Lumina crestinului, nr. 7/2013

LUMINA

Victoria credinþei adevãrate CREªTINULUI Serie nouã – Anul XXIV iulie 2013, nr. 7 (283) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: pr. Adrian Blãjuþã, sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Liduina-Lidia Gherguþ, Ovidiu Biºog, dr. Dãnuþ Doboº, Cosmin Croitoru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Pe copertã: Mons. Vladimir Ghika Preþul: 1,5 lei ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea publicaþiilor prin mandat poºtal, ordin de platã sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Prin ordin de platã (nu prin mandat poºtal) se va achita în contul de mai jos. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Completaþi cu atenþie „Buletinul de abonament” (pag. 27) ºi trimiteþi-l, împreunã cu copia documentului de platã, pe adresa editurii.

Informaþii despre abonamente: sr. Liduina-Lidia Gherguþ (tel. 0766/646635).

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenþia generalã Pentru ca Ziua Mondialã a Tineretului care se desfãºoarã în Brazilia sã-i încurajeze pe toþi tinerii creºtini sã devinã discipoli ºi misionari ai evangheliei.

Intenþia misionarã Pentru ca în întreg continentul asiatic sã fie deschise porþile în faþa mesagerilor evangheliei.

ât de plãcutã este victoria pentru oamenii angajaþi înC tr-o competiþie! În domeniul

sportiv este râvnitã totdeauna, cu orice preþ. Sfântul apostol Paul face o referire specialã în acest sens, din punct de vedere moral, scoþând în evidenþã adevãrata victorie, aceea asupra rãului, a pãcatului (cf. 1Cor 9,24-27).

Sfântul apostol ºi evanghelist Ioan, „discipolul pe care îl iubea Isus”, ne asigurã cã aceastã victorie se obþine prin credinþã. Cele 12 versete ale capitolului 5, din prima sa scrisoare, ne propun o reflecþie temeinicã în aceastã privinþã.

Apostolul ºtie cã „lumea întreagã zace sub puterea celui rãu” (v. 19). Întrebarea pe care o pune include ºi rãspunsul: „Cine este învingãtorul lumii dacã nu cel care crede cã Isus este Fiul lui Dumnezeu?”. Însuºi Dumnezeu a dat mãrturie despre Fiul sãu: la botezul lui Isus în Iordan: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am gãsit mulþumirea” (Mt 3,17; Mc 1,11; Lc 3,22b);

de asemenea, la schimbarea la faþã a lui Isus: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulþumirea mea”, cu adaosul foarte important pentru fiecare dintre noi: „Ascultaþi de el!” (Mt 17,5b; Mc 9,7b; Lc 9,35b). În ultimele douã versete, 11 ºi 12, apostolul Ioan este ºi mai explicit: „Aceasta este mãrturia: Dumnezeu ne-a dat viaþa veºnicã ºi aceastã viaþã este în Fiul sãu. Cine îl are pe Fiul are viaþa; cine nu îl are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaþa”.

Acestei mãrturii se cuvine a-i da crezare totalã ºi pentru faptul cã ne conduce la iubirea de Dumnezeu ºi de semeni.

Dovada clarã a iubirii de Dumnezeu este împlinirea voinþei sale manifestate în poruncile lui. Cât de încurajator se exprimã apostolul: „Iar poruncile lui nu sunt grele!” (v. 3b).

Dã-ne, Doamne, aceastã iubire totalã, aºa cum o vedem în sfinþii tãi, nãscuþi din tine ºi învingãtori ai lumii!

Dã-ne, Doamne, credinþa cea mare ºi victorioasã!

Mesaj terezian

Louis Martin, tatã înþelept

„Printre lacrimi i-am mãrturisit tatãlui meu dorinþa de a intra în Carmel (mãnãstire). În momentul acela, lacrimile lui se amestecarã cu ale mele, dar nu a spus nici un cuvânt ca sã mã facã sã renunþ la chemarea mea. El era convins cã dorinþa mea era aceea a lui Dumnezeu însuºi, ºi în credinþa lui profundã a exclamat cã bunul Dumnezeu îi fãcea o mare onoare cerându-i astfel pe copiii sãi” (Ms. A, 50r).

P.A.D.

SCRISOARE circularã

Bucuria beatificãrii Mons. Vladimir Ghika Cãtre toþi preoþii, persoanele consacrate ºi credincioºii Diecezei de Iaºi Cu bucurie vã transmitem ºi pe aceastã cale vestea cã unul dintre fiii acestei binecuvântate Românii, Mons. Vladimir Ghika, slujitor al Domnului în Arhidieceza de Bucureºti ºi în diferite þãri, a ajuns sã fie recunoscut oficial ca fericit al Bisericii din România de cãtre Sfântul Pãrinte papa Francisc.

El se înscrie alãturi de alþi doi mãrturisitori ºi martiri din þara noastrã, Constantin Ignaþiu Bogdánffy ºi Ioan Scheffler, din episcopiile de Oradea ºi Satu Mare, declaraþi fericiþi de papa Benedict al XVI-lea în anii 2010 ºi 2011, fiind astfel recunoscuþi în rândul marilor eroi ai credinþei ºi poporului nostru credincios, care ºi-au oferit întreaga lor slujire ºi chiar viaþa pentru Cristos ºi credinþã. Îl preamãrim pe Dumnezeu pentru noul nostru erou ºi martir, fericitul Vladimir Ghika, care cu toatã însufleþirea sa, dupã un lung program pastoral, spiritual ºi social în favoarea atâtor persoane din România ºi din Franþa, a pecetluit credinþa lui cu sângele sãu, suferind moarte de martir în închisoarea din Jilava, la 16 mai 1954.

Bucuria pãstorului Arhidiecezei de Bucureºti, arhiepiscopul mitropolit dr. Ioan Robu, a episcopului auxiliar Cornel Damian, a tuturor confraþilor preoþi din arhidiecezã ºi a credincioºilor din þinutul Munteniei

ºi Dobrogei este ºi bucuria noastrã, a celor din Dieceza de Iaºi, cât ºi bucuria întregii Biserici Catolice din România.

Aºteptând ºi noi o asemenea bucurie, la terminarea procesului ce se aflã în desfãºurare la Roma, pentru pãstorul nostru, vrednicul episcop mãrturisitor ºi martir, dr. Anton Durcovici, ne simþim obligaþi ºi onoraþi sã ne înscriem la acest moment, unic în istoria Arhidiecezei de Bucureºti, sã fim alãturi de fraþii ºi surorile noastre în credinþã din arhidiecezã ºi sã-l preamãrim pe Dumnezeu, începând încã de la vestea primitã ºi, mai ales, în ziua declarãrii oficiale din partea cardinalului Angelo Amato, delegatul Sfântului Pãrinte, care va sosi la Bucureºti pentru acest act din ziua de sâmbãtã, 31 august (ora 11.00, Complexul Romexpo – Piaþa Presei Libere).

Programul evenimentului a ajuns deja la noi, la toate centrele parohiale, la toate instituþiile bisericeºti ºi la toþi cei angajaþi în trãirea credinþei, dupã exemplul marilor eroi, ºi poate fi gãsit în mijloacele de comunicare ale Arhiepiscopiei de Bucureºti ºi Episcopiei de Iaºi.

Pentru a participa cu tot sufletul la aceastã manifestare de credinþã, tocmai în Anul Credinþei, cerem tuturor decanilor sã procedeze la o organizare a înscrierilor din toate parohiile, a preoþilor ºi credincioºilor, care prin diferite mijloace de locomoþie – tren, autocare, autoturisme,

Mons. Vladimir Ghika (1873-1954)

doresc sã participe la acest eveniment extraordinar, aºa cum am fãcut-o odinioarã la vizita fericitului papã Ioan Paul al II-lea, la Bucureºti.

Rugãm ca pânã la 1 august, toate programãrile sã fie adunate de pãrinþii decani pentru a fi comunicate organizatorilor de la Bucureºti.

Aceleaºi date dorim sã ajungã ºi la Cancelaria noastrã prin Oficiul pentru Pelerinaje pentru a coordona ºi mai bine participarea la acest moment special de credinþã ºi suflet pe care îl vrem ca un prinos de recunoºtinþã faþã de noul fericit, Mons. Vladimir Ghika, ºi ca o rugãciune comunã ca prin intervenþia lui din ceruri sã mijloceascã recunoaºterea confratelui sãu de suferinþã martiricã, episcopul Anton Durcovici, ca martir al aceleiaºi credinþe.

Din partea episcopiei noastre, Oficiul pentru Pelerinaje va lua legãtura cu pãrinþii decani pentru o bunã organizare a acestui pelerinaj de credinþã de la Iaºi la Bucureºti.

Doamne, binecuvânteazã poporul nostru cu bogate haruri, cu pace ºi cu un nou zel în trãirea credinþei ºi a iubirii creºtine!

Binecuvântat sã fii, Doamne, prin sfinþii ºi martirii tãi! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea

Viaþa Mons. Vladimir Ghika ãscut în ziua de Crãciun a anului 1873 la ConstanN tinopol (astãzi Istanbul – Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodã (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotenþiar) ºi al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentã din Henric al IV-lea, regele Franþei).

A avut patru fraþi ºi o sorã: Grigore (a murit la o vârstã fragedã), Alexandru, Gheorghe ºi Ella (morþi ºi ei de tineri) ºi Dimitrie (1875-1967).

A fost botezat ºi miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasã foarte ataºatã de Biserica Ortodoxã, tatãl sãu fiind în acea perioadã ministru plenipotenþiar al României în Turcia. În anul 1878 este trimis la ºcoalã în Franþa, la Toulouse, ºi va fi lãsat în grija unei familii protestante în ceea ce priveºte educaþia ºi practica religioasã, deoarece în zonã nu exista nici o bisericã ortodoxã. În anul 1895 va urma la Paris Facultatea de ªtiinþe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicinã, botanicã, artã, litere, filozofie, istorie ºi drept.

Se întoarce în România, din cauza anghinei pectorale, unde îºi va continua studiile pânã în anul 1898, când merge la Roma pentru a urma Facultatea de Filozofie-Teologie a dominicanilor, „Angelicum”. În anul 1902, dupã un misterios discernãmânt, pentru a fi „ºi mai ortodox”, face profesiunea de credinþã catolicã, spre stupoarea mamei sale care rãmâne pânã la moarte contrarã deciziei fiului.

Dorea sã devinã preot sau cãlugãr, însã papa Pius al X-lea l-a sfãtuit sã renunþe la idee, mãcar pentru o perioadã, ºi sã se dedice apostolatului ca laic. ªi-a desfãºurat activitatea extraordinarã în toatã lumea, la Bucureºti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires... Întors în þarã, se dedicã operelor de caritate ºi deschide primul dispensar gratuit „Bethleem Mariae” la Bucureºti, pune bazele marelui spital ºi sanatoriu „Sfântul Vincenþiu de Paul”, înfiinþând astfel primul spital gratuit din România ºi prima ambulanþã.

Participã la serviciile sanitare în rãzboiul balcanic din 1913 ºi se dedicã fãrã fricã îngrijirii bolnavilor de holerã la Zimnicea. În timpul Primului Rãzboi Mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoºii din ospiciul din Roma, de rãniþii de rãzboi.

La 7 octombrie 1923 este sfinþit preot la Paris de cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului; îºi va desfãºura ministerul sacerdotal în Franþa pânã în 1939.

Obþine privilegiul de a celebra în cele douã rituri.

I se încredinþeazã o parohie într-o mahala sãrãcãcioasã ºi periculoasã a Parisului, Villejuif, unde se dãruieºte schimbând din temelii spiritul cartierului. În anul 1930, când se îmbolnãveºte, se retrage ºi este numit rectorul Bisericii Strãinilor din Paris. În anul 1924 întemeiazã o societate auxiliarã de misiuni, Opera Fraþilor ºi Surorilor „Sfântul Ioan” ºi cumpãrã o

4 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

clãdire, dezafectatã în acest scop, a unei foste închisori pentru femei (fusese cândva mãnãstire); din motive financiare se va vinde ºi membrii se vor dispersa.

La 13 mai 1931 este numit de papa protonotar apostolic.

La 3 august 1939 se întoarce în România, unde îl surprinde Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Refuzã sã pãrãseascã România, pentru a fi alãturi de sãraci ºi bolnavi.

Dupã venirea la putere a comuniºtilor, refuzã, de asemenea, sã plece cu trenul regal pentru aceleaºi motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzaþia de „înaltã trãdare” ºi întemniþat la Jilava, unde este ameninþat, bãtut pânã la sânge ºi torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar la 16 mai 1954 trece la cele veºnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.

A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa depãºind graniþele confesionale ºi spiritul timpului, fiind un adevãrat precursor al ecumenismului.

Sursa: www.vladimirghika.ro

Sfânta Scripturã,

traducerea catolicã A apãrut prima traducere catolicã integralã în limba românã a Sfintei Scripturi. Prezentarea oficialã a traducerii a avut loc la Iaºi, vineri, 28 iunie: dimineaþa la Institutul Teologic, cu intervenþia celor doi traducãtori (pr. Alois Bulai ºi pr. Eduard Patraºcu), ºi seara în catedralã prin celebrarea unei sfinte Liturghii ca mulþumire pentru darul Sfintei Scripturi.

e mai mulþi ani a început în D Dieceza de Iaºi traducerea Bibliei din textele originale (ebraicã, aramaicã ºi greacã, dupã caz) în limba românã, traducere realizatã dupã metodele cele mai recente ale ºtiinþei filologico-biblice: dovadã sunt alegerile termenilor fãcute dupã criteriile limbii române actuale, multiplele note explicative de subsol, cât ºi aparatul critic de pe marginea textului.

Traducerea oferã oamenilor de bunãvoinþã un text sacru într-o limbã românã actualizatã, în general evitând termenii care nu mai au un ecou de semnificaþie potrivitã societãþii în care trãim; totuºi, „þinta” traducãtorilor a fost aceea de a rãmâne cât mai aproape de formularea originalã a Bibliei, chiar dacã, pentru a face aceasta, s-au sacrificat într-un fel expresiile oarecum corespunzãtoare din limba românã sau, în cazul poeziei, expresivitatea tipicã limbilor biblice. Intenþia a fost aceea de a da posibilitate cititorului de a percepe limbajul, modul autorilor sacri de a spune ºi de a formula ideile sau sentimentele, într-un cuvânt, de a crea o punte mai scurtã pentru a accede la spiritul care se ascunde în spatele literei.

Tot cu acest scop, traducãtorii au crezut de cuviinþã sã

faciliteze înþelegerea textului sacru (mai ales a acelor exprimãri tipice timpului autorilor Bibliei) alcãtuind, la subsolul fiecãrei pagini, multe note de naturã filologicã, istorico-geograficã ºi, mai ales, teologicã ºi spiritualã. De asemenea, pe margini existã numeroase referinþe biblice la termeni, personaje, expresii sau evenimente din Sfânta Scripturã care dau posibilitatea oricui citeºte sã facã „prima interpretare/actualizare” (prima exegezã) a Bibliei prin intermediul Bibliei.

Cât priveºte Psalmii ºi Noul Testament – lucrãri de traducere publicate deja în douã ediþii la Editura „Sapientia” – trebuie precizat faptul cã textele acestor pãrþi ale Sfintei Scripturi au fost complet revizuite, îmbunãtãþite în formulãri ºi alegeri de termeni; de asemenea, au fost completate cu multe note de subsol ºi de margine. Aºadar, avem de-a face cu o traducere de sine stãtãtoare, completã ºi cu identitate proprie.

La finalul acestei lucrãri se pot gãsi numeroase materiale ajutãtoare înþelegerii mai adecvate ºi coerente tradiþiei interpretative corecte a Bibliei. Este vorba de un glosar explicativ al opþiunilor de traducere; unitãþile de mãsurã întâlnite; calendarul în Vechiul Testament; o cronologie

comparatã a istoriei civile ºi biblice; un tabel sinoptic al evangheliilor; o cronologie comparatã a momentelor istoriei civile ºi biblice; indice liturgic (pentru ritul roman) al lecturilor; multe hãrþi ºi imagini.

Departamentul pentru Cercetare Biblicã din cadrul Episcopiei de Iaºi a prezentat oficial traducerea vineri, 28 iunie, într-o primã parte la Institutul Teologic din Iaºi. Aici, începând cu ora 9.00 au conferenþiat: Luca Mazzinghi, preºedinte al Asociaþiei Biblice Italiene, profesor la Institutul Biblic Pontifical, Roma; Giuseppe Pulcinelli, profesor la Universitatea Pontificalã Lateran, Roma; Marco Settembrini, profesor la Facultatea Teologicã din Emilia-Romagna, Bologna; a fost inauguratã ºi expoziþia biblicã „Anton Budãu”.

Al doilea moment a avut loc la ora 18.30, când PS Petru Gherghel, PS Aurel Percã, împreunã cu oaspeþi din þarã ºi strãinãtate au celebrat în catedrala din Iaºi o sfântã Liturghie solemnã, preamãrindu-l pe Dumnezeu pentru darul cuvântului sãu, aducându-i mulþumire, împreunã cu cei care au lucrat în mod concret la aceastã traducere ºi au invocat de la Dumnezeu harul ca acest cuvânt sã pãtrundã în inimile oamenilor ºi sã aducã rod.

Pr. Eduard Patraºcu

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 5

PS Aurel Percã despre cãlãtoria în Italia ºi Austria

„Întãrire în credinþã ºi încurajare” Cu ocazia administrãrii tainei sfântului Mir, în perioada 23 mai - 10 iunie, PS Aurel Percã a vizitat diferite comunitãþi de români din Italia. Totodatã a vizitat ºi Parohia Bad DeutschAltenburg din Austria. La întoarcere, Preasfinþitul a avut bunãvoinþa sã rãspundã la câteva întrebãri.

Preasfinþite, v-aþi întors recent din Italia ºi Austria.

Care a fost scopul principal al vizitei?

Scopul principal a fost celebrarea Mirului în comunitatea credincioºilor catolici români din Torino ºi din Roma. Totodatã i-am vizitat pe preoþii diecezei noastre, preoþi „fidei donum”, care activeazã în diferite dieceze, îmbinând activitatea pastoralã pentru comunitatea italianã ºi comunitatea catolicilor români. La celebrarea Mirului a fost o participare numeroasã de credincioºi. La Torino am administrat taina sfântului Mir unui numãr de 91 de copii ºi adolescenþi, însoþiþi de peste 1.000 de credincioºi (pãrinþi, naºi, rude, prieteni), veniþi ºi din localitãþile învecinate. La Roma am celebrat sfântul Mir în biserica din centru, la „San Vitale”, unde au fost 19 candidaþi, ºi în cartierul Casilina, unde au fost 28 de candidaþi. Dupã-amiazã am condus ora de adoraþie, sincronizând comunitatea românã din Roma cu Sfântul Pãrinte papa Francisc ºi cu toþi catolicii din lume la „solemna adoraþie euharisticã mondialã în acelaºi timp”.

Torino, 26 mai

La începutul cãlãtoriei, aþi vizitat ºi Parohia Bad Deutsch-Altenburg...

Prima etapã a vizitei, înainte de a ajunge în Italia, a fost în localitatea de origine a episcopului martir Anton Durcovici. Chiar în ziua sosirii mele, 24 mai, în biserica parohialã s-a inaugurat expoziþia de imagini ºi texte, dedicatã celor 125 de ani de la naºterea episcopului. Aici am celebrat sfânta Liturghie împreunã cu pr. Pavel Balint, parohul locului, ºi cu pr. Felix Mãriuþ, care m-a însoþit în aceastã cãlãtorie pastoralã. A fost o celebrare emoþionantã, dupã care, au fost privite, cu multã atenþie, panourile cu imagini ºi texte expuse sub staþiunile Cãii sfintei cruci. A avut loc ºi o evocare a momentelor vieþii episcopului ºi mãrturii despre martiriul sãu, prin proclamarea unor texte în limbile românã ºi germanã. ªi la Bad Deutsch-Altenburg, ca ºi la Iaºi, se aºteaptã cu nerãbdare ziua în care episcopul Anton Durcovici va fi beatificat.

6 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

Care poate fi motivul prezenþei atât de mari a credincioºilor la celebrãrile pe care le-aþi oficiat în Italia?

Participarea a fost numeroasã pentru cã în asemenea ocazii credincioºii depun orice efort pentru a fi prezenþi la momentele atât de solemne din viaþa comunitãþii române. ªi nu numai atât, prezenþa unui episcop este totdeauna un motiv de bucurie pentru ei ºi o expresie a grijii pe care o purtãm faþã de ei, deºi se aflã la distanþã mare de þarã. Acest lucru l-am observat de mai multe ori, chiar ºi atunci când eram în mijlocul lor doar ocazional.

Cum privesc italienii participarea româneascã la celebrãrile liturgice?

Fiind avantajat de cãlãtoria cu maºina, am putut sã poposesc în multe locuri ºi sã întâlnesc ºi mulþi italieni. Ei au manifestat admiraþie faþã de conaþionalii noºtri, semn cã nu aspectele sporadice negative din massmedia sunt reþinute, ci mai ales exemplele de credinþã trãitã, ¾

¾ manifestatã

prin participarea la Liturghia duminicalã, chiar cu preþul unor eforturi deosebite, prin parcurgerea unor distanþe destul de mari.

V-aþi întâlnit ºi cu preoþi români, care activeazã în Italia. Ce înseamnã pentru un episcop întâlnirile cu preoþii sãi, care se aflã departe de dieceza de care aparþin?

Aceste întâlniri deosebite reprezintã un semn de comuniune profundã, având menirea sã pãstreze legãtura dintre pãstorii diecezei ºi ei. Dau totodatã ocazia împãrtãºirii bucuriilor ºi preocupãrilor legate de activitatea pastoralã pe care o desfãºoarã. Întâlnind ºi episcopi, sub jurisdicþia cãrora preoþii noºtri îºi desfãºoarã misiunea – arhiepiscopul de Torino, episcopul de Alba, de Suza, de Aosta ºi de Concordia-Pordenone – aceºtia ºi-au exprimat aprecierea faþã de credincioºii noºtri ºi faþã de activitatea preoþilor. Impresionantã a fost ºi vizita fãcutã la pr. Iosif Matei, care se aflã de mulþi ani la Mãnãstirea Surorilor Misionare ale Pãtimirii lui Isus din Villanuova (Mondovì). Pãrintele, imobilizat la pat, comunicã doar cu ajutorul unui calculator acþionat cu pupila ochilor. Dar dincolo de folosirea acestei tehnici de Roma – Casilina 2 iunie

Roma „San Vitale” 2 iunie

comunicare, am citit pe faþa pãrintelui emoþia ºi bucuria pentru aceastã vizitã.

Cum i-aþi simþit pe credincioºii care au plecat de pe meleagurile româneºti pentru a câºtiga „o pâine mai albã” în Italia?

Istoria românilor în Italia este în mare parte cunoscutã. Toþi au ajuns acolo pentru a-ºi asigura un trai decent pentru familiile lor, pentru viitorul copiilor. Criza economicã prezentã în toate þãrile Europei nu i-a cruþat nici pe credincioºii noºtri.

Atâta timp cât mai existã o sursã cât de micã de lucru ºi atâta timp cât copii frecventeazã ºcoala în Italia, oamenii sunt hotãrâþi sã rãmânã. Dar ei ºtiu cã nu va dura mult. Mulþi români s-au întors deja în þarã, alþii simt cã se apropie aceastã zi. Mai existã o problemã deosebit de grea, faptul cã în Italia

se insistã mult asupra integrãrii credincioºilor în comunitãþile italiene. Fiind alocate cu greu biserici pentru celebrãri ºi mai ales la ore nepotrivite, de obicei duminica dupã-amiaza, aceastã zi este petrecutã mai mult pe drum. Singurele locuri unde orarul Liturghiilor de duminicã este destul de potrivit sunt Torino (la 8.30 ºi 11.00) ºi Roma „San Vitale” (la 8.00 ºi 16.00).

O veste îmbucurãtoare este cã Episcopia de Torino în curând va pune la dispoziþia comunitãþii române, în exclusivitate, biserica din centru, unde se celebreazã actualmente.

Cu ce impresie aþi rãmas în urma acestor vizite?

Ca întotdeauna, când am ocazia sã vizitez comunitãþile de credincioºi români precum ºi preoþii care au fost rânduiþi sã le ofere asistenþã pastoralã, am sentimentul creãrii unei comuniuni profunde. Am constatat încã o datã cã, în ciuda distanþelor ºi a condiþiilor de trai, de multe ori vitrege, rãmâne pe mai departe legãtura cu þara. Apoi am simþit bucuria pentru vizita unui episcop, care aduce o notã de noutate ºi de entuziasm în sânul comunitãþii. Îndrãznesc sã spun cã aceste vizite reprezintã momente de întãrire în credinþã ºi încurajare în a rãmâne mereu credincioºi catolici buni.

A consemnat pr. Adrian Blãjuþã

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Adoraþie ºi slujirea vieþii ouã evenimente importante din calendarul Anului D Credinþei au fost trãite în luna iunie: adoraþia mondialã în acelaºi timp, celebratã cu ocazia solemnitãþii Trupul ºi Sângele Domnului, duminicã, 2 iunie, ºi întâlnirea, în zilele de 15 ºi 16 iunie, a tuturor iubitorilor vieþii, a celor care sunt implicaþi în promovarea, respectarea ºi apãrarea demnitãþii vieþii umane, având ca bazã „Evangelium vitae”, scrisoarea enciclicã a papei Ioan Paul al II-lea, datã la 25 martie 1995.

Având motoul „Un singur Domn, o singurã credinþã”, pentru a mãrturisi sensul de unitate profundã care caracterizeazã acest moment, adoraþia specialã a fost un eveniment culminant în Anul Credinþei. La 2 iunie, papa Francisc a prezidat adoraþia, care s-a extins în acelaºi timp în toatã lumea, implicând catedralele ºi foarte multe comunitãþi catolice, iniþiativã la care a aderat ºi Conferinþa Episcopilor din România, ºi implicit catedrala din Iaºi.

Toate catedralele din lume, timp de o orã, au fost sincronizate dupã ora Romei (17.00-18.00) ºi au fost în comuniune cu papa.

Dacã, de exemplu, în Italia era searã, în Seul (capitala Coreei) era miezul nopþii, iar în Samoa (þarã insularã din sudul Oceanului Pacific) era ora 5.00, din

3 iunie. PS Petru Gherghel – împreunã cu preoþi, persoane consacrate, seminariºti ºi credincioºi laici din Iaºi – a fãcut o adoraþie euharisticã publicã, printr-o procesiune pe strãzile Iaºiului, începând cu ora 18.00. ªi alte comunitãþi din Dieceza de Iaºi s-au unit în aceastã adoraþie.

A fost un eveniment istoric, realizat pentru prima datã în istoria Bisericii Catolice, un eveniment programat încã de la organizarea Anului Credinþei.

Toþi catolicii din lume au fost invitaþi ca, în faþa Euharistiei, sã se roage dupã intenþiile sugerate de papa, fãcute cu speranþa ca Biserica sã aparã în faþa lumii „fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor” (Ef 5,28), iar vestirea fidelã a cuvântului lui Dumnezeu „sã provoace o angajare reînnoitã în iubire, pentru a oferi sens deplin durerii, suferinþei ºi a restitui bucurie ºi seninãtate”. În mod special, în cea de-a doua intenþie, papa le-a cerut creºtinilor sã-ºi uneascã puterile în rugãciune, pentru a ajuta Biserica sã înfrunte temele referitoare la cei care „trãiesc suferinþa noilor sclavii ºi sunt victime ale rãzboaielor, ale traficului de persoane, ale traficului de droguri ºi ale muncii «sclave», pentru copiii ºi femeile care îndurã orice formã de violenþã”.

8 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

Un punct important din Anul Credinþei l-au constituit ºi evenimentele din 15-16 iunie, care au oferit credincioºilor rãspândiþi în lume posibilitatea de a se simþi reprezentaþi în comuniune printre multele forþe care se dedicã „evangheliei vieþii”.

Papa Francisc a prezidat sfânta Liturghie duminicã, 16 iunie, cu întregul „popor al vieþii”, în cadrul cãreia a adresat mesajul sãu ºi atenþia sa ºi multor bolnavi prezenþi la celebrare. În seara zilei precedente s-a desfãºurat pe Via della Conciliazione o procesiune cu lumini în tãcere pentru a atrage atenþia cu privire la tema vieþii umane ºi a valorii sale intangibile, iar procesiunea, ajunsã în Piaþa „Sfântul Petru”, s-a încheiat cu unele mãrturii semnificative.

Printre multele grupuri ºi-au manifestat prezenþa cu entuziasm ºi 45 de persoane din Dieceza de Iaºi, însoþite de pr. Iosif Dorcu ºi pr. Eugen Robu, participanþi la un pelerinaj la marile sanctuare din Italia.

Se sperã cã aceste evenimente din Anul Credinþei vor face sã creascã mai mult credinþa, ºi mulþi, în sintonie cu pãstorul vizibil al Bisericii, Sfântul Pãrinte, se vor apropia de pãstorul suprem, care a venit pentru ca „oamenii sã aibã viaþã, ºi s-o aibã din belºug” (In 10,10b).

Pr. Adrian Blãjuþã

Din istoria revistei (VI)

Apostolatul Rugãciunii in februarie 1914, revista „Lumina creºtinului” înD cepe sã fie interesatã de Apostolatul Rugãciunii, punând accent pe rolul laicilor în dezvoltarea misiunii lor de a da mãrturie ºi de a fi apostoli prin rugãciune, cuvânt ºi fapte.

Din iunie 1914 publicaþia, care se transformã din foaie în „revistã catolicã lunarã”, apare cu o copertã nouã (pânã în noiembrie-decembrie 1926), care îi redã programul ºi orientarea spre cultul inimii lui Isus, dând posibilitatea celor care doresc, sã se înscrie în Apostolatul Rugãciunii. Pe copertã, deasupra se gãseºte titlul „Lumina creºtinului”, în centru este imaginea lui Isus cu inima descoperitã ºi la mâini având semnul cuielor; din chipul sãu ies raze care se îndreaptã pretutindeni; în jurul capului sunt redate cuvintele lui Isus: „Eu sunt lumina lumii”; în fundal este crucea; în partea de jos sunt doi îngeri în genunchi, în adoraþie; mâinile lor, care se sprijinã pe o cruce în centrul cãreia este o inimã, þin o panglicã pe care este notat: „Vie împãrãþia ta”; deasupra crucii este un potir cu o ostie pe care sunt notate literele: I.H.S.; în stânga ºi în dreapta sunt flori de crin. „Din luna iunie coperta revistei este împodobitã cu figura Mântuitorului, care îºi aratã inima sa preasfântã, strigând parcã fiecãruia dintre noi: «Iatã inima care a iubit atât de mult lumea», iar jos stã stema Apostolatului cu cuvintele: «Vie împãrãþia ta»”, se specificã în

revista din ianuarie 1915. Imaginea centralã cu inima lui Isus, în dimensiuni mai mici, se repetã ºi pe prima paginã a revistei.

Coperta va apãrea pe hârtie de diferite culori. În aprilie 1915 erau înscriºi în Apostolatul Rugãciunii credincioºi din: Iaºi: 16, Butea: 9, Mogoºeºti: 9, Tãmãºeni: 6, Paºcani: 5, Iosupeni: 5, Fântânele: 4, Adjudeni: 3, Galaþi: 2, Rãducãneni: 2, Hãlãuceºti: 1, Schineni: 1, Cozmeºti: 1. În luna mai 1915 se anunþã cã s-au mai înscris 150 la Butea ºi 6 la Hãlãuceºti. În iunie se adaugã 300 de la Butea ºi 4 de la Mogoºeºti. În ianuarie 1916 se anunþã cã sunt peste 1.500 de membri, dintre care la Rãducãneni: peste 250, la Luizi-Cãlugãra: peste 500, la Butea: 553, la Barticeºti: 246. În acelaºi an se adaugã 63 de persoane din Faraoani. Rãzboiul face sã se piardã numãrul celor înscriºi; numãrul din septembrie 1919 anunþã rãspunsul dat de centrul Apostolatului Rugãciunii de la Toulouse, cã la ei apar înscrise comunitãþile: Gherãeºti, Iugani, Teþcani, Horleºti, Praguri, Cioara, Cotnari ºi capela Seminarului. În sãrbãtoarea Sfântului Alois de Gonzaga din 1920, la Iaºi sunt primiþi în Apostolatul Rugãciunii 21 de elevi ºi 21 de eleve. În mai 1924 erau înscrise centrele: Gherãeºti, Horleºti, Seminarul episcopal, Hãlãuceºti, Oþeleni, Bârgãuani, Sãbãoani ºi Faraoani. În septembrie 1935 se vorbeºte despre

12 centre: Iaºi, Horleºti, Bârgãuani, Faraoani, Oþeleni, Sãbãoani, Grozeºti, Gherãeºti, Hãlãuceºti, Galaþi, Adjudeni ºi Butea.

Numãrul din ianuarie 1915 anunþã cã, în urma cererii fãcute la începutul anului 1914 cãtre direcþiunea Apostolatului Rugãciunii de a înscrie „Lumina creºtinului” în rândul revistelor „care cautã propãºirea acestui Apostolat ºi rãspândirea evlaviei cãtre preasfânta inimã”, direcþiunea generalã (Turnai, Belgia) a rãspuns la 19 februarie st.n. cã a înscris revista ca al 46-lea (mai târziu se vorbeºte de al 45-lea) mesager al inimii lui Isus, iar redactorul revistei a fost numit director general al Apostolatului Rugãciunii în Dieceza de Iaºi. În revistã se introduce pe ultima paginã, pentru membrii Apostolatului Rugãciunii, un tabel cu intenþiile particulare pentru fiecare zi a lunii respective.

Aproape în fiecare numãr al revistei apar articole în care se explicã intenþia generalã a Apostolatului Rugãciunii.

Pr. Cornel Cadar

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Gânduri la centenar

E bine de ºtiut

Am avut ocazia sã scriu despre evenimente importante upã o experienþã pastoralã de un an la Oþeleni ºi doi D ani la Oneºti am fost chemat la Iaºi, în toamna anului 1992, pentru a lucra în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” ºi pentru a colabora la revista „Lumina creºtinului”. Aveam ceva experienþã în domeniu deoarece cu doi ani înainte am început publicarea revistei pentru cei mici: „Isus, prietenul copiilor”.

La redacþia de la parterul Episcopiei, am început sã învãþ sã lucrez la computer. Nu era prea uºor, pentru cã pe atunci programele de scriere erau rudimentare. Textul trebuia scris, formatat, iar împaginarea se fãcea cu foarfecele. Se tãiau textele ºi imaginile ºi se lipeau pe hârtie. Pentru mine era o experienþã nouã. Am lucrat împreunã cu colegul de studii, pr. Cornel, care era responsabil, ºi de asemenea cu sora Lenuþa ºi sora Felicia. Nefiind prea mulþi în redacþie, munca era împãrþitã ºi fiecare avea un domeniu. Eu mã ocupam de rubrica ºtirilor interne ºi externe. Pe timpul acela nu aveam internet, aºa cã ºtirile externe le luam din publicaþii venite din afarã. Pentru ºtirile interne era mai uºor, pentru cã puteam participa în mod direct sau mã puteam documenta prin telefon.

Aici am avut ocazia sã particip ºi sã scriu despre evenimente importante din viaþa Diecezei de Iaºi ºi sã iau interviuri la diverse personalitãþi

O scrisoare de apreciat n decursul anilor pe adresa

Î redacþiei au venit multe scrisori ºi mesaje. Una dintre cele

mai frumoase scrisori ni s-a pãrut cea venitã în martie 1994 de la Gheorghe Tamaº din Bacãu.

O mãrturie valoroasã. Nu credem cã mai este în viaþã. Era în acel timp unul dintre puþinii martori care au prins naºterea „Luminii creºtinului”, reducerea ei la tãcere ºi renaºterea ei.

Ar fi interesant sã ºtim dacã se mai pãstreazã pe undeva colecþia revistei ºi dacã strãnepotul poate fi gãsit pentru a împãrtãºi un gând în acest an jubiliar pentru revistã.

Eu am colecþia întreagã a publicaþiei de la primul numãr, apãrut în anul 1913. Sunt un pasionat bibliofil ºi pentru cã sunt un credincios al Bisericii Catolice, am colecþionat mai multe publicaþii ºi cãrþi editate de Bisericã. Am vârsta de 98 de ani ºi sunt bãcãuan din naºtere.

La apariþia primului numãr din „Lumina creºtinului”, îmi aduc aminte cã tata, care era învãþãtor, s-a bucurat foarte mult.

Eu eram bãiat tânãr, cam în ultima clasã de liceu. Mi-a plãcut mult revista ºi am zis cã vreau sã mã abonez. Au mai apãrut pe urmã „Sentinela catolicã” devenitã ulterior „Dacia creºtinã”, unitã apoi cu „Farul nou” din Bucureºti. Colecþiile tuturor acestora le am ºi le pãstrez cu mare sfinþenie ºi mã bucur cã strãnepotul meu, Pr. Gelu Miclãuº (redactor în perioada de 23 de ani, are aceeaºi pasiune octombrie 1992 – august 1994) de a strânge aceste publicaþii.

bisericeºti, printre care ºi pãrintelui capucin Raniero Cantalamessa, un renumit predicator italian. Era venit la Iaºi, la Mitropolia Ortodoxã, pentru o întâlnire ecumenicã internaþionalã. Cum programul întâlnirii era foarte încãrcat, am putut sta de vorbã câteva momente înainte de cina de încheiere a lucrãrilor.

Clopoþelul a sunat ºi toþi au plecat la masã. Zãrindu-mã, mitropolitul, actualul patriarh Daniel, m-a invitat la cinã ºi aºa am putut continua interviul.

Am avut bucuria de a intervieva ºi alte personalitãþi (fr. John Johnston, superior general al Fraþilor ªcolilor Creºtine; pr. Bernard le Leannec, un asumpþionist care lucra pe atunci în Rusia; pãrinþii Simone ºi Giosue, cãlugãri benedictini cistercieni; prelatul Albert Holenstein, paroh pe atunci la biserica „Sfântul Columban” din Bregenz – Austria), care au împãrtãºit pentru cititori mesaje pline de viaþã ºi de credinþã.

Redactarea revistei cerea efort din partea tuturor ºi o fãceam mereu cu bucurie. Emoþia cea mai mare era atunci când luam prima revistã de la tipografie ºi o rãsfoiam în grabã pentru a vedea dacã totul a fost bine tipãrit.

Am crezut întotdeauna cã revista aceasta este un ajutor spiritual pentru cei care, citind-o, pot gãsi în ea o razã de luminã care sã le încãlzeascã sufletul.

10 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Iosif Malinowski -a nãscut la 11 februarie 1857, în satul Cordun (RoS man). La recomandarea unor misionari franciscani din Moldova, inclusiv a ep. Ludovic Marangoni, vizitator apostolic, a intrat în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, fãcând noviciatul în Mãnãstirea din Cherso (Dalmaþia).

A urmat studiile teologice la Universitatea din Innsbruck (Austria), finalizate printr-un strãlucit doctorat.

A fost sfinþit preot la Innsbruck, la 26 iulie 1881, iar dupã întoarcerea în Dieceza de Iaºi a activat timp de 30 de ani, „lucrând cu osârdie ºi fãrã încetare spre propãºirea acestei eparhii ºi spre mântuirea sufletelor”, dupã cum menþiona pr. Ulderic Cipolloni.

Pr. Iosif Malinowski a deþinut funcþii importante, precum paroh de Iaºi, rector al Colegiului „Cipariu”, vicar general al Diecezei de Iaºi, secretar al episcopului Nicolae Iosif Camilli, administrator apostolic al Diecezei de Iaºi, profesor la Seminarul Teologic „Sfântul Iosif”.

Este fondatorul, alãturi de ep. N.I. Camilli, al publicisticii religioase în limba românã, cu alfabet latin, contribuind la redactarea catehismelor mic ºi mare, care au avut numeroase ediþii de-a lungul timpului. De asemenea, a tradus în limba românã catehismul lui Deharbe, precum ºi lucrarea „Istoria sacrã” a lui Fr. Knecht.

Cea mai cunoscutã lucrare a pr. Iosif Malinowski a fost

însã „Cãlãuzul creºtinului”, reprezentând o colecþie bogatã de rugãciuni, scrisã pe înþelesul tuturor, despre care pr. Francisc Mattas afirma în 1919 cã „a umplut un gol foarte simþit ºi este pânã azi o comoarã nepreþuitã în mâinile creºtinilor noºtri”.

O altã celebrã lucrare a sa este „Manualul dascãlului catolic”, cunoscutã fiind grija lui I. Malinowski pentru formarea unui corp de dascãli la ªcoala de Dascãli din Hãlãuceºti. Mai puþin cunoscut este faptul cã pr. I. Malinowski este, împreunã cu Gian Luigi Frollo, autorul lucrãrii polemice „Pravoslavia românã faþã cu dreapta credinþã”, publicatã în 1886, la Cernãuþi, sub pseudonimul „dr. Nerset Marianu”, lucrarea fiind un rãspuns la lucrarea episcopului ortodox de Roman, Melchisedec ªtefãnescu, intitulatã „Papismul ºi starea actualã a Bisericii Ortodoxe Române în Regatul României”.

Cercetãrile din ultimii ani au evidenþiat rolul sãu de precursor ºi iniþiator al presei bisericeºti de limba românã, iniþiind în anul 1908 un comitet de înfiinþare a unei „Foi catolice”, comitet care a lansat cu acest prilej ºi un apel pentru publicarea primei reviste diecezane la Iaºi.

Proiectul avea sã fie tãrãgãnat mai mulþi ani, fiind pus în practicã în ianuarie 1913 de cãtre Mons. Anton Gabor. Acesta din urmã avea sã recunoascã mai târziu meritele pr. Iosif Malinowski în iniþierea proiectului primei reviste diecezane

la Iaºi. Totodatã, Mons. A. Gabor a mãrturisit faptul cã luase de la mentorul sãu, pr. I. Malinowski, primele „lecþii de jurnalism”.

Din pãcate pentru pr. I. Malinowski, debutul revistei „Lumina creºtinului” a coincis cu agravarea bolii de care suferea de mai mulþi ani, acesta fiind ºi motivul pentru care nu a putut colabora vreodatã în paginile acestei publicaþii pe care o preþuia atât de mult.

De altfel, în anul 1914, cu forþele mult slãbite ºi copleºit de lunga ºi chinuitoarea sa boalã, pr. I. Malinowski pãrãseºte definitiv Dieceza de Iaºi, stabilindu-se la Lvov, apoi la Cracovia (Polonia), unde a ºi murit la 15 august 1916, chiar în ziua în care România intra în Primul Rãzboi Mondial. Dispãrea atunci una dintre marile personalitãþi ale catolicismului din România, care, prin munca sa statornicã, neobositã, a dobândit merite incontestabile în Dieceza de Iaºi.

Pr. Iosif Malinowski ocupã un loc aparte ºi în istoria presei catolice din România.

Dr. Dãnuþ Doboº

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor Ep. Anton Durcovici

În vizitã pastoralã la Galaþi piscopul Anton Durcovici a efectuat în perioada E mai 1948 – iunie 1949 vizite pastorale în Dieceza de Iaºi ºi Arhidieceza de Bucureºti, perioadã ce a coincis ºi cu debutul prigoanei comuniste antibisericeºti. În aceste momente grele, de încercare, credincioºii descopereau o personalitate puternicã, de caracter, de la care primeau încurajarea de a-ºi pãstra credinþa ºi fidelitatea faþã de Sfântul Scaun.

La 6 iunie 1948, ep. Anton Durcovici a efectuat o vizitã pastoralã la Galaþi, prilejuitã de administrarea sacramentului Mirului. Episcopul a sosit la Galaþi în seara zilei de 5 iunie, iar a doua zi a celebrat Liturghia pontificalã, la sfârºitul cãreia a oferit ºi sacramentul Mirului unor tineri pregãtiþi în mod special de cãtre vicarul parohial Iosif Krasler. În declaraþia datã în arestul Securitãþii din Bucureºti, la 26 aprilie 1950, ep. Anton Durcovici menþiona urmãtoarele: „La Galaþi, la 6 iunie, am vorbit despre taina sfintei Euharistii, ºi i-am îndemnat la preþuirea ºi frecventarea Liturghiei ºi a Împãrtãºaniei, iar pe copii îndeosebi i-am îndemnat sã se roage, cu evlavie ºi statornicie, ca astfel sã pãstreze darul Duhului Sfânt”.

Fotografia alãturatã a fost realizatã la 6 iunie 1948, în faþa casei parohiale din Galaþi, la sfârºitul Liturghiei pontificale.

Episcopul Anton Durcovici apare surâzând, dar reþinut, pelicula

fotograficã surprinzând momentul în care pãstorul Diecezei, înconjurat de preoþi, primeºte omagiile credincioºilor, conform unei vechi tradiþii locale. Acest obicei, scria episcopul în declaraþia sus-citatã, „s-a pãstrat ºi la vizitaþiile anului 1948, deoarece autoritãþile locale voiau sã se pãstreze tradiþia, ca sã ºtie credincioºii cã religia este liberã. La aceste mulþumiri din partea credincioºilor, eu rãspundeam foarte scurt, încât nu cred cã rãspunsurile mele durau peste un minut, cã nu-i voi uita nici o zi în rugãciunile mele, ca Dumnezeu sã-i ajute totdeauna în cele sufleteºti ºi trupeºti, apoi, dându-le binecuvântarea arhiereascã, încheiam cu salutul catolic «Lãudat sã fie Isus Cristos»”. În fotografie mai apare preotul Iosif Krasler ºi parohul Ioan Duma, sfinþit episcop în anul 1949.

Ep. Ioan Duma va suporta, ca ºi ep. Durcovici, rigorile închisorilor comuniste, rãmânând însã fidel pãstorului diecezei, a cãrui moarte martiricã la 10 decembrie 1951 o va anunþa în anul 1956 ºi Sfântului Scaun.

Episcopului Ioan Duma îi aparþine de altfel ºi iniþiativa lansatã în anul 1971 de a se strânge documentele necesare întocmirii dosarului de beatificare pentru ep. Anton Durcovici.

12 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

La rândul sãu, ep. Anton Durcovici l-a apreciat în mod deosebit pe pr. Ioan Duma. Astfel, în anul 1946, în condiþiile în care guvernul comunist refuza sã-ºi dea acordul în cazul nominalizãrii canonicului Durcovici pentru scaunul episcopal de Iaºi, acesta din urmã, împreunã cu arhiepiscopul de Bucureºti, Al. Th. Cisar, l-au propus Sfântului Scaun, ca episcop de Iaºi, pe pr. Ioan Duma.

Sfântul Scaun însã a decis sã pãstreze nominalizarea ca episcop a Mons. Anton Durcovici, apreciat la acea datã drept cel mai potrivit pentru a prelua conducerea Episcopiei de Iaºi.

Episcopii Anton Durcovici ºi Ioan Duma au fost exponenþii de vârf din partea Bisericii noastre locale ai rezistenþei anticomuniste prin credinþã.

Dr. Dãnuþ Doboº

Sanctuare

Motta di Livenza ra la 9 martie 1510. Maria E a apãrut în þinuturile binecuvântate din Motta di Livenza, localitate situatã în Provincia Treviso, Italia.

Vizionarul Giovanni Cigana era un bãtrânel evlavios care, de 20 de ani, se ruga zilnic sfântul Rozariu în faþa unei statuete a Mariei, aºezate într-o capelã micã, la o rãscruce de drumuri. În acea dimineaþã de 9 martie 1510, mergând la muncã, s-a oprit în faþa statuii ºi s-a rugat 7 Tatãl nostru ºi 7 Bucurã-te, Marie.

Apoi, imediat a dat sã porneascã mai departe, dar a observat o fãpturã: o tânãrã foarte frumoasã, îmbrãcatã în alb, stãtea liniºtitã pe câmpul abia înverzit. Între bãtrânul Giovanni ºi tânãra misterioasã a început un dialog simplu ºi cordial. Când a aflat cã acea tânãrã este Fecioara Maria, el a cãzut dintr-o datã în genunchi. A urmat un minut de tãcere totalã. Apoi, în aerul proaspãt al dimineþii s-a auzit glasul Mariei, clar ºi plin de evlavie. Ce i-a spus Maica Domnului? I-a poruncit sã posteascã, el ºi familia sa, timp de trei sâmbete ºi sã vorbeascã tuturor oamenilor din Motta ºi din þinutul Treviso despre post ºi pocãinþã. Pentru a rãmâne un semn al apariþiei sale, Maria a cerut sã se construiascã în acel loc o bisericã.

Nu au întârziat sã aparã aici ºi multe minuni. Autoritãþile bisericeºti, chiar în luna mai a anului 1510, au început procesul canonic de recunoaºtere a apariþiilor.

Un martor, chemat sã dea mãrturie despre cele ce se întâmplau la Motta, a declarat cã el crede în acele apariþii datoritã efectelor. „Care efecte?”, a fost întrebat. A rãspuns: „Multe minuni”. La acel proces s-au prezentat nouã persoane, care au declarat cã au fost beneficiarii unor minuni prin mijlocirea Mariei. În luna august acelaºi an, papa Iuliu al II-lea a emis o bulã prin care aproba construirea unei biserici. Lumea a început sã o invoce cu titlul de Fecioarã a minunilor. Chiar ºi primarul de atunci, Girolamo Venier, a fost vindecat de o boalã grea de care suferea de patru ani. Dupã vindecare a oferit bisericii o icoanã a Maicii Domnului. Astãzi, icoana se aflã în partea stângã a presbiterului. Este importantã pentru vechimea ei, dar ºi pentru cã este primul ex-voto al bisericii. În doar trei ani s-a înãlþat o bisericã ºi a fost consacratã în septembrie 1513. Capela a rãmas în interior. De la început a fost pictatã conform normelor timpului, dar, din cauza unor epidemii de ciumã, a trebuit sã fie vãruitã (pentru igienizare) ºi s-a pierdut frumuseþea frescelor. În anul 1891 sanctuarul a cãpãtat aspectul actual, dar conform cu proiectul armonios iniþial. În anul 1875 sanctuarul a primit titlul de basilica minor, iar în anul 1877 a fost declarat monument naþional.

În exterior, dominã armonia arcurilor simple. Faþada este ornatã cu cinci statui: în centru Maica Domnului, sfântul Francisc, sfântul Anton, sfânta Clara ºi sfânta Augusta.

Interiorul, care gãzduieºte ºapte altare, este scufundat în penumbrã ºi te invitã la reculegere ºi rugãciune. Al treilea altar, în partea stângã, este punctul principal, deoarece aici se considerã locul exact al apariþiei.

Toate altarele laterale gãzduiesc lucrãri ale unor pictori celebri.

Altarul principal, realizat în anul 1947, constituie o adevãratã capodoperã.

Pe lângã altarul Fecioarei se coboarã în criptã, unde este cinstitã o foarte veche statuie a Mariei cu pruncul. Maria având alãturi doi îngeri, este îmbrãcatã în alb, iar în jurul ei sunt o mulþime de daruri oferite de pelerini. Încoronarea solemnã a statuii a avut loc la 18 septembrie 1859. Aceastã statuie, o datã la 25 de ani, este purtatã în procesiune pe strãzile localitãþii.

Ziua de 9 martie, data apariþiilor, a fost la început declaratã sãrbãtoare de poruncã. Azi este, cu adevãrat, o sãrbãtoare a întregului þinut.

Pr. Iosif Dorcu

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 13

Pentru familiI

Iar biscuiþii... cum o lunã s-a cãsãtorit ultimul dintre cei cinci copii A pe care Dumnezeu, în bunãtatea sa, ni i-a oferit ca dar pentru familia noastrã. Era o fatã! Evident cã, rãmânând singurã, dupã cãsãtoria celor patru fraþi mai mari, „am pus” în ea toatã iubirea noastrã de pãrinþi.

Mulþumesc Domnului cã mi-a oferit un soþ care mã iubeºte, care mã respectã, alãturi de care am petrecut pânã în acest moment clipe dintre cele mai frumoase. Pot sã spun cã prin felul sãu de a fi, mi-a stat mereu aproape. Nu am simþit niciodatã în el cã vrea sã-ºi impunã cu orice preþ propriul punct de vedere. Deciziile principale din familie le-am „negociat” cu înþelepciune ºi calm, iar la sfârºit a triumfat mereu maturitatea. Am ºtiut cã înþelegerea dintre noi, ca soþi ºi pãrinþi, va da roade ºi în copii. Dovada acestui fapt sunt familiile lor bune.

Cum spuneam, acum o lunã s-a cãsãtorit fiica noastrã cea micã. Acum suntem singuri, doar eu cu soþul meu, aºa cum eram cu aproximativ 40 de ani în urmã. Dacã mi-ar fi spus atunci cineva cã viaþa de familie avea sã fie aºa cum am experimentat-o în aceºti ani, probabil ca l-aº fi moderat în entuziasm sau mai degrabã „l-aº fi ascultat altãdatã”.

Vorbesc de momente frumoase, dar ºi de momente în care, asemenea dreptului Iob, mi-aº fi dorit sã nu mã fi nãscut. Ceea ce este sigur, e cã, datoritã credinþei ºi a înþelegerii cu soþul, am putut depãºi

orice încercare. Ne-am susþinut unul pe celãlalt; fie el era „la pãmânt”, iar eu l-am încurajat ºi l-am ajutat sã se ridice, fie eram eu „la pãmânt” ºi m-a încurajat el. Aºa am reuºit sã punem în copii tot ceea ce eram ºi aveam mai bun. Am plecat mereu de la premisa cã înþelegerea dintre noi se rãsfrânge ºi asupra lor ºi cã nu trebuie sã-i pun pe ei pe primul loc, lãsându-l pe soþ pe ultimul. Aceasta a fost logica dupã care m-am cãlãuzit mereu ºi, sincer, a dat roade.

Zilele trecute, cum rãmãsesem fãrã provizii în casã, am decis sã merg cu soþul la cumpãrãturi. Dupã ce am trecut mai pe la toate sectoarele din magazin, punând în cãrucior ceea ce am considerat cã ne era necesar, am mers la casã pentru a plãti. Am procedat exact aºa cum procedasem de atâtea ori. De data aceasta însã s-a întâmplat ceva curios! Vorbeam cu soþul, când vânzãtoarea a luat în mânã cutia cu nutella ºi a trecut-o prin casã, apoi cerealele ºi se pregãtea sã ia ºi biscuiþii. Am privit-o lung, aºa cum o priveam de obicei, ºi parcã trezitã din somn, i-am spus soþului: „Dar, biscuiþii?”

Iar el a continuat: „Nutella, cerealele... de ce le-am mai cumpãrat?”

Obiºnuia sã le mãnânce ultima fiicã a noastrã care se cãsãtorise. ªi acum, deºi trecuse o lunã de când nu mai locuia cu noi, din obiºnuinþã, i-am cumpãrat din nou ceea ce mânca în fiecare dimineaþã. M-am scuzat faþã de vânzãtoare ºi am rugat-o

14 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

sã-mi permitã sã duc înapoi nutella, cerealele ºi biscuiþii.

N-o sã credeþi, dar acolo, la magazin, în faþa vânzãtoarei, când am fost nevoiþi sã ducem nutella, cerealele ºi biscuiþii înapoi la raft, mi-am dat seama cã ceva se schimbase, cã nu mai eram ca înainte, cã acum aveam mai mare nevoie unul de celãlalt sã ne fim alãturi, într-un cuvânt, cã trebuia sã învãþãm sã „ne micºorãm pentru ca altcineva sã creascã”. Trebuia sã învãþãm sã trãim singuri, doar noi, aºa cum începusem cu aproape 40 de ani în urmã. Diferenþa era cã atunci aveam în faþã atâtea proiecte... Acum...

Cum trebuie sã ne pregãtim pentru astfel de momente! Cât de important este ca soþii sã înveþe sã se punã unul pe celãlalt pe primul loc ºi nu pe copii, conºtienþi cã dacã ei se iubesc ºi se înþeleg, ºi copiilor le este bine, pentru cã vine un moment în viaþã în care ºi copiii „merg” la casele lor. E un drept!

Iar biscuiþii... nu ne mai folosesc la nimic, decât poate pentru atunci când dinþii ne pãrãsesc... ca ºi puterile... (Veronica) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

aNUL CREDINÞEI ªI FAMILIA

Simon, pescarul – Petru, apostolul Credinþa care schimbã o identitate ºi un destin ra într-o zi oarecare de lucru când Isus, trecând pe lângã E Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând nãvodul în mare, cãci erau pescari. Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni.

Lãsând îndatã nãvoadele l-au urmat...” (Mc 1,16-18). S-ar putea ca acest eveniment sã fi fost precedat de un altul, când Andrei, unul dintre ucenicii apropiaþi ai sfântului Ioan Botezãtorul, sã-ºi fi auzit maestrul spunând despre Isus, care tocmai trecea pe acolo: „Iatã-l pe mielul lui Dumnezeu!” (In 1,36) ºi sã fi pornit, împreunã cu un alt ucenic, pe urmele lui, pânã la el acasã. Acolo, cei doi ucenici ºi-au petrecut întreaga zi alãturi de cel despre care maestrul lor spunea cã „ia asupra sa pãcatul lumii” (In 1,29). Ceea ce au trãit cei doi ucenici în acea zi le-a sãdit în suflete convingerea cã el este Mesia, iar Andrei a þinut ca ºi fratele sãu, Simon, sã-l cunoascã. L-a condus, aºadar, la Isus care, privindu-l, i-a zis: „Tu eºti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa», adicã «Petru»” (In 1,42).

Gestul ºi cuvintele lui Isus ne surprind ºi ne intrigã deopotrivã. De ce evanghelistul Ioan insistã asupra privirii pe care Mântuitorul a fixat-o asupra lui Simon ºi, mai ales, ce vrea sã însemne schimbarea numelui acestui pescar pe care îl întâlneºte pentru prima oarã în viaþã (Tu eºti Simon...; tu te vei numi „Chefa”, adicã „Petru”)? De bunã seamã cã, în ziua în care Isus l-a întâlnit pe Simon, l-a

privit cu luare aminte ºi a vãzut în el pe cel care va fi capabil sã-l urmeze pentru a-i deveni ucenic ºi apostol (Mc 3,13-19), pe cel care avea curajul sã-ºi asume responsabilitatea de a vorbi în numele grupului de apostoli ºi al celorlalþi ucenici (Lc 9,20), de a-i reuni ºi de a-i întãri, dupã învierea sa, pe aceia din grupul ucenicilor care, în Vinerea Mare, au fugit ºi s-au ascuns de frica iudeilor sau de a fi episcopul primei comunitãþi creºtine de la Ierusalim (Fap 1,15) ºi mai târziu al comunitãþii creºtine de la Roma (1Pt 5,13). Prin urmare, schimbându-i numele din Simon în Chefa, adicã Petru, Isus i-a trasat o misiune, l-a instituit ca piatra de temelie a Bisericii sale (Mt 16,18). Într-adevãr, ca ºi fratele sãu Andrei, Simon-Petru s-a convins ºi a crezut cã Isus este Mesia (Cristos) pe care a înþeles cã trebuie sã-l urmeze ºi mai apoi sã-l facã cunoscut pe el ºi evanghelia sa chiar cu preþul vieþii (In 21,18b-19a).

E drept cã de-a lungul perioadei petrecute alãturi de Isus Cristos credinþa lui Simon-Petru a trebuit sã se maturizeze, sã se aprofundeze. Într-adevãr, credinþa celui care avea sã devinã întâi-stãtãtorul apostolilor a cunoscut naivitãþi (Lc 9,33; In 13,6-9), ezitãri (Mt 14,28-32) sau chiar întunecãri (Mc 8,32), dar Isus s-a rugat pentru el (Lc 22,31-32), l-a iertat pentru trãdarea sa (In 18,15-18) ºi apoi, dupã ce i-a obþinut promisiunea iubirii totale, l-a reinvestit ca pãstor al „mieluºeilor”, al „mieilor”, al „oilor” turmei sale (In 21,15-17).

Istoria ne aratã ce preþ scump – preþ de sânge – a plãtit sfântul Petru pentru credinþa sa în cel pe care, într-o zi, l-a întâlnit, de care a fost fascinat ºi apoi ales într-o misiune fundamentalã pentru viaþa Bisericii. Tot ea, istoria, ne aratã ce roade bogate a adus credinþa acestui pescar pe care Domnul l-a fãcut pescar de oameni (Lc 5,10).

Pr. Tarciziu ªerban

iunie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Pentru copii

Aºa rãspund copiii despre sacramentul Botezului

„Fratele meu a plâns atunci când l-a botezat. Cred cã nu voia sã fie botezat sau se temea de apã, nu ºtiu!” (Adelina, 8 ani). „Eu am fost botezatã. Mi-a spus naºa mea” (Ioana, 8 ani). „La botez li se toarnã copiilor apã pe cap ºi-i unge cu nu ºtiu ce, apoi îi ºterge cu vatã” (Irina, 7 ani). „Eu am fost botezatã. Am vãzut într-o zi la televizor, cã m-au înregistrat” (Rafaela, 8 ani). „Când m-a botezat pe mine, nu era pãrintele acesta, era un altul” (Cristian, 9 ani). „Eu am fost botezat ºi trebuie sã merg la bisericã” (Ionuþ, 10 ani).

„Voi, copii, aþi primit Bote-

zul în numele Sfintei Treimi”, spunea un preot la pregãtirea pentru prima sfântã Împãrtãºanie... „Ba nu, a rãspuns Lãcrãmioara (8 ani), eu l-am primit în bisericã”. „ªi Isus a primit Botezul, dar el era mare” (Edmund, 8 ani). „Când a botezat-o pe surioara mea, pãrintele a udat-o pe cap” (Eusebiu, 8 ani). „Isus nu a avut naºã la botez aºa cum am avut eu” (Adriana, 9 ani).

La un botez erau prezenþi mai mulþi oameni. Printre ei era ºi Ana-Maria (6 ani), surioara copilului care avea sã fie botezat. Când preotul a cerut pãrinþilor sã ridice copilul deasupra

vasului în care avea sã se prelingã apa, fetiþa a strigat: „Nu-l mai spãla, l-a spãlat mama astãzi!” „Noi trebuie sã trãim Botezul, aºa ne-a spus sora la catehism” (Mirela, 9 ani). „Când m-a botezat pe mine am plâns foarte tare, iar naºul meu mi-a spus cã atunci când voi creºte mare o sã fiu preot” (Gabriel, 8 ani).

Prelucrare de pr. Felician Tiba

Sãrbãtoarea Copiilor

este 3.500 de copii din 98 de parohii, însoþiþi de aproP ximativ 500 de animatori, au venit la Adjudeni, sâmbãtã, 1 iunie, pentru a participa la Sãrbãtoarea Copiilor.

Având tema „Suntem mesagerii lui Isus”, întâlnirea a 16 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

avut în centru sfânta Liturghie prezidatã de PS Petru Gherghel, concelebrând peste 70 de preoþi.

Dupã-amiazã a avut loc Festivalul copiilor. Ediþia urmãtoare a Sãrbãtorii Copiilor va avea loc în anul 2014 la Valea Mare, judeþul Bacãu.

Pentru tineri Paºii credinþei

Descoperirea si, întelegerea credintei , , n articolele precedente am Îsintetic, urmãrit sã explicãm, în mod câteva caracteristici esenþiale ale credinþei. Continuãm sã reflectãm asupra temei credinþei, luând în considerare, în urmãtoarele numere, dificultãþile tinerilor în trãirea credinþei. Niciodatã nu a fost uºoarã trãirea credinþei ºi fiecare etapã din viaþã îºi are dificultãþile sale în acest sens. Însã perioada tinereþii este caracterizatã de numeroase schimbãri, de rãvãºiri interioare, de cãutãri ºi de zidirea propriei persoane pe fundamente care se doresc a fi stabile. În tumultul acestor trãiri credinþa poate fi prezentã sau poate sã lipseascã, poate fi trãitã în profunzimea ei sau sã fie un fel de hobby, poate sã determine alegerile importante ale vieþii sau sã nu aibã o prea mare influenþã asupra acestora.

Dificultãþile tinerilor în a-ºi trãi credinþa sunt legate de trei aspecte: formulãrile doctrinare, celebrãrile ºi normele morale. Într-un fel, ceea ce are menirea de a ajuta în trãirea credinþei devine, fãrã o atentã aprofundare, un obstacol. Vom analiza pe rând aceste trei aspecte.

Formulãrile doctrinare au nevoie, de cele mai multe ori, de o „traducere”, pentru ca tinerii sã poatã înþelege adevãrul ºi bogãþia ce le conþin ºi, mai ales, sã poatã descoperi figura minunatã a lui Isus Cristos. Catehismul înþeles ca o sumã de formule, definiþii ºi concepte nu poate ajuta prea mult la apropierea de Cristos! Însã, dacã este aprofundat în intenþia de a cunoaºte toate aspectele

credinþei, de a înþelege cu mintea ceea ce se trãieºte cu sufletul ºi cu inima, atunci ajutã la instaurarea echilibrului dintre credinþã ºi raþiune. Nu poþi sã iubeºti ceea ce nu cunoºti, nu poþi sã te ataºezi de ceea ce nu înþelegi! De aceea este nevoie ca întreaga credinþã sã fie aprofundatã, chiar studiatã! Hrãnind credinþa în felul acesta, dubiile vor muri de foame!

Cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului de la Madrid (2011) a fost publicat un catehism pentru tineri – Youcat. În prefaþa acestei cãrþi, papa Benedict al XVI-lea spunea urmãtoarele: „Trebuie sã cunoaºteþi ceea ce credeþi; trebuie sã cunoaºteþi credinþa voastrã cu aceeaºi precizie cu care un specialist în informaticã cunoaºte sistemul operativ al unui computer; trebuie s-o cunoaºteþi aºa cum un muzician cunoaºte compoziþia proprie; da, trebuie sã fiþi cu mult mai profund înrãdãcinaþi în credinþa generaþiei pãrinþilor voºtri, pentru a putea rezista cu forþã ºi decizie la provocãrile ºi la tentaþiile din acest timp. Aveþi nevoie de ajutorul divin, dacã credinþa voastrã nu vrea sã se usuce ca o picãturã de rouã la soare, dacã nu vreþi sã pieriþi sub tentaþiile consumismului, dacã nu vreþi ca iubirea voastrã sã se înece în pornografie, dacã nu vreþi sã-i trãdaþi pe cei slabi ºi victimele samavolniciilor ºi violenþei”. În aceeaºi prefaþã papa îºi manifesta convingerea cã tinerii, prin natura lor, sunt înclinaþi sã descopere aspectele esenþiale ale vieþii: „Unele persoane

îmi spun cã tineretul de astãzi nu este interesat de catehism; însã eu nu cred în aceastã afirmaþie ºi sunt sigur cã am dreptate. El nu este aºa de superficial aºa cum este acuzat cã ar fi; tinerii vor sã ºtie în ce anume constã cu adevãrat viaþa. Un roman despre crimã este îmbietor pentru cã ne implicã în soarta altor persoane, care ar putea sã fie ºi a noastrã; aceastã carte este convingãtoare pentru cã ne vorbeºte despre însuºi destinul nostru ºi de aceea îl priveºte îndeaproape pe fiecare dintre noi”. „Cred pentru a înþelege ºi înþeleg pentru a crede mai bine”, afirma sfântul Augustin. O credinþã profundã este ºi rodul efortului de a studia, de a reflecta ºi de a înþelege. În sensul acesta Francis Bacon spunea: „Puþina ºtiinþã ne îndepãrteazã de credinþã, ºtiinþa multã ne apropie de credinþã”.

Pr. Felix Roca

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Rio de Janeiro (Brazilia)

Ziua Mondialã a Tineretului n Duminica Floriilor de anul va da consistenþã ºi culoare acestei întâlniri în care, fãrã îndoialã, Sfântul Pãrinte nu va papa Francisc s-a adresat astfel ezita sã le propunã tinerilor, cu tinerilor ºi lumii întregi: „Dragi insistenþã, sã fie misionari în prieteni, ºi eu pornesc la drum lumea de azi.

Celebrãrile, specifice Zilei împreunã cu voi, de astãzi, pe urmele fericitului Ioan Paul Mondiale a Tineretului, vor reuni al II-lea ºi ale lui Benedict milioane de tineri: Liturghia de al XVI-lea. De acum suntem deschidere, ceremonia solemnã aproape de etapa urmãtoare a de primire a papei Francisc, acestui mare pelerinaj al crucii. Calea sfintei cruci, seara de priPrivesc cu bucurie la luna iulie, veghere ºi înnoptarea sub cerul la Rio de Janeiro! Vã dau în- liber, Liturghia de încheiere. tâlnire în acel mare oraº din Pe parcursul tuturor acestor zile Brazilia! Pregãtiþi-vã bine, mai se va da o importanþã deosebitã ales din punct de vedere spiri- celebrãrii sacramentului Spotual în comunitãþile voastre, vezii ºi adoraþiei euharistice. pentru ca întâlnirea aceea sã fie Episcopii vor susþine cateheze un semn de credinþã pentru în- în peste 300 de locuri, în 20 de treaga lume. Tinerii trebuie sã limbi, cu grupuri mai mari sau spunã lumii: este bine a-l urma mai mici de tineri. Cele trei pe Isus; este bine a merge cu cateheze prevãzute în zilele de Isus; este bun mesajul lui Isus; 24, 25 ºi 26 iulie vor fi urmate de sfinte Liturghii tot în limeste bine a ieºi din noi înºine, bile participanþilor. Un târg vola periferiile lumii ºi ale exiscaþional va oferi tinerilor ocatenþei pentru a-l duce pe Isus!” zia sã mediteze asupra propriei Mulþi tineri din lumea întreagã vocaþii ºi a implicãrii în Bisese pregãtesc pentru a lua parte ricã ºi în societate. Festivalul la Ziua Mondialã a Tineretului tineretului se va desfãºura în dide la Rio de Janeiro, în perioada ferite zone ale oraºului Rio de 23-29 iulie. Tema cãlãuzitoare Janeiro în perioada 22-26 iulie, este: „Mergeþi ºi faceþi ucenici în timpul dupã-amiezilor. Fesdin toate naþiunile” (cf. Mt 28,19). tivalul tineretului va conþine La picioarele maiestoasei sta- expoziþii, concerte, recitaluri, tui a lui Cristos Mântuitorul ºi filme, muzicã, dans, teatru, mostrãjuiþi de întinsele litoraluri mente de rugãciune ºi adoraþie ale Oceanului Pacific, tinerii vor euharisticã. participa la o adevãratã sãrbãLa Ziua Mondialã a Tineretoarea a credinþei în spirit bra- tului de la Rio vor participa din zilian, însã cu o deschidere mon- România aproximativ 40 de tidialã. Prezenþa papei Francisc neri, însoþiþi de PS Virgil Bercea

Î acesta, când s-a celebrat ºi Ziua Mondialã a Tineretului,

18 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

ºi de PS Florentin Crihãlmeanu.

Dieceza de Iaºi va fi reprezentatã de opt participanþi. Va fi prezent ºi un grup de tineri din Republica Moldova împreunã cu PS Anton Coºa. Grupul din România va participa ºi la Sãptãmâna misionarã, în perioada 16-20 iulie, în Dieceza de Niterói, unde se vor desfãºura diferite iniþiative dedicate culturii, spiritualitãþii, solidaritãþii ºi familiei.

Ziua Mondialã a Tineretului de la Rio nu este destinatã doar celor care vor fi prezenþi în minunatul oraº brazilian, ci ºi tinerilor din lumea întreagã. Ei sunt invitaþi sã urmãreascã acest eveniment prin mijloacele de comunicare ºi astfel sã hrãneascã credinþa lor, pentru a fi misionari în orice loc se gãsesc.

Pr. Felix Roca

Inimã strãpunsã

Tablete spirituale

Ecologia minþii

Ostaºul cu lancea în coastã împunse, Spre inima lui, rece metalul grãbi, Cu forþã ca-n luptã carnea strãpunse, În jertfã curatã sânge ºi apã þâºni!

Strãpunsã inimã atunci spre mântuire, Strãpunsã azi mereu, dar oferind iubire!

M

Mereu când suflete din cremene de apã, În lumi fãr’adevãr roiesc trãire, ªi-n grele-ntunecimi mizer se-adapã, Fãrã lumini polare, fãrã regãsire, Strãpunsã inimã atunci spre mântuire, Strãpunsã azi mereu, dar oferind iubire!

Puþin mai jos de îngeri, pe cel Adam creat, Darã din timp divin o inimã-l vegheazã, O inimã strãpunsã, izvor purificat, Poartã celestã vie, cale ce creeazã, Comori de-nþelepciune ºi vrednicã ºtiinþã, Al munþilor cei veºnici, tãcut, în vifor dor, Virtuþi desãvârºite, Cuvânt întru fiinþã, Credinþã în iubire, un abisal fior!

Strãpunsã inimã atunci spre mântuire, Strãpunsã azi mereu, dar oferind iubire!

Întreit mister Pelerinaj în propria-mi credinþã, Pornit din ancestrale spaime, Stârnind eretic clocot în fiinþã, Spre inefabile, divine taine.

Gândesc a Trinitãþii dezlegare, Într-Unul, nenãscut, nãscut, purces, Obscur, rebel demers spre luminare, Vulcani þâºnind haotic, drumuri în eres.

Dar Domnul nu mã lasã-n disperare, Gând luminos oprind a mea cãdere: – Credinþa-i dar sublim, înfiorare În frumuseþi celeste ºi mistere!

Poezii de Martin Cata

odul nostru de a-i vedea pe ceilalþi, ca ºi raportul lor cu realitatea „externã” necesitã o sensibilitate „ecologicã” cu totul nouã. Mai mult ca oricând, suntem conºtienþi cã trebuie acordatã atenþie ambientului în care trãieºte o persoanã; numai astfel putem înþelege sensul acþiunilor sale. Pânã ºi psihologia, concentratã altãdatã asupra individului ca realitate de sine stãtãtoare, începe sã se intereseze despre adaptarea, din punct de vedere dinamic, a individului la ambientul în care trãieºte. Cãci realitãþile „externe” devin parte din noi înºine în momentul în care le folosim ca instrumente în realizarea planurilor noastre. Iatã de ce, în cercetarea psihologicã s-a ajuns la concluzia cã existã un fel de locuire a „inteligenþei” ºi în afara minþii individului.

Poate fi vorba chiar de o „inteligenþã” invadatoare ºi dominantã atunci când, preluatã din exterior, este însuºitã ca o a doua naturã. Iar riscul acesta este cu atât mai mare cu cât lumea virtualã devine din ce în ce mai acaparatoare.

Nu putem ecologiza toate sursele de informare sau de socializare; nu stã în puterea noastrã.

Putem însã filtra ºi putem deveni selectivi. Cât despre mintea noastrã, de acolo porneºte totul, ca planificare, ºi acolo se întoarce totul, ca achiziþie. Mai rãmâne doar sã fim responsabili. Cu noi înºine. Iar asta þine de voinþã.

Pr. Cristian Chinez

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 19

Misiuni

Credinþa, misiunea ºi… faptele n luna iunie s-a încheiat experienþa misionarã pentru ºase Îseminariºti de la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaºi, care au oferit puþin din viaþa lor oamenilor de pe alte continente.

Pe de o parte i-au ajutat sã-l cunoascã pe Dumnezeu ºi valorile creºtine, iar pe de altã parte au contribuit la susþinerea vieþii ºi la educaþia celor care trãiesc în aceste zone îndepãrtate.

Privindu-i ºi ascultându-i la întoarcere, nu poþi sã nu remarci culoarea pielii puþin schimbatã, oboseala ºi amintirile pe care le evocã, dar mai ales zâmbetul care însoþeºte orice povestire a lor. Orice loc – Coasta de Fildeº, Kenya, Ecuador – îºi are farmecul ºi particularitãþile sale, de care fiecare dintre ei s-a ataºat.

Auzind câte lucruri au trebuit sã înfrunte: malaria, operaþii în strãinãtate, înþepãturi de scorpion, ape învolburate, distanþe lungi ºi drumuri incomparabile cu cele din România, suntem tentaþi sã credem cã din rucsacul unui misionar ºi al unui tânãr seminarist misionar nu pot sã lipseascã o anumitã dozã de curaj, spirit de aventurã, cu siguranþã mult

entuziasm ºi o micã dozã de compasiune care inundã inima ºi pune în miºcare picioarele.

Totul frumos ºi adevãrat, probabil, dar citit în aceste coordonate putem crede cã „a fi misionar” este o chestiune rezervatã numai unui numãr restrâns, unei elite mici ºi talentate. Se reduce la un opþional al vieþii la care ne putem înscrie ºi participa puþini, la o experienþã entuziasmantã, dar solitarã ºi privatã de acea drojdie care este necesarã pentru a putea vorbi de misiune.

Misiunea este o dimensiune care nu ne poate fi indiferentã.

Paul al VI-lea scria în Evangeli nuntiandi cã misiunea „nu este pentru Bisericã un lucru facultativ: este datoria care îi revine din mandatul lui Isus, astfel încât oamenii sã creadã ºi sã fie salvaþi. Da, acest mesaj este necesar. Este unic. Este de neînlocuit!”

Credinþa nu poate ºi nu trebuie sã lipseascã din rucsacul unui misionar, chiar dacã aceasta înseamnã sã lase acasã un pic de curaj sau entuziasm. Credinþa le face pe toate adecvate anunþului misionar.

Credinþa nu poate fi nici mutã, nici lipsitã de fapte. Dacã nu vesteºte ºi nu ajutã, nu este credinþã! Avem datoria sã dãm mãrturie despre credinþa noastrã în România, Kenya, Ecuador ºi Coasta de Fildeº, prin fapte ºi cuvinte!

Am adresat câteva întrebãri celor care s-au întors acasã.

Ce pãrere ai despre experienþa misionarã la încheierea anului pastoral?

Alexandru P.: „Cea mai frumoasã experienþã din viaþã. Modul de a fi al oamenilor m-a atras, vreau sã revin ca preot”.

Mãdãlin B.: „Este grea, dar meritã încercatã”. Cezar C.-D.: „A fost o experienþã rodnicã”.

Emilian J.: „O experienþã deosebitã, bazatã pe credinþã, muncã, sacrificii ºi rãsplatã”.

Iosif Claudiu D.: „A fost un timp extraordinar în care am predicat cuvântul, am fost aproape de oameni ºi i-am ajutat”. Anton G.: „A fost un timp în care am reuºit sã mã cunosc mai bine ºi sã observ cã realitatea întâlnitã nu se comparã cu teoria învãþatã”.

Ce te-a marcat cel mai mult?

Alexandru P.: „Am rãmas impresionat de modul de a participa la sfânta Liturghie, de cântece ºi dansuri”. Mãdãlin B.: „Suferinþa”. Cezar C.-D.: „Simplitatea oamenilor”. Emilian J.: „Simplitatea ºi unitatea celor sãrmani”. Iosif-Claudiu D.: „Credinþa fermã a creºtinilor”.

Anton G.: „Bucuria ºi entuziasmul de la sfânta Liturghie.

Credinþa întâlnitã, care a întãrit-o pe a mea, curajul, seninãtatea ºi speranþa”.

Pr. Florin-Petru Sescu

20 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

ªtiri • ªtiri • ªtiri Enciclicã În timpul audienþei acordate membrilor celui de-al XIII-lea consiliu al Secretariatului General al Sinodului Episcopilor, la 13 iunie, papa Francisc a anunþat cã va termina enciclica despre credinþã începutã de predecesorul sãu. Benedict al XVI-lea a scris trei enciclice. Prima, la 25 decembrie 2005: „Deus caritas est”, despre iubirea creºtinã; a doua „Spe salvi”, despre speranþa creºtinã, publicatã în anul 2007. Viziunea teologicã a papei emerit lãsa de înþeles sosirea unei enciclice despre credinþã. Erupþia crizei economice a solicitat însã un rãspuns creºtin la chestiunile sociale urgente, concretizat în cea de-a treia enciclicã, publicatã în anul 2009: „Caritas in veritate”.

Vizita Sfântului Pãrinte Papa Francisc a vizitat Parohia „Sfinþii Elisabeta ºi Zaharia” din Roma, la 26 mai, unde a celebrat Liturghia ºi a administrat prima sfântã Împãrtãºanie unui grup de 16 copii. La final, toþi copiii s-au adunat în jurul papei ºi au rostit binecuvântarea sfântului Francisc.

Parohul actual, numit la 1 septembrie 2012, este pr. Benoni Ambãruº, nãscut în anul 1974 în localitatea Somuºca, hirotonit preot la 29 iunie 2000 ºi încardinat în Dieceza de Roma la 21 septembrie 2007.

Preot beatificat În prezenþa a 40 de episcopi, 750 de preoþi ºi 80.000 de credincioºi, printre participanþi fiind ºi pr. Marius Gabriel Catrinþaºu, originar din Dieceza de Iaºi, la Palermo (Sicilia, Italia), a fost declarat fericit, sâmbãtã, 25 mai, pãrintele Giuseppe Puglisi, care, în ziua când împlinea 56 de ani, la 15 septembrie 1993, a fost ucis în

odium fidei de membri ai mafiei. Don Pino a fost de multe ori ameninþat de mafioþii zonei care vedeau în munca pastoralã a pãstorului o piedicã în împlinirea planurilor mafiote.

Columnã de 1.900 de ani La „Accademia di Romania” din Roma, în zilele de 7 ºi 8 iunie, s-a desfãºurat un simpozion dedicat Columnei lui Traian, la împlinirea a 1.900 de ani de la inaugurarea acestui monument de valoare excepþionalã. Au intervenit experþi din România ºi din alte þãri.

Biserica în Europa Situaþia Bisericii Catolice din România, activitatea mass-media catolice, mãrturia eroicã din timpul comunismului ºi

apropiata beatificare a Mons.

Vladimir Ghika au fost temele intervenþiilor susþinute de reprezentanþii Bisericii Catolice din România la reuniunea anualã „Ecclesia in Europa” (Biserica în Europa) a purtãtorilor de cuvânt ai conferinþelor episcopilor din Europa, desfãºurat la Ciofliceni, în perioada 12-15 iunie.

La ºcoala credinþei Peste 65 de profesori catolici, studenþi teologi ºi profesori universitari din Iaºi, Bacãu, Neamþ, Vaslui, Satu-Mare, Sãlaj ºi Suceava s-au reunit la Traian, la 25 mai, pentru simpozionul naþional „La ºcoala credinþei: familia înrãdãcinatã în credinþã”. Simpozionul a scos în

evidenþã rolul Bisericii, familiei ºi al ºcolii în formarea ºi desãvârºirea personalitãþii elevilor.

Doctor Honoris Causa Cardinalul Angelo Scola, arhiepiscop de Milano, a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universitãþii „BabeºBolyai”, la Cluj-Napoca, în ziua de 5 iunie. Vizita la Cluj începuse încã din 4 iunie, când a celebrat sfânta Liturghie la biserica „Sfântul Mihail”, în limba latinã. În plan pastoral, vizita card. Scola în România a fost un prilej de aprofundare a cunoaºterii reciproce între Biserica Ambrozianã ºi Biserica GrecoCatolicã Românã Unitã cu Roma. La 5 iunie, a avut o întâlnire cu ÎPS Andrei Andreicuþ, arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi mitropolit al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului. Seara a vizitat viitoarea catedralã greco-catolicã din Piaþa Cipariu, unde s-au celebrat Vesperele în ritul ambrozian, în limba italianã.

Despre misiuni la TVR Iaºi Studioul din Iaºi al Televiziunii Române, în cadrul emisiunii „Lumina creºtinului”, a transmis, duminicã, 26 mai, o ediþie „Misionar în Ecuador”, reluatã luni, 27 mai. Pr. Bartolomeu Blaj a explicat ce înseamnã sã fii misionar în Ecuador, greutãþile ºi bucuriile unui misionar, unde slujeºte din anul 2004.

Moderatorul emisiunii a fost pr. Cornel Cadar, redactor: Sergiu Ciocoiu. Emisiunea „Lumina creºtinului” se transmite în ultima duminicã din fiecare lunã. Duminicã, 30 iunie, ediþia

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 21

s-a intitulat „Sfânta Scripturã – traducerea catolicã”, avându-i ca invitaþi pe pr. Alois Bulai ºi pr. Eduard Patraºcu. Ediþia din 28 iulie intitulatã „Misionar în Kenya”, îl va avea în studio pe pr. Eugen Blaj.

Schimb de experienþã Un grup de preoþi profesori ai Institutului Teologic din AlbaIulia au fãcut o vizitã, în perioada 7-9 iunie, la institutul similar din Iaºi, în cadrul întâlnirilor anuale la Iaºi ºi AlbaIulia dintre preoþii profesori ai acestor institute. Dupã Liturghia

celebratã în capela institutului, preoþii au fost oaspeþii PS Petru Gherghel. A urmat vizita fãcutã la Chiºinãu, unde preoþii celor douã institute s-au întâlnit cu PS Anton Coºa.

Istoria Parohiei Rãdãuþi Cartea „Douã sute de ani de istorie a Parohiei Romano-Catolice din Rãdãuþi”, scrisã de Ioan ªmid, a fost lansatã la Rãdãuþi, duminicã, 9 iunie.

Lucrarea are 14 capitole, ilustrate cu fotografii. La lansare au luat cuvântul pr. paroh Iosif Rãchiteanu, pr. Iosif Doboº, fost paroh în douã rânduri în aceastã parohie, ºi Eduard Mohr, preºedintele Uniunii Germanilor Bucovineni din Rãdãuþi.

Cartea poate fi achiziþionatã de la Parohia Rãdãuþi (Str. ªtefan cel Mare, 16, 725400-Rãdãuþi, jud. Suceava; tel. 0230/561107).

Asociaþia „Anton Durcovici” În urma întâlnirii a cinci preoþi ºi cinci laici la Parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman,

în ziua de 10 iunie, ºi a cererii adresate PS Petru Gherghel, s-a înfiinþat Asociaþia „Anton Durcovici”, având ca scop o mai largã mediatizare a vieþii, activitãþii ºi martiriului episcopului Anton Durcovici (decedat în închisoarea de la Sighet, la 10/11 decembrie 1951). S-au propus diverse iniþiative, precum grupuri de rugãciune, manifestãri artistice, ºtiinþifice sau de popularizare, pelerinaje.

Capitul ºi alegeri „Susþinute de credinþã, sã privim cu speranþã la angajarea noastrã” (Porta fidei, 14) a fost tema celui de-al treilea capitul general al Institutului Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, desfãºurat între 8 ºi 11 iunie, la Centrul de Spiritualitate de la Bârnova (Iaºi),

Peregrinatio Mariae În luna mai, icoana Maicii Domnului de la Cacica ºi-a continuat pelerinajul în parohiile din Dieceza de Iaºi: Satu Nou (NT) (2-5 mai), Vatra Dornei (5-8 mai, misiuni populare: pr. Daniel Iacobuþ), Adjud (12-15 mai, misiuni populare: pr. Daniel Cimpu – eratã: în numãrul din martie a.c. fusese anunþatã perioada 21-23 martie), Coman (16-19 mai), Comãneºti (19-22 mai), Talpa (23-26 mai), Vladnic (26-29 mai). În luna iunie, pelerinajul a continuat în parohiile: Cotnari (2-5 iunie, misiuni populare: pr. Alois Moraru), ªcheia (9-12 iunie, misiuni populare: pr. Ferenþ Tancãu), Bãluºeºti (13-16 iunie, misiuni populare: pr. Iosif Demeterc), Valea Lupului (16-19 iunie, misiuni populare: pr. Sebastian Bilboc – 16-23 iunie), Floreºti (20-23 iunie) ºi Cleja „Sfântul Marcu” (23-26 iunie).

Bilanþ În urma celor douã spectacole caritabile pentru copiii din Kenya, intitulate „Picãtura de apã de la Maikona”, organizate în colaborare cu TVR Iaºi, la Iaºi (2 iunie) ºi la Bacãu (9 iunie), s-au strâns 7.675 lei la Iaºi ºi 8.950 lei la Bacãu. Fondurile vor fi donate pentru construirea unei grãdiniþe pentru copiii din Maikona, deºertul Chalbi (Kenya).

22 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

care a reunit 21 de surori. Superioarã generalã a fost realeasã sr. Lenuþa Bãcãoanu. În componenþa Consiliului general au fost alese surorile: Dionisia ªandru, Regina Horvat, Cecilia Puºcaºu, Cristina Percã; au fost numite: sr. Simona Ceobanu – secretarã, sr. Regina Patraºc – economã generalã. Institutul are site-ul www.scmp.cnet.ro.

Hirotoniri de preoþi Prin impunerea mâinilor ÎPS Ioan Robu, la Liturghia din 23 iunie, în catedrala din Bucureºti, 3 diaconi de la Institutul Teologic din Iaºi au fost hirotoniþi preoþi pentru Arhidieceza de Bucureºti. Prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel, la Liturghia din catedrala din Iaºi, în ziua de 29 iunie au fost hirotoniþi 30 de preoþi: 9 pentru Dieceza de Iaºi, 17 pentru Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, 3 pentru Ordinul Fraþilor Minori Capucini, unul pentru Fiii Iubirii Milostive.

Modificare Administrarea Mirului în Parohia Vladnic a fost mutatã la 8 septembrie, faþã de ziua de 31 august anunþatã în numãrul din aprilie.

rezultatelor între 12 ºi 14 sepAdmiteri Înscrierile la Facultatea de tembrie. Informaþii la telefon Teologie Romano-Catolicã din 0232/201115; www.ftrc.uaic.ro.

Iaºi vor fi între 15 ºi 19 iulie, iar Înscrierea pentru examenul selecþia ºi afiºarea rezultatelor vocaþional de admitere la Invor fi între 20 ºi 23 iulie. A doua stitutul Teologic Romano-Casesiune de înscrieri va fi între tolic „Sfântul Iosif” Iaºi se va 9 ºi 11 septembrie, cu afiºarea desfãºura între 9 ºi 14 iulie, iar Au trecut la Domnul Pr. Johann Proschinger, în vârstã de 88 de ani, a trecut la cele veºnice marþi, 28 mai, în locuinþa proprie din Suceava. Nãscut la 2 ianuarie 1925 la Fãlticeni, a absolvit ªcoala Generalã de 6 clase în anul 1937 la Rãdãuþi, Seminarul Liceal Franciscan din Hãlãuceºti în anul 1943 ºi Institutul Teologic din Alba-Iulia în anul 1952.

A fãcut profesiunea simplã, în cadrul Ordinului Franciscan Minor Conventual, în anul 1948 ºi profesiunea solemnã la 3 iulie 1952.

A fost sfinþit preot la 26 octombrie 1952 la Alba-Iulia de cãtre ep. Alexandru T. Cisar. A activat ca vicar la Oþeleni (1952-1955), Galaþi (mai-octombrie 1955), Siret (1955-1956), Rãducãneni (februarie-iulie 1956), Huºi (1956-1958), Hãlãuceºti (1958-1960), paroh la Cotnari (1960-1967), Suceava (1967-1990), Hãlãuceºti (1990-1991), Galaþi (1991-2000). La 1 august 1997 s-a pensionat. Din septembrie 2000 s-a stabilit la Suceava, ajutând la activitãþile din parohie. Funeraliile din ziua de 31 mai, la Suceava, au fost prezidate de PS Petru Gherghel, fiind prezenþi pr. provincial Emilian Cãtãlin ºi peste 50 de preoþi.

Pr. Isidor Mocanu, în vârstã de 73 de ani, a trecut la cele veºnice în dimineaþa zilei de 1 iunie (ora 5.05), în Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaºi, unde a fost internat în urma unui accident rutier din ziua de 13 mai. S-a nãscut la 20 noiembrie 1940 la Hãlãuceºti. A absolvit ªcoala Generalã de 7 clase în anul 1955 la Hãlãuceºti, ªcoala de Cantori la Alba-Iulia (1955-1956), ªcoala de Cantori la Iaºi (1956-1960) ºi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaºi în anul 1965. A fost sfinþit preot la 29 iunie 1965 la Alba-Iulia de cãtre ep. Marton Aaron. În perioada 29 iunie 1965 – 9 martie 1968 nu a fost recunoscut ca preot de cãtre regimul comunist. A activat ca vicar la Huºi-Corni (1968-1969), administrator parohial la Huºi „Sfântul Anton” (1969-1975), paroh la Siret (1975-1977), Oneºti (1977-1981), Gherãeºti (1981-2005). La 1 iunie 2005 a fost numit poenitentiarius magnus ºi ºef al Biroului Personal la Iaºi. La 1 noiembrie 2011 s-a pensionat. Trupul neînsufleþit a fost depus duminicã, 2 iunie, în catedrala din Iaºi, unde PS Petru Gherghel a prezidat o Liturghie cu requiem; apoi a fost transportat ºi depus în biserica din Gherãeºti, unde marþi, 4 iunie, a fost Liturghia de înmormântare, prezidatã de PS Petru Gherghel, cu participarea ÎPS Ioan Robu, a PS Anton Coºa ºi a 165 de preoþi.

examenul va fi la 16 iulie. Detalii suplimentare se pot obþine la sediul din Str. Th. Vãscãuþeanu, 6, 700462-Iaºi; telefon 0232/225228; fax 0232/211476; e-mail: secretar@itrc.ro sau pe site-ul www.itrc.ro.

Pe scurt 20-24 mai: Întrunire la Barticeºti a Co-

misiei Muzicale Diecezane, pentru pregãtirea colecþiei de cântece „Magnificat” 23 mai: Inaugurarea Departamentului de Literaturã al Academiei Istorico-Juridico-Teologicã „Petru Tocãnel” la Roman 25 mai: Întâlnirea anualã a profesorilor care predau disciplina religie romano-catolicã în Dieceza de Iaºi, desfãºuratã la Traian 25 mai: Simpozionul „Sfântul Francisc din Assisi ºi franciscanii – trecut ºi prezent”, la Jibou (Sãlaj), cu participarea a patru preoþi din Dieceza de Iaºi 26 mai: Vizita PS Petru Gherghel la comunitatea românilor catolici din Ladispoli (IT) 26 mai: Concert „Tota pulchra es Maria”, al Corului „Juvenes Ecclesiae”, în catedrala nouã din Iaºi 31 mai: Al cincilea aniversar al întoarcerii fericitului Ieremia în patrie, marcat la Oneºti, în sanctuarul diecezan 31 mai – 1 iunie: Întâlnire naþionalã a preºedinþilor conferinþelor vincenþiene, la Bucureºti, cu 9 participanþi din Dieceza de Iaºi 1-2 iunie: Pelerinaj la Cascia ºi Assisi pentru 55 de persoane din comunitatea catolicilor români din Pordenone (IT) 8 iunie: Pelerinaj la Cacica a 26 de copii din Parohia Bacãu „Sfânta Cruce”, împreunã cu pãrinþii lor, însoþiþi de pãrintele vicar Marius Adam, sr. Silvia ºi sr. Ida 9 iunie: Concert vocal-simfonic de muzicã sacrã, în catedrala din Iaºi, cu interpretarea „Requiem” (Kv 626) de W.A. Mozart, susþinut de corul catedralei ºi orchestra „Tineri Interpreþi Ieºeni”, dirijor fiind pr. dr. Florin Spãtariu 15 iunie: A doua întâlnire din cadrul Atelierului Muzical, la Institutul Teologic Franciscan din Roman 16 iunie: Sfinþirea de cãtre PS Aurel Percã a capelei din cimitirul filialei Voievodeasa a Parohiei Rãdãuþi 22 august: Consacrarea altarului ºi sfinþirea noii biserici de la Iugani, cu hramul „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã”.

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Faþã în faþã cu alcoolul – Recãderea upã cum ºtim, stã în firea omului sã fie curios ºi, în D evoluþia lui, de la copilãrie

Revenirea la vechile obiceiuri ºi reluarea efectivã a la maturitate experimenteazã, consumului de alcodescoperã ºi cunoaºte tot felul ol apar atunci când, de stãri, dar ºi starea euforicã, cu dificultate, o perce þi-o dã demonul cu chip de soanã îºi acceptã deînger, numit alcool. Dupã un pendenþa. De multe timp, consideri cã ai scãpat, dar ori ea este vãzutã eºti derutat ºi atunci demonul doar ca o problemã îºi ia din nou chipul drãgãlaº medicalã, consumaºi aºteaptã primul tãu moment de slãbiciune, de supãrare sau torul adresându-se Asociaþia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare Iaºi, tel.+fax: 0232-228204; www.alcoologia.ro de rãtãcire, ca sã-þi demonstreze unui medic psihiatru, pentru a primi e-mail: acar_2004ro@yahoo.com; acar@alcoologia.ro cã te-ai înºelat ºi cã, de fapt, medicamente, fãrã el ar fi „prietenul” tãu.

Iatã câteva cuvinte din mãr- ca el sã þinã cont de contextul într-un ansamblu de simptome turia unui beneficiar ACAR, din familial, social, dar mai ales cognitiv-comportamentale ºi anul 2011, care, la insistenþa de propria relaþie, la nivel de somatice, care evidenþiazã slaba capacitate a individului de a lui ºi a familiei, a decis sã re- concepþii, cu alcoolul.

Deoarece manifestãrile de- mai controla consumul, este înceapã programul de recupependenþei de alcool se regãsesc periculoasã inocularea ideii rare, dupã ce a recãzut. de „vindecare”. Beneficiarii, „Am solicitat sprijin, prin programul de recuperare al ACAR, dupã o nouã recãdere, eu trecând prin acest program în lunile care s-au adresat asociaþiei ºi ianuarie ºi mai ale anului 2007. Dacã în luna mai am cerut care au considerat, dupã un sprijin pentru cã reîncepusem consumul din cauza pierderii timp, când, mare parte din malocului de muncã ºi a izolãrii faþã de propria familie, acum nifestãrile fizice ºi psihice au am bãut din cauza unei bucurii: cununia mea religioasã. Cu dispãrut, eventual cu ajutorul aceastã ocazie am observat cã, din starea de abstinenþã în care tratamentului medical, cã mai eram, am cãzut rapid, brusc, în starea de consumator pro- au capacitatea de control asublematic, care nu se mai poate opri din consumul de bãuturi pra consumului, au revenit în alcoolice” (C.E., 5 ani de abstinenþã). program, solicitând reluarea „A doua revenire în program s-a produs în condiþii urâte, procesului de recuperare. în urma unei recãderi, «taxatã» de cãtre toþi cei care erau dispuºi Cuvintele Maicii Tereza de sã mã ajute, mai puþin de cãtre mine, care, în încãpãþânarea Calcutta pot constitui o conmea de catâr, am refuzat «internarea» de o sãptãmânã, ce îmi cluzie pentru acest articol, dar fusese propusã. Cu toate acestea, nu am fost iertat ºi, luat pe sus ºi pentru viaþa fiecãruia dintre de doi infirmieri, am fost dus în salonul de la etaj, la «fãrã noi: „Avem nevoie sã-l gãsim clanþã». La revenirea din beþie, m-au întâmpinat feþe dezamã- pe Dumnezeu, iar el nu poate gite, furioase... «Aºa-mi trebuie», am gândit, devenind ºi mai defensiv ºi zvârcolindu-mã, când pe o parte, când pe alta, în fi gãsit în zgomot ºi neliniºte... patul de tranziþie, ce-mi fusese alocat, dupã ce ingerasem Avem nevoie de liniºte ca sã 300 ml votcã ºi 2 comprimate de Diazepam. Nu intenþionez, putem atinge suflete...”. ºi vorbesc foarte serios, sã mai am vreo recãdere. Acest lucru Asistent social Ramona Ciobanu, coordonator Centru depinde atât de mine, cât ºi de gândurile bune, cu care, sper, de Recuperare ACAR sã mã lumineze bunul Dumnezeu” (I.Z., 7 ani de abstinenþã).

24 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

Poºta redacþiei Sr. Maria Gabor (e-mail). „Mã întrebam zilele acestea, de cât timp citesc revista «Lumina creºtinului». Nu-mi amintesc exact; oricum dupã ’89 eram foarte bucuroasã când anunþa pãrintele în bisericã: «Au sosit revistele Lumina creºtinului!»

Sigur cã aveam ºi articole sau pagini preferate: pentru copii, mai apoi pentru tineri; îmi ziceam: «Mi-a scris cineva, ºi eu sunt copil, iar mai apoi ºi eu sunt tânãrã». Îmi amintesc cu emoþie ºi de un articol semnat de mine destinat tinerilor care spuneau cã se simt singuri, cred cã era prin 1999 de sãrbãtoarea Paºtelui. Acum am 38 de ani, dacã ar fi sã mai scriu un articol în acea direcþie... ar fi un pic altfel: viaþa ne «cizeleazã», creºtem, ne schimbãm, uneori avem impresia cã înþelegem mai bine cum stau lucrurile ºi chiar cu aroganþã îi înfruntãm pe alþii spunând cã noi ºtim mai bine... Bunul Dumnezeu lucreazã fãrã sã oboseascã în ciuda încãpãþânãrii noastre de a ne considera «cei mai buni».

Aºadar, revista «Lumina creºtinului» înseamnã «luminã» pentru sufletul meu. În întunericul acestei lumi în care rãul

este la el acasã, existã ºi «lumini» care trec de pleoape chiar dacã le þinem strâns închise. Lumini prin care bunul Isus, în milostivirea sa infinitã, le pãstreazã aprinse pentru noi: cât de mult ne iubeºte Dumnezeu! Sunt sigurã cã iubirea lui va triumfa, însã nu putem aºtepta aºa fãrã sã facem nimic. Dumnezeu are nevoie de noi: de mine, de tine (cel care citeºti aceste rânduri), pentru ca sã-l ajutãm în a-i face fericiþi pe ceilalþi. Vã asigur de rugãciunile mele ºi vã urez succes pe viitor!”

Vã mulþumim pentru gândurile trimise ºi pentru rugãciuni.

Apreciem mult faptul cã citiþi revista de mult timp. Aºteptãm sã trimiteþi articole spre publicare.

Alexandru Balint (e-mail). „Sunt un credincios romanocatolic din judeþul Bihor. Aici în zonã nu gãsesc Biblia romano-catolicã tradusã în limba românã, m-aþi putea îndruma spre o librãrie sau un site online unde aº putea achiziþiona aceastã carte. Vã mulþumesc anticipat!”. Întreaga Sfântã Scripturã va fi disponibilã în Librãria „Presa

Sfânta Scripturã Anton. „Dupã înviere, Isus le comunica femeilor sã meargã sã le spunã ucenicilor cã-l vor vedea în Galileea. Totuºi cum se face cã ucenicii îl întâlnesc mai întâi la Ierusalim?”

Tradiþiile despre apariþiile lui Cristos cel înviat sunt numeroase. Puteþi sã vedeþi un rezumat în 1Cor 15,5-8. Sfintele Evanghelii au cules câteva dintre acestea. Mandatul încredinþat femeilor nu spune cã Isus li se va arãta ucenicilor „numai” în Galileea. Intenþia evanghelistului Matei era sã arate cã Galileea, þinutul în care a început Isus sã predice, þinut al pãgânilor care a vãzut o luminã mare (Mt 4,12-17), a ajuns sã vadã plinãtatea luminii în Cel Înviat, care îi trimite de aici pe discipoli sã predice evanghelia la toate popoarele ºi-i încredinþeazã lui Petru ministerul pastoral asupra întregii turme (Mt 28,16-20; In 21).

Pr. Alois Bulai

Bunã” din Iaºi (Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi) în lunile urmãtoare. Urmãriþi site-ul www.ercis.ro sau revista „Lumina creºtinului”, unde se va anunþa apariþia acestei importante cãrþi.

M.C. (e-mail). „Sunt student la master. Am nevoie de niºte rãspunsuri de la un preot, la câteva întrebãri. Dacã se poate ºi aveþi timp sã-mi rãspundeþi la aceste întrebãri. Vã mulþumesc! În calitate de preot, consideraþi cã internetul – ºi în special site-urile de socializare dezumanizeazã viaþa sau, din contra, contribuie la dezvoltarea abilitãþilor de comunicare?”

Site-urile ºi reþelele de socializare, ca multe lucruri în lumea aceasta, nu sunt nici bune, nici rele. Depinde de modul cum le folosim. Ele pot sã ne influenþeze în bine sau în rãu, pot sã ne ajute sã comunicãm mai bine sau ne pot bloca în comunicare dupã modul în care le folosim.

Acestea îl fãceau pe papa Pius al XII-lea sã spunã cu privire la mijloacele de comunicare din vremea sa (1957): „Exercitã asupra omului o extraordinarã putere ºi îl pot conduce astfel în împãrãþia luminii, a nobilului ºi a frumosului, cât ºi în împãrãþia întunericului ºi a depravãrii” (Miranda prorsus, nr. 18). Mai nou, un document al Bisericii care se ocupã de mijloacele de comunicare subliniazã: „Se poate recurge la media, atât pentru a proclama evanghelia, cât ºi pentru a o îndepãrta de inima omului” (Aetatis novae, 22 februarie 1992, nr. 4). La celelalte întrebãri veþi primi rãspuns în numerele viitoare ale acestei reviste.

iulie 2013 · LUMINA CREªTINULUI · 25

Noutãþi editoriale „Lumina creºtinului”.

O sutã de ani Cornel Cadar (coord.), Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-26-6, 226 p., 17x24 cm, 15 lei DVD: „Lumina creºtinului”.

O sutã de ani (1913-2013) Ed. „Presa Bunã”, 10 lei Anastasia, prinþesã de Georgia. Istoria unei convertite Ed. „Presa Bunã”, 12x17cm, 66 p., 2 lei Demnitatea copilului Anton Moisin, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-29-7, 60 p., 14x21 cm, 5 lei Mons. Josemaria Escrivá de Balaguer, însemnãri despre viaþa fondatorului Opus Dei Salvador Bernal, Ed. „Presa Bunã”, ISBN 978-6068116-28-0, 412 p., 17 lei Bucurã-te, Marie Claudiu Dumea, Ed. „Sapientia”, ISBN 978-606578-098-9, 14x20, 76 p., 8 lei CD: „Îngerul meu drag” Isidor Iacovici, cd audio, 30 lei

Bine ai venit, Concurs stãpâne!

Ioan Mãrtinaº, Gaspar Bachmeier, datã la douã luni aveþi poEd. „Sapientia”, sibilitatea de a câºtiga un 14x21 cm, 88 p., premiu. Trebuie doar sã rãs8 lei pundeþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãRugaþi-vã toþi pentru sit în articolele din numãrul mine. Monseniorul trecut al revistei. Se acordã douã Vladimir Ghika ºi martiriul sãu premii prin tragere la sorþi. TriFlorina Aida miteþi prin poºtã pe adresa de la Bãtrînu, pag. 2, prin fax: 0232/211527 Ed. Arhiepiscopiei sau prin e-mail: editor@ercis.ro Romano-Catolice rãspunsul, adresa dv. completã de Bucureºti, ºi numãrul de telefon. PartiISBN 978-973-1891-70-5, cipã la concurs rãspunsurile care 14x21 cm, 352 p., 28 lei vor ajunge la redacþie pânã la 15 august. Numele câºtigãtoCântaþi Domnului rilor se vor anunþa în revista (ediþia completã) Ed. Arhiepiscopiei din luna septembrie.

Romano-Catolice Întrebarea de Bucureºti, Când s-au împlinit 125 de ani 588 p., 40 lei de la naºterea episcopului Anton Durcovici?

Nunþiul papal în România. Ecumenism Premiul ºi diplomaþie „Lumina creºtinului”. O sutã de ani Francisco-Javier Lucrarea reprezintã o premierã Lozano, în istoriografia catolicã româEd. „Serafica”, neascã ºi se doreºte a fi o cãrãISBN 978-606midã pusã la reconstituirea is8092-64-5, 498 p., toriei culturii catolice româneºti, 17x24 cm, 20 lei în general, ºi a istoriei presei catolice din Dieceza de Iaºi, în Materialele, în limita stocului disponibil, special. Lucrarea, ilustratã cu pot fi procurate prin comandã: multe fotografii, cuprinde în • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, principal o istorie a publicaþiei Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; diecezane de la naºtere pânã în • prin fax: 0232/211527; zilele noastre, precum ºi biogra• prin telefon: 0232/212003, interior 41: – luni-vineri: orele 10.00-18.00; fia principalilor redactori.

Citeºti ºi câºtigi

O

• prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2013

Câºtigãtorii din luna mai Au fost primite: cinci scrisori ºi ºapte e-mailuri. În urma tragerii la sorþi au câºtigat: Simona Bruckner (Vatra Dornei) ºi Emilia Antici (Ploscuþeni), care vor primi câte o carte Anastasia, prinþesã de Georgia. Istoria unei convertite.

Încercãri de zi cu zi Orizontal: 1) Uºor de înduplecat. 2) Soþi corecþi, cinstiþi – Sistem de fluiere de diferite dimensiuni. 3) Atrag asupra familiei ploi ºi vijelii, metaforic vorbind (sg.) – ªtie sã exprime o stare sufleteascã în operele sale. 4) Despre unul care se poartã curtenitor, amabil – Dumneata. 5) Grave dezordini morale, cum sunt adulterul, desfrânarea, rãcirea iubirii dintre soþi – Cerere, rugãminte. 6) A avea consideraþie faþã de cineva. 7) Vechi regat în China – Manevreazã acele de macaz.

8) Bluza soþiei – Garanþie – Cei mai buni. 9) Viteji – Stare euforicã, sentiment de veneraþie, de adâncã admiraþie pentru ceva. 10) Instruite zi de zi,

înainte de încheierea sfintei Cãsãtorii.

Vertical: 1) Deplina înþelegere în familie la care conduce iubirea conjugalã. 2) Cinstea reprezentatã de copii faþã de pãrinþii lor – Mari perioade de timp.

3) Irascibili – La modã!

4) Coº gol! – Acord muzical. 5) Cei care „abandoneazã” familiile pentru a deveni locuitori ai acestei þãri (fig.). 6) Simboluri ale inspiraþiei poetice (fig.) – Nu e bunã.

7) A discuta o chestiune pentru a ajunge la o înþelegere – La sfârºitul textului! 8) Numãraþi odatã cu trecerea timpului – Greºeli fãcute de unii tineri,

care încheie legãmântul sacru din interes. 9) A aduce pe lume un copil – Precum în cer... ºi pe pãmânt. 10) A pune pe post o persoanã cu caracter de permanenþã, pe baza unei numiri legale.

Dicþionar: IEN. Magda Coºa

Isus spune: Eu sunt...

Criptografie (5,8,2,5,6,2,4,2,5,5,4,4) Galina P. Pajura

Rãspuns la rebusul „Cireºar” din numãrul trecut: 1) PETRU – BERNINI. 2) AMIA – COLOSEUM. 3) VATICAN – DUS – P. 4) ENU – ARAC – ALPI. 5) LUSITANIA – EAN. 6) E – TACITUS – PS. 7) PLI – CA – ARARA. 8) O – EBOLA – ETOLA. 9) NS – AMAND – AMIN. 10) TIC – B – TURNATI. 11) MORALI – TANAC. 12) ROMA – ACOV – ITE. 13) INIMA – IZ – VAET.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit: Câmpulung Moldovenesc, 210 lei; Bijghir, 505 lei; Coman, 300 lei; Horleºti, 400 lei; Huºi-Corni, 845 lei; Mirceºti, 400 lei; Moara, 200 lei; Rãchiteni, 460 lei; Satu Nou (NT), 260 lei; Vãleni, 150 lei; Gavril-Victor Nãsui (Galaþi), 1.000 lei.

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Ciugheº, 18-21 aprilie)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Adjud, 12-15 mai)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Coman, 16-19 mai)

Curs festiv la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã (Iaºi, 20 mai)

Campus de formare pentru Acþiunea Catolicã Adulþi (Luncani, 24-26 mai)

Funeraliile pr. Johann Proschinger, OFMConv.

(Suceava, 31 mai)

Pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica (Cotnari, 2-5 iunie)

Funeraliile pr. Isidor Mocanu (Gherãeºti, 4 iunie)