 4) RIVAL – L – SPIRT; 5) TUAL – CULTA – OI; 6) E – NUN – SUI – SAT; 7) AH – AEC – N – DINU; 8) NOSTRADAMUS – T; 9) ELU – OT – RIR – AE; 10) ABAC – APARENT; 11) GE – PARE – ARIEL; 12) RID – ROTARI – NA; 13) ANTICI – SI – VAN. FOTO – VIDEO pentru evenimentul tãu Adrian CUBA, fotograf al Episcopiei de Iaºi tel. 0744-261084; www.focusevents.ro

Consiliul general al Asociaþiei Scout Catolicã Românã (Bacãu, 22 ianuarie)

Consiliu director Kolping Moldova (Oneºti, 28-29 ianuarie)

Ziua Persoanelor Consacrate (Iaºi, 2 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Siret, 3 februarie)

Zi de formare pentru Acþiunea Catolicã Adulþi (Bacãu, 5 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Luizi-Cãlugãra, 11 februarie)

Zi de reculegere pentru tineri (Mãnãstirea „Sfânta Monica” – Izvoare, 12 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Rãducãneni, 13 februarie)