Explorarea cimitirului evreiesc - Ghid ESJF

Esther Zyskina Alexandra Fishel

Cu contribuția:

Katia Grosse-Sommer

Ingolf Seidel

Diána Vonnák

Filip Carmel

Editor:

Alexandra Fishel

Sub-Editor:

Sorin Șclearuc

Versiunea în română (traducere):

Iulius Palivici

Studierea cimitirelor evreiești în sala de clasă – Ghid ESJF

Kaiserstraße 1, 60311, Frankfurt, Germania

Acest ghid a fost realizat în cadrul proiectului pilot „Protejarea cimitirelor evreiești din Europa: proces complet de cartografiere, cercetare, monitorizare și propuneri individuale de protejare (EAC/S10/2018)” realizat de către Inițiativa Europeană pentru Cimitirele Evreiești cofinațat de către Comisia Europeană.

Prima publicație: 2020

© Inițiativa Europeană pentru Cimitirele Evreiești (ESJF), 2022

Drepturi protejate parțial.

Această lucrare este licențiată conform Creative Commons Atribuire-Non Comercial 4.0 Internațional. Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați http://creativecommons.org/ licenses/by-nc/4.0/ sau expediati o scrisoare la Creative Commons, PO Box 1866, Mountain View, CA 94042, SUA.

Versiunile în limbile română și rusă ale acestei publicații au fost elaborate în cadrul proiectului consorțiului Protecting Jewish Cemeteries (2022-23).

ISBN 978-3-9825590-1-8

Ghidul pentru profesori

Ghidul pe care îl țineți în mâini este unic pentru învățământul mediu și superior, pentru profesorii și elevii, care doresc să exploreze cimitirele evreiești. Prin această lucrare ne-am propus nu doar să împărtășim cunoștințele necesare pentru cercetarea cimitirelor evreiești, dar și să facem acest lucru într-un mod ingenios și antrenant. Într-un fel, cimitirele evreiești au multe în comun cu marile piramide din Egipt și pot prezenta la fel de mult interes din punct de vedere istoric. Cu toate acestea, spre deosebire de piramidele egiptene, cimitirele evreiești pot fi găsite în imediata noastră apropiere.

Fie ca acest ghid să fie o hartă a comorilor care reprezintă istoria culturii evreiești, ceva care a fost adesea exclus din discuțiile despre moștenirea europeană, dar face parte din ea la fel de mult ca Partenonul grecesc sau marile catedrale europene. Deși evenimentele devastatoare din secolul XX, care au culminat cu Holocaustul și distrugerea a mii de comunități evreiești, a alterat pentru totdeauna componenta evreiască europeană, istoria sa mate -

rială încă s-a păstrat. Un fragment aparte a acestei moșteniri este cimitirul evreiesc – un indicator cert al prezenței evreiești cândva înfloritoare, o sursă bogată de texte și chiar opere de artă care varsă lumină asupra vieții acestor comunităților, care de altfel puteau fi complet uitate. Odată abordate corect, cimitirele evreiești pot servi și drept material valoros de predare în școli, pentru studierea istoriei sau a artei.

Scopul acestui ghid este de a prezenta cimitirul evreiesc ca o sursă valoroasă pentru cercetarea istoriei locale evreiești și de a oferi profesorilor și elevilor acestora, instrumentele de bază necesare pentru realizarea acestei cercetări. Am încercat tot ce ne stă în puteri ca să facem acest material cât mai accesibil și mai ușor de utilizat, ținând cont de numeroasele divergențe regionale. Desigur, este imposibil de a ține cont de particularitățile fiecărei regiuni într-un manual de un asemenea volum. Din această cauză, vă invităm să profitați de resursele noastre web, precum și de literatura suplimentară pe care o recomandăm la sfârșitul fiecărei secțiuni a acestui ghid.

Sperăm în mod sincer că acest lucru vă va ajuta să dezvoltați un interes deosebit față de cercetarea cimitirelor evreiești, transformând, la modul general, conservarea moștenirii evreiești într-o activitate fascinantă atât pentru studenți, cât și pentru profesori. Prin implicare în conținutul și activitățile din această carte, s-ar putea să apreciați profund istoria propriei moșteniri culturale.

Prezentarea ESJF si sa materialului pedagogic

,

Inițiativa Europeană pentru Cimitirele Evreiești ESJF a fost înființată în 2015 în calitate de fundație publică internațională nonprofit înregistrată în Republica Federală Germania cu obiectivul principal de a proteja cimitirele evreiești din Europa Centrală și de Est. Misiunea ei a fost să se axeze, în special, asupra acelor locuri de înmormântare a evreilor, din miile de orașe și sate, ale căror comunități evreiești au fost distruse în Holocaust. Deoarece nu au fost comunități evreiești locale care să le protejeze, aceste cimitire au fost distruse, vandalizate și neglijate de-a lungul a aproximativ 80 de ani. Începând cu 2020, ESJF a delimitat și împrejmuit peste 160 de cimitire evreiești din șapte țări. Misiunea încă rămâne a fi una de proporții. Se estimează că aceste regiuni găzduiesc peste 8.000 de situri cu morminte evreiești. Așadar, sarcina noastră este să continuăm împrejmuirea lor, dar și să stabilim metodologii pentru protejarea miilor de situri pe care încă nu le putem împrejmui. Mai mult decât orice altceva, acest lucru necesită sprijinul comunităților locale din orașele și satele din Europa Centrală și de Est. În plus, necesită dezvoltarea unor modele durabile și intergeneraționale în care moștenirea evreiască locală devine parte a patrimoniului istoric local, prin care proprietatea comună face ca responsabilitatea protecției sale să devină un efort colectiv, de parteneriat.

Ca parte a acestui proiect susținut de către Comisia Europeană în anii 2019-2020, ESJF a cercetat fizic aproximativ 1500 de cimitire evreiești în cinci țări europene – Grecia, Lituania, Moldova, Slovacia și Ucraina, utilizând tehnologii de ultimă oră care implică folosirea dronelor și crearea unei baze de date online care reflectă starea actuală, adesea alarmantă, a acestor situri. Acest fapt acționează ca un punct de plecare pentru protecție, mobilizând autoritățile și comunitățile locale, oferindu-le dovezi fizice directe ale stării părților cheie ale moștenirii lor, uneori în așezări care conțineau populații evreiești importante sau chiar majoritare înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Însă, pereții nu protejează cimitirele. Oamenii contează. Un principiu de bază a ESJF și o parte vitală a acestui proiect este implicarea tineretului – fie în cadrul unor școli formale, fie în grupuri informale – pentru a le povesti despre istoria evreiască a regiunilor lor. Făcând asta, ne propunem să oferim o viziune mai largă asupra contribuției evreilor la istoria și moștenirea locală și să subliniem valorile unei societăți multiculturale, bazate pe toleranță și care se opune rasismului, xenofobiei și antisemitismului.

Lucrând direct cu studenți din satele și orașele Europei de Est, programele noastre transmit aceste valori, oferindu-le oportunitatea de a vizita siturile și de a se familiariza cu moștenirea lor locală. Rezultatele acestor programe, conduse de către ESJF și organizațiile partenere, sunt o componentă cheie în construirea unui viitor durabil și asigurarea protecției pe termen lung a acestor cimitire.

Suntem profund recunoscători pentru sprijinul continuu al Comisiei Europene, eforturilor noastre și, totodată, tuturor studenților și partenerilor noștri pentru implicare în acest proces.

Filip Carmel Director executiv

ESJF Inițiativa Europeană pentru Cimitirele Evreiești

Cimitirele evreiesti din Moldova (Basarabia) ,

Este bine cunoscut faptul că evreii au trăit pe teritoriul Basarabiei cel puțin din secolul al XIV-lea. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, evreii basarabeni constituiau până la o treime din populația urbană. Ca și în alte regiuni, evreii s-au confruntat cu multe dificultăți de-a lungul istoriei: pogromuri, interdicții și restricții. În ciuda acestui fapt, Basarabia a avut multe comunități înfloritoare care au lăsat în urmă o moștenire materială bogată, inclusiv cimitire evreiești. Din cauza evenimentelor tragice și turbulente din secolul XX, nu tot acest patrimoniu a supraviețuit, dar ceea ce a rămas este foarte impresionant. Astăzi, potrivit comunității evreiești din Moldova, în țară trăiesc aproximativ 20.000 de evrei.

Majoritatea cimitirelor evreiești din Basarabia au fost înființate în secolul al XIX-lea, deși există și unele necropole mai vechi (de exemplu, în orașele Dubăsari, Lipceni, Mărculești, Orhei (Orhei) și Vadul-Rașcov). Cele mai mari dintre acestea sunt cimitirele din Chișinău și Bălți. Din nefericire, multe necropole nu au supraviețuit și au fost distruse sau au fost construite (cum ar fi cimitirul evreiesc din Chișinău, din care doar unul a supraviețuit doar parțial), pietrele funerare au fost folosite pentru construcția de clădiri sau pentru construcția de drumuri. Unele cimitire, cum ar fi cel din Ungheni, au devenit parte a cimitirelor municipale. De regulă, necropolele care au devenit municipale sunt mai bine conservate. Același lucru este valabil și pentru înmormântările ulterioare.

Necropolele evreiești din Basarabia sunt atât asemănătoare, cât și diferite de necropolele din alte regiuni. În secțiunile mai vechi ale cimitirelor s-au păstrat pietre funerare tradiționale, matzevahe, cu ornamente bogate, caracteristice artei religioase evreiești din Europa de Est. Ornamente similare se găsesc și în decorarea sinagogilor și ca decorațiuni pe cărțile evreiești. Adesea, ornamentele nu sunt doar decorative, ci au și o semnificație semantică: ele pot fi folosite pentru a spune despre statutul defunctului, ocupația sa și apartenența la familie.

Studierea cimitirelor evreiești în sala de clasă - Ghid ESJF

Monumentele basarabene sunt deosebit de bogate în decorațiuni. Datorită acestui fapt, multe pietre funerare vechi au o mare valoare artistică, atrăgând maeștrii artelor plastice. Unul dintre ei a fost artistul, fotograful, istoricul de artă și etnograful David Goberman (19122003). A fotografiat multe cimitire evreiești în timpul călătoriilor sale în Ucraina și în Moldova (Basarabia), lăsând imagini neprețuite, atât estetice, cât și documentare: multe dintre monumentele pe care le-a fotografiat au fost distruse ulterior, iar multe dintre cimitirele pe care le-a vizitat nu au supraviețuit. Iată cum descrie el însuși experiența: „Studiind arta populară din Ucraina și Moldova, m-am aflat astfel într-o zonă de concentrare a monumentelor remarcabile de artă evreiască. Cu entuziasm am înregistrat în schițe și fotografii plasticitatea unică a reliefurilor, păstrând astfel un material prețios despre pietre funerare cruțate de război, dar distruse mai târziu în mod barbar de un regim obsedat de ura față de simțul religios și moral al oamenilor.

M-am îndrăgostit de aceste cimitire. M-am plimbat printre pietrele funerare, înarmat cu un aparat de fotografiat, urmărind mișcările soarelui, așteptând cu răbdare ca raza lui dătătoare de viață să atingă relieful, apoi să mă îndrept spre locul unde lumina capta deja imaginile sculptate, fiecare dintre ele, apărând ca din uitare, evocând uimirea unor noi descoperiri. (D. Goberman, Artistul despre el însuși, Sankt Petersburg, Litera, 1998)

Fotografiile realizate de marele maestru au fost publicate în mai multe albume și au fost prezentate la expoziții în multe țări. Printre acestea se aflau fotografii ale cimitirelor evreiești din diferite orașe și sate din Basarabia: Chișinău, Edineț, Fălești, Mărculești, Râșcov și Orhei –aproximativ 600 de fotografii. Tradiția cercetării cimitirelor evreiești a continuat până în zilele noastre.

Epitafurile din cimitirele basarabene sunt destul de tradiționale. Acestea includ o varietate de formule introductive, abrevieri de încheiere. De obicei, din epitaf se pot afla informațiile de bază – numele celui înmormântat, numele tatălui, data decesului conform calendarului evreiesc. Adesea, există diverse epitete și lamentații ornamentate care descriu persoana decedată. Ele vorbesc despre calitățile sale mentale, precum și despre ceea ce a făcut în viață – fie că a fost un binefăcător generos, un mare erudit, o figură proeminentă a comunității sau un mare maestru al meseriei sale. Unele epitafuri sunt în versuri, conținând acrostihuri. Adesea sunt citate pe larg din textele sacre evreiești, precum și elogii ale autorului.

Comunitatea evreiască din Moldova, precum și asociația obștească Maghid Jewish cu sprijinul statului, al organizațiilor internaționale și al voluntarilor, încearcă să conserve obiectele de cultură materială rămase. Inventarierea, descrierea și catalogarea vechilor cimitire evreiești se desfășoară în mod activ. Cu toate acestea, din păcate, cimitirele evreiești din Moldova au fost și sunt adesea vandalizate în diferite perioade, ca și în alte țări din Europa de Est. Este demn de remarcat faptul că numărul incidentelor a scăzut semnificativ în ultimele decenii, fiecare astfel de eveniment fiind condamnat public. Aceste acte de vandalism pot fi cauzate nu numai de antisemitismul intern, care

este în scădere, ci și de o lipsă generală de conștientizare a ceea ce este un cimitir evreiesc, o lipsă de conștientizare a cât de sacru este locul și cât de valoroase sunt monumentele care se află acolo. Este cu atât mai încurajator să vedem că autoritățile locale și locuitorii înșiși fac eforturi pentru a îmbunătăți cimitirele, pentru a păstra ceea ce a mai rămas și pentru a nu le permite să se deterioreze și mai mult. Începutul este făcut, dar mai este încă o muncă lungă, interesantă și minuțioasă de făcut. Acest lucru face ca proiectele noastre educaționale, care ne ajută să înțelegem cimitirele evreiești, să fie cu atât mai valoroase.

Ekaterina Karaseva, doctorandă la Universitatea Europeană din Sankt-Petersburg (EUSPb, EUSP), lector și traducător (ebraică și idiș), cercetător independent de epigrafie și necropolitică iudaică

Cuprins

Patrimoniul evreiesc si conservarea lui

Sinagoga din Slonim, Belarus ,

Cimitirele, sinagogile, școlile și alte clădiri evreiești sunt importante nu doar pentru viața religioasă și culturală a evreilor, dar și a întregii comunități. Ele continuă să reprezinte o parte integrantă a satelor și orașelor în care se regăsesc, chiar și atunci când comunitățile evreiești ce le-au construit au dispărut. Ele sunt martorii unei istorii comune și rămân părți vii ale localităților.

Patrimoniul evreiesc și conservarea lui

Cu alte cuvinte, ele sunt situri de patrimoniu: clădiri, monumente și opere de artă care mărturisesc despre contribuția comunităților evreiești la întemeierea și dezvoltarea multor locuri din Europa. Prin intermediul lor putem dezvălui povestea unei coexistențe pe termen lung, care uneori s-a manifestat prin cooperare și empatie între evrei și vecinii lor, dar a dus adesea la conflicte și tragedii.

Faptul că acestea sunt situri de patrimoniu este cert și nu poate fi negat, însă acestea nu întotdeauna au fost considerate sau tratate ca atare.

Ce este patrimoniul cultural?

Nu orice clădire și monument este recunoscut ca sit de patrimoniu. Patrimoniul cultural este moștenirea pe care un grup de oameni o lasă în urmă generațiilor ce urmează. Acest lucru poate fi tangibil sau intangibil. Patrimoniul material poate consta din situri deosebite precum palatele, cetățile sau complexele religioase, dar și locuințele obișnuite, care ar putea include artefacte și cărți. Patrimoniul imaterial redescoperă și protejează obiceiurile, bagajul de cunoștințe și limbile posesorilor acestora. Statutul de patrimoniu oferă ambelor tipuri de patrimoniu recunoaștere, documentare și protecție. Cu alte cuvinte, le observăm prezența, apoi lucrăm pentru a ne asigura că nu li se permite să dispară sau să fie date uitării.

Cine protejează siturile de patrimoniu? Cea mai faimoasă organizație care recunoaște siturile de patrimoniu din întreaga lume este Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).

Statutul de patrimoniu mondial este acordat de UNESCO și constituie cea mai înaltă formă de prestigiu pe care o poate câștiga un sit de patrimoniu. Țările pot no-

Contractul de căsătorie evreiesc «ketubah», Slovacia

minaliza situri pentru obținerea statutului de Patrimoniu Mondial, ceea ce înseamnă că recunoașterea globală depinde inițial de deciziile luate la nivel național.

Nu numai cele mai ambițioase, unice sau vechi situri merită protejate: moștenirea poate fi importantă pentru o națiune, o regiune sau chiar un oraș sau sat. Autoritățile locale pot proteja monumentele locale și se pot asigura că comunitatea locală le cunoaște; guvernele naționale pot face același lucru. Societatea civilă, grupurile de activiști, voluntarii și studenții pot aduce în atenția administrațiilor locale situri de patrimoniu care au fost trecute cu vederea sau sunt amenințate de dispariție. Patrimoniul aparține întotdeauna comunităților care îl recunosc ca fiind al lor și, fără o astfel de proprietate, siturile de patrimoniu alunecă adesea în uitare.

Cum sunt protejate siturile de patrimoniu evreiesc?

Comunitățile evreiești s-au diminuat în toată Europa: pogromurile, emigrația și Shoah, în majoritatea țărilor, le-au redus numărul atât de drastic încât, în multe locuri, nu mai există nicio comunitate locală care să supravegheze îngrijirea siturilor de patrimoniu evreiesc. În țările care au intrat sub stăpânire comunistă, terenul pe care se aflau aceste clădiri și cimitire a fost adesea naționalizat și utilizat în alte scopuri. Deseori, însă, autoritățile locale și publicul au recunoscut importanța intervenției înainte ca aceste situri să dispară. Sinagogile, și mai ales, cimitirele evreiești sunt adesea ultimele vestigii ale istoriei locale evreiești, adăugând o dimensiune importantă istoriei comunităților cărora le aparțin. Descendenții oamenilor care au locuit în aceste locuri încearcă adesea să-și găsească casele strămoșilor și să organizeze măsuri de protecție. Aceștia sunt pași vitali pentru a ne asigura că cele mai vulnerabile situri nu vor dispărea.

Totuși, eforturile la nivel de localitate nu sunt întotdeauna suficiente. Patrimoniul evreiesc face parte din moștenirea noastră comună, europeană, care leagă cea mai mare parte a continentului și este mărturia unei istorii vitale a diversității și a coexistenței. El vorbește despre realizările transnaționale în arte și științe, diverse stiluri arhitecturale și multe moduri de viață care au dispărut de atunci. Deoarece evreii au fost întotdeauna o minoritate în aceste țări, guvernele naționale nu acordau întotdeauna prioritate acestor locuri, în special așezărilor mai mici. A învăța despre cimitire, a le înțelege și a le readuce pe hartă este cel mai esențial pas către protejarea și reintegrarea lor în istoria locală. Acesta este motivul pentru care ESJF cercetează cimitirele evreiești din Europa. Din acest motiv, invităm elevi, profesori și activiști să ni se alăture și să le exploreze în continuare.

Diána Vonnák Manager de proiect ESJF,

ESJF Inițiativa Europeană pentru Cimitirele Evreiești

Prezentul evreiesc în Europa

Diaspora evreiască din Europa a fost diseminată în marea parte a continentului pe parcursul a mai multor secole. Deși comunitățile evreiești au avut un mod de viață diferit față de vecinii lor ne evrei, contactul între populații a existat întotdeauna, cele două grupuri influențându-se puternic unul pe altul. Prin urmare, studiul istoriei evreiești este relevant nu numai pentru evreii înșiși, dar și pentru comunitățile locale care doresc să exploreze acea parte a propriei lor moșteniri. Secolul XX a adus cu el schimbări devastatoare imaginii evreimii europene; două războaie mondiale, genocidul brutal al Holocaustului, migrația înainte și la mijlocul războiului în Statele Unite și America de Sud, migrația în masă către statul în curs de dezvoltare Israel, toate creând un vid în fostele lor patrii. În absența evidentă ale acestor comunități, ale căror singure repere rămase în multe orașe și sate sunt moștenirea materială pe care au lăsat-o în urmă, acum ne confruntăm cu provocarea de a pune cap la cap istoria de secole a evreilor din Europa și de a-i restabili importanța culturală pentru Europa ca un tot întreg. To add Astăzi, puține piese din patrimoniul evreiesc supraviețuiesc în țările europene. Multe au fost distruse timp de război, a căzut victima degradării naturale sau a furtului. Păstrate, pe lângă documentele de arhivă și colecțiile de acasă, predominant clădiri: sinagogi, spitale, case particulare etc.

Multe din ele au fost distruse în timpul războaielor, altele au dispărut în timp, devenind victime ale degradării naturale și ale furturilor.

Cele mai comune obiecte rămase, în afară de documentele de arhivă și colecțiile particulare, sunt clădirile: sinagogi, spitale, case particulare, etc. Multe dintre aceste structuri au fost ulterior utilizate în alte scopuri, ceea ce face dificilă identificarea lor ca fiind una evreiască. Cimitirele evreiești sunt printre cele mai importante piese ale acestui patrimoniu. Acest ghid își propune să prezinte cimitirul evreiesc ca o resursă prețioasă pentru cercetarea istoriei locale evreiești și să ofere cititorului instrumentele de bază necesare pentru realizarea acestor cercetări. Am încercat tot posibilul încât să facem acest material cât mai ușor de înțeles și de utilizat, ținând cont de numeroasele divergențe regionale. Sperăm din suflet că vă va ajuta să dezvoltați și să explorați interesul pentru cercetarea cimitirelor evreiești, precum și

Cimitirul evreiesc: Prezentare generală

n Europa patrimoniul evreiesc este reprezentat prin mai multe forme, cum ar fi vestigiile clădirilor, vechile sinagogi și cimitirele evreiești. Cercetătorii au manifestat interes pentru cimitirele evreiești încă din secolul al XIX-lea. Evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial au aruncat o lumină nouă asupra conservării patrimoniului evreiesc, în urma acestuia interesul în acest sens crescând semnificativ. În zilele noastre, există o comunitate însemnată care explorează cimitirele evreiești din diferite perspective: cercetătorii academici, care tratează cimitirele ca pe o sursă istorică și arheologică; descendenții evreilor europeni, care își caută rădăcinile și rudele; voluntari care doresc să păstreze patrimoniul evreiesc din localitate; indivizi preocupați de sfințenia morților, parte integrantă a culturii religioase evreiești și care luptă pentru a apăra cimitirele de distrugerea completă. Datorită acestui efort imens, datele deja colectate pot contribui la apariția unui nou domeniu academic. ESJF speră că baza sa de date va oferi o sursă utilă de cunoștințe pentru acest domeniu.

Un cimitir este adesea singura piesă din patrimoniul evreiesc păstrată în locurile în care viața evreiască a încetat să mai existe. În mod oa-

Cimitirul evreiesc: Prezentare generală

Cimitire creștine

recum paradoxal, datorită lor, poți oferi cele mai „vii” dovezi ale vieții evreiești într-o regiune unde nu au mai rămas alte surse.

Cu toate acestea, multe cimitire evreiești au fost distruse, doar hărțile vechi atestând existența lor. Localizarea unui cimitir evreiesc folosind o hartă sau un alt tip de dovezi este deja un pas important în procesul de cercetare. Unele hărți au simboluri speciale pentru a indica un cimitir evreiesc, în timp ce altele nu. În orice caz, consultarea hărților vechi în cercetare ajută nu numai la localizarea siturilor dispărute, dar și la îmbunătățirea abilităților de orientare și la creșterea familiarității cu orașul natal.

Iată exemplele despre cum pot fi marcate cimitirele evreiești pe hărți1:

Cimitire nu creștine

1ESJF lucrează îndeaproape cu hărți din diferite perioade. Aceste informații au fost oferite cu amabilitate de dr. Katerina Malahova, șeful Departamentului de Cercetare Istorică al ESJF.

Cimitire evreiești

Hărți grecești

Hărți poloneze

Cimitire ortodoxe

Cimitirul evreiesc: Prezentare generală

Un cimitir evreiesc, existent sau distrus, este un semn clar că o comunitate evreiască importantă a existat cândva în zonă, deoarece așezările mai mici nu-și permiteau să aibă propriile lor cimitire. Pe harta de mai sus puteți vedea exemplul orașului Kovel din nord-vestul Ucrainei, unde cândva existau trei cimitire evreiești, iar acum nu mai există niciunul. Din punct de vedere istoric, aceste cimitire au fost înființate pentru prima dată în ceea ce este astăzi centrul orașului iar apoi au fost mutate la periferia sa, care între timp s-a extins. Ca atare, cu cât cimitirul este mai aproape de centrul actual al orașului, cu atât este probabil să fie mai vechi (cu excepția cazurilor în care în oraș au existat simultan mai multe cimitire evreiești active). Orașul Kovel este un exemplu perfect în acest sens: pe baza hărților vechi putem estima vârsta cimitirului fără a vedea datele reale de pe pietrele funerare. Mai mult, apariția noilor cimitire evreiești oferă o privire asupra modului în care creștea orașul2

De obicei, cimitirele evreiești au granițe clare, uneori sub forma unui gard sau a unui zid, pentru a face distincția între cimitir și așezarea din jur. Un motiv pentru aceasta este că cimitirele și tot ceea ce este legat de moarte, în iudaism este considerat ritual impur. În mod alternativ, granițele cimitirului ar putea juca un rol important în ritualurile locale. Deseori, când o comunitate sau o familie anumită se simțea în pericol, obiceiul zicea să se măsoare perimetrul cimitirului și să se doneze o sumă egală de bani sau lumânări sinagogii3. Mai mult, cimitirele erau adesea înconjurate de șanțuri pentru a le marca granițele. Dacă cimitirul nu mai există, fundația gardului sau conturul șanțului poate ajuta la determinarea perimetrului acestuia.

2Vedeți lista de hărți la sfârșitul acestui manual.

3Enciclopedia evreiască pe scurt (Краткая Еврейская Энциклопедия), Ierusalim, 1988. vol. 4, col. 332-338.

4 GLOSAR Hevra Kadișa (din arameică „societatea sfântă”) este o frăție a cioclilor – un grup de oameni care pregătesc trupul defunctului pentru înmormântare și conduc înmormântarea. Este o parte importantă a comunităților evreiești, iar membrii ei sunt tratați cu mare respect.

5 GLOSAR Sefarzi – ramură etnică evreiască ce provin din Spania sau Portugalia cu tradițiile lor speciale.

Conceptul de puritate rituală este important în ceremonia de înmormântare a evreilor. Membrii Hevra Kadișa4 (frăție funerară evreiască) spală temeinic trupul decedatului înainte de înmormântare. În acest scop, lângă cimitir se construiesc „case de purificare” speciale (beit tahara), unde trupul este pregătit pentru înmormântare. Acestea mai erau folosite și pentru a desfășura ceremonii liturgice înainte de înmormântare. De exemplu, în unele comunități era obiceiul să se meargă în jurul trupului defunctului cântând psalmi. În alte cazuri, se pronunțau discursuri care îl venerau pe decedat. Dacă cimitirul era distrus sau demolat, ruinele beit tahara puteau fi singurul indiciu al existenței unui cimitir evreiesc. Cu toate acestea, dacă cimitirul este inactiv iar clădirea nu mai funcționează ca beit tehara, trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a localiza cimitirul.

6 GLOSAR Hasidimi – grup religios evreiesc care a apărut ca o mișcare de renaștere spirituală pe teritoriul Ucrainei de Vest contemporane în secolul al XVIII-lea. Astăzi, majoritatea adepților hasidismului locuiesc în Israel și Statele Unite.

Conform ritualului evreiesc, spălarea și înmormântarea (toate efectuate de Hevra Kadișa) sunt de obicei efectuate în ziua morții sau cât mai repede după ea. Piatra funerară, însă, în general, nu se instalează imediat după ziua morții, astfel în comunitățile așkenaze, cele originare din Renania și care constituie aproape în totalitate comunitățile evreilor din Europa Centrală şi de Est — în a unsprezecea lună a perioadei anului de doliu.

Întârzierea cu un an înainte de dezvelire permite pământului să se așeze, astfel încât piatra să nu se scufunde. În comunitățile sefarzilor5, ale evreilor originari din Peninsula Iberică, sau ulterior, din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Balcani, piatra este uneori ridicată după primele treizeci de zile (șeloșim se traduce treizeci). Mai este obiceiul anumitei părți a Hasidimilor6 să ridice piatra imediat după o perioadă de doliu de șapte zile7

Înmormântare evreiască

în timpul Primului

Război Mondial, Galiția

7 Pentru mai multă informație cu privire la obiceiurile funerare evreiești, vezi: Sylvie Anne. Crossing the Jabbok: Illness and Death in Ashkenazi Judaism in Sixteenth- through Nineteenth-century Prague. Berkeley, Calif: U of California Press, 1996.

Deoarece loturile pentru cimitirele de odinioară erau foarte mici, mormintele erau amplasate foarte des. Cu toate acestea, conform canoanelor evreiești, între morminte trebuia să existe cel puțin 40 cm.

Ritualul de înmormântare evreiesc seamănă mult cu cel al popoarelor europene. După spălare, trupul este îmbrăcat în haine simple și îngropat într-un sicriu închis. În unele comunități, unde cerințele legislației permit acest lucru, sicriul este cu fundul deschis sau fără câteva scânduri, pentru ca trupul să fie plasat în mormânt în contact direct cu pământul. De obicei în mormânt nu este pus nimic altceva, cu excepția ritualurilor din anumite comunități8.

Deși cimitirul evreiesc este definit de mormintele înhumate, în general, înțelegem că suntem la un cimitir evreiesc după pietrele funerare existente.

8 De exemplu, o tradiție medievală neobișnuită de a atârna lacăte pe defunct este descrisă în: Skyra, Kalina. (2016). A Habit of Providing the dead with padlocks against the background of Ashkenazi funeral rites. Fasciculi Archaeologiae Historicae. 29. 131-145.

Iulian Karczewski. Înmormântare evreiască la Wilna, 1824

Pietrele funerare evreiești sunt, în principal, de două tipuri: mațeva (din ebraica ‎הבצמ , pl. „matzevot”, literalmente – „erijat” – piatră funerară) –pietre funerare de diferite forme, în cea mai mare parte a Europei, în principal, stele verticale, în comunitățile din sud, (de exemplu, în Grecia, în țările Magrebului) – plăci orizontale; și ohel (din ebraică להוא, pl. „ohalim” – cort) – o structură care se ridică deasupra mormântului, reprezentând patru pereți și un acoperiș. Acestea din urmă se găsesc, în principal, în Europa și provin din tradiția de a ține rugăciunea de priveghi pe mormintele rabinilor și înțelepților hasidimi – țadici, peste care se construia un acoperiș sau baldachin pentru a le proteja de intemperii. De obicei, ohalimele sunt ridicate pe mormintele rabinilor sau ale membrilor marcanți ai comunității9

9 Forma specială a ohelului se explică și printr-o referire la forma pietrelor funerare ale regilor și patriarhilor Israelului.

Slovacia

Grecia

Cimitirul evreiesc: Prezentare generală

Literatură recomandată

Jacobs, Joachim. The heritage of Jewish cemeteries in Europe. // Jewish cemeteries and burial culture in Europe. ICOMOS Hefte des Deutschen Nationalkomitees. International Conference, Berlin-Weißensee, 3.–6. April

Menachemson,Nolan. A Practical Guide to Jewish Cemeteries Bergenfield, NJ: Avotaynu, 2007

Mai multe detalii pot fi găsite în articolul „Надгробие” din enciclopedia evreiască „Краткая еврейская энциклопедия” aici: https:// eleven.co.il/judaism/rites-and-customs/12892

Ucraina

Lituania

10

Citirea epitafurilor: sfaturi si trucuri

GLOSAR Gematria este valoarea numerică a literelor alfabetului ebraic și filozofia bazată pe această idee. În tradiția evreiască, nu există numere în sensul obișnuit pentru noi, în loc de ele sunt folosite litere cu valorile numerice corespunzătoare. ,

Acum, cunoscând structura generală și aspectul cimitirului evreiesc, să trecem la cel mai important element al său – pietrele funerare în sine.

Matsevot-urile și inscripțiile de pe ele (epitafurile) sunt o sursă importantă de informații. În această secțiune, vă vom învăța cum să extrageți cele mai utile informații textuale dintr-un epitaf.

Epitaful evreiesc este un gen aparte cu propriile reguli și tradiții. Fiecare epitaf este unic și individual, dar majoritatea respectă reguli comune și conțin elemente cheie recunoscute. Învățând să izolați aceste elemente cheie, veți putea înțelege pentru fiecare piatră funerară specifică cine este înmormântat sub ea: bărbat sau femeie, numele, data morții.

De regulă, dacă vedeți că pe mațeva este scris în limba locală, acest mormânt este relativ recent, nu mai devreme de mijlocul secolului XX. Însă, ne vom concentra mai mult asupra epitafurilor scrise în ebraică. Desigur, pentru a folosi aceste informații în practică, este necesară cel puțin o cunoaștere elementară a alfabetului ebraic. Tabelul arată corespondența literelor ebraice, sunetul și valoarea lor numerică – gematria10.

11 Deoarece acestea sunt abrevieri, ele pot fi marcate cu simboluri sau împodobite cu ornamente pentru a le distinge de alte cuvinte.

Abrevierea, care se scrie de obicei în partea de sus a epitafului, din două litere נפ11 (care înseamnă „po nikbar (aici zace)” sau „po nitman (este îngropat aici)”.

Important: textul ebraic este citit de la dreapta la stânga. În alte regiuni există și alte abrevieri, adică alte formule, dar cele enumerate sunt tipice pentru Moldova.

Moldova

Ucraina

Ucraina

Slovacia

Slovacia

Grecia

Studierea cimitirelor evreiești în sala de clasă – Ghid ESJF

Citirea epitafurilor: sfaturi și trucuri

Cea mai comună abreviere finală este הבצנת (tehi navșo/navșa țrura bițror a-bayim – „fie ca sufletul lui/ei să fie legat în nodul vieții”).12

Alternativ, aceste abrevieri pot fi scrise drept propoziții complete sau pot fi utilizate formulări specifice.

Moldova

Slovacia

Slovacia

Grecia

12 Această formulă este un citat din Samuel I 25:29 și este folosită la slujba de înmormântare.

Ucraina

Încercați să găsiți abrevieri de început și de sfârșit în imaginile următoare. Ce sunt ei?

Moldova

Grecia

13 În unele regiuni, data este scrisă chiar în partea de sus a mațevei.

Date

Formula finală – הבצנת – este plasată de obicei imediat după unul dintre cele mai importante elemente ale epitafului evreiesc – data morții13.

Anul este dat după calendarul ebraic și este scris de obicei în mai multe, de la 2 la 6, litere ebraice, fiecare dintre acestea însemnând un număr: sute, zeci și unități (de obicei miile sunt omise) – iar suma lor dă un an. Tabelul de mai jos conține gematria (valoarea numerică) a literelor ebraice.

Cronologia evreiască începe de la crearea lumii. De exemplu, 2020 corespunde cu 5780 de la crearea lumii conform calendarului evreiesc, care se scrie פשת sau ףשת, adică 780. Uneori, litera ה, adică 5000, este la început. Cu alte cuvinte, 5780 (2020) poate arăta ca ףשת sau ףשתה. Nu uitați că datele în ebraică, ca și cuvintele, se citesc de la dreapta la stânga!

Cum se calculează data în ebraică: Însumați gematria tuturor literelor. De exemplu, 584 = 400 + 100 + 80 + 4 = דפקת

Miile se omit. Adăugăm 1240 la totalul de mai sus și obținem data conform calendarului gregorian – 1824.

Aveți grijă să nu confundați הבצנת cu data!

Destul de des pentru a indica faptul că o mie dintr-o dată a fost omisdar, după ea, se adaugă abrevierea לפק («li-frat katan») - «după cu un mic calcul”. Este un marker suplimentar util pentru cautarea si stabilirea datei mortii in epitaf.

Slovacia

Moldova

Exerci ț iu practic

1. Încercați să găsiți și să calculați data pe imaginile furnizate în acest manual. Unde este marcată data, calculați-o și convertiți-o în calendarul gregorian.

2. Folosind cunoștințele pe care le aveți acum despre corelația dintre datele ebraice și gregoriene, calculați anul nașterii voastre (sau orice an la alegere) conform calendarului evreiesc.

Ucraina

Punct bonus: scrieți-l cu litere ebraice.

Numele

O parte importantă a epitafului este numele celor îngropați. De regulă, prenumele și patronimicul (numele tatălui) pot fi găsite pe mațeva, iar pe cele ulterioare se scria și numele. Există două tipuri de nume: biblice și nebiblice. Literele biblice tind să fie mai ușor de identificat și citit, în ciuda faptului că sunt scrise într-o scriere consonantică, fără vocale. ( – Rahel, – Ițhac).

Numele tind să difere în funcție de regiune și, prin urmare, sunt mai greu de citit. În regiunile locuite de așkenazi, numele sunt scrise de obicei în interpretarea idiș, deci conțin combinații de litere care nu sunt tipice pentru ebraică. De exemplu, combinațiile (se citește ca „j”), (se citește ca „ci”) sau יי (se citește ca „ei” sau „ai”); vocalele [o] și [a] pot fi scrise ca א, [e] ca ע. Mai mult, nu numai numele nebiblice, dar și numele biblice pot fi scrise astfel.

În textul ebraic puteți vedea

ASHER

iar în versiune poloneză a devenit OSKAR

uneori evreii schimbau numele

în documente- și le puneau pe ambele pe epitaf

Iată un exemplu de acrostic

1. Încercați să găsiți și să citiți numele de pe imaginile furnizate în acest manual.

2. Încercați să vă scrieți propriul nume și prenume folosind combinațiile de litere idiș și alfabetul ebraic.

Slovacia

Grecia

Cu toate acestea, uneori nu există nicio indicație de niciun fel și, dacă cunoștințele tale de ebraică sunt limitate, ar putea fi mai dificil să găsești numele pe piatră. De obicei este situat aproape de deschidere abreviere; în plus, cuvintele ןב („fiu”), תב („fiică”) sau abrevierea רב („fiul/fiica domnului …”) apar de obicei acolo și servesc ca o legătură între numele personal și patronim. Odată ce le-ați identificat, veți putea nu numai să găsiți numele, ci și (în cele mai multe cazuri) să determinați sexul persoanei decedate. Acestea sunt principalele elemente cheie ale unui epitaf evreiesc, care pot fi aplicate la majoritatea inscripțiilor și sunt suficiente pentru efectuarea cercetărilor preliminare. Cu toate acestea, ele variază de la o regiune la alta. O cercetare mai aprofundată necesită o cunoaștere mai apropiată a structurii epitafului. Există diverse elemen-

Ucraina

Lituania

Moldova

Citirea epitafurilor: sfaturi și trucuri

te suplimentare care pot fi incluse în text: plângeri, informații despre ocupația persoanei și citate biblice relevante. În dată, nu este dat doar anul, ci și, de obicei, luna și ziua morții. Dacă deveniți interesat de aceste detalii specifice, vă rugăm să vedeți articolul lui M. Nosonovsky la care se face referire mai jos.

Pe lângă epitafurile textuale, pe o piatră funerară pot fi găsite diverse elemente decorative. Aceste elemente, pe lângă semnificația lor estetică, pot avea și semnificații speciale. Următoarea secțiune se va concentra pe modul de descifrare și „citire” a simbolurilor care însoțesc epitaful.

Literatură recomandată

Nosonovsky, Michael. Hebrew Inscriptions from Ukraine and Former Soviet Union, Washington, DC: Lulu. 2006.

Doctor, Ronald. Reading Hebrew Matzevot Key Words, Abbreviations, & Acronyms. 2008.

Grecia

Simboluri si ornamente pe pietrele funerare evreiesti

14 Simbolurile care pot fi văzute pe pietrele funerare evreiești sunt prea numeroase și variate pentru a încadra o relatare detaliată a acestora într-un singur manual, însă am încercat să prezentăm originea și semnificația celor mai des folosite. Imagine de pe arcul de triumf al lui Titus. secolul I e.n., Roma, Italia

n secțiunile anterioare, ne-am concentrat asupra informațiilor textuale care pot fi găsite pe pietrele funerare. Dar, pe lângă acestea, textele de pe mațevoturi sunt adesea însoțite de diverse imagini simbolice care pot purta informații nu mai puțin importante decât textul. Vă vom vorbi despre cele mai comune simboluri și ornamente14, semnificația lor și posibilitățile de a le folosi în cercetarea dumneavoastră.

Imaginile de pe pietre sunt influențate de mulți factori diferiți: tradiția artistică locală evreiască și neevreiască, tradițiile regionale de tăiere a pietrei ca atare, și chiar tipul de piatră disponibil în regiune. Este dificil, dacă nu și imposibil să ne imaginăm întreaga gamă de imagini, fie doar și pentru că nu toate cimitirele și pietrele funerare evreiești s-au păstrat. În cele ce urmează, vă vom vorbi despre cele mai frecvent întâlnite dintre acestea.

Menora

Unul dintre cele mai faimoase și răspândite simboluri evreiești de pe mațevoturi este menora. El se referă la menora de aur, care era aprinsă în scopuri rituale în Templul15 din Ierusalim. Acesta este unul dintre cele mai vechi simboluri din iudaism, cunoscut încă din antichitate. Este folosit pe scară largă pe mațevoturi nu doar pe pietre, dar este reprezentat și pe stema statului Israel. Una dintre cele mai faimoase imagini ale menorei se află pe arcul de triumf al lui Titus din Roma.

Simboluri și ornamente pe pietrele funerare evreiești

15 Primul Templu din Ierusalim a fost construit de regele Solomon în jurul anului 1200 î.Hr. și distrus de către regele babilonian Nabukadnațar (Nabucodonosor) al II-lea în 586 î.Hr. Al Doilea Templu a stat la Ierusalim între 516 î.Hr. și 70 d.Hr. Distrugerea sa de către romani în anul 70 d.Hr. a marcat începutul unui exil de două mii de ani al evreilor, iar Templul a devenit un simbol al speranței pentru inevitabila lor întoarcere în

Grecia

Binecuvântarea sacerdotală (mâini de kohen)

Un alt simbol este imaginea a două mâini cu degete special îndoite: degetele mari se ating, degetele arătător și mijlociu se ating între ele dar sunt depărtate de celelalte, degetele inelar și mic se ating și sunt și ele depărtate. Degetele astfel repetă conturul literei ebraice ש – șin. Acesta este simbolul kohanimilor – marilor preoți ereditari, descendenți ai lui Aaron, fratele lui Moșe (Moise), care a slujit în Templu.

După distrugerea celui de-al Doilea Templu în secolul I d.Hr., kohanimii

și-au pierdut majoritatea funcțiilor preoțești, cu excepția dreptului la binecuvântarea kohenului: în tradiția ashkenazi – în timpul slujbei la cele mai importante sărbători religioase, iar în tradiția sefardă – în fiecare zi. Când binecuvântează, kohanimii își pun mâinile pe cei care sunt binecuvântați cu gestul descris. În consecință, dacă mâinile încrucișate în acest fel sunt reprezentate pe o piatră funerară, aceasta înseamnă cu siguranță că cel îngropat a fost un kohen. Însăși tradiția de a înfățișa mâinile unui kohen pe pietre funerare a apărut relativ târziu, în Evul Mediu târziu.

Slovacia

Pe unele pietre funerare se vede imaginea ulciorului. Acesta este simbolul tribului lui Levi – leviții. Leviții erau slujitori în Templul din Ierusalim, în special, îl ajutau pe kohen la spălarea mâinilor. Prin urmare, ulciorul simbolizează tocmai acest moment al ritualului, iar prezența lui pe mațeva înseamnă că cel îngropat era levit.

Important: nu fiecare vas pe piatra funerară simbolizează ulciorul levitic, în ciuda asemănării. Fiți atenți la forma ulciorului, pentru a nu vă înșela și a nu trage concluzii false.

Ulciorul

Moldova

Lumânările de Șabat

Acest simbol reflectă una dintre cele mai importante cerințe ale iudaismului – respectarea Șabatului, o zi de odihnă sacră, care începe vineri seara, la apus, și se termină la căderea nopții sâmbătă. Pentru a marca începutul Șabatului, evreicele aprind lumânări. Aceasta este cea mai importantă sarcină religioasă a femeii la evrei16. În consecință, pietrele funerare ale femeilor sunt adesea decorate cu lumânări simbolice de Șabat, ceea ce înseamnă nu numai faptul că aici este îngropată o femeie, dar și că a fost o femeie stimată, cu frică de Dumnezeu, care a respectat legile religioase.

Important: lumânările de Șabat sunt ușor de confundat cu menora. Dacă vedeți un sfeșnic pe piatra funerară, fiți atenți la câte ramuri are. Menora are întotdeauna șapte, iar dacă sunt mai multe sau mai puține, este aproape sigur o imagine a lumânărilor de Șabat.

16Conform tradiției, aprinderea lumânărilor de Șabat și coacerea pâinii de Șabat este datoria femeii.

Ucraina

Metaforele morții

Un alt tip de simbol întâlnit frecvent reflectă moartea printr-o imagine metaforică. Această categorie este reprezentată prin diferite simboluri: un copac cu crengi tăiate, o floare frântă, un animal mort sau rănit etc.

Simboluri și ornamente pe pietrele funerare evreiești

Animalele

Deși uneori imaginile animalelor sunt folosite în calitate de metaforă a morții, pe pietrele funerare ele au adesea o încărcătură semantică diferită. Imaginile animalelor pot fi foarte diferite și pot avea semnificații diferite. Alegerea unui anumit animal depinde de mulți factori, astfel încât simbolismul acestuia nu poate fi întotdeauna descifrat fără ambiguitate. Uneori, numele celui îngropat este criptat în imaginea animalului; iar în alte cazuri poate fi o referire la povestea biblică, sau poate chiar doar decor. Cele mai populare în acest sens sunt imaginile cu cerbi și lei17

17 Pentru mai multe despre simbolurile animalelor, vezi Goberman, David, Pinsky, Robert, and Hundert, Gershon David. Carved Memories: Heritage in Stone from the Russian Jewish Pale. New York: Rizzoli, 2000

Deseori puteți găsi imagini cu păsări, în special pe pietrele funerare ale femeilor. Adesea, tăietorii de pietre nu știau prea bine cum arată anumite animale și sculptau altele, pe care le cunoșteau mai bine – de exemplu, un urs în loc de leu. Există și imagini cu himere – animale supranaturale, precum unicornul sau grifonul. Boris Haimovici crede că aceste himere erau reprezentate pentru a proteja sufletul decedatului18.

Simboluri și ornamente pe pietrele funerare evreiești

18 Khaimovich, Boris. The Jewish Tombstones of the 16th -18th Centuries from the Eastern Province of the Polish Kingdom: Study of the Iconography and Style Genesis (2005).

Ucraina

Steaua lui David

În cele din urmă, să vorbim despre imaginea care a devenit simbolul cel mai recunoscut al iudaismului – Maghen David („scutul lui David”) sau Steaua lui David: o stea cu șase colțuri. În ciuda faptului că Steaua lui David este asociată în mod notoriu cu iudaismul, acest simbol este de origine mult mai târzie decât, de exemplu, menora. Conform legendei medievale, era semnul regelui David, înfățișat pe scuturile soldaților armatei sale. A devenit utilizat pe scară largă în Evul Mediu târziu. Mai târziu, naziștii au folosit Steaua galbenă a lui David pentru a reprezenta populația evreiască. Astăzi este cel mai recunoscut simbol evreiesc, poate fi văzut în sinagogi, case evreiești, pe steagul național al Israelului.

Lithuania

Greece

Cum să folosiți simbolurile ca indicii

Aceste simboluri pot fi utile la descifrarea epitafurilor, mai ales dacă nu cunoașteți ebraica. De exemplu, ele pot vorbi despre genul celor înmormântați – precum lumânările de Șabat deja menționate, înfățișate exclusiv pe pietrele funerare ale femeilor; dimpotrivă, binecuvântarea kohenului și ulciorul levitic se găsesc în mod obișnuit pe mormintele bărbaților. Deci, dacă ați reușit să găsiți și să calculați data și să determinați simbolul specific genului care însoțește textul epitafului, atunci aveți deja suficiente informații pentru un studiu suplimentar. Spre exemplu, acum știți ce nume să căutați pe mațeva, de bărbat sau de femeie. Faptul că știți că decedatul era kohen sau levit, de asemenea, vă restrânge căutarea.

Important: nu toate imaginile au o semnificație specifică. Modelele florale, coloanele stilizate, ornamentele abstracte sunt de obicei folosite pur și simplu pentru decorare. În schimb, unele simboluri au semnificații

strict definite, vorbind despre tipul de activitate, cauza morții, opiniile politice ale persoanei îngropate etc. În plus, ele pot servi în calitate de simbol de doliu și îndurerare

Literatură recomandată

Goberman, David Noevich, Pinsky, Robert, and Hundert, Gershon David. Carved Memories: Heritage in Stone from the Russian Jewish Pale. New York: Rizzoli, 2000.

Brown, Ryland. If The Stones Could Speak: A Guide to the Shapes and Symbols in Your Local Cemetery. Gateway Seminars, 2014.

Vizita la cimitirul evreiesc

Orice cimitir evreiesc, funcțional sau nu, este un loc cu o semnificație religioasă deosebită pentru evrei. Prin urmare, orice vizitator la cimitirul evreiesc, fie că a venit în scopuri personale sau pentru cercetare, trebuie să respecte câteva reguli simple.

Bărbații intră în cimitir cu capul acoperit. Iudaismul cere bărbaților, în general, să acopere capul. În cimitirul evreiesc, mai ales, drept loc cu încărcătură rituală, purtarea unei kippa pentru bărbați, indiferent de religia lor, este obligatorie19.

În cimitir este interzis să mănânci, să bei și să fumezi. Pe de o parte, aceasta denotă lipsa de respect pentru cei morți; pe de altă parte, cimitirul este un loc de impuritate rituală.

Și, apropo, acesta este motivul pentru care se obișnuiește să se spele pe mâini la ieșirea din cimitir – pentru aceasta, majoritatea cimitirelor sunt dotate cu facilități corespunzătoare.

19 În cimitirele evreiești, mai ales într-unul care funcționează, bărbaților li se poate cere să poarte kippa; la unele, acestea sunt chiar propuse la intrare.

Koppel Reich. Vizitatori la Cimitirul Evreiesc Ortodox din Budapesta, 1920

La cimitir, cei îndoliați participă la diferite ritualuri și obiceiuri: ei citesc kadișul (rugăciune peste mormânt) – aceasta nu este o rugăciune funerară în sensul propriu, dar o expresie a supunerii față de voința Atotputernicului; se aprind lumânări și se pun pietricele mici pe pietrele funerare. A pune flori pe mormânt este mai mult o tradiție creștină, neacceptată în rândul evreilor religioși. În general, toate obiceiurile asociate cu cimitirul și riturile funerare sunt considerate foarte importante în iudaism.

De exemplu, a fi membru al Hevra Kadișa (frăția funerară a cioclilor) este considerat un onor deosebit; a participa la o înmormântare sau chiar a întâlni o înmormântare este o mare onoare. Se obișnuiește ca persoana care a întâlnit cortegiul funerar să doneze în scopuri caritabile imediat după aceea.

Vizita

Cimitirele locale

n secțiunea următoare, vă vom arăta cum, folosind exemplul mai multor cimitire concrete, este transpusă teoria în practică. Am selectat cinci cimitire din cinci țări diferite pentru a evidenția diversitatea abordărilor în cercetarea lor și diferitele posibilități de utilizare a acestora în procesul educațional. Fiecare dintre cele cinci cimitire are propria sa istorie și propriul prezent, propria sa abordare pentru conservarea patrimoniului și perpetuarea memoriei.

Cimitirele

Rodos (Grecia) – cimitirul comunității dispărute, care i-a urmat soarta, deoarece pietrele funerare ale acestuia au fost adunate din cea mai veche necropolă evreiască distrusă a orașului. În plus, acest cimitir este unul dintre cele mai importante obiective turistice evreiești din Grecia.

Orhei (Moldova) – un cimitir care a rămas funcțional de-a lungul istoriei sale de 300 de ani, afectat doar de factori naturali.

Ostroh (Ucraina) este un exemplu rar de cimitir aparținând uneia dintre cele mai importante comunități evreiești din Ucraina, care a fost complet distrus în perioada sovietică, dar a fost restaurat datorită sprijinului sponsorilor străini și autorităților locale.

Malý Horeš (Slovacia) – un mic cimitir, ultima dovadă a comunității evreiești care a existat cândva acolo.

Kretinga (Lituania) este un exemplu viu de conservare și îngrijire oferită de autoritățile locale la cererea descendenților băștinașilor orașului.

Aceste cimitire sunt situate în țările incluse în proiectul de cercetare ESJF. Puteți afla mai multe despre aceste și alte cimitire pe site-ul ESJF. Esjf-cemeteries.org

Grecia

Total cimitire evreiești cercetate de ESJF în Grecia: 45

Evreii din Rodos

Evreii au apărut în Rodos în jurul secolului al II-lea î.Hr. Comunitatea orașului a crescut constant de-a lungul Evului Mediu și a devenit deosebit de importantă în timpul dominației Imperiului Otoman.

Evreii erau negustori, industriași, artizani etc. Până la începutul Primului Război Mondial, în Rodos trăiau aproximativ 4.500 de evrei.

După Holocaust, au mai rămas doar 50, iar astăzi nu sunt mai mult de 20.

CCimitirul evreiesc din Rodos20 imitirul evreiesc din Rodos nu este cel mai vechi din Grecia (cel mai vechi este cimitirul Ioannina) și nici cel mai mare (cel mai mare este cimitirul din Salonic). Însă, acesta este un exemplu excelent de conservare a cimitirului, care a aparținut cândva unei comunități complet dispărute.

La Rodos erau cândva două cimitire, însă doar unul dintre ele a supraviețuit. Este interesant atât pentru vechimea sa (cele mai vechi pietre funerare datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea), cât și pentru epigrafia bogată și designul decorativ (chiparoși, ornamente geometrice și florale, sfeșnici stilizați și simboluri specifice evreiești, precum Steaua lui David) al pietrelor funerare din marmură, bine conservate.

20Gafni, I., & Kerem, Y. (2007). Rhodes. In M. Berenbaum & F. Skolnik (Eds.), Encyclopaedia Judaica (2nd ed., Vol. 17, pp. 277-279). Detroit, MI: Macmillan Reference USA.

Cimitirele locale Grecia

Găsim imagini similare în Volos, Xanthi, Atena și la alte cimitire evreiești care au supravețuit în Grecia.

Cimitirele evreiești din Grecia reprezintă repere istorice și culturale unice pentru diferite grupuri evreiești din regiunea mediteraneană.

Destul de des, ele sunt singurele reamintiri ale comunităților care au înflorit cândva acolo și, ca atare, este vital să fie cercetate și păstrate.

Total cimitire evreiești cercetate de ESJF în Lituania: 105 Evreii din Kretinga

Evreii au început să se stabilească în Kretinga (numită Kretingen în germană până în 1915) la mijlocul secolului al XVIII-lea. Conform recensământului din 1897, ei reprezentau mai mult de o treime din populația orașului: 1202 din 3418. În primele decenii ale secolului XX, populația evreiască din Kretinga a început să scadă, astfel încât până la începutul celui de al Doilea Război Mondial doar 700-800 de evrei mai trăiau aici. În timpul Holocaustului, comunitatea a fost complet distrusă.

Lituania

Cimitirul evreiesc din Kretinga

Cimitirul evreiesc din Kretinga a fost fondat, cel mai probabil, în prima treime a secolului al XIX-lea, deoarece cele mai vechi pietre funerare de acolo datează din 1835. Aici există aproximativ 300 de pietre funerare, dintre care majoritatea sunt destul de bine conservate și ușor de citit, deși majoritatea nu conțin imagini.

Acest cimitir reflectă situația generală din Lituania, unde cimitirele evreiești au fost restaurate, catalogate și conservate. În plus, epitafurile lor simple și distincte pot servi drept ghid pentru a învăța să citești textele de pe mațevoturi. Cimitirele

Moldova

Total cimitire evreiești cercetate de ESJF în

Moldova: 72

Evreii din Orhei

Potrivit unor surse, evreii au apărut la Orhei în secolul al XVI-lea. Comunitatea a crescut semnificativ după alipirea Basarabiei Imperiului Rus în 1812. Evreii din Orhei erau negustori și meșteșugari și participau la facerea vinului. Mai târziu, în primul sfert al secolului XX, numărul evreiloragricultori a crescut. Înainte de al Doilea Război Mondial, în Orhei erau aproximativ 6.500 de evrei. Unii dintre ei au reușit să se evacueze odată cu începutul războiului, dar cei mai mulți au murit în Holocaust. Astăzi, aici a rămas o comunitate mică, mai puțin de o sută de oameni.

CCimitirul evreiesc din Orhei21 imitirul evreiesc din Orhei este unul dintre cele mai vechi din sud-estul Europei, cele mai vechi pietre funerare ale sale datează probabil de la sfârșitul secolului al XVII-lea. În timpul expediției Sefer din 2019, cea mai veche mațeva descoperită este datată cu 1708. Cimitirul este împărțit în două mari secțiuni: una este formată din pietre funerare vechi din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, iar cealaltă, datează din perioada sovietică și este încă în folosință. Pietrele funerare din partea veche sunt realizate în mare parte din piatră calcaroasă locală. Moliciunea acestui material a permis tăietorilor de

21Feldman, Eliyahu, and Jean Ancel. «Orgeyev.» Encyclopaedia Judaica, edited by Michael Berenbaum and Fred Skolnik, 2nd ed., vol. 15, Macmillan Reference USA, 2007, pp. 468-469. Gale eBooks.

piatră să le decoreze bogat cu ornamente florale, simboluri tradiționale evreiești (binecuvântarea kohenului, ulcioare ale leviților) și imagini cu diferite animale (mai ales, lei și căprioare). Din păcate, reversul monedei este fragilitatea pietrei. Comparând starea actuală a cimitirului cu fotografiile realizate de cunoscutul pictor și fotograf evreu David Goberman (1912-2003) în anii 1950 și 1960, observăm că multe dintre frumoasele pietre funerare nu au supraviețuit22.

Cimitirul evreiesc din Orhei este doar unul dintre numeroasele cimitire din sud-estul Europei cu pietre funerare din calcar, frumos sculptate. Reflectă destul de exact cum arătau și arată cimitirele evreiești din Moldova și, în același timp, este unul dintre puținele care funcționează continuu timp de secole.

22 Pe lângă cimitirul din Orhei, Goberman a fotografiat multe alte cimitire evreiești din Moldova și Ucraina, imortalizându-le.

Imagini făcute de David Goberman, anii 1960

Cimitirele locale Moldova

Total cimitire evreiești cercetate de ESJF în

Slovacia: 237

Slovacia

Cimitirul evreiesc din Malý Horeš

Evreii din Malý Horeš

Malý Horeš (în slovacă, Kisgéres în maghiară) este un mic sat slovac în apropiere de granița cu Ungaria. Astăzi, aproape 95% din populația sa sunt etnici maghiari, și doar cimitirul evreiesc amintește de evreii care au locuit aici.

Cimitirul evreiesc din Malý Horeš este relativ nou. Cea mai veche mațeva de aici datează din 1875. Puținele pietre rămase sunt bine conservate, au epitafuri lizibile și diverse elemente decorative. Pe lângă epitaf în sine, veritabilă o comoară de informații, cel puțin două pietre oferă indicii despre tăietorul în piatră, care le-a creat. Tăietorul de pietre era respectat în comunitate, adesea fiind unicul în localitate. Mațevoturile rămân anonime: se cunoaște numele persoanei îngropate sub ea, dar nu și a cioplitorului, care a realizat-o. Totuși, în Malý Horeš, am găsit câteva pietre funerare pe care tăietorul și-a lăsat numele, păstrând astfel informații rare despre viața comunității.

Cioplitorul și-a gravat numele pentru a se face cunocut – o decizie înțeleaptă în acele vremuri, când era important ca meșterul să fie cunoscut în orașele din jur pentru a-și asigura mai multe comenzi. Însuși faptul că un astfel de profesionist a fost angajat, face lumină asupra stării financiare a comunității.

Deși nu avem alte dovezi istorice care să susțină aceste presupuneri, Malý Horeš este un exemplu al modului în care informațiile adunate prin studierea cimitirului, în absența altor surse, fac posibil să se înțeleagă modul de viață dispărut.

Ucraina

Total cimitire evreiești cercetate de ESJF în

Ucraina: 1003

Evreii din Ostroh

Există motive să credem că evreii au apărut la Ostroh în secolul al XV-lea. Comunitatea evreiască locală a fost una dintre cele mai importante și active din regiune.

Timp de secole, evreii din Ostroh au făcut comerț cu animale. În 1939, înainte de al Doilea Război Mondial, în Ostroh erau aproape 10.500 de evrei.

Marea majoritate dintre ei au pierit în Holocaust, iar comunitatea nu și-a revenit niciodată.

CCimitirul evreiesc din Ostroh23 ele mai vechi pietre funerare de la cimitirul evreiesc din Ostroh datează din secolul al XVI-lea. Însă, au supraviețuit doar în fotografii. În 1968, cimitirul a fost închis de către autoritățile locale, abandonat și în scurt timp complet demolat. În locul lui a fost deschis un parc de distracții, iar unele pietre au fost folosite ca materiale de construcție. În 1991, când parcul a fost închis, au fost redescoperite aproximativ 400 de pietre funerare, inclusiv unele din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

23 Shochat, Azriel, et al. „Ostrog.» Encyclopaedia Judaica, edited by Michael Berenbaum and Fred Skolnik, 2nd ed., vol. 15, Macmillan Reference USA, 2007, pp. 510-512. Gale eBooks, https://link.gale.com/apps/doc/ CX2587515256/GVRL?u=huji&sid=GVRL&xid=28e184ab. Accessed 30 Apr. 2020.

Deși cimitirul evreiesc din Ostroh nu mai există în forma sa inițială, acesta rămâne o dovadă importantă a existenței de secole a unei comunități valoroase. Acesta este un exemplu rar de cimitir evreiesc care a fost restaurat și catalogat, în ciuda faptului că practic nu mai există viață evreiască activă în oraș.

24 Fishel, A. & Nosonovsky, N. (2017), «Rediscovered Gravestones from a Destroyed Jewish Cemetery in Ostrog: The Case of Two Inscriptions of 1445», Zutot, vol. 14, pp. 73–87.

Poze ale tăietorului în piatră făcute în timpul expediției lui A-nskii, anii 1920

Ce urmează? Lucrări practice

Acest ghid vă oferă informațiile teoretice de bază de care aveți nevoie pentru a face cercetări într-un cimitir evreiesc. Însă, comunitățile evreiești din Europa au fost și rămân foarte diferite, iar cerințele pentru cimitirele evreiești variază, la fel ca însuși aspectul acestor cimitire. Prin urmare, am încercat să vă oferim cunoștințe teoretice generale, astfel încât să le puteți aplica în diverse situații. În continuare, vom descrie activitățile pentru elevii de gimnaziu și liceu. Ele sunt prezentate într-un mod destul de general și pot fi „adaptate” unor sarcini specifice.

1. Compararea hărților

După cum am spus, hărțile vechi pot fi o sursă utilă în determinarea locației unui cimitir evreiesc. Sunt utile mai ales în cazul cimitirelor demolate, când nu mai este nimic de studiat, cu excepția amplasamentului fostului cimitir.

Găsiți hărțile vechi ale orașului sau satului dvs în biblioteca locală sau chiar pe Internet. Comparați harta veche cu cea nouă. Dacă utilizați Google Maps, asigurați-vă că scara hărților este aceiași. Găsiți în hărți răspunsurile la următoarele întrebări:

Câte cimitire evreiești ați găsit pe harta veche?

Câte sunt astăzi?

Dacă cimitirul s-a păstrat, este în locul inițial? S-a schimbat dimensiunea în comparație cu ceea ce a fost fixat pe harta veche? Cum?

Dacă cimitirul a fost distrus – ce este în locul lui? Vizitați acest loc, întrebați localnicii dacă știu că aici a fost un cimitir evreiesc.

Prezentați rezultatele cercetării la școală, muzeul local, bibliotecă etc.

2. Expoziție de fotografii

Această lucrare creativă poate fi potrivită pentru cei al căror nivel de cunoaștere a limbii ebraice nu permite cercetarea textelor. Acest lucru este potrivit mai ales în regiunile în care ornamentele pe pietre funerare și formele lor arhitecturale sunt bogate și variate. Explorați cimitirul evreiesc local, căutați imagini recurente. Alegeți o temă pentru expoziție pe baza descoperirilor dvs., cum ar fi „Animale și păsări în cimitirul evreiesc din orașul meu” sau „Cel mai comun simbol evreiesc”. Faceți fotografii, de preferință, cu o cameră de calitate. Alegeți cele mai bune fotografii, faceți o expoziție în școală, muzeu, bibliotecă. Materialul vizual poate fi însoțit de informații istorice des-

Ce urmează? Lucrări practice

pre istoria evreiască a orașului sau regiunii dumneavoastră și cimitirul evreiesc despre care vorbiți. Folosiți informațiile din secțiunea corespunzătoare a acestui ghid referitor la simboluri și ornamente. În plus, puteți consulta bibliografia de la sfârșitul secțiunii.

Dacă în expoziție sunt folosite fotografii ale mai multor autori, puteți organiza un concurs sau îi puteți vota pe cei mai buni.

3. Studiu cronologic

Dacă citiți texte în ebraică și puteți găsi, citi și calcula data în textul epitafului, faceți acest lucru. Este o metodă bună de a aplica cunoștințele teoretice în practică.

Examinați pietrele funerare de la cimitirul evreiesc local, încercați să aflați cât mai multe date. Utilizați secțiunea corespunzătoare a acestui manual. Calculați datele, convertiți-le în calendarul gregorian. Pe baza informațiilor primite, răspundeți la următoarele întrebări:

Câți ani are cimitirul?

Câți ani are cea mai veche piatră funerară din cimitir? Dar cea mai nouă?

Cu ce an sau deceniu sunt datate cele mai multe morminte în cimitir? Ce înseamnă asta?

Prezentați-vă cercetarea la școală, muzeu, bibliotecă.

4. Proiect genealogic

Acest tip de activitate necesită mai mult angajament și mai multe resurse, dar poate fi și foarte interesant.

Pentru a-l finaliza, va trebui să aplicați mai multe informații teoretice din acest ghid și să faceți cercetări suplimentare de arhivă și etnologice. Acest proiect poate fi realizat și în grup. Pe baza rezultatelor unor astfel de cercetări – dacă, desigur, sunt de succes – veți putea compila un raport genealogic despre o anumită persoană sau familie ale cărei morminte pot fi găsite în cimitirul evreiesc.

Examinați pietrele funerare din cimitirul evreiesc. Dacă au imagini-ornamente, încercați să le identificați pe cele care reflectă statutul social, ocupația, genul celor îngropați. Consultați secțiunea relevantă a ghidului. Alegeți o piatră funerară care credeți că este cea mai interesantă. Notați tot ce știți deja despre ea. Găsiți și calculați data, convertiți-o după calendarul gregorian. Găsiți, citiți și traduceți numele și prenumele (dacă există). Adăugați toate acestea la ceea ce știți deja. Acesta este „profilul” persoanei pe care încercați să o urmăriți.

Ce urmează? Lucrări practice

Dacă este posibil, găsiți alte pietre funerare cu același nume de familie. Repetați aceiași pași, faceți „profiluri” pentru fiecare.

Se potrivesc datele? S-ar putea să fie membri ai aceleiași familii?

Cercetări de arhivă: dacă este posibil, verificați aceste nume în arhivele locale. Cine erau acești oameni? Ce informații pot fi colectate despre ei?

Cercetare etnologică: dacă datele sunt relativ recente, întrebați pe cei mai în vârstă (puteți începe cu proprii bunici) dacă își amintesc despre o familie de evrei cu acest nume.

Dacă numele de familie nu poate fi identificat, încercați să colectați cât mai multe informații.

Piatra funerară aparține unui bărbat sau unei femei?

Dacă era bărbat, era kohen sau levit?

Este posibil să înțelegeți cu ce se ocupa?

Când a decedat?

Chiar și cu puține informații, puteți obține anumite rezultate. Prezentați-vă proiectul la școală, muzeu, bibliotecă etc.

Astfel de proiecte independente demonstrează participanților, cât și publicului larg că istoria evreiască este mult mai aproape de ei decât ei ar crede și că studierea cimitirelor evreiești este o activitate interesantă, dificilă, dar care aduce și satisfacție.

Activitățile sugerate sunt simple, interactive și pot fi adaptate cu ușurință la situația dvs.: puteți urma exact algoritmul, îl puteți folosi ca sursă de inspirație pentru proiectul dvs. sau veniț i cu unul complet diferit. Acestea sunt doar exemple despre modul în care acest ghid poate fi folosit ca ajutor în primii pași pentru a învăța despre istoria și cultura locală.

Pe această hartă a orașului Kovel pot fi văzute trei cimitire evreiești. Privind-o, putem concluziona că cel mai vechi cimitir era situat chiar în centru și că populația evreiască a orașului creștea rapid. Până în prezent, toate cimitirele din Kovel au fost demolate și construite, iar hărțile vechi sunt singura sursă de informații despre ele.

Aici apar două niveluri de dificultate: unul mai ușor, נפ obișnuit, și altul complex, formula „matsevat kvurat” despre care am vorbit anterior. În acest ghid nu includem versiunea în ebraică (doar abrevierea קצמ), așa că va trebui să utilizați alfabetul ebraic. Fiecare se termină cu aceeași formulă: הבצנת

Studierea cimitirelor evreiești în sala de clasă - Ghid ESJF

Exerci ț iu practic

Exerci ț iu practic

Să încercăm!

Formula pentru primul an este: 1240 + 668 = 1908

Pentru al doilea: 1849 = 1240 + 609 = טרת În continuare, cum convertim data nașterii în ebraică? Să presupunem că v-ați născut în 1975. Calculăm după formula: 1975 – 1240 = 735. Dacă adăugăm cinci mii la acest număr, rezultă că, conform calendarului evreiesc, v-ați născut în 5735 de la crearea lumii. În ebraică, aceasta este scrisă după cum urmează: 400 + 300 + 30 + 5 = הלשת

Numele sunt, de asemenea, foarte interesante. Așadar, două nume: NISL PAPPENHEIM din Slovacia și AVRAHAM Ițhak din Grecia.

Cum să vă scrieți numele în ebraică? Iată câteva nume ale celor care au lucrat la acest ghid:

קאננאוו הנאיד, לשיפ הרדנאסכעלא, ןיקסיז רתסא

Exerci ț iu practic

Exerci ț iu practic

Link-uri utile

Baze de date despre cimitirele evreiești

Baza de date ESJF European Jewish Cemeteries Initiative despre cimitirele evreiești din Europa de Est, inclusiv hărți, referințe istorice, descrieri și fotografii

https://www.esjf-surveys.org/surveys/

Proiectul Internațional de Cercetare a Cimitirelor Evreiești inițiat de Asociația Internațională a Societăților Genealogice Evreiești

http://iajgscemetery.org/eastern-europe

Baza de date internațională a cimitirelor evreiești (JewishGen Online Worldwide Burial Registry, JOWBR)y

https://www.jewishgen.org/databases/Cemetery/tree/CemList.htm

Maceva. Baza de date a cimitirelor evreiești din Lituania

Genealogie

http://www.litvak-cemetery.info/

JewishGen. Cea mai mare bază de date de surse genealogice evreiești (înregistrări de arhivă, locuri, nume, referințe istorice)

https://www.jewishgen.org/Communities/Search.asp

Avotaynu. Catalog de texte despre genealogia evreiască

Geni.com. Arbore genealogic

https://www.avotaynu.com/allbooks.htm

https://www.geni.com/projects/Jewish-Genealogy-Portal-A-Guide-to-Jewish-Projects-and-Resources-on-Geni Ancestry. Arbore genealogic

Hărți

https://www.ancestry.com/cs/jewishgen-all

Mapster. O resursă de cercetare poloneză, cu mai mult de 150 de hărți istorice poloneze, austriece, germane și ruse (este posibil să cauți după numele așezării)

http://igrek.amzp.pl/mapindex.php

Mapire. Hărți istorice detaliate din Imperiul Austro-Ungar, cu legătură automată cu hărțile moderne prin satelit

https://mapire.eu

Etomesto. Câteva zeci de hărți istorice, în mare parte ale Ucrainei și Rusiei, au fost conectate automat la hărțile moderne prin satelit

http://www.etomesto.ru

Glosar

Simboluri pe pietrele funerare evreiești

Steaua lui David (Maghen David) este o hexagramă sau o stea cu șase colțuri. Unul dintre cele mai recente, dar cele mai recunoscute simboluri ale apartenenței la poporul evreu, cultura evreiască, al statului Israel. Conform legendei medievale, steaua cu șase colțuri era simbolul lui David, regele lui Iuda, și era înfățișată pe scuturile soldaților armatei sale. Astăzi este plasat pe steagul Israelului.

„Mâinile care binecuvântează” („Mâinile kohenului”) este un semn de apartenență la kohanimi, care erau mari preoți în Templul din Ierusalim. După distrugerea Templului din Ierusalim în secolul I e.n. kohanimii și-au pierdut o parte semnificativă din funcțiile lor, dar nu și dreptul la binecuvântarea preoțească în timpul slujbei din cele mai importante sărbători. Pentru binecuvântare, kohanimii își încrucișează mâinile într-un mod special, așa cum se arată în ilustrație.

Ulciorul leviților. Leviții sunt unul dintre triburile care provin din Israelul antic. Ei slujeau în Templu, în special, ajutându-i pe marii preoți kohanimi să se spele pe mâini. Prin urmare, ulciorul este un simbol al apartenenței la tribul leviților.

Menora – sfeșnic de aur cu șapte coarne, care se afla în Templul din Ierusalim. Acesta este unul dintre cele mai vechi simboluri evreiești, datând din epoca antichității clasice.

Texte pe pietrele funerare evreiești

נ פ sunt două litere ale alfabetului ebraic, „pei” și „nun”, care se găsesc de obicei chiar la începutul epitafului. Aceasta este o abreviere a cuvintelor „po nitman” („îngropat aici”).

Tips and Guidelines

amiliarised with the structure and move to its core visible element: and the inscriptions on them (epimation. This section will provide help you extract as much verbal

of text. Like any genre, it abides aph is unique and individual, but of structure and contain several ough identifying these elements, buried person’s name, gender and sufficient for research purposes. languages can be found, especially The focus of this section, howevversal Hebrew epitaphs. Therew alphabet is needed to use this table shows the correlation benumbers (gematria9). The latter

Vă rugăm să rețineți că există 5 litere (marcate cu cercuri) care pot fi scrise în două moduri, oricare dintre acestea le puteți întâlni când citiți epitaful. Forma din dreapta apare întotdeauna la sfârșitul

Besides the Orgeyev cemetery Goberman documented many cemeteries in Moldova and Ukraine, immortalising them.

lphabet, where each letter has its own radition instead of common numerals,

There are five of us – my parents, my elder brother, my baby sister and me. First, meet my mum and dad, Jane and Michael. My mum enjoys

765 + 1240 = 2005. ESJF Guide

esc corespunde celui de-al 1240-lea european).

Vă mulțumim că ați citit ghidul nostru! Sperăm că v-a plăcut și că ați obținut multe informații utile despre cimitirele evreiești, care vă vor fi de ajutor în cercetările viitoare.

Pentru orice întrebări nu ezitați să ne contactați direct prin e-mail.

Esther Zyskina este licențiată în Studii Orientale și în prezent, este în ultimul an de Master în Istoria Evreiască la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Domeniul ei principal de studii este Mișcarea Iluminismului Evreiesc (Haskalah) din Imperiul Rus în secolul al XIX-lea. În plus, ea a participat la expedițiile Centrului Sefer de epigrafie evreiască și are o vastă experiență în catalogarea și analiza cimitirelor evreiești din Europa de Est.

Email: asya.zyskin@mail.huji.ac.il

Alexandra Fishel și-a susținut teza de doctorat la Institutul de Manuscrise Orientale al Academiei Ruse de Științe, Sankt Petersburg. Obiectul principal al cercetării ei au fost cimitirele evreiești. Este expertă în epigrafie și necropole evreiești și a condus numeroase școli de teren, excursii și expediții.

În prezent, ea supraveghează proiectele educaționale ale ESJF.

Email: alexandra.fishel@esjf-cemeteries.org

Imaginile folosite în acest ghid sunt în mare parte colectate din cercetările despre cimitirele evreiești ca parte a proiectelor ESJF, dar unele sunt preluate din surse publice, cum ar fi Wikipedia, precum și: la paginile 14-15 – Sinagoga Slonim (Belarus): Unomano și Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA, prin amabilitatea lui Jerzy Ficowski;

la pagina 15 – ketubah (contract de căsătorie) din Slovacia: colecția ktubot a Bibliotecii Naționale a Israelului;

la paginile 30-39 – fotografii ale pietrelor funerare realizate în timpul expediției Centrului Sefer în Moldova: arhiva de teren www.sfira.ru;

la pagina 40 – o copie a reliefului de pe Arcul de Triumf al lui Titus, se află la Muzeul Poporului Evreiesc – Beit Atfutsot (Tel Aviv, Israel, www.bh.org.il);

la pagina 59 – fotografii realizate de David Goberman în anii 1960 și păstrate în Arhiva Iudaică din Sankt Petersburg (http://judaica. spb.ru).

Studierea cimitirelor evreiești în sala de clasă - Ghid ESJF

Conservarea patrimoniului se află la răscrucea multor domenii foarte diferite, de la tehnologie la pedagogie. Activitatea ESJF acoperă multe dintre ele. Prin aceste linii directoare, sperăm să sprijinim profesioniștii care lucrează în domeniul protecției cimitirelor evreiești, împărtășind în același timp expertiza necesară pentru a realiza conservarea lor pe termen lung.

Lucrările de protejare încep de la puțin, iar comunitățile locale vor putea spera ca cimitirele lor evreiești să aibă viitor. Este deosebit de important ca următoarea generație să învețe istoria acestor locuri.

Acest ghid, scris pentru profesori, este o sursă unică pentru a învăța despre cimitirele evreiești în sala de clasă. Cu secțiuni despre moștenirea evreiască, precum și ghiduri pentru interpretarea pietrelor funerare și ghidarea expedițiilor în cimitir, conține toate instrumentele necesare pentru a ajuta pe cei interesați să interacționeze în mod semnificativ cu moștenirea evreiască locală.