Lumina crestinului, nr. 3/2012

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIII martie 2012, nr. 3 (267) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, Virgiliu Demºa-Crainicu, Silviu-Cristian Salca Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Calea Crucii, staþiunea a VII-a, Isus cade a doua oarã sub povara crucii ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi.

Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Informaþii despre abonamente: sr. Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”.

Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca în toatã lumea sã fie recunoscutã în mod adecvat contribuþia femeilor la dezvoltarea societãþii.

Intenþia misionarã Pentru ca Duhul Sfânt sã-i ajute cu harul statorniciei pe cei care, mai ales în Asia, sunt discriminaþi, persecutaþi ºi uciºi din cauza numelui lui Cristos.

Codul paulin al familiei (II) m selectat din scrisorile A sfântului apostol Paul preocupãrile sale ºi îndrumãrile pe care le oferã membrilor familiilor creºtine, ca un pãrinte duhovnicesc al lor, îndrumãri care pot fi considerate drept cod al familiei.

M-am oprit îndeosebi la Scrisoarea cãtre Efeseni (5,21-33 ºi 6,1-9). În primele capitole, pedagogul creºtin, Paul, îi are în vedere pe soþii creºtini pe care îi îndeamnã sã fie supuºi unii altora în frica lui Cristos, adicã din respect desãvârºit faþã de acela care este mântuitor, ºi îi va trage la rãspundere pentru felul în care ºi-au îndeplinit vocaþia lor cãsãtoreascã. Femeii îi cere supunere faþã de bãrbat, nu precum unui simplu om, ci ca unuia care poartã în el pecetea Domnului, care l-a creat pentru a fi în fruntea familiei, cap al familiei.

Argumentul, cu putere de simbol, al acestei atitudini, izvorãºte din realitatea, la inima apostolului, aceea a trupului tainic al lui Cristos, Biserica, al cãrei cap ºi mântuitor este.

Aºa cum Biserica se supune lui Cristos, tot aºa femeia sã fie supusã bãrbatului. Pentru ca femeia sã nu fie complexatã de inferioritate, se cere numaidecât bãrbatului sã-ºi iubeascã soþia.

Motivul temeinic, supranatural, al acestei iubiri stã în analogia iubirii lui Isus faþã de Bisericã, voind s-o sfinþeascã, s-o purifice prin baia Botezului, vãzând-o ca Bisericã glorioasã, fãrã patã sau rid, ci sfântã ºi neprihãnitã. ªi ca sã nu fie nici o îngãimare, se cere soþului sã-ºi iubeascã soþia ca pe trupul propriu: „Cine îºi iubeºte soþia, se iubeºte pe sine” (v. 28). În acest sens, apostolul face referinþã la ceea ce a stabilit Dumnezeu: „Omul îºi va lãsa pe tatãl ºi pe mama sa, se va uni cu soþia sa, ºi cei doi vor fi un singur trup” (Gen 3,3, reluare în Mt 19,5). E vorba de o simbiozã tainicã! Sfântul Paul declarã: „Misterul acesta este mare; eu o spun cu privire la Cristos ºi Bisericã, dar ºi cu privire la voi; fiecare sã-ºi iubeascã soþia ca pe sine însuºi, iar soþia sã aibã respect faþã de soþ” (v. 32-33). Nici cã se poate mai clar ºi convingãtor!

Mesaj terezian

Calea idealã „Lui Isus îi place sã-mi arate unicul drum care duce la focarul divin. Acest drum este încrederea deplinã a unui copilaº care adoarme fãrã fricã în braþele Tatãlui sãu” (Ms. B. 1r).

P.A.D.

Postul Mare

Decizie în favoarea lui Dumnezeu onvertiþi-vã ºi credeþi în C evanghelie”. Cu aceastã invitaþie se deschide timpul

„

Postului Mare: puþinã cenuºã pe cap, vechi semn penitenþial, ºi invitaþia plinã de angajare pentru o alegere radicalã de viaþã.

Este provocarea evangheliei care pãtrunde cãile vieþii noastre ºi ne cere, an dupã an, un „da” convingãtor la logica Învãþãtorului divin, care ne spune cã mai este de fãcut un drum pentru a ajunge la þinta sfinþeniei, cã ºi acest timp va fi un pas ulterior pentru a „lua zborul” în sus cu existenþa noastrã.

Postul Mare este timpul convertirii ºi al credinþei.

Este timp de convertire deoarece nu mai este timp de amânare, nu mai este timp de rãzgândire, dar este mai curând timp al sufletului, timp al redescoperirii adevãratei noastre identitãþi, timp care ne invitã la un stil total nou de viaþã, timp în care suntem chemaþi sã revizuim viaþa noastrã, pentru a schimba ceea ce nu funcþioneazã bine.

Biserica pune pe buzele noastre în Miercurea Cenuºii urmãtoarea rugãciune: „Dãruieºte, Doamne, poporului creºtin sã înceapã un drum de adevãratã convertire” (Rugãciunea zilei).

Creºtinii sunt chemaþi sã înceapã tocmai acest drum, pentru a ajunge, cu sufletul reînnoit, la Paºtele Domnului. „Iatã, acum este momentul potrivit”, ne spune sfântul Paul (2Cor 6,2). „Timpul s-a împlinit ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape” (Mc 1,15), ne spune Isus, ca ºi cum ar fi o

Cristos ieºind din pretoriu, Gustave Doré (1868)

invitaþie sã grãbim realizarea convertirii. O convertire care nu se realizeazã într-o singurã zi sau în perioada unui Post Mare, dar care dureazã toatã viaþa.

Convertire înseamnã a te decide pentru Dumnezeu. Este o alegere care duce la o schimbare radicalã a modului de a gândi ºi de a trãi. Convertire înseamnã rupturã ºi refuz de a mai trãi ca înainte.

Rugãciunea Bisericii din acest timp ne face sã înþelegem bine modul de a trãi Postul Mare: „Tu, Doamne, în marea ta bunãtate, le dãruieºti credincioºilor tãi harul, ca, în fiecare an, cu sufletele curãþate de pãcat, sã aºtepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii, pentru ca, stãruind cu mai multã râvnã în rugãciune ºi arãtând mai multã dragoste faþã de aproapele... sã primeascã cu prisosinþã harul pe care tu îl reverºi asupra fiilor tãi” (Prefaþa I). Înainte de toate, Postul Mare este un dar pe care Dumnezeu ni-l face. Este o ocazie pe care ne-o acordã, pentru ca sã ne

putem revizui viaþa ºi sã îndepãrtãm tot ceea ce nu este bun ºi frumos, pentru a realiza o rupturã cu trecutul ºi sã reîncepem o viaþã nouã în harul lui Dumnezeu.

Sã nu irosim, aºadar, acest dar al lui Dumnezeu. Sã nu lãsãm sã ne scape aceastã ocazie oferitã de Dumnezeu: ar putea fi ultima! „Dãruieºte harul sã se pregãteascã plini de bucurie...”.

Drumul Postului Mare trebuie parcurs cu bucurie. Cine crede cã timpul Postului Mare este un timp de tristeþe, nu i-a înþeles adevãratul sãu sens. „O Cristoase, tu eºti Dumnezeul celor care cântã”, spunea Clement din Alexandria.

Postul Mare pregãteºte la bucuria Paºtelui, restituie tinereþea spiritului. Prin pãcat se cade în descurajare. Pãcatul ne face sã îmbãtrânim. Pe bunã dreptate scriitorul francez François Mauriac spunea: „Noi avem vârsta pãcatelor ¾ noastre”.

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Cristos purtând crucea, Eustache le Sueur (1617-1655)

¾

Însuºi Isus spune: „Când postiþi nu fiþi triºti ca ipocriþii, cãci ei îºi strâmbã feþele, ca sã arate oamenilor cã postesc... Dar tu, când posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa... ªi Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti” (Mt 6,16-18).

Timpul Postului Mare este timpul faptelor bune; Biserica ne îndeamnã ca, fiind „plini de râvnã în rugãciune ºi fapte bune”, sã ne îndreptãm spre inima întregului an liturgic ºi sinteza tuturor misterelor mântuirii: Paºtele.

Sunt faptele bune pe care le cere Mântuitorul de la noi. Trebuie sã ne revizuim comportamentul; trebuie sã facem o evaluare a fidelitãþii noastre faþã de evanghelie, sã confruntãm viaþa noastrã cu cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l putea mãrturisi pe Cristos „cu un comportament demn de viaþã”.

Am primit ºi de la Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea invitaþia „sã fim atenþi unii faþã de alþii pentru a da impuls caritãþii ºi faptelor bune” (Evr 10,24). „Postul Mare ne oferã încã o datã oportunitatea de a reflecta asupra inimii creºtine: caritatea. De fapt, acesta este un timp propice pentru ca, ajutaþi de cuvântul lui Dumnezeu ºi de

sacramente, sã reînnoim drumul nostru de credinþã, atât personal cât ºi comunitar. Este un drum marcat de rugãciune ºi de împãrtãºire, de tãcere ºi de post, aºteptând sã trãim bucuria pascalã (...) În faþa unei lumi care cere de la creºtini o mãrturie reînnoitã de iubire ºi de fidelitate faþã de Domnul, toþi sã simtã urgenþa de a se strãdui pentru a se întrece în caritate, în slujire ºi în fapte bune. Aceastã chemare este deosebit de puternicã în timpul sfânt de pregãtire pentru Paºte” (Mesajul pentru Postul Mare 2012). Împreunã cu Preasfinþitul nostru episcop Petru dorim tuturor credincioºilor diecezei noastre un timp sfânt ºi rodnic în fapte de caritate. Pentru toþi invocãm binecuvântarea de mamã a Mariei, pelerinã în aceºti ani prin localitãþile ºi casele noastre prin icoana de la sanctuarul de la Cacica, pentru a ocroti poporul nostru creºtin ºi familiile noastre.

Pentru toþi cerem ºi implorãm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra oricãrui efort pentru realizarea binelui ºi în aºteptarea venirii împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt. ? Aurel Percã, episcop auxiliar

4 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

Din mesajul papei pentru Postul Mare

Sfânta Scripturã avertizeazã cu privire la pericolul de a avea inima împietritã de un soi de „anestezie spiritualã” care ne face orbi faþã de suferinþele celuilalt. Evanghelistul Luca prezintã douã parabole ale lui Isus în care sunt indicate douã exemple ale acestei situaþii care se poate crea în inima omului. În cea a samariteanului milostiv, preotul ºi levitul „trec mai departe”, cu indiferenþã, în faþa omului prãdat ºi bãtut de tâlhari (cf. Lc 10,30-32), iar în cea a bogatului nemilos, acest om sãtul de bunuri nu ia seama la condiþia sãracului Lazãr care moare de foame în faþa uºii sale (cf. Lc 16,19). În ambele cazuri avem de-a face cu contrariul acelui „a fi atenþi”, a privi cu iubire ºi compasiune.

O societate cum este cea actualã poate sã devinã surdã fie la suferinþele fizice, fie la exigenþele spirituale ºi morale ale vieþii. Nu aºa trebuie sã fie în comunitatea creºtinã! Apostolul Paul invitã sã cãutãm ceea ce duce „la pacea ºi la edificarea reciprocã” (Rom 14,19), folosind „aproapelui în ceea ce este bine spre edificare” (Ibid. 15,2), fãrã a cãuta propriul folos, „ci al celor mulþi ca sã se mântuiascã” (1Cor 10,33).

Timpul care ne este dat în viaþa noastrã este preþios pentru a descoperi ºi a face faptele bune, în iubirea lui Dumnezeu. Astfel Biserica însãºi creºte ºi se dezvoltã pentru a ajunge la maturitatea deplinã a lui Cristos (cf. Ef 4,13). În aceastã perspectivã dinamicã de creºtere se situeazã îndemnul nostru de a ne stimula reciproc pentru a ajunge la plinãtatea iubirii ºi a faptelor bune.

Actualitatea

Vizita episcopului în Austria ºi Italia reasfinþitul Petru Gherghel, aflat în drum spre Roma, a P efectuat, în luna februarie, vizite la Bad Deutsch-Altenburg (Austria) ºi în Arhidieceza de Palermo. Însoþit de pr. Mihai Budãu ºi pr. Claudiu Iºtoc, în ziua de 2 februarie, Preasfinþitul s-a aflat la Bad Deutsch-Altenburg (Austria), localitatea natalã a episcopului martir Anton Durcovici, unde este paroh ºi decan pr. Pavel Balint. Aici a vizitat expoziþia de fotografii ºi a admirat portretul mozaic din capela „Sfânta Elisabeta”, care adãposteºte ºi o urnã cu pãmânt (asemãnãtoare celei din catedrala din Iaºi) luat din cimitirele din Sighetu Marmaþiei. În cadrul omiliei de la sfânta Liturghie pe care episcopul a celebrat-o în capela „Sfânta Elisabeta”, dupã ce a propus celor prezenþi o scurtã meditaþie referitoare la sãrbãtoarea zilei, a fãcut referire la textul sfântului Paul din Scrisoarea cãtre Romani (8,35): „Ce ne poate despãrþi de dragostea lui Cristos?”, evidenþiind ºi prezentându-l ca model pe episcopul Durcovici, pe care „nici frigul, nici foamea ºi nici torturile din închisori nu l-au despãrþit de dragostea de Dumnezeu ºi a Bisericii sale”.

Preasfinþitul a precizat cã se aflã în drum spre Cetatea Eternã pentru a se interesa de procesul de beatificare al episcopului martir Anton Durcovici. În ultimii ani s-au intensificat rugãciunile ºi dorinþele credincioºilor Diecezei de Iaºi, pentru ca pãstorul ei martir sã fie cât mai curând ridicat la cinstea

Bad Deutsch-Altenburg (Austria)

altarelor. Aceeaºi dorinþã ºi preocupare se constatã ºi în rândul credincioºilor din localitatea natalã a episcopului martir.

Duminicã, 5 februarie, episcopul a ajuns în comunitatea din Grotte Celoni (Italia). Aici a celebrat sfânta Liturghie.

Ajuns în capitala Italiei (5 februarie), Preasfinþitul, dupã un moment de adoraþie, a prezidat, în biserica „San Vitale”, o Liturghie în care s-a marcat Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate. Au rãspuns invitaþiei pãrintelui Isidor Iacovici, parohul comunitãþii românilor catolici din Roma, preoþi, surori ºi fraþi originari din România. Printre concelebranþi s-au aflat: Mons. Anton Lucaci, responsabil cu programul în limba românã la Radio Vatican, Mons. Pierpaolo Felicolo, responsabil cu Oficiul pentru Emigranþi din cadrul Vicariatului de Roma, Mons. Daniele Micheletti, parohul comunitãþii italiene. La omilie, episcopul de Iaºi, referindu-se la cuvintele din Cartea lui Iob despre suferinþã, a amintit cã nici în

viaþa consacratã nu lipsesc momentele de încercare. Dar, chiar ºi aºa, Domnul este aproape, mai ales când ne este greu. În acele momente, chiar dacã nu îl vedem, „el ne ia în braþe ºi ne conduce spre bine”. Amintind exemplul unor persoane consacrate, pe care le-a întâlnit de-a lungul timpului, i-a îndemnat pe cei prezenþi sã aibã mereu încredere în Domnul, oferindu-i viaþa cu tot ceea ce înseamnã ea, cãci „acela care îºi consacrã viaþa slujirii lui Dumnezeu ºi aproapelui cu dãruire gãseºte bucuria ºi împlinirea”. Între 8 ºi 10 februarie, Preasfinþitul a fost în Arhidieceza de Palermo în Sicilia, unde s-a întâlnit cu pr. Marius Gabriel Catrinþaºu, responsabil spiritual cu românii catolici din Palermo, dar ºi cu persoanele consacrate din Dieceza de Iaºi care îºi desfãºoarã activitatea în acest teritoriu. Miercuri, 8 februarie, episcopul a fost la Monte Pellegrino din Sicilia unde se aflã sanctuarul „Sfânta Rosalia”, unul dintre cele mai vechi din Italia. Acolo a fost descoperit, ¾

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 5

¾ în urmã cu aproximativ 500 de

ani, de cãtre un vânãtor, trupul fãrã viaþã al sfintei Rosalia, actuala protectoare a oraºului Palermo. S-a întâlnit ºi cu surorile din Congregaþia „Fiicele Milostivirii ºi ale Crucii”, cãrora le-a prezentat situaþia din Dieceza de Iaºi cu privire la structurile care se ocupã cu persoanele în vârstã. A vizitat apoi casa Surorilor Sãracilor în care este adãpostit trupul fondatorului acestora, fericitul Giacomo Cusmano, declarat fericit de papa Ioan Paul al II-lea odatã cu fericitul Ieremia Valahul. În aceastã casã activeazã douã surori din Dieceza de Iaºi.

Surorile Sãracilor sunt prezente ºi în România, la Piatra Neamþ.

Programul zilei a inclus ºi Liturghia celebratã în cadrul comunitãþii Passo di Rigano. În ziua de 10 februarie, ES Paolo Romeo, cardinal de Palermo, ºi PS Carmelo Cuttitta, episcop auxiliar de Palermo, au primit vizita PS Petru Gherghel, discutând despre prezenþa scãzutã a românilor catolici în acest teritoriu. La finalul întrevederii, episcopul Petru i-a oferit ES Paolo Romeo o copie a icoanei de la Cacica ºi l-a invitat în România.

A urmat vizita la casa Surorilor Caritãþii care îl au ca fondator pe sfântul Francesco Paolo Roma (Italia)

Gravina. De aici, Palermo (Italia) Preasfinþitul s-a îndreptat cãtre Agrigento pentru a se întâlni cu pr. Claudiu Bereº, preot originar din Dieceza de Iaºi, care îºi desfãºoarã activitatea pastoralã în aceastã localitate.

De mai bine de un deceniu, Fiind delegat al Conferinþei Episcopilor Catolici din Româ- Dieceza de Iaºi a început un nia pentru activitatea misionarã curajos proiect de evangheli„ad gentes”, pãstorul Diecezei zare pe continentul african, mai de Iaºi a participat, în perioada precis în Kenya ºi Coasta de 13-15 februarie, la Roma, la a Fildeº, la care s-a adãugat ultedoua reuniune de lucru a repre- rior o colaborare pastoralã imzentanþilor din Consiliul Confe- portantã în Ecuador, pe contirinþelor Episcopilor din Europa nentul latino-american. Iniþia(CCEE) ºi la Simpozionul Con- tivele misionare ale diecezei ferinþelor Episcopilor din Africa moldave au primit treptat ºi ºi Madagascar (SECAM). La sprijinul altor dieceze din Roreuniunea de lucru, cu tema mânia, în special din partea Evanghelizarea astãzi: comu- Arhidiecezei de Bucureºti.

Un alt punct important al niune ºi colaborare pastoralã între Africa ºi Europa. Omul ºi vizitei episcopului de Iaºi în Dumnezeu: misiunea Bisericii Italia l-a constituit participarea de a vesti prezenþa ºi iubirea lui la celebrarea Consistoriului Dumnezeu, au participat apro- public din bazilica „Sfântul ximativ 70 de episcopi delegaþi Petru”, sâmbãtã, 18 februarie, ai Conferinþelor Episcopilor în cadru cãruia Sfântul Pãrinte din Africa ºi Europa, precum a oferit bereta ºi inelul de Carºi reprezentanþi ai departamen- dinal pentru 22 de noi membri telor Curiei Romane, dar ºi de- ai Colegiului Cardinalilor, între legaþi din mai multe organizaþii care ºi Preafericitul Lucian Mubisericeºti, printre care Aso- reºan, arhiepiscop major al Biciaþia Internaþionalã „Kirche sericii Române Unite cu Roma, in Not” (Ajutor Bisericii care Greco-Catolicã, ºi preºedinte al Conferinþei Episcopilor CaSuferã) ºi „Missio”. tolici din România.

Printre alte întâlniri pe care le-a avut Preasfinþitul a fost ºi cea cu conducerea Acþiunii Catolice (17 februarie), având în vedere cã în perioada 22-26 august va avea loc la Iaºi cea de-a VI-a Adunare Generalã a Forumului Internaþional al Acþiunii Catolice. La întâlnire a participat ºi o delegaþie din România (Oana Tuduce, Codruþa Fernea ºi pr. Felix Roca).

Virgiliu Demºa-Crainicu

6 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

Misiuni populare ºi Peregrinatio Mariae elerinajul cu icoana Maicii Domnului de la Cacica ºi P misiuni populare cu ocazia Anului Familiei s-au desfãºurat în diferite parohii ale Moldovei ºi continuã sã aibã loc ºi în timpul Postului Mare.

La Luizi-Cãlugãra au fost organizate misiuni populare între 9 ºi 11 februarie, dupã tradiþie, predicator fiind pr. Paul Bulai, paroh de Hãlãuceºti. Liturghia de încheiere a fost prezidatã de pr. Isidor Dâscã, decan de Bacãu.

Comunitatea din Tãmãºeni a primit icoana de la Cacica la 9 februarie. Evenimentul a fost însoþit de celebrarea hramului secundar (Sfânta Fecioarã Maria de la Lourdes) ºi de misiuni populare, al cãror predicator a fost pr. Cristinel Fodor, spiritual la Seminarul din Iaºi. Sfânta Liturghie de încheiere a fost prezidatã de PS Aurel Percã.

Pelerinajul icoanei ºi misiuni populare s-au desfãºurat ºi în comunitatea din Berzunþi, în perioada 16-19 februarie, predicator fiind pr. Isidor Dâscã.

Alte parohii ºi-au programat misiuni populare ºi pelerinajul Tãmãºeni

icoanei în Postul Mare (perioada ºi predicatorii sunt între paranteze): Roman „Fericitul Ieremia Valahul” (23-26 februarie, pr. Cornel Cadar), Galbeni (4-7 martie, pr. Valeriu Ciorbã), Vizantea Mãnãstireascã (11-14 martie, pr. Fabian Mãriuþ), Fãrcãºeni (15-18 martie, pr. Fabian Doboº), Câmpulung Moldovenesc (18-21 martie, pr. Felix Roca jr.), Dofteana (22-25 martie, pr. Iosif Enãºoae), Focuri (25-28 martie, pr. Adrian Ciobanu).

Misiuni în perioada Postului Mare au loc la: Târgu Frumos (23-26 februarie, pr. Petru-Sebastian Tamaº), Iaºi „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” (26 februarie – 4 martie, pr. Cristinel Fodor), Stufu (1-4 martie, pr. Robert Gaºpal), Cãlugãreni (15-18 martie, pr. Petru Sescu), Fundu Rãcãciuni (15-18 martie, pr. Ioan Balan), Hãlãuceºti (15-18 martie, pr. ªtefan Vacaru), Moineºti (15-18 martie,

Luizi-Cãlugãra

pr. Isidor Dâscã), Sãbãoani „Sfântul Iosif” (15-18 martie, pr. Gheorghe Cojocaru), Butea (16-19 martie, pr. Cornel Cadar), Bacãu „Fericitul Ieremia” (22-25 martie, pr. ªtefan Vacaru), Buhonca (22-25 martie, pr. Iosif Bisoc, OFMConv.), Ciugheº (22-25 martie, pr. Gheorghe Cojocaru), Coman (22-25 martie, pr. Iosif Dãmãtãr), Talpa (22-25 martie, pr. Mihai Enãºel), Sascut Sat (28-31 martie, pr. Cristian Blãjuþ, OFMConv.).

Icoana de la Cacica este programatã sã ajungã în Postul Mare ºi în comunitãþile: Satu-Nou (BC) (26-29 februarie), Rãchiteni (1-4 martie), Frumoasa (8-11 martie) ºi Pârgãreºti (29-31 martie). În Postul Mare au fost programate ºi ºase cateheze legate de Anul Familiei, realizate de pr. Cornel Berea, SVD, care se încadreazã în tematica anului: „Apropierea familiei de Bisericã”. Variantele tipãrite la Editura „Presa Bunã”, în format A5, au fost trimise în parohii. Ele au fost publicate ºi pe situl ercis.ro, la secþiunea „Anul Familiei”.

Alte ºase cateheze au fost trimise înainte de Postul Mare pentru timpul de peste an.

Silviu-Cristian Salca

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 7

a Consistoriul din ziua de 18 februarie, la Vatican, L papa Benedict al XVI-lea a ridicat la demnitatea de cardinal 22 de persoane. Printre aceºtia a fost ºi Preafericitul Lucian Mureºan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolicã). Este al treilea cardinal român dupã Iuliu Hossu (1885-1973) ºi Alexandru Todea (1912-2002).

Cardinalii sunt cei mai apropiaþi colaboratori ai papei. Ei sunt aleºi pentru a-l ajuta pe suveranul pontif în conducerea Bisericii fie în mod colegial, fie personal, îndeplinind diferite misiuni în cadrul Curiei Romane. De asemenea, cei care nu au împlinit 80 de ani au misiunea de a-l alege pe noul papã. În Consistoriul care a avut loc în bazilica „Sfântul Petru” au fost creaþi cardinali 22 de pãstori, teologi ºi profesori din diferite pãrþi ale lumii. Cardinalii desemnaþi, împreunã cu ceilalþi, au participat cu o zi înainte la o zi de reflecþie ºi rugãciune, cu tema: „Vestirea

evangheliei azi, între missio ad gentes (misiunea cãtre popoare) ºi noua evanghelizare”. În centrul zilei au stat provocãrile actuale ce aºteaptã un rãspuns din partea Bisericii.

Duminicã, 19 februarie, noii cardinali au celebrat sfânta Liturghie în bazilica din Vatican împreunã cu Benedict al XVI-lea. În prezent, Colegiul Cardinalilor are 213 cardinali, din care 125 electori ºi 88 cu vârste de peste 80 de ani.

Preafericitul Lucian Mureºan s-a nãscut la 23 mai 1931 la Ferneziu (Baia Mare). Dupã suprimarea Bisericii Greco-Catolice de cãtre regimul comunist, în anul 1948, a aºteptat un moment potrivit sã studieze teologia, cu gândul sã devinã preot.

A lucrat în diferite locuri, inclusiv la hidrocentrala de la Bicaz. În anul 1955 a intrat la Institutul Teologic din Alba-Iulia, însã în anul 1958 (era în anul IV), la presiunea autoritãþilor comuniste, a trebuit sã pãrãseascã Seminarul. A lucrat într-o carierã de piatrã (zece ani) ºi apoi

8 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

© Arhiepiscopia Majorã

Al treilea cardinal „O singurã dorinþã fierbinte am avut: de a ajunge preot. Aceastã dorinþã coincidea cu dorinþa mamei mele, care mã îndemna, spunându-mi: «Din zece feciori, mãcar unul sã fie oferit Domnului, slujind ca preot la altar».

A fost dureros pentru mine cã atunci când, mai târziu, mama îmi spunea aceste cuvinte, eu eram deja preot clandestin, hirotonit în secret. Nu puteam sã-i spun nici mamei mele care m-a nãscut ºi m-a crescut. Eram însã preot ºi-i mulþumeam bunului Dumnezeu. Aceasta mi-a fost dorinþa foarte fierbinte ºi aceasta Domnul mi-a împlinit-o ca pe cel mai mare dar al vieþii.

Tot ce a fost de atunci încoace n-a coincis cu dorinþa mea, dar am acceptat cu aceleaºi cuvinte: «Facã-se voia ta, Doamne!»”

(PF Lucian Mureºan, într-un interviu la Radio Vatican)

la Direcþia Judeþeanã de Drumuri ºi Poduri din Baia Mare (20 de ani). A continuat studiile în clandestinitate ºi a fost sfinþit preot la 19 decembrie 1964; din anul 1985 a condus Eparhia de Maramureº, fiind confirmat în anul 1990 de Ioan Paul al II-lea.

La 27 mai 1990 a fost consacrat episcop, la Baia Mare. La 4 iulie 1994, acelaºi papã l-a numit arhiepiscop de Alba-Iulia ºi Fãgãraº ºi mitropolit al Bisericii Române Unitã cu Roma.

La 16 decembrie 2005, Benedict al XV-lea l-a ridicat la demnitatea de arhiepiscop major.

Iuliu Hossu a fost primul român care a primit bereta roºie de cardinal. S-a nãscut la 30 ianuarie 1885, în satul Milaº (judeþul Bistriþa Nãsãud). A studiat la Blaj ºi Roma, obþinând titlurile de doctor în filozofie (1906) ºi în teologie (1910). A fost hirotonit preot la 27 martie 1910. A fost episcop de Cluj-Gherla (1917) ºi senator în Parlamentul României. Este cunoscut prin faptul cã a citit Declaraþia Unirii la Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918. „Credinþa noastrã este viaþa noastrã” au fost cuvintele care l-au însoþit

ºi întãrit pe drumul calvarului început la 28 octombrie 1948, când a fost arestat ºi dus la Dragoslavele ºi Cãldãruºani, iar în anul 1950 la Sighetu Marmaþiei. În anul 1955 a fost dus în izolare la Curtea de Argeº, apoi, în anul 1956, la Ciorogârla, ºi din nou la Cãldãruºani, unde a rãmas pânã la sfârºitul vieþii.

Papa Paul al VI-lea l-a creat cardinal „in pectore” (în secret), la 28 aprilie 1969. Fiind în plin regim comunist, la cererea lui, numele cardinalului a fost fãcut public dupã moartea sa, în Consistoriul din 5 martie 1973. „Lupta

mea s-a sfârºit, a voastrã continuã”: cu aceste cuvinte pleca spre casa Tatãlui, în Spitalul Colþea din Bucureºti, în ziua de 28 mai 1970.

Alexandru Todea a primit demnitatea de cardinal la 28 iunie 1991 din partea papei Ioan Paul al II-lea. S-a nãscut la 5 iunie 1912 în Teleac (jud. Mureº).

A studiat la Blaj ºi apoi la Roma, obþinând în anul 1940 doctoratul în teologie. A fost hirotonit preot la 25 martie 1939. În perioada 1945-1948, parohul ºi profesorul Alexandru Todea a fost arestat de mai multe ori.

Reuºind sã evadeze din arestul securitãþii de la Reghin, a fost consacrat episcop, în secret, la 19 noiembrie 1950. Arestat din nou la 31 ianuarie 1951, a fost anchetat ºi judecat în 1952, fiind condamnat la muncã silnicã pe viaþã ºi dus la Sighetu Marmaþiei. Dupã 13 ani de temniþã a fost repus în libertate în august 1964. A început o pãstorire intensã în clandestinitate. La 12 martie 1990 a fost confirmat ca arhiepiscop de Alba-Iulia ºi Fãgãraº ºi mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, demnitate pe care o avea din anul 1986.

S-a retras la 20 iulie 1994 din motive de sãnãtate. Dupã o lungã suferinþã, a murit la Târgu-Mureº la 22 mai 2002. Într-un interviu luat de pãrintele Adrian Dancã la Radio Vatican, Preafericitul Lucian mãrturiseºte cã i-a cunoscut pe primii doi cardinali: „Aceºtia au fost farurile drumului meu în bezna comunismului ºi în greutãþile pe care le-a parcurs Biserica”. Într-un alt interviu acordat Agenþiei Agerpres, Preafericirea sa considerã cã noua demnitate onoreazã Biserica din România ºi întreaga naþiune

românã: „Dorinþa mea încã de copil a fost de a deveni preot, de a sluji poporul lui Dumnezeu, de a celebra sfintele taine. Toate celelalte slujiri la care Biserica m-a chemat de-a lungul anilor le-am primit în spirit de încredinþare în faþa planului Domnului, cerându-i mereu har ºi ajutor spre a-mi putea împlini misiunea cu dãruire, dupã dorinþa inimii sale… Aceastã numire (de cardinal) consider cã este adresatã în primul rând jertfei martirilor ºi a întregii noastre Biserici, care au plãtit cu sângele lor preþul fidelitãþii faþã de Cristos ºi faþã de Biserica sa. Este grãitor în acest sens sã ne gândim la cuvintele papei Pius al XII-lea adresate Bisericii Greco-Catolice din România în scrisoarea apostolicã «Veritatem facientes» din 27 martie 1952, în plinã prigoanã comunistã, prin care papa sãruta în chip spiritual lanþurile celor întemniþaþi pe nedrept, episcopi ºi preoþi ai acestei Biserici. Pentru mine personal este o mare onoare ºi o nouã responsabilitate în sânul Bisericii noastre, dar ºi al Bisericii Universale”.

Pr. Cornel Cadar

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate

Comoarã în vase de lut

iua Persoanelor Consacrate în Dieceza de Iaºi a fost celebratã în comunitãþi în ziua de 2 februarie ºi la nivel zonal la diferite date în Iaºi, Bacãu, Rãdãuþi ºi Roman.

Potrivit ultimelor statistici, în lumea întreagã sunt aproximativ un milion de creºtini catolici care au îmbrãþiºat viaþa consacratã. Dintre aceºtia aproximativ 135.000 sunt cãlugãri preoþi sau simpli fraþi, iar 740.000 sunt cãlugãriþe. Aproximativ 0,8 % din persoanele consacrate se aflã în Dieceza de Iaºi, în care îºi desfãºoarã activitatea 640 de persoane consacrate (471 de femei, în 45 de congregaþii ºi institute, ºi 167 de cãlugãri, preoþi ºi fraþi simpli, în 14 congregaþii sau institute).

PS Petru Gherghel a participat în ziua de 5 februarie la întâlnirea persoanelor consacrate române din Roma, în biserica „San Vitale”.

La Iaºi, celebrarea Zilei Persoanelor Consacrate a fost prezidatã de PS Aurel Percã împreunã cu pr. Alois Fechet, vicar episcopal ºi responsabil

Un sfânt pribeag român

al Oficiului pentru Viaþã Consacratã. La Liturghie au participat cãlugãriþe, preoþi cãlugãri, fraþi consacraþi, preoþi ºi credincioºi din Iaºi.

La Roman, gazda întâlnirii persoanelor consacrate din zonã au fost Surorile Misionare Slujitoare ale Duhului Sfânt. Vremea nefavorabilã nu a permis participarea unui numãr mare de persoane.

La Bacãu, în ziua de 5 februarie, în Parohia „Sfânta Cruce”, cei prezenþi ºi-au reîmprospãtat conºtiinþa darului personal, a ceea ce sunt în planul lui Dumnezeu ºi au aprofundat misiunea la care au fost chemaþi în baza cuvintelor sfântului Paul din Scrisoarea a doua cãtre Corinteni: „Pãstrãm o comoarã în vase de lut”.

Persoanele consacrate din zona Bucovina s-au întrunit în biserica „Naºterea Sfintei Fecioare Maria” din Rãdãuþi, duminicã, 12 februarie.

La Oneºti, celebrarea nu a mai avut loc din cauza vremii nefavorabile.

Lucrarea preotului Ilie Dãianu, intitulatã Un sfânt pribeag român, a apãrut, la Editura „Galaxia Gutenberg”, într-o nouã ediþie, îngrijitã de fr. PetreMarian Ianoº, OFMCap. Cartea reprezintã o biografie a fericitului Ieremia Valahul, publicatã în mai multe ediþii în perioada interbelicã (1926, 1936 ºi 1943).

Noua ediþie cuprinde, pe lângã textul reeditat în conformitate cu normele ortografice în vigoare, câteva noutãþi: un cuvânt de binecuvântare al PS Petru Gherghel, textul primei aprobãri cunoscute pe teritoriul României a cultului „venerabilului Ieremia Românul” (Oradea, 1926) ºi o amplã introducere semnatã de îngrijitorul ediþiei, care evidenþiazã unele aspecte mai puþin cunoscute ale perioadei în care a fost descoperit mormântul fericitului Ieremia de cãtre prof. Grigore Manoilescu ºi care au legãturã directã cu textul semnat de pr. Ilie Dãianu. Editorul acestei lucrãri citeazã deseori din operele unor autori care au scris despre biografia fericitului Ieremia. Unul dintre aceºtia este Gino Lupi, un biograf al lui Ieremia, încã necunoscut cititorilor români, care a studiat intens cultura ºi personalitãþile poporului român.

Editorul doreºte ca lucrarea „sã retrezeascã tuturor memoria fericitului Ieremia, a interesului ºi iubirii faþã de viaþa lui ºi a reluãrii ºi finalizãrii procesului de canonizare”.

Virgiliu Demºa-Crainicu

Pr. Eugen Giurgicã, OFMCap.

Întâlnirea Persoanelor Consacrate din zona Bacãu

Z

E bine de ºtiut

10 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Iosif Budãu reotul franciscan Iosif Budãu s-a nãscut la 24 aprilie 1926 P la Tãmãºeni ºi a urmat cursurile Gimnaziului respectiv al Seminarului Franciscan din Hãlãuceºti (1938-1946), precum ºi pe cele ale Academiei Teologice „Sfântul Bonaventura” din Luizi Cãlugãra (1946-1948).

Dupã închiderea ºcolilor catolice, în august 1948, a fost obligat sã-ºi întrerupã studiile, pe care le va relua în anul 1952 în cadrul Seminarului Teologic din Alba-Iulia.

A fost sfinþit preot de cãtre arhiep. Alex. Th. Cisar, la 29 iunie 1953, la Alba-Iulia, dupã ce la 7 martie acelaºi an fãcuse, în secret, profesiunea solemnã în cadrul Ordinului Fraþilor Minori Conventuali.

Pr. Iosif Budãu a activat apoi în parohiile Hãlãuceºti, Huºi, Oþeleni, Galaþi ºi Sãbãoani, fiind urmãrit de Securitate în aceastã perioadã prin dosar de urmãrire informativã, deoarece era perceput ca un opozant al regimului ateo-comunist ºi un „militant activ al cultului catolic”. În baza informaþiilor oferite de informatorii care-l supravegheau, la 25 mai 1962, securistul Mihai Wolf din Bacãu a procedat la arestarea ilegalã a pr. Iosif Budãu, învinuit fictiv de sãvârºirea infracþiunilor de „uneltire contra ordinii sociale ºi rãspândirea de publicaþii interzise”. În perioada mai 1962 – februarie 1963, pr. Budãu a fost supus în Penitenciarul Bacãu unei anchete dure de cãtre

Mihai Wolf ºi Roman Usurelu, cu scopul de a-l determina sã semneze declaraþiile false în care el sã recunoascã toate acuzele inventate de cei doi securiºti. Astfel, în „Concluziile de învinuire” din dosarul penal nr. 612/1961, anchetatorii securitãþii îi aduceau pr. Iosif Budãu mai multe acuzaþii, dupã cum urmeazã: a activat clandestin ca preot franciscan; i-a instigat pe credincioºi la „nesupunere”; a desfãºurat „agitaþie contrarevoluþionarã”, îndemnându-i pe tineri sã boicoteze orice tip de propagandã comunistã anticatolicã, ce denigra Biserica ºi ierarhia acesteia; a criticat politica regimului Dej de arestare a preoþilor ºi persecuþia la care erau supuºi franciscanii; a folosit la predici unele expresii „tendenþioase” la adresa regimului comunist; a purtat corespondenþã cu pr. Bonaventura Morariu, aflat la Roma; a ascultat posturi de radio occidentale, comentând tendenþios ºtirile acestora; a difuzat literaturã religioasã, catalogatã drept „interzisã”; a contribuit lunar cu 50 de lei drept ajutor pentru preoþii aflaþi cu domiciliu obligatoriu. În accepþiunea anchetatorilor Securitãþii, prin aceste activitãþi, pr. Iosif Budãu ar fi urmãrit „sã împiedice desãvârºirea construirii socialismului ºi rãsturnarea puterii democrat-populare” din România.

Dupã un proces-farsã judiciarã, Tribunalul Militar Iaºi „în deplasare la Bacãu” (preºedinte fiind Ioan Hoza) l-a condamnat, la 27 februarie 1963, pe

pr. Budãu la ºapte ani de închisoare.

La 30 aprilie, Tribunalul Regiunii Militare Bucureºti a admis la recurs reducerea pedepsei la patru ani de închisoare.

De menþionat faptul cã pr. I. Budãu a fost condamnat într-un „lot” din care mai fãceau parte pr. Petru Mârþ, pr. Mihai Ianuº Chici ºi Ana Nodit, sorã medicalã.

La 13 martie 1964, deþinutul Iosif Budãu a fost transferat de la Penitenciarul Bacãu, trecând pe la Jilava, în lagãrele de muncã Giurgeni ºi Ostrov, fiind obligat sã lucreze în agriculturã, în „coloniile de muncã” Strimba ºi Salcia. Peste puþin timp, la 31 iulie 1964 avea sã fie graþiat de restul pedepsei, pe fondul graþierilor generale din acel an.

Dupã eliberare, ºi-a desfãºurat activitatea în parohiile Vãleni ºi Horgeºti (1964–1989), fiind în toatã aceastã perioadã urmãrit din nou prin dosar de cãtre Securitatea regimului Ceauºescu. În anul 1990, s-a stabilit în conventul din Luizi-Cãlugãra, unde a murit în ziua de 10 noiembrie 2003, fiind înmormântat în aceeaºi localitate.

Dr. Dãnuþ Doboº

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Anton Durcovici

Cauza de beatificare D

osarul de beatificare al episcopului martir Anton Durcovici a fost deschis la Vatican de Mons. Giacomo Pappalardo, cancelarul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, la 8 februarie 2010. În procesul cauzei de beatificare, acest eveniment a însemnat încheierea primei etape (diecezanã) ºi deschiderea alteia (etapa romanã). În iunie 2010, o comisie desemnatã cu acest caz din partea Congregaþiei a validat etapa diecezanã. A urmat numirea unui relator care colaboreazã la redactarea Positio super martyrio, o lucrare convingãtoare despre viaþa ºi martiriul episcopului Durcovici. La aceastã documentaþie se lucreazã acum.

Dupã depunerea întregii documentaþii, totul depinde de Congregaþia pentru Cauzele Sfinþilor, care numeºte un grup de consultanþi teologi. Aceºtia decid dacã a fost vorba sau nu de martiriu. Dacã membrii comisiei confirmã acest fapt, cazul este judecat de cardinalii membri ai Congregaþiei. La final Sfântul Pãrinte este cel care decreteazã beatificarea.

La începutul lunii februarie, PS Petru Gherghel a întreprins o vizitã la Roma pentru a se interesa de procesul de beatificare. Acolo s-a întâlnit cu pr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei de beatificare, ºi cu cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor.

Pe parcursul ultimilor doi ani s-au desfãºurat mai multe evenimente prilejuite de acest proces, cu scopul de a aduna ºi alte informaþii, documente sau mãrturii care pot fi utile în desfãºurarea cauzei de beatificare. Anul trecut a fost deosebit de rodnic: un film despre viaþa episcopului, pe postul de televiziune TVR Cultural; la 60 de ani de la moartea episcopului (10 decembrie 2011), au avut loc manifestãri în Iaºi, Bucureºti, Sighetu Marmaþiei, Roma (Italia) ºi Bad DeutschAltenburg (Austria). La Roma a avut loc simpozionul „Episcopul Anton Durcovici (1888-1951) la 60 de ani de la martiriu”, iar la Bad Deutsch-Altenburg au fost organizate expoziþii ºi celebrãri.

Nu pot fi trecute cu vederea cãrþile: Anton Durcovici, vescovo e martire in Romania (Anton Durcovici, episcop ºi martir în România), scrisã de Florian Müller în limba germanã, tradusã mai întâi în limba românã, iar anul trecut în limba italianã, ºi Il vescovo Antonio Durcovici (1888-1951), a 60 anni dal martirio (Episcopul Anton Durcovici la 60 de ani de la martiraj), editatã de PS Aurel Percã în limba italianã.

De asemenea, s-a fãcut deseori apel la rugãciunea pentru beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, în acest sens organizându-se novene de rugãciune în cinstea lui.

12 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

Ultimele luni din viaþa episcopului Durcovici ncã de la Jilava, Excelenþa „Î sa se îmbolnãvise greu. Intes-

tinele nu îi mai funcþionau regulat. În picioare, durerile unei flebite. Ar fi avut nevoie de un regim special. La Sighet a primit o datã pe zi griº, pregãtit numai cu apã. Infirmierul îi spunea clar cã mai are de trãit cel mult pânã pe la Crãciun.

Bolnavul era în schimb mereu blând, rãbdãtor, recunoscãtor pentru orice serviciu. A fost gata pânã în ultima zi sã ne comunice din bogatele sale cunoºtinþe, oferindu-ºi toatã cunoºtinþa pentru triumful Sfintei Biserici. (...) Cât priveºte testamentul sãu, mi-a zis: Bani nu am. Cãrþile mele le las Seminarului din Iaºi, celelalte lucruri Episcopiei din Iaºi.

De mulþi ani îl cunoscusem pe Mons. Durcovici, drept un preot bun, zelos, învãþat. În aceste sãptãmâni trãite împreunã într-o celulã, el a crescut însã cu mult mai mult în preþuirea mea. În mijlocul lunii noiembrie l-au mutat din celula noastrã într-o celulã în care sã moarã singur, neobservat de nimeni.

Noi am cerut sã-l lase sã rãmânã cu noi. Am fi vrut sã ne îngrijim de el. În zadar”.

(Dr. Andrea Dobeº, Mãrturie a pr. Otto Farrenkopf, SJ, despre ep. Durcovici)

Sanctuare

Altötting A

ltötting se aflã pe teritoriul Diecezei de Passau (Germania) ºi, pe drept cuvânt, este numit „Inima Bavariei”.

Acest sanctuar, împreunã cu Lourdes, Fatima, Czestochowa ºi Loreto, este unul dintre cele cinci mari sanctuare ale Europei.

La sanctuarul de la Altötting, care se aflã la doar 15 km de localitatea de baºtinã a papei Benedict al XVI-lea, Marktl am Inn, poposesc anual peste un milion de pelerini. Unul dintre pelerini a fost ºi fericitul papã Ioan Paul al II-lea, la 18 noiembrie 1980.

Capela octogonalã, numitã Gnadenkapelle (Capela Harurilor) îºi are începuturile prin anul 700. Aici se spune cã episcopul Rupert de Salzburg l-a botezat pe primul duce bavarez în credinþa catolicã. Apoi, în jurul anului 1330, a fost adusã aici statuia Maicii Domnului cu pruncul, statuie sculptatã în lemn de tei, ce se poate vedea ºi azi ºi care constituie punctul central al sanctuarului. Conform tradiþiei, devoþiunea popularã la Altötting, în faþa imaginii Maicii Domnului de aici, a început în anul 1489. În acel an, un copil de trei ani, care s-a înecat în râul care trece prin apropiere, a fost readus la viaþã prin mijlocirea Maicii Domnului de aici. Ajutorul acordat de Maria unei familii aflate în suferinþã, a constituit începutul unei interminabile procesiuni de pelerini care vin sã gãseascã o alinare sufleteascã ºi un ajutor la Maria. Dupã acel prim semn minunat, Maica Domnului a

continuat, de-a lungul secolelor, sã reverse haruri, iar pelerinii ºi-au întãrit aici credinþa ori au gãsit mângâiere în necazul lor.

Despre Capela Harurilor, destul de micã, de altfel, dar care este bogatã în istorie ºi semnificaþii, un expert spunea: „Este un spaþiu absolut grandios”.

Aceastã capelã octogonalã a fost martora multor secole de istorie: aici au îngenuncheat papi ºi regi, ºi s-au rugat milioane de simpli pelerini. Fondul negru, împodobit cu aur ºi argint, cu numeroase ex-voto-uri sau relicvare, încântã privirea pelerinului cu un joc mistic ºi magic de lumini. În mijlocul atâtor frumuseþi dominã statueta Maicii Domnului cu pruncul în braþe. Chipul Mariei, chiar dacã e înnegrit de istorie, aruncã o privire dulce, blândã ºi plinã de bunãtate spre pelerinul care îngenuncheazã aici. Douã mari sfinte ale Bisericii, Margareta ºi Ecaterina, strãjuiesc statuia de o parte ºi de alta.

Tabernacolul de argint, care o adãposteºte pe Maria, dateazã din anul 1645 ºi este realizarea sculptorului Marx Schinagl.

La Altötting se mai pot vedea: biserica „Sfânta Magdalena”,

un edificiu baroc, folosit de iezuiþi pânã în anul 1773, biserica „Sfântul Conrad”, cu mormântul acestui frate capucin, bazilica „Sfânta Ana”, consacratã în anul 1912, ºi biserica parohialã, în stil gotic, ce dateazã din anul 1500. De asemenea, meritã atenþie clãdirea primãriei din oraº, un edificiu maiestuos, în stil neobaroc.

Existã un obicei ca pontifii romani sã dãruiascã un trandafir de aur marilor sanctuare ale lumii. Papa Benedict al XVI-lea a oferit acest trandafir sanctuarelor din Sao Paolo (Brazilia), Savona, Genova ºi Cagliari (Italia). La 15 august 2008, papa a oferit acest frumos simbol ºi sanctuarului din Altötting. Trandafirul de aur a fost aºezat într-un relicviar de argint, în partea dreaptã a altarului.

Mai multe personalitãþi ale istoriei ºi-au dorit ca inima lor sã rãmânã, pentru totdeauna, depusã, într-o urnã, în aceastã capelã. Aºa se face cã inimile multor regi ºi duci, mai ales din familia Wittelsbach (familia celebrei împãrãtese Sissi) strãjuiesc pânã azi în Capela Harurilor de la Altötting.

Pr. Iosif Dorcu

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familii

Zãpadã la Roma a începutul lunii trecute a L nins la Roma. ªi ce dacã a nins, veþi spune! A nins în atâtea pãrþi ale pãmântului, ninge de atâþia ani, ce e deosebit dacã ninge la Roma? La Roma, totul e deosebit când ninge, pentru cã de obicei nu ninge, iar când ninge, totul este „paralizat”. Este exact ceea ce s-a întâmplat la începutul lunii trecute.

Dincolo însã de zãpada în sine, ninsoarea de la Roma a tras un mare semnal de alarmã în ceea ce priveºte familia. Acum veþi spune, ce treabã are familia cu zãpada de la Roma!? În dimineaþa în care ne-am trezit ºi am gãsit zãpadã afarã, singurii care se mai încumetau sã iasã din casã erau câþiva temerari dornici sã fotografieze evenimentul atât de rar. Printre ei, într-un parc, ºi o familie.

Erau doi pãrinþi tineri alãturi de copilul lor. Din mersul lor se putea vedea cã nu erau obiºnuiþi cu zãpada.

La un moment dat a alunecat copilul, dupã care, pentru cã nu i-au dat drumul din mâini, deºi nu era nici un pericol, au alunecat ºi au cãzut ºi pãrinþii unul peste celãlalt. S-a fãcut acolo o busculadã ºi la propriu ºi la figurat. Au început apoi sã se certe ºi sã arunce vina de la unul la celãlalt, chiar ºi prin cuvinte „grele”. Copilul a început sã plângã ºi sã strige: „Vreau acasã!” ªi au plecat!

Poate cã la început acei pãrinþi erau bine intenþionaþi. Voiau sã-i ofere copilului lor, dar ºi lor înºiºi o „ieºire” la zãpadã.

Ceea ce nu era rãu! Rãu a fost

faptul cã, odatã ajunºi în parc, nu ºi-au lãsat copilul liber.

L-au „sufocat” pe copil cu atâta atenþie, iar aceasta s-a transformat apoi în „Vreau acasã!” Cine ºtie ce o mai fi urmat ºi acasã!

Mai întâi cã erau într-un parc, apoi, odatã ajunºi acolo, l-ar fi putut lãsa pe copil liber sã se bucure de zãpadã. Aºa ar fi avut timp ºi pentru ei! Grija exageratã însã a stricat totul. ªi pentru cã nu a fost destul, chiar ºi în cãderea copilului l-au þinut de mânã, ceea ce a provocat cãderea tuturor ºi apoi ceea ce a urmat.

Pãrinþi, sãracii pãrinþi care fac totul pentru copilul sau copiii lor, care le scot spinii din peºte ca ei sã nu facã efort, care le întind margarina ºi dulceaþa pe pâine, pentru a nu se murdãri, care le duc ghiozdanul pânã la ºcoalã, ca sã nu îi doarã spatele... Mai mult, pãrinþi care „cad” o datã cu copiii lor, pentru ca în cãzãturã sã nu fie singuri! Iar libertatea copilului... unde mai este?

Când vor învãþa copiii noºtri sã-ºi scoatã singuri spinii din peºte sau când îºi vor pune singuri margarinã ºi dulceaþã pe pâine? ªi mai ales, când vor învãþa cã viaþa în sine are „preþul” ei ºi cã trebuie sã fie pregãtiþi sã-l plãteascã?

Când pãrinþii fac totul în locul copilului, copilul nu mai are spaþiul necesar pentru a-ºi dezvolta propriile aptitudini. ªi apoi ºi copiii au „dreptul” sã lunece pe zãpadã, pentru a învãþa cum se merge pe ea. ªi

14 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

ei au dreptul sã „înghitã” câte un spin de peºte, dacã e sã-l înghitã, pentru a ºti cã peºtele are spini ºi cã trebuie sã fie atenþi. ªi de ce nu, ºi ei au dreptul sã-ºi pregãteascã singuri micul dejun, pentru cã va veni o vreme când vor trebui sã pregãteascã nu doar micul dejun, ci ºi prânzul, ºi cina, sã mãture casa, sã întâmpine oaspeþi, sã-i ajute pe sãraci, sã întemeieze o familie, sã aibã un loc de muncã, sã conducã o firmã, o þarã... sã-l descopere ºi sã creadã în Dumnezeu...

Zãpada de la Roma a arãtat cã pãrinþii de astãzi, copiii de ieri, care au „suferit” în felul lor tot felul de privaþiuni, oferã copiilor de astãzi totul, fãrã a cere nimic în schimb. Ba mai mult, „schimbul”, de multe ori, sunt ei înºiºi. Iar copiii cresc astfel, fãrã a se obiºnui cu greutãþile vieþii, fãrã sã ºtie „costul” pâinii de pe masã, intensitatea durerii tatãlui ºi a mamei înconvoiaþi sub povara ºi aºa stresantã a muncii de zi cu zi, acolo unde aceasta mai existã.

Zãpada de la Roma a scos în evidenþã o societate nepregãtitã, dar ºi o familie ºubredã, care, sub pretextul iubirii, sufocã. Iar societatea de mâine va fi una sufocatã? De noi depinde!

Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

Pentru copii Istorioarã moralã de Christophor v. Schmid Traducere de Bronislav Falewski

Micul pustnic (continuare din numãrul trecut)

Gotfrid ºtia încã de acasã unele rugãciuni învãþate de la pãrinþi. Se bucura foarte tare cã putea sã ºi le mai aducã aminte ºi de aceea le spunea în fiecare zi pentru a nu le uita. ªi-a dat seama cã aceste rugãciuni îi deºteptau gânduri bune în minte, îl mângâiau ºi îl întãreau, ba chiar simþea cã-i dãdeau un fel de aripi nevãzute care-i ridicau inima la Dumnezeu.

– Desigur, spunea el, când bunul Dumnezeu ne dã o binefacere sau când ne aflãm în necazuri sau primejdii, atunci nu trebuie sã ºtim rugãciuni învãþate pe de rost. Nevoia ºi inima ne învaþã de la sine cum sã ne rugãm. ªi cu cât o rugãciune e mai simplã, cu atât e mai plãcutã lui Dumnezeu, dacã porneºte din inimã ºi dacã e fãcutã cu încredere în el. Doamne, fã-mã sã umblu.

Doamne, fã-mã sã vãd, spuneau

cei bolnavi când trecea Mântuitorul ºi el le asculta numaidecât rugãciunea. Dar sunt momente în viaþã când nu suntem în vreo nevoie anume sau nu simþim o bucurie mai deosebitã. În asemenea clipe, rugãciunile învãþate pe de rost ne sunt de mare folos. Rugãciunile scurte pe care le-am învãþat de la pãrinþii mei, auzind cum tot le spuneau seara ºi dimineaþa, sunt ca o carte de rugãciuni pe care mi-au dat-o sã mã însoþeascã pe calea vieþii. Asemenea cãrticicã o pot avea mereu cu mine ºi nu o pot pierde niciodatã.

De asemenea, ºtia din auzite mai multe citate din Sfânta Scripturã, pe care le repeta zilnic ca sã nu le uite. Adesea le medita ºi gãsea multã mângâiere în ele.

– Aceste cuvinte, spunea el, sunt ca o comoarã de pietre scumpe pe care nu mi le poate fura nimeni, îmi aduc multã

bucurie ºi au pentru mine o valoare nespus de mare.

Gotfrid îºi amintea în aceastã singurãtate de sfântul Ioan în pustiu.

– Era doar voinþa lui Dumnezeu, se gândea el, ca Ioan, care trebuia sã devinã un om sfânt ºi sã facã mult bine oamenilor, sã-ºi petreacã anii tinereþii sale în pustiu. Aºadar, ºi singurãtatea are un scop bun.

Dumnezeu nu m-a adus aici în singurãtate fãrã un motiv! Într-adevãr, viaþa aceasta de pustnic era spre binele acestui bãiat. În singurãtatea aceasta, el a devenit un tânãr evlavios ºi bun.

8. Noi suferinþe ºi necazuri Pânã acum Gotfrid s-a bucurat de o sãnãtate deplinã; dar într-o zi a cãlcat, fãrã sã bage de seamã, pe o scoicã, ce avea marginea foarte ascuþitã ºi în care s-a tãiat foarte adânc la cãlcâi, deoarece acum umbla desculþ, cãci ghetele l-au lãsat de mult din cauza acestor locuri stâncoase, aºa cã nu le mai putea folosi. Dupã câteva zile, rana s-a inflamat ºi îi producea dureri groaznice. Aceastã stare l-a pus în situaþia de a nu-ºi putea pãrãsi peºtera. Numai cu mare greutate ºi sprijinindu-se de un toiag, se târa pânã la izvor ca sã-ºi aducã un urcior de apã pentru a-ºi potoli setea cea arzãtoare. Era cel puþin mulþumit cã nu avea poftã de mâncare, cãci i-ar fi fost de altfel imposibil sã prindã vreun peºte din heleºteu ºi sã-l ºi mai gãteascã. Nu avea nici o bucatã de pânzã pentru a-ºi lega rana ºi sãrmanul Gotfrid era cu adevãrat de plâns.

Pe când zãcea astfel, în dureri mari ºi chinuit de fierbinþeli, lipsit de orice ajutor, în vãgãuna cea întunecoasã, culcat ¾

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre meseria sfântului Iosif „Sfântul Iosif era cel care se ocupa cu grijã faþã de Isus” (Mirela, 8 ani).

La o orã de religie, sora i-a pus pe copii sã scrie un eseu despre rolul lui Iosif în viaþa lui Isus. Laura (9 ani) a scris printre altele: „Iosif era cu munca, Isus cu rugãciunea, Maria cu mâncarea... Cel mai avantajat era Isus pentru cã se bucura de efortul ambilor pãrinþi”. „Iosif era un bun tâmplar.

I-au fãcut «reclamã» ºi evangheliºtii!” (Mihãiþã, 10 ani). „Sfântul Iosif avea o singurã grijã, aceea a lui Isus” (Denisa, 9 ani). „Când Iosif îi cerea ajutorul lui Isus în treburile din tâmplãrie, Isus era ocupat cu diverse

planuri, cred cã ºi cu planul vieþii mele” (Ana-Maria, 10 ani).

Un preot a întrebat la predicã: „Ce se putea gãsi în tâmplãria lui Iosif? Numiþi câte ceva din cele care vã vin în minte”.

Rafaela (9 ani) a început sã înºire: „Lemne, scânduri, scaune, mese, uºi...” „Confesionale”, a continuat preotul. „Da, confesionale, altare, biserici...” a continuat fetiþa.

Un alt preot a întrebat „Ce meserie avea sfântul Iosif?”

Pentru cã nu-i rãspundea nimeni s-a gândit sã vinã în întâmpinarea rãspunsului, spunând: „Tâm...” „Tâmplã”, a rãspuns Denis (8 ani). „Iosif, tatãl purtãtor de grijã, era cel care îl apãra pe micul

¾ pe un pat de muºchi, se gândea

Dar în acest necaz al lui vãrsa lacrimi fierbinþi ºi se ruga cu mâinile împreunate: – O, bunul meu Dumnezeu, scumpul meu Tatã ceresc, tu singura mea scãpare! Chiar dacã sunt pãrãsit de întreaga omenire. Tu însã nu mã vei pãrãsi. Îndurã-te de mine! Doar totdeauna m-ai ajutat, ajutã-mã ºi în clipa de faþã. Redã-mi sãnãtatea ºi nu mã lãsa sã mor pe aceastã insulã pãrãsitã!

Acum a putut sã-ºi dea seama, mai mult ca oricând, cã nu a fost niciodatã destul de recunoscãtor ºi ascultãtor faþã de pãrinþii lui, dupã cum s-ar fi cuvenit.

– Ah, bunule Dumnezeule, spunea el, poate cã tocmai de aceea m-ai exilat pe aceastã insulã pustie: ca sã-mi recunosc

mai mult ca oricând ºi cu mai multã durere la casa pãrinteascã.

– Ah, spunea el, când eram acasã ºi-mi lipsea ceva, cât de mult se îngrijeau pãrinþii de mine! Tata alerga repede la un medic, mama mã încuraja sã beau medicamentele, îmi pregãtea supe calde ºi mi le aducea la pat, îmi aºeza cu grijã aºternutul ºi câte altele nu fãcea buna mea mamã pentru mine! Surorile mã compãtimeau ºi nu ºtiau ce sã mai facã pentru a-mi fi pe plac. ªi apoi toþi din casã se rugau pentru însãnãtoºirea mea.

Aici însã sunt pãrãsit cu totul ºi lipsit de orice ajutor omenesc. Ah! Ar fi groaznic dacã ar trebui sã mor în aceastã pustietate!

16 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

Isus de câini, de curcani ºi de gânsaci” (Mãdãlin, 8 ani). „Sfântul Iosif fãcea mese ºi scaune cu ferãstrãul” (George, 8 ani). „Aºa cum sfântul Iosif era un bun tâmplar, la fel l-a învãþat ºi pe Isus, sã fie un bun Mântuitor” (Cezar, 10 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

greºelile ºi sã mã corijez. Ah, iartã-mã, bunul meu Pãrinte! Îþi fãgãduiesc cã, dacã voi ajunge iar la pãrinþii mei, voi cãuta sã fiu totdeauna plin de dragoste ºi de recunoºtinþã faþã de ei, ºi voi asculta mereu de sfatul lor.

Cu adâncã mâhnire îºi aducea aminte cã de multe ori s-a purtat destul de aspru cu surorile lui, se certa cu ele ºi le spunea vorbe pe care n-ar fi trebuit sã le spunã.

– Ah, cât de rãu îmi pare de toate acestea! a suspinat el adânc, iartã-mã bunul meu Tatã ceresc ºi du-mã înapoi la surorile mele. O, desigur cã-mi voi da toatã silinþa sã trãiesc în cea mai mare armonie cu ele ºi sã fiu un frate cum nu a mai fost altul (va urma).

Pentru tineri Culorile bucuriei

Bucuria în încercãri S

untem în perioada Postului Mare ºi poate am fi tentaþi sã considerãm cã ar trebui sã întrerupem itinerarul nostru spre descoperirea adevãratei bucurii, deoarece renunþarea, jertfa ºi penitenþa ar trebui sã fie în prim-plan în acest timp liturgic. Cristos clarificã foarte convingãtor acest aspect: „Când postiþi, nu fiþi triºti ca ipocriþii, cãci ei îºi strâmbã feþele, ca sã arate oamenilor cã postesc” (Mt 6,16). Îndemnul sãu este foarte clar! Aºadar, continuãm drumul nostru, dar þinem cont ºi de timpul Postului Mare ºi ne întrebãm de aceastã datã: o persoanã încercatã de greutãþi cum ar putea sã se bucure? În atâtea drame care se nãpustesc asupra multor oameni, cum sã cauþi bucuria? Nu este absurd?

Când meditãm suferinþele ºi moartea pe cruce a Mântuitorului, am putea oare sã tresãltãm de bucurie?

Sfântul Paul scrie o scrisoare creºtinilor din Tesalonic. Aceºtia erau, în mare parte, oameni simpli, sãraci, chiar sclavi, care de puþin timp au devenit creºtini. Acestora, deºi se gãseau în dificultãþi, sfântul Paul le spune: „Bucuraþi-vã întotdeauna! Rugaþi-vã fãrã încetare! Mulþumiþi pentru toate, cãci aceasta este voinþa lui Dumnezeu în Cristos Isus cu privire la voi!” (1Tes 5,16). Cum poate fi vie bucuria în încercãri ºi în greutãþi? Sfântul Paul dezvãluie secretul bucuriei: obiºnuinþa de

a mulþumi lui Dumnezeu, privirea mereu aþintitã asupra lui Cristos ºi rugãciunea în orice situaþie. Nu este suficient sã îi mulþumim lui Dumnezeu doar atunci când totul este bine, când corabia vieþii noastre înainteazã lin ºi hotãrât în larg. Conteazã sã ne încredem în Dumnezeu ºi atunci când pânzele sunt strãpunse de vânt, când catargul s-a rupt ºi cârma se învârte haotic. De fapt, în astfel de situaþii, numai Dumnezeu poate fi busola salvatoare! Toate le putem în Acela care ne dã forþa!

Puterea de a rãmâne cu Dumnezeu izvorãºte ºi din convingerea cã el scoate un bine ºi din cel mai mare rãu, cã nu rãul are ultimul cuvânt, cã rãul care se manifestã în viaþa mea mã poate feri de un rãu ºi mai mare sau cã în situaþiile de încercare prin care am trecut „putea fi ºi mai rãu”! Astfel putem sã gãsim „un pic de bine” în orice situaþie ºi în orice persoanã.

Sunt persoane care vãd rãul la tot pasul ºi sunt persoane care gãsesc seminþe de bine în toate situaþiile vieþii. Astfel este valabil proverbul: „Cum îþi aºterni, aºa dormi!”

Atunci când suntem încercaþi de diferite suferinþe, de multe ori ne tânguim: „De ce tocmai mie mi se întâmplã asta?” Din pãcate, uitãm sã înãlþãm aceastã întrebare ºi atunci când viaþa ne este inundatã de momente

pline de bucurie. ªi, în aceste momente, ar trebui sã ne întrebãm: „De ce tocmai mie? Cu ce sunt eu mai bun ca alþii?

Ce merite am?” De aceea ar trebui sã ne obiºnuim sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru toate, fãrã a ne descuraja. Un îndemn, în sensul acesta, îl face papa Benedict al XVI-lea tinerilor: „Biserica se bazeazã pe voi, pentru aceastã misiune angajantã: sã nu vã descurajeze dificultãþile ºi încercãrile pe care le întâlniþi. Fiþi rãbdãtori ºi perseverenþi, învingând tendinþa naturalã a tinerilor la grabã, la a voi totul ºi imediat”. Rãbdarea ºi perseverenþa fac sã se împlineascã în viaþa noastrã cuvintele sfântului Paul: „Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria ºi pacea în credinþã, ca sã prisosiþi în speranþã prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15,13).

Aceste gânduri ne pot ajuta sã pãºim înainte pe drumul spre adevãrata bucurie, în acest timp al Postului Mare, pregãtindu-ne pentru marea bucurie a Învierii lui Cristos.

Pr. Felix Roca

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Convertirea fiecare an, peste Postul ÎnuluinMare stã chemarea Domnostru la convertire: „Timpul s-a împlinit, împãrãþia lui Dumnezeu este aproape!

Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie!” (Mc 1,15). Iar în Scrisoarea cãtre Romani (12,2) se spune: „Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii, ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit”. Nebãgarea de seamã, superficialitatea, continua distragere ºi influenþare a mass-media nu se potrivesc cu credinþa noastrã în Cristos ºi în cuvântul sãu. Viaþa noastrã are nevoie de profunzime.

Viaþa noastrã nu trebuie sã se piardã în consumism, în lâncezealã. Este mult prea preþioasã pentru aºa ceva, este irepetabilã. Întreabã-te odatã: are Dumnezeu motiv de bucurie cu tine?

Fiecare dintre noi are o misiune de la Dumnezeu, cãreia el trebuie sã-i rãspundã cât se poate de bine ºi de desãvârºit. Indiferent dacã eºti tânãr sau bãtrân, sãnãtos sau bolnav, în putere sau dependent de ajutorul altora: valoarea ta nu este datã de societate sau de ce spun oamenii, ci de ce spune Dumnezeu despre viaþa ta.

Când un tânãr l-a întrebat pe Cristos ce ar trebui sã facã pentru a dobândi viaþa veºnicã, Isus i-a spus scurt ºi concis: „Dacã vrei sã intri în viaþa veºnicã, pãzeºte poruncile!” (Mt 19,17b).

Aceasta este valabil ºi pentru noi. A pãcãtui înseamnã a desconsidera valoarea marcajelor drumului prin care Dumnezeu

vrea sã ne fereascã, mai ales de ceea ce poate distruge spiritul nostru, inima ºi trupul nostru.

Experienþa aratã cã totuºi „este ceva” despre anumite prescripþii, aºa cum ne-au fost ele transmise în Biblie, prin cele zece porunci ale lui Dumnezeu. Trebuie sã le redescoperim ºi sã punem iar în valoare însemnãtatea lor prin viaþã. Acesta poate sã fie punctul de plecare al unei întoarceri.

Cine vrea sã dea curs chemãrii lui Isus la convertire va trebui mai întâi sã se întrebe critic: Unde mã aflu eu? Unde este pãcat ºi vinã în viaþa mea?

La aceste întrebãri nu se poate rãspunde numai cu o indicaþie spre porunci ºi interdicþii, aproape ca o bifare pe o listã.

Vinovãþia are de-a face, mai înainte de toate, cu libertatea omului ºi cu responsabilitatea sa pentru propria-i viaþã, pentru semenii sãi ºi pentru mediul înconjurãtor. Omul poate sã-ºi foloseascã rãu libertatea. El poate sã-ºi piardã ºi sã-i facã ºi pe alþii sã-ºi piardã sensul vieþii. Poate sã dea greº ºi sã rateze în viaþa familialã, profesionalã ºi particularã, în relaþiile cu oamenii cu handicap sau cu bãtrânii, sã dea greº cu sãnãtatea lui. Comportamentul meu în trafic, la locul de muncã sau în timpul liber are de-a face în mod esenþial ºi cu libertatea ºi responsabilitatea mea faþã de viaþã.

Cu privirea cãtre Isus, îl rugãm pe Dumnezeu sã ne dea puterea ca în aceste zile ºi sãptãmâni sã învãþãm sã ne descoperim slãbiciunile ºi punctele tari. Ne rugãm sã ne dea puterea

18 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

sã nu ne izolãm în ceea ce ne apasã ºi ne împovãreazã, trãgându-ne în jos. Ne rugãm pentru puterea de a nu ne ascunde ºi a decade în autocompãtimire. Cu privirea cãtre Isus, putem sã cãpãtãm curajul ºi încrederea cã Dumnezeu însoþeºte viaþa ºi povara noastrã, chiar dacã nu putem sã simþim prezenþa sa, cã el nu a uitat de noi ºi de crucea noastrã, cã el ºtie de suprasolicitarea noastrã ºi nu ne lasã singuri.

Vreau sã pun acum într-o rugãciune ceea ce am reflectat pânã acum: Doamne, tu cunoºti slãbiciunea noastrã, suntem prea îngãduitori faþã de noi înºine, nu putem renunþa, voim sã justificãm cu scuze propriul comportament. Câtã nenorocire ºi suferinþã se nasc astfel adesea pentru propria familie, pentru semeni! Doamne, tu te ridici iar. Astfel, îi ajuþi ºi pe toþi aceia care vor sã se desfacã din legãturile pãcatului ºi ale bunurilor materiale, care vor ca tu sã domneºti peste ei ºi sã se afle deasupra lucrurilor materiale. Ajutã-mã ºi pe mine sã mã ridic.

(Din „Cãlãuze spre Cristos”).

Prelat Albert Holenstein

O sfinte rãni

Tablete spirituale

Preþul schimbãrii

O sfinte rãni însângerate, Dovezi a harului slãvit ªi-a dragostei nemãsurate Cu care Tatãl ne-a iubit.

n M-aº jena sã-þi spun cã te

Î iubesc, Joan Baetz profereazã urmãtoarele: „Uneori

O sfinte rãni a lui Cristos, Eu sunt nespus de pãcãtos, Dar cred cã-n voi pãcatul meu Mi-a fost iertat de Dumnezeu.

Doar sângele prelins pe cruce, Fierbinte izvorând din voi, Iertarea ne-a putut aduce ªi raiul ni l-a dat napoi.

O sfinte rãni din care toatã Spãlarea vinei ne-o primim, Din starea noastrã vinovatã Doar înspre voi nãdãjduim.

Rãnile pãcatului Isuse, azi þi-am fost cãlãu, ªi bici ºi lanþul cel mai greu.

Eu rãni adânci þi-am provocat, Pe spate pielea þi-am brãzdat.

Sunt spinul ce te-am cununat. ªi spinii sunt al meu pãcat.

Adânc ºi aprig scrijelind, Sudori de sânge provocând.

De parcã nu a fost de-ajuns, ªi cruce tot eu þi-am fost pus.

Pãcatul meu fiind greoi, Pe umeri-þi zdrobiþi ºi goi.

Pe Golgota odatã ajuns ªi cuiele ce te-au strãpuns. ªi acel ciocan ce le-a lovit, Pãcatul meu l-a mânuit.

O sfinte rãni mereu deschise, Vãrsând al dragostei izvor, Salvaþi vieþile ucise Redaþi sfinþirea tuturor.

ªi rana cea din coasta dreaptã, De mine a fost provocatã.

Buretele-n oþet ºi fiere, Licoarea desfrânãrii mele.

Cãci, când voi sfinte rãni odatã O sã-ncetaþi a mai ierta, Doar îngrozita judecatã ªi iadul veºnic va urma.

ªi dupã atâta suferinþã, Ce-am provocat din necredinþã Ca ºi tâlharul eu îþi cer, Iertarea ta s-o am în cer.

O sfinte rãni, chemaþi mai tare Spre cei cãzuþi ºi-ntârziaþi, Cãci vai ce plâns ºi ce strigare Va fi când voi o sã-ncetaþi.

ªi arãtând cã mã iubeºti, Tu pentru mine te jertfeºti.

Pe lemnul crucii atârnat, Sã mã rãscumperi din pãcat.

Traian Dorz

Gabi Ignat

suspin dupã uragan, un uragan puternic ºi nemãsurat, în timpul cãruia totul se schimbã. Patru zile se scurg în cer într-o orã, copacii gem, micile animale se refugiazã în noroi, totul se întunecã ºi înnebuneºte. Dar, în realitate, este Dumnezeu – care cântã în ceruri – în catedrala sa preferatã – face sã sarã în bucãþi geamurile – cãci cântã la o orgã giganticã – lovind cu putere clapele – într-o armonie perfectã – bucurie desãvârºitã”. Sã fie poezie sau pur ºi simplu o viziune optimistã?

Poate cã ºi una ºi alta. Mai presus de toate este însã acel „suspin”, de la început, care divulgã totul. Cãci dorinþa de a trece printr-o experienþã puternicã, cutremurãtoare, pentru a te smulge din letargie ºi a te proiecta spre comuniunea dinamismului divin înseamnã strigãtul sufletului dupã evadare.

De obicei dezordinile din naturã sunt puse pe seama rãului, în timp ce dezordinile provocate de om sunt trecute cu vederea. De fapt, mult mai distrugãtor este ceea ce macinã din interior. Acolo trebuie schimbat ceva. În mod fundamental.

De aceea este binevenitã uneori ºi o furtunã. Fie ea ºi într-un pahar cu apã. Numai sã nu fie doritã ca scop în sine. Ca mijloc, mai treacã-meargã... Importantã este schimbarea. În sens de convertire.

Pr. Cristian Chinez

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Au plãtit cu viaþa propovãduirea evangheliei n fiecare an, la 24 martie, se private de un episcop sau de un preot, de o sorã sau de un frate.

Prin fapte concrete de iubire Misionarilor care au plãtit cu viaþa mãrturisirea evangheliei. faþã de comunitate, pentru a-l Din anul 1980, când a fost mãrturisi pe Cristos, mort ºi ucis în timpul sfintei Liturghii înviat pentru mântuirea omului, Mons. Oscar Arnulfo Romero, martirii misionari nu au ezitat arhiepiscop de San Salvador, sã-ºi punã în pericol propria viaþã multe biserici locale din lume în contexte de suferinþã, de examintesc în rugãciunile ºi jert- tremã sãrãcie, de tensiuni ºi de fele lor pe toþi lucrãtorii pasto- violenþã. Ei s-au îngrijit de cei rali care în anul precedent au pe care societatea îi refuzã, îi fost uciºi în þãrile de misiuni. ignorã sau îi marginalizeazã. În perioada dintre anii 1990 Unii au fost victime chiar a aceºi 2011 au fost 885 de misio- lor violenþe pe care le combãnari care au plãtit cu viaþa lor teau sau au fost disponibili de propovãduirea evangheliei. La a merge în ajutorul altora puaceste cifre publicate în fiecare nând pe locul doi propria siguan trebuie sã se adauge mereu ranþã. Mulþi au fost uciºi prin lunga listã a acelora despre care tentative de jaf sau de sechestru, surprinºi în propriile locuinþe. probabil nu se va ºti nimic, care Alþii au fost uciºi doar pentru în orice loc al planetei suferã cã în numele lui Cristos se opuºi plãtesc cu propria viaþã cre- neau urii cu iubire, disperãrii dinþa lor în Cristos. Spre ei tre- cu speranþã, controverselor buie sã privim cu recunoºtinþã violente cu dialogul, abuzului ºi veneraþie, chiar fãrã a cu- cu dreptatea. noaºte chipurile lor, ºi fãrã de Sângele martirilor este sãcare Biserica ºi lumea ar fi mult mânþa creºtinilor, deoarece mai sãrace. acolo unde existã vieþi dãruite Toþi martirii misionari sunt evangheliei, acolo existã din acum prietenii noºtri în cer ºi belºug ºi harul lui Dumnezeu moartea lor rãmâne un motiv care îi naºte pe creºtini. de preocupare, de îngrijorare ºi Biserica îndeamnã ca în de teamã, întrucât nu vorbim timpul Postului Mare credinde unul sau doi, ci de zeci de cioºii sã mediteze la suferinmisionari în fiecare an. Mar- þele Mântuitorului, iar prin post tiriul lor a lãsat comunitãþi ºi rugãciune sã trãiascã profund

Î celebreazã Ziua Mondialã de Post ºi Rugãciune în Memoria

20 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

acest timp special de har. Totodatã, creºtinii catolici sunt îndemnaþi ca în Postul Mare sã-ºi îndrepte atenþia ºi spre misionari. Fãrã sprijinul nostru spiritual ºi material opera de evanghelizare a tuturor popoarelor ar avea de suferit.

La eforturile personale, ca ºi sprijin în munca misionarilor, consider cã nu este de neglijat ºi aportul suferinþelor misionarilor care au strãbãtut calea crucii lui Cristos în viaþa lor ºi au încoronat munca lor misionarã cu sacrificiul vieþii.

Suntem invitaþi nu doar sã ne amintim de misionarii uciºi din cauza credinþei ºi activitãþii lor, ci sã încredinþãm lui Dumnezeu viaþa lor, cu speranþa cã jertfa lor va aduce roade. Ne rugãm pentru ei ºi prin ei, în unire cu întreaga ceatã a celor uciºi, care ºi-au spãlat hainele în sângele Mielului.

Fie ca toþi creºtinii catolici din România sã poatã creºte în credinþã ºi solidaritate misionarã, pentru a continua ºi a transmite mai departe darurile credinþei.

Pr. Claudiu Iºtoc

ªtiri • ªtiri • ªtiri Alãturi de bolnavi „Ridicã-te ºi du-te; credinþa ta te-a vindecat” (Lc 17:19) a fost tema mesajului papei Benedict al XVI-lea cu ocazia celei de-a XX-a Zi Mondialã a Bolnavului (11 februarie). Referindu-se la aceastã zi, arhiepiscopul Zygmunt Zimowski, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Lucrãtorii Sanitari, a precizat pentru Radio Vatican: „Ziua Mondialã a Bolnavului a fost înfiinþatã de fericitul Ioan Paul al II-lea în anul 1992. Are ca finalitate «sensibilizarea poporului lui Dumnezeu ºi, prin urmare, a multiplelor instituþii sanitare catolice ºi a societãþii civile, cu privire la necesitatea de a asigura cea mai bunã asistenþã pentru cei bolnavi»”. În anul 2013, aceastã zi va fi sãrbãtoritã în mod solemn „la Altötting, în Germania” ºi „va avea în centru figura bunului samaritean”.

Darul chemãrii Familiile sunt comunitãþi de viaþã ºi de iubire, spaþiu în care se redescoperã frumuseþea preoþiei ºi a vieþii consacrate – se afirmã în Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XLIX-a Zi Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii (a patra duminicã dupã Paºti, 29 aprilie). În mesajul cu tema „Vocaþiile, dar al caritãþii lui Dumnezeu”, Sfântul Pãrinte subliniazã printre altele ºi rolul care revine Bisericilor locale, dar mai ales familiilor, care au o importanþã decisivã în a-i ajuta pe tineri sã redescopere „frumuseþea ºi importanþa preoþiei ºi a vieþii consacrate”.

Limba latinã Ioan al XXIII-lea a semnat, la 22 februarie 1962, constituþia apostolicã Veterum sapientia despre studierea ºi folosirea

limbii latine, în care dorea, între altele, crearea unui Academicum Latinitatis Institutum, structurã care a fost instituitã de papa Paul al VI-lea cu scrisoarea apostolicã Studia latinitatis (22 februarie 1964), încredinþând Societãþii Saleziene misiunea de „a-i promova prosperitatea”. Dupã jumãtate de secol, Pontificium Institutum Altioris Latinitatis a organizat la 23 februarie întâlnirea „50 de ani Veterum sapientia – istoria, cultura ºi actualitatea”, subliniind câteva elemente semnificative pentru a rãspunde la provocãrile de angajare culturalã pe care le provoacã astãzi studiul limbilor clasice.

Pe urmele credinþei O parte a comunitãþii române catolice din Roma a participat alãturi de comunitãþile din America Latinã, Bangladesh ºi Madagascar la un pelerinaj al credinþei pe urmele primei comunitãþi creºtine, desfãºurat la

26 ianuarie. Iniþiativa a aparþinut Oficiului pentru Migranþi din cadrul Vicariatului de Roma ºi a fost concretizatã cu ajutorul ghizilor ºi a autocarelor speciale, puse la dispoziþie de cãtre Opera Romana Pellegrinaggi. Grupul comunitãþii române a fost însoþit de cãtre pr. Isidor Iacovici, parohul comunitãþii românilor catolici din Roma, ºi de pr. Felician Tiba.

Pelerinajul s-a încheiat cu celebrarea sfintei Liturghii în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran”.

Liturghii în limba românã În biserica „Spirito Santo” din Sommariva Perno (Italia) se celebreazã sfânta Liturghie în limba românã, începând din 5 februarie, pentru credincioºii catolici români din zona oraºului Alba, provincia de Cuneo.

Liturghia se va celebra în fiecare prima duminicã din lunã, la ora 16.00. Asistenþa pastoralã a românilor catolici este acordatã de pr. Lucian Avãdãni (Parrocchia „Spirito Santo”, Piazza Parrocchiale 1, 12040Sommariva Perno (Cuneo), Italia; tel: 0039/3891449079; e-mail: lukyaus@yahoo.com).

Credincioºii greco-catolici români din Londra au participat duminicã, 12 februarie, în biserica mãnãstirii franciscane din zona Stratford, la prima sfântã Liturghie greco-catolicã în limba românã, oficiatã de pr. Eduard William Fãrtan (tel. 0044/740/5035129), care a primit îndatorirea de a organiza Misiunea Greco-Catolicã de la Londra. Începând din 19 februarie, în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare, Liturghia greco-catolicã în limba românã va avea loc la ora 12.30 în biserica „Our Lady of Compassion” în zona Newham, Green Street, Upton Park, London E13 9AX. Comuniune prin meditaþii În prima sãptãmânã din Postul Mare (26 februarie – 3 martie), papa ºi conducãtorii din Curia Romanã au fãcut exerciþii spirituale. Anul acesta un cardinal din Congo, Laurent Monsengwo Pasinya, arhiepiscop de Kinshasa, a propus meditaþiile.

Ca temã a fost ales textul: „Iar comuniunea noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul sãu Isus Cristos” (1In 1,3). Cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya este al patrulea cardinal african ºi al doilea dupã cardinalul Francis Arinze

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 21

invitat de Sfântul Pãrinte pentru a conduce exerciþii spirituale în Vatican. În ultimii doi ani, Sfântul Pãrinte a invitat simpli preoþi în loc de cardinali: pr. Enrico Dal Covolo ºi pr. Léthel.

Despre familie ºi copii Situl www.opusdei.ro a început publicarea unei serii de articole referitoare la familie ºi creºterea copiilor, axate pe învãþãturile magisteriului ºi ale sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer, fondatorul Opus Dei. Seria de articole poate fi gãsitã în secþiunea „Cultivarea credinþei”. Subiectele care urmeazã sã fie tratate includ „Drepturile pãrinþilor în educarea copiilor lor”, „Transmiterea credinþei”, „Educarea la libertate”, „Educarea la cumpãtare”, „Educarea la prietenie”, „Educarea emoþiilor” ºi altele.

Armata Maicii Domnului Asociaþia Publicã Internaþionalã de Drept Pontifical „Armata Maicii Domnului” din România s-a îmbogãþit cu 460 de noi membri, la Liturghia din 29 ianuarie, în biserica „Sfântul Iosif Muncitorul” din Buruieneºti, prezidatã de pr. Pavel Bulai, asistent naþional, concelebrant fiind pr. Iosif Bisoc, paroh, avându-l alãturi pe pr. diac.

Ovidiu Cojan. Anul acesta Armata Maicii Domnului din România împlineºte 80 de ani de prezenþã pe teritoriul României. A fost înfiinþatã în Cetatea Eternã, la 16 octombrie 1917, având ca fondator principal pe pr. Maximilian Maria Kolbe împreunã cu alþi ºase cofondatori: doi români (pr. Iosif Petru Maria Pal ºi pr. Anton Glowinski) ºi patru italieni.

Proiecte educative Liceul Teologic din Oneºti a gãzduit, la 8 februarie, întâlnirea de lansare ºi organizare

a douã proiecte ºcolare, iniþiate de profesorii de religie din localitate. Proiectul educativ naþional „Sã rãmânem împreunã!” îºi propune sã aducã împreunã ºcoala, familia ºi Biserica într-o mai bunã comunicare ºi colaborare pentru educaþia copiilor ºi tinerilor, pentru familie ºi cãsãtorie creºtinã. Cel de-al doilea proiect „Voluntarii caritãþii” îºi propune sã îi implice pe copii ºi tineri în acþiuni de voluntariat. Coordonatorul principal al iniþiativelor este prof. Cristian Scripcaru (tel. 0751/903853, e-mail: cri_onesti@yahoo.com).

Biserica ºi bolnavii Ziua Mondialã a Bolnavului (11 februarie) a fost marcatã la Iaºi, în capela Cãminului de Bãtrâni „Sfântul Iosif” din cartierul Bucium, unde pr. Egidiu Condac, directorul Centrului

Diecezan Caritas Iaºi, a prezidat o Liturghie, în cadrul cãreia a fost administrat ºi sacramentul Ungerii Bolnavilor celor 40 de bãtrâni din casã, dar ºi altor doritori. Pr. Daniel-Nicu Butacu, capelan al casei, a þinut cuvântul de învãþãturã, încurajându-i pe cei bolnavi sã gãseascã în credinþã o ancorã sigurã în momentele de suferinþã.

Exerciþii spirituale Mãnãstirea carmelitã de la Luncani (str. Slatina, sat Luncani, com. Mãrgineni, jud. Bacãu; tel. 0234/206085; e-mail: info@carmelitani.ro) a publicat programul de exerciþii spirituale propuse pentru

22 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

persoanele consacrate pentru anul 2012: 21-27 mai, „Viaþa consacratã reînnoitã în Duhul Sfânt”. „Eu te-am pus deoparte ºi te-am fãcut profet al neamurilor” (pr. Augustin Folner ºi pr. Tiberio Scorrano); 2-8 iulie, „Voturile în viaþa consacratã, semne profetice de o mai mare capacitate de a iubi” (pr. Tiberio Scorrano, ºi pr. Sebastian Benchea) ºi 2-9 august, exerciþii spirituale în limba italianã, cu tema: „«Coraggio alzati, ti chiama!» La vita consacrata tra ascolto della Parola e prassi di testimonianza” (pr. Bruno Secondin).

Colectã pentru sinistraþi În urma apelului adresat, în spirit de fraternitate umanã ºi creºtinã, de PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã, tuturor preoþilor parohi ºi superiorilor institutelor de viaþã consacratã din Dieceza de Iaºi, s-a organizat duminicã, 19 februarie, în toate bisericile din diecezã o colectã destinatã ajutorãrii persoanelor afectate de marile zãpezi care s-au abãtut în ianuarie ºi februarie asupra mai multor localitãþi din România. Suma adunatã urmeazã sã fie gestionatã de Centrul Diecezan Caritas Iaºi, în funcþie de necesitãþile pe care lucrãtorii de la Caritas le vor constata la faþa locului, urmãrindu-se mai ales persoanele ºi familiile cele mai afectate.

Pelerinaj marian România, Ungaria, Austria ºi Germania (Bavaria) sunt þãrile care vor fi strãbãtute în perioada 15-23 mai, în cadrul unui pelerinaj organizat de pr. Iosif Dorcu la sanctuarele mariane ºi alte obiective religioase din Satu Mare (catedrala cu relicvele fericitului Ioan Scheffler), Ungaria (Máriapócs ºi Budapesta),

Austria (Maria Laach am Jauerling, Maria Taferl, Mariazell, Maria Plain, Maria Kirchental, Vestenthal, Bad Deutsch-Alteburg – localitatea natalã a PS Anton Durcovici, Salzburg – oraºul lui Mozart) ºi Germania (regiunea Bavaria – Altötting, Andechs ºi München).

Administrarea Mirului În vederea unei pregãtiri ºi celebrãri rodnice a sacramentului sfântului Mir, Episcopia de Iaºi a alcãtuit un proiect pentru programul administrãrii Mirului în anul 2012. Lista conþine ºi celebrarea unor evenimente deosebite: 26 mai (ajun Rusalii) – Iaºi „Sf. Anton”; 3 iunie – Cleja „Sf. Francisc”; 9 iunie – Bârgãuani; 16 iunie – Sfinþirea bisericii din ªerbãneºti-Bacãu; 17 iunie – Jubileul de 10 ani al grãdiniþei Gherãeºti; 23 iunie – Comãneºti; 24 iunie – Roman „Isus, Bunul Pastor”; 1 iulie – Rãdãuþi; 7 iulie – Fãlticeni; 8 iulie – Siret; 14 iulie – Sascut Sat; 15 iulie – Nicolae Bãlcescu; 21 iulie – ªtefan cel Mare; 22 iulie – Suceava; 29 iulie – Ziua Tineretului la Iaºi (INTC); 4 august – Sfinþirea bisericii din Sãrata-Talpa; 5 august – Bacãu centru; 11 august – Bacãu–ªerbãneºti; 12 august – Gherãeºti; 16 august – Sfinþirea bisericii din Pildeºti; 18 august – Poiana Negri; 19 august – Sagna; 25 august – Pralea; 26 august – Sãbãoani centru; 1 septembrie – Valea Lupului; 2 septembrie – Sãbãoani „Sf. Cruce”; 8 septembrie – Mogoºeºti Siret; 9 septembrie – Sãbãoani „Sf. Iosif”; 15 septembrie – Podu Iloaiei; 16 septembrie – Dãrmãneºti; 22 septembrie – Somuºca; 23 septembrie – Focºani; 30 septembrie – Ciugheº; 6 octombrie – Târgu Trotuº; 7 octombrie – Cacica.

Pe scurt

27-28 ianuarie: Consiliul Director Kol 21 ianuarie: Întâlnire a Comisiei Diece- ping Moldova la Valea Mare 28 ia-

zane pentru Viaþa Consacratã la Traian nuarie: Zi de formare pentru membri ºi 25 ianuarie – 8 februarie: Expoziþia simpatizanþi ai Acþiunii Catolice, sector de fotografii „Caritatea – solidaritate între adulþi, la Mãrgineni ºi Roman 28 ia-

generaþii”, organizatã la Iaºi de Centrul Diecezan Caritas Iaºi în parteneriat cu Fundaþia „Solidaritate ºi Speranþã”, la vernisaj participând ºi PS Petru Gherghel 25 ianuarie: Zi de evanghelizare pentru comunitatea din Komanbo (Coasta de Fildeº), cu Liturghie celebratã de pr. Gabriel Cimpoeºu, paroh al comunitãþii din Djebonoua

nuarie: Turneu de ping-pong pentru 29 de copii ºi programul „Micii artiºti” pentru 48 de copii, la oratoriul salezian „Don Bosco” din Bacãu 31 ianuarie: Vizita sorei Emma Dal Maso, superioara generalã a Surorilor Maestre ale Sfintei Doroteea „Fiicele Sfintelor Inimi”, la comunitatea din Oþeleni.

Au trecut la Domnul În urma unui blocaj renal, pr. Francisc Cãzãnel a decedat în dimineaþa zilei de joi, 26 ianuarie, în Spitalul din Moineºti, unde fusese internat cu douã zile înainte. Avea aproape 52 de ani. S-a nãscut la 25 martie 1960 la ªcheia, judeþul Iaºi. A urmat Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi (1980-1983, 1985-1989). În perioada 1983-1985 a lucrat la Parohia ªcheia. A fost sfinþit preot la 25 iunie 1989 la Iaºi de cãtre ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Pildeºti (1 august 1989 – 17 iunie 1990), director economic la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi (20 iunie 1990 – 20 iunie 1999), paroh la Slãnic Moldova (20 iunie 1999 – 26 ianuarie 2012). Trupul neînsufleþit a fost depus în aceeaºi zi, 26 ianuarie, în biserica din Slãnic Moldova. Dupã-amiazã, a fost o Liturghie cu requiem. Vineri, 27 ianuarie, la ora 11.00, în aceeaºi bisericã, PS Aurel Percã a prezidat o Liturghie în cadrul cãreia s-a rugat pentru odihna preotului decedat, apoi trupul neînsufleþit a fost transportat la ªcheia, trecând prin filiala Cerdac, unde biserica a fost construitã de pãrintele rãposat. La Liturghia de înmormântare din 30 ianuarie, în biserica din ªcheia, în jurul altarului au fost trei episcopi – Petru Gherghel, Anton Coºa ºi Cornel Damian, fiind prezenþi în bisericã peste 110 preoþi. Sicriul cu trupul neînsufleþit a fost depus într-un mormânt din capela cimitirului.

Pr. Domenico Ciserani s-a stins din viaþã duminicã, 5 februarie, la vârsta de 69 de ani. Funeraliile s-au desfãºurat luni, 6 februarie, la Sotto il Monte (Bergamo-Italia). Pãrintele Domenico a fost fratele sorei Serena Ciserani, superioara generalã a Fiicelor Sfintei Maria a Divinei Providenþe, al sorei Anna Maria ºi al sorei Giuseppina (PME). A fost misionar PIME (Institutul Pontifical pentru Misiuni în Exterior) în România între anii 2004 ºi 2011. Anterior a activat în Japonia ºi Brazilia, iar pentru câþiva ani a fost formator în cadrul Seminarului Misionar „Ioan al XXIII-lea” în localitatea Sotto il Monte (Italia).

Sã se odihneascã în pace! martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Temperaturile scãzute ºi circulaþia sangvinã perifericã hiar ºi sãnãtos fiind, când afarã este frig, organismul C îºi micºoreazã debitul de sânge, ceea ce face ca zonele periferice sã rãceascã repede pentru cã alimentarea cu sânge se produce cu precãdere spre organele cu funcþii importante: inima, creierul, rinichii. Dacã eºti ºi afectat de o insuficienþã circulatorie perifericã lucrurile stau ºi mai rãu.

Cum circulã sângele?

Transportul sângelui în organism se realizeazã pe acele „ºosele” numite vene ºi artere, asigurându-se oxigenarea celulelor ºi eliminarea dioxidului de carbon. Sângele pleacã de la inimã cu vitezã ºi presiune mare, dar pe mãsurã ce strãbate „ºoselele”, acestea se îngusteazã, frecarea cu pereþii vaselor de sânge e mai mare aºa încât presiunea sângelui ºi viteza lui de circulaþie scad, permiþând schimbul de elemente nutritive ºi de gaze dintre sânge ºi þesuturi. Dacã vasele sunt obstruate (cu depuneri) sau prea dilatate (subþiate) sângele stagneazã ducând la insuficienþa circulatorie.

Cauze frecvente – hipotiroidismul (defectarea glandei tiroide); – bolile cardiace, presiunea ºi viteza de circulaþie ale sângelui sunt scãzute încã de la plecare, astfel încât în periferie circulaþia sângelui e aproape inexistentã; – ateroscleroza, pe pereþii vaselor se depune colesterol,

fãcându-i rigizi ºi îngustându-i, ceea ce înseamnã un flux de sânge scãzut; – diabetul, afecteazã vasele capilare, fãcând insuficientã irigarea în periferie; – sindromul Raynaud, o afecþiune caracterizatã printr-o contracþie a vaselor de sânge din periferie; – fumatul, produce vasoconstricþie, îngustând vasele de sânge ºi scãzând astfel circulaþia sangvinã.

Simptome: cel mai vizibil este cel de mâini ºi picioare reci chiar ºi când afarã sau în casã este cald. Pe mãsurã ce boala avanseazã, apar furnicãturile, amorþelile, chiar durerea, ducând la disconfort continuu.

Mâinile ºi picioarele capãtã o culoare cianoticã, violet-albãstruie. De cele mai multe ori, chiar în fazã incipientã, insuficienta irigare a vaselor periferice determinã dureri de cap matinale, insomnii, ameþeli, tulburãri de memorie, tulburãri de vedere, randament intelectual scãzut, probleme digestive (în sensul unei digestii lente).

Cum se poate contracara?

1) În primul rând o vizitã la medic pentru stabilirea cauzei ºi tratarea acesteia.

2) O bunã hidratare ºi o dietã bogatã în fructe ºi legume pentru a asigura doza zilnicã necesarã de vitamine, magneziu ºi potasiu.

3) Una dintre cele mai eficiente mãsuri pe care o puteþi

24 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

lua este asigurarea unei temperaturi potrivite pentru extremitãþi ºi pentru întregul corp.

Pentru a încãlzi extremitãþile ºi pentru a pune sângele periferic în miºcare nu este neapãrat necesar sã aplicaþi cãldurã directã pe pãrþile afectate, ci încãlziþi partea din trunchi care este strãbãtutã de aceiaºi nervi ºi vase de sânge ca zona respectivã.

Tratamente naturiste care îmbunãtãþesc circulaþia perifericã Vom începe tratamentul cu câteva remedii care încãlzesc organismul ºi extremitãþile. Un prim exemplu îl constituie bãile calde cu fãinã de muºtar ºi bãile fierbinþi cu infuzie de rozmarin. Acestea sunt extrem de utile mai ales în cazurile în care aveþi picioarele reci.

Rozmarinul se mai poate utiliza ºi pentru un masaj stimulant care intensificã circulaþia de la mâini ºi picioare. Puneþi câte trei picãturi de ulei de rozmarin ºi de ulei de piper negru în 1 lingurã de ulei cald de migdale sau de mãsline, masaþi cu preparatul obþinut mâinile, braþele, gambele ºi labele picioarelor.

Dacã vã simþiþi picioarele obosite cel mai indicat este sã faceþi o baie caldã cu apã cu sare sau o baie cu un decoct de pelin sau mentã.

Dr. Doina Lucia Amza, medic primar

Poºta redacþiei Erica Tiron (Galaþi). „Vreau sã vã spun cã mi se întâmplã uneori sã citesc revista «Lumina creºtinului» cu întârziere, dar nu rãmâne necititã din scoarþã în scoarþã. Aºa s-a întâmplat la concursul din luna septembrie. Particip la concurs nu pentru premiu, ci pentru a fi alãturi de cei care citesc ºi împãrtãºesc cele aflate în revistã ºi îmi doresc sã fim cât mai mulþi.

Aºadar, în luna iulie arheologul Francesco D. Andria a declarat pentru «L’Osservatore romano» cã a gãsit în sfârºit sub dãrâmãturile unei biserici în oraºul Pamukkale în sud-vestul Turciei mormântul sfântului apostol Filip. La 29 septembrie 2011 s-au împlinit 125 de ani de la deschiderea Seminarului teologic «Sfântul Iosif» din Dieceza de Iaºi. Cu aprobarea papei Leon al XIII-lea, episcopul tinerei Dieceze de Iaºi, Nicolae Iosif Camilli a reuºit sã deschidã seminarul, pentru ca poporul sã aibã parte de pãstori bãºtinaºi, sã cunoascã limba, cultura, obiceiurile locale. În acest context, bunul nostru pãstor, episcopul Petru Gherghel a declarat anul academic 2011-2012 An Jubiliar al Seminarului. Pace ºi bine!”

Vã mulþumim pentru cã v-aþi propus sã fiþi alãturi de cei care citesc.

T.D. (e-mail). „Am primit noul exemplar al revistei «De la Rãsãrit pânã la Apus». Vã mulþumesc! Primele impresii?

Ce sã vã spun? Pentru mine, revista aceasta a însemnat mult, mult mai mult decât o simplã lecturã. A fost un exerciþiu spiritual de fiecare zi. Primele douã pagini, cu introducerea în tematica biblicã a zilei, iar urmãtoarele douã pagini, cu comentarii ºi rugãciuni inspirate de

aceasta. Dupã ce aþi introdus Tema lunii, revista m-a atras ºi mai mult, pentru cã ideea aceasta i-a întregit conturul identitar de «curs condensat de catehizare zilnicã». Din aceastã perspectivã, am apreciat mult faptul cã temele lunii au fost întotdeauna bine alese, în principal pentru un laic. În plus, Mediteazã ºi Reflecteazã (cãrora li se adaugã fericit Trãieºte ºi Roagã-te) au fost douã rubrici cu comentarii foarte bine scrise, atractive prin conþinut ºi pline de învãþãminte.

Acum însã observ o tendinþã de diluare exact a acestei pãrþi din sumarul zilnic, de care eu m-am legat foarte mult. Probabil, este efectul unor semnale primite de la cititori – mai puþin dornici sau pregãtiþi sã citeascã texte destul de grele, uneori. Se vede clar cã structura actualã insistã pe partea liturgicã, ceea ce nu este, în principiu, un lucru nelalocul lui. Dar, în opinia mea, revista va pierde din «greutate», dacã se renunþã la comentarii în genul celor care au apãrut în structura veche”.

Apreciem mult cele scrise cu privire la publicaþia „De la Rãsãrit pânã la Apus”. În principiu suntem de acord cu dv.

Publicaþia era o traducere a celei similare din Padova. În ultimul timp, cei de acolo au schimbat redactorii ºi odatã cu aceasta ºi structura revistei, textele devenind pentru mulþi utilizatori din România tot mai îndepãrtate de ambientul liturgic. Întrucât mulþi au lãsat sã se înþeleagã cã doresc texte mai apropiate de Liturghia zilei, pentru a o înþelege ºi a o trãi mai profund, s-a adoptat structura broºurii pe care aþi primit-o.

Oricum, va mai trece un timp pânã se va aºeza mai bine. În

acest timp, în funcþie de solicitãrile primite, broºura se mai poate îmbunãtãþi. În acelaºi timp suntem atenþi ºi la ce se întâmplã cu publicaþia din Italia. Este posibil ca eventuale modificãri folositoare cititorilor din România sã le preluãm. Mulþumindu-vã pentru opinii ºi pentru faptul cã, în ciuda schimbãrilor, n-aþi abandonat publicaþia, vã dorim binecuvântare de la Domnul! Aºteptãm sugestii ºi din partea alor cititori. Ne-am bucura dacã ne-ar scrie (prin e-mail: editor@ercis.ro sau prin poºtã) ºi ne-ar spune dacã sunt utile noile schimbãri ºi ce anume s-ar mai putea face.

Ioan B. (Bacãu). „Am citit cu multã bucurie vestea cã avem un cardinal din România. Aº fi interesat, pentru cã nu prea am gãsit nicãieri, câþi greco-catolici sunt în þarã ºi dacã li s-au mai dat bisericile înapoi?”. Într-adevãr, ridicarea Preafericitului Lucian Mureºan la demnitatea de cardinal este „un dar pentru Biserica Catolicã ºi un semn de întãrire în credinþã pentru fiii ei”. Biserica Greco-Catolicã a trecut prin mari încercãri. În anul 1948 a fost scoasã în afara legii. Existau atunci 1,8 milioane de credincioºi, 2.500 de biserici cu 1.700 de preoþi. Casele parohiale ºi bisericile au fost luate de stat ºi date Bisericii Ortodoxe. Episcopii ºi o mare parte dintre preoþi au fost închiºi. În anul 2002, conform recensãmântului, s-au declarat greco-catolici 191.556 de persoane. Oficial, reprezentanþii Bisericii vorbesc de peste 400.000 de greco-catolici. Dupã anul 1989 au fost retrocedate aproape 150 de biserici. Pentru altele „se dialogheazã” sau se fac procese.

martie 2012 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale Notã cu indicaþii pastorale pentru Anul Credinþei Congregaþia pentru Doctrina Credinþei, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-22-8, 28 p., 2 lei

Vechiul Testament.

Vol. 1: Pentateuhul Alois Bulai, Eduard Patraºcu (trad.), Ed. „Sapientia, ISBN 978-606-578031-6, 14x21 cm, 580 p., 35 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi datã la douã luni aveþi poO sibilitatea de a câºtiga un premiu. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în articolele din numãrul trecut Magazinul bijutierului. al revistei. Se acordã douã preMeditaþii despre mii prin tragere la sorþi. Trimisacramentul teþi prin poºtã pe adresa de la Cãsãtoriei pag. 2, prin fax: 0232/211527 Ioan Paul al II-lea, sau prin e-mail: editor@ercis.ro Ed. „Sapientia”, rãspunsul, adresa dv. completã ISBN 978-606ºi, eventual, numãrul de telefon 578-034-7, 86 p., la care puteþi fi contactat. Par14x21 cm, 8 lei ticipã la concurs rãspunsurile Anton Durcovici, care vor ajunge la redacþie pânã vescovo e martire in la 15 aprilie. Numele câºtigãtoRomania rilor se vor anunþa în revista din Florian Müller, • Mesajul pentru Cea de-a XLV-a luna mai.

Ed. „Sapientia”, Zi Mondialã a Pãcii ISBN 978-606Întrebarea • Mesajul pentru Cea de-a XX-a 578-029-3, 136 p., Care a fost numele eroinei franZi Mondialã a Bolnavului 14x21 cm, 8 lei ceze de la a cãrei naºtere s-au • Mesajul pentru Postul Mare 2012 împlinit 600 de ani?

• Mesajul pentru Cea de-a XLVI-a Analiza ºi perspectiZi Mondialã a Comunicaþiilor vele ecumenice ale Premiul Sociale Bisericilor în lumina Buletin istoric, nr. 12/2011 • Mesajul pentru Cea de-a LXXXVI-a documentului „Pentru Revista prezintã cititorilor roaconvertirea BiseriZi Mondialã a Misiunilor dele cercetãrilor ºtiinþifice pe cilor” (Dombes, 1990) Benedict al XVI-lea, anul 2011 ale Departamentului Ed. „Presa Bunã”, 10x14 cm, Iosefina Rediu, de Cercetare Istoricã de pe lângã Ed. „Sapientia”, 12 p., 0,5 lei / buc Episcopia Romano-Catolicã de ISBN 978-606-578-020-0, Iaºi, centrate pe domenii ca is14x21 cm, 414 p., 20 lei Buletin istoric, torie (despre Biserica din Renr. 12/2011 publica Moldova), etnografie Materialele, în limita stocului disponibil, Departamentul de pot fi procurate prin comandã: (satul Tuta) ºi culturã (învãþãCercetare Istoricã, • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, mântul catolic, idiomul ceangãEd. „Presa Bunã”, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; ilor), sfinþi ai Bisericii (Vasile 17x24 cm, 210 p., • prin fax: 0232/211527; cel Mare ºi Benedict din Nursia), • prin telefon: 0232/212003, interior 41: 23 lei dar ºi dezvãluiri din istoria re– luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; zistenþei anticomuniste (despre Lecþionarul Roman.

• prin internet: www.ercis.ro/libraria pr. Ioan Pârþac). În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul Anul B/I: Duminici poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþu- Câºtigãtorii din luna ianuarie ºi sãrbãtori din rile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Au fost primite: 12 e-mailuri, Advent, Crãciun, Eventualele modificãri ale preþurilor, precum Postul Mare ºi ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi patru scrisori ºi un fax, toate cu anunþate prin intermediul revistei „Lumina creº- rãspunsuri corecte. În urma traTimpul Pascal tinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã gerii la sorþi au câºtigat: Maria Oficiul pentru Comunicaþii puteþi interesa prin telefon de noile modificãri Sociale, cd mp3, 7h 7min, de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa Biºoc (Iaºi) ºi Mircea Couþun http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

(Rãdãuþi).

15 lei 26 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2012

Cãsãtoria ºi familia (VI) Orizontal: 1) „Educare a credinþei”, menitã sã hrãneascã viaþa dupã spiritul lui Cristos, sã conducã la o participare conºtientã ºi activã la misterul liturgic ºi sã ofere un impuls pentru acþiunea apostolicã (cf. Declaraþia Gravissimum educationis, nr. 4) – Sfinþiºor (arg.).

2) Împresurare – Spaþiu verde aflat la o încruciºare de strãzi sau în mijlocul unei pieþe.

3) Educaþie „delicatã” pe care pãrinþii trebuie sã o ofere copiilor (cf. FC 37), în vederea unei maturitãþi autentice, dar ºi pentru dobândirea capacitãþii de a respecta ºi promova „semnificaþia matrimonialã” a trupului (adj.) – A spaþia.

4) Teatru – Înscris la final!

5) Linie care delimiteazã un teren de joc – Joc de table japonez – Sãpãturã lungã ºi îngustã. 6) Ultimul învãþãtor! – Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt.

7) Daþi pe rãzãtoare – Oraº în Statele Unite ale Americii – Oprit în cele din urmã! 8) Domol – Localitate în Anglia.

9) Localitate în Etiopia – Rãsãrit – Imaculat (fig.). 10) „Prima ºcoalã a virtuþilor sociale, de care nici o societate nu se poate lipsi” (GE 3) [art.] – Colectiv feminin. 11) Haine – Punct de sprijin esenþial (fig.).

12) Lecþie, curs – Cea care are obligaþia de a le oferi fiilor ei o educaþie prin care viaþa lor sã fie pãtrunsã de spiritul lui Cristos (cf. GE 3).

Vertical: 1) Sacramentul din care izvorãºte „mãreþia ºi splendoarea slujirii educative a soþilor creºtini” (FC 38), pentru a-i ajuta pe copii în creºterea

lor umanã ºi creºtinã (art.). 2) Academia de Studii Economice (abr.) – Care conþine uraniu.

3) Stat în SUA, cu capitala la Austin – Instituþie de învãþãmânt care cultivã facultãþile intelectuale, pune în contact cu patrimoniul cultural al generaþiilor anterioare, promoveazã simþul valorilor, pregãteºte pentru viaþa profesionalã ºi favorizeazã spiritul de bunã înþelegere (cf. GE 5). 4) Dreptul ºi datoria esenþialã a pãrinþilor de a influenþa dezvoltarea facultãþilor intelectuale, morale ºi fizice ale copiilor (cf. CBC 2221-2229) – Metode iniþiale! 5) Succesiune de douã vocale care fac parte din silabe separate – Arbore melifer. 6) Pâine binecuvântatã care se distribuia credincioºilor participanþi la adunãrile creºtine din primele secole dupã Cristos – Bloc de gheaþã.

7) Împãrþiþi în zone, pentru o mai bunã administrare. 8) Expert în educaþie – Intrare în Irlanda! – Pâraie. 9) Tip de educaþie ce are în vedere nu doar maturizarea persoanei umane, ci ºi conºtientizarea darului credinþei, în vederea edificãrii trupului mistic al lui Cristos (adj.) – Scos din fire! 10) Numai bune de omletã – Una peste alta! – Cei care urmeazã o formã de învãþãmânt mediu sau elementar. 11) „Primii vestitori ai evangheliei faþã de copiii lor” (FC 39) ºi care au

datoria „sã creeze o atmosferã familialã însufleþitã de iubire, de pietate faþã de Dumnezeu ºi respect faþã de oameni, care sã favorizeze educaþia integralã, personalã ºi socialã a copiilor” (GE 3) – Clãdire cu multe etaje. 12) Mâhnire – Literã greceascã.

Dicþionar: GO, EDRI, ALNE, AIO.

Pr. Emanuel Imbrea

Rãspuns la rebusul „Biserica ºi familia” din numãrul trecut: 1) CASATORIE – P; 2) ADUNARE – TAR; 3) MEDII – PUNTI; 4) RA – ATASARE; 5) MA – ITARI – OT; 6) ARIN – PA – ACE; 7) RE – ELE – CRIN; 8) I – ALATURATI; 9) TARE – ANA – AE; 10) ASA – PRIPIT; 10) LIPIRE – ALIA. Rezolvarea criptografiei „De la Dumnezeu va...” din numãrul trecut: PRIM – I – B – IN – E – CU – V – A – N – T – ARE – ACE – L – CE – ARE – MA – IN – I – L – EN – E – P – ATA – TE – SI – IN – I – M – A – CU – R – ATA – S – IN – U – IA – IN – ZA – DAR – NU – M – EL – E – DO – M – NUL – UI. Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” a mai contribuit Parohia Slãnic Moldova, 100 lei.

Întâlnirea Consiliului Director Kolping Moldova (Valea Mare, 27-28 ianuarie)

Zi de formare pentru Acþiunea Catolicã Adulþi din zona Bacãu (Mãrgineni, 28 ianuarie)

Zi de formare pentru Acþiunea Catolicã Adulþi din zona Roman (Roman, 28 ianuarie)

Depunerea adeziunii în Armata Maicii Domnului (Buruieneºti, 29 ianuarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Moara, 29 ianuarie – 1 februarie)

Funeraliile pr. Francisc Cãzãnel (ªcheia, 30 ianuarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Lespezi, 2-5 februarie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Berzunþi, 16-19 februarie)