Diplomat Club-Iunie 2014

Nr. 8-12 2013 Nr. 1-5 2014

(256-260) Anul XX

(261-266) Anul XXI

ADRESA POŞTALĂ Str. Rabat 15, Sector 1 Mobil: 0722.500.355 Tel./Fax: 021.230.88.88

T

Individualitatea geopoliticii româneşti

răim într-o lume în perpetuă mişcare în care vechile ideologii au fost abandonate sau au îmbrăcat altă formă, mult mai umană şi sunt folosite pentru dezvoltarea unor noi strategii benefice progresului. Studiile şi analizele geopolitice au fost reaşezate pe alte forme şi tipare fiind adaptate – din mers – noilor cerinţe şi provocări impuse de evoluţiile momentului.

Dacă pe timpul războiului rece, opoziţia sistemelor ideologice ireductibile aparţinătoare blocurilor militare estic şi vestic - susţinută de arsenalele militare nucleare şi convenţionale, cât şi de efectivele militare imense, ocupând areale geografice de dimensiuni regionale, din emisfera nordică (de la Seattle la Sahalin) traversând Europa de la Stettin la Trieste -, a creat dezechilibre majore în stabilitatea şi evoluţia societăţii umane la scară planetară, determinând reacţii ireversibile în plan social şi politicomilitar, în prezent se caută noi soluţii de înlăturare a erorilor determinate de neînţelegerea unor fenomene so-

A

dr. Vasile SImILEANU

ciale, iată că în secolul XXI avem reacţii dure din parte Rusiei, asupra identităţii unui popor, care şi-a câştigat independenţa odată cu demantelarea URSS. În aceste momente dificile ale istoriei prezente, constatăm cu uimire că suntem într-un vid temporal în care se dă o lovitură dură societăţilor democratice fragile (libertăţi religioase, lingvistice, culturale, dezvoltarea proprietăţii particulare) din fostul spaţiu estic comunist, asupra cărora se manifestă constrângeri politico-militare, economice şi sociale (persecuţii culturale şi religioase, cultivarea cultului personalităţii, distrugerea valorilor morale şi spirituale de către o doctrină străină Ucrainei democratice, dictatorialism clădit pe jertfe umane), sintetizând: prosperităţii occidentale i se răspundea cu represiunea pluralismului.

România, în această tristă perioadă, are nevoie de parteneri strategici de importanţă cum sunt Polonia – membră a Trilateralei Weimar, NATO şi UE, având în vedere evoluţiile de pe frontiera de nord şi est.

trecut aproape un sfert de secol unei evoluţii generale normale, unei de la atât de mult dorita, atât de dezvoltări marcată cu deosebire de o necesara, încetare a Războiului Rece. largă extindere a democraţiei în lume.

Este, însă, adevărat că Războiul Rece a Ulterior, doar pentru o vreme însă, încetat? Enorma tensiune, continuând mişcarea lucrurilor chiar dădea senti– după un scurt interval de respiro, mentul că se direcţionează astfel, că foarte relativ, de altfel – Cel de al o cooperare amplă va înlocui conDoilea război Mondial, dezvoltând fruntarea şi, totodată, că statele intrate atunci o încordare şi opoziţie militară, într-o schimbare de regim vor doniciodată escaladată până la angajarea bândi conduceri autentic democrate. totală, în luptă, a principalelor forţe În mare parte speranţele orientate considerate de către o întreagă lume, într-o direcţie a pacifismului, a reladar în primul rând de ele însele, de- ţiilor favorabile şi corecte, drepte, clarându-se ca atare, incompatibile între ţările fostelor grupări supranareciproc, ameninţare şi tensiune rece, ţionale adverse s-au împlinit sau, mai în ansamblu, terorizantă şi obsesivă exact nu s-au situat foarte departe de având, la intervale variabile, puncte îndreptăţire şi adevăr. Ce rămâne, însă, de fierbinţi de constatat, manifestare, spre surmereu proprinderea duse însă, acelora prin puteri care nu au de nivel sevăzut viicundar, motorul polideste chiar, dar de na- (Către o epistemologie a civilizaţiilor) tic al lumii prin pristură să înCAIUS TRAIAN DRAgomIR ma unui intreţină o interes partensă nesiguranţă la nivel planetar; acest Răz- ticular, al unui mare stat, al unor mari boi Rece a părut că dispare integral forţe economice aspirând la înglobaodată cu prăbuşirea Zidului Berlinu- rea unor alte spaţii geo-politice şi lui şi cu tot ceea ce îi era asociat aces- geo-economice în sfera lor de influtuia. Odată spulberat prin schimbarea enţă, este faptul că aşa cum pot exista politică hotărâtă de Mihail Gorbaciov, războaie cât se poate de violente şi de voie sau de nevoie controlul armat distrugătoare niciodată declarate, tot al Uniunii Sovietice şi Pactului de la astfel se pot naşte conflicte reci nereVarşovia, asupra zonei răsăritene a cunoscute ca atare, de către aceia care Europei, aceea care fusese atribuită la le deschid, sau care, cel puţin, încearcă Ialta principalului stat combatant ac- să le stârnească, ori caută să întreţină ţionând pentru înfrângerea Germaniei ideea posibilităţii apariţiei unor aseşi Axei, umanitatea părea să ia calea menea opoziţii şi confruntări efective.

globalizare şi democraţie

(Continuare în pag. 24)

Dar, cum lumea este în continuă mişcare, să sperăm că evoluţiile geopolitice şi concepţiile geostrategice care bat la poarta Europei Unite a secolului al XXI-lea vor găsi resurse pentru menţinerea democraţiilor abia instaurate şi a structurilor organizatorice în reaşezare, de tip vest-european. Din nefericire, astăzi România se găseşte în situaţia de neinvidiat de dinaintea celor două conflagraţii mondiale, dar având un as foarte puternic: statutul de membru euratlantic!

Legitim, ne întrebăm care este rolul şi locul României în etapa actuală de dezvoltare istorică. Nu trebuie să excludem că există câteva „partajări“ ale continentului European - care au efecte în plan geopolitic şi geostrategic -, dar nici una dintre ele nu poate fi exclusivă şi definitivă.

Evoluţiile din Ucraina vecină ne îngrijorează dar ne şi mobilizează în finalizarea proiectelor majore: scutul antirachetă, participarea la proiectele NATO şi UE, coagularea societăţii româneşti, elaborarea de strategii de securitate comune cu partenerii euro-atlantici şi din Zona de Cooperare Lărgită a Mării Negre. În speranţa că Rusia va găsi calea de a evita declanşarea unui nou război rece, România trebuie să îşi vadă propriile interese strategice şi geopolitice, fiind dispusă pe falia care desparte două ideologii şi două sisteme militare!

diplomatclub@clicknet.ro karen.baboian@gmail.com ADMINISTRAŢIA Str. Rabat nr. 15, etaj 1 Bucureşti, sector 1

Le message du nouveaux Ambassadeur de France en Roumanie, S.E. François SAINT-PAUL

Chers amis roumains, Chers compatriotes, ’est un grand honneur pour moi que de représenter mon pays, la France, en Roumanie.

Le hasard de la géographie nous a éloignés un peu. Mais l’histoire, à mesure qu’elle a avancé, nous a rapprochés.

Parce que nous sommes en Europe. Parce que nous partageons les mêmes valeurs et les mêmes défis.

Un seul et même avenir, dans l’Union européenne. A nous de le bâtir ensem-

C

(Continuare în pag. 2)

Best Ambassador for 2013

A

Iraqi Ambassador receving the title from Mr. Anton Caragea (right) and sen. Florin Constantinescu, vice-president of the Romanian Senat (left)

ccording to the decision of the Academic and parlamentary commitee from the

Institute of International Relations and Economic Co(Continuare în pag. 2)

Am continuat ceea ce au fåcut predecesorii mei:

P

Strângerea rela¡iilor de prietenie dintre ¡årile noastre Convorbire cu Excelenţa Sa Ömür Şolendil Ambasador al Republicii Turcia

e 23 mai 2011, preşedintele României Traian Băsescu l-a primit pe domnul Ömür Şolendil, care i-a înmânat acestuia scrisorile de acreditare în funcţia de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Turcia în Romania.

La sosirea în ţara noastră domnia sa şi-a declarat mândria şi marea onoare pe o are de a-şi reprezenta ţara în înalta funcţie în care a fost îndrituit de preşedintele ţării sale.

Acum în 2014 sentimentele Ambasadorului au rămas neschimbate ele devenind încă mai puternice, rezultat al căldurii şi prieteniei cu care a fost primit în ţara noastră.

Diplomat de carieră, a urcat pas cu pas treptele ce l-au dus spre obţinerea în 2006 a titlului de Ambasador. Îşi începe cariera în Ministerul Afacerilor Externe în 1977, ca Ataşat şi Secretar II în Departamentul pentru Infomaţii şi Promovare în exterior. Între anii 1978 şi 1979 îşi satisface serviciul militar, revenind în Minister, la Departamentul pentru Afaceri Culturale Bilaterale, ca Secretar II, până în iunie 1980 când se trans-

feră la Departamentul pentru Afaceri Politice Multilaterale. După numai patru luni este numit Vice Consul la Consulatul General al Turciei din Alep – Siria, unde îşi serveşte ţara până în septembrie 1982. În aceaşi lună pleacă la Zürich, întâi pe post de Vice-Consul şi în scurt timp, de Consul. Se întoarce în ţara sa la finele lui ’83 ca şef de Secţie Adjunct al Directoratului General pentru Afaceri Politice (Orientul Mijlociu şi Africa).

Obţine în 1984 funcţia de Secretar I în cadrul Ambasadei Turciei din Muscat, până în 1986, când este numit Şef de secţie al Departamentului pentru Cipru. Pasul următor, în 1987, este promovat Consiler la Ambasada Turciei din Oslo. În 1992 se reântoarce în patrie ca Sef de departament, Consilier special in minister. Din 1993 până în septembrie 1997 lucrează ca Prim Consiler Adjunct al Reprezentanţei Permanente a Turciei la Naţiunile Unite – Viena. La încheierea misiunii este numit Şef al departamentului pentru Ajutor umanitar şi Refugiaţi, de unde în 1998 preia

Ömür Şolendil

Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Turcia

conducerea Consulatelor de la Batumi, până în 2000 şi apoi al celui de la Deventer (Olanda), până în 2002, când, spre sfârşitul anului revine acasă unde primeşte funcţia de Director al Departamentului EuKaren BABoIAN Armand oPREA

(Continuare în pag. 2)

Pagina 2

Diplomat Club

DIRECTOR FONDATOR: EDITOR COORDONATOR: DIC BABOIAN Maria BABOIAN DIRECTOR: Karen BABoIAN REDACTOR ŞEF: Armand oPREA Istorie: Acad. Dan BERINDEI Justiţie: Av. Paula IACOB Relaţii internaţionale: Prof. univ. dr. Nicolae Mareş Idei contemporane: Prof. univ. dr. Sergiu TĂMAŞ Artă: Gheorghe ANGHEL Business: Ştefan VARFALVI Femina: Erem Melike ROMAN Drept internaţional: Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU

medicină: Dr. Radu CIUDIN Ecologie: Prof. univ. dr. Mircea DUÞU Editor cultură: Lidia BRÂNCEANU Tehnoredactare: Mihai HĂŢULESCU ULTREX IMPEX SRL

Cont LEI BCR sector 1: Ro23RNCB5010000020550001 Cont USD BCR sector 1: Ro23RNCB5010000020550002 ISSN 1220—904X

Adresa poştală: Str. Rabat nr. 15, of. 63, Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: (+4021) 230.88.88 / 315.07.64 Înregistrată la OSIM cu nr. ISSN 1220-904X

Semnatarii articolelor sunt direct răspunzători de corectitudinea şi exactitatea celor redactate în materialele publicate.

Redacţia a utilizat materiale şi informaţii de la Preşedinţie, guvern, ministere şi instituţii centrale. materialele publicate în revistă nu pot fi reproduse fără acordul scris al Redacţiei.

Best Ambassador…

(Continuare din pag. 1)

operation, the Ambassador of the Republic of Iraq, H. E. Omer Berzinji was elected to received the title of Best Ambassador for 2013.

The Commitee decision was taken after the study of the work of the iraqi diplomat, who, managed, in

Florin Constantinescu – vice president of the Roumanian Parliament and prof. dr. Anton Caragea (Director of the Institute of International Relations and Economic Cooperation) assigning to the Ambassador the title of Best Ambassador 2013.

The special ceremony took place

The Ambassador and his colleagues from the Diplomatic Corp in the main hall of Parliament Palace

short time, after his arrival in Romania to boost the bilateral relations between our countries, increasing the Romanian interest for his country. Due to His Excellency, the number of the Iraqi political and economic delegation who visited Romania increased.

at the Palace of Parliament, in the White Hall, in the presence of His Excellency colegs from the Diplomatic Comunity, members of the parliament and members of the senat, friends of Iraq, members of the iraqi comunity in Romania and mass-media reprezentative.

(Continuare din pag. 1)

Je sais le dévouement, l’engagement de l’Ambassade de France et de tous les services qui y sont rattachés. Mon admiration s’adresse aussi aux Alliances françaises, au lycée français Anna de Noailles de Bucarest, et également à tous les autres acteurs de la relation franco-roumaine. Je pense en particulier aux entreprises françaises, et à tous nos compatriotes, qui vivent dans ce pays que je vais découvrir, et qui l’aiment.

Le mulţumesc tuturor pentru primire şi doresc să avem o cooperare bogată pe viitor.

Nouveaux Ambassadeur de France…

ble. L’économie, la culture, les valeurs qui fondent nos sociétés, nos Etats, sont le socle indispensable. Ajoutons, patiemment, rigoureusement, mais aussi avec enthousiasme, nos projets concrets.

Après l’entrée de la Roumanie dans l’OTAN et au lendemain de son adhésion pleine et entière à l’Union européenne, le partenariat stratégique signé entre nos deux pays en 2008 et réactualisé après 2012 nous offre un cadre et des jalons.

Revista „Diplomat Club“ poate fi citită şi în variantă on-line pe web-site-ul www.issuu.com/european-news

Convorbire cu Excelenţa Sa Ömür Şolendil

(Continuare din pag. 1)

ropa de Est. Între 2004 şi 2006 ocupă funcţiile de Director adjunct şi apoi director general al Directoratului General pentru Europa de Est. 2006 este un an fast. Este anul în care visele diplomatului de carieră se împlinesc - obţine titlului de Ambasador, dar şi un post la Ulan Bator (2006 – 2008) şi apoi la Tripoli până în 2009, când se întoarce în Turcia. I se oferă conducerea Directoratului General pentru Afaceri Politice Bilarterale. De aici, în mai 2011 preia misiunea de la Bucureşti.

A venit în România cu inima deschisă, onorat că îşi poate reprezenta şi servi ţara în prietenoasa şi frumoasa ţară prietenă. La trecerea mai bine de trei ani de mandat, Excelenţa sa nu şi-a schimbat sentimentele, din contră acestea au devenit mai puternice, mai clare, aidoma relaţiilor dintre ţările noastre, care s-au amplificat şi diversificat în toate domeniile.

Un rol important ne-a spus Excelenţa Sa Ömür Şölendil, l-a avut întâlnirea la vârf dintre preşedintele Turciei, Abdullah Gül şi preşedintele României Traian Băsescu, din decembrie 2011, ocazie cu care a fost semnat Acordul de Parteneriat Strategic.

A urmat, mai târziu, în martie 2013, semnarea de către cei doi miniştri ai Afacerilor Externe, Ahmet Davutoğlu respectiv Titus Corlăţean, a Planului de Acţiune care a stabilit priorităţile şi modalităţile Parteneriatului Strategic.

Planul de Acţiune ne-a pus la dipoziţie mecanismul de implementare concretă a proiectelor pentru o intensificare viitoare a Parteneriatului.

O altă vizită oficială a fost cea a Primului-ministru român, Victor Ponta, la Ankara, pe 19 septembrie 2013, vizită considerată de ambele părţi fructuoasă, care a pregătit semnarea la 29 octombrie, cu ocazia participării la Istanbul la invitaţia omologului său turc Erdogan la ceremonia de deschidere a altor şase documente importante în relaţia România –Turcia. Documentele se referă la domeniile culturii, energiei economiei, agriculturii şi unul despre modalitatea acordării vizelor. Schimbul de vizite dintre cele două ţări a continuat cu vizita, la Bucureşti, în luna iunie a Speaker of the Turkish grand National Assembly H.E. Mr. Çiçek.

Am pregătit deasemenea vizita în Turcia, a preşedintelui Camerei Deputaţilor, Zgonea, dar mai sunt multe alte vizite la nivel ministerial, ce au avut sau vor mai avea loc.

Cu puţin înainte de sosirea în ţara dumneavoastră mi-am făcut o listă de priorităţi, ne-a declarat diplomatul turc. Cel mai impotant punct se referea la modalitatea de a-mi folosi toate abilităţile de care dispun pentru a continua ceea ce au făcut predecesorii mei, de a

strânge relaţiile de caldă prietenie dinte ţările noastre, relaţii care au rădăcini adânci în toate sectoarele.

Bine înţeles, atmosfera pozitivă şi voinţa politică existentă între autorităţile din cele două ţări şi calda ospitalitate cu care am fost copleşit de la sosierea în această frumoasă ţară au fost pilonii dezvoltării în continuare a relaţiei noastre.

Mai mult decât atât deschiderea la Bucureşti şi Constanţa a Centrelor Culturale Turce Yunus Emre în noiembrie 2011 a repezentat o

Ambasadorul Tuciei alături de preşedintele Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea şi ministrul Afacerilor Externe Titus Corlăţean

sursă de satisfacţie şi mândrie profesională. Împreună cu Centrul Cultural Român din Istanbul, Centrele vor contribui la o mai bună cunoaştere şi înţelegere a culturilor celor două şi aducând mai aproape cele două popoare.

Vorbeam înainte de «voinţa politică». Ea este prezentă la cel mai înalt nivel. Ea poate face ca nivelul schimburilor bilaterale să poată depăşi cifra de 10 miliarde dolari,în anul viitor. În anul 2011 acest volum s-a aflat în jurul a 7 miliarde dolari, a scăzut la 6 miliarde în 2012, iar pe primele 8 luni ale lui 2013 a atins aproape 4,1 miliarde dolari. Se observă că a existat un impact negativ al relaţiilor economice datorat crizei economice globale. Dar în ciuda acesteia relaţiile economice dintre ţările noastre s-au situat pe un palier stabil, menţinând-se la un nivel, care însă nu este cel dorit.

La amplificarea relaţiilor economice au un rol activ şi societăţile cu capital majoritar turcesc. Investiţiile turceşti în România, incluzând aici şi pe cele indirecte, prin o a treia ţară, depăşesc 5 miliare de dolari. Conform datelor noastre, în România sunt prezente aproape 12.000 de companii turceşti, dar numai 7.000 funcţionează. Majoritatea sunt înregistrate în Bucureşti şi Ilfov, urmate de Constanţa, Dâmboviţa, Braşov etc. Investiţile de până acum au fost făcute în diverse domenii, cu precădere însă în sectoarele industriale şi în servicii. O investiţie importantă în industrie este cea de la Bârlad unde a fost preluată întreprinderea de rulmenţi. Credit Europe Bank şi Garanti Bank sunt

numai două exemple din domeniul bancar şi care se află în eşalonul superior al băncilor din România. În domeniul media, ne mândrim cu Kanal D, şi exemplele pot continua.

Am avut multe întâlniri şi discuţii cu reprezentanţii Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România, şi pot spune că, în general în România mediul de afaceri este propice dezvoltării acestuia, cu amendamentul că o politică stabilă a taxelor ar încuraja şi mai mult oamenii de afaceri turci să investeascâ, în viitor, în ţara dumneavoastră.

Fără îndoială, un element foarte important în relaţiile dintre naţiuni şi state este, în zilele nostre, capacitatea de transport tot mai mare ceea ce face ca şi cele mai îndepărtate zone să devină apropiate.

Turcia şi România sunt două ţări cu un potenţial imortant în ceea ce priveşte patrimoniul, istoria, cultura şi nu în ultimul rând frumuseţea naturii. O consecinţă a creşterii numărului de turişti şi a oamenilor de afaceri care folosesc compania Turkish Airlines a dus la efectuarea a şase zboruri zilnic pe ruta Istanbul – Bucureşti şi a început cu trei zboruri pe săptămână pe noua rută Istanbul - Constanţa.

Turcia a devenit în ultimii ani o importantă destinaţie de vacanţă pentru turiştii din toate colţurile lumii. Aflată la mai puţin de două ore de zbor de Bucureşti, Turcia atrage, anual, ca un magnet, peste 400 de mii de turişti români, număr aflat într-o continuă creştere datorită condiţiilor oferite de hotelieri în zona litorală. Şi numărul de turişti turci care viziteză România a crescut. În consecinţă Ambasada, împreună cu Turkish Airlines şi Asociaţia Oamenilor de Afaceri turci din România caută să consolideze în continuare relaţiile noastre în sectorul turismului. În ţara dumneavoastră există o abordare pozitivă a autorităţilor faţă de comunităţiile conlocuitoare, aceste comunităţi etnice, trăind într-o atmosferă de pace şi stabilitate. Printre aceste comunităţi există o comunitate turcă şi una tătară. Ele se constituie ca o punte ce leagă spiritual şi cultural cele două ţări. Suntem hotărâţi să continuăm, în colaborare cu autorităţile române, să încurajăm minorităţile să continue şi pe mai departe să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea excelentelor relaţii dintre ţările noastre…

Un punct important pe agenda de lucru a politicienilor turci este dorinţa de a deveni membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. De mai mult timp negociem cu Uniunea acest aspect. Acum s-a deschis pentru negociere capitolul 22, lucru care ne-a încurajat.

Noi considerăm că că intrare Turciei în rândul ţărilor Uniunii Europene este în interesul ambelor părţi. De aceea apreciem foarte mult sprijinul oferit de ţara dumneavoastră în acest sens.

Pagina 3

D

65 de ani de existenţă a NATo şi 10 ani de la aderarea României la Alianţă

eşi acum se vorbeşte numai despre cei 10 ani care au trecut de la aderare, trebuie să ne reamintim că România a fost prima ţară Est Europeană care a semnat încă din 1994 Parteneriatul pentru Pace, program de preaderare, care a pregătit ţara noastră pentru aderare.

Au urmat două date importante pentru relaţi cu Alianţa : 29 martie 2004, când România depunera instrumentele de ratificare a aderării la Tratatul Atlanticului de Nord şi 2 aprilie, ziua în care drapelul României era ridicat alături de steagurile celorlalte naţiuni ce fac parte din această organizaţie, aşa cum spun analişti politici, „cea mai puternică alianţă din lume“. Timp de 20 de ani am respectat şi ne-am aliniat la înaltele standarde ale NATO. Relaţia cu Alianţa a devenit realitate, în toamna trecută, prin instalarea scutului antirachetă de la Deveselu – o garanţie că Alianţa va fi alături de noi în caz de pericol.

Referind-se la scutul anti rachetă Însărcinatul cu Afaceri al Ambasadei Americane Duane Butcher declara că S.U.A. şi alte 26 de ţări, vă sunt alături. Statele Unite ale Americii îşi onorează obligaţia impusă de Articolul 5 al Tratatului NATO de a apăra suveranitatea şi integritatea teritorială a aliaţilor noştri. Este un angajament susţinut de atuuri şi acţiuni reale.

Este, de asemenea, un angajament bazat pe valorile comune ale libertăţii, democraţiei şi statului de drept“, a dat asigurări oficialul american.

Pentru sărbătorirea celor 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică (NATO) şi a 65 de ani de existenţă a acesteia,Românii au sărbăorit la 1 aprilie, revenirea ţării lor,acolo unde îi era locul,adică, în marea familie a statelor occidentale, a democraţiilor euroatlantice, loc de unde fusese ruptă după cel de-Al Doilea Război Mondial.

La Palatul Cotroceni a fost organizată o ceremonie dedicată acestor evenimente, ocazie cu care a fost citit mesajul transmis de secretatul general al NATO Andres Fogh Rasmussen, din care am extras următrul pasaj: „Aderarea la NATo şi UE reprezintă expresia clară a aspiraţiei românilor de a trăi în libertate, pace şi prosperitate. În cei 10 ani, România a continuat să promoveze aceste idealuri,pentru regiunea sa de aparetenenţă,animată de o viziune a unei Europe a unităţii, libertăţii şi păcii“.

Senatul şi Camera Deputaţilor au marcat la 1 aprilie, printr-o Şedinţă solemnă comună, cei 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică (NATO) şi cei 65 de ani de existenţă a acesteia. Nu au fost uitaţi nici militarii români căzuţi la datorie în zonele de conflict,sub drapelul Alanţei.

Prezent la Şedinţa solemnă, preşedintele României, Traian Bă-

sescu spunea: „sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în acest moment cu semnificaţii deosebite, atât pentru ţara noastră, cât şi pentru NATO“.

Amintind de decizia de aderare a României la NATO, preşedintele ţării a adăugat: „Suntem aici împreună reprezentanţi ai Parlamentului, ai Preşedinţiei şi ai Guvernului, pentru a spune poporului

făcut posibilă o angrenare fără precedent a structurilor militare şi de securitate ale României în angrenajul NATO. Suntem aici şi pentru a omagia adevăraţii eroi ai României, militarii români, căzuţi sub drapel, în timpul misiunilor executate de Armata României în Bosnia-Herţegovina, Kosovo, Afganistan sau, în parteneriat cu SUA, în Irak. Ei şi-au servit ţara cu

păt, până când misiunea va fi îndeplinită. Aşa am făcut şi în Bosnia, şi în Kosovo, şi în Irak şi şi aşa vom face şi în Afganistan. De altfel, extinderea NATO către Est, ca şi a Uniunii Europene, a demonstrat valoarea unei teze precum cea care spune că Europa de Vest nu se poate simţi în siguranţă dacă nu este garantată şi securitatea Europei Centrale şi a Europei

român, dar şi lumii, că aderarea la NATO, ca şi ulterioara aderare la UE, au reprezentat decizii istorice ale statului român, expresii ale voinţei liber exprimate a cetăţenilor români. Am obţinut, astfel, cei mai buni aliaţi şi cele mai bune condiţii de dezvoltare a ţării. Aderarea noastră la Alianţa Nord-Atlantică are o valoare istorică. Pentru prima dată, în istoria sa modernă, România este aliată cu toate puterile occidentale, în acelaşi timp.

Ulterioara dezvoltare în cadrul NATO a relaţiei speciale cu SUA, obiectiv major al programului meu de politică externă, a îmbunătăţit şi mai mult situaţia internaţională a României, putând spune, fără reţinere, că în acest moment România se bucură de cele mai bune garanţii de securitate din istoria modernă a statului român, prin umplerea de conţinut în relaţia bilaterală România - SUA a calităţii noastre de membru NATO. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a făcut posibil scutul antirachetă de la Deveselu. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a făcut posibilă amplasarea de baze militare americane pe teritoriul României. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a făcut posibilă organizarea summitului NATO la Bucureşti. Relaţia cu Statele Unite ale Americii a

onoare, devotament şi curaj. Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele pentru a scoate în evidenţă sacrificiul acestor oameni sau pentru a omagia familiile lor. Nu cred că există o mai clară demonstraţie de loialitate decât propriul sacrificiu. Le mulţumim şi cetăţenilor români care, într-o manieră admirabilă, au sprijinit reformele necesare aderării. Fără ei, acest obiectiv atât de important pentru România nu ar fi fost atins. Trebuie să le spunem cetăţenilor români că aderarea la NATO, ca ţară, ne-a adus şi multiple beneficii economice. Începând din anul 2002, anul invitării în NATO, am asistat la accelerarea dezvoltării economie a ţării, inclusiv la creşterea semnificativă a numărului de investiţii străine directe. Plasarea României sub umbrela protectoare a Alianţei Nord-Atlantice a favorizat intensificarea dezvoltării României.

Nu în ultimul rând, suntem aici împreună pentru a spune aliaţilor noştri că pot conta pe noi. România şi-a demonstrat nu numai loialitatea, dar şi capacitatea de luptă. În calitate de preşedinte, şi de comandant al forţelor armate, am spus întotdeauna că în orice misiune am fost, suntem şi rămânem alături de aliaţii noştri până la ca-

de Est. Aderarea la NATO şi la UE reprezintă cele mai mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare. De aici

decurg şi obligaţiile noastre pentru viitor. Dacă împreună, clasa politică, am acţiona coordonat pentru aderarea la cele două organizaţii tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor împliniri. România trebuie să-şi continue drumul pe calea europeană. Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de aderare la NATO a fost una înţeleaptă, iar dacă la zece ani de la aderare nu toţi românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră şi nu a soluţiei pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele democratice şi economice pe care ni leam asumat încă din faza de preaderare. Este şi o chestiune de onoare, dar este mai înainte de orice şansa noastră de modernizare“.

Vorbind despre viitorul colaborării cu Organizaţia Nord –Atlantică preşedintele a făcut următoarea remarcă: „trebuie să colaborăm îndeaproape pentru o mai strânsă relaţie transatlantică şi pentru un NATO mai puternic şi mult mai angajat în regiunea Mării Negre“. „Vă cer ca, împreună, să facem toţi paşii necesari pentru ca România să devină mai puternică, iar Alianţa NordAtlantică mai eficientă în asigurarea apărării colective a statelor membre şi în proiectarea securităţii dincolo de zona euroatlantică. Dacă vom fi responsabili, competenţi şi consecvenţi, vom reuşi să-i asigurăm României ani de pace şi prosperitate; aceasta, spre beneficiul cetăţenilor noştri şi în sprijinul aliaţilor“, a mai spus preşedintele.

La şedinţă au fost prezenţi: preşedinte Camerei Deputaţilor, preşedintele Senatului României, preşedinţii Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, reprezentantul Casei Regale, primul-ministru, parlamentari, miniştri.

10 ani de contribuţii remarcabile la NATo

Duane Butcher, Însărcinat cu afaceri a.i al Ambasadei SUA, i-a felicitat pe români pentru eforturile depuse în folosul alianţei: „Sunt onorat să transmit poporului român felicitările şi recunoştinţa SUA pentru 10 ani de contribuţii cu adevărat remarcabile la alianţa NATO“. Domnia sa a adăugat că aderarea Românei la structurile NATO nu a făcut decât să consolideze Alianţa „Suntem norocoşi să vă avem drept membri ai Alianţei“, a declarat domnul Butcher.

Referindu-se la investiţia de la Deveselu diplomatul american a declarat: „România, împreună cu SUA, asigură o capacitate de apărare antirachetă vitală pentru NATO. El i-a asigurtat pe români că acest proiect de apărare antirachetă beneficiază de finanţare şi, conform calendarului, va deveni operaţional în 2015.

Diplomatul american a transmis, din partea domniei sale şi din partea ţării sale, „condoleanţe familiilor îndoliate ai căror membri au făcut parte din truple NATO şi care şi-au pierdut viaţa pentru ca alţi oameni să aibă un viitor mai bun.

Pagina 4

Finlanda

F

96 de ani de Independență Ulla Väistä

inlanda îşi sărbătoreşte cea dea nouăzeci şi şasea aniversare ca stat independent. La fel ca în fiecare an, această zi este un prilej de mare bucurie şi satisfacţie pentru noi, finlandezii. Naţiunea noastră a fost supusă la multe încercări. Astăzi, după numeroase răsturnări de situaţie şi schimbări, inclusiv războaie şi alte evenimente dramatice - legate întotdeauna de modificări majore pe plan european, Finlanda este o republică democratică, stabilă şi modernă, care îşi ocupă locul cuvenit dar care totodată doreşte să îşi aducă contribuţia la dezvoltarea Europei şi a lumii.

Suntem un membru activ al Uniunii Europene şi un partener de nădejde, orientat către identificarea de soluţii în cooperarea globală. O ţară mică precum a noastră este dependentă de schimbările la nivel global iar ţelul nostru este să contribuim la menţinerea păcii mondiale, a stabilităţii şi prosperităţii, fiind un partener activ şi corect, care ştie să îşi pună în valoare punctele forte şi oferă, în acelaşi timp, respectul cuvenit celorlalţi. Ca Ambasador al Finlandei în această ţară, îmi face plăcere să menţionez câteva momente esenţiale ale acestui an din prisma relaţiilor dintre Finlanda şi România. Cea mai importantă întâlnire politică la nivel înalt a fost vizita Primului Ministru român, domnul Victor Ponta, la Helsinki, în luna septembrie. În timpul întrevederii domniei sale cu Primul Ministru finlandez, domnul Jyrki Katainen, au fost abordate direct şi detaliat teme de interes comun legate de

Ambasadorul Finlandei

politica europeană precum şi chestiuni bilaterale semnificative. Premierul Ponta a fost însoţit de o delegaţie compusă din Ministrul Delegat pentru învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, domnul Mihnea Costoiu şi domnul Dan Şova, Ministru Delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine. Ambii au avut întrevederi foarte utile la Helsinki şi au demarat planuri concrete de cooperare bilaterală în sectoarele de activitate respective. Cu doar câteva zile în urmă am primit la Bucureşti vizita Ministrului de Interne finlandez, doamna Paivi Rasanen, care sa întâlnit cu omologul său român.

Discuţiile dintre cei doi s-au concentrat în jurul chestiunii securizării frontierelor, Schengen şi CVM, şi au fost extrem de folositoare ambelor părţi. În domeniul cultural, Finlanda, alături de celelalte patru ţări nordice, a fost invitată de onoare în cadrul ediţiei cu numărul şaisprezece a Târ-

gului Internaţional de Carte Gaudeamus. Am avut plăcerea să-i aducem la Bucureşti pe doi tineri scriitori finlandezi, reprezentanţi de seamă ai genului nordic noir, care şi-au lansat cele mai noi romane traduse în limba română. Sunt convinsă că Salla Simukka şi Antti Tuomainen vor atrage un număr şi mai mare de cititori români către literatura finlandeză şi vor încuraja traducerea în limba română şi a altor scriitori finlandezi.

Am petrecut deja doi ani în România reprezentând Guvernul finlandez. Pot spune că a fost o perioadă foarte interesantă şi plină de evenimente. Vă mărturisesc că am fost primită întotdeauna cu prietenie şi căldură de autorităţile române şi de români, oricare parte a ţării aş fi vizitat. În timpul întrevederilor la care am participat am simţit mereu că punctul meu de vedere a fost ascultat şi respectat. La rândul meu, am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a transmite Guvernului finlandez o imagine cât mai corectă şi mai realistă despre România. Cu siguranţă această ţară înseamnă mult mai mult decât se transmite prin ştirile, uneori negative, prezentate de mass media. Un diplomat trebuie să privească dincolo de aceste titluri şi să prezinte o imagine mult mai profundă şi complexă. Asta am făcut până acum şi voi continua să fac pe toată perioada misiunii mele în România.

Aş dori să închei prin a ura ţării mele „La Mulţi Ani“ şi să închin un pahar în cinstea prieteniei şi cooperării dintre Finlanda şi România.

zilele Naţionale ale Austriei şi Republicii Cehe sărbătorite împreună, în Banat

O

aspeți din spectrul diplomației, politicii, economiei şi culturii, împreună cu prietenii Austriei au participat la Bucureşti, în număr mare, la recepția oferită de Excelenţa Sa Ambasadorul Austriei, Dr. Michael Schwarzinger împreună cu soția, Rosemaria Schwarzinger, de Ziua Națională a Austriei în saloanele Hotelului Radisson.

După Bucureşti, Excelenţele lor, Ambasadorul Austriei, Michael Schwarzinger şi Ambasadorul Republicii Cehe, Jiri Sitler, au poposit în Banat, la Oraviţa, unde au sărbătorit, alături de minoritatea cehă şi germanofonă - care,după cum se ştie, trăiesc în această arie geografică de secole - Zilele Naţionale ale ţărilor lor - 26 octombrie , respectiv 28 octombrie. La sărbătoare au participat şi consulii onorifici ai celor două ţări, la Timişoara, dr. Vasile Onofrei şi Ştefan Moţec.

Membri minorităţilor au participat activ la această sărbătoare, evoluând în ansamblurile folclorice ale celor două etnii.

Cehii din România, numiţi în limbajul popular din Banat „pemi“ (cuvânt care derivă din „boemi“ sau „boemieni“ - locuitori ai Boemiei), sunt majoritari în şase sate: Sf. Elena, Eibenthal, Ravensca, Bigăr, Sumiţa, trăind şi în alte sate din zonă .Ei au fost printre ultimele populaţii din Banat colonizate de Imperiul Habsburgic. Satele cu populaţie cehă din sudul Banatului, care sunt înconjurate de populaţia de origine română şi sârbă, constituie un fenomen cultural unic.

Datorită aşezării lor geografice izolate, limba şi obiceiurile cehe s-au conservat perfect, această comunitate reprezentând o valoare culturală şi istorică inestimabilă.

Excelenţa Sa Jirî Sitler, ambasadorul Republicii Cehe la Bucureşti a adăugat cu prilejul acestor festivităţi: „în Banat, românii, cehii şi austriecii sunt puternic legaţi de o istorie comună. Celebrarea împreună, în spirit european constituie pentru noi o formă naturală“.

În cuvântul său, Excelenţa Sa Michael Schwarzinger Ambasadorul Austriei sublinia: „Localităţile Oraviţa şi Anina din Banat, sunt presărate cu mărturiile unei îndelungate istorii multi-etnice. Deosebit de pregnant se oglindeşte acest trecut în clădirea teatrului din Oraviţa, cel mai vechi teatru din România, care reprezintă o copie fidelă a vechiului Burgtheater din Viena sau în existenţa celei mai vechi căi ferate din România, care şi azi poartă denumirea „Semmering-ul românesc“, după modelul ei austriac.“

Recepţie oferită de ziua Naţională a Austriei la Sibiu

Noul Ambasador al Nigeriei invită omenii de afaceri români să investească acum în ţara sa

D

upă înmânarea preşedintelui României a scri- grese repurtate de Nigeia în domeniile economic, edusorilor de acreditare, Excelenţa Sale Okechukwu caţional şi financiar intern, invitând prietenii români să Fidelis Muoh, Ambasadorului Republicii Federale Ni- folosească oportunitatea „primului venit“ de a investi, geria, a făcut o vizită la Ministerul Afacerilor Externe, acum când piaţa este în plină dezvoltare. unde a fost primit de secretarul de stat pentru afaceri Exporturile româneşti în Nigeria în 2011 au fost de globale, Ambasadorul Mihail 79,2 mil. $ SUA şi au constat Dobre. din produse chimice, produse Cu ocazia prezentării scrisorilor din sticlă, ciment, rulmenţi, de acreditare, Ambasadorul produse metalurgice, frigiMuoh şi soţia domniei sale au dere/congelatoare, panouri de invitat membri ai corpului dicomandă pentru staţii elecplomatic, membri ai comunităţii trice, automobile Dacia Lonigeriene , prieteni ai Nigeriei, gan, nave de transport mărreprezentanţi ai mass – media , furi, cerinţele pe plan local la un cocteil – recepţie, pentru a fiind imense. ciocni un pahar de vin.

Oficialul nigerian a avut cuAmbasadorul era îmbrăcat întrvinte de laudă la adresa învăun frumos costum tradiţional, la ţământului românesc, ştiut fel ca şi soţia domnei sale. fiind îndelungata tradiţie a Luând cuvântul după intonarea pregătirii tinerilor africani în imnurilor celor două ţări , oasinstituţii de învăţământ supepetele nigerian a evocat buna rior românesc. cooperare dintre Nigeria şi Ro- Primirea de către secretarul de stat Mihail Dobre a Din aprilie 2012 un grup de Ambasadorului al Republicii Federale Nigeria în mânia, considerând că dialogul 50 tineri nigeriani (foşti miliRomânia, E.S. Dl Okechukwu Fidelis Muoh politic trebuie aprofundat. tanţi în zona Deltei Nigerului) Domnia sa a făcut referire şi la domeniul economic ale se află în România în cadrul unui program de instruire cărui rezultate nu sunt însă pe măsura potenţialului în domeniul industriei de petrol şi gaze, în scopul reinexistent , fiind necesară identificarea de noi oportunităţi serţiei lor în societatea civilă din Nigeria de colaborare economică. În final, Excelenţa Sa Okechukwu Fidelis Muoh a reiAmbasadorul nigrian a subliniat faptul că Nigeria este terat invitaţia adresată oamenilor de afaceri de a vizita una dintre cele mai mari ţari de pe continentul African, Nigeria şi a enumerat câteva societăţi româneşti care având o populaţie de 152.217.314 locuitori dintre care activează cu succes în ţara sa. mulţi bine instruiţi şi o suprafaţă de 923.768 kmp. Di- Îi urăm Excelenţei Sale împlinirea tuturor gândurilor plomatul nigerian a făcut o prezentare a recentelor pro- bune cu care a venit în ţara noastră.

A

mbasadorul Austriei şi soţia domniei sale împreună cu Consulul

onorific Andreas Huber şi soţia, Christina Huber, au fost gazdele recepţiei organizate cu ocazia Zilei Naţionale a Austriei, la Hotel Hilton din Sibiu, ce a avut loc în ultima zi a lunii octombrie trecut. A fost prezenţi, primarul oraşului, Klaus Iohannis, preşedintele Consiliului Judeţean Ioan Cindrea, prefectul de Sibiu Ovidiu Ioan Sitterli şi episcopul Reinhardt Guip.

La final de misiune :

E.S. doamna mARIANNA SUTADI, Ambasadorul Republicii Indonezia E.S. domnul RAB NAwAz KhAN, Ambasadorul Republicii Islamice Pakistan E.S. domnul ESTANISLAo DE gRANDES PASCUAL, Amb. Regatului Spaniei Le urăm mult succes în noile lor misiuni !

La început de misiune :

E.S. doamna ThENJIwE E. mTINTSo, Ambasadorul Africii de Sud E.S. domnul AyAz mUhAmmAD KhAN, Amb. Republicii Islamice Pakistan E.S. doamna JENNy PoLyXENI BLoomFIELD, Ambasadorul Australiei E.S. doamna JoANNE LEmAy, Ambasadorul Canadei E.S. doamna VICToRIA goNzALES-ARIzA, Ambasadorul Republicii Columbia E.S. doamna NIEVES ILEANA hERNANDEz PoRTALES, Amb. Republicii Cuba E.S. domnul FRANçoIS SAINT-PAUL, Ambasadorul Republicii Franceze E.S. domnul SAmUEL mBRAyEh QUARTEy, Ambasadorul Republicii Ghana E.S. domnul gERARD CoRR, Ambasadorul Irlandei E.S. domnul mUBARAK mohAmmED AL-SUhAIJAN, Amb. Statului Kuweit E.S. domnul ChRISTIAN BIEVER, Ambasadorul Marelui Ducat de Luxemburg E.S. domnul AUgUSTIN gUTIERREz CANET, Amb. Statelor Unite Mexicane E.S. domnul RoBERT FILLoN, Ambasadorul Principatului de Monaco E.S. domnul mILAN BEgoVIC, Ambasadorul Muntenegrului E.S. doamna PAULA mARgARET wILSoN, Ambasadorul Noii Zeelande E.S. domnul JAKoB KRIPP, Ambasadorul Ordinului Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta E.S. domnul JoAo BERNARDo DE oLIVEIRA wEINSTEIN, Amb. Portugaliei E.S. domnul BoToND zAKoNyI, Ambasadorul Ungariei Le urăm Bun Venit!

Pagina 5

on 17 may, Norway is celebrating the bicentenary of his Constitution

Tove Bruvik westberg

A year of miracles!

The year is 1814, in my country, far north. A country at that time with a population mostly engaged in farming.

A poor country seriously affected by a trade barrier imposed by the nations involved in wars against Napoleon’s France. And a country under foreign rule for around 400 years.

Like many small nations, Norway in 1814 was hostage to big power politics and wars. Norway was given away from Denmark to Sweden as part of the drawing of the new map of Europe.

For Norwegian standards: big drama.

An oppressed people suddenly raised to the occasion. During the year two kings were elected. One was sacked together with the nobility and all their privileges. And – most importantly – a Constitution was drafted and adopted.

It was a radical constitution in its day.

It is based on the principles of sovereignty of the people, separation of powers, and individual rights. It still stands. The Constitution itself was the beginning of a profound modernization of Norway.

Norway gained its full independence from Sweden only in 1905, but there has been peace among the Nordic countries ever since 1814.

200 years of our Constitution! One of the main objectives of the celebrations this year is to enhance knowledge about democratic development in Norway over these years.

Democracy must constantly be developed and adapted to the changes taking place in the society. Also, when critical

Ambassador of Norway

moments occur, they must be solved with dialogue and respect, based on the constitution.

“Nobody’s perfect, least of all me”, Steve Hackett once song. Neither Norway. 17th May is important. It is for us to celebrate, as you can see on the photos we show here. And to again and again examine how we live, how we govern and how to protect the principles of democracy, human rights and equality.

A Constitution is the basic foundation of a modern society. The realization of the principles and values depend upon the strength of the state institutions, the political will to respect them and to implement the principles. It also depends on trust among citizens and the state.

Trust has to be built and earned.

Our Constitution has been amended several times since 1814. When it was first adopted, Jews were denied access to the kingdom. This prohibition was

fortunately later removed.

The basic principles, however, have remained: All citizens shall have the right to a decent life, access to health, education, and safety. And all citizens shall have the obligation to pay taxes to fund the state and the common good. The resources of the country shall be managed in a way that also benefits those who come after us.

Of course, it took years to bring about a more equal society: My father, born in 1920, had 11 siblings. His father was a carpenter and small scale farmer. The family could afford shoes for the children only during the winter months.

And how should we be governed?

There shall be an equal balance and independence between the state institutions. The powers of the state shall be controlled, and those who govern shall be accountable. There shall be free and fair elections. There shall be freedom of expression. The citizens of the country make the laws and they shall live by the law. No-one is above the law.

This is how we define democracy.

Norway and Romania have good and close relations. Particularly within the framework of the EEA grants there is a broad cooperation between a number of Norwegian and Romanian institutions. The common objective: to reduce social and economic disparities in Europe, and to build an inclusive society. Yes, exactly that.

Let me conclude by wishing all fellow Norwegians a wonderful and sunny 17th May. And by proposing a toast to His majesty King Harald the V of Norway and to the President of Romania, H.E. Mr. Traian Basescu. And to all those people in our two countries that are doing their outmost to improve living conditions and secure democracy for all.

„Înţelegerea istorică“ dintre Serbia şi Kosovo, în faţa a noi încercări A legerile din Kosovo au împins relaţiile dintre Serbia şi Kosovo într-o perioadă tensionată, calificată drept serioasă de analişti europeni. Această situaţie se prefigura încă din perioada campaniei electorale când autorităţile de la Priştina au interzis oficialilor de la Belgrad să vină în zonele locuite de sârbi din Kosovo. Reacţiile după alegeri au fost dure din ambele părţi şi au fost cu dificultate calmate la Bruxelles unde cei doi lideri, sârb şi kosovar, au acceptat, cu greu, să reia discuţiile în urma evenimentelor neplăcute care au avut loc în timpul alegerilor.

Premierul sârb Ivica Dacic consideră decizia guvernului de la Priştina de a interzice prezenţa oficialilor sârbi în campania electorală din Kosovo, drept una din cauzele care alături de refuzul sârbilor din Kosovo de a accepta orice compromis cu Priştina au dus la manifestările ostile ale minorităţi sârbe din ziua alegerilor. La rândul ei, partea kosovară, a apreciat că vizitele de la Belgrad ar fi perturbat şi mai mult atmosfera electorală şi a influenţat rezultatul votului.

Situaţia creată, este de departe cea mai serioasă de după parafarea, în aprilie, sub egida UE, a acordului de principiu privind normalizarea relaţiilor dintre

Serbia şi Kosovo. În prezent, evenimentul de la Bruxelles, calificat drept „înţelegere istorică“, apare mai mult istoric pentru partea sârba şi într-un fel diplomatic, pentru kosovari. Sub „umbrela calificată“ a UE urmăreau să-şi atingă interesele,unul privind începerea negocierilor cu UE, celălalt, desăvârşirea recunoaşterii internaţionale. Şi ce este anormal în această situaţie? Nimic, pentru că este firesc să se întreprindă paşi în vederea dezamorsării situaţiilor explozive din spaţii încărcate de orgolii şi neîncredere. Dar situaţia prezentă arată că dificultatea unor astfel de situaţii este diferită de la zonă la zonă, iar în acest caz nimeni nu cedează principiile de bază ale existenţei ci îşi „îmbracă interesele“ în forme „diplomatice de conjuctură“. La Bruxelles, părţile au acceptat conţinutul înţelegerii cu elemente care nu afectau esenţa poziţiei lor, evitând înscrierea paragrafelor care ar fi îngreunat „mişcările“ viitoare. Nu este un secret faptul că înţelegerea de la Bruxelles a marcat un moment de referinţă în istoria recentă a Balcanilor . Două părţi care nu credeau în „există prin compromisuri“ s-au aşezat la masa discuţiilor şi-au încercat să găsească calea spre normalitate. Intoleranţa reciprocă a arătat că aceasta nu duce la nicio rezolvare,

Deschiderea Ambasadei muntenegrului în România

Pe 13 noiembrie 2013 noul Ambasador al Republicii Muntenegru, Excelenţa Sa Milan Bregovic a înmânat la Palatul Cotroceni preşedintelui României Traian Băsescu, scrisorile de acreditare.

Diplomatul muntenegrean a sosit în România cu misiunea, din partea preşedintelui ţării sale, de a deschide pentru prima oară, o Ambasadă a Mntenegrului în România ceea ce a şi reuşit, inaugurând la 4 martie sediul Ambasadei Muntenegrului la Bucureşti. Inauguraea Ambasadei vine ca o continuare firească a bunelor legături de prietenie dintre cele două state.

O altă sarcină, poate mai dificilă decât prima este creşterea schimburilor economice bilaterale care, în acest moment se află sub nivelul potenţialului existent în cele două ecomnomii . Îi urăm Excelenţei Sale Milan Bregovic realizarea tuturor sarcinilor pe care şi le-a propus în mandatul domniei sale, în România.

dimpotrivă, le îndepărtează de naţiunile europene, care, în situaţii asemănătoare au ales dialogul. Nu pot fi ignorate atrocităţile ultimelor războaie din spatiul ex-iugoslav, dar continuarea menţinerii ambiţiilor istorice în detrimentul încercării reconcilierii, nu mai este o cale de urmat. Prin înţelegerea din aprilie, Serbia şi Kosovo au făcut paşi care dau speranţe în soluţionarea conflictului dintre ele prin normalitatea la care aspiră tot continentul. Momentul actual se derulează într-un cadru puternic zdruncinat de criza financiară şi implicit de cea economică, din Europa, precum şi de încercările UE de a găsi soluţiile revenirii la o dezvoltare înscrisă în parametrii normali şi siguri. Aceiaşi căutare o regăsim şi în Balcani, unde ţările aspirante la integrarea europeană sunt usor descumpănite de indeciziile UE. Serbia este la un pas de insolvenţă şi tot aproape de decizii grele care să afecteze populaţia prin reducerea salariilor celor din sectorul bugetar şi a subvenţiilor către companiile de stat, aţintindu-şi privirea spre împrumuturi externe . „Suntem practic la marginea falimentului“ declara vicepremierul Aleksandar Vucic iar fără măsuri de reducere a deficitului bugetar şi a datoriei publice, situaţia ţării va fi dificilă. Deficitul bugetar al Serbiei, după estimările Fondului Monetar Internaţional, va fi în aceasta perioadă de 8,3 din PIB, iar fără reducerea deficitului cu până la 1,6 miliarde euro până în 2016, perspectivele sunt sumbre.

FMI-ul se mentine, încă, pe poziţia de refuz în privinţa negocierilor pentru un nou împrumut considerând că guvernul nu şi-a îndeplinit angajamentele anterioare. Iată că opţiunea istorică din aprilie, devine mult mai presantă acum, decât atunci, când „tezaurul spiritual“ Kosovo şi milioanele de euro destinaţi perioadei de preaderare, erau foarte importanţi pentru Serbia dar nu presanţi.

Nu a fost deloc încurajatoare declaraţia preşedintelui Serbiei de la tribuna Adu(Continuare în pagina 31)

Celebrating 20 years of Freedom

Thenjiwe E. mtintso

I

Ambassador of South Africa

wish, from the onset, to thank you for having graced us with your presence at this important occasion, which marks twenty years of South Africa’s freedom and democracy.

We dip our flags in memory of a world-renowned rural villager, turned prisoner and turned President, named Nelson Rolihlahla Mandela who twenty years ago, at age 75, voted for the very first time in his life. On that occasion he said „It seems impossible until it’s done“. Sadly we will, for the first time, spend this Freedom Day without Madiba. May his soul rest in eternal peace.

Let me take this opportunity to thank all of you gathered here for the contribution your countries, institutions, organisations and you as individuals made towards our freedom and democracy.

The past 20 years have seen huge progress towards building a truly free, united, non-racial, non-sexist, democratic South Africa. It is thanks to that freedom that today, South African women have equal rights which they did not enjoy before 1994 because of the deeply entrenched patriarchal system that coexisted with apartheid and created an intricate web of oppression against especially black women. It was former president Nelson Mandela, who, 20 years ago, during his inaugural State of the Nation Address, asserted that „freedom cannot be achieved unless women have been emancipated from all forms of oppression, [and] are empowered to intervene in all aspects of life as equals with any other member of society“.

Today South African women consti-

tute 44% of Members of Parliament making us the fifth out of 147 Parliaments and 42% of Cabinet Ministers making us the fourth in the World cabinets, thanks to the political will and leadership of the ruling Party, the ANC. Of course a lot still needs to be done to achieve complete women’s emancipation and gender equality.

Twenty years ago illiteracy in South Africa stood at 30% and of course the majority of the illiterate were black people, but today it stands at 13%.

The value of South Africa’s GDP is 300 billion dollars over 83% more

than it was in 1993.

The national access to clean and safe drinking water has risen to 95%, up from only 60% in 1994 The delivery of close to six million formal houses has resulted in a shift in the number of people living in formal housing from 64% in 1996 to 77,7% in

2011.

In the Continent South Africa has moved from being a threat to African countries to being one of the key players in all aspects including peace building and peace keeping. As President Mandela said „South Africa cannot escape its destiny“ and based on that destiny, our country’s foreign policy is rooted on the principles of a united, prosperous and peaceful Africa.

Of course we have to boast that we hosted the first ever World Football Cup Tournament in the African Continent in hundred years.

We all have to; surely, admit that it was the best as only Africa could display such vibrancy and hospitality.

Vuvuzela is here to stay.

South Africa has moved from being a pariah of the World and has taken its rightful place in World politics. It is currently represented in 126 Capitals. We also have formed partnerships like IBSA, BRICS and together with Australia, we have won the bid to host the Square Kilometer Array Radio Telescope at a cost of over two billion Euros. We are active participants in the global governance system, notably the United Nations, informed by our belief that these insti-

tutions must be representative of the diversity of humanity and be governed in a transparent and open manner to the benefit of all nations, big or small.

Although Romanian-South African relations were officially established only 21 years ago we would like to express our sincere gratitude to Romanians who supported South Africa throughout the anti-apartheid struggle. These relations continue to grow especially at the political level.

Several visits took place as recently (Continuare în pagina 6)

Azerbaijanul propune exportul modelului său de dialog intercultural

A

zerbaijanul a găzduit la Baku, sub înaltul patronaj al preşedintelui Ilham Aliyev, la finele anului trecut, Forumul Internaţional Umanitar. Importanta manifestare a adus împreună înalţi reprezentanţi academici şi lideri mondiali din 65 de ţări, toţi în căutarea soluţiilor pentru construirea unei lumi fără crize economice, fără războaie şi conflicte.

economică permanentă, un somaj redus şi un nivel de trai ridicat (salariile au crescut de şase ori în ultimii zece ani) fapt care a propulsat Azerbaijanul pe locul 39 al competitivităţii mondiale.

Profesorul Caragea, a multumit, în intervenţia sa, preşedintelui Ilham Aliyev pentru iniţiativa organizării acestui Forum, care poate deveni o platformă mondială de discuţii pentru

România a fost reprezentată de prof. dr. Anton Caragea (director IRICE), care, la invitaţia expresă a ministrului Afacerilor Externe al Azerbaijanului, Elmar Mammadyarov, a participat în calitate de speaker principal la lucrările forumului. În cuvântul de deschidere a Forumului preşedintele Ilham Aliyev a subliniat necesitatea reorganizării sistemului instituţiilor internaţionale în sensul creşterii autorităţii şi puterii de acţiune a acestora. Domnia sa a propus celor prezenţi posibilitatea exportării modelului de dialog intercultural, model care funcţionează în prezent în Azerbaijan, ţară care a devenit casă bună mai multor etnii şi religii, fie ele creştine ,iudaice sau musulmane, care îşi respectă opiniile şi care trăiesc în bună vecinătate. „Am restaurat templele zoroastriene, vechile biserici creştine din Caucaz care se afla în Azerbaijan au fost renovate, am finalizat refacerea moscheii Shamakhi Juma ce are peste 1270 de ani vechime. Am făcut din protejarea monumentelor religioase ale tuturor religiilor parte a politicii noastre naţionale“, a spus preşedintele Aliyev.

Domnia sa a adus în discuţie, alături de posibilitatea exportării modelului de dialog intercultural, importanţa utilizării modelului azer de dezvoltare economică, folosit în această perioadă de criză, şi care a dus la o creştere

constituirea unei lumi noi, fără crize umanitare, o lume a echităţii sociale şi a egalităţii de sanse, a dezvoltării continue. În discursul susţinut în şedinţă plenară reprezentantul României a precizat că singura soluţie pentru ieşirea din criza economica globală este o dezbatere la nivel general, care să înlocuiască fundamentele filosofice de secol XVIII cu imperativele secolului XXI: o civilizaţie ecologică, renunţarea la pradigma economiei capitaliste şi înlocuirea ei cu dezvoltarea durabilă, renuntarea la profit ca singură metodă de apreciere a succesului şi

înlocuirea cu utilitatea socială.

La finalul lucrărilor Forumului, prof. dr. Anton Caragea a vizitat oraşul Capitală Baku, oraşul nou a cărui arhitectură ultramodernă demnă de secolul XXI, dar care se îmbină perfect cu splendoarea clădirilor vechiului oraş.

Pe lista obiectivelor de interes a fost inclusă vizitarea palatului Shirvanshah, sediul televiziunii naţionale azere şi citadela medievală.

Gazdele au făcut posibilă şi vizitarea unor obiective turistice din cadrul Regiunii Autonome Nahicevan. Un prim obiectiv la reprezentat oraşul Nahicevan, vechi de peste 3.500 de ani. Au mai fost vizitate: monumentul funerar al Profetului Noe, palatul Şahilor din Nahicevan, moscheea Ashabi-Kahf şi Muzeul covorului. Tot în această regiune, profesorul Caragea a vizitat oraşul antic Ordubad.

La Teatrul Dramatic din Nahicevan, Oaspetele român a asistat la un spectacol de muzică clasică din creaţia universală şi din cea azeră.

Răspunzând întrebărilor jurnaliştilor Televiziunii Naţionale Azere despre impresia formată după vizitarea oraşului Baku, Anton Caragea, a făcut următoarea remarcă: „Splendid aşezat în cadrul mirific al litoralului Mării Caspice, Baku a devenit o metropolă simbol, care îşi respectă trecutul şi a păşit deja în viitor. Încet, încet el devine un megapolis al secoluluiu XXI prin arhitectura sa îndrăzneaţă, care te frapează de cum pui piciorul în ţara prietenă, Azerbaijan“.

Cavaleri ai Ordinului Legiunii de Onoare

E

xcelenţa Sa domnul Philippe Gustin, Ambasadorul Franţei în România, a conferit distincţia de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare, cea mai înaltă decoraţie franceză, domnului Raed Arafat, se-

tere a muncii în echipă, un semn de preţuire la adresa tuturor colegilor din România şi a colegilor din Franţa cu care a colaborat.

Român de origine palestiniană, domnia sa este creatorul şi coordonatorul serviciului medical de urgenţă, SMURD, în România.

Domnia Sa a mai fost onorat în 2003 pentru întreaga activitate ştiinţifică şi de cercetare, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în România, cu Ordinul Naţional «Pentru Merit» în gradul de Cavaler acordat de preşedintele României în exerciţiu din acea perioadă, Ion Iliescu.

Dl. Arafat, Ambasadorul Franţei, membri SMURD, prieteni În 2005 Traian Băsescu, cretar de stat în Ministerul Sănătăţii, în ca- preşedintele României, i-a conferit aceeaşi drul unei ceremonii organizate la Reşedinţa distincţie în grad de Ofiţer, pentru efortuAmbasadorială. Această înaltă distinctie rile depuse în salvarea oamenilor la inunrecompensează angajamentul domnului daţii şi pentru eforturile depuse zi de zi Raed Arafat în domeniul sanatatii publice. pentru salvarea vieţilor a numeroşi roSecretarul de stat, a declarat că înalta dis- mâni. În 2013, domnul Raed Arafat a pritincţie primită este un semn de recunoaşmit premiul pentru «Omul Anului 2012»,

în cadrul unei gale anuale realizate de agenţia de presă Mediafax. *** În acelaşi cadru select al Reşedinţei Ambasadorului Franţei ,a avut loc conferirea distincţiei de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare.diplomatului de carieră Mihnea Constantinescu, specialist cu mare experienţă în domeniu.

Domnia sa a fost purtător de cuvânt al premierului Petre Roman, între 1990 şi 1991.

De asemenea, a mai fost director de cabinet şi consilier al mai multor miniştri printre care Andrei Pleşu şi Mişu Negriţoiu. A ocupat postul de director de cabinet şi consilier al prim-miniştrilor: Theodor Stolojan, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu şi Victor Ponta, în perioada 1992-2012. Acesta din urmă îl numeşte în 2012 în funcţia de consilier de stat, desfăşurându-şi activitatea în aparatul propriu de lucru al prim-ministrului.

După terminarea, la cerere, a activităţii de la Palatul Victoria domnul Constantinescu, şi-a reluat activitatea ca Ambasador cu însărcinări speciale pentru securitatea energetică.

Pagina 6

Directorul I. R. I. C. E. invitat special la sărbătorirea celei de-a 42-a aniversări a Zilei Naţionale a E.A.U

Î

n ultimii cinci ani, cu ocazia ani- Insula Yas şi Centrul Cultural de pe inversării Zilei Naţionale a Emiratelor sula Saadiyat. Şi pentru ca totul fie exArabe Unite, Prof. Dr. Anton Caragea, cepţional, profesorul Caragea a participat Directorul Institutului de Relaţii Inter- la un safari (excursie în deşertul Al Ain). naţionale şi Cooperare Economică, a Participarea constantă la sărbătoarea condus delegaţia română la această ex- Emiratelor este una dintre mărturiile traordinară manifestare de apreciere şi prieteniei strategice ce uneşte într-un solidaritate a realizărilor Emiratelor Arabe Unite (EAU).

Participarea românească la sărbătoarea naţională a Emiratelor Arabe Unite a devenit astfel un eveniment cu caracter permanent şi o expresie fermă a parteneriatului şi prieteniei care uneşte cele două ţări. În acest an, Directorul Institutului, prezent la a 42 – a aniversare a Zilei Naţionale a Emiratelor Arabe Unite, a beneficiat de un program de familiarizare Anton Caragea susţinând prelegerea: cu cele mai noi reali„42 de ani de istorie a Emiratelor Arabe Unite. zari ale Emiratelor şi Învăţăminte pentru viitor“ la Centrul de Studii Strategice a avut întâlniri cu al Emiratelor Arabe Unite. principalii reprezentanti ai guvernului emiratez: E.S. Sheikh spirit frăţesc cele două ţări şi popoare.

Nahyan bin Mubarak Al Nahyan-Minis- La fel se poate spune despre decizia Rotrul Culturii, Tineretului şi Dezvoltarii mâniei de a susţine candidatura oraşului Comunitare,E.S. Sultan bin Nasser Al Dubai pentru organizarea Expoziţiei Suwaidi-Guvernatorul Bancii Centrale Mondiale din 2020, o decizie ce a avut a Emiratelor, Dr. Nawal Al Hosani-Di- un ecou deosebit la consfătuirea de la rectorul Comitetului pentru Premiul Paris a Biroului Internaţional de ExpoViitorul Energiei- Zayed şi director al ziţii, ce a votat cu o larga majoritate orasului Masdar, E.S. Suhail Moham- susţinerea Dubaiului drept organizator mad Al Mazroui, Ministrul Energiei, al Expozitiei.

E.S. Abdullah Belhaif Al Nuaimi-Mi- „Promovarea şi susţinerea candidaturii nistrul responsabil de Construcțiile Pu- Dubaiului pentru organizarea Expoziţiei blice .

Mondiale era o necesítate a cooperării Vizita efectuată în prímele zile ale lunii pe termen lung între cele două naţiuni,“ decembrie trecut, a avut o componentă a opiniat Profesorul, România fiind cea politică şi una culturală, prof. Dr. Anton de a doua ţară care şi-a anuntat sprijinul Caragea fiind invitat să viziteze Orasul pentru Dubai.

Energiei-Masdar. Domnia sa a făcut un Domnia sa a fost felicitată pentru orgatur al zonelor de producere a energiei nizarea la Bucureşti a unei ceremonii solare necesară întregului oraş. De ase- impresionante desfăşurate la Palatul Parmenea s-a întâlnit cu studenţii şi cerce- lamentului şi ulterior timp de opt luni, în tătorii Institutului de Tehnologie Mas- toate întâlnirile sale, în vederea obţinerii dar şi a avut posibilitatea de a vizita fa- de sprijin de la natiuni din Europa, Asia cilităţile oferite de Institut, acestora. si Africa pentru candidatura Dubaiului Aici a avut loc şi un test al celor mai noi la Expozitia Mondială din 2020. realizări ale specialiştilor emiratezi în „Relaţiile excelente dintre România şi domeniul economisirii energiei, cu apli- E.A.U, reprezintă o punte solidă ce cabilitate în domeniul auto: autoturisme uneste solid Romania cu tarile Golfului propulsate electric.

Arabic şi invers ale acestor ţări cu UniuProgramul a inclus şi vizitarea simbo- nea Europeană , prin intermediul ţării lului lumii arabe: Moscheea Seic Zayed noastre“, a concluzionat Prof. Dr. Anton din Abu Dhabi. Au mai fost vizitate: Caragea.

South Africa…

(continuare din pagina 5)

as last year including that of Deputy Minister of International Relations and Cooperation, honourable Fransman. On the sidelines of the AfricaEU Summit in Brussels earlier this month, President Basescu met with our Minister of international relations and cooperation, Honourable Nkoane Mashabane. A memorandum of understanding as a framework for Joint Bilateral Commission is awaiting the signatures of our two Ministers of Foreign Affairs. Several cooperation agreements have been signed between various Romanian and South African universities. We are also grateful to the Romanian South Africa friendship group for their unwavering support.

Collaboration between the two countries has culminated in the formation of the Romanian-South Africa Business Association (ROSABA) to promote trade and investment between our two countries. At the moment investments stand at above one billion Euros.

These achievements could not have been attained without the generous support of our friends in the Continent and abroad. We remain conscious that it was this type of support that helped us dismantle Apartheid.

This support is in keeping with what Mandela taught us „Ubuntu“…that is, humanism, love, solidarity, support and respect for the next person and because as we say in my language „umntu ngumntu ngabantu/ I am because you are and you are because I am“.

Today would not have been possible without the support of all the staff members at the South African Embassy, Hilton hotel, Suraki and Halewood and the gracious sponsorship of URSUS, Wild Olive and George Dumitrescu for the biltong Please join us to celebrate the 20th anniversary of Freedom Day of the Republic of South Africa. Our victory is indeed your victory.

Speech delivered at Hilton Hotel - Bucharest

Pagina 7

Sărbătoarea Constituţiei de la 3 mai ziua Naţională a Poloniei

Iraq celebrated 93 years from the foundation of its Army

W

omer Berzinji

Ambassador of Iraq

e thank you all for long with 8000 others, participating to who were members of the our celebration. January Barzani family, after which the 6th marks an imporfollowed Sha’aban Intitant event in the history fada, which lead to the kilof Iraq, represented by ling of hundreds of thouthe foundation of the sands of Iraqis, transforIraqi Army, in 1921, 93 ming Iraq into collective years ago, when we stargraves. ted with a small regiIn these moments, we ment, called the Regiwant to rebuild our army, ment of Mousa Kadhum, so that it may defend our located in Khan Al-Kacountry, and we will not bouli, in Baghdad meant let terrorism stand in our to defend the homeland, and being built on way, and we will absolutely not surrender firmly established naţional basis. far firom in front of terrorism and conspiracies, but any factionalism or sectarianism. instead, we want to say to our Iraq and our Our army was, and always will be an in- brave army, on occasion of its 93 annivervulnerable shield. an impenetrable wall, sary, long live our country, our people and defending not only Iraq, but the entire Ara- our army and we would like to thank the bic nation also, and such glorious facts friendly Romanian state, its president. Gowere proved by history. though. unfortuna- vernment and people, as well as all of you, tely, the former regime used it for its own for participating to our celebration. personal purposes. killing the Iraqi people, by the use of planes, tanks and cannons, even using chemicaJ weapons against the people.

26 years ago, on the 16th of March 1988. they bombed the martyr city of Halabja, causing the death of 5000 people, the wounding of 10000 and the evacuation of other 70000, being also engaged in operations such as the so-called Al-Anfal Campaign, Military Attaché of the Iraqi Embassy and H.E. Ambassador Omer Berzinji when 182000 Iraqi together with Diana Băeţelu, chief of Arab Language Department from the Kurds were killed, aRadio Romania International and Karen Baboian

A

marek Szczygiel

m deosebita plăcere de a vă ura un călduros bun venit la sărbătoarea Constituţiei de la 3 Mai - Ziua Naţională a Poloniei. Pentru Polonia, acest an este unul foarte bogat în aniversări importante. Una dintre acestea este cea de-a 25-a aniversare de la schimbările democratice, al căror punct culminant au fost primele alegeri parlamentare parţial libere din 4 iunie 1989.

Pe 4 iunie 1989, am câştigat una dintre cele mai importante victorii din istoria noastră, la care au contribuit milioane de membri ai mişcării Solidaritatea. Comunismul a fost îndepărtat fără vărsare de sânge, mai întâi la masa negocierilor, iar apoi la urnele de vot. împreună am început construirea unei noi Polonii democratice şi independente. Am pornit pe drumul de întoarcere către Europa. A triumfat ideea Solidarităţii, a virtuţilor morale şi umane pe care aceasta le reprezintă.

Ziua în care Polonia a aderat la NATO acum 15 ani a fost un alt moment cheie pentru ţara noastră. Al doilea după 1989.

Aderarea noastră la Alianţa Nord-Atlantică a îmbunătăţit semnificativ securitatea Poloniei. Am dobândit totodată şansa de a contribui la crearea unui mediu de securitate mai stabil, prin participarea noastră la operaţiunile conduse de NATO. Polonia nu mai este singură atunci când îşi apără libertatea, lucru deosebit de important în contextul unor evenimente precum cele de astăzi din Ucraina. Şi, în cele din urmă, în 2004, Polonia a aderat la Uniunea Europeană. Extinderea UE de acum 10 ani s-a dovedit a fi una de succes, atât din pună de vedere economic, cât şi din punct de vedere politic.

Dintr-un nou stat membru, Polonia s-a transformat progresiv într-un actor important al UE cu putere de impact asupra deciziilor luate la nivel european. Ne bucură nespus faptul că, pe parcursul acestor ani, Polonia a dovedit că este nu numai o ţară mare, ci şi un important membru al familiei europene cu o contribuţie valoroasă la acest proiect comun.

Reunificarea Europei, marcată de evenimentele din 1989 şi din 2004, nu este un punct de referinţă

26 years after - We will never forget!

Commemorating the victims of the Massacre of the Iraqi city of Halabja from the Kurdistan Region , one of the history`s bloodiest crimes against the humanity

I

t was so long ago and yet, it represents a major turning point, and this is why, with a deep feeling of pain, we express our loyalty and consideration for the martyrs, the wounded, the exiled and for all the victims of the tragic event.

The former regime in Iraq was a criminal one, a dictatorship unequaled in our times or in the past, in which every single day was the expression of a massacre and of killing the innocents by any means, turning Iraq into a mass grave for its people - men and women, young and elder, either Arab, Kurdish or Turkmen, either Sunni or Shia - and the injustice committed against them spread upon all of us.

Thus, Halabja became a martyr city, when that criminal regime, with no trace of shame or mercy, sent its airplanes, throwing chemical bombs upon it, causing the death of peaceful people inside their own homes, in the markets, schools, mosques and on the roads, in huge numbers, only by breathing the toxic air. Even now, disabled children are still born. Consequently, the city changed into a scene filled with chopped bodies, as you can see in the exhibited pictures, the number of the martyrs reaching 5000 persons in only a few hours, while 10 000 others had suffered various serious wounds, and 5000 refugees fled to Iran, trying to save themselves. And here, we must thank the Islamic Republic of Iran for its noble gesture of assisting the wounded and housing the refugees and for granting them all kind of financial, sanitary and spiritual support, a gesture which cannot be forgotten.

This terrible crime was directed not only against humans, but also against animals and birds, and it wasn’t the only crime committed against Iraqis, but the most prominent of all.

Previously, an even more repulsive crime had happened, the so-called Al-Anfal Campaign, to which 182 000 Iraqi Kurds of all ages fell victims - small babies and elders, men and women – being all buried alive in mass graves, after a long time of suffering, torture and starvation. Only few of them could escape, after being exposed to horrible

Ambasadorul Republicii Polone

sufferings, and returned home in the darkness of the night, with the help of some benevolent persons, and thus we could hear their story. Eight thousand men out of ten thousand were killed from the family of the President of Iraqi Kurdistan Region, Mr. Masoud Barzani, because of the historical role played by them in the Kurdish revolution.

Several personalities, such as General Moustafa AlBarzani and President Jalal Talabani fought for their people and many gave their lives for achieving their purpose.

They fought a long battle, making many of their hopes come true. The Iraqi political leadership with all of its components fought to surpass the long period of darkness.

The atrocious crimes took place in Southern Iraq, where the so-called Sha’aban Intifada kindled a revolution which cost our people huge numbers of victims - martyrs and wounded - adding other thousands of hundreds of lives to those taken by the killing machine which lasted for 35 years. Noble officers, such as Mohammed Al-Mazloum from Anbar and many others like him tried to put an end to the regime, but they were killed instead, becoming martyrs, while the system continued to exist. The Iraqi people paid the price of the recklessness in the relations with the neighbors, so that a huge number of them fled the country, because of the devastating war with neighboring Iran. But these reckless deeds didn’t stop here, Iraq invading another neighboring country, our dear brother, the State of Kuwait, which put us in a critical position in relation to our brothers and friends, until, eventually, the fall of the regime occurred, but the money stolen from the Iraqi people continued to be used for paying the debts to terrorism and killing. Regardless of all this, our people is eternal, and Halabja represents our right to always remember the martyrs and to consider them a symbol and the flame of our salvation, not only that of the Kurdish people in Iraq, but the salvation of all the Iraqi people. omer BERzINJI Ambassador of Iraq

D

doar pentru UE, ci şi unul pentru progresul păcii şi al democraţiei pe continentul nostru şi dincolo de acesta.

Revenirea la Europa a Poloniei şi a celorlalte state a însemnat totodată şi reîntoarcerea la angajamentul faţă de valorile definitorii şi de principiile fondatoare ale Europei. Acestea necesită o atenţie constantă şi o responsabilitate deosebită. Nu trebuie să le considerăm niciodată drept un bun garantat, după cum ne demonstrează evenimentele dramatice de la graniţele noastre de est.

Anul acesta sărbătorim şi două aniversări importante pentru relaţiile dintre Polonia şi România.

Luna viitoare vom marca 95 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre ţările noastre în 1919.

Acesta a fost un pas important care a iniţiat o perioadă de intensă şi amiabilă cooperare polono-română înainte de Cel de-al Doilea Război Mondial.

Prietenia noastră a trecut testul în 1939, când, după agresiunile germane şi sovietice, mii de refugiaţi polonezi împreună cu reprezentanţi ai autorităţilor civile şi militare au fost evacuaţi către România.

Au fost primiţi aici cu mare ospitalitate şi compasiune de către întrega societate românească. Iar amintirea ajutorului umanitar şi a generozităţii de care a dat dovadă poporul român în acele momente dificile este încă vie în Polonia, acum când ne apropiem de cea de-a 75-a aniversare a acelor evenimente.

Astăzi ţările noastre contribuie împreună la clădirea casei noastre europene. Parteneriatul strategic şi colaborarea dintre Polonia şi România sunt mai extinse, mai profunde şi mai intense decât oricând, manifestându-se atât prin numeroase contacte şi vizite la diferite niveluri, cât şi printr-o vibrantă şi dinamică cooperare economică.

Cu acesta ocazie specială, aş dori să vă ofer o experienţă muzicală de excepţie - concertul uneia dintre cele mai faimoase violoniste poloneze Patnxja Piekutowska, acompaniată de pianistul român Toma Popovici.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc o seară cât mai plăcută.

Discurs susţinut la Ateneul Român

România ocupă un loc privilegiat în relaţia cu Irakul

upă preluarea postului de Şef al misiunii diplomatice a Irakului în România, Excelenţa Sa Omer Berzinji – Ambasadorul Republicii Irak a avut o întrevedere protocolară cu prof.dr. Anton Caragea, Directorul Institutului de Relaţii Internaţionale şi Cooperare Economică . Domnul Caragea a prezentat diplomatului irakian felicitarile sale cu ocazia începerii mandatului acestuia în România, subliniind că Irakul a fost şi va fi şi în continuare privit drept un prieten şi un aliat în regiunea Orientului Mijlociu – „Există toate elementele necesare pentru a considera relaţia romano-irakiana ca o prietenie strategică, soliditatea relaţiei strategice dintre România şi Irak, fiind bazată pe o arie largă şi constantă de interese comune de natură economică, pe un dialog politic consistent şi permanent şi pe o putenică legătură sufletească .

Relaţia se poate constitui într-un model de urmat în regiune. În ultimii ani dialogul bilateral a cunoscut o amploare extraordinară ceea ce obligă la continuarea acestuia şi la dezvoltarea a noi şi noi domenii de cooperare.

Diplomatul irakian a apreciat pozitiv aprecierile domnului Caragea şi a menţionat că viziunea părţii irakiene este similară: „România îşi ocupă economic, cultural şi politic, locul privilegiat în relaţia cu Irakul“... „Irak-ul construieşte astăzi o societate deschisă şi liberă, bazată pe dialog şi pe valorile democraţiei. El investeşte

într-o economie puternică ce are nevoie de sprijin românesc, în tehnologii, mărfuri şi investiţii, într- o relatie de tip : win – win (câstigător-câştigător), a mai declarat Ambasadorul.

Dialogul a continuat pe teme concrete. Au fost analizate relaţiile economice, politice şi culturale dintre cele două ţări şi metodele practice de amplificare a acestora, in viitor.

S-a discutat despre programele concrete de promovare a Irak-ului drept o ţara în continuă dezvoltare şi cu importante oportunităţi economice, promovarea relaţiei bilaterale.

Discuţiile dintre cei doi oficiali au atins şi teme ale actualităţii culturale din lumea islamica precum: dialogul inter-cultural, rolul democraţiei şi necesitatea de a intensifica dialogul dintre Europa şi Orientul Mijlociu.

Dialogul a pus bazele unui mandat de succes pentru dezvoltarea relaţiei între România şi Irak şi promite continuarea unei direcţii de acţiune diplomatică de succes a României.

A

175 de ani de relaţiile diplomatice, economice şi culturale româno – belgiene, sub lupa istoricilor

nul trecut, Ambasada Belgiei la Bucureşti, Asociaţia de afaceri Belgia-România (BEROBA), Flanders Investment and Trade (FIT) şi AWEX (Agenţia pentru export), în colaborare cu Hotel Novotel Bucureşti (gazdă), au organizat, prima „Săptămână belgiană“. Scopul acestui eveniment era de a prezenta oamenilor de afaceri români companiile belgiene interesate în a colabora cu societaţile pe care aceştia le reprezintă, în general, oportunităţile de afaceri şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea Carl Rossey (BEROBA), „susţinerea activităţilor de afaceri şi de promovare a comerţului reciproc româno-belgian“.

Cu acea ocazie a avut loc şi conferinţa „Relaţiile economice româno-belgiene între 1838 şi 1916“, În acel cadru, Excelenţa Sa declara: „intenţionăm să publicăm o carte de istorie, în trei volume, dedicată împlinirii a 175 de ani de relaţii diplomatice dintre Belgia şi România, în colaborare cu profesori de istorie din ţară“. Şi s-a ţinut de cuvânt.

La început de an când încă lumea deabea se dezmeticea după lunga vacanţă de Anul Nou, neobositul Ambasador la Regatului Belgiei, a organizat la reşdinţa domniei sale o conferinţă de presă dedicată lansării lucrării „România şi Belgia, dinamica relaţiilor politico – diplomatice, economice şi culturale în perioada formării şi consolidării statului - naţiune, între 1836 şi 1916“, vol.1.

Trebuie menţionat aportul, benefic lucrării, al Excelenţei Sale care are un Masterat în Istorie Contemporană, Drept European şi Internaţional. Numele diplomatului belgian se regăseşte nu numai pe prima pagină a lucrării unde apare drept coordonator al lucrării, dar şi ca semnatar al subcapitolelor: „Belgia Orientului“ şi căile ferate: Motivele unei comparaţii.Construcţia politică a statului –naţiune în Parlamentul român (1866 1871) ; Relaţiile diplomatice, consulare şi economice dintre România şi Belgia 1838 – 1366; Experienţa belgiană în constituirea României. Imaginativ constituţional şi moderaţie politică în România. Alături de

D

numle Excelenţei Sale, regăsim numele celorlalţi autori : Ana-loana lriciuc - Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru loan Cuza“ laşi; prof. dr. Rodica Lascu-Pop - Departamentul de Limbi şi Literaturi Romanice; Andrei Lazăr – filolog, Cluj Napoca, membru al Centrului de Studii Literare Belgiene de Limbă Franceză; Jan de Maere- Doctor în istoria artei şi neurofiziologie, prof. la Universitatea Liberă din Bruxelles (VUB); Maria Măţel – Boatcă – filolog, membră a echipei Centrului de Studii Literare Belgiene de Limbă Franceză din ClujNapoca; dr. Viorica Moisuc - Istoric, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie; Ioan Pop - Profesor de literatură română la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj -Napoca, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN Clubului Român; Oana Rusu - Muzeograf la Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare“ Vaslui; Ion Scafeş - Profesor de istorie, muzeograf, şeful secţiei „Istorie militară modernă“ de la Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I“, expert în arme albe şi de foc; dr. Cristian Andrei Scăiceanu – istoric la Muzeul Băncii Naţionale a României; dr. Laurenţiu Vlad-Istoriic (specializarea„Istoria mentalităţilor“), cercetător în cadrul Institutului de Studiii Sud-Est Europene al Academiei Române, Profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, Decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti (din 2010).

Printre cei care au colaborat la definitivarea volumului, ne-au atras atenţia două nume Alexandra Alina Trandafir, licenţiată în ştiinţe Politiioce şi Studii Europene, Katholieke Universiteit Leuven, asistent în cadrul Ambasadei Belgiei şi Charlotte Van Den Abbele – istoric, asistent în cadrul Ambasadei Belgiei, care l-au secondat, pas cu pas, pe seful lor în această epopee editorială.

Redăm în rândurile de mai jos câteva extrase din „Cuvântul înainte“ semnat de Ambasdadorul Regatului Belgiei :

Sărbătoarea Francofoniei

upă o lungă perioadă de peste 1000 de ani în care limba latină a fost preponderent folosită, limba franceză s-a impus, preluând locul acesteia şi devenind, la început de secol XVII, limba diplomaţiei, a claselor cultivate şi a ideilor, în Europa. În acest context România a fost mult influenţată de Franţa şi cultura franceză. În zilele noastre, an de an, Ziua Francofoniei este sărbătorită la 20 martie, de 77 de ţări şi guverne de pe cinci continente.

La Bucureşti, Ziua Internaţională a Francofoniei a fost sărbătorită printro Seară de Gală la Ateneul Român, organizatori fiind Ministerul Afacerilor Externe şi Camera Deputaţilor, în cooperare cu Ministerul Culturii şi Grupul Ambasadelor, Delegaţiilor şi Instituţiilor Francofone (GADIF) din România. Au fost prezenţi membri ai Corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, delegaţiile parlamentare participante la Conferinţa regională pentru Europa a Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF), oficialităţi, reprezentanţi ai administraţiei publice, ai societăţii civile implicaţi în proiectele Francofoniei.

Cu această ocazie, Benoit Rutten, preşedintele în exerciţiu al GADIF, a acordat premiul Francofoniei unei personalităţi care a contribuit la promovarea limbii franceze şi a valorilor Francofoniei în România.

Este vorba despre Florin Didilescu Filolog

şi profesor de limba franceză, Director al Bibliotecii din Arad şi coordonator al unor proiecte internaţionale, dedicate limbii franceze şi culturii francofone, dar şi al diversităţii culturale în Europa. Este fondator şi Preşedinte al AMIFRAN (Asociaţia română

pentru apărarea şi ilustrarea limbii franceze) şi membru fondator al Reţelei Internaţionale a Festivalurilor de Teatru Francofon, în 1993, a fondat Festivalul internaţional de Teatru «Jeunes francophones», care a devenit cea mai importantă întâlnire teatrală francofonă din România, dedicată tinerilor. Pentru munca şi abnegaţia depuse pentru promovarea limbii franceze şi ataşamentul faţă de valorile Francofoniei, în 2010 i-a fost oferit titlul de Cavaler al Ordinului Palmes Academiques, iar acum a fost recompensat cu premiul GADIF. A urmat un concert cu repertoriu francofon susţinut de ansamblul cameral „Romanian

Interesat să descopăr în continuare trecutul bogat împărtăşit de Belgia şi România, am fost convins că la sărbătorirea a 175 de ani de relaţii dintre Ţările Române şi Belgia o publicaţie în trei volume ar aduce valoare adăugată. Prin urmare am contactat mai mulţi cercetători români... Cartea înfăţişează diverse aspecte politice, economice sau sociale sub formă de compilaţie sau ca studii originale, începând cu deschiderea primului consulat belgian la Galaţi în noiembrie 1838 şi până la realităţile Primului Război Mondial. Această publicaţie are ambiţia de a fi corectă din punct de vedere ştiinţific fără a intra prea mult în detalii. Şi datorită colecţiei iconografice anexate, ce cuprinde unele fotografii care sunt publicate pentru prima oară, rezultatul final intenţionează să convingă marele public să afle mai multe despre interesanta istorie comună pe care Belgia şi România o împărtăşesc.

Pe fundalul primelor trei Cruciade, mai multe familii ce veneau din Ţările de Jos au început o viaţă nouă în Transilvania. Doctorul Jan de Maere a studiat contextul acestei etape fascinante care a adus colonişti din teritoriile belgiene în zona cuprinsă între Sibiu, Sighişoara şi Braşov. De asemmenea, în perioada Bruckenthal, trecutul comun al acestei regiuni şi a regiunilor belgiene din Imperiul Austro-Ungar conţine câteva poveşti interesante precum sursele de inspiraţie ale picturii lui Jan Van Eyck „Omul cu tichie albastră“. Pentru a împărtăşi în cel mai bun mod posibil descoperirile Doctorului Jan de Maere şi ale altora în acest domeniu, primul capitol se va concentra asupra realităţilor ascunse ale acestei părţi de istorie comună până în anul 1838. Regăsim şi astăzi câteva din ecourile epocii, în referinţe topologice sau arhitecturale.

Aş dori să mulţumesc tuturor celor care au contribuit pentru a face din această publicaţie un succes şi îi invit pe cititori să împărtăşească împreună cu noi, prin intermediul acestui prim volum dar şi prin celelalte două care vor urma, bogatul trecut pe care România şi Belgia îl au în comun de 175 de ani.

Le urăm tuturor celor implicaţi în acest proiect de anvergură o cât mai rapidă finalizare a următoarelor două volume.

Brass“, condus de muzicianul Adrian Petrescu.

Calendarul manifestărilor din acest an dedicate Francofoniei a cuprins: Conferinţa regională pentru Europa, a Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF), cu participarea delegaţiilor parlamentare din statele europene, eveniment organizat de Camera Deputaţilor, Parlamentul României, în cooperare cu APF., Reuniunea cu bursierii Eugen Ionescu, promoţia 2013-2014, la sediul MAE, în parteneriat cu Biroul pentru Europa Centrală şi de Est al Agenţiei Universitare a Francofoniei şi Reuniunea de înmânare a atestatelor pentru participanţii la cursurile şi seminariile tematice organizate în 2013 în cadrul Planului Naţional de formare în limba franceză, (organizatori, Antena regională a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, Ambasada Franţei şi Delegaţia Federaţiei WallonieBruxelles.

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor industriale şi de comnicaţie, a globalizării viaţa noastră s-a schimbat, adevăratele valori şi modele fiind înlocuite cu altele frumos împachetate şi prezentate, dar lipsite, în mare parte de consistenţă. În acest context, deşi se fac mari eforturi pentru diseminarea limbii franceze , limba engleză a câştigat din ce în ce mai mult teren. Este oare limba franceză supusă aceluiaşi proces care a mistuit limba latină? Numai treceea timpului ne-o poate spune.

Pagina 8

Statului Israel: 66 de ani de la înfiinţare

Dan Ben-Eliezer

Î

Ambasadorul Statului Israel

n ziua de 6 mai s-au împlinit 66 de ani de la înfiinţarea Statului Israel. În 1948, Israelul şi-a declarat independenţa în teritoriul strămoşesc al poporului evreu şi s-a alăturat marii familii a naţiunilor. Întoarcerea refugiaţilor evrei din peste 100 de ţări, dintre care mulţi veneau din state arabe, iar alţii erau supravieţuitori ai Holocaustului, a făcut să se împlinească profeţia biblică despre „reunificarea exilaţilor”.

Deşi dimensiunile sale sunt reduse, Israelul este un stat modern, o democraţie viguroasă care garantează respectarea drepturilor omului pentru toţi cetăţenii săi, indiferent de religie, rasă sau sex, o societate diversă şi pluralistă – un mozaic policrom de culturi şi stiluri de viaţă, precum şi o economie puternică bazată pe înaltă tehnologie, în care cercetarea şi dezvoltarea joacă un rol integrator.

Prin progrese ştiinţifice şi tehnologice profunde, Israelul se plasează cu mândrie în frunte, în multe domenii. Oamenii de ştiinţă israelieni au contribuit la progresul unor domenii precum agricultura, sănătatea, genetica, computerele, electronica, telecomunicaţiile, securitatea internă şi energie recuperabilă, iar unele invenţii revoluţionare făcute în Israel au contribuit la îmbunătăţirea vieţii oamenilor.

Avantajul nostru provine din excelenţa institutelor de cercetare şi a universităţilor şi, în special, din concentrarea unor companii start-up de înaltă tehnologie.

Din acest motiv, Israelul mai este denumit şi Naţiunea StartUp. Suntem o naţiune inovatoare, un centru global nu numai în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, dar şi în cel indispensabil al antreprenoriatului.

Israelul găzduieşte sucursale ale multora dintre cele mai importante corporaţii internaţionale, în special în industriile de înaltă tehnologie, iar statul încurajează investiţiile străine şi autohtone, oferind o gamă variată de stimulente şi beneficii.

Anul trecut, două noi domenii au demonstrat capacitatea Israelului de a obţine realizări şi mai mari. Primul este exploatarea gazelor în Marea Mediterană, unde s-au descoperit rezerve naturale care îi permit Israelului să devină un exportator de astfel de combustibili. Aceasta sporeşte poziţia strategică a Israelului, oferind noi posibilităţi de cooperare cu jucători pragmatici regionali, precum şi de creare de societăţi mixte cu companii din sectorul energetic din diferite ţări, inclusiv România. Al doilea domeniu este securitatea cibernetică, unul dintre subiectele cele mai importante ale epocii noastre, în care Israelul devine un centru mondial de excelenţă. Acest potenţial excepţional, de a fi lider în sfere largi de expertiză, ne permite să anticipăm un viitor luminos pentru Israel.

Totuşi, viaţa cotidiană din Israel continuă să fie dominată de eforturile pentru crearea securităţii şi a unei păci reale şi durabile. În timpul ultimelor negocieri, am făcut paşi dificili şi am demonstrat palestinienilor dorinţa noastră de a continua să facem progrese complicate, pentru a crea cadrul care ar putea permite încheierea unui conflict îndelungat. Îi aşteptăm în continuare pe vecinii noştri să facă şi ei concesii similare pentru a realiza pacea, ceea ce ar fi un mare câştig pentru toată lumea, deoarece Israelul are atât de multe de oferit Orientului Mijlociu.

De asemenea, avem multe de oferit ţărilor prietene, ca partenerul nostru strategic România. Israelul are o relaţie apropiată tradiţională cu România, iar la baza cooperării fructuoase dintre ţările noastre din toate domeniile stau legătura istorică dintre popoarele noastre, principiile şi valorile comune. Aceste relaţii speciale sunt susţinute şi dezvoltate de două comunităţi care joacă rolul unui pod între Israel şi România: o foarte mare comunitate de israelieni de origine română, care îşi păstrează legăturile cu această frumoasă ţară, precum şi o solidă comunitate evreiască în România, care se străduieşte să păstreze tradiţia şi moştenirea iudaică.

Legăturile apropiate dintre România şi Israel sunt subliniate de dialogul politic şi strategic care a atins un nivel record, manifestat prin vizitele din ambele ţări. Mai mult decât atât, ţările noastre au o tradiţie îndelungată şi o cooperare dinamică în domeniile strategic, cultural, academic, ştiinţific şi economic.

Statul Israel a reuşit să obţină multe realizări, în ciuda obstacolelor dificile cărora trebuie să le facă faţă pe plan intern şi internaţional şi există multe lucruri cu care să ne mândrim acum, când Israelul sărbătoreşte cea de-a 66-a aniversare a statalităţii sale. Din acest motiv privim către fraţii noştri şi surorile noastre din comunităţile evreieşti, în dorinţa ca ei să continue să fie partenerii noştri în demersurile sioniste. Suntem „Am Echad” şi solidaritatea voastră este un important sprijin moral. Vom rămâne mereu împreună pentru poporul evreu şi Statul Israel.

Profit de această ocazie pentru a aduce o înaltă recunoaştere preşedintelui Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, dr. Aurel Vainer, conducătorilor şi membrilor organizaţiilor şi comunităţilor evreieşti din România pentru eforturile lor neobosite pentru păstrarea moştenirii şi tradiţiilor iudaice şi pentru permanentul sprijin acordat Statului Israel.

Privind în viitor, considerăm că relaţiile de cooperare cu România pot fi mult dezvoltate şi aprofundate prin iniţiative, proiecte şi cercetări comune şi dorim, cu încredere şi optimism, să ne bucurăm împreună de un viitor paşnic, stabil şi prosper.

Pagina 9

C

„Este momentul să-mi iau rămas bun de la această splendidă ţară care m-a găzduit timp de patru ani... “

u puţin timp înainte de a părăsi sprijinul amabil şi binevenit pe care I-am conserva pacea prin negociere politică, România , la încheierea a patru obţinut de la atâtea personalităţi româ- să găsim soluţii. oricât de complexe ar ani de misiune , Excelenţa Sa maria neşti şi funcţionari- în mod special de fi acestea, conflictelor, prin urmare să Cristina de la garza Sandoval , Am- la Ministerul Afacerilor Externe- cole- ne însuşim viziunea umanistă care este basadorul mexicului a invitat la reşe- gilor mei pentru solidaritate şi sprijinul in esenţa profesiei noastre diplomatice. dinţa ambasadorială pe cei care i-au prietenos, şi personalului din Amba- Sunt un diplomat de cariera. O diplofost aproape în această perioadă, sada Mexicului, a cărui muncă dedicată maţie căreia i-am fost devotată toată pentru a-şi lua rămas bun. şi eficientă a facilitat enorm misiunea viaţa mea. Din acel îndepărtat 18 marPrezent la eveniment , Decanul Cor- mea în România. tie, când am intrat în Serviciul Exterior pului Diplomatic acreditat la Bucu- Aş dori să vă împărtăşesc un gând pe Mexican, timp de mai mult de patru dereşti, Nunțiul Apostolic, monseniorul care l-am avut în urma unui articol citit cenii, am rostit sute de discursuri, am Francisco- Javier Lozano, Decanul recent, unde ambasadorii sunt carica- articulat mii de cuvinte în alocuţiuni şi Corpului diplomatic, a negocieri formale şi inforluat cuvântul, aducând male. Şi acum -ca şi atuncisalutul de rămas bun al cred că atunci când vorbim tuturor colegilor săi Amtrebuie să avem ce să spubasadori. nem. În cuvinte frumoase , preÎn diplomaţie, cuvântul este sărate din loc în loc cu arcul şi săgeata. Este unica glume subtile spuse pennoastră unealtă pentru a tru a destinde atmosfera propune şi a explica, pentru şi aplaudate de cei prea convinge şi a apăra, pentru zenţi, monseniorul a făcut a înţelege şi a ne face înţeo scurtă prezentare a posleşi, pentru a emoţiona şi a turilor diplomatice avute reconcilia; pentru a stârni o de Ambasador , anterior reacţie. În diplomaţie, cumisiunii de la Bucureşti . vântul se transformă în anÎn încheiere, aşa cum se gajament pentru că sunt exobişnuieşte la sfârşitul primate valori etice. Un anunei misiuni ambasadogajament care transformă riale, Nunţiul Apostolic iviolenţa în înţelegere, cona oferit în dar Excelenţei fruntarea în negociere; abuSale un platou de argint zul în justiţie; ticăloşia în pe care erau gravate semamabilitate; o cale spre diaE.S. Maria Cristina dela Garza Sandoval alături de năturile colegilor săi .

Monseniorul Francisco-Javier Lozano, Decan al Corpului Diplomatic log. Diplomatul este, în prinÎn cuvântul său de rămas cipal, un emisar al păcii. bun, Doamna maria Cristina a făcut turizaţi ca un nucleu privilegiat şi su- Acesta viziune umanistă transcede tim, în frumoase cuvinte , o trecere în re- perficial care se bucură de imunitate şi pul. Permiteţi-mi să-l amintesc pe Leon vistă a perioadei trăite în România , scutiri de taxe, nu este uitată nici veş- Felipe, remarcabil scriitor spaniol, exicuvânt pe care îl prezentăm în conti- nica cupă de şampanie din mână: auto- lat în Mexic: nuare : rul suţinea desuetitudinea diplomaţiei „Don Quijote se adăposteşte în Venta, când revoluţia informatică permite ca într-un han murdar şi inconfortabil, Doresc în primul rând să-i mulţumesc un eveniment din orice colţ îndepărtat cu un bădăran care este hoţ...

Excelenţei Sale, Monseniorului Fran- al lumii, să poată fi cunoscut instanta- cu hrană puţină şi râncedă, în guiţatul cisco-Javier Lozano, Decan al Corpului neu, de tot globul; unde mediile de co- strident al porcilor care sunt jugăniţi Diplomatic acreditat la Bucureşti pen- municare ne pun la îndemână orice pro- Şi el remarcă: tru gândurile elogioase, nu ştiu dacă şi punere ideologică, orice interpretare Dar lumea nu poate fi aşa; asta nu meritate. Ele reprezintă pentru mine o alternativă a realităţii, un set de para- poate fi realitatea; nu este decât un vis mare încurajare în acest moment inevi- metri care, cu uşurinţă, se transformă urât, un coşmar teribil... o vrajă. tabil care apare în viaţa tuturor diplo- in paradigma.

Inamicii mei, vrăjitorii diabolici care maţilor. Este momentul să-mi iau rămas Fără îndoială, în acesta eră a realiză- mă persecută, au schimbat totul. bun de la această splendidă ţară care rilor tehnolgice impresionante, iese în Si atunci, deodată, geniul său poetic se m-a găzduit timp de patru ani, să spun evidenţă lipsa de răspunsuri concrete la trezeşte iar realitatea imaginaţiei sale adio colegilor şi prietenilor. Un moment teme esenţiale. Vechile probleme conti- este mai puternică şi realizează mai care, deşi s-a repetat, nu este lipsit de nuă să fie de actualitate. mult decât realitatea tranzitorie a diadurere. Şi chiar în aceste timpuri dificile în bolicilor vrăjitori.

Acesta este provocarea diplomaţilor: să viaţa lumii noastre, când iraţionalitatea Şi ochiii săi şi conştiinţa sa văd şi reajungă în multe porturi, să umple cala agresiunii reapare, când confuzia co- organizează lumea nu cum este ci cum şi să alimenteaze nava, reţinând, întot- munităţii internaţionale se împleteşte cu ar trebui să fie.“ deauna, momentele trăite şi experienţa indecizia, umbrind procesul de luare a La acest lucru vă invit astăzi, să contiacumulată, fără să piardă din siguranţa deciziilor, când criza economică şi fi- nuăm să preluăm acest efort de imaginavigatorului care ştie de unde vine şi nanciară ameninţă speranţele oameni- naţie politică pentru a construi o lume spre ce loc se îndreaptă. lor, acum este relevant ca noi toţi să cum ar trebui să fie. Îmi exprim mulţumirea profundă pentru facem ceea ce este necesar pentru a Vă mulţumesc!

La încheierea misiunii Ambasadorul Regatului Spaniei în România decorat

P

reşedintele României, a conferit Ordinul Naţional „Pentru Merit“ - în grad de Mare Cruce în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia semnificativă avută la dezvoltarea relaţiilor tradiţionale de prietenie dintre România şi Regatul Spaniei, pentru impulsionarea relaţiilor economice bilaterale, precum şi pentru atragerea unor importante investiţii spaniole în ţara noastră,Excelenţei Sale domnul Estanislao de Grandes Pascual, Ambasador al Regatului Spaniei, aflat la încheirea mandatului său în ţara noastră.

Decorarea, a spus Traian Băsescu, „nu este un simplu gest diplomatic, ci este un semn de mulţumire pentru modul în care v-aţi desfăşurat cei 5 ani de activitate ca Ambasador al Spaniei“. Preşedintele i-a mulţumit Ambasadorului pentru eficienaţa sa în a convinge firmele spaniole că România este un loc în care pot să investească în siguranţă. Domnia sa a subliniat şi eforturile făcute de Ambasador pe planul promovării culturii şi limbii spaniole în România şi deschiderea domniei sale pentru discuţii despre problemele României în Uniunea Europeană. Şeful statului a mulţumit Ambasadorului pentru activitatea depusă şi i-a urat acestuia mult succes în noul mandat ca Ambasador al ţării sale în Argentina.

E

3 Martie, Zi de sărbătoare a eliberării Bulgariei dar şi de comemorare a eroilor care au făcut posibilă aceasta

Alexandar Filipov

A

stăzi sărbătorim o Zi de mare însemnătate în calendarul istoriei noastre naţionale – Ziua Eliberării Bulgariei. Astfel, conform tradiţiei, ne-am adunat aici, aidoma compatrioţilor noştri din toata ţară, pentru a serba această Zi , dar şi de a-i comemora pe eroii căzuţi la datorie pentru eliberarea ţării noastre.

Ziua de 3 Martie nu a fost aleasă întâmplător pentru a fi Sărbătoarea noastră naţională. Semnarea, la data de 3 Martie a Tratatului de la San Stefano a restituit Bulgariei tradiţia statală care fusese întreruptă de secole. Este totodată ziua în care Bulgaria a reapărut pe harta politică a Europei. Nu există nimic mai firesc decât coincidenţa legăturii dintre Ziua Naţională şi ziua de naştere a statului bulgar modern. Preţuim această zi nu numai pentru că este una dintre primele sărbători introduse de noul stat eliberat în calendarul acestuia, dar şi pentru că este simbolul restituirii statalităţii bulgare. În istoria noastră există pagini de eroism care vor umple întotdeauna cu mândrie sufletele noastre. Există multe exemple de măreţie spirituală şi abnegaţie patriotică. Amintirea acestor momente măreţe ne face mai încrezători în noi şi relaţionează, de-a lungul veacurilor, cu identitatea noastră naţională. Ea menţine vie spiritualitatea poporului nostru şi ne dă forţa de a depăşi greutăţile care survin, dar numai cu gândul şi grija pentru binele societăţii noastre şi al copiilor noştri, pentru binele maicii noastre Bulgaria de azi şi pe veci.

Data de 3 Martie, când a fost semnat Tratatul de la San Stefano, poartă pentru noi o semnficaţie aparte. Reprezintă împlinirea unui ţel de sute de ani al bulgarilor, a visului acestora că patria lor indivizibilă , care a îndurat atâtea de-a lungul timpului , va fi în sfârşit liberă.

Stimaţi compatrioţi şi dragi oaspeţi, visul îndeplinit al bulgarilor pentru o patrie proprie liberă le-a oferit înnaintaşilor noştri , acum 136 de ani, îndrăzneala şi forţa de a reconstrui un nou stat,

Decoraţia belgiană „Cavaler în Ordinul Coroanei“ oferită Primarului din Valea Lungă

xcelenţa Sa Philippe Beke, Ambasadorul Belgiei în România l-a decorat, în cadrul seriei de decorări a unor personalităţi române care au contribuit la consolidarea relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări, pe Vasile Puşcă . Datorită autenticului său simţ al cetăţeniei, sincerei sale angajări europene şi a rezultatelor pe care le-a obţinut pentru cetăţenii din Valea Lungă, Majestatea Sa Regele Philippe i-a acordat înalta decoraţie de Cavaler în Ordinul Coroanei.

Luând cuvântul, Ambasadorul Belgiei a amintit în discursul său despre implicarea în România în anii 1988, 1989, 1990, a mai mult de 200 de localităţi belgiene, pentru a-şi arăta generozitatea faţă de localităţile ameninţate cu dispariţia.

Asociaţia Opération Villages Roumains Belgique a încurajat adoptarea localităţilor române de către cele belgiene cât şi crearea unor asociaţii ale societăţii civile în semn de solidaritate.

În acest sens Primarul comunei Valea Lungă şi membru al Managementului intercomunal pentru gestionarea deşeurilor din judeţul Alba, a avut şi are o relaţie de lungă durată cu Primăria localităţii belgiene Morlanwelz., Primarul Vasile Puşcă şi fostul Primar al Morlanwelz, Jacques Fauconnier, dezvoltând o puternică relaţie de înfrăţire între localităţi, atât la nivel administrativ cât şi la nivelul asocierilor cetăţeneşti mutuale.

Diplomatul belgian a mai adăugat că odată cu încheierea cu succes a celui de-al Patrulea Forum Descentralizat desfăşurat la sfârşitul lunii octombrie trecut în oraşul belgian Leuven, multe dintre localităţile care au dezvoltat relaţii de cooperare şi solidaritate de-a lungul a 25 de ani şi-au luat angajamentul de a dezvolta în continuare proiecte în beneficiul calităţii vieţii cetăţenilor lor. Morlanwelz şi Valea Lunga şi-au luat la rândul lor acest angajament.

Ambasadorul Bulgariei

independent, care în scurt timp a făcut progrese ajungând din urmă statele europene dezvoltate.

Astăzi, doamnelor şi domnilor, este şi Ziua Recunoştinţei bulgare faţă de eliberatori. Nu există un capital mai mare pentru o naţiune decât monumentele recunoştinţei şi consideraţiei. Sunt monumente care amintesc de suferinţă şi de faptele erioce ale acelora care şi-au dat viaţa pentru eliberarea ţări noastre, monumente după care o naţiune îşi măsoară dimensiunea ei sufletească şi gloria sa.

De aceea, în ziua de astăzi bulgarul îngenunchează în faţa acestor monumente . Ele au fost ridicate ca semn de apreciere faţă de miile de militari, ruşi, români, ucrainieni, beloruşi, finlandezi, polonezi şi a unui număr important de soldaţii ai altor naţiuni, care şi-au dat viaţa pentru ca libertatea bulgară să primească o şansă. În Bulgaria nu poate fi uitat eroismul soldaţilor români, 6 500 dintre ei dându-şi viaţa pentru eliberarea patriei noastre.

Aceste monumente de pe întreg teritoriul sunt o mărturie a acestor fapte de eroism , cele mai cunoscute dintre acestea fiind în satele Domovo, Arciar, Ivanovo, lângă oraşele Pordim şi Plevna Astăzi, poporul bulgar, împreună cu celelalte popoare europene, cunstruieşte prezentul şi viitorul său democratic, preţuind libertatea şi înţelegerea cu popoarele vecine.

Prietenia cu poporul român, întărită prin sângele vărsat de străbunii noştri, stă la baza dezvoltării relaţiilor noastre din prezent, relaţii de strânsă cooperare în toate domeniile, în numele păcii şi stabilităţii şi a bunăstării popoarelor noastre.

Istoria ne confruntă iarăşi cu noi provocări pe care le putem depăşi doar prin eforturi comune, inspirându-ne din exemplul înnaintaşilor noştri. Să le fim urmaşi demni şi să reactualizăm idealurile lor de pace şi de cooperare între popoare, pentru o Europă unită şi prosperă.

3 martie - ziua naţionala a Bulgariei

A

nul acesta Bulgaria sărbătoreşte împlinirea a 136 de ani de la eliberarea ţării şi căpătarea independenţei politice, după cinci secole de Dominaţie Otomană.

Apariţia mişcărilor interne de renaştere naţională a Bulgariei devine un catalizator al luptei pentru libertate , pentru eliberare de sub dominaţia otomană, care duce la Revolta din aprilie 1876 în care au pierit peste 30000 de bulgari . În acelaşi an, in Munţii Stara Planina, localitatea Shipka, a fost înălţat Monumentul Libertăţii pentru a cinsti sacrificiul suprem dat de luptătorii bulgari pe câmpul de razboi, pentru eliberarea patriei de sub „jugul opresiv“.

Masacrele au determinat ca reprezentanţii Marilor Puteri să se întâlnească la Conferinţa de la Constantinopol. Deciziile luate atunci nu au fost însă respectate de turci , ceea ce a făcut ca în 1877 Rusia să declare război Turciei.

Sprijinită de luptători bulgari , învinge oştirile turceşti, obligând partea turcă să capituleze şi să semneze la 3 martie 1878 tratatul de pace de la San Stefano (localitate aflată la 12 kilometri de Istanbul). Astfel pe hata lumii apare statul bulgar suveran, cu capitala la Sofia.

Printre figurile marcante care au condus lupta de eliberare naţionala a poporului bulgar s-au aflat Gheorghe Rakovski , Liuben Karavelov redactorul ziarului militant „Svoboda“ (Libertate), Vasil Levski, Hristo Botev.

Frumoasa zicere şi plina de miez aceea cuprinsă în mottoul: creşte (traieşte) şi să nu îmbătrâneşti, semnifică tinereţea şi vigoarea poporului bulgar, două constante în timp.

Bulgarii îşi urează la zi de sărbătoare, „Tchestit praznik“, urare la care ne alăturăm şi noi cu alese sentimente de preţuire şi prietenie.

Tchestit praznik za vas!

Dr. ing. gabriel Burlacu

Criza Uniunii Europene şi Balcanii

S

ituaţia din Europa şi în mod deosebit criza economică financiară a creat în Balcani o stare de aşteptare dar şi de neîncredere în evoluţiile propuse de Uniunea Europeană peninsulei. Amânarea aderării a fost un semnal care a aşezat sub un con de umbră perspectivele promise la început cu atâta largheţe de UE. Obiectivele prioritare ţărilor din Europa de Sud-Est au rămas aceleaşi, dar cu speranţe reduse . Într-un raport al Băncii Mondiale intitulat „Finanţarea dezvoltării mondiale“ (Global Development Finance Report) se arată că „dintre toate regiunile în curs de dezvoltare, Europa şi Asia Centrală au fost lovite cel mai dur de criza mondială economică şi financiară“. Criza economică a devenit marea provocare pentru Uniunea Europeană, analiştii apreciind că „alianţa a început să dea greş“. După ei, liderii europeni s-au concentrat prea mult pe politicile interne, ignorând găsirea măsurilor necesare combaterii crizei la nivel european. Grecia se afla încă în faţa unei situaţii dificile, Italia şi Spania acordă in continuare atenţie problemelor economice şi finaciare, restul ţărilor membre UE, cu puţine exceptii, „trăiesc cu grija zilei de mâine“. Şi atunci care este perspectiva extinderii pentru tările balcanice?

Cu toata îngăduinţa pentru creionarea un scenariu optimist privind extinderea europeană, tabloul obţinut nu este încurajator. Cu excepţia Croaţiei, care de la întâi iulie 2013, a devenit membru cu drepturi depline, situaţia rămâne incertă . Macedonia are statut de ţară candidată din 2005, conflictul privind numele cu Grecia a blocat evoluţia spre aderare iar timpul pentru încheierea disputei nu îl cunosc nici cele două părţi. Muntenegru a făcut paşi spre aderare dar se luptă din greu cu trecutul.În cazul Serbiei situaţia este mai delicată pentru că este legată de Kosovo. Înţelegerea dintre cele două parţi, obţinută sub egida UE în aprilie 2013. este importantă dar nu şi suficientă pentru mersul european şi asta o ştiu bine cele două părţi. Recunoaşterea internaţională deplină a Kosovo şi aderarea, sunt obiective care obligă la paşi concreţi în direcţia normalizărilor relaţiilor bilaterale. Bosnia şi Herţegovina are o situaţie mai complicată, pentru că înainte de aderare are nevoie de un model naţional de stat cu adevărat independent şi suveran, desprins de statutul de protectorat din prezent.

Raportele Comisiei Europene (CE) din ultima perioadă privind perspectivele de aderare a statelor balcanice au fost primite fără prea mari iluzii pentru că se înţelege tot mai mult că prioritatea UE, în acestă perioadă tulbure economic, nu mai este extinderea.

Pierre Manent aprecia încă în 2006 într-o lucrare intitulată „Raţiunea naţiunilor“ că din punct de vedere al filosofiei politice, criza Uniunii Europene „este o criză de fond“ deoarece nu este în măsură să propună un sistem capabil să depăşească asemenea momente, mai mult Uniunea Europeană se află în pericol de dizolvare geografică pentru că nu-şi defineşte limitele. Politic, situaţia este şi mai delicată pentru că este vizibil că guvernarea se „decuplează“ de cetăţean, in favoarea globalizarii.

În statul de membru al UE ,individul este cetăţean, în schimb în cadrul Uniunii Europene nu are statut real în ciuda cetăţeniei europene. Deşi se bazează pe cedarea unei părţi din suveranitatea naţională, UE nu încearcă nici o relaţie (cu excepţia trecerii frontierei) cu cetăţeanul care o compune. Democratia , adica ceea ce ar trebui să creeze condiţiile raportării individului la organismul supranaţional, nu există înca.

Spaţiul balcanic resimte încă gravele framântări din fosta Jugoslavie şi de aceea pentru aderarea la UE are nevoie de un sistem bazat pe cel puţin două elemente : - construirea unui nou cadru instituţional şi juridic compatibil cu o societate democratică în contextul înlocuirii institutiilor vechi cu unele noi; - reaşezarea economică pe elemente moderne, care să permită evitarea disfuncţionalităţilor sociale; Fără sprijin calificat din partea comunităţii europene, aceste aspecte vor fi greu de realizat şi de durată. În prezent, în Balcani, există două gândiri, una care apeleaza la sentimentele naţionaliste şi argumente istorice pentru justificarea greşelilor socio- politice, iar cealaltă doreşte o constructie socială, ruptă de trecut, bazată pe cooperare europeană. În aceste condiţii percepţia naţionalistă la fel ca şi tensiunile etnico –religioase, specifice regiunii, sunt puternic marcate de dificultăţile economice care în condiţiile crizei au un teren favorabil de manifestare. Şi asta pentru că alăturarea factorului religios de cel etnic se menţine ca motor al disputelor în Balcani, unde istoria a adus în acelaşi spaţiu creştinismul ortodox şi catolic, alături de cel islamic.

După confictul iugoslav a apărut pericolul curentului fundamentalist Islamic, organizat în Balcani. Acesta nu numai că s-a opus Occidentului dar a devenit şi ameninţare la adresa securităţii euro-atlantice, obligând instituţiile de securitate europene să monitorizeze atent această situatie.

Evoluţiile după al IV-lea val de extindere au generat şi dezacorduri intre unii membrii UE, care au înţeles diferit rolul pe care UE trebuia să-l joace în probleme de securitate. Au apărut neînţelegeri între SUA şi principalii lideri europeni în privinţa unificării Europei, dictate în principal de nevoia realizării unui parteneriat între cele două parţi şi nu de competiţie.

După unii analişti, această situaţie ar favoriza scindarea paradigmei Europa Unită în doua paradigme antagoniste Vechea Europă şi Noua Europă.

Pericolul scindări a dus la adâncirea dezechilibrelor economice şi sociale deja existente între Europa Occidentală şi Europa Răsăriteană, formată din fostele state comuniste.

Criza financiară actuală din Europa, a scos la iveală o serie de aspecte cu rol destabilizator în politica economică europeană. Percepţia crizei în UE şi procesul extinderii au intrat într-o faza primejdioasă în Balcani pentru ca imaginile de la inceput carecterizate de bunăstare şi securitate regională au inceput să fie estompate de neputinţa liderilor europeni de a preveni şi soluţiona prompt disfuncţionalităţile economice ale regiunii.

Criza actuală a poziţionat ţările aspirante din regiune într-un spatiu de aşteptare, care nu convine. Singura care a profitat de situaţia economicofinanciară din UE a fost Turcia, membră NATO şi aspirantă UE, care şi- a dezvoltat economia ce i-a permis revenirea în Balcani. În momentul de faţă statele balcanice depind de asistenţa economică occidentală fără de care nu este posibil procesul de construire a bazei socioeconomice necesară unui stat demo-

cratic. Obstacolele în cale acestui proces nu sunt de loc uşoare şi pornesc de la mentalităţi vechi, dominante, care se manifestă într-o democraţie firavă.

Apariţia „armei“ energetice, folosită din plin de Rusia, a schimbat viziunea geoeconomică a regiunii.

Ofensiva companiilor energetice ruse în Balcani, de „a cumpăra tot ce se poate cumpăra“ a adus în UE o altă percepţie privind situaţia economică a regiunii.

Dezvoltarea inegală, din punct de vedere economic, a ţărilor din Balcani a devenit in momentul de faţă, impedimentul cel mai important al colaborării cu Europa.

Zona Balcanilor a avut dintotdeuna o valoare geostrategică aparte, fiind prezentă aproape continu pe agenda marilor puteri.

Regiunea s-a caracterizat prin tensiuni, dispute şi conflicte, obligând comunitatea internaţională să depună eforturi serioase pentru aplanarea acestora.

Complexul de securitate din Europa de Sud- Est a trecut, după 90, printrun proces deosebit de restucturare militară, economică şi politică, care a vizat integrarea în structuri regionale, europene şi euro-atlantice, prevenirea, stoparea şi gestionarea conflictelor armate şi politice, democratizarea ţărilor acestui spatiu, dezvoltarea economiilor de piaţă şi societăţii.

Despre Uniunea Europeană se spunea că este o soluţie economică la o posibilă criză politică. „Emisfera politică “ a creierului european a fost trezită din amorțire, de Balcanii de Vest, mai exact de conflictele care s-au derulat în ultimul deceniu al sec. XX. În această situaţie rămâne o întrebare: este posibil ca, criza UE să schimbe orientările privind extinderea? Răspunsul firesc şi normal este da pentru că vechile construcţii nu au reusit să depasească criza.

Potrivit „Spiegel“ Nikcolaus Meyer, consilierul cancelarului german pentru politica UE, sublinia despre nevoia unui nou tratat ce ar pregăti drumul mult mai bine spre integrarea europeană şi ar crea o nouă bază legală pentru UE . În acest moment este clar că îngrijorarea UE privind evoluţiile finaciare şi implicit cele economice devine tot mai presantă, iar găsirea soluţiilor nu mai poate aştepta.

Exista tot mai multe voci pentru crearea unei baze legale care ar da Curţii Europene de Justiţie, jurisdicţie pentru „monitorizarea bugetelor şi penalizarea ţărilor care nu respectă regulile privind deficitul.

Lipsa unei poziţii comune i-a făcut pe liderii Germaniei şi Franţei, importanţi susţinători ai unui nou tratat şi a unor reguli financiare, care să avanseze ideea unei platforme comune pentru un nou tratat european între cele 17 state membere ale zonei euro, dacă celelalte nu vor să se alature. În condiţiile unui nou tratat european şi a unor reguli fiscale cu şanse dificile de aplicare în economiile balcanice, şi aşa şubrede, în Balcani se diminuează vizibil entuziasmul începutului, iar viitorul este privit cu mai mult scepticism.

Relaţiile dintre statele balcanice şi UE, vor determina ritmul şi succesul creşterii şi dezvoltării regiunii, cu sublinierea că aceasta va depinde mai mult de nevoile UE decat de nevoile şi obiectivele naţionale ale statelor balcanice. În fata aceastei situaţii ,statele balcanice se pot îndrepta spre o perspectivă, de loc dorită, să devină periferia superputerilor economice ale Europei.

Nu este o concluzie definitivă, dar posibilă.

Corneliu VLAD Analist de politică internaţională

Pagina 10

C

ziua Naţională a Libanului

u ocazia sărbătoririi Zilei Naţio- mită , declarând că aceasta valoare nale a Repulicii Liban , Ambasa- poate şi tebuie să fie amplificată , ţidorul acestei ţări la Bucureşti , Exce- nând seama de multitudinea oportulenţa Sa domnişoara Rana Mokka- nităţilor existente în ambele ţări. dem, a oferit o recepţie la Palatul Par- Bunele relaţii dintre cele două ţări lamentului, la care a fost prezent sunt stimulate nu numai de operatorii domnul Valeriu Zgonea, preşedintele econimici dar şi de comunităţile de libanezi din ţara noastră, şi coomunitaCamerei Deputaţilor.

Au mai participat, doamna Rodica tea românească din Liban – peste 1500 de perNassar, depusoane, a pretat PSD şi precizat Exceşedinte al Colenţa Sa. misiei pentru Preşedintele Sănătate a CaCamerei Demerei Deputaputaţilor, a ţilor, membri completat ai Corpului dis p u s e l e plomtic, reprediplomatului zentanţi ai melibanez aprediului politicciind că Libaguvernamennul este un tal şi de afapartener imceri, reprezenportant al Rotanţi ai mass mâniei în Omedia. rientul MijloÎn cuvântul său, ciu, o punte domnişoara Mokkadem a De la dreapta la stânga: E.S. Rana Mokkadem, de legătură înRodica Nassar şi Valeriu Zgonea tre România subliniat faptul că ţara sa este cotată drept primul şi ţări din Orientul Milociu şi din reinvestitor arab în economia româ- giunea Golfului. nească, aceasta datorându-se celor Dominia sa a mai adăugat că Româ4.000 de societăţi cu capital sută sută nia susţine activ un Liban stabil , care libanez , sau mixt, care sunt active în la rândul său poate menţine stabilă întreaga regiune.

România.

Referindu-se la valoarea schimburi- În acest an se împlinesc 50 de ani de lor bilaterale ,care s-au sitiuat la apro- Relaţiile diplomatice la nivel de Amximativ două sute de milioane de basadă între România şi Republica euro, domnia sa, s-a arătat nemulţu- Liban.

25 mai - Ziua Africii sărbătorită la Biblioteca Naţională

B

iblioteca Naţională a găzduit pe 25 mai sărbătorirea la Bucureşti a Zilei Africii. Evenimentul marchează în fiecare an simbolul luptei ţărilor africane pentru libertate şi democratizare. Manifestarea organizată de Ambasadele Grupului ţărilor africane a reunit membri ai Corpului Diplomatic, oameni de afaceri, şi prieteni ai Africii, un numeros public.

R

germania şi România împreună în lupta împotriva comeţului necontrolat de arme

epublica Federală Germania , împreună cu România şi alte 14 state membre ale UE, şi El Salvador, au depus în aceeaşi zi, pe 2 aprilie , instrumentele de ratificare a Tratatului privind comerţul cu arme (Arms Trade Treaty).

Astfel mai mult de jumătate din numărul ratificărilor, 31, din cele 50 de instrumente de ratificare necesare intrării în vigoare a Tratatului , au fost depuse.

Această acţiune a avut loc la exact un an de la adoptarea Tratatului, de către Adunarea Generală a ONU. Documentul reglementează pentru prima oară , la nivel mondial, standardele minime obligatorii pentru comerţul internaţional cu arme convenţionale, de la pistol la tancuri.

Trebuie menţionat faptul că Germania, s-a aflat în 2013 printre primii semnatari ai documentului , pe care l-a sprijinit cu fermitate încă din momentul începrerii procesului de negociere. Imediat după depunerea instrumentelor de ratificare, reprezentantul Germaniei a declarat că ţara sa va aplica temporar articolele 6 şi 7, esenţa acestui Tratat, adică criteriile de verificare a cererilor pentru exportul de arme.

Ministrul federal al Afacerilor Externe a declarat la Berlin, după depunerea instrumentului de ratificare a Tratatului privind comerţul cu arme, umătoarele: „Dorim să punem capăt la nivel mondial comerţului necontrolat cu arme. Am mai făcut un pas către punerea în aplicare a Tratatului privind comerţul cu arme.

Germania a susţinut de la bun început acest Tratat, iar noi continuăm acest lucru: Vom aplica începând de acum Tratatul privind comerţul cu arme, înainte ca acesta să intre în vigoare la nivel mondial. Dorim prin aceasta să încurajăm şi alte state să se opună, alături de noi, proliferării necontrolate a armelor convenţionale.“

Pagina 11 Carte document

„Ambasada Belgiei – Bucureşti“

Ambasadorul Belgiei, Excelenţa Sa Philippe Beke, vorbind despre lucrarea doamnei arhitector dr. Cristina Woinaroski (dreapta) e când a preluat destinele Ambasadei Bel- plomatică şi Consulat General. La sfârşitul răzgiei la Bucureşti, Excelenţa Sa Philippe boiului ruso-româno-turc, la 30 decembrie 1878, Beke Ambasadorul acestei ţări a început o cam- diplomatul Joseph Jooris este numit ministru repanie de promovare a ţării sale prin toate mo- zident la Bucureşti. Din 1881, reprezentantul dalităţile pe care le are la dispoziţie, preponde- Regatului Belgiei în România se va numi Trimis rentă fiind tipărirea de cărţi sau prezentarea unor Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar.

Trimisul Extraordinar al Majestăţii Sale Regele cărţi.

Astfel au fost lansate trei lucrări cu caracter is- Belgiei şi Ministru Plenipotenţiar, la acea vreme, Baronul toric. Două dinGustave Guiltre ele abordând laume cumpără tematica prela 26 iulie 1928, zenţei belgiene în numele Repe teritoriul gatului Belgiei, Transilvaniei şi imobilul din a treia , o preBulevardul Dazentare - studiu cia nr. 32, actual despre superba 58, de la Concasă - reşedinţă stantin N. Câma Ambasadorupeanu, imobil lui Belgiei. construit de aAceastă ultimă cesta între anii lucrare, a cărei autor este dr. arh. Cristina Woinaroski a fost edi- 1921-1924, care din acel moment devine sediul tată în limba română de Regatul Belgiei, Ser- Ambasadei şi Reşedinţă Ambasadorială având viciul Public Federal Afaceri Externe, Comerţ de atunci aceeaşi funcţionalitate.

Exterior şi Cooperare pentru Dezvoltare, sub tit- Astăzi , imobilul peste care au trecut 86 de ani lul „Ambasada Belgiei - Bucureşti, şi tipărită ca din momentul cumpărării de către Regatul Belşi celelalte două, într-un tiraj limitat, dar în con- giei, este la fel de maiestuos. El a fost de curând diţii grafice de invidiat. Excelentul material fo- clasificat drept monument istoric, la fel ca şi clătografic prezent în lucrare este semnat de arh. dirile care îl înconjoară, formând împreună cu Andrei Mărgulescu, tânăr şcolit la Bucureşti şi acestea una dintre cele mai frumoase şi de lux zone rezidenţiale , foarte aproape de centrul oraToulouse. şului.

Dar să trecem la puţină istorie. În 1830 , în urma revoluţiei, apare pe hartă Re- Ca şi cum timpul s-ar fi oprit în loc , pe zidurile gatul Belgian, care în 1838 deschide la Galaţi clădirii acesta nu şi-a făcut văzută prezenţa şi primul său consdulat. La 4 mai ‚ 1842 Consu- nici cutremurele nu şi-au lăsat urmele. Interioalatul va fi transferat la Bucureşti de unde con- rele au rămas şi ele intacte, „ocupanţii clădirii sulul Louis Bisschop, avea în subordinea sa menţinând configuraţia arhitecturală aşa cum atât principatul Valahiei şi pe cel al Moldovei. a fost iniţial concepută“ , aşa cum sublinia AmDupă unirea celor două principate române şi nu- basadorul Philippe Beke. mirea lui Alexandru loan Cuza în 1859 ca dom- După Conferinţa de presă dedicată lansării acesnitor comun în Ţara Românească şi Moldova, tei lucrări, Excelenţa Sa Philippe Beke i-a inviConsulatul Regatului Belgiei de la Bucureşti tat pe cei prezenţi să facă un tur al imobilului, este transformat la 13 februarie 1859 în Consu- introducându-i în atmosfera Art Deco a anilor lat General, iar în 1870 va deveni Agenţie Di- 20 ai secolului trecut.

D

Excelenţa Sa Philippe Beke prezentând încăperile Ambasadei.

S

847 de pagini dedicate relaţiilor româno-japoneze

ediul Fundaţiei Europene Titulescu - Casa Titulescu, a fost gazda unui eveniment special, dedicat relaţiilor ţării noastre cu „Ţara soarelui răsare“. Sub titlul „133 de ani de relaţii România – Japonia“, Lucrarea semnată de Ion Scumpieru şi care a văzut lumina tiparului sub egida Fundației Europene Titulescu, este considerată de specialiştii în domeniu, drept prima monografie despre relaţiile dintre cele două ţări, apărută în România.

Autorul este diplomat român , membru al Asociației Ambasadorilor şi Diplomaților de Carieră , specializat în promovarea relaţiilor României cu Japonia şi R.P. Chineză. A fost profesor de limba japoneză şi limba chineză la Universitatea Bucureşti şi vicepreşedinte al Fundației „Nipponica“.

Lucrarea, aproape 850 de pagini, dedicate relaţiilor României cu Japonia, încearcă , şi reuşeşte, să umple golul existent în istoria relațiilor României cu Japonia, evoluţia raporturilor dintre cele două ţări începând din 10/22 mai 1880 până în zilele noastre. Ea prezintă cititorilor un tablou veridic şi complet privitor la ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, în relațiile dintre cele două țări, făcând o cronică a problemelor apărute în raporturile bilaterale , cum au fost ele soluționate, cine au fost cei care s-au ocupat de legăturile românojaponeze, alte aspecte relevante.

Relaţia România –Japonia este defalcată pe domenii specifice : politic, economic, militar, consular, cultural , şa.

Sunt prezentate acţiunile bilaterale mai importante, care au avut loc în decursul istoriei, subliniind valoarea şi contribuţia acestora la dezvoltarea raporturilor româno-japoneze, în ansamblu – vizita în România a mareşalului Nogi, 1911; vizita în Japonia a principelui Carol,

este un bun cunoscător al Japoniei şi a limbii japoneze pe care o vorbeşte mai frumos decât mulţi conaţionali de-ai domniei sale, pentru imensa muncă depusă la realizarea acestei cărţi care conţine numai materiale de referinţă – poze şi documente originale.

Excelenţa Sa a fost, la început puţin nedumerit de ce sunt aniversaţi 133 de ani de relaţii bilaterale, ştind că Ministerul Japonez de Externe consideră începutul negocierilor pentru stablirea relaţiilor bilaterale cu ţara noastră ca având punctul de iniţiere anul 1902 . an în care miniştrii de Externe ai ambelor ţări, acreditaţi la Viena, au început negocierile pentru stablirea relaţiilor bilaterale cu ţara noastră. Însă scrisoarea datată în 1880, găsită în arhive , trimisă de principele României , Carol I, căte Împăratul Japoniei, în care acesta este informat că Româna fost recunoscută ca ţară independentă în urma încheierii Tratatului de la Berlin din anul 1878, fapt pentru care cere stabilirea de relaţii de prietenie între cele două ţări , este considerată de autor drept punct de referinţă al relaţiilor bilaterale.

Referindu-se la documentele publicate , Ambasadorul Japoniei spunea că acstea sunt rezultatul studierii cu parcimonie a Arhivei Digitale a Centrului Japonez pentru Însemnări Istorice din Asia de Sud – Est de pe lângă Arhivelele Naţionale ale Japoniei .

Diplomatul japonez a menţionat că a condus pesonal , între anii 2004-2006, operaţiunea de arhivare şi mai apoi de punere pe internet , la dispoziţia publicului, a totalităţii documentelor oficiale şi neofociale ale Japoniei , ele putând fi accesate din orice loc de pe glob. În concluzie a subliniat diplomatul japonez cartea va contribui enorm la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre ţările noastre.

Excelenţa Sa Keiji Yamamoto, Ambasadorul Japoniei (al patrulea de la dreapta la stânga) alături de autor şi de prof. dr. George G. Potra, directorul executiv al Fundaţiei Europene Titulescu

1920; vizita la Tokyo a preşedintelui N. Ceauşescu, 1975; vizita la Bucureşti a prinţului moştenitor Akihito, 1979 şi multe altele.

Inserată în cadrul vast al celor aproape 800 de lucrări de refrinţă , dedicate Japoniei, publicate de-a lungul timpului, la Bucureşti cât şi a celor referitoare la ţara noastră, tipărite în Japonia , lucrarea se detaşează clar, ea fiind redactată pe o perioadă de şase ani pe baza unei îndelungate experienţe de viaţă acumulată de autor în cei peste douăzeci de ani de muncă în Ministerul Afacerilor Externe, dar şi în lungii ani petrecuţi la post , în China şi Japonia.

De la lansarea volumului nu a putut să lipsească Excelenţa Sa Keiji Yamamoto, Ambasadorul Japoniei care luând cuvântul a mulţumit gazdelor pentru invitaţia făcută de a participa la această lansare de carte, importantă pentru ambele ţări şi la care a venit cu bucurie. Diplomatul japonez a mulţumit deasemenea domnului Scumpieru pentru lucrare, precizând că acesta

Nu putem decât să îl felicităm pe autor pentru lucrarea sa şi pentru condiţiile grafice de înaltă ţinută ale volumului, ţinând seama şi de faptul că acesta a putut vedea lumina tiparului datorită subvenţionării propri de către autor.

Se prevede ca în 2017 lucrarea să fie publicată în limba japoeză, odată cu aniversarea împliniri a 100 de ani de la deschiderea oficială a primei Legaţii a României, la Tokyo.

Cartea devine astfel , o bază documentară utilă pentru toţi cei interesaţi în promovarea relaţiilor bilaterale româno-japoneze, în studierea acestora.

Au mai luat cuvântul ambasadorii Ion M. Anghel, amb. Constantin Vlad, Nicolae Ecobescu, şi Angela Hondru, Constantin Buşe, Grigore Aldescu-Aldea.

Evenimentul a fost moderat de prof.dr. George G. Potra, directorul executiv al Fundaţiei Europene Titulescu. n

15 ani de la vizita în România a Papei Ioan Paul al II-lea

P

De-a pururea în rândul sfinţilor, înaltul prelat a fost promotor şi propagator al României în lume

ronia cerească a făcut ca de ziua Milostivirii Divine din acest an, să fie aduşi pentru totdeauna în lumina altarelor, printre sfinţi, Ioan al XXIIIlea şi Ioan Paul al II-lea ultimul din ei fiind cel care a propus ca ziua respectivă zi să fie trecută în calendarul Bisericii Universale. Evenimentul a avut loc la 27 aprilie 2014. A fost un prilej de mare sărbătoare pentru creştinii din întreaga lume, slujba fiind oficiată în faţa a sute de mii de credincioşi din întreaga lume de Papa Francisc.

Printre cei prezenţi au fost şi mulţi creştini români cât şi de pe toate meridianele vizitate de acest Atlet al lui Hristos, de acest Papă pelerin, care a petrecut peste 1000 de zile în afara zidurilor Vaticanului.

Cel care la alegerea sa în jilţul Sfântului Petru, la 22 octombrie 1978 a salutat credincioşi din lumea întreagă cu memorabile cuvinte: - Nu vă fie teamă! Deschideţi-i, deschideţi-i larg porţile lui Iisus! - avea să dovedească o dragoste aparte pentru români, pe care nici unul din înaintaşii săi din Cetatea Eternă, nici un lider mondial n-a dovedit-o până la El. Ca fost diplomat, ca scriitor preocupat de vaticanologie, afirm cu toată convingerea că nu mi-a fost dat să cunosc o personalitate atât de proeminentă şi de o asemenea anvergură, care să fi trecut fruntariile ţării noastre şi să fi dovedit o cunoaştere la obiect atât de profundă a poporului român, a istoriei sale şi a aspiraţiilor naţiunii române. S-a constatat că pentru această întâlnire s-a pregătit inclusiv lingvistic timp de peste trei luni. A fost singurul Papă dintre cei peste 60 de înaintaşi ai săi, care a rostit, în limba română, în Piaţa San Pietro de la Roma, la scurt timp de la înscăunare, ruga eminesciană închinată Mariei Sfinte, făcând cunoscută urbi et orbi versurile poetului nostru naţional: Îngenunchem rugându-te, Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupra-ne coboară, O, maică prea curată, Si pururea fecioară, Marie!

Tot el a fost cel care l-a beatificat pe Ieremia Valahul, la 30 octombrie 1983, punând în aplicare procedurile de recunoaştere canonică care datau din 1947. La ceremonia pe care personal a oficiat-o, Ioan Paul al II-lea a spus, în limba română, despre preotul cel sfiinţit: „Un fiu al României, această nobilă naţiune care poartă în limbă şi în nume amprenta Romei... el exprimă tradiţia voastră creştină. În istoria voastră bimilenară, atât de bogată, cu atâtea valori de credinţă, Ieremia Valahul este primul român care este ridicat oficial la gloria altarelor“.

Aceasta m-a făcut ca în lucrările publicate, după ce Pontiful a îngenunchiat la mormintele martirilor români din Cimitirul Bellu catolic, în timpul vizitei făcută în România, în perioada 7-9 mai 1999, să amintesc în scris autorităţilor ecleziastice despre necesitatea de-a se înainta argumentaţia necesară Vaticanului pentru a-i aduce în rândul sfinţilor pe toţi martirii români ai credinţei, cunoscut fiind numărul lor important, cât şi evocarea evlavioasă a Sfântului Părinte la adresa fiecăruia în parte. Un lucru demn de toată cin-

stea s-a petrecut în august anul trecut, când a fost beatificat al doilea român - Monseniorul Vladimir Ghica. Să sperăm că vom mai avea parte şi de alte asemenea evenimente.

A fost mişcată o lume înteagă de scena unică petrecută la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti, a îmbrăţisării date de către Sfântul Părinte Cardinalului Todea, cel care a suferit cu stoicism mulţi ani de detenţie comunistă; cel din urmă a fost adus la întrevederea cu Papa Wojtyla într-un scaun cu rotile. În una din slujbele oficiate pe pământ românesc, Ioan Paul al II-lea a declarat: „Lanţurile voastre şi lanţurile credincioşilor voştri sunt gloria şi mândria Bisericii: Adevărul vă va face liberi. În memoria colectivă a poporului român au rămas cuvintele de condoleanţă pe care fostul Papă le-a trimis Cardinalului Lucian Mureşan, la 23 mai 2002, la vestea că Alexandru Todea nu se mai află printre cei vii: Pe

când desfăşuram călătoria apostolică în Azerbaidjan, aflând de piosul sfârşit al Venerabilului şi Preaiubitului nostru frate Alexandru Cardinal Todea, Arhiepiscop Emerit de Alba-Iulia şi Făgăraş, ne arătăm sufletul îndurerat şi, ca şi cum am fi de faţă, suntem uniţi cu Tine şi cu toţi Episcopii, preoţii, călugării şi credincioşii de acolo, care vor participa la funeraliile sale!

Dorim, de asemenea, să evocăm, împreună, în amintirea acestui Întâistătător, numeroasele fapte mari realizate de El cu zel în beneficiul Bisericii şi suferinţele pe care le-a îndurat ca mărturisitor al credinţei în timpul cruntului regim tiranic.

Cerând mila divină şi mare răsplată de la Dumnezeu pentru meritele Sale, împărţim din inimă binecuvântarea noastră apostolică şi tuturor participanţilor la înmormântare.

După ridicarea la ceruri a fostului Papă Ioan Paul al II-lea ca şi a Cardinalul Todea, în arhivele Vaticanului s-au găsit fragmente din telegrama pe care Pontiful o pregătise pentru a fi trimisă cu ocazia celei de a 90-a aniversări a Înaltului Ierarh, cardinalului Todea.

Iată câteva fragmente pentru a înţelege mai bine sentimentele de stimă pe care Papa Wojtyla le nutrea faţă de compatriotul nostru. …Odată cu trecerea anilor, Eminenţă, elocvenţa mărturiei pe are aţi dat-o despre Hristos continuă să se răspândească în Biserică. Numele Eminenţei Voastre a traversat de fapt graniţele Patriei, impresionând şi întărind credincioşii din Europa şi din lumea întreagă. Acolo unde Episcopi, preoţi, călugări şi laici continuă să fie puşi la încercare de regimuri care asupresc libertatea religioasă şi de conştiinţă, este cu siguranţă un motiv de încurajare şi un imbold a şti că persoane ca Dumneavoastră au perseverat în mărturia lor curajoasă în timpul persecuţiilor comuniste.

Vă mulţumesc, Venerabile Frate, pentru acest strălucitor exemplu de iubire faţă de Domnul, care v-a ajutat să faceţi faţă la orice încercare, făcând din Eminenţa Voastră un stimulent,

un punct de referinţă pentru noile generaţii. Mă aflu şi eu printre cei care se simt datori unei astfle de mărturii luminoase....Cuvinte redactate personal de Înaltul Prelat nu de funcţionari mărunţi.

Papa Ioan Paul al II-lea a mai relevat în timpul vizitei făcute în România un fapt unic pentru ţările pe care până atunci le vizitase: bucuria de a fi prezent în ţinuturile păstorite de fratele Sfântului Petru - Andrei, cel care a creştinat poporul român. Şi tot aici, la Bucureşti, pentru a le da românilor o şi mai mare încredere în faptele înaintaşilor lor, Episcopul Romei le-a amintit nu numai lor ci şi miliardului de catolici din lumea întreagă, că solul românesc a fost fertil credinţei, de vreme ce cu aceste meleaguri pot fi asociate cu Sfânul Ioan Cassian şi Dionisie Exigul, prelaţi care au contribuit la transmiterea valorilor spirituale ale Orientului grec spre Occidentul Latin. N-a uitat Papa Ioan Paul al II-lea nici de Atletul credinţei creştine, Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel căruia conaţionalul său cracovian, Jan Długosz, i-a descris atât de înălţător faptele de vitejie, şi aceasta în cele mai luminoase culori. A fost evocat, totodată, martirul creştin, Constantin Brîncoveanu, tocmai pentru a sublinia că roadele de sfinţenie sunt din belşug pe aceste teritorii, botezate de El cu metafora ce avea să-i încânte pe români, de „Grădină a Maicii Domnului“.

Plin de semnificaţii a fost şi contextul în care au fost spuse cuvintele respective.

Românie, ţară-punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa Occidentală şi Orientală pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de Grădina Maicii Domnului, vin la tine în numele lui Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi al Preasfintei Fecioare Maria. În pragul unui nou mileniu, întemeiază-ţi viitorul mai departe pe stânca tare a Evangheliei.

Cu ajutorul lui Cristos, vei fi protagonista unei perioade de entuziasm şi curaj. Vei fi naţiune prosperă, pământ roditor de bine, popor solidar şi făcător de pace.

Cuvintele de mai sus şi altele pe care vom avea poate prilejul să le evocăm la cea de-a 15-a aniversare a Rusaliilor din mai 1999, petrecute de Ioan Paul al II-lea în România, ne-au fost dăruite ca nişte ofrande, ca pe nişte medalioane pe care românii sunt chemaţi să le pună la butonieră, în zi de muncă ca şi în zile de sărbătoare. Nimic mai înălţător. Ne-a mai oferit oare cineva asemenea nestemate?

Datorită credinţei creştine, această ţară, care este legată de memoria lui Traian şi de romanitate, dar care evocă chiar în nume Imperiul Roman de Răsărit şi civilizaţia bizantină, a devenit în decursul secolelor o punte de legătură între lumea latină şi ortodoxie, ca şi între civilizaţia elenă şi popoarele slave.

O fi ştiind oare Barroso, Hollande sau Angela Merkel aceste subtilităţi? Oare întâmplător să fi spus fostul Papă la încheierea vizitei în România: „Aici am trecut pragul speranţei!“. N-a rostit nicăieri în lume o asemenea frază.

Să îi rămânem veşnic recunoscători acestui sfânt contemporan cu noi, cu speranţa că meşteri iconari de pretutindeni îi vor surprinde trăsăturile pentru veşnicie ale chipului său nobil.

Nicolae mAREŞ

Diplomaţia mileniului

Pagina 12

Problema orientală după Revoluţia de la 1848

R

Prof. univ. dr. Dumitru mAzILU

evoluţia de la 1848 a avut un impact recunoscut asupra opţiunilor Cancelariilor politice şi diplomatice europene în principalele domenii ale vieţii internaţionale. S-a constatat că marile puteri şi-au adaptat decizile de politică externă punând şi mai mult accent în orientările lor strategice, pe promovarea şi realizarea interesului propriu chiar dacă, în unele cazuri, preţul plătit a fost foarte ridicat.

Una dintre priorităţile strategice – dominaţia în orientul Apropiat

În anii 1848 -1849,problema orientală se afla pe agenda Cancelariilor politice şi diplomatice de la Sankt Petersburg şi de la Londra. Diplomaţia rusă şi cea engleză erau preocupate nu numai de extinderea influenţei ţărilor lor în Turcia şi în întregul Orient Apropiat, dar şi consolidarea acestei influenţe.

Cancelaria politică şi diplomatică de la Paris – care a fost atât de implicată în confruntările generate de Revoluţia de la 1848- urmărea desfăşurarea evenimentelor, pregătindu-se să intervină la momentul oportun.

Principalele forţe politice – care îşi revendicau dominaţia în Orientul Apropiat – în anii 1849 - 1850 se dovedeau a fi Rusia şi Anglia, atât pentru că aveau interese politice şi economice imediate, dar şi interese strategice. opţiunile strategice ale Cancelariei diplomatice de la Petersburg

Analiştii politici şi diplomatici cei mai avizaţi ai acelor ani au constatat interesul prioritar al Cancelariei politice şi diplomatice de la Petersburg pentru abordarea şi soluţionarea problemelor Imperiului Otoman dintr-o perspectivă strategică rusească.

Se ştie că anii 1850 – 1853 s-au caracterizat printr-o slăbire a forţei şi influenţei Imperiului Otoman în regiune, iar Imperiul Ţarist era pregătit să profite de situaţie în favoarea sa .

Nu numai că Turcia se afla în vecinătatea sa, dar şi imensele poibilităţi pe care Imperiul Otoman –în cazul în care ar fi trecut sub control rusesc- le pute oferi Imperiului Ţarist, au determinat Cancelaria de la Petersburg să studieze toate oportunităţile oferite de slăbiciunile Turciei pentru a o subordona.

Preluarea controlului asupra Imperiului Otoman ar fi permis Imperiului Ţarist să-şi reafirme forţa în raporturile cu celelalte mari puteri, dar, în acelaşi timp, îngăduia Rusiei să-şi atingă unul dintre cele mai importante obiective: ieşire liberă la rutele maritime internaţionale.

Preocuparea Cancelariei de la Petersburg de a realiza o înţelegere cu Anglia

Anglia era o mare putere iar poziţia ei se consolidase şi ca urmare a faptului că avea cea mai puternică flotă din lume. Toate cercetările efectuate demonstrau că Anglia era „prima putere maritimă“, pe care o valorifica cu succes în interesul activităţii economice şi consolidării prezenţei sale politice şi strategice în Europa şi în lume.

Cancelaria de la Petersburg nu putea să-şi promoveze opţiunile economice şi strategice fără a ţine seama de interesele Angliei şi nu numai, în Orientul Apropat, dar şi în alte zone, cu atât mai mult cu cât obţinerea libertăţii maritime ar fi reprezentat apariţia unui important concurent pe rutele maritime internaţionale pentru Anglia. În circumstanţele date, diplomaţia rusă – pregătindu-se intens pentru a prelua controlul asupra Imperiului Otoman- a luat în considerare prospectarea tuturor posibilităţilor pentru a ahjunge la o înţelegere cu Anglia, aşa încât Londra să nu devină un inamic; ci să fie un eventual aliat al Imperiului Ţarist în problema Orientală.

„Cartea şoaptelor“ tradusă

N

u există nici un dubiu referitor la succesul pe care l-a repurtat publicarea romanului lui Varujan Vosganian, „Cartea şoaptelor“. Aşteptările autorului dar şi ale editurii au fost cu mult depăşite. Apreciată la justa ei valoare de către editori din întreaga lume, romanul a fost deja tradus în peste 10 limbi, autorul ei fiind chiar propus, de curând, pentru premiul Nobel pentru literatură.

Ultimele trei luni ale anului trecut au însemnat pentru autor două lansări – în Israel şi Bulgaria.

Publicat la prestigiosul grup editorial Hakibutz Hameuchad Sifriat Poalim Publishing Group, cu sprijinul Institutului Cultural Român Tel Aviv (ICR) prin programul „Publishing Romania“ tradus în limba ebraică de Any Shilon, şi redactată de Anita Peri Sela romanul „Cartea şoaptelor“ a fost lansat la Tel Aviv, la Librăria Tzomet Sfarim, filiala HaSifria şi la Ierusalim. Au fost prezenţi: autorul, doamna Gina Pană – director ICR Tel Aviv, Excelenţa Sa Edward

Iosiper – Ambasadorul României în Israel, Colette Avital – fost membru al Parlamentului israelian, Avram Kantor – din partea editurii, Herzel Hakak – preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Ebraică din Israel, Riri Silvia Manor – poetă, Yossi Sarid – jurnalist la cotidianul Haaretz, Any Shilon – traducătoare şi Anita Peri Sela – redactor. Pasaje din carte au citite de către autor, Varujan Vosganian, în limba română, şi de Anita Peri Sela, în limba ebraică.

La Ierusalim, lansarea a avut loc la Patriarhia Armeană, la Seminarul Teologic Armean din Cartierul Armenesc, în prezenţa Excelenţei Sale Aris Shirvanian, Arhiepiscop, director al Departamentului de Relaţii Ecumenice şi Internaţionale (Patriarhia Armeană din Ierusalim), a domnului Tsolag Momjian – consulul onorific al Republicii Armene în Israel şi a Arhimandritului Ieronim Creţu – Biserica Ortodoxă Română, Aşezământul Românesc din Ierusalim. ä

Pagina 13 Acţiuni ale Muzeului Naţional de Istorie a României

PRIvIReA AsuPRA uneI lumI vIItoARe

I

Ruşinea

luminismul a vizat, în evoluţia conştiinţei, câteva obiective cunoscute, absolut necesar a fi urmărite într-o lume în dezvoltare, în care ansamblul capacităţilor creatoare, productive, precum şi sursele împlinirii spirituale a omului, tindeau să fie maxime. Într-un prim plan a fost aşezat spre a fi transformat în principiu suprem nu doar al cunoaşterii, ci şi al existenţei omului, perceptul neacceptării unei cunoştiinţe decât atunci când aceasta se dovedeşte empiric, dar mai ales raţional, neîndoielnică, indefectabilă.

Baza acestei atitudini a spiritului în faţa relevării adevărurilor lumii este carteziană; modelul demonstraţiei irefutabile este celebrul „cogito ergo sum“. În afara punctului de pornire cartezian, în cunoaştere este avută în vedere întreaga filozofie a lui Descartes, dar şi cea întru nimic mai puţin relevantă pentru apariţia unei epoci noi în civilizaţie,şi anume cea datorată lui Francis Bacon. Filozofia morală este, de asemenea, reformată în Iluminism. Triada comandamentelor etice ale Revoluţiei Franceze – libertate, egalitate, fraternitate- nu exprimă obiective morale, ci elemente ale definirii condiţiei umane; lipsit de libertate, inegal cu semenii săi, nelegat de aceştia prin fraternitate, fiinţa umană încetează a fi, propriu zis, om. În sfârşit Iluminismul pune într-o nouă perspectivă dreptul şi justiţia. Egalitatea umană este adusă ca o condiţie obligatorie în spaţiul dreptului; ierarhia socială nu mai are cum privi justiţia; dreptul este stabilit prin lege – legitimitatea dreptului îşi are originea în democraţie. Statul are a oferi modelul dreptăţii. Dreptul este produsul statului, dar statul trebuie să fie un stat de drept.

Când, un stat se poate numi stat de drept? În momentul în care nicio acţiune, calificare, hotărâre, decizie, pe care o poate avansa, dacă nu şi impune, orice element constitutiv al societăţii nu poate fi mai dreaptă decât aceea decurgând din funcţionarea instituţiilor conforme ale statului.

Timpul a trecut însă şi, în trasarea principiilor iluministe, în cadrul existenţei moderne, îndeosebi în practica juridică şi în actul de drept, termeni şi concepte altădată aplicabile şi, oricum, foarte onorabile, odată referite la fiinţa umană devin acum penibile prin aplicare, jenante ca raportare la omul civilizat şi ajung să reprezinte, prin ele însele, o umilire a celui căruia pedeapsa legală, juridic atribuită, se află sporită prin modul explicării conceptului sub care stă condamnarea sa. Legile multor state – sper ca şi România să se dovedească a fi astfel de stat – sunt bune sau chiar foarte bune sau, cel puţin, se poate prezuma aşa ceva, filozofia acestor legi include însă, fie şi cu titlu marginal, idei

şi intenţii inconştiente, poate, umilitoare totuşi.

Nu mai vorbesc de faptul că o serie de principii de drept, universal acceptate, pot avea parte de o foarte relativă respectare; în această privinţă dau exemplul foarte cunoscutului precept după care, „ceea ce nu este interzis este permis“. Încă din Iluminism s-a dovedit, în chip, probabil, adesea fals, poate chiar pervers, a nu se considera pedeapsa ca o răzbunare a unui rău suferit de către un subiect sau altul. Răzbunarea nu era un act de adevărată demnitate pentru omul cartezian, baconian şi, mai ales creştin, sau religios, indiferent de credinţa sa. Pedeapsa trebuie să fie un instrument al reeducării – educaţia devenea, astfel, elementul central al sistemelor juridice. Odată cu abolirea pedepsei cu moartea, în principalele state de drept (ţări civilizate!), ideea de condamnare în calitate de condamnare la educaţie a devenit mult circulată. Poate că în trecut a educa nu era un act frecvent într-o societate în care şcolile nu abundau, familiile puteau fi excesiv de sărace spre a beneficia de învăţătură, iar programele şcolare visau atribuirea către tineri doar a unui fond minimal de cunoştinţe. Se poate accepta că şi astăzi, condamnarea la pedagogie să joace, în anumite cazuri un rol, dar socotesc evident că adultul înalt, mediu, sau chiar superficial educat, educat, totuşi, după metodele prezentului în întreg sistemul informatic al prezentului, nu mai permite să se mai spună despre el că este trimis în închisoare pentru educare sau reeducare Aceasta nu înseamnă decât a umili şi condamnatul şi societatea modernă. Evident, se poate aprecia că reeducarea priveşte o fereastră îngustă, foarte îngustă, rămasă deschisă, în raport cu educaţia primită de un actual profesor universitar, înalt demnitar,om de cultură sau chiar de un muncitor calificat, profesor de gimnaziu şi ce va mai fi fiind autorul unei infracţiuni sau crime – lucrurile nu se schimbă: nu de educaţie este nevoie. Omul global educat se autoeducă în punctele rămase vulnerabile la atracţia deficienţei comportamentale, ori în faţa viciului.

Atunci, societatea modernă, prin sistemul ei juridic, transmite ce anume în cursul condamnărilor la care este – încă – obligată să recurgă? În ultimă instanţă justiţia, afirmă doar atât: societatea nu tolerează comportamente şi acte declarate de lege ca inacceptabile. Prin condamnarea intoleranţei sociale în cazuri exprese şi exact specificate legal. Cât despre educaţie, să lăsăm pe fiecare să se bucure de ceea ce şcolile, cultura şi civilizaţia le-a acordat. Un anumit respect poate reveni oricărei fiinţe umane.

Caius Traian DRAgomIR

în limbile ebraică şi bulgară

æ Întâlnirea cu autorul „Cărţii şoaptelor“ a fost vitat de seamă pe Excelenţa Sa Arsen Saroyan moderată de Shamaya Goshen, fost director al Ambasadorul Republicii Armenia în Bulgaria. departamentului de limbi străine, Radio Kol Is- Diplomatul armean a subliniat în intervenţia sa importanţa traducerii în limba bulgară pentru rael.

Tot în prezenţa autorului, în ultimele zile ale comunitatea armeană, şi în general, pentru proanului trecut , cartea a văzut lumina tiparului şi movarea culturii armene în rândul poporului bulgar. în Bulgaria . Lansarea a avut loc în patru oraşe importante ale ţării vecine: Sofia , Plovdiv, Varna şi Ruse. Au participt , traducătoarea cărţii , Vanina Bojikova şi un numeros public format din membri ai comunităţilor armene şi prelaţi armeni din aceste oraşe, dar şi un număr important de cetăţeni bulgari interesaţi de cultura armeană. În periplul său bulgar, alături de autor a fost prezent Varujan Vosganian alături de Ambasadorii Armeniei în România şi Bulgaria, E.S. Hamlet Gasparyan şi E.S. Arsen Saroyan Excelenţa Sa Hamlet înconjuraţi de membri ai comunităţii armene din Bulgaria Gasparian , în calitatea sa de Ambasador al Republicii Armenia în Româ- Concluzionând, autorul a declarat: „Eu am prenia, dar şi în cea de traducător şi redactor , îm- zentat povestea mea, dar asta este povestea preună cu autorul, al ultimei variante a cărţii, noastră. Fiecare dintre noi poartă în el această poveste. „Cartea şoaptelor“ nu se termină: contipărită în limba armeană la Erevan .

Lansarea de la Plovdiv a cărţii la avut drept in- cluzia finală e lăsată la alegerea cititorului.

Numai el poate să decidă sfârşitul poveştii “.

Î

„o poveste de viață destul de neobişnuită“

n volumul său, „Trei poduri peste lume. Consemnări între anii 1982- 2003“, apărut de curând la editura Curtea Veche, şi lansat în Sala Lapidarium a Muzeului Naţional de Istorie a României , ASR Principele Radu al României, prezintă sub forma unui jurnal „aventura “ domniei sale , destinul său , drumul său prin viaţă, trecând trei punţi: cea dintre milenii, cea de la lumea din spatele cortinei de fier , la lumea liberă şi cea mai importantă, trecerea de la condiţia de actor la cea de principe regal , despre care Frédéric Mitterrand spunea „că ilustrează în chip strălucit idealul permanent al Familiei Regale: a servi România“.

Odată ce a devenit membru al Casei Regale a României, Prinţului i-a revenit dificila misiune de a purta numele şi spiri-

tualitatea românească în lume, de a fi mesager al ţării pentru reintegrarea ei în familia căreia

de drept îi aparţine, lumea democratică, acestea devenind un sens şi o datorie umană, pe care o îndeplineşte cu devotament

alături de întreaga Familie Regală a României. „Este o lucrare apăsat subiectivă, spunea ASR Principele Radu la lansare, dar prezintă o poveste de viață destul de neobişnuită. Mă simt obligat față de societate să vorbesc despre aceste lucruri. Sfertul de secol despre care cartea vorbeşte mi-a oferit o sumedenie de ocazii de a fi mândru de familia şi de țara mea, precum şi de timpul meu. (…)

Aducerea între paginile cărții a acestor gânduri este şi un fel de a mulțumi pentru tot ceea ce am primit.

Un personaj de film spunea, acum vreo douăzeci de ani: „Ceea ce primeşti la naştere este un dar de la Dumnezeu. Ceea ce faci cu ceea ce primeşti este darul tău către Dumnezeu“. n

IdeI şI ReAlItăţI contemPoRAne

C

Davos 2014

ea de a 44-a reuniune de la Davos, din acest an, a avut ca temă „Remodelarea lumii: consecinţe pentru societate, politică şi afaceri“. O temă de maximă importanţă, la dezbaterea căreia au participat, timp de câteva zile, lideri politici şi oameni de afaceri din întreaga lume, reprezentând peste 100 de ţări şi mai mult de 1.000 de companii şi organizaţii din întreaga lume.

Profesorul Klaus Schwab, fondatorul şi preşedintele executiv al acestui forum economic mondial, a motivat alegerea temei prin necesitatea de a refocaliza atenţia celor ce au un cuvânt decisiv în politică şi în lumea afacerilor, asupra responsabilităţilor ce le revin, pentru a crea premisele unei lumi mai bune. În opinia sa, „carenţele esenţiale în viaţa politică şi în desfăşurarea afacerilor globale sunt lipsa de unitate în ce priveşte înţelegerea proceselor de globalizare şi absenţa unei coordonări a celor ce gestionează complexitatea crescăndă a dezvoltării lumii“. Concluzia sa este dură: „puţini sunt cei ce realmente înţeleg ce trebuie făcut pentru reorientarea dezvoltării. Din aceste motive lumea secolului XXI devine din ce în ce mai inechitabilă şi volatilă“. Ţelul reuniunilor de la Davos, aşa cum a fost gândit de iniţiatorul lor, este „de a funcţiona ca o platformă pentru a căuta împreună soluţii şi nicidecum pentru a lua decizii“, scopul ultim fiind realizarea unei apropieri a punctelor de vedere şi de a netezi calea îndeplinirii în cele mai bune condiţii a „angajamentului comun“, de a ameliora starea lumii. Reacţiile participanţilor la avertizările lui Klaus Schwab au fost însă departe de acest spirit al „angajamentului comun“. În cursul dezbaterilor au predominat discursurile care au pus în evidenţă „confruntările“, divergenţa obiectivelor, diferenţa viziunilor despre cum trebuie să fie „ordinea mondială“. În acest spirit s-a identificat drept un risc major al anului 2014, o ciocnire militară între puteri (Nouriel Roubini). Relaţiile actuale dintre China şi Japonia au fost considerate asemănătoare relaţiilor dintre Marea Britanie şi Germania în perioada premergătoare celui de al doilea război mondial (Shinzo Abe). Preşedintele Iranului Hassam Rouhani s-a referit la hotărârea ţării sale de a deveni una din cele zece economii ale lumii, declaraţie întâmpinată cu rezerve de reprezentanţi ai lumii occidentale. S-au dat asigurări că Statele Unite nu este o putere în declin (Hillary Clinton), iar secretarul de stat John Kerry, la rândul său, a convins asistenţa că SUA nu se retrage de la îndeplinirea obligaţiilor sale globale, subliniind că „am intrat într-o eră a unui angajament diplomatic american, atât de amplu şi profund, cum n-a fost în nici un alt moment al istoriei sale“.

O abordare mai optimistă a perspectivelor dis-

Prof. dr. Sergiu Tămaş

cutate în anul 2014 a fost preferată de doamna Christine Lagarde. În calitatea sa de director al FMI, domnia sa a apreciat că există semnale ce indică o uşoară reluare a creşterii economice în cadrul economiilor occidentale, iar reducerea ritmurilor de dezvoltare a economiilor emergente nu anulează contribuţia importantă a acestora la creşterea economică mondială. În acest context, s-au făcut referiri la necesitatea asigurării stabilităţii sistemului bancar şi a creşterii rolului acestuia la finanţarea proceselor de dezvoltare.

O parte a discuţiilor a fost orientată către relaţia dintre progresul tehnologic şi economie, îndeosebi în legătură cu perspectiva eliminării masive a locurilor de muncă în urma extinderii robotizării proceselor de producţie. S-a considerat că progresele în domeniul noilor tehnologii pentru piaţa muncii, vor crea probleme grave într-un orizont de timp de 10-20 ani (Eric Schmidt de la Google).

S-a subliniat şi necesitatea de a se da o prioritate rolului educaţiei în remodelarea lumii de mâine, ceea ce ar putea duce la noi soluţii privind creşterea economică şi reorientările pe piaţa muncii.(Klaus Schwab) Starea de bine a celor ce s-au bucurat de condiţiile de excepţie, oferite de organizatorii reuniunii de la Davos, a fost tulburată de publicarea unui raport al organizaţiei Oxfam (Oxford committee for famine relief), care avertizează în legătură cu excesiva extindere a inegalităţilor sociale la nivel global. Conform rezultatelor cercetărilor efectuate, astăzi averea celor 85 din cei mai bogaţi oameni ai lumii a ajuns să fie egală cu ceea ce posedă 3,5 miliarde de oameni săraci, adică jumătate din populaţia lumii.

Autorii cercetării explică acestă evoluţie negativă drept un rezultat al faptului că o elită restrânsă, cităm din raport: „au apucat puterea şi o folosesc pentru a da reguli în folosul propriu.....lăsând restul să lupte pentru firimiturile de pe masă“. În consecinţă, evoluţia economică a lumii a fost profund deformată, pentru că, cităm din nou: „politicile impuse cu succes în ultimele decenii, de către cei bogaţi, includ dereglementări financiare, paradisurile fiscale şi secretul bancar, practici de afaceri anti-competitive, scăderi de taxe pentru investiţii şi venituri mari, tăieri sau sub-investitiţii în serviciile publice destinate majorităţii“.

Nu trebuie să fii un partizan al partidelor de stânga ca să te întrebi cum pot fi respectate „drepturile omului“, în aceste condiţii. Problema consecinţelor sociale ale politicilor neo-liberale, aplicate într-o modalitate unilaterală, care poartă semnele unei abordări dogmatice, nu este pentru prima dată abordată la Davos. În cadrul desfăşurării lucrărilor reuniunii din ianuarie 2010, dezbaterile pe această temă au fost stimulate de discursul de des(continuare în pagina 31)

Câteva din acţiunile Camerei de Comerţ şi Industrie Prahova de promovare a investiţiilor străine

Convobire cu preşedintele Camerei de Comerţ Prahova , domnul Aurelian GoGuleSCu

Nu ştiu dacă există în manualele cursurilor de diplomaţie vreun paragraf referitor la modul de prezentare al diplomaţilor de rang înalt, fie ei Ambasadori sau Însărcinaţi cu Afaceri a.i., conducători ai misiunilor diplomatice a ţărilor lor, la preluarea postului. Din câte cunosc, după prezentarea originalelor scrisorilor de acreditare în faţa preşedintelui ţării şi a copiilor în faţa ministrului Afacerilor Externe, noul venit face un tur al Ambasadelor pentru a face cunoştinţă cu diplomaţii de acelaşi rang, care îi vor fi colegi pe parcursul misiunii lor. Urmează întâlniri la nivel ministerial şi al organizaţiilor guvernamentale. Un rol important în des-

făşurarea cu succes a misiunii unui Ambasador sunt întâlnirile cu personalităţi din mediul economic, şi aici mă gândesc la Camera de Comerţ şi Industrie a României, Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti şi Camerele de Comerţ şi Industrie din teritoriu.

Una dintre Camerele din teritoriu, care este, cred eu, avantajată de poziţionarea sa geografică, aflată la numai 60 de km Nord (45 de minute cu maşina sau trenul), este Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, condusă cu pricepere de mai mulţi ani de domnul Aurelian gogulescu.

Binecunoscut în mediul diplomatic bucureştean, folosindu-se de şarmul său, de inteligenţă şi bunăcuviinţă, domnia sa face mari eforturi, folosind legăturile personale pentru a promova firmele din Prahova şi nu numai, de a influenţa pozitiv situaţia economiei locale în această grea perioadă de criză prin care trece România.

Ca orice bun om de afaceri, domnul gogulescu încearcă să-şi promoveze „marfa“ prin acţiuni proprii Camerei pe care o conduce, bazându-se pe câteva atuuri – calificarea ridicată a forţei de muncă locale, o reţea importantă de parcuri industriale, receptivitatea administraţiei publice locale pentru asigurarea unui mediu de afaceri cat mai prielnic, distanţa mică de Capitală şi de Aeroportul „henri Coandă“. Acestea sunt numai câteva dintre elementele prin care sunt atraşi investitorii străini.

L-am rugat pe domnul gogulescu să ne prezinte succint cele mai importante acţiuni ale Camerei pe care o conduce şi care au legătură cu mediul diplomatic. „Vă mulţumesc pentru ocazia oferită de a putea prezenta, chiar pe scurt, acţiunile organizate de CCI Prahova în ultima perioadă. Ştiu că publicaţia dumneavoastră este un bun prieten al mediului diplomatic bucureştean şi de aceea îmi face plăcere să fac publice aceste acţiuni. Mulţi dintre diplomaţii acreditaţi în România ne-au trecut pragul.

Multe vizite s-au concretizat prin contacte economice valoroase, iar, ulterior,

prin semnarea acestora, dar totdeauna este loc pentru mai bine. Ştiu că este greu dar ne dorim ca tot mai mulţi dintre reprezentanţii străini să ne viziteze.

O acţiune importantă ce a avut loc la finele anului trecut a fost vizita unei delegaţii a Municipalităţii oraşului Yichun din Provincia Heilongjiang, China, care aflată într-un turneu mai amplu care a mai cuprins Belarus şi Federaţia Rusă, a poposit la în România pentru a semna Acordul de Înfrăţire între Oraşul Azuga şi Oraşul lor, Yichun. Această înfrăţire între cele două oraşe a fost pregătită de edilii acestora, cu ocazia vizitelor în China organizate de CCI Prahova cu prilejul participării la Târgul Internaţional Harbin, în iunie 2012 şi

iunie 2013. Pentru oraşele Azuga şi Yichun, această înfrăţire constituie un important moment în cadrul relaţiei bilaterale între Judeţul Prahova şi Provincia Heilongjiang. S-au deschis astfel noi posibilităţi de colaborare între cele două comunităţi.

Nu numai diplomaţii străini ne vizitează, ci şi diplomaţii români, şefi de misiuni diplomatice în diverse ţări.

Un exemplu este vizita Excelenţei Sale doamna Valerica Epure, Ambasadorul României în Indonezia, prilej cu care au fost discutate modalităţile de intensificare a colaborării bilaterale şi oportunitatea organizării de către CCI Prahova a unei misiuni economice în Indonezia în anul 2014, cu participarea unor companii din domeniile: petrolier, construcţii şi mobilă.

La sediul Camerei au fost organizate seminarii şi prezentări. O interesantă prezentare a fost cea cu tema „Soluţionarea Alternativă a Disputelor (ADR)“ şi susţinută de doi membri fondatori ai Centrului European pentru Soluţionarea Disputelor (ECDR) – Katarina Kresal – fost Ministru de Interne şi Ales Zalar – Fost Ministru al Justiţiei, ambii din Republica Slovenia.

Ei au fost însoţiţi de Excelenţa Sa doamna Jadranka Šturm Kocjan – Ambasadorul Republicii Slovenia.

Tot la sediul Camerei am găzduit, cu ocazia vizitei în judeţul nostru o importantă delegaţie de oameni de afaceri din Italia – Regiunea Abruzzo şi Forumul de Colaborare România – Italia, în cadrul căruia a avut loc o Conferinta despre: Sursele de energie regenerabilă şi Surse alternative de energie. Cu această ocazie am avut drept oaspeţi reprezentanţi ai 27 companii din judetele Prahova, Giurgiu, Damboviţa şi din Municipiul Bucureşti, alături de reprezentanţi ai ANRE, ai Consiliului Judeţean Prahova, ai Prefecturii Judeţului Prahova, ai Agenţiei pentru Eficienţa Energetică şi Energii Regenerabile Prahova (AE3R).

Am avut plăcerea să primim în „casa noastră“ vizita omlogului meu din Banja Luka – Bosnia şi Herzegovina, care a venit însoţit de alţi reprezentanţi ai CCI Banja Luka, de un reprezentant al Agenţiei pentru Dezvoltare – Banja Luka

şi de reprezentanţii a două companii active în domeniul fabricării de materiale de construcţii şi cel al produselor pentru întreţinerea şi igiena locuinţelor.

Un obiectiv de mare interes pentru colegii din Bosnia şi Herţegovina a fost vizitarea a două importante parcuri industriale prahovene. Nu a lipsit, aşa cum ne-am obişnuit, persoana de legătură, cel care a făcut posibilă întâlnirea, Ambasadorul ţării respective, în cazul nostru Excelenţa Sa domnul Dusko Kovacevic, Ambasadorul Bosniei-Herzegovina.

Aşa cum se observă, CCI Prahova este deschisă colaborării pe toate planurile, făcându-şi o prioritate din atragerea investitorilor străini în judet, mai ales dacă acestia folosesc forţa de muncă locală, creând plus valoare şi contribuind la dezvoltarea comunităţii. În acest context se numără şi vizita delegaţiei de afaceri franceze conduse de Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Beaujolais, împreună cu care am organizat la sediul nostru un Forum de Afaceri România – Franţa, la care au participat reprezentanţii a 30 de companii din judetul Prahova.

Acţiunea a fost organizată la solicitarea şi în colaborare cu Biroul de Promovare Comercială şi Economică al României de la Paris şi a reprezentat un rezultat concret al intensificării activităţii CCI Prahova pe relaţia Franţa, marcată în particular, în acest an, de două vizite în judetul Prahova ale Excelenţei Sale domnul Philippe Gustin Ambasadorul Franţei.

Trebuie să amintim aici şi faptul că datorită calităţilor sale, preşedintele Gogulescu a fost desemnat, la propunerea oficialităţilor Republicii Macedonia şi cu acordul oficialităţilor române, Consul Onorific al acestei ţări în România.

Bucurându – se de această dublă calitate, domnia sa a pregătit şi organizat, în colaborare cu Ambasada acestei ţări la Bucureşti, programul profesional al vizitei în România a domnului Nikola Gruevski, prim-ministrul Republicii Macedonia, efectuata cu ocazia Forumului Economic şi Comercial, China – Europa Centrală şi de Est. Acest program s-a desfăşurat la finele lui 2013 la noul sediul al Ambasadei

Macedoniei. În acest context a avut loc o întâlnire cu membri ai comunităţii macedonenilor din România, urmată de întâlniri de lucru cu reprezentanţi ai unor firme româneşti interesate în a face investiţii în Republica Macedonia.

A fost o bună ocazie pentru oficialul macedonean de a-i asigura pe interlocutorii români de interesul major al Macedoniei în atragerea de investiţii, dublat de facilităţile fiscale oferite de ţara prietenă şi de condiţiile create in vederea stimulării şi dezvoltării investiţiilor străine.

Printre cei are ne-au solicitat sprijinul în vederea realizării de evenimente privind intărirea cooperării economice bilaterale, au mai fost domnul Valery

Pagina 14 Mrochek – Consilier Economic în cadrul Ambasadei Republicii Belarus în România, aflat în vizită de lucru la Ploieşti, în fruntea unei delegaţii alcătuite dintr-un reprezentant al Camerei de Comerţ şi Industrie Gomel, însoţit de întreprinzători din această ţară, activi în urmatoarele domenii de activitate: producţia de îngrăşăminte complexe, fabricarea de piese şi componente pen-

CCI Prahova şi cu reprezentanţi ai Prefecturii Judeţului Prahova, urmate de vizitarea unei importante fabrici de confecţii textile cu scopul dezvoltării unei colaborări în acest sector. Pentru noi a fost un excelent prilej de a le prezenta oaspeţilor caracteristicile mediului de afaceri şi insitituţional din judeţul nostru, de a facilita identificarea celor mai bune oportunităţi de colaborare şi

tru automobile, utilaje pentru construcţia de drumuri şi a altor echipamente, comerţul şi distribuţia de produse alimentare şi ne-alimentare, fabricarea de basculante miniere, vehicule pentru lucrări de minerit, vehicule subterane, vehicule pentru lucrări metalurgice, vehicule speciale. Cu prilejul acestei vizite, CCI Prahova a organizat un Forum de afaceri la care partea română a fost reprezentata de membri ai administraţiei publice locale, precum şi reprezentanţii a 15 companii prahovene, interesaţi în a-şi extinde afacerile în Republica Belarus. Întâlnirea a avut ca finalitate semnarea Acordului de Colaborare între Camera noastră şi CCI Gomel. Şi Sohail Shamim Firpo – Preşedintele Consiliului de Afaceri Pakistan-România şi Preşedinte al grupului Firpo Group a fost de curând oaspetele CCI Prahova, însoţit de reprezentanţii a 4 companii pakistaneze, membre ale grupului Firpo Group, active în următoarele domenii: producţie agricolă, industrie uşoară, produse de igienă şi îngrijire personală, decoraţiuni interioare. Discuţiile purtate au vizat o viitoare colaborare între CCI Prahova şi membrii delegaţiei, în vederea organizării unui eveniment de promovare a produselor pakistaneze pe piaţa din judeţul Pra-

stimulare a cooperării în diverse domenii şi - nu în ultimul rând - de a discuta cu privire la posibilitatea extinderii activităţii firmelor prahovene către terţe pieţe care în condiţiile actuale pot reprezenta reale soluţii de redirecţionare a strategiei lor de dezvoltare. În final, doresc să precizez şi cu acest prilej că CCI Prahova este o organizaţie apolitică. Aşa cum am declarat de mai multe ori noi nu facem decât „politica“ mediului de afaceri. Adică acordăm un suport cât mai profesionist reprezentanţilor firmelor – prin servicii diversificate, adaptate condiţiilor mediului economic. În ultimii ani multe firme şi-au închis porţile, au capitulat în fata problemelor generate de criza economică prelungită, iar cele aflate încă în funcţiune întâmpină, în continuare, probleme în desfăşurarea activităţii.

Consider că o economie sănătoasă, viabilă, generatoare de bunăstare pentru populaţia unei ţări, este o economie în care mediul de afaceri este sprijinit, stimulat, încurajat de către factorii de decizie de la nivel guvernamental şi local. Tocmai de aceea, cu fiecare prilej, cu fiecare acţiune în care avem ocazia să ridicăm problema aceasta, să dezbatem situaţiile economice concrete, CCI Prahova este vocea comunităţii de afaceri, care transmite mesajul reprezentanţilor firmelor prahovene către guvernanţi. Aceste mesaje se referă în principal la necesitatea adoptării de urgenţă a unor măsuri coerente de natură să sprijine mediul de afaceri, să relanseze firmele - în special IMM-urile sever afectate de criză şi de legislaţia adesea ambiguă, sau incompletă. Am aici în vedere, între altele, aplicarea unei fiscalităţi mai puţin împovărătoare pentru întreprinzători, adoptarea de măsuri de natură să mărească gradul de absorbţie a fondurilor europene; reducerea TVA cu cel putin 3 – 4 %, mărind astfel baza de impozitare şi - foarte important - diminuarea evaziunii fiscale, care să scoată din zona «gri» a economiei un procent cât mai mare din activitatea economică a României.

Deşi Judeţul Prahova figurează în statisticile referitoare la ultimii 2 – 3 ani, între primele trei judeţe ale României, în ceea ce priveşte valoarea investiţiilor străine atrase, scăderea acestora este sesizabilă. Fiind conştienţi de faptul că cele două motoare importante ale creşterii economiei prahovene sunt exporturile şi investiţiile străine, facem în continuare eforturi pentru a câştiga încrederea unor importanţi investitori, care - putem spune că nu sunt reţinuţi în deschiderea de afaceri în Prahova - ci sunt, mai degrabă, mai prudenţi în acţiunile lor investiţionale, datorită lipsei de lichidităţi pe piaţa mondială, fapt care implică, în această conjunctură, riscuri.

hova şi participarea firmelor din Grupul Fipro la târgurile şi expoziţiile organizate de Camera noastră.

Din dorinţa de a ne continua eforturile în direcţia întăririi relaţiilor externe şi a cooperării internaţionale, am organizat încă de la debutul acestui an un eveniment inedit ca formulă organizatorică – vizita a patru înalţi diplomaţi arabi: Excelenţele lor doamnele Laila Ahmed Bahaaeldin, Ambasadoarul Republicii Arabe Egipt, Faouz El Achchabi, Ambasadorul Regatului Maroc, Boutheina Labidi, Ambasadorului Republicii Tunisia şi domnul Ghassan Abdel Khalek, Însărcinat cu afaceri a.i, Ambasada Republicii Liban. Programul a cuprins întâlniri cu conducera

Karen BABoIAN

Pagina 15

Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România – Japonia, un optimist convins Scurtă discuţie cu domnul Mihai Prundianu

La prima sa întâlnire cu reprezentanţii Camerei de Comerţ şi Industrie a României ce a avut loc în luna aprilie, la scurt timp după începerea mandatului său în ţara noastră, Ambasadorul Japoniei, Excelenţa Sa Keiji Yamamoto declara: „La sosirea mea în România am fost surprins în mod pozitiv când am aflat că acum 15 ani exista o singură fabrică de producţie cu capital japonez iar acum sunt 24 asemenea fabrici, acestea asigurând peste 32.000 de locuri de muncă. Preşedinţii multor companii sunt români. Raportat la populaţia României şi în comparaţie cu Ungaria unde lucrează 23.000 de unguri sau cu Franţa unde sunt angajaţi 68.000 de francezi, consider că numărul de lucrători din România în fabricile manufacturiere cu capital japonez, este mare. Sunt optimist cu privire la viitorul relaţiilor economice bilaterale, întrucât există un interes major pentru extinderea investiţiilor japoneze în România“.

Un rol important în sporirea acestor investiţii îl au Camerele de Comerţ Naţionale, Judeţene şi cele Bilaterale. În acest context, am avut plăcerea de a mă întâlni cu domnul Mihai Prundianu, Preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie România – Japonia (CCIRJ), care, la fel ca şi Ambasadorul Japoniei s-a arătat optimist despre sensul ascendent al relaţiilor cu Japonia. Domnul Prundianu ne-a făcut o scurtă trecere în revistă a rolului şi a realizărilor Camerei pe care o conduce şi despre particularităţile pieţei nipone.

CCIRJ, reprezintă pentru relaţia dintre cele două ţări, o punte de legătură care dă şanse României săşi dezvolte exportul către ţări din Asia, Rusia sau Orientul Mijlociu, a subliniat domnia sa.

Camera s-a implicat în realizarea viitoarei linii de metrou care va face legătura cu Aeroportul internaţional „Henry Coandă“. Ea a intermediat dialogul dintre Padeco – Oriental Consultants (Japonia) şi autorităţile române, ca urmare a creditului în valoare de 320 mil. euro, oferit României pentru pregătirea, realizarea şi supervizarea lucrărilor.

O altă acţiune de succes pentru Cameră a fost colaborarea cu firma MITSUI, pentru care a fost

realizat un studiu privind oportunităţile de investiţii japoneze în proiecte de infrastructură a CFR, cu precădere în realizarea proiectului trenului de mare viteză.

Camera a participat şi la programul Natura 2000, generat de Ministerul Mediului pentru selectarea administratorilor zonei naturale protejate a Nordului Gorjului de Vest, obţinând calitatea de administrator al acestei regiuni.

Acum avem obligaţia de a administra 87321 hectare şi un buget de aproape 10 milione euro.

Revenind la rolul Camerei noastre, trebuie menţionat aportul nostru major în promovarea valorilor naţionale şi a produselor româneşti pe o piaţă imensă, calitativă, însă bine protejată. Pentru a o câştiga trebuie să trecem de bariera diferenţelor dintre culturile şi economiile ţărilor noastre. În acest sens miniştrii Afacerilor Externe, Titus Corlăţean şi Fumio Kishida au semnat la începutul lui 2013 un document important: Declaraţia comună privind parteneriatul reînnoit dintre România şi Japonia, act care vine să aducă „la zi“ parteneriatul existent, semnat şi parafat în 2002.

Declaraţia comună stabileşte noi teme, proiecte şi căi de a accelera relaţiile economice bilaterale.

Nu au fost uitate schimburile la nivel parlamentar şi guvernamental, adică dinamizarea dialogului politic. Semnarea documentelor sa resimţit şi în zona Mediului de Afaceri şi a Turismului unde, fostul ministrul delegat pentru IMMuri, Maria Grapini a avut în intenţie deschiderea la Tokyo a unui Birou de Turism care ar avea rolul de a promova turismul românesc, creştera numărului de turişti japonezi în ţara noastră şi mai mult, atragerea de potenţiali investitori în domeniul turismului.

Este de apreciat faptul că la finele lui 2012, partea japoneză a luat decizia de a prelungi cu trei ani programul Visa Wiver - program

România este în acest moment al şaptelea mare cultivator de struguri şi producator de vinuri din Uniunea Europeană, cu o producţie de aproximativ 400 de milioane de litri pe an, în special tipuri tinere şi de masă. Însă datorită consumului mare de pe piaţa locală, numai trei procente din totalul realizat se comercializează la export. Din acest procent, şapte la sută sunt exportate în Statele Unite ale Americii.

Vinurile româneşti sunt considerate, şi pe bună dreptate, unul din produsele cu pondere importantă la export şi care în acelaşi timp oferă un element de identitate a României în lume. Deşi calitativ sunt mult peste media altor produse similare din alte ţări, vinurile noastre pierd datorită lipsei unei puternice forţe şi strategii de marketing, adică cum să transformi un vin bun într-un vin vandabil în cantităţi mari.

Pentru a sprijini şi promova vinurile produse în podgoriile noastre şi pentru a oferi noi posibilităţi de recunoaştere internaţională pentru producătorii români, Institutul de Relaţii Internaţionale şi Cooperare Economică a organizat, ca şi în anii precedenţi o competiţie a celor mai bune podgorii producătoare de vinuri din ţara noastră. Juraţi au fost membri ai Corpului Diplomatic, care au ales în final de an cel mai bun vin, „Vinul Diplomaţilor“, anunţând următoarea decizie : pentru anul 2014 această onoare

ce permite cetăţenilor români călătoria în scop turistic în Japonia, fără a avea nevoie de viză .

CCIRJ încearcă să faciliteze intrarea marilor companii româneşti pe această piaţă prin organizarea de misiuni economice şi de expoziţii tematice. Nu este un lucru uşor.

Piaţa niponă deşi receptivă este foarte sofisticată. Efortul nostru a început să dea roade în sensul că exportul românesc este în creştere, dar este departe de nivelul dorit de ambele părţi. Calitatea cerută de piaţa niponă este deosebită şi ea trebuie menţinută la acelaşi nivel pe tot parcursul prezenţei pe piaţă . Bine promovate produsele româneşti pot avea succesul scontat. Lemnul (grinzi), medicamentele, produsele cosmetice, vinurile, îmbrăcămintea şi accesoriile, sunt deja prezente pe această piaţă.

Trebuie ca împreună cu forurile îndrituite să creştem prezenţa produselor noastre prin construirea unui brand de ţară atractiv care să devină familiar cetăţenilor niponi şi în care să aibă încredere Suntem convinşi că industria şi oamenii de afaceri din România au capacitatea de a se adapta cererii pieţei nipone, de a înţelege această piaţă.

Cultura este şi ea un instrument de dezvoltare a dialogului între ţările noastre, promovarea valorilor autentice fiind recunoscută de niponi.

Suntem ajutaţi şi de demersurile făcute de autorităţile ambelor ţări pentru impulsionarea şi dezvoltarea relaţiilor, prin semnarea unor acte, precum Acordul Cadru de Cooperare şi Acordul de liber schimb între Japonia şi UE. Semnarea lor poate fi extrem de benefică realizării năzuinţelor celor două ţări, prin înlăturarea taxelor vamale fapt care va duce implicit la intensificarea investiţiilor în toate sectoarele de activitate.

Trebuie să spun cu sinceritate că poziţia în care mă aflu, aceea de Preşedinte al CCIRJ, nu este una uşoară. Viaţa însă este o continuă luptă, este plină de încercări şi sunt conştient de aceasta. Trebuie să dovedesc acelora care m-au ales că nu au greşit. Ţelul meu este de a căuta şi de a găsi noi porţi de intrare pe piaţa japoneză dar şi conştientizarea exportatorilor români în relaţia lor cu aceasta.

K.B.

deosebită, de a fi considerat cel mai bun vin al României, a revenit vinurilor produse de Casa Panciu.

Casa Panciu a participat în concurs cu o gamă largă de vinuri, printre care amintim excelen-

Concurs de vinuri, cu miză ...diplomatică

tele: Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Fetească Neagră, Fetească Regală, Muscat Ottonel, Băbească Neagră sau vinuri din gama Sagio, maturate cel puţin 12 luni în barrique-uri de diverse origini (frantuzesc, american sau românesc), şi îmbogăţit cu arome complexe, de cafea, ciocolată sau vanilie, etc.

Vinurile de la Casa Panciu au starnit interesul juriului format din diplomaţi, reprezentând trei continente - câte trei diplomaţi din Asia, Africa şi Europa, care au concluzionat că cel mai bun vin este cupajul de Cabernet Sauvignon şi Fetească Neagră, iar la secţiunea cel mai bun vin spumant, sufragiile s-au indreptat spre Muscat Ottonel, producător tot Casa Panciu.

Casa Panciu a cucerit juriul nu doar prin varietatea sortimentelor de vin şi vin spumant prezentate, dar şi prin caracteristicile deosebite ale

Întâlnirile membrilor AHK cu Excelenţa Sa Werner Hans Lauk

În vederea continuării strânselor relaţii de cărei temă a fost „Mobilitatea şi însemnătatea bună colaborare dintre Ambasada Germaniei ei în diferitele sectoare economice“. Au parşi Camera de Comerţ şi industrie Româno – ticipat aproximativ 850 de personalităţi din sfera politică, ecoGermană (AHK), la nomică şi culturală. invitaţia preşedinteRomânia a fost relui acestui for de prezentată la cel afaceri , dr. Radu mai înalt nivel prin Merica, Excelenţa prezenţa preşedinteSa Werner Hans lui Traian Băsescu, Lauk, noul Ambacare a transmis parsador al Republicii ticipanţilor prin meFederale Germania sajul său un un semla Bucureşti, s-a nal puternic al apreprezentat Membricierii relaţiilor ecolor Camerei. nomice românoAHK, este cea mai germane. mare uniune econoPrintre altele dommică bilaterală din nia sa a arătat: Am România prin cele privit la evoluţia peste 500 de firme schimburilor comermembre, unele dinciale româno-gertre acestea jucând E.S. Werner Hans Lauk şi dr. Radu Merica mane. Este o creşun rol important în tere extrem de importantă a exporturilor Rorelaţiile economice dintre cele două ţări. În faţa reprezentanţilor societăţilor germane mâniei către Germania şi, de asemenea, o active în România, Ambasadorul Lauk a pre- creştere importantă a importurilor germane. zentat activitatea serviciului economic al Am- Avem, spre exemplu, pentru primele 9 luni ale basadei pe care o conduce. De asemenea, di- anului 2013 o creştere a exporturilor de 8,4% plomatul german l-a prezentat oamenilor de şi o creştere a importurilor din Germania de afaceri pe Sebastian Gromig, noul şef al ser- 6,5%. De asemenea, investiţiile germane depăşesc 6 miliarde de euro, ceea ce situează viciului, şi pe membri cestuia.

Rolul acestui serviciu este acela de a informa Germania pe locul 3 între investitorii impordespre politica germană în domeniile tanţi din economia românească, dar poate cel economiei, energiei, mediului, climei şi agri- mai important lucru pe care investitorii gerculturii. Este, de asemenea, secţia pe care o mani l-au adus României au fost managecontactează firmele germane care doresc să mentul, corectitudinea în afaceri, atmosfera se informeze despre condiţiile-cadru generale de business corectă pe care companiile gerde natură politică şi economică din ţara gazdă, mane au dezvoltat-o aici, în România. Nu în ultimul rând, aş spune că Germania ne este spunea Excelenţa Sa. Pentru Ambasadorul Lauk, domeniul econo- nu numai un partener economic, ci Germania mic nu este o necunoscută. Domnia sa este li- este şi un partener politic al României în incenţiat în economie, domeniu de care s-a teriorul Uniunii Europene. Ceea ce sperăm preocupat pe parcursul carierei sale diploma- să continuăm în relaţia româno-germano este tice, inclusiv în perioada premergătoare pre- parteneriatul care să vizeze exact aceste luării postului de la Bucureşti, când a ocupat obiective legate de integrarea completă a Rofuncţia de sef al Consulatului General Ger- mâniei în Uniunea Europeană“. În încheiere Preşedintele a mulţumit, oamenilor de afaceri man din Hong Kong.

Vorbind despre relaţiile economice dintre Ger- germani „pentru ce aţi făcut pentru români şi mania şi România, Ambasadorul a subliniat pentru economia românescă şi vă asigur de faptul că acestea „nu sunt doar un domeniu tot respectul meu pentru modul în care aţi serdin cele multe din cadrul relaţiilor bilaterale vit România“.

Luând cuvântul, Ambasadorul Germaniei, – ele sunt un adevărat domeniu central“.

Domnia sa a subliniat importantul rolul al Excelenţa Sa Werner Hans Lauk, a subliniat AHK, care, prin societăţile înregistrate a reuşit trendul ascendent al relaţiilor economice rosă crească an de an valoarea schimburilor bi- mâno-germane: „Germania este, în contilaterale ceea ce a avut drept rezultat ocuparea nuare, cel mai important partener comercial primului loc de către Germania în această ie- al României, firmele germane au încredere, în continuare, în România ca loc pentru invesrarhie.

De asemenea, Ambasadorul a făcut schimb tiţii şi se angajează adeseori, în ţară şi pentru de impresii cu reprezentanţii economici pre- ţară, dincolo de limitele pur comerciale“.

Diplomatul a cerut oamenilor de afaceri gerzenţi. mani ca „independent de instantaneele pozitive, campaniile electorale sau alte devieri de „mobilitatea şi însemnătatea ei la cursul firesc, Germania şi România nu treîn diferitele sectoare economice“ buie să înceteze să lucreze la o îmbunătăţire Pentru a sărbători intrarea în Noul An, Ca- continuă a competitivităţii lor“, considerând mera de Comerţ şi Industrie Româo-Germană că „povestea de succes“ trebuie să continue (AHK) a organizat la finele lui ianuarie, la mai departe şi în anii ce urmează, cu mai mult Palatul Parlamentlui, o grandioasă recepţie a efort.

acestora : aromă, tărie, culoare, calităţi organoleptice, profunzime. „ Gama formată din 20 de sortimente de vinuri liniştite şi spumante, de o calitate deosebita, beneficiază de cadrul natural deosebit al ariei Tifeşti, zonă cu o îndelungată expunere solară, care conferă vinurilor obţinute la poalele munţilor Vrancei, un caracter vioi şi neastâmpărat, precum acest pământ frământat, aflat la îmbinarea placilor tectonice, neepuizat de agricultura intensivă, netratat chimic şi fară tratamente agresive. „Vinul diplomaţilor“ produs în Vrancea, la Panciu, devine astfel şi un element de protocol şi de recunoaştere a imaginii României, pentru toate delegaţiile internaţionale ale României în anul 2014. La fel şi delegaţiile straine ce vor vizita ţara noastră vor putea să guste din licorile magice produse de Casa Panciu“,a declarat prof.dr. Anton Caragea, directorul Institutului.

Domnia sa la felicitat pe Daniel Guzu, directorul Casei Panciu, pentru inalta calitate a produselor sale, care, au cucerit atenţia mediului diplomatic, reuşind să devină pentru anul 2014, imaginea vinului românesc.

Aceasta este o remarcabilă realizare, bazată pe eforturile echipei de profesionişti în vinificaţie de la Casa Panciu, care începând cu 2009 au reuşit să readucă zona Vrancea în topul producătorilor şi exportatorilor de vin din ţara noastră.

Argentina şi România – parte a unui grup select de ţări cu sol foarte fertil

Oameni de afaceri, persoane decidente din sectorul agricol, proprietari de ferme, investitori, oficiali guvernamentali, instituţii bancare gata să ofere credite, au participat la un Forum dedicat agriculturii care a avut loc la Bucureşti. Se pare că unele declaraţii făcute pe parcursul Forumului, au dat idei unora şi mai mult, au dus la creşterea rapidă a preţului terenurilor agricole.

O asemenea declaraţie a făcuto Ambasadorul Republicii Argentina la Bucureşti, E.S. Claudio Perez Paladino: „România, alături de Argentina, face parte dintr-un grup select al ţărilor cu cele mai fertile terenuri agricole din lume. În acest sector al agri-

culturii, România şi Argentina pot parcurge un lung drum de succes. România deţine o suprafaţă importantă de teren agricol fertil.

Pământul negru, cernoziomul, a făcut posibil ca, la un moment dat, România să fie capabilă să hrănească milioane de oameni. (…) România este importantă pentru terenurile sale extraordinare“, a declarat diplomatul argentinian.

Autorităţile din Argentina şi România lucrează la finalizarea unui Memorandum de Înţelegere în domeniul agriculturii prin care fermierii din cele două state vor avea posibilitate să colaboreze şi să investească reciproc în diverse afaceri.

Pagina 16

IWA Charity Winter Bazaar târg caritabil cu arome culturale Internaţionale

E.S. doamna Huo Yuzhen, Ambasadorul Chinei (dreapta)

Domnul Khalid Dirhoussi, Ministrul Consilier al Ambasadei Marocului şi Karen Baboian

E.S. doamna Laila Ahmed Bahaa El Din, Ambasadorul Egiptului

E.S. domnul Keiji Yamammoto, Ambsadorul Japoniei, doamna Van Bonzel, doamna Yamammoto şi E.S. Johanes Mattheus van Bonzel, Ambasadorul Olandei

Consulul onorific al Islandei, Doamna Pogonaru (centru)

E.S. Vladimir Jarmonenko, fost Ambasador al Lituaniei cu soţia

Finele anului trecut a adus cu sine, ca la fiecare sfârşit de an, bucuria de a face bine, de a dărui ceva aproapelui tău aflat la nevoie. Pentru a realiza acest gest umanitar, într-o frumoasă duminică de decembrie, a avut loc la Romexpo, târgul caritabil IWA Charity Winter Bazaar, organizat de Asociaţia Internaţională a Femeilor din Bucureşti.

IWA Charity Winter Bazaar se concentrează pe diversitatea culturală a ţărilor participante. La eveniment au luat parte peste 35 de misiuni diplomatice şi reprezentanţi ai acestora. Ţările participante şi-au prezentat şi împărtăşit muzica, dansurile, cultura, costumele, obiectele de artă, artizanat, produsele alimentare traditionale , celor peste 2500 de persoane care au vizitat standurile”Bazarului”. Vizitatorii au avut ocazia să-i întâlnească aici pe şefii misiunilor străine acreditate în România , Ambasadori sau Însărcinaţi cu Afaceri, de această dată, nu ca oficiali ci ca simpli reprezentanţi ai ţărior lor, îmbiidu-i, din spatele tejghelelor pe cei interesaţi, să cumpere produsele expuse, unele aduse special pentru acest eveniment, altele oferite de sponsorii fiecărei ţări.

IWA BAZZAR este cel mai important eveniment caritabil organizat anual de Asociaţie, el aducând acesteia sume importante ce sunt direcţionate către fundaţii şi organizaţii caritabile, spitale, azile din România, pe baza unor proiecte bine documentate şi susţinute, aprobate ulterior de Board-ul Asociaţiei.

La aceasă ediţie a „Bazarului”, invitat de onoare a fost prima doamnă, Maria Băsescu, soţia preşedintelui Traian Băsescu, care a vizitat toate standurile ţărilor şi ONG-urilor participante. Doamnia sa a achiziţionat cadouri de Crăciun, dulciuri şi a oferit lalele doamnelor prezente la Bazar.

Momentele artistice şi ritmurile muzicale susţinute de Centrele Culturale ale Misiunilor Diplomatice din România au răsunat încă de la deschidere şi au încântat vizitatorii pe toata durata manifestării.

Prezentatorul evenimentului a fost Răzvan Oprea, actor la Teatrul Naţional Bucureşti.

Preşedintele de onoare al Bazarului a fost doamna Ewa Lisiewska-Szczygiel, soţia Ambasadorului Poloniei, Excelenţa Sa Marek Szczygiel.

Irina BUDRINA prim vice-preşedinte IWA Bucureşti

E.S. Dan Ben Eliezer, Ambasadorul Israelului cu soţia şi fiica

E.S. Rana Mokkadem, Ambsadorul Libanului (centru)

Preşedinta IWA, Urga Denise, şi câteva din doamenele din staf-ul de conducere a IWA alături de prezentatorul Galei.

E.S. domnul Diego Brasioli, Ambasadorul Italiei cu soţia (stânga şi mijloc)

E.S. Dato Nik Mustafa, Ambasadorul Malaeziei

Baraş Barabaş (DIGITV), Karen Baboian şi Irina Budrina

Pagina 17

Domnul Khalid Dirhoussi şi soţia

E.S. domnul Ján Gábor, Ambasadorul Slovaciei

E.S. Ömür Şolendil, Ambasadorul Turciei

Doamna Rodica Pop, Consul onorific al Mongoliei şi studenţi rezidenţi în România

E.S. doamna Jadranka Šturm Kocjan, Ambasadorul Sloveniei

Doamna Melike Roman alături de colegele sale din IWA

Dl. Paul Ymkers, Adjunct al şefului de misiune, Ambasada Olandei

Domnul Khaled Sehili, Secretar I Ambasada Tunisiei

Prinţul Mihai de Laufenburg

E.S. Ahmed Bader Aquel, Ambasadorul Palestinei şi Karen Baboian

Carmen Socaciu, Asistentă a Ambasadorului Tunisiei

Prima doamnă Maria Băsescu înconjurată de copii

Dl. Yevgheni Egorov, Ministru consilier, Ambasada Federaţia Rusă

Irina Budrina, Baraş Barabaş (DIGITV) şi asistenta sa

Doamnele din conducerea IWA

Pagina 18

„Eu sunt convins că există un echilibru şi cu toţii primim ceea ce oferim“

„ Oamenii îi ajută pe oameni “ este mottoul Fundaţiei Cultural Umanitare SO.SI.SE.SA (Sociabilitate,Simpatie,Servire,Salvare) al cărei scop este de a schimba perspectiva asupra acțiunii umanitare prin organizarea de programe finanțate din surse proprii.

Membrii Fundaţiei sunt încrezători că programele , campaniile și evenimentele organizate vor stârni interesul societăţii civile româneşti . Aceste activităţi au menirea de a mijloci contactul între companii din întreaga lume , a căror experienţă ar putea fi împărtăşită cu scopul ca grupurile sociale ţintă ale Fundaţiei sa beneficieze de programele auto finanţate.

Programele sunt îndreptate către copiii din centre sociale , copiii bolnavi , bătrâni, persoane cu handicap și , în general, toți cei care au nevoie de sprijin pentru a depăși diverse dificultăți. „Motorul“ Fundaţiei este Prinţul Michael de Laufenburg în calitatea sa de Preşedinte onorific.

La invitația domniei sale , la final de an, un număr important de membri ai societăţii civile au luat parte la prezentarea noului logo al Fundaţiei.

A fost o bună ocazie pentru SO.SI.SE.SA de a-şi reconfirma misiunea și valorile sale sub o nouă identitate, de a familiariza societatea civilă cu principalele sale activități și proiecte, în cadrul unui eveniment informal.

Au participat un număr important de companii și personalități publice gata pentru a sări în ajutorul celor năpăstuiţi de soartă.Prinţul Michael de Laufenburg a rostit următorul cuvânt de deschidere : Alteţele Voastre, Excelenţele Voastre, stimaţi parteneri, dragi prieteni, doamnelor şi domnilor, Aş dori pentru început să le mulţumesc tuturor colegilor de la Fundaţie cu care colaborez de mai mulţi ani. Am găsit în SO.SI.SE.SA. oameni de mare valoare morală, care au voluntariatul în suflet şi care îşi folosesc timpul lor liber pentru a-i ajuta pe cei defavorizaţi de soartă. Aceasta dedicare combinată cu un entuziasm molipsitor m-au cucerit!

Implicându-mă în activităţile Fundaţiei, am înţeles cât de important este să reuşim să schimbăm mentalitatea oamenilor legată de acţiunile uma-

nitare. Pe termen lung, miza noastră este de a reuşi să o schimbăm astfel încât să îi determinăm pe cei care se implică alături de noi să înţeleagă că acţiunile umanitare sunt un tip special de relaţie interumană, în care partenerii sunt perfect egali.

Fiecare parte îşi asumă un rol, iar finalitatea este întotdeauna îmbunătăţirea situaţiei ambilor participanţi: beneficiarii cunosc o redresare a situaţiei dificile în care se găseau anterior acţiunii umanitare, iar autorii câştigă satisfacţia binelui prin care au îmbunătăţit viaţa unei fiinţe umane.

Viziunea SO.SI.SE.SA. a fost în asentimentul meu şi am îmbraţişat-o din primul moment. Îmi doresc să particip activ la schimbarea mentalităţii lor celor puternici de astăzi şi împreună să contribuim la reducerea egoismului care ne înconjoară. Nu uitaţi că azi poţi fi bogat şi puternic, dar cum viata nu este un lucru liniar, mâine poţi fi chiar tu în situaţia de a avea nevoie de ajutor.

Eu sunt convins că există un echilibru şi cu toţii. primim ceea ce oferim.

Profit de acest moment pentru a vă mulţumi călduros dumneavoastră, celor prezenţi astăzi aici, partenerilor noştri care ne-au fost alături pâna acum, indiferent de forma în care au facut-o. Este un nou început, important în drumul nostru de a ne atinge obiectivele pe care ni le-am asumat. Sperăm să vă avem alături în continuare şi am încredere în viitor.

Cu cât vom fi mai mulţi, cu atât impactul va fi mai mare.

Experienţa de 17 ani şi activităţile întreprinse dea lungul acestei perioade stau mărturie seriozităţii şi dedicării cu care tratăm problemele comunităţii in care trăim. A sosit momentul să povestim şi să vorbim cu voce tare despre lucrurile în care credem şi despre ceea ce facem. Avem despre ce vorbi şi suntem încrezători că astfel vom reuşi să implicăm tot mat multe persoane şi deci, să schimbăm mentalităţile învechite , aşa cum ne-am propus.

Vă mulţumesc încă o dată pentru că sunteţi alături de noi şi sper să reuşim să facem lucruri măreţe şi în continuare!

Vă doresc o seară minunată!

B.K.

Excellent medical cooperation between Israel and Romania The life of a two weeks old Romanian child was saved though two surgeries performed in Israel

Save a Child’s Heart Foundation son Medical Center in Holon, the baby’s health, Ambassador (SACH) and Wolfson Medical Israel.

Dan Ben-Eliezer said „I am Center (WMC), together with Dr. Alexandru Cornea, cardio- happy that I was able to help in Rotary Romania – Republic of vascular pediatrics surgeon ap- those critical moments to save Moldova District 2241 and Ro- proached the Embassy of Israel the life of a child. There is a tary Israel District 2490 have for assistance in this heartbreak- Jewish saying „He who saves concluded this year , in June, a ing case and closely followed one soul it’s as if he saved the cooperation agreements with the development of the entire entire world.“ It’s not just one ‘Grigore Alexandrescu’ Emer- process. life that has been changed in this gency Pediatric Hospital in His Excellency Dan Ben- process, it’s the lives of all of us Bucharest and other who have joined hospitals in the territory Save a Child’s heart (SACh) is an Is- hands in making this , that provided the rael-based international humanitarian possible. This case is framework for the treatyet another example ment of more than 50 project, whose mission is to improve of the excellent coopchildren suffering from the quality of pediatric cardiac care eration existing beheart disease, just in the for children from other countries who tween Israel and Ropast five years. The mania in many fields agreement provides that suffer from heart disease and to create and joins a long list of a romanian team made centers of competence in these coun- Romanian children up of three physicians tries. Its varied services are offered in that were treated in and one nurse will unIsrael for cardiac dergo specialized train- cooperation with the wolfson medical problems.“ ing in neonatal pedi- Center (wmC) in holon, through a Dr. Alexandru Coratric cardiac surgery at fully-fledged pediatric cardiac medical nea said that „there Wolfson Medical Cena great honour to team that volunteer a substantial part is ter, after which they collaborate with the will perform surgeries of their time to the SACh program. excellent medical on newborn babies with team from Wolfson cardiac malformations at a Cen- Eliezer, the Ambassador of the Medical Center, concerning a tre for Excellence to be estab- State of Israel undertook all pos- new field for us, pediatric carlished at the ‘Grigore Alexan- sible endeavors to ensure the diac surgery in newborn and drescu’ Emergency Pediatric transportation of the infant to Is- infants. We made a very comHospital. By this effort, most of rael. With the considerable sup- plex program for several years the 600 children born every year port of the General Manager of for exchanges of medical with this malformation will ben- EL AL Romania Ms. Lili Weitz- teams, creating specialists in efit from the necessary treat- man, the airline which provided pediatric cardiac surgery and ment in Romania the special flight, and of the cardiology, and management Two month ago the life of a Ro- sponsor, Rotary International of the complex congenital manian baby boy that suffered District 2241 Romania – Repub- heart diseases. All my gratifrom a life-threatening heart lic of Moldova - Past Governor tude to His Excellency Dan malformation was saved through Mr. Radu Popescu- the child re- Ben-Eliezer for his assistance two surgeries performed in Is- ceive the necessary medical as- in the creation and developrael, facilitated by the joint ef- sistance in Israel. ment of a new pediatric carforts of key institutions and in- After one month at the Wolfson diac surgery department at dividuals in Romania and Israel. Medical Center in Israel, the Grigore Alexandrescu Hospital The medical condition of a two baby boy returned home fully and to all the Israeli and Roweeks old child was so severe recovered. manian teams which are inthat he was flown to the WolfFollowing the good news about volved in the process.“

De 10 ani SAmU social răspunde prezent la numărul 115

Recent Asociaţia non-guvernamentală SAMU SOCIAL (Servicii de ajutor mobil de urgenţă socială)din ROMÂNIA a marcat 10 ani de activitate. Ea a fost înfiinţată în 2004 cu sprijinul SAMU SOCIAL INTERNAŢIONAL. Organizaţia SAMU SOCIAL FRANŢA a fost înfiinţată în 1993 la iniţiativa doctorului Xavier Emmanuelli, ea internaţionlizându-se în timp. În prezent există astfel de Asociaţii în peste 20 de ţări.

Doctorul Xavier Emmanuelli care ne-a vizitat în mai multe rânduri ţara, este o personalitate cunoscută pe plan internaţional pentru iniţiativele sale în domeniul medicosocial. În afara SAMU social el este unul din fondatorii, alături de Bernard Kouchner, a organizaţiei „Medecins sans Frontières“.

Manifestarea aniversară a avut loc la reşedinţa Ambasadei Franţei, cu sprijinul acesteia, SAMU social România fiind unul dintre programele de cooperare franco-român.

Principiile de desfăşurare a activităţii Asociaţiei se înscriu în filosofia Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: Demnitate, Solidaritate, Drepturi civile.

SAMU social din România şi-a început activitatea în 2004. Ea este singura organizaţie nonguvernamentală din Bucureşti, care oferă ajutor celor aproximativ 5000 de persoane adulte fără adăpost din Capitală, unde se concentrează cel mai mare număr de persoane aflate în această situaţie. În timp, Asociaţia s-a dezvotat. Astfel,

în 2008 a avut loc lansarea primei echipe mobile specializată pe psihiatrice ; În 2009 a luat fiinţă primul atelier de reinserţie social , în parteneriat „Ateliere fără frontiere“ iar în 2012 a fost iniţiat un proiect dedicat familiilor şi a apărut Atelierul ocupaţional.

Asociaţia oferă servicii sociale, medicale şi psihologice grupurilor dezavantajate, vulnerabile: persoane adulte fără adăpost, familii cu copii care trăiesc în condiţii improprii, persoane cu handicap, bătrâni neajutoraţi, persoane aflate la risc de a deveni fără adăpost, tineri dezinstituţionalizaţi. Mai concret : femei izolate, al căror număr este în creştere în stradă cât şi în cadrul structurilor de găzduire; Familiile cu copii, lipsite de locuinţe cu condiţii decente, lipsite de venituri care să le permită cumpărarea sau închirierea unei locuinţe; Tineri adulţi,foşti copii ai străzii – care constituie o categorie a cărei prezenţă este constantă. Degradarea contextului socio-economic conduce la excluderea accentuată a tinerilor cu nivel slab de calificare profesională şi care nu au familie sau sunt lipsiţi de sprijinul acesteia ; Persoanele vârstnice - în ultimii 7 ani s-a constatat un fenomen puternic de îmbătrânire a persoanelor adulte fără adăpost.

Reinserţia lor socială este mult mai grea decât în cazul celorlalte categorii, deoarece vârsta înaintată este combinată cu o degradare socială şi

medicală accentuate de perioada de timp trăită în stradă: Persoane cu tulburări psihice – instituţiile de asistenţă socială sunt din ce în ce mai des nevoite să ofere asistenţă persoanelor adulte fără adăpost care prezintă tulburări psihice, pe de altă parte, instituţiile medicale cu profil psihiatric au constrângeri privind capacităţile de spitalizare, durata internării,

ciale“, dezvoltată de SAMU social din Paris, în intervenţia directă și continuă pentru salvarea celor mai vulnerabile persoane fără adăpost.

Pentru desfăşurarea acestei activităţi complexe şi dificile Asociaţia dispune de mai multe echipe mobile, de zi şi de noapte, inclusiv de una specializată, de psihiatrie şi de cabinete medicale şi psihologice. În cei 10 ani au fost oferite circa 100.000 de consulţatii – sociale, medicale, psihologice, peste 1500 acte de identitate obţinute, 500 locuri de

costurile; Persoanele cu handicap – loco- şi neuromotor, senzorial; pentru aceştia se încearcă obţinerea unei pensii (ajutor) de handicap, găsirea unei forme de adăpostire, ajutor pentru tratamentul medicamentos necesar. În plus , în cadrul tuturor categoriilor menţionate există un număr de persoane fără acte de identitate ceea ce ridică alte probleme, dificile pentru lucrătorii SAMU social.

Experienţa căpătată în 10 ani de activitate în stradă a Asociaţiei a validat eficacitatea a două metodologii: assertive community treatment (tratarea beneficiarilor în cadrul comunităţii) și metodologia „urgenţei so-

muncă identificate și oferite şi 1400 locuri de adăpostire de urgenţă. Întâlnirea e la Ambasada Franţei fost un bun prilej pentru conducerea SAMU social România de aface acest bilanţ al celor 10 ani de actvitate neîntreruptă , în faţa Excelenţa Sa Philippe Gustin Ambasadorul Franţei, a secretarului de stat din Minsterul Sănătăţii, Raed Arafat, membri activi ai Asociaiei, membri ai altor organizaţii nonguvernamentale, reprezentanţi ai mass-media. În cadrul dezbaterilor secretarul de stat a subliniat printre altele că aceste persoane fără acces la servicii, nu pot trăi demn . S-a propus totodată ca strategia în acest domeniu să includă

și alte direcţii de acţiune ca: promovarea responsabilităţii sociale ● dezvoltarea unei culturi pro-active, participative și orientate către voluntariat și solidaritate ● promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare.

A fost subliniat faptul că misiunea SAMU social este de a acorda persoanelor fără adăpost, primul ajutor, de a le reda acestora demnitatea şi de ai pregăti pentru reinserţie. În doar un deceniu de activitate Asociaţia s-a făcut cunoscută la nivel naţional și european în ceea ce privește problema marii excluderi, datorită echipei de profesioniști și experţi. În final, a fost prezentat mesajul fondatorului Asociţiei, dr . Xavier Emmanuelli, cu ocazia împlinirii a zece ani de activitate a acesteia, în care se spune printre altele „Astăzi, adevărata provocare cu care se confruntă SAMU social din România este cea de a menține direcția, în pofida instabilității economice, a schimbărilor de politici publice și a priorităților la nivel european. Pentru aceasta, ne angajăm să rămânem în contact cu administrațiile locale și naționale pentru a aminti fără încetare existența și nevoile cele mai urgente ale celor fără adăpost din România.

Manifestarea găzduită de Ambasada Franţei a fost un bun prilej de a face mai vizibilă o activitate umanitară, socială, dedicată unor categorii de semeni ai noştri, persone vulnerabile, defavorizate, excluse social, dar în acelaşi timp un ajutor pentru autorităţile medicale şi sociale prin rezolvarea unui număr important de cazuri.

Dr. Constantin BOGDAN Membru fondator și membru în Consiliul de Conducere SAMU social România

Pagina 19

Pagina 20

Pagina 21

multiculturalism in contemporary Romania Virgil Ştefan NIŢuleSCu. Ph. D.

In order to discuss about the Romania of today, regarding the multicultural problem, we have to turn back, into its history.

Romania has emerged as a modern state, only in 1859, by a personal union of two of the Romanian principalities (Wallachia and Moldavia), followed, in 1862, by a common government. Four years later, Romania had its first Constitution. It became an independent state in 1877, internationally recognised a year later, and a kingdom, in 1881. The end of the First World War has marked, also, the end of a long process of political unification of the different Romanian political entities.

Many centuries before this political achievement of the modern Romanian nation, the territory of this country was – as many other parts of the Centre and Eastern side of the continent – a place for religious turmoil, for ethnic mixtures, for social unrest, for migrations determined by ethnic, political, religious, economic and social reasons, so that, along with a majority of Romanians, which, starting with the 14th c. covered, more or less, the territory of today’s Romania, a lot of other communities, bearing different religious and ethnic identities, settled on this territory.

Relations between all these communities were not always peaceful, but, starting with 1923, when a new Constitution has approved the equality between all the Romanian citizens, irrespective of their ethnicity or religion, a new era was about to emerge. The Romanian society was, already, a very diverse one. The very first scientifically organised census, in 1930, has registered 71.9% Romanians, as well as other 13 important ethnic minorities, with Hungarians, Germans, Jews, Ruthenians and Russians amongst the most important ones, for the rest of almost 29%. However, the end of the fourth decade witnessed the laws which, in accordance with the political orientations towards the Powers of the Axis, started a ruthless discrimination against the Jews and the Rroma populations as well as against other communities as freemasons, for instance. The new realities, after the Second World War, have introduced other discriminations, considering the social classes, the religious beliefs and the political affiliations so that only after 1989, Romania was able to start, once again, the construction of a new society, based on complete equality, disregarding any discrimination, amongst its citizens – and not only its citizens, as more and more inhabitants of Romania are expats. This reality was approved by the 1991 Constitution, considered to be one of the most liberal and permissive ones in Europe, at that time. Based on this, Romania became a member of the Council of Europe, in October, 1993.

Twenty years later, Romania is a country with a de jure and de facto multicultural landscape, which includes a rich reality, which concerns, first of all the guarantee that all the legal organisations of the national minorities and religious communities are represented in the Parliament of Romania and in the cultural and religious life of the country. No less than 19 national minorities and 18 religious organisations are not only legally represented, but, also, politically and financially supported by the Romanian state. There are no discriminations based on sexual or political affiliations.

But I think that all these realities are, already, well known and overwhelmingly appreciated. However, I would like to say a few words about the problems we are encounter right now, regarding the way in which these wonderful princi-

ples are implemented in the contemporary Romanian society.

For many generations which have studied during the Communist regime, some of the information taught in the school is still valid.

For these persons, the Romanian contemporary nation is still seen as an ethnic one, though even our Constitution considers only the civic values as those which are fundamentals for the society. The legal contract between the state and its citizens it’s the one that give solid bonds inside the social tissue. Of course, one should not neglect the cultural heritage of each of the ethnic and religious minorities of Romania, as well as that of the majority of its population.

It is exactly this unique mixture, inside our country, which forms its most valuable treasure. To emphasize this treasure, we need a perfectly well balanced range of attitudes, which is incumbent to all the citizens and to all the communities of Romania; to all the citizens, because the political rights are and should remain rights for the individuals (we could not create modern ghettos, with special rights on our common territory, for certain ethnic communities). On the other hand, the communities have and should keep their rights to maintain, develop and express their cultural heritage, including the intangible one, which is consistent of the language, the traditions and their oral culture. Each time someone tries to break this equilibrium; we may witness proofs not only of lack of understanding, but even of enmity and hate. That is why; it is one of the most important duties of politicians, intellectuals and of the cultural elite of the country to work indefatigable for promoting the principles of multiculturalism as the only ones which shall assure a prosperous and happy future for our nation. We are living in a globalised world and the level of globalisation will continue to grow. There is, at least, in my view, no containment for this. As a historian, I may say that there is not wall that could impede people to freely move and settle wherever they want. Sooner or later, any wall – be it made from concrete or from legal measures – shall fall. That is why, our only chance, is to build a better tomorrow for our heirs, taking the right measures today. And we have to take these measures, first of all, in our educational system, using, also, the cultural institutions as an irreplaceable tool. We should sanction each declension of the media on the slope of racism, national, religious or political hate, or homophobia.

The media should be a natural ally in this fight, though, unfortunately, very rare, it is. Sanctioning the media which uses hate as a common speech is not a limitation against free speech; it is a democratic way of the society to defend itself. We should, also, find, the right measures to fight against the same drawbacks, which are, still, extremely vivid on the internet and, especially, on the social media. Only by taking these measures, we could consider that Romania would be a model, not only for Europe, but for the entire world.

Some of the most prominent European politicians, as Angela Merkel or David Cameron, have declared, in the last three years, in a way or another, that multiculturalism is a failure. I think that multiculturalism could be a failure only for a specific government or for a specific society, in a certain moment. Let us be prepared for what is our duty to do, let us embrace multiculturalism as a normal solution, for the contemporary society. Let us prove, for those who don’t believe, yet, that we have a better solution, for a better world!

Eveniment muzeistic internaţional realizat de ţările din Europa de Sud - Est

Sub egida UNESCO, Muzeul Naţional de Istorie a Albaniei (Tirana), Muzeul de Istorie a Republicii Srbska (Banja Luka), Muzeul Naţional de Istorie a Bulgariei (Sofia), Muzeul Naţional de Istorie a Croaţiei (Zagreb), Muzeul Municipal Leventis din (Nicosia-Cypru), Muzeul Naţional de Istorie al Fostei Republici Macedonia (Skoplje), Muzeul Naţional de Istorie a României (Bucureşti), Muzeul Naţional de Istorie al Serbiei (Belgrad) şi Muzeul Naţional al Sloveniei, în colaborare cu Muzeul Istoric German (Berlin), au organizat la Belgrad , la final de an , expoziţia internaţională itinerantă „Imaginning the Balkans“, care prezintă prin intermediul a 10 exponate , prezentate de fiecare muzeu, complicatul proces istoric care a dus la naşterea şi coagularea naţiunilor din Europa de Sud-Est în secolele XVIII-XX şi a statelor lor naţionale.

Căderea Zidului Berlinului, sfârşitul războiului în fosta Iugoslavie, instaurarea păcii în regiune, procesul de integrare europeană, pot fi privite acum, ca o oportunitate „istorică“ – aceea de a reconcilia aceste ţări cu trecutul lor, de a plasa istoriile naţionale într-un context global, de a compara poveştile dispu-

La ceas aniversar, 125 de ani de la apariţia ediţiei internaţionale şi la 10 ani de la primul număr editat în România, celebra revistă „National Geographic“, a organizat, în prag de iarnă, în sălile Muzeului Naţional de Istorie a României, expoziţia de fotografie „100 de ani – România în National Geographic“ .

Născută din iniţiativa unor exploratori şi cercetători entuziaşti americani, care au dorit să-şi facă cunoscute activităţile ştiinţifice şi cunoştinţele geografice, primul număr al revistei National Geographic – o broşură subţire cu o copertă austeră de culoarea teracotei a văzut lumina tiparului în octombrie

tate, de a reînvia amintirile comune. Nenumărate poveşti personale şi colective pot să interacţioneze dincolo de grani-

ţele fizice şi cele imaginare. Practicile politice, sociale, culturale şi ideile asociate cu aceste procese sunt ilustrate în această expoziţie prin obiecte care demonstrează transformarea graduală a societăţilor tradiţionale, care funcţionează în cadrul regimurilor imperiale, în societăţi moderne care se concentrează asupra naţionalităţii, ca factor primar al identităţii.

1888 . Editat în limba engleză, primul număr avea pe copertă un chenar galben, chenar care, în timp, a devenit semnul de recunoaştere a publicaţiei,

pe întreg mapamondul. Editorul, foarte exigent, nu a făcut niciodată rabat la calitate, folosind hârtie foarte bună, articole bine documentate, imagini care de multe ori îţi taie respiraţia, etc. În aceste condiţii, prestigiul revistei a crescut simţitor, devenind , an de an, un simbol al luptei mai multor

Denumită după cartea Mariei Todovora, Imagining the Balkans, expoziţia caută să reînnoiască viziunea schimbărilor sociale, politice, economice şi culturale în sud-estul Europei. Pentru prima dată , muzeele de istorie din această regiune au depăşit graniţele, au lucrat împreună şi au combinat colecţiile lor ca să poată să arate că fiecare destin naţional unic este legat şi inter - relaţionat cu o regiune comună şi un destin, mai larg, universal.

Muzeul Naţional de Istorie a României a selectat pentru această expoziţie internaţională gravura reprezentând prima Adunare Obştească a Ţării Româneşti, după instituirea Regulamentului Organic, un bilet de eliberare a sclavilor ţigani din 1848, pictura lui C. Rosenthal - România revoluţionară, harta Daciei a lui August Treboniu Laurian, portretele principelui Moldovei, Mihail Sturdza şi al lui Alexandru Ioan Cuza, gravura reprezentând Adunarea Ad-Hoc a Tării Româneşti, o copie a Coroanei de Oţel, o litografie reprezentând Serbările Încoronării din 1881, fotografii reprezentând imagini ale sistemului educativ din sec. XIX şi machetele unei locomotive.

La Bucureşti expoziţia poate fi vizitată până pe 27 aprilie.

generaţii pentru prezervarea mediului înconjurător, un factor de educare a milioanelor de cititori. Acum ea apare în 28 de limbi , având un tiraj de invidiat, 8,5 milioane de exemplare , din care 3 milioane distribuite în afara Statelor Unite.

Revista a fost întotdeana printre cei care au semnalat marile probleme ale lumii - încălzirea globală, criza petrolului, a alimentelor, a apei, explozia demografică. Prin articolele publicate, revista luptă împotriva despăduririlor haotice, a poluării, a risipei, dar şi a intoleranţei şi discriminării.

De-a lungul timpului România nu a fost uitată de jurnaliştii revistei.

Un prim articol dedicat ţării noastre, a apărut în paginile prestigioasei reviste în anul 1913 sub titlul „România şi ambiţiile ei“ , România fiind privită ca o țară europeană, dinamică, în plină emancipare, prosperă, cu petrol, grâu și femei foarte frumoase. În octombrie 1915 se publică articolul „România, statul pivotant“, care descrie drumul întortocheat al ţării prin veacul trecut. Îi urmează, în septembrie 1916, articolul România și Rubiconul său. În cei 20 de ani care au urmat, apar articole despre universul mirific, pitorescul ţării, despre Delta Dunării, castele transilvane și mănăstiri, despre tradiţionalismul rural, despre farmecul, exotismul şi seducția satului românesc de odinioară, ultimul articolul fiind publicat în 1940. Urmează o pauză de 29 de ani. În 1969, apare articolul „Americanii pășesc din nou în România“care salută începutul unei ere politice noi. „România, un rebel mergând pe sârmă“, apare în în noiembrie 1975, comentează noul con de umbră în care ţara noastră se va găsi timp de un sfert de veac.

După evenimentele din decembrie 1989 apar articole ce prezintă România pornită pe dificilul drum al democrației.

Expoziţia a pus în valoare un important fond de imagini aflat în fototeca Muzeului Naţional de Istorie a României a cărui bază de date cuprinde peste 5500 de imagini, dar din care numai o mică parte a putut fi prezentată publicului.

Pagina 22

Manual diplomatic şi consular Ministerul Afacerilor Externe a găzduit, marţi, 28 ianuarie 2014, în cadrul programului Repere editoriale, evenimentul editorial de lansare a volumului „Manual diplomatic şi consular“, autor Constantin Karadja, editat de dr. Stelian Obiziuc şi dr.

Ottmar Traşcă.

La eveniment au participat secretarul de stat pentru afaceri strategice, Bogdan Aurescu, descendentul familiei Karadja Ştefan Mănescu, reprezentanţi ai mediului academic, membri ai corpului diplomatic şi consular şi jurnalişti. În intervenţia sa, secretarul de stat Bogdan Aurescu a evidenţiat importanţa acestui demers editorial, menit să readucă în atenție o figură marcantă a diplomaţiei române, un model pentru tânăra generaţie: „Constantin Karadja este un exemplu de muncă asiduă dedicată profesiei sale şi marilor principii ale umanităţii. Secretarul de stat a menţionat că volumul poate constitui primul pas în redescoperirea unei întregi generaţii de diplomaţi care au marcat istoria diplomaţiei române şi care trebuie să se regăsească în „galeria diplomaţilor de excepţie ai României.“ Totodată, secretarul de stat a subliniat caracterul de contemporaneitate al volumului, apreciind că aceasta poate fi un instrument de lucru util pentru diplomaţia actuală: „Manualul diplomatic şi consular este un text de

referinţă, nu doar pentru a înţelege necesităţile Ministerului Afacerilor Externe la momentul la care a fost redactat, dar şi o pledoarie pentru creşterea continuă a eficienţei actului diplomatic şi consular, un imperativ constant al oricărui sistem managerial al diplomaţiei române, astfel încât acest corp de elită să-şi poată îndeplini misiunea de apărare şi protejare a obiectivelor de politică externă şi mai ales a drepturilor cetăţenilor români. “ Dr. Stelian Obiziuc a amintit cercetarea extinsă desfăşurată pentru editarea volumului şi a evidenţiat importanţa lucrării: „Lucrarea rămâne un model de analiză, de reflecţie şi se înscrie pe linia unei continuităţi în istoriografia dreptului diplomatic şi consular român“.

Dr. Ottmar Traşcă s-a referit la efortul editorial depus pentru finalizarea Manualului diplomatic şi consular, subliniind potenţialul documentelor existente în arhive pentru publicarea unor lucrări viitoare referitoare la activitatea lui Constantin Karadja.

Participanţii au apreciat, de asemenea, viziunea asupra rolului dreptului internaţional de ordonare a societăţii internaţionale după sfârşitul conflagraţiei mondiale, precum şi încercarea autorului de a contribui prin

această carte la domnia legii în cadrul serviciului diplomatic.

Manualul de drept diplomatic şi consular elaborat de Constantin I. Karadja la începutul anilor ’40, constituie o lucrare sistematică de excepţie, o contribuţie originală din perspectiva istoriei dreptului diplomatic şi consular românesc.

Manualul diplomatic şi consular redactat de Constantin Karadja reuneşte legi, regulamente, documente, instrucţiuni şi extrase din doctrina juridică, însoţite de explicaţii, menite să ofere personalului diplomatic şi consular puncte de reper în activitatea curentă.

Conceput după modelul american al Departamentului de Stat şi adaptat realităţilor româneşti, Manualul s-a dorit a fi un îndrumar de norme şi instrucţiuni, actualizate permanent, absolut necesar bunei desfăşurări a activităţilor specifice domeniului diplomatic şi consular, un instrument de lucru modern, capabil să asigure eficienţa, transparenţa şi, mai ales, cultura profesională multilaterală cerute de o diplomaţie modernă. Deşi a fost elaborat în perioada 1941 - august 1944, manualul nu a putut fi publicat în acea perioadă, datorită contextului istoric şi a văzut pentru prima dată tiparul la 73 de ani de la începerea cercetării.

Ministerul Afacerilor Externe derulează două programe de promovare editorială: Cartea lunii la MAE, dedicat lucrărilor scrise de diplomaţi români şi Repere editoriale la MAE, pentru apariţiile de referinţă ale unor autori români şi străini din domeniul relaţiilor internaţionale, politică externă, istorie a diplomaţiei.

„Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică.

Documente 1946 - 1951“

În cadrul programului „Repere Editoriale la MAE“ a fost lansat volumul „Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente 1941 – 1956.“ Evenimentul a avut loc în prezenţa ministrului Titus Corlăţean a unor reprezentanţi importanţi ai administraţiei centrale, a unor reputaţi specialişti ai mediului academi. Nu au lipsit membri Corpului Diplomatic, foşti ambasadori şi diplomaţi de carieră români, reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor de Război şi ai mass-media. „Suntem astăzi cu toţii martorii unui moment de maximă importanţă, atât din punct de vedere istoriografic, cât şi din cel al relaţiei bilaterale dintre România şi Federaţia Rusă . Este pentru prima dată în istoriografia română când este publicat un corpus de documente consacrat acestei problematici.“, a subliniat şeful diplomaţiei române în deschiderea evenimentului. „Această lucrare ştiinţifică este, într-un anume fel, o „reîntoarcere în Ţară“, la aproape 70 de ani de la încheierea celui deal Doilea Război Mondial, a celor care şi-au găsit sfârşitul tragic în lagărele NKVD, coloniile speciale şi batalioanele de muncă ale regimului stalinist. Volumul lansat astăzi clarifică multe aspecte care păreau de neexplicat privind contextul căderii militarilor români în prizonierat, cadrul juridic şi normativ al captivităţii acestora, regimul de viaţă şi de muncă al prizonierilor de război şi „internaţilor“ civili, educaţia politică şi antifascistă a acestora, asistenţa militară şi mortalitatea ridicată, judecarea şi condamnarea de către tribunalele militare sovietice a peste 1.300 de cetăţeni români“, a spus ministrul Titus Corlăţean.

Lucrarea de aproximativ 900 de pagini cuprind 295 documente, este rezultatul unei munci asidue defăşurată parcursul a şase ani la care au fos implicaţi istorcii – Laurenţiu Constantiniu, Ilie Schipor şi Vitalie Văratic (coordonator) în colaborat cu istoricii ruşi Vladimir Ivanovici Korotaev şi Vladimir Nikolaevici Kuzelenkov, în baza unui acord de colaborare, iniţiat de Ministerul Afacerilor

Externe, între Institutul Diplomatic Român şi Agenţia Arhivelor Federale ale Rusiei şi Arhivele Militare de Stat ale Rusiei în anul 2006.

Directorul general al Institutului Diplomatic Român, Dan Petre, a subliniat complexitatea acestei lucrări şi a mulţumit tuturor celor implicaţi în acest proiect – echipei de istorici, directorilor generali ai IDR de-a lungul celor şase ani de cercetare a arhivelor, fostului ministru al apărării, actual viceprim-ministru, Gabriel Oprea, ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, fost secretar general al Ministerului Afacerilor Externe - care au făcut posibil acest proiect prin „încăpăţânarea“ lor. „Recuperarea memoriei istorice şi instituţionale este o operaţiune importantă în orice ţară“, a adăugat directorul general al IDR. Istoricul militar dr. Petre Otu, a apreciat că apariţia volumului este un eveniment editorial istoric și național, de o importanţă deosebită pentru familiile zecilor de mii de români care au luptat în spaţiul sovietic. „Sunt aproximativ 300 de documente foarte importante despre condiţiile de viaţă din lagăre, despre starea de spirit a prizonierilor, despre eforturile depuse pentru a supravieţui, despre activitatea organelor sovietice. (...) Este un instrument de lucru foarte important, îndelung aşteptat, un eveniment editorial, istoric şi naţional“, a precizat Petre Otu. Profesorul univ. dr. Constantin Hlihor a subliniat faptul că apariţia acestui volum este racordată unei tendinţe generale de revizuire a istoriografiei referitoare cel de-al Doilea Război Mondial, care a fost scrisă, cu precădere, într-o perioadă de criză ideologică. „Acest volum aduce documente pentru a reevalua imaginea unui segment de istorie dramatică, inclusiv prin colaborarea dintre istoricii români şi ruşi, de a o repune pe linia neutralităţii axiologice“, a adăugat profesorul Hlihor.

Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, E.S. Oleg Sergheeevici Malginov, a adresat mulţumiri ministrului român al afacerilor ex-

terne pentru modul atent în care volumul lansat a tratat aspecte istorice ale relaţiei bilaterale şi a apreciat că acest proiect de cercetare româno-rus reprezintă un pas înainte în dezvoltarea acestor relații. „Istoria lucrează în mai multe feluri, poate să o facă în beneficiul relaţiilor bilaterale sau împotriva lor. Sper că, împreună, vom încerca să abordăm problemele istorice într-un mod care va îmbunătăţi relaţiile noastre“, a subliniat ambasadorul rus în finalul evenimentului.

Informaţii suplimentare: Cele aproximativ 900 de pagini ale volumului cuprind 295 de documente de arhivă şi traducerile lor, o Notă asupra ediţiei cu explicaţiile tehnice privind modalitatea de alcătuire a volumului şi datele privind locul de provenienţă a documentelor din volum (în limbile română, engleză, rusă), un Studiu introductiv ce prezintă problematica volumului şi principalele lucrări apărute (în istoriografia rusă şi occidentală) despre acest subiect (în limbile română, engleză, rusă), lista documentelor, lista prescurtărilor, indicele onomastic şi indicele de locuri.

Pentru prima oară, în volum sunt publicate în limba română o serie de documente, emise de către forurile de decizie politice sovietice de la cel mai înalt nivel, privind momentul internării şi trimiterii la muncă, în URSS, a etnicilor germani din Europa de Sud-Est, inclusiv din România, la începutul anului 1945 (Doc. 154, 161, 162, 163, 164, 165, 167, 169, 175, 177, 178, 179, 180). Documentele sunt de maximă utilitate pentru o interpretare ştiinţifică şi excluderea unor speculaţii nefondate asupra problemei respective. Între militarii români, căzuţi prizonieri la Stalingrad, s-a aflat şi diplomatul Virgil Riga, mobilizat în Regimentul 12 Cavalerie al armatei române, care în cadrul interogatoriului a oferit date relevante despre starea de spirit a clasei politice româneşti de la sfârşitul anului 1942, precum şi despre eforturile de căutare a unor soluţii în vederea depăşirii crizei care se profila în România (Doc. 44), p. 128-133. În cadrul procesului repatrierii prizonierilor de război români, Ambasada României la Moscova a asigurat schimbul de note cu MAE al URSS, prin care părţile au precizat condiţiile revenirii militarilor români în ţară (Doc. 244), p. 679-681.

zaman Romania - 20 de ani de la prima apariţie

În anul 1986 primul semn de democraţie a început să iasă la suprafaţă în aria jurnalismului turcesc. Atunci a apărut primul număr al ziarului Zaman. Acum, după 27 de ani, Zaman a devenit o rază de lumină atât de puternică încât este îmbrăţişată şi citită de milioane de oameni în Turcia şi în ţări de pe 4 continente - America, Europa, Asia Centrală şi Australia- în total 35 de ţări printre care : SUA, Australia, Azerbaijan, Bulgaria, Scandinavia, Benelux, Regatul Unit al Marii Britanii, Elveţia, Kazahstan, Kîrghizstan, Macedonia, Turkmenistan, Franţa şi Austria. În Romania există o ediţie în limba turcă şi începând cu 2013 o ediţie în limba română. Ziarul apare în 10 limbi şi două tipuri de alfabet. Încă de la începuturile sale, Zaman a fost o marcă unică printre celelalte ziare, evitând întotodeauna să prezinte o singură părere şi neetichetând oamenii potrivit credinţelor, raselor sau părerilor personale pe care le au. Ştirile au fost prezentate în cel mai precis mod. expunând doar adevărul din spatele evenimentelor. De-a lungul anilor, paginile zirului au fost gazda multor scriitori şi columnişti, toţi conştienţi de diferenţa dintre ştiri şi părerile personale. Mulţi dintre aceştia privesc viaţa din perspective diferite.

Zaman a devenit astfel un ziar accesibil tuturor. clădindu-şi un loc unic în domeniul jurnalistic, nu numai datorită conţinutului său, ci şi activităţilor sale variate şi a utilizarii tehnologiei de ultimă-oră.El a fost primul ziar turcesc publicat pe internet (1995), adaptându-se celor mai noi tehnologii.

De-a lungul anilor publicaţia a preluat rolul de lider în domeniul educaţiei . Un exemplu este organizarea de seminarii adresate tinerilor,oferindu-le acestora ocazia de a se întâlni cu experţi din diverse domenii.

Zaman aduce laolaltă, anual, designeri instructori bine cunoscuţi şi elevi, prin organizarea „Zilelor Echipei de Design a Ziarului“, eveniment numit + 1T. Acest program va ajuta la schimbarea în viitor a machetei ziarului , făcând-o mai modernă , mai atractivă.

Publicaţia abordează şi evenimente din lumea sportului turcesc şi internaţional. Nu lipsesc suplimentele - apariţii editoriale care sunt foarte apreciate de cititori şi a căror teme se concentrază pe subiecte legate de copii, familie, cinema, istorie, muzică şi sport.

Din grupul Zaman Media , fac parte , Today`s Zaman ( ediţia în engleză) , redacţiile Zaman Romania şi celelalte apariţii din afara Turciei, Turkish Review (apare o dată la doua luni – evenimente interne şi internaţionle), revista Aksiyon – pune în evidenţă evenimentele şi urmăreşte dezvoltarea lor în detaliu, Agenţia de ştiri Cihan, care alcătuieşte ştiri şi reportaje de pe întreg teritoriul Turciei, dar şi din locaţii importante din întreaga lume. Ea a devenit în timp una dintre cele mai de încredere agenţii din Turcia şi din întrega regiune, datoraită acurateţii ştirilor. În anul 2003 Agenţia a primit licenţa de emisie a postului Cihan TV , sub al cărui acoperiş se află peste 19 canale de ştiri locale şi internaţionale.

Acum , la împlinirea a 20 de ani de la prima apariţie a ziarului Zaman în România, în Aula Magna a Universităţii de Sud –Est Lumina , a avut loc „ Gala aniversară Zaman România“. Moderatorul acestei Gale a fost noul redactor şef al publicaţiei, Cleopatra Lorinţiu Brumberg, scriitoare, jurnalistă, realizatoare de televiziune și fost diplomat român , bun cunoscător al Orientului, comentator și analist politic pentru „Newseuropeens“ (din 2006,reprezentant al Centrului de Strategie pentru lumea araba din Paris) etc.

Manifestarea a fost onorată de participarea unui mare număra de oaspeți importanți din mediul diplomatic și academic care apreciază activitatea jurnalistică practicată de grupul de presă Zaman.

Reprezentantul ziarului Today’s Zaman din Ankara, Abdullah Bozkurt a prezentat viziunea jurnalistică a Grupului Media , iar Directorul Centrului de Studii Turce, Profesor Universitar în cadrul Universităţii Fatih şi fost director al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir“ din Istanbul, prof. dr. Mihai Maxim a vorbit despre „Istoricul Relaţiilor Turco-Române“. Cu acestă ocazie a fost lansată o lucrarea despre istoria relaţiilor Româno – Otomane şi La eveniment a fost prezent şi noul ministru al Economiei, Andrei Gerea .

A fost citit un mesaj din partea Excelenţei Sale Ömur Şölendil, Ambasadorul Turciei, în care domnia sa îi felicita pe toţi cei care au depus eforturi susţinute de la înfiinţare şi până astăzi pentru că împreună au făcut posibilă aniversarea trecerii a 20 de ani şi s-a arătat încrezător că publicaţia îşi va continua drumul început.

Zaman România contribuie la dezvoltarea relaţiilor turco-române iar obiectivul său este practicarea unui jurnalism bazat pe informare, corectitudine, etică şi moralitate.

Gala a fost urmată de un coctail şi de prezentarea unei expoziţii a arhivei ziarului (fotografii şi pagini).

B.K.

Pagina 23

Evoluţii politice, economice şi militare în spaţiul post - sovietic 1991-2012 (III) Forme de cooperare instituţionalizată Paraschiva BĂDESCU Fost Ambasador

Caucazul de Nord

Naţionalismul în Rusia este în creştere şi a constituit o provocare pentru guvernanţi. O preocupare deosebită o constituie evoluţia situaţiei din Caucazul de Nord (Daghestan, Inguşeţia, Oseţia de Nord, Cecenia), marcată de manifestările naţionaliste între populaţia autonhtona şi cea rusă.

Moscova a promovat asimilarea Caucazului de Nord, întâmpinând opoziţie faţă de acest obiectiv nu numai in regiune, dar şi în interiorul ţării, din partea grupărilor naţionaliste ruse.

Totodată, situaţia de securitate în Caucazul de Nord continuă să fie extrem de precară. În ciuda măsurilor extreme de securitate, au continuat incidentele şi acţiunile teroriste. Instabilitatea situaţiei de securitate în zonă afectează dezvoltarea economică. Pericolul terorist persistă, nivelul cel mai ridicat fiind în Daghestan.

Cele două războaie cecene şi instabilitatea politică şi economică creată de acestea au dat naştere unui exod masiv al populaţiei ruse şi ne-ruse din Caucazul de Nord. În timp ce etnicii ruşi părăsesc zona fără intenţia de a mai reveni, nord-caucazienii migreză temporar, din cauza ratei ridicate a şomajului. Autorităţile ruse au elaborat Strategia de dezvoltare economică a Caucazului de Nord până în 2025.

Aceasta prevede măsuri speciale de prevenire a migraţiei şi facilitarea revenirii etnicilor ruşi în regiune, precum şi acordarea de asistenţă pentru şomerii nord-caucazieni în găsirea unor locuri de muncă în alte regiuni.

Implementarea programului este însă afectată de creşterea instabilităţii în regiune. De menţionat, totuşi, că programul în sine admite că populaţia rusă nu va mai exista decât la Kabardino-Balkaria, Karaceavo-Cerkessia şi Oseţia de Nord, ceea ce înseamnă că problema revenirii populaţiei ruse în alte trei republici din Caucazul de Nord - Cecenia, Inguşeţia şi Daghestan, este exclusă.

hUgo CháVEz:

Caucazul de Sud

În decursul mileniilor, prin poziţia geografică şi bogăţiile solului şi subsolului, Caucazul a fost o regiune strategică, importantă pentru puteri regionale şi internaţionale, un coridor terestru între Asia şi Europa.

După dezintegrarea URSS, tensiunile etnice şi războaiele civile de la începutul anilor 90 au condus la creşterea angajării internaţionale în Caucazul de Sud. Medierea politică, misiunile de menţinere a păcii, ajutorul umanitar şi o mare diversitate de programe de asistenţă pentru dezvoltarea proceselor democratice în noile state independente nu au adus, deocamdată, soluţii finale pentru conflictele teritoriale din regiune. Evoluţiile geopolitice în Caucazul de Sud au adus în atenţie probleme legate de construcţia noii Europe, securitatea şi stabilitatea regiunii şi dincolo de aceasta, inclusiv securitatea energetică, accesul la resursele naturale din Marea Caspică.

Preocupările de securitate au vizat două paliere: securitatea internă a statelor ameninţată de tensiuni politice şi conflicte separatiste şi securitatea externă, afectată de rivalităţi geopolitice şi relaţiile încordate între statele din regiune. Pentru îmbunătăţirea situaţiei, au fost întreprinse eforturi diplomatice şi acţiuni conjugate, cu participarea organizaţiilor implicate în problemele securităţii europene, precum ONU, Uniunea Europeană, NATO, OSCE, Atenţia prioritară a fost şi este acordată soluţionării conflictelor îngheţate, asistenţei în reconstrucţia post-conflict, creşterii încrederii, securităţii şi stabilităţii în regiune - obiective ce s-au constituit într-un proces pe termen lung. În perioada de după încheierea războiului rece, statele din Caucazul de Sud - Armenia, Azerbaidjan şi Georgia au devenit obiectul unui interes deosebit din partea Occidentului datorită rezervelor de petrol din Marea Cas-

pioneer of a multipolar world Key moments of an intense life

The Embassy of Venezuela in Bucharest opened the photo exhibition „Hugo Chávez: Pioneer of a MultiPolar World“. The collection of 57 photographs show key moments of the intense life of President Chávez in his quest for a renovated vision of the world.

Since assuming the Venezuelan presidency in February 1999, President Chávez alongside with implementing his social programs inside Venezuela, turned into a leader and warrior in the international scene, inspired by the humanist principles of the Liberator Simon Bolivar.

Chávez created bonds of fraternity and friendship with Latin American, Afri-

can, Asian, Arab and European leaders who recognized his vision to-

pică şi a importanţei geostrategice a regiunii, având în vedere rolul său de coridor de tranzit între Europa şi Asia.

Cele trei ţări au fost incluse în Parteneriatul de Vecinătate Estică al UE, constituind un mesaj important privind angajamentul acesteia de a sprijini ţările respective în eforturile lor pe calea edificării unor societăţi democratice şi dezvoltării economiei de piaţa.

Influenţa externă şi rivalităţile accentuate au afectat orientările şi percepţiile de politică externă ale celor trei state din Caucazul de Sud, reflectate în gradul şi nivelul diferit de cooperare cu NATO şi UE, poziţii şi strategii diferite de integrare în aceste structuri. Astfel, Georgia depune eforturi intense de integrare în NATO şi UE, Azerbaidjanul preferă o abordare pragmatică, în etape, în timp ce Armenia nu consideră integrarea în UE ca un element important al politicii sale externe. Viziunile privind preocupările şi riscurile de securitate sunt, de asemenea, foarte diferite. Azerbaidjanul şi Georgia acţionează pentru consolidarea rolului lor în cadrul proiectelor economice cu finanţare internaţională, văzând viitorul securităţii lor bazat pe cooperarea economică regională.

Pe de altă parte, relaţiile Georgiei cu Rusia în ultima perioadă s-au deteriorat; Tbilisi priveşte Rusia ca o putere imperială şi acuză Moscova de sprijinire a regimurilor secesioniste din Osetia de Sud şi Abhazia. Armenia, în schimb, se bazează în mod deosebit pe relaţiile speciale cu Rusia, din cauza conflictului cu Azerbaidjanul în legătură cu Nagorno-Karabagh. În ultima perioadă, Rusia a fost angajată într-o serie de acţiuni vizând menţinerea păcii în Caucazul de Sud; a făcut eforturi diplomatice de a stimula Armenia şi Azerbaidjan să ajungă la o înţelegere.

Pe timpul mandatului prezidenţial, Medvedev a organizat o serie de întâlniri cu participarea preşedinţilor celor două ţări. Din păcate, fără rezultate tangibile. Au fost transmise semnale clare că Rusia va apăra Armenia,

în cazul unei eventuale agresiuni din partea azeră. Mesaje similaare au fost transmise şi Georgiei, confirmând determinarea Rusiei de a-şi menţine influenţa în cele trei regiuni.

Stabilitatea, securitatea şi pacea în această regiune sunt ameninţate de noi riscuri care includ manifestări de extremism, separatism sau terorism, precum şi dispute teritoriale, cursa regională a înarmărilor, probleme ale mediului înconjurător şi creşterea crimei organizate transnaţionale. Conflictele nerezolvate pe teritoriul sau între statele din Caucazul de Sud reprezintă un risc potenţial de reizbucnire a ostilităţilor şi noi valuri de migranţi, constituind un obstacol important pentru dezvoltarea întregii regiuni. În acest context, o destabilizare regională poate avea un impact serios asupra securităţii europene, în general. Regiunea este atractivă pentru investitorii străini, în special companii petroliere multinaţionale. De aceea, soluţionarea conflictelor existente şi prevenirea unor noi conflicte este considerată drept o premiză esenţială pentru securizarea căilor de export a energiei, iar stabilitatea politică internă este o altă precondiţie pentru dezvoltarea proiectelor în domeniul energiei şi infrastructurii care sunt de importanţă vitală pentru întreaga regiune. Ţară bogată în zăcăminte de petrol şi gaze, Azerbaidjanul deţine o poziţie strategică cheie în Caucazul de Sud. Poziţia sa de furnizor şi ţară de tranzit a energiei, îndeosebi contribuţia la diversificarea rutelor de transport au conferit acestei ţări rolul de lider în regiune. Conductele Baku-Tblisi-Ceyhan (BTC), Baku-Supsa, Baku-Novorossiysk, Baku-Tbilisi-Erzurum şi Achiziţionarea terminalului de petrol Kulevi, au consolidat rolul geo-strategic al Azerbaidjanului.

wards the protection of the most humble beyond the borders of Venezuela, traveling the world, looking for alliances and forming bonds of fraternity with sister nations for the defense of sovereignty and the struggle against any form of imperialist interference.

The selection of images in exhibition collects a minimal but significant sample of what this extraordinary man was able to accom-

E.S. Victor Carazo, Ambasadorul Republicii Venezuela, prezentând expoziţia unor tineri studenţi.

Disputa îndelungată între Armenia şi Azerbaidjan în legătură cu NagornoKarabakh este unul din conflictele prelungite (protracted and frozen) în aria Euro-Atlantică, pentru a cărui soluţionare paşnică s-au depus eforturi susţinute din partea comunităţii internaţionale. Acest conflict teritorial este un obstacol pentru cooperarea regională în domeniul securităţii şi dezvoltării economice în Caucazul de Sud. Conflictul s-a soldat cu sute de mii de refugiaţi, situaţia cărora nu a fost încă rezolvată, contribuind la menţinerea instabilităţii politice în Azerbaidjan.

S-au depus numeroase eforturi din partea comunităţii internaţionale pentru rezolvarea conflictului prin negocieri. În 1992, a fost creat „Grupul de la Minsk“ al OSCE (Franţa, Italia, Rusia, Turcia şi SUA), pentru medierea acestui conflict. Sub medierea „Grupului“ au fost stimulate şi facilitate întâlnirile periodice între preşedinţii şi miniştrii de externe ai celor două ţări, în capitalele diferitelor ţări europene. Una „din problemele cheie pentru depăşirea impasului în soluţionarea paşnică a conflictului constă în căutarea unei soluţii de compromis şi deschiderea din partea ambelor părţi pentru o soluţie politică finală pe bază de compromis. Prelungirea actualei situaţii poate duce la reizbucnirea ostilităţilor militare, cu implicaţii regionale imense, având în vedere că unele puteri — îndeosebi Turcia şi Rusia - au legături militare cu cele două ţări. Lipsa progreselor în identificarea unei soluţii paşnice, durabile pentru acest conflict constituie un factor destabilizator, care poate afecta securitatea regiunii şi a Europei.

Relaţiile dintre Azerbaidjan şi Georgia se dezvoltă pe multiple planuri, fiind încheiate acorduri importante, îndeosebi privind furnizarea de resurse energetice Georgiei. Cele două ţări sunt partenere în conductele Baku-TbilisiCeyhan, Baku-Tbilisi-Erzerun, iar în prezent cooperează la construirea căii ferate Baku-Tbilisi-Kars, care va fi un coridor de transport din Caucaz spre Europa. Ambele ţări sunt membre ale GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova), în cadrul căruia cooperează pentru dezvoltarea democratică si economică. Cu toate acestea. între cele două ţări există şi anumite probleme, legate, în principal, de unele puncte de frontieră azero-georgiană. plish in his victorious walk through the world, and are a sample of his paramount legacy: To be the pioneer of a multipolar world of freedom, justice and peace.

Following the untimely demise of a genuine international Leader, Venezuelan President, Nicolás Maduro, underlines his full pledge and commitment to Chávez’ legacy to ensure the continuity and deepening of the ongoing historical transformations in the new world that is being created.

Pagina 24

Commemoration of the International holocaust Remembrance Day at Şimleul Silvaniei

His Excelency Ambassador of the State of Israel to Bucharest, Mr. Dan Ben-Eliezer, together with H.E. Ambassador of the Republic of Poland to Bucharest, Mr. Marek Szczygiel attended on Sunday, 26 January 2014, in Şimleul Silvaniei, a special event marking the International Holocaust Remembrance Day and 70 years since the deportations of Jews from Northern Transylvania. The event was organized by the Şimleul Silvaniei City Hall,

of which one and a half million were children, whose lives ended suddenly in the Second World War, as a result of the most violent form of hatred in Europe – anti-semitism. We should not forget the Holocaust in Transilvania and other parts of Romania.

We should also remember those courageous persons who risked their life during the Holocaust for saving Jews from death sentence like Mrs. Magdalena Ko-

by the President of the Republic of Poland, Bronisław Komorowski.

Up to the moment of the liberation of the camp, the Nazis murdered approximately 1.1 million people in Auschwitz, mostly Jews and Poles, but also Roma and people of other nationalities.

Today, the world sees Auschwitz as a symbol of the Holocaust and atrocities of World War II. The history of the Holocaust is an integral part of the history of

The Ambassadors of Israel and Poland (second and third right to left) and President of FCER, Dr. Aurel Vainer (second from left) at the International Holocaust Remembrance day – Şimleu Silvaniei

Local Council and Holocaust Memorial Museum in Northern Transylvania.

During the event, the Ambassador Dan Ben-Eliezer presented a certificate of honor as Righteous among Nations issued by Yad Vashem, the Holocaust Martyrs’ and Heroes’ Remembrance Authority in Jerusalem, Israel, to Mr. Ervin Kapolovici, the son of Mrs. Magdalena Kopelovici (born Lehoczki), for her courageous act which saved the lives of Jews from the ghetto in Satu Mare, who were on their final march to Austria.

In his speech, His Excellency, the Ambassador of Israel said: „Today we remember and mourn the six million Jews, out

pelovici did seventy years ago.

Nowadays we are aware of a revival of nationalist tendencies in various European countries, showing trends of extremism in political right wing circles, which encourage towards racism and anti-Semitism. That is why we need to work harder than ever to preserve the memory of the Holocaust from generation to generation.“ In his speech, H.E. the Ambassador of Poland said: „On Monday, 27 January 2014, a ceremony will be held for the 69th anniversary of the liberation of the German Nazi concentration and extermination camp Auschwitz. Honorary patronage over the event will be assumed

Poland. Of the six million Holocaust victims, three million were Polish citizens. It was on the occupied territory of Poland, that German authorities located their extermination industry. The protection of memory and preservation of the memorial sites is our common responsibility“.

January 27 was declared the universal day of remembrance of the victims of the Holocaust by the United Nations in 2005, marking the liberation of Auschwitz-Birkenau extermination camp in 1945 and the end of one of the darkest times of human history. Additionally, a 2007 resolution condemns any denial of the Holocaust as a historical event, either full or in part.

mADELEINE KARACAŞIAN o viaţă dedicată scrisului

Într-una dintre serile reci din decembrie trecut, Sala Bibliotecii Dudian din complexul de clădiri ce încadrează maiestuoasa Biserică Armeană, a devenit neîncăpătoare. Cu toţii se strânseseră acolo pentru a-i omagia opera (60 de ani de activitate) şi pentru a o aniversa, pe jurnalista Madeleine Karacaşian. Un alt motiv a fost şi lansarea în acea seară memorabilă a celui de al cincelea volum din seria „Cu şi despre armeni“. Pentru întâlnirea cu domnia sa au venit armeni, dar şi români, oameni care o preţuiesc, prieteni, personalităţi ale culturii armene şi române. În cuvântul introductiv, Varujan Vosganian, preşedinte al Uniunii Armenilor din România, prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor spunea printre altele : „Madeleine Karacaşian a păstrat întotdeauna un standard sub care nu a coborât niciodată.

Sunt bucuros că domnia sa, în decursul carierei sale. a realizat o cronologie a evenimentelor culturale ale comunităţii noastre, o cronologie atât de sobră, atât de vie şi emoţionată în scrierile sale apărute în presă sau la radio. Dânsa nu este numai jurnalist, dar şi scriitor, pentru că jurnalismul depăşeşte prozaismul unei relatări. Madeleine Karacaşian este şi un traducător de elită. A tradus din limba franceză, din limba armeană şi este unul dintre distinşii membri ai Uniunii Scriitorilor din România... Îi mulţumim şi pentru acest lucru aşa cum îi mulţumim pentru tot ceea ce a făcut pentru noi.“ Pentru eforturile sale, pentru dăruirea şi stăruinţa cu care a muncit în cei 60 de ani de activitate în slujba păstrării identităţii şi răspândirii culturii armene în România IPS Episcop Datev Agopian, Şeful Bisericii

Cinematografia israeliană în dialog cu lumea Ashkelon şi Bucureşti

În perioada 6-11 octombrie la Colegiul Academic din Ashkelon (Israel), Sala de Congrese Internaţionale , a avut loc a zecea ediţie a Festivalul Internaţional de Film Evreiesc „Jewish Eye“. Cei zece ani ce au trecut au fost sărbătoriţi printr-o selecţie specială de filme care au abordat subiecte incitante legate de istoria evreilor, cultura şi identitatea evreiască, întâmplări mai puţin cunoscute publicului larg.

Regizorul Radu Gabrea şi producătoul Victoria Cociaş, au reprezentat România . În cadrul Fstivalului, pelicula documentară „Răscumpărarea evreilor“, a

regizorului român fost proiectată în premieră internaţională. Radu Gabrea este bine cunoscut şi mult apreciat în mediul cineaştilor din Israel, fapt penru care domnia sa a fost onorat printr-o retrosopectivă în cadrul căreia au fost prezentate filmele: Nu te teme, Iacob!, În căutarea lui Schwartz, Călătoria lui Gruber şi Cocoşul decapitat. Proiecţiile au fost urmate discuţii, întrbări şi răspunsuri cu regizorul Radu Gabrea şi cu producătorul , Victoria Cociaş.

La numai câteva zile de la închiderea Festivalului Internaţional de Film Evreiesc „Jewish Eye“, a avut loc a treia ediţie a Festivalului de Film Evreiesc de la Bucureşti (FFEB). Aşa cum spunea Paul Ghiţiu directorul Festivalului, FFEB este „în primul rând un festival al cunoaşterii, al apropierii, al descoperirii. Este în acest sens o adevărată expediţie antropologică şi chiar una dintre cele mai complexe. În al doilea rând, el este un festival al împrietenirii, al uimirii şi bucuriei recunoaşterii în celălalt. Festivalul creează un timp şi un spaţiu comun care ne ajută să ne descoperim şi redescoperim, dincolo de istorie şi geografie, dar împreună cu acestea, prieteni şi nu străini, fraţi şi nu duşmani. Cel care le face posibile pe toate acestea este actul artistic cinematografic, astfel că, în al treilea rând, FFEB este şi un festival de film în cadrul căruia descoperim unicitatea şi unitatea omului prin intermediul creaţiei artistice. Avem astfel prilejul de a ne lăsa răscoliţi, despuiaţi, disecaţi, recompuşi, treziţi, încântaţi, fermecaţi de măiestria cu care au ştiut creatorii scena-

riilor, imaginilor, sunetelor şi al montajelor să construiască filmele“. În cuvântul său , Paul Ghiţiu a mulţumit Excelenţei Sale Dan – Ben Eliezer , Ambasadorul Statului Israel , pentru ajutorul dat , pentru încrederea şi onoarea ce i-a fost acordată, ca acest festival de la Bcureşti să înlocuiască , de acum în colo, „Zilele Filmului Israelian“, manifestare care era organizată, până acum, de Ambasada acstui stat la Bucureşti.

Ambasadorul Statului Israel , invitat de onoare a organizatorilor a ţinut să spună câteva cuvinte în deschiderea galei : „Am deosebita plăcere de a lua parte la deschiderea celei de-a treia ediţii a Festivalului de Film Evreiesc de la Bucureşti, unul dintre cele mai importante festivaluri dedicate filmului străin ,(de acest gen ) în România, deoarece oferă iubitorilor acestei arte posibilitatea de a se familiariza cu domeniul vast al cinematografiei evreieşti şi israeliene.

Ediţia din acest an prezintă o selecţie de producţii recente, ce aduc în discuţie teme universale, personaje şi poveşti relevante, complexe şi cu adevărat contemporane.

România şi Israel au o lungă şi fascinantă colaborare, dezvoltând o mulţime de legături şi parteneriate în domeniul filmului artistic, documentar, de scurt metraj şi al reclamelor. De asemenea, multe producţii israeliene au fost prezentate în diverse alte oraşe din România, precum Cluj, Iaşi, Mediaş şi Sibiu.

Trebuie menţionat faptul că un număr important de producători şi regizori de film români au fost invitaţi ai numeroaselor festivaluri de profil din Israel.

Armene din România i-a înmânat în semn de mare recunoştinţă, Placheta Arhiepiscopiei Armene pentru întreaga sa carieră jurnalistică spunând: „Doamna Karacaşian a reuşit, prin scrie-

mod special „pentru că a reunit în cele cinci volume ale lucrării sale „Cu şi despre armeni“ , istoria armenilor din România şi a celor din întreaga lume. Vă doresc multă sănătate şi să vă ajute

Arsen Mikayelyan, consulul Ambasadei Armeniei, IPS Episcop Datev Agopian, Şeful Bisericii Armene din România şi Varujan Vosganian, preşedinte al Uniunii Armenilor din România alături de doamna Madeleine Karacaşian

rile sale, să facă cunoscute în mediul cultural românesc personalităţile armene. Ea a devenit prin opera sa un erou al culturii armene din România“ Arsen Mikayelyan, consulul Ambasadei Armeniei, a dat citire unei scrisori adresate sărbătoritei, din partea doamnei Hranoush Hakobian ministrului Diasporei din Armenia, care remarcă cu satisfacţie prodigioasa activitate a doamnei Karacaşian depusă în slujba culturii armene din România, subliniind fapul că deşi a creeat opera sa în România, nu şi-a uitat originile armene.

Excelenţa Sa Crina Prunariu, care de puţină vreme şi-a încheiat misiunea în calitate de Ambasador al României în Republica Armenia, a ţinut să o felicite pe doamna Karacaşian pentru toate realizările sale, şi în

Spre exemplu recenta participare a regizorului Radu Gabrea, ca invitat de onoare la Festivalul de Film „Jewish EYE“ de la Ashkelon, un regizor român de renume, pe care sunt încântat să îl sărbătorim şi aici în această seară. În luna august a acestui an, Israelul şi România au semnat Acordul privind coproducţiile cinematografice, o reuşită remarcabilă a unei îndelungi şi constante colaborări a celor două industrii de film, precum şi o platformă necesară cooperarii de lungă durată, între cele două medii, accelerând atât perfecţionarea limbajului cinematografic, cât şi legăturile culturale ale celor două ţări.

Nu în ultimul rând, proiecţia din această seară, „Grădina Edenului“, „Gan Hashlosha“ a regizorului Ran Tal este un fel de explorare ce merge dincolo de limitele genului de film documentar. Însă aşa cum filmul oferă spectatorilor o perspectivă locală şi unică a Israelului şi a oamenilor, tot la fel se prezintă şi expoziţia de fotografie „Our Country“, a fotografului Alex Levac, expoziţie pe care o puteţi vedea pe întreaga durată a festivalului, lângă sala Studio. În cadrul expoziţiei veţi recunoaşte o imagine chiar de la „Gan Hashlosha“, locul căruia îi este dedicată proiecţia din această seară.

Cele mai calde urări domnului Paul Ghiţiu pentru devotamentul său şi al echipei sale, precum şi tuturor instituţiilor implicate în realizarea acestui festival de film. Sunt încrezător că veţi aprecia filmele şi că ediţia din acest an va fi un real succes“ .

Pe parcursul a cinci zile , Festivalul a captat atenţia cinefililor bucureşteni , aceştia umplând sălile de cinematograf de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR), şi de la Institutul Francez, unde au putut fi vizionate 40 de pelicule artistice şi documentare, dintre care spicuim: „Eu şi Jerry“ (2012) –

Dumnezeu să vă continuaţi opera.“ Redacţia Revistei „Diplomat Club“ se alătură tuturor celor care au felicitat-o pe scriitoarea şi jurnalista Madeleine Karacaşian, colaborator de suflet al publicaţiei noastre în paginile căreia au apărut multe din articolele publicate mai apoi în volume. Opera domniei sale este foarte importantă pentru comunitata armeană din România. Mai mult ca sigur, opera sa căreia i-a dedicat 60 de ani de viaţă, va rezista scurgerii timpului. Ea va reprerezenta un obiect de studiu pentru cei care ar putea continua ceea ce Madeleine a început sau pentru cei care vor studia istoria prezenţei de peste 1000 de ani a armenilor de pe acest teritoriu.

Felicitări!

Karen BABoIAN

(regia - Mehrnaz Saeed-Vafa); „Pantera albă“ (regia: Michal Aviad); „Besa Promisiunea“ (regia: Rachel Goslins, 2012); „Ameer şi-a primit arma“ (regia: Naomi Levari, Saar Yogev, 2011); „Hotel Lux“ (Regia Leander Haussmann – 2010) Germania, „Cele mai frumoase vacanţe ale noastre“ (Regia: Philippe Lellouche, 2021) Franţa; „S-a întâmplt la St- Tropez (Regia: Daniele Thompson, 2012) Franţa ; „Amintirea“ (Regia: Anna Justice , 2011) Germania; „Mahler pe canapea“ (Regia Percy Adlon, Felix Adlon, 2010) Germania – Austria; „400 de mile până la libetate“ (Regia Avishai Mekonen, Shari Mekonen) SUA, Israel; „Oraşul pierdut“ (Regia Jeremy Goldsheider, Richard Goldgewicht ) Anglia. „Micul nazist“ (Rgia Petra Lüscow, 2013) documentar Germania; „Copci“ (Regia Reut Bortz, 2010) documentar Isael, şi multe altele Festivalul a avut drept parteneri: Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR), Institutul Francez din România, Ambasadele statelor Israel, SUA, Germania, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Comunitatea Evreilor din Bucureşti, Institutul Cultural Român, Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Givenului, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

La Bucureşti au fost invitaţi, Oded Guy – Directorul „Jewish Eye“ (Ashkelon) şi Iris Lackner ( critic de film) , care alături de Radu Gabrea , în calitate de preşedinte, au reprezentat juriul competiţiei de film documentar.

Câştigătorii din acest an sunt filmele „Bowing Graceffuly“, „The Dreamers“ şi „The Garden of Eden“ Pe parcursul Festivalului, Iris Lakner a susţinut conferinţa „Cum se reflectă iudaismul în cinematografia internaţională“.

Festivalul a fost un succes .

Pagina 25

Invitation to travel:

Iraq

Iraq is a country with unmatched history in the whole world. When you visit Iraq, unlike any other country, you feel, taste, and smell history. It is, indeed, the birthplace of Civilization,

9000 years ago, where the Age of Empires started.

In ancient times, Iraq’s land area was almost equivalent to Mesopotamia, the land between the two great rivers Tigris and Euphrates (Dejla and Furat in Arabic); which sweep down from the mountains of Turkey, and meet, 136 km north of the Arabian Gulf, in one of the alleged sites of the Garden of Eden. Sophisticated irrigation systems, first cereal agriculture, earliest writing (cuneiform), full syllabic alphabet, private properties, the numeral 60 based math system (which is the basis of time in the modern world), banking recording of literature (like the epic of Gilgamesh), early calendars, bureaucratic system of priesthood, the first wars fought, the eaftiest legal comprehensive code

Colaborare culturală

known in history (Hammurabi Code), the first vVheel, the first seed plow, the first sailboat, the division of circle into 360 degrees, invention of longitude and latitude in geographical navigation, the

first sophisticated medical sience, algebraic equations and invention of zero, and much, much, more, founded and developed in Iraq.

Here lived ancient Sumerians, Akkadians, Assyrians, Babylonians, Cassites. and Chaldeans, leaving behind the legendary Babylonia, the Ziggurats, and the Hanging Gardens, one of the seven wonders of the Ancient World, and the countless other sites of Iraq’s antiquity which outnumber those of the Valley of the Nile, Greece, or Rome.

Baghdad – Capital City

In Iraq, all roads lead to the capital Baghdad, the City of the Caliphs and birthplace of Sinbad, the famous sailor and prosperous merchant, a city with a glorious past and a magnificent present.

Cultură şi civlizaţie persană în colecţiile Bibliotecii Academiei Române

Ambasada Republicii Islamice Iran în colaborare cu Biblioteca Academiei Române, au scos la iveală documente, manucrise, miniaturi, piese de artă iranină şi de numismatică iraniană - aflate în colecţia de manuscrise orientale şi în colecţiile Cabinetului de numismatică ale Academiei Române .

Doamna Gabriela Dumitrescu , Şefa departametului de manuscrise şi cărţi rare din cadrul Bibliotecii cea care s-a implicat activ la organizarea expoziţei. În cuvântul său, doamna Dumitrescu a explicat celor prezenţi cum s-a desfăşurat constituirea acestui fond de manuscrise orientale al Bibliotecii: „Procesul de constituire a avut loc în două faze distincte: prima, care s-a desfăşurat între 1867 şi 1903, a fost marcată de donaţiile făcute de membrii Societăţii Academice, cum a fost donaţia Episcopului Dionisie al Buzăului sau

donaţiile lui Dimitrie Sturdzaiar iar a doua, a fost marcată de Decretul Regal din 1903, an în care manuscrisele de la Muzeului de Antichităţi din Bucureşti au fost donate Academiei Române.

Urmează, după aceea, donaţii din partea altor instituţii, precum Ministerul Educaţiei, Universitatea Bucureşti sau Biblioteca Ateneului Român care, alături de diferiţi colecţionari particulari, au dăruit Academiei Române manuscrise aflate în posesia lor. În plus, numeroase manuscrise au fost achiziţionate de la anticari celebri, cum au fost Zwibel sau Kupperman.

Colecţia de manuscrise orientale, spunea domnia sa, conţine 420 de volume în limbile arabă, persană, turcă, armeană şi ebraică, este o dovadă a interesului intelectualilor români pentru cultura şi arta orientală.

Aceste manuscrise aparţin unor domenii diferite, ilustrând aspecte caracte-

Baghdad indeed, reflects the most unusual country that frames it, representing the still-beating heart of a former cradle of civilization, a country as historically dramatic as the Nile Valley or Ancient Greece.

The name of the city had been mentioned as Baghdadu on the Assyrian cuneiform records of the 9th century BC, and Babylonian bricks bearing the Royal Seal of King Nebuchadnezzar (6th century BC). It also appeared in many other historical records prior to the Christian era. But whatever settlement existed then, historic Baghdad was undoubtedly founded by the 2nd of the Abbasid Caliphs, Abu Ja’far Al-Mansour (AD 754775), who had established his capital (The Round City) in almost the same location on the west bank of theTigris River in 762 AD, and the name Baghdad is probably a combination of two Persian words meaning „Founded by God“. Arabs call it „DarEssalam“ (The City of Peace).

Under Caliph Harun, the lands of Islam enjoyed unprecedented glory and wealth. Baghdad became the richest city of the world during the 8th and 9th centuries AD, and for nearly 5 centuries it boasted impressive and magnificent palaces, public buildings, mosques, baths, markets and gardens. It lasted as the capital of the Abbasid Dynasty up to the Mongol invasion in 1258 AD. Nevertheless, the city of Baghdad went on as the capital of Iraq up to the present time.

Tigris river divides modem Baghdad in two halves, Rusafa and Karkh, connected by several modern bridges. In Rusafa is Al-Rashid Street, the city’s main street, stretching from North Gate to South Gate, and the commercial center of Baghdad, with î the old souqs lined up on both sides. Parallel with it is the Caliphs Street, where some historical mosques and churches,together with some new government offices, are to be found.

In Sadoun Street stretching all the way fromTahrir (Liberation) Squareto Masbah,you will lfind many first- class hotels, cinemas, airline offices, travel agencies.

ristice ale scolasticii orientale: Coranul, Cartea Sfântă a Islamului, colecţii de dogme şi principii morale, care constituie baza normelor civilizaţiei arabomusulmane, texte juridice, texte literare, prezente în numeroase copii.

Un grup important în cadrul acestei colecţii, care formează un ansamblu omogen, îl reprezintă manuscrisele persane.

Este vorba de 70 de volume manuscrise cuprinzând lucrări din diverse discipline, cum ar fi istoria, filosofia, lexicologia şi prozodia, ştiinţele naturale, matematica, îmbrăţişând aspectele caracteristice ale lumii şi culturii persane.

Prin conţinut, epopeele, antologiile de poezie sau cărţile de ştiinţă, prezintă interes atât pentru lingvişti şi specialişti în caligrafie, cât şi pentru istorici de artă şi conservatori.

Colecţia grupează manuscrise care aparţin perioadei secolelor XV-XVII, opere ce reflectă rezultatul muncii autorilor, a caligrafilor, miniaturiştilor, fabricanţilor de hârtie şi legătorilor, care au colaborat mai mulţi ani pentru ca aceste volume să poată vedea lumina zilei.

O altă categorie, reprezenată de Culegerile de poezii, mici antologii de literatură persană, realizate de renumiţi caligrafi din secolele XVI-XVIII, dedicate şahilor sau conducătorilor marilor dinastii, au rolul de a ne introduce în literatura persană şi de a oferi posibilitatea evaluării operelor literare“ Doamna Dumitrescu a semnalat şi existenţa unui grup destul de mare de manuscrise cu destinaţie didactică, dicţionare, texte de gramatică şi de limbă persană, în limbile turcă sau arabă, incluzând aici şi glosarele sau explicaţiile de ordin lingvistic. „Este bine cunoscut rolul jucat de limba persană în cancelariile otomane sau în cercurile clericale şi în instituţiile de în-

mosul

Mosul , 396 km north of Baghdad, is Iraq’s 2nd largest city, a center for the tourist resorts of northern Iraq, and the north’s major center for trade, industry and communications, with approximately 570,000 inhabitants. Situated in the northwestem part of the country, on the west bank of Tigris,and close the ruined Assyrian city of Nineveh. Mosul is also called Um Al-Rabi’ain (The City of Two Springs), because autumn and spring are very much alike there, as well as Al-Faiha (The Paradise), AlKhadhra (The Green), and Al-Hadba (The Humped), and sometimes described as the Pearl of the North.

It is rich in old historical places and ancient buildings: mosques, castles, churches, monasteries, schools, most of

văţământ din Istanbul, unde limba persană a fost utilizată în paralel cu limba turcă. De altfel, mare parte din sistemul administrativ şi de gestiune teritorială al Imperiului Otoman era susţinut de administratori persani; adesea, printre ei se regăsesc numeroase nume de prinţi sau de emiri poeţi. Este celebră corespondenţa în limba persană a sultanilor otomani, care include de altfel scrisori foarte frumoase, ce probează măiestria acestora în limba şi literatura persană.

Dincolo de protejarea a numeroşi poeţi şi scriitori persani aflaţi la Curtea otomană, sultanii erau într-un schimb per-

manent cu savanţi şi literaţi care trăiau în Iran. Corespondenţa între Djami şi Curtea otomană este în acest sens un exemplu.

Popor cu o cultură rafinată, perşii au utilizat în primele secole ale Islamului scrierea Kufi, şi naskh. Din combinarea acestor două tipuri de scriere au rezultat în timp şase stiluri principale: sols,

which abound in architectural features and decorative works of significance.

The town center is dominated by a maze of streets and attractive 19th century houses.

Basra

The region of Basra, the city of Sinbad the Sailor and the starting point of his famous adventurous voyages to the World, is, some would say, the most beautiful part of Iraq, outshining both the Persian miniature scenery of exentral Euphrates and the majestic north.

Basra is Iraq’s 3rd largest city and main seaport, situated 67 km to the north of the Arabian Gulf and 549 km south east of Baghdad. When you see it today, you will be reminded of the commercial importance it has enjoyed for centuries endless ships huttle back and forth on ShattEIArab, -Basra was founded in 637 AD

by Utba bin Ghazwan on order from Caliph OmaribnAI-Khattab (634644AD), as soon as the Sassanian capital at Ctesiphon fell to the Muslim armies. lt was made in to a military base, and a mosque was built there of mud and reeds. Of that and of the original palace nothing can be seen today.

mohaqeq, rayhăn, naskh, touqi şi roqă.

Graţie inovaţiilor copiştilor din cancelarii a luat naştere scrierea tal’ik (scriere suspendată) care s-a transformat mai târziu în sekaste, utilizată în corespondenţă şi pentru copierea documentelor oficiale. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, scrierea ta’lik, combinată cu scrierea nasch a creat scrierea nasta’liq, specifică persanei. Manuscrisele persane au fost copiate preponderent cu această scriere, folosită timp de aproape trei secole. La începutul secolului al XVIII-lea, când scrierea ta’lik a devenit tot mai complicată şi mai greu de descifrat, s-a utilizat scrierea nasta’lik în forma sekaste. Cele mai multe din aceste tipuri de scriere au fost folosite în centrele persane răspândite în întregul Orient. Denumirea aceleiaşi scrieri diferă uneori de la o ţară la alta. Scrierea nasta’lik de exemplu se numeşte ta’lik în ţările arabe şi în Turcia. Scrierea sekaste apare şi sub denumirile divăni sau tarasol. Cele două tipuri de scriere, ta’lik şi nasta’lik sunt cel mai des întâlnite în manuscrisele colecţiei.

In cadrul culturii persane, poezia s-a manifestat activ, cultivată de sute de poeţi. Traversată de nenumărate evenimente zbuciumate, perioada de înflorire a literaturii persane, de la renaşterea ei până în secolul al XV-lea, este ilustrată de nume precum Djami, Hafez, Nezămi, Attăr, Khosrow, Saadi, Ferdowsî, etc.

Lucrările lor sunt copiate în multe variante, însoţite de prefeţe dedicatorii şi miniaturi, scribii caligrafi dobândind un rol tot mai important în societate“ La vensaj au luat parte: acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române Excelenţa Sa Bahador Aminian, Ambasadorul Republicii Islamice Iran, acad, Florin Filip, Directorul bibliotecii Academiei Române, membri ai Corpului Diplomatic, prieteni ai Iranului.

Pagina 26

Metin Şenol, poet sensibil, reputat traducător

Am primit la redacţie o carte de poezie intitulată „ Patru anotimpuri, o iubire“ semnată de poetul turc Metin Şenol, care este în acelaşi timp un reputat traducător literar din şi în limba engleză.

Primul său volum de poezii a fost publicat în anul 2007 sub titlul „Tu, să o numeşti“, după care au urmat alte lucrări.

Cartea de faţă „Patru anotimpuri, o iubire“ este inaugurată de o poezie semnată de poetul mongol Dasliyam Lursandamba, poezie ce dă de fapt titlul cărţii. În scurta prefaţă semnată de doamna Saffet Tanman, una din minţile luminate feminine turce care a crescut în preajma unor mari poeţi ca Ahmet Hamdi Tanpinar şi Yahya Kemal Beyatli şi care a avut prilejul de a face cunoştinţă cu Mustafa Kemal Ataturk, îl defineşte pe Metin Şenol „un om în care vibrează un suflet de poet“. Iar poetul, în confesiunea sa îşi exprimă convingerea că poezia nu şi-a pierdut din forţa sa de a putea

ajuta pe om în cunoaşterea lumii şi a împrejurărilor vieţii.

Paginile cărţii care se prezintă ca un tot unitar se desfăşoară în patru capitole. În prima parte poetul reuşeşte să-i ofere cititorului un buchet din creaţiile sale lirice, deosebit de sensibile. Capitolul intitulat „Două lumi“ cuprinde poeziile scrise în limba turcă şi în limba engleză. Un alt capitol, „Interpretation“ prezintă traduceri în limba engleză a creaţiilor unor poeţi turci.

Ultima parte, „Voci de departe“ este dedicată traduFaust cerilor în limba turcă din limba engleză a creaţiilor unor poeţi ai lumii. Pleiade de poeţi irlandezi, englezi, sârbi, ucrainieni, indieni, arabi, mongoli, chinezi şi alţii, deschid o fereastră către lumea atât de bogată şi diversă a omenirii.

Metin Şenol este un poet fidel convingerilor sale că poezia şi poetul constituie o oglindă a aspiraţiilor nobile ale fiinţei umane.

Erem melike RomAN

În spaţiul generos al largilor săli de la Dalles a putut fi vizionată o nouă expoziţie Marin Gherasim. „Zidiri“ vechi şi cunoscute sau noi şi neaşteptate se îmbinau într-o sporită luminozitate, simplitate şi geometrizare. Se poate vorbi de înjghebarea acelei specifice lumi a lui Marin Gherasim, de forme care-i aparţin şi care constituie împreună teritoriul miraculos la care a ajuns „Drumul drept“, neabătut, prin încâlcitura traseelor oraşului din primele imagini. Totul s-a clarificat, s-a aşezat şi şi-a găsit „firea“ din adânc, cu alte cuvinte s-a regăsit pe sine întru lumină, întru bucuria de a fi ; bolţi, arcade, tronuri. scuturi, şi peste toate, acum „Turnul de veghe“, paznic credincios al tuturor comorilor noastre. deopotrivă străbunii, cei din zapisuri sau pomelnice, rădăcinile care ne păstrează prin veacuri, „pământul“ nostru, obârşia şi temeinicia. Cât de mult trebuie că ne

iubim însemnele - formele acestea, deopotrivă picturi şi construcţii! Sunt imagini figuri, pe care ni le recunoaştem , care ne aparţin din străvechi timpuri!

Acolo, la Dalles, s-a plămădit o lume paralelă cu a nostră, o lume nouă, legată de cea din jurul nostru prin fire proprii, sau, cum ar spune Petru Comarnescu „ale naturaleţii“ - fire organice. Ne întâmpină peste tot sentimentul veridicului, despre care a spus Brâncuşi că este realitatea cea dinăuntru „cea adevărată“, esenţială“.

Ca atare, este o lume ciudată, ca un trunchi vechi sau un bunic de care nu ai vrea să te mai desprinzi. De altfel orice desprindere e grea, orice despărţire şi chiar pentru un timp, o lipsă . Prezenţa lui nu numai că ne învăluie ca o vrajă, dar deopotrivă ne dă temeinicie.

Din nou, Marin Gherasim

Nina STĂNCULESCU

F E S T I TA L I A

Un pic de Italia în Bucureşti

În zona „Pescăruş“ din parcul Herăstrău, locuitorii mari şi mici ai Capitalei noastre au avut bucuria şi plăcerea de a participa la „Festitalia“, unde au găsit atmosfera sărbătorilor tradiţionale din Peninsulă.

Această manifestare s-a organizat din iniţiativa d-lui Ezio Peraro, director al Institutului Italian de Cultură „Vito Grasso“. Acesta a dorit să continue o tradiţie, pe care a statornicit-o, mai întâi, la Sofia, în calitatea de director al Institutului similar din Bulgaria. D-nia sa a fost convins că şi la Bucureşti, această manifestare se va bucura de succes, date fiind originile comune ale popoarelor italian şi român.

Evenimentul s-a desfăşurat în zona în care, de trei ani, se află „Roaba de cultură“ (un proiect Green Revolution), un loc destinat întâlnirii între familii, între prieteni italieni şi români, în atmosfera prielnică pentru punerea în valoare a relaţiilor italo-române. În acest spaţiu din cel mai mare parc bucureştean a fost creat astfel un colţ de Italie, în care şi-au găsit locul muzica, dansul, literatura, artizanatul şi demonstraţiile unor delicii culinare tradiţionale, preparate după cele mai autentice reţete.

Dintre artiştii oaspeţi care s-au produs în faţa numerosului public amintim grupul de folk contemporan „Terrasonora“,

care în ultimul deceniu a primit numeroase premii italiene şi internaţionale.

De un frumos succes s-au bucurat şi spectacolul de muzică şi dansuri tradiţionale italieneşti, organizat de Asociaţia italienilor din România, cât şi spectacolul de circ al Fundaţiei „Parada“, tot din România.

Tineri cântăreţi români l-au omagiat pe Giuseppe Verdi (la împlinirea a 200 de ani de la naşterea sa), oferind publicului meloman arii celebre din creaţia marelui compozitor. În cu totul alt registru muzical, seara de jazz cu Cvintetul „La dolce vita“, dar şi concertul oferit de muzicianul plurivalent Marco Finotto au atras un numeros public iubitor al genului. În sfârşit, într-una din seri, şase panouri cu fotografii ale unor costume, realizate de renumiţi creatori de modă italieni, au prezentat acele obiecte vestimentare care au aparţinut unor celebrităţi ale scenei şi ecranului din ultimele şase decenii. Fotografiile, comentate de jurnalista Roxana Iliescu, proveneau din colecţia Fundaţiei Sartirana din Pavia.

Se poate spune că această primă ediţie a „Festitalia“ a constituit un real succes, un eveniment care va fi aşteptat, cu siguranţă, să se repete şi în anii următori. m.K.

Retrospectiva Festivalului Internaţional „George Enescu“

Primele XX de ediţii – 1958-2011

Adevărat fenomen cultural european, cântăreţe precum Virginia Zeani (alături blă calitate de compozitor şi dirijor al Festivalul Internaţional „George Enes- de Nicola Rossi-Lemeni), Elisabeth Orchestrei Festivalului care-i poartă nucu“ atrage, de la o ediţie la alta, inter- Schwarzkopf, Victoria de los Angeles, mele în Polonia. În sfârşit, o primă înpreţi, dirijori şi formaţii muzicale de cel Grace Bumbry, Elena Obrazţova , a ba- tâlnire cu Filarmonica vieneză (dirijor mai înalt prestigiu din lumea întreagă. lerinilor Mihail BarâşSeiji Ozawa) şi cu Cei ce au frecventat concertele de la Sala nikov şi Natalia MakaOrchestra de caMare a Palatului au avut privilegiul de rova sau a trupei Alvin meră din Lausanne a parcurge o retrospectivă în imagini din Ailey, a violoniştilor – dirijor şi solist ediţiile anterioare (1958-2011), realizată Leonid Kogan ChriChristian Zachade specialişti de la Muzeul Naţional stian Ferras, Viktor Trerias (cu multiple „George Enescu“, cuprinzând fotogra- tiakov, compania de bareveniri), cu Orfii, afişe, programe, autografe, fotocopii let Eifman (revenită şi chestra şi Corul George Georgescu ale unor manuscrise cu lucrări enesciene. în 2005), pianiştii Paul Teatrului alla Scala Într-un interviu acordat la începutul edi- Badura-Skoda, Nikita Magaloff sau di- din Milano, sub bagheta lui Ricardo ţiei din acest an, Ioan Holender, director rijorii André Previn, Georges Prêtre, Muti. al Festivalului în ultiRoberto Benzi ş.a. Din fe- Din 2003, Festivalul Internaţional „Gemul deceniu – şase ediricire, ne-am putut bucura orge Enescu“ a intrat sub preşedinţia de ţii, începând din 2003 – mai mult de prezenţa în onoare şi apoi sub direcţia experimendeclara, între altele: concerte sau în spectacole tatului Ioan Holender, pe atunci director „Noi tot vorbim că, în a unor mari artişti români al Operei de Stat din Viena. De această 1958, au cântat David din ţară şi din străinătate. dată, Orchestra Simfonică din Londra a Oistrah şi Yehudi MePrima ediţie de după 1989, concertat sub bagheta lui Sir Colin Danuhin la primul Festival a avut loc în 1991, directo- vis. Lawrence Foster a revenit, însă la „Enescu“, când a dirijat rul ei fiind tenorul Ludo- pupitrul Orchestrei Simfonice GulbenGeorge Georgescu. Nevic Spiess. Nume de vârf kian din Lisabona (apoi în 2011 şi în a rămas în memorie ale acestei ediţii, au fost Or- 2013), Michel Plasson a fost revăzut cu acest concert. Eu spechestra de cameră „Saint- Orchestra Academiei Naţionale Santa ram atunci că, dacă un Martin-in-the-Fields“ (re- Cecilia din Roma. Ne-am bucurat de rus, un american şi GeArthur Rubinstein venită ulterior de multe ori), concertele Filarmonicii vieneze, ale Fiorge Georgescu al nosmezzosoprana Fiorenza larmonicii moscovite, ale Orchestrei tru cântă împreună Bach (Concertul pen- Cossoto, Teatrului de Balet din Kiev, „Maggio Musicale Fiorentino“ cu Zutru două viori şi ansamblu de corzi în re Orchestra de cameră din Moscova. bin Mehta etc. minor), înseamnă că viitorul în Româ- Ediţia a XIII-a din 1995, care l-a avut De pe afişul ediţiei din 2005, la loc de nia nu va fi atât de sumbru.“ drept director pe dirijorul Mihai Bredi- frunte am reţinut evoluţiile Orchestrei Dar lucrurile n-au fost chiar aşa. Este ceanu, a prilejuit reîntâlnirea cu Lordul Simfonice Kirov şi ale dirijorului Vaadevărat că, la primele ediţii, melomanii Yehudi Menuhin, în calitate de dirijor, lery Gergiev, ale violonistului Nigel noştri s-au bucurat de prezenţa pe sce- al unui concert, solist fiind tânărul vio- Kennedy, din nou ale Orchestrei Filarnele de concert ale Festivalului a unora lonist Liviu Prunaru, monice a IsraeluZubin Mehta lui, cu acelaşi dintre cei mai cunoscuţi interpreţi ai care de atunci revine momentului. periodic la Bucureşti.

Zubin Mehta, ale Expoziţia ne aminteşte de celebrităţi Expoziţia ne aminOrchestrei Simfoprecum pianiştii Sviatoslav Richter, Ar- teşte şi de concertul nice Radio Stutthur Rubinstein, Claudio Arrau, Halina susţinut de Lorin Matgart (dirijor Sir Czerny Stefanska, Friedrich Gulda, Wil- azel la pupitrul OrRoger Norrington helm Kempff, violoniştii Henryk Sze- chestrei Simfonice a şi pianista Hélène ryng, Isaac Stern, violoncelistul Msti- Radiodifuziunii RoGrimaud), ale Orslav Rostropovich sau dirijorii Sir John mâne Dintre muziciechestrei Naţionale Barbirolli, Herbert von Karajan, Kurt nii ruşi prezenţi laBua Franţei cu dirijoMasur ş.a. Spre părerea de rău a melo- cureşti, au fost aplaudaţi: dirijorul Gen- rul Kurt Masur şi cu pianista Elisabeth manilor români, începând din anii 1970 nady Rozhdetsvensky, şi Orchestra Fi- Leonskaja (şi în 2011). şi până în 1989, au fost foarte puţin mari larmonicii din Sankt-Petersburg, con- Concertele ediţiei din 2007 au însemnat artişti care să ne fi vizitat. dusă de Yuri Temirkanov. Prima apariţie prime întâlniri cu pianiştii Martha ArIată ce remarca recent Ion Iliescu, fost a Filarmonicii din Israel la Bucureşti, gerich, Nelson Freire, Boris Berezovski, preşedinte al României: „Să nu uităm l-a avut ca dirijor pe Zubin Mehta, cu- Evgeny Kissin, Murray Perahia, violoun lucru. Războiul Rece a fost un război noscut de multă vreme în România. nistul Pinchas Zukerman (cei mai mulţi total, care n-a oEdiţia a XIV- revenind şi ulterior), dirijorul Valery GerRiccardo Muti colit nici cultura. a (1998) l-a giev (de această dată cu Orchestra FiFestivalul „Geavut ca direc- larmonicii din Rotterdam), Compania orge Enescu“ a tor pe dirijo- de balet Béjart, Orchestra Simfonică din fost, poate, la înrul american, Londra, instrumentistul spaniol Jordi ceputuri, o armă cu origini ro- Saval (şi în 2013), tenorul José Curra şi în acest război. mâneşti, Law- atâţia alţii. În timp, a deverence Foster. În 2009, au concertat violoncelistul Yonit un instrument El a dirijat-o Yo Ma, violonistul Joshua Bell, soprana al dialogului înpe mezzoso- Natalie Dessay, dirijorul Vladimir Astre cele două sisprana Tereza hkenazy, ansamblul „Les Arts Floristeme, pentru că B e r g a n z a sants“ şi a fost o primă întâlnire cu Oroamenii obişnuiţi, inclusiv melomanii, într-un concert al Orchestrei Simfonice chestra Regală Concertgebouw din Amn-au nici o vină pentru apariţia lumii bi- din Barcelona. Orchestra de cameră sterdam, dirijată de Mariss Jansons. polare. Au fost victime şi un strop de „Virtuozii din Moscova“ l-a avut ca di- Aceştia din urmă au revenit la ediţiile frumuseţe le-a alinat durerile.“ rijor şi solist pe violonistul Vladimir din 2011 şi 2013, aşa cum a revenit şi Cel mai mare câştig al primei ediţii din Spivakov (revenit şi în 2013). Tot atunci Maxim Vengerov ca dirijor.

1958, la numai trei ani după dispariţia au concertat, pentru prima dată în Ro- Din 2011, o serie de fotografii ne aminlui George Enescu, a fost legendara pre- mânia, Orchestra Simfonică BBC, dar tesc de Baletul Naţional din Chile, cu mieră românească a operei „Oedipe“ pe şi Orchestra Simfonică din Chicago, di- coregraful Gigi Căciuleanu, din nou Orscena Teatrului de Operă şi Balet din rijată de Daniel Barenboim (revenit de chestra Simfonică a Israelului cu Zubin Bucureşti (cum se numea atunci Opera câteva ori în ultimele ediţii), precum şi Mehta, Orchestra Academiei Naţionale Naţională Bucureşti ), în regia lui Jean Orchestra Academiei Naţionale Santa Ce- Santa Cecilia, dirijată de Antonio PapRânzescu, sub bagheta lui Constantin cilia din Roma, cu Myung Whun Chung pano, cu pianiştii Hélène Grimaud şi Silvestri, cu o distribuţie de zile mari, la pupitrul dirijoral.

Denis Matsuev, Orchestra Naţională a care l-a avut în frunte pe David Ohane- În 2001, cea de-a XV-a ediţie l-a avut Franţei, dirijată de Daniele Gatti, piasian, considerat până acum cel mai bun ca preşedinte de onoare pe compozitorul nistul chinez Yundi. Dar au mai fost interpret al rolului titular. Este adevărat italian, de origine română, Roman Vlad, Gennady Rozhdetsvensky, Orchestra că, mult mai târziu, această creaţie enes- despre care aveam să aflăm în zilele ac- Simfonică a Teatrului Mariinsky (cu ciană a fost reluată în interpretarea altor tualei ediţii că s-a stins din viaţă la vâr- Valery Gergiev), Staatskapelle Berlin, cântăreţi, precum Attila Kovacs, Monte sta de 93 de ani. Astfel, ediţia de la în- cu Daniel Barenboim.

Pederson, Esa Ruuttunen, José van ceputul celui de-al treilea mileniu (di- O ultimă remarcă în privinţa acestei reDam, Franck Ferrari şi Ştefan Ignat, dar rector Cristian Mandeal) a intrat în trospective, care a trasat istoria imporşi în diferite direcţii de scenă – de la forţă, prilejuindu-ne concerte memora- tantului eveniment internaţional – unii Jean Rânzescu la Andrei Şerban, Petrică bile cu Sarah Chang (şi în 2003) şi Or- dintre invitaţii de seamă şi mari orchesIonescu sau, mai nou, Anda Tăbăcaru- chestra Filarmonică din Londra (Kurt tre ale lumii au inclus în repertoriul lor Hogea.

Masur la pupitru), cu Capela Simfonică câte o lucrare a compozitorului nostru Mă întorc la retrospectiva Festivalului de Stat din Rusia, dirijată de venerabilul naţional, în semn de respect faţă de şi pot să spun că totuşi melomanii noştri Gennady Rozhdetsvensky, cu Maxim acesta şi de organizatorii Festivalului au avut parte, chiar şi în perioada mai Vengerov - ca solist al Orchestrei Ra- care îi poartă numele. întunecată a anilor 1970-1989 de pre- diodifuziunii Germane de Nord, cu di- Cu fiecare ediţie a acestui Festival s-a zenţa câtorva nume de marcă ale vieţii rijorul Sakaro Oramo (şi în 2013) la pu- consolidat ideea că el este un adevărat muzicale internaţionale. Mă gândesc că pitrul Orchestrei Simfonice din Birmin- brand cultural al României. ne-am putut bucura de evoluţiile unor gham, cu Krzysztof Penderecki, în dumadeleine KARACAŞIAN

Pagina 27 muzicolg ANCA FLoREA:

Teatrul liric din Braşov la ceas aniversar

Încă din veacurile trecute, frumosul oraş Braşov, considerat cosmopolit poate şi pentru că locuitorii erau români, germani, maghiari sau evrei, avea şi o economie înfloritoare, dar şi o viaţă culturală remarcabilă, cu şcoli de prestigiu unde s-au format intelectuali şi artişti de elită (printre profesori şi Emil Cioran, iar printre elevi Lucian Blaga sau Mihai Brediceanu), cu o clasă de mijloc în care muzica şi literatura erau cultivate constant, dar şi cu bănci şi chiar o fabrică de avioane. La începutul seFaust colului XIX, Tiberiu Brediceanu a înfiinţat Conservatorul „Astra“ (director Constantin Bobescu, apreciat violonist), continuându-şi totodată activitatea de culegător de folclor şi de compozitor, prezentând şi publicului braşovean seri etnografice, „icoanele din popor“ atât de apreciate în epocă, precum La şezătoare, „cuplată“ însă, în 1913, cu opera Cavalleria rusticana de Mascagni, semn că genul liric începea să devină deosebit de îndrăgit de publicul ce venea cu plăcere la „hala festivă“. Exista şi o orchestră care susţinea concerte, colaborând cu oaspeţi precum Ionel Perlea sau Wilhelm Kempff. Într-un asemenea mediu s-au format apoi muzicieni de anvergură, printre care dirijorii Cristian Mandeal şi Horia Andreescu, pianiştii Radu Lupu sau Mihaela Ursuleasa, dar şi viitori solişti vocali.

Dacă Filarmonica exista şi avea deja o tradiţie, spectacolul liric nu era încă reprezentat decât sporadic, poate prin sosirea unor ansambluri din alte oraşe, aşa încât, în urmă cu şase decenii, la Braşov (denumit pe atunci Oraşul Stalin) s-a înfiinţat Teatrul Muzical, printre cei care au contribuit la acel demers aflându-se şi baritonul Barbu Dumitrescu, solist al Operei bucureştene, dar atras tot mai mult de regie, punând în scenă, spre exemplu, opereta Liliacul (16 ianuarie 1957), la pupitru Dinu Niculescu, dirijor de asemenea implicat în viaţa muzicală a urbei. De-a lungul anilor, repertoriul s-a îmbogăţit cu numeroase opere, operete şi balete din marea creaţie universală, dar şi cu lucrări româneşti de valoare sau de conjunctură, aşa cum a fost mult promovata operă Trandafirii Doftanei de Norbert Petri, prezentată în premieră absolută la Braşov, în 20 decembrie 1961, în regia lui Hero Lupescu, invitat de la Opera Română. Întâmplarea a făcut ca în rolul Voicu din acea producţie să apară, în 12 ianuarie 1962, urcând pentru prima oară pe o My fair lady

scenă adevărată, tenorul Ludovic Spiess, muncitor angajat cu câteva zile înainte în corul teatrului. Doi ani mai târziu, tânărul solist se lansa în cariera internaţională… Dar la Teatrul Muzical au evoluat mulţi interpreţi de certă valoare, alături de invitaţi de cotă din ţară şi din străinătate, spectacolele devenind adesea adevărate evenimente. Spre exemplu, regizorul Alexandru Szinberger şi scenograful Ion Ipser (de la Bucureşti) au montat Trubadurul, în rolul Manrico apărând tenorul Cornel Stavru, pe atunci în plină afirmare artistică, fără să bănuiască faptul că, peste ani, avea să fie solicitat fie director artistic, apoi consultant al teatrului. De la Opera bucureşteană au fost adesea invitaţi mai toţi artiştii de marcă, printre care şi cei ce formau „echipa de aur“ în Bărbierul din Sevilla, basul Constantin Gabor – crescut şi format chiar în acel oraş –

na Drăgoi, Marcel Zărnescu, Gabriel Oană, Lăcrămioara Săndulache-Schuller, Tamara Marcovic, Remus Belicovici sau Ion Gonţea -, fie la Operetă, în Festivalul „Enescu“ din 1988, cu Bărbierul din Sevilla în regia lui Cristian Mihăilescu – peste ani el însuşi aflat la conducerea teatrului –, scenografia Vioricăi Petrovici (de la Opera Română), cu Ovidiu-Dan Chirilă în fosă, iar solişti Felicia Filip, Sorin-Mugur Curelaru, Ion Gonţea, Marius Chioreanu sau Margareta Gângă -, fie chiar la sala Palatului, în rolurile principale apărând (şi) apreciaţi artişti de la Operă - operetele Sylvia (cu soprana Teodora Lucaciu), marco Polo (invitat special Ludovic Spiess) şi Voievodul ţiganilor (cu tenorul Cornel Stavru).

La teatrul braşovean şi-au început cariera tineri care apoi s-au impus pe scena Operei Române sau peste hotare, începând cu tenorul Florin Farcaş sau basul Teodor Liliacul

fiind o prezenţă constantă în rolurile coMamadama Buterfly mice, dar şi director al Teatrului Muzical pentru scurtă vreme, aşa cum, la începutul anilor ’90, baritonul David Ohanesian – de asemenea îndrăgit şi aplaudat de melomanii braşoveni în diverse roluri – a ocupat acea funcţie timp de câteva luni, renunţând însă din cauza neînţelegerilor în relaţia cu Ministerul Culturii.

Ansamblul Teatrului Muzical a susţinut spectacole şi la Bucureşti, fie pe scena Operei - în februarie 1963 cu Trandafirii Doftanei, în noiembrie 1967 cu opera Xerxes de Handel Ciurdea, continuând cu Leontina Vă(premieră pe ţară), printre interpreţi duva, Liliana Dumitrache, Felicia Filip, basul Helge Bomches (care avea să fie Anca Dămăceanu, Daniela Vlădescu, apreciat şi la Viena) sau în 10 ianuarie apoi cu Ileana Tonca, Claudia Codrea1994 cu oratoriului de Crăciun „Naş- nu, Marius Manea, Călin Brătescu, fiind terea Domnului“ de Paul Constantine- o adevărată pepinieră a vocilor de caliscu, în regia directorului Carmen Do- tate. brescu şi scenografia soţului său, Horia Perioada în care Carmen Dobrescu s-a Popescu, dirijor Dan Raţiu, printre so- aflat la conducerea teatrului a marcat şi lişti Anton Alexandru, Ileana Tonca, Ele- lansarea unor tineri de mare talent precum Marian Pop, George Petean, Dorin Mara, Oana Andra sau Dan Raţiu, realizarea unor premiere de anvergură şi debutul turneelor anuale prin Agenţia Schlote, în Austria, Germania, Elveţia, bucurându-se de un succes aparte, ceea ce a determinat şi programarea în vestitul Festival de Paşti de la Salzburg, în martie 2000, cu Don giovanni şi Nunta lui Figaro, ansamblul braşovean fiind astfel primul (şi singurul) din România care cânta în cadrul acelor manifestări, chiar în opere mozartiene, la pupitru alternând Ilarion Ionescu-Galaţi şi Cornel Trăilescu, invitat de la Opera Naţională, asemeni tenorului Florin Diaconescu sau sopranei Dorina Cheşei, în compania apreciaţilor Corina Klein,

Gianni Schicchi

Ştefan Schuller, Ion Gonţa, Valentin Marele, Adrian Mărcan, Lăcrămioara Schuller, Gabriela Hazarian, Ciprian Şerbănuţ, colaborând şi mezzosoprana Andrada Naş de la Cluj, asemeni başilor Ion Ţibrea şi Gheorghe Roşu sau cu soprana ieşeană Cristina Simionescu. Iar turneele au continuat mulţi ani, Joachim Schlote fiind încântat de nivelul artistic al Teatrului Muzical care, în mileniul III, a primit statutul de Operă, pe când director era Cristian Mihăilescu, cel

care a iniţiat şi Festivalul de operă şi balet, în care adesea au evoluat şi ansambluri din ţară, prezentându-se şi gale şi premiere deosebit de apreciate (multe oferite la Teatrul Dramatic).

Trebuie subliniat şi faptul că TVR a filmat, în cadru natural, opere în regia semnată de Carmen Dobrescu, beneficiind de distribuţii excelente, cu tineri solişti ai teatrului şi oaspeţi de cotă – Paiaţe cu tenorul Corneliu Murgu în rolul titular, alături de Anca Dămăceanu, Gheorghe Roşu, Sorin Ţepeş, Radu Iordăchescu sau Cenuşăreasa (Cenerentola), cu Robert Nagy, Claudia Codreanu, Lăcrămioara Schuller, Cristina Soreanu, Marian Pop, Gabriel Boema

Oană şi din nou Gheorghe Roşu, producţii răsplătite cu premii importante.

La întâlnirea dintre milenii, nucleul stabil al teatrului s-a îmbogăţit cu alte soliste care s-au impus curând printre preferinţele publicului – Gabriela Hazarian, Anda Pop, Mirela Zafiri, Sonia Hazarian sau Cristina Radu. Anii au trecut, clădirea teatrului a fost renovată, din 2011 au fost invitate să monteze şi Alice Barb (opereta Liliacul) şi Anda Tăbăcaru-Hogea (Sylvia, madama Butterfly, Trubadurul), lucrând astfel cu Ovidiu Mezei, pianist şi coordonator al Studiilor muzicale, dar şi cu directorul interimar Cecilia Doiciu, gândind şi ediţia a XI-a a Festivalului (23 octombrie – 30 noiembrie 2013), marcând cu acel prilej cele şase decenii împlinite de Teatrul Muzical – Opera din Braşov, manifestările incluzând spectacole şi concerte în care, ca întotdeauna, s-au regăsit artişti îndrăgiţi ai ansamblului, din generaţii diferite, alături de invitaţi de la Bucureşti, Iaşi, Cluj sau Constanţa, dar şi din străinătate, interesant fiind şi faptul că Tripticul puccinian a însemnat şi o premieră aparte şi debutul regizoral în operă al foarte tânărului Alexandru Nagy (Il Tabaro) sau al sopranei Valentina Mărgăraş (Suor Angelica) şi al baritonului Marian Pop (gianni Schicchi), mezzosoprana Asineta Răducan devenind (şi) asistent de regie, aceştia regăsindu-se deopotrivă în distribuţie.

Desigur, 60 de ani de intensă activitate nu pot fi cuprinşi în doar câteva rânduri, meritând să fie menţionaţi toţi interpreţii care au contribuit la succesul spectacolelor prezentate la sediu sau „în deplasare“, ca şi toţi invitaţii din ţară şi de peste hotare, extrem de numeroşi de altfel; de asemenea ar fi binevenită, la ceas aniversar, o imagine exhaustivă a repertoriului tot mai divers, o „hartă“ a turneelor şi alte repere ce pot da dimensiunea realizărilor celor care, la poalele Tâmpei, au dat strălucire activităţii ansamblului unui teatru liric aplaudat, cu dragoste şi admiraţie, de publicul care, şi ieri şi astăzi, a invadat sala pentru a urmări lucrări îndrăgite şi interpreţi preferaţi – şi este, cu siguranţă, cea mai frumoasă şi sinceră răsplată pentru dăruirea celor aflaţi pe scenă şi ieri şi astăzi.

Pagina 28

Donau Lounge la a 19-a ediţie a Târgului internaţional de carte Târgu-Mureş

Institutul Balassi şi Collegium Hungaricum Viena I (CHB) au iniţiat în anul 2012 cu ocazia târgului internaţional de carte BUCH WIEN , Proiectul Donau Lounge – Literatură şi cultură în ţările dunărene. Acesta promovează colaborarea culturală dintre aceste ţările ,a spiritualităţii şi a literaturii specifice regiunii.

El se poate constitui într-un forum de dialog între limbile, culturile şi literaturile minoritare şi majoritare.

Iubitorii de carte au fost plăcut impresionaţi să găsească în cadrul celei de-a 19ea ediţii a Târgului internaţional de carte organizat în oraşul lor, Târgu-Mureş, standul programului Donau Lounge, aflat la prima sa prezenţă la această manifestare.

Program cultural –literar, Donau Lounge a participat în 2013, ca invitat, la târguri internaţionale precum Viena şi Lvov.

La Târgu Mureş, Donau Lounge a organizat la Muzeul Judeţean Mureş, în parteneriat cu Casa Fotografilor Maghiari „Mai Manó Ház“ şi Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti, expoziţia de artă fotografică „Dunărea – Carte deschisă“ . Expoziţia prezintă diferitele faţete cotidiene ale Dunării, prin care de secole ne defineşte atât soarta individuală, cât şi momentele istoriei noastre comune. Fotografiile contemporane şi imaginile de arhivă prezintă prin caracteristicile Dunării nu numai particularităţile locurilor, ci şi apa şi caracteristicile generale ale acesteia, destăinuind uneori în contexte surprinzătoare relaţia dintre om şi apă.

La vernisaj au luat parte Török Gáspár, conducătorul Clubului Fotografic din Târgu - Mureş, Soós Zoltán, directorul Muzeului Judeţean Mureş, Káli Király István, directorul Târgului internaţional de carte din Târgu Mureş şi Kósa András László, directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti.

Donau Lounge a avut aici drept partener, Forumul Cultural Austriac . În acest context, scriitorul vienez Christian Futscher, prezent în standul programului, a citit din lucrările proprii.

Un alt eveniment cultural susţinut de Programul Donau Lounge , şi care a avut loc în sala Weöres Sándor a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, a fost proiecţia filmului „ Delta Dunării – un paradis aproape pierdut“ , realizat de ziaristul Liviu Mihaiu, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta, odinioară , guvernator al Deltei Dunării, în sala Weöres Sándor a Teatrului Naţional din Târgu Mureş . În acelaşi cadru a târgului de carte a fost lansat un manual despre Dunăre, destinat liceenilor, realizat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta, şi a avut loc o masă rotundă cu titlul „Acasă pe malurile Dunării“, la care au participat : istoricul şi scriitorul Spielmann Mihály, ziaristul Liviu Mihaiu, Méhes Márton, directorul Collegium Hungaricum Viena şi Kósa András László directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti.

(Continuare din pag. 1)

Nu are importanţă dacă acestea urmează să fie menţinute la o condiţie civilă, armatele rămânând, fiind parte ireductibilă şi foarte aparentă a planului de spate în tabloul unei stări poate ceva mai puţin sinistră decât aceea a marelui Război Rece încheiat, dar în orice caz neînsemnând o pace fericită, satisfăcătoare, liniştită, aptă să asigure o bază fermă pentru o adevărată umanizare a istoriei omenirii.

Răspunsul, deci, la întrebarea avansată aici, mai sus, dacă Războiul Rece s-a încheiat întradevăr, este simplu: nu mai este vorba despre acelaşi război rece, dar nici despre pacea la care am aspirat şi am crezut că avem dreptul să sperăm – în urmă cu aproape douăzeci şi cinci de ani.

De îndată după reunificarea Germaniei, o foarte importantă revistă New York–eză – ,,The National Interest’’ – a publicat un articol, semnat de unul dintre colaboratorii săi cei mai aleşi , din domeniul politicii externe, intitulat ,, The French Empire of Europe’’. Studiul – căci tratarea problemelor de politică europeană depăşea nivelul simplului eseu – argumenta asupra ideii că forţa nucleară franceză asigura ţării, la care se făcea referinţă, nu doar o putere internaţională remarcabilă, de care, firesc, aveau să ţină cont chiar şi cei doi mari deţinători de arme atomice, arme, deci, de intimidare şi descurajare, dar şi o semnificativă independenţă faţă de restul capacităţilor militare de pe continent. Economic, Franţa, se spunea în articol, nu avea poziţia necesară pentru a realiza adevăratul nivel de autoritate spre a fi considerată o superputere – printr-o foarte strânsă cooperare cu Germania, însă, imperiul francez al Europei putea deveni o realitate, transformând Europa într-o forţă comparabilă, ca nivel, cu acelea care alcătuiau clubul super–restrâns care decide în problemele politice globale. Apropierea Franţei de Germania şi-a continuat cursul, aşa cum îl afirmaseră – şi doriseră – Charles de Gaulle şi Konrad Adenauer în întâlnirea lor de la Reims, simbolic exprimat şi subliniat prin participarea, împreună, la serviciul religios din Catedrala istorică, a încoronării regilor francezi; unul dintre ei, Charles VII, primindu-şi coroana în locul acela cu mâinile Jeannei d’ Arc. Nu ştiu ce instincte de autoprotecţie a trezit un asemenea articol în conştiinţa politică a altor puteri – dacă a mai fost nevoie de acest text care nu făcea decât să releve o realitate evidentă precum şi oportunităţile pe care aceasta le oferea şi care, la rândul lor, obligau, aparent, la acţiune – dar ştiu că de atunci şi până azi Franţa are parte de serii întregi de critici, sarcasme şi punere sub acuzaţie politico-istorică mai ales din partea aliaţilor şi a prietenilor săi tradiţionali. Sub doi preşedinţi puternici, pe care i-am cunoscut bine, atât drept personalităţi, cât şi ca aspiraţii istorice - Francois Mitterrand şi Jaques Chirac – nu am întâlnit, însă, în autoritatea franceză, vreun semn de interes pentru ideea de a dezvolta o politică de tip să îi spunem ,,imperial’’, fie şi dacă am diminua oricât grandoarea şi gravitatea termenului. Cu atât mai puţin ultimii doi preşedinţi, cu toată demnitatea lor, ar mai putea să fi făcut sau să fie tentaţi de asemenea idei. Europa are însă de făcut faţă unor critici, nu din partea unor conducători străini, ci dinspre mediile care, în cele mai democratice ţări, oferă un mare procent de slujitori fideli ai puterii în funcţie – excepţiile care pot fi citate sunt doar unele, ca poziţie geografică, tot foarte europene. În momentul în care plecam la post, ca ambasador în Franţa (1994), un mare săptămânal de limbă en-

gleză publica un număr grupând articole pe tema, înscrisă pe coperta : ,,The fade glory of France“. Mă gândesc ce ar fi să scrii articole despre gloria veştejită a lui Sofocle, Dante, sau, mai aplicat: Moliere, Hugo, Pasteur, Ronsard, Villon, Rabelais şi alţii. Propriu gloriei – cea adevărată – este că nu se veştejeşte decât în gândul şi aprecierea, celui dominat de complexe de inferioritate, sau interese jenante.

Cam în perioada în care apărea ,,The Franch Empire“ Milton Friedman a publicat, în aceiaşi revistă extrem de serioasă din New York, un editorial

cea mai exactă cunoaştere, relaţia dintre partea orientală a Europei şi Occidentul european, relaţie relevată în procesul unificării continentului şi al dezvoltării interacţiunii acestuia cu spaţiul rus, indian, chinez, arab, merită să se facă prin raportare la aforismele unui George Bernard Shaw, Beaumarchais şi, eventual, alţi asemenea lor, dacă astfel de personalităţi mai pot fi găsite.

Bernard Shaw spune: ,, nu înveţi pe alţii ceea ce vrei, nici ceea ce ştii – îi înveţi ceea ce eşti’’. România este o ţară coruptă? Oare, această ţară a inventat corupţia? Este singura care

globalizare şi democraţie

(Către o epistemologie a civilizaţiilor) CAIUS TRAIAN DRAgomIR

intitulat „Four steps to freedom“.

Teoreticianul, dar şi practicianul, economistul care a elaborat programele „reaganismului“ şi „thacherismului“ în politica economică, alcătuind o concepţie capitalistă de maximă duritate, invita ţările precum România, recent ieşite din sistemul comunist de organizare administrativă, de control etatist şi absenţă a proprietăţii libere în toate domeniile economiei, să nu adopte, sub nici un motiv, recomandările pe care le făcuse el unor ţări precum Statele Unite şi Marea Britanie, fiind necesară acum o tranziţie controlată, bine măsurată, lipsită de şocuri. Nimeni, în România, ori în alte ţări eliberate recent, şi cu atât mai puţin, în Occidentul întreg, nu a ţinut cont de sugestia lui Milton Friedman. Mă mir şi astăzi că nu am văzut – în afara propriilor mele relatări, şi insistenţe – nici un fel de consideraţie acordată acestei intervenţii a lui Friedman.

Neîndoielnic, teza lui, propusă pentru binele nostru şi corecta noastră inserare în lumea care se anunţa a apare după Revoluţia din Europa nu era dorită de cei care decideau pentru noi, fie aceştia unii dintre concetăţenii noştri sau din alte spaţii politice mult mai influente şi importante decât cel de aici. România a fost atât de hotărâtă să contravină recomandării pe care Friedman i-o adresa – fie că aflase, ori nu, de aceasta, la nivelurile care contau – încât a devenit oaia neagră a continentului, lucru asupra căruia am făcut prognoze încă din perioada în care faptul nu era de loc vizibil. Am mai notat, în acea vreme, că toate cooperările noastre vor trebui orientate înspre zone din Occident – şi nu numai din Occident – care să aibă o nevoie relativ similară, sau ceva mai apropiată măcar, sub raportul dezvoltării la care se aplica, precum acelea pe care le resimţeam noi. Renault şi nu Peugeot, de exemplu; „Noile Landuri“ din Germania şi nu Ruhrul; Italia de Sud şi nu cea de Nord, iar seria opţiunilor de acest gen poate continua.

Problema cea mai importantă era însă alta: într-o lume a globalizării se impunea o democratizare strictă, riguroasă a relaţiilor internaţionale, nu doar a structurilor socio-politico-administrative şi juridice interne; am avut, noi şi întreaga lume în care trăiam, parte de aşa ceva? Evident, aveam nevoie să învăţăm - să reînvăţăm – practica democraţiei a noului stat de drept, a economiei private; am găsit, însă, profesorii potriviți?

Cum trebuiau să fie aceştia?

Poate părea superficial, dar a controla în cea mai bună manieră, după

nu o combate, sau nu o face serios şi eficient? Mă găseam într-o ţară considerată de mulţi drept model suprem al statului de drept; mă aflam împreună cu mulţi colegi, localnici, profesori de medicină; se discută despre un altul care crease un sistem privat de medicină de urgenţă şi salvări. Cineva a dat o cifră a încasărilor anuale provenind din această afacere; cineva a pus întrebarea dacă suma trebuie socotită ca satisfăcătoare; a venit imediat răspunsul: depinde cât de clară din aceasta şi toată lumea a râs, fără timiditate sau reproş. În aceiaşi ţară, într-un departament universitar, se discuta, cu nişte decenii în urmă, despre nişte alegeri din România. Am convenit că ele nu erau, poate, un exemplu de absolută corectitudine. Am întrebat dacă în lumea căreia gazdele mele îi aparţineau, se practică manipularea rezultatelor votului. Răspunsul a fost – corect sau eronat – instantaneu: bineînțeles! Nu trebuie uitat că una dintre primele invenţii ale tânărului Thomas Alva Edison – indiscutabil cel mai mare inventator al tuturor timpurilor – a fost un aparat de numărare a voturilor care să împiedice măsluirea rezultatelor, ceea ce însă, trebuie recunoscut se întâmpla la sfârşit de secol XIX. Pe de altă parte, însă, nu mai demult decât în anul trecut o personalitate din politologia occidentală mi-a afirmat – şi susţinut – că democraţia, într-o ţară, nu are nimic a face în raport cu practica şi dominaţia colonială a respectivului stat asupra altora – un lucru pe care nici Lenin nu şi-a permis a-l pretinde, chiar dacă, nu odată, a pus o astfel de idee în act; nu a făcut-o însă de pe poziţia unei autorităţi democratice şi, astfel, cel puţin nu a compromis, prin colonialism, democraţia, ci tot dictatura, în cazul său dublă, atât internă cât şi externă. Revenind la aforismul lui George Bernard Shaw, defectele unei ţări şi civilizaţii emergente sunt cele ale momentului istoric deja trăit, sau în curs de a fi trăit, de puterile care dau lecţii, şi se erijează în profesorii noilor state aflate în schimbare de sistem. Pe când se practica tortura în închisorile Europei de Est, ea nu era mai puţin utilizată în Algeria franceză, sau în statele supuse dictaturilor de dreapta, susţinute de mari puteri democratice.

Prima dintre globalizări – istoric şi drept fapt al civilizaţiei, ori necivilizației, este globalizarea stilului politic; umanismul iradiază ca umanism, inumanitatea nu există decât într-un univers inuman. Comunismul a dispărut într-o lume care a înţeles, indubitabil, că nu are nicio şansă un

capitalism ce nu diferă, substanţial sub raportul condiţiei umane, de comunism. Această înţelegere pare însă a se estompa tot mai mult acum.

Un prim percept – în varianta Shaw: a afla profesorul (de, în această răscruce istorică, democraţie) cu care vrei să semeni, căci oricum, vei semăna cu el.

Un al doilea aforism Shaw: ,,cine ştie, face – cine nu ştie îi învaţă pe alţii“. În consecinţă: să căutăm, în lumea democratică, pe care să ajungem a o dezvolta democratic inclusiv noi înşine, pe cei care nu ţin să ne înveţe nimic , dar care ne pot servi drept adevărate modele. În plus, să nu îi uităm nici pe marele Pericle şi nici pe Lincoln, care, oricum, spuneau acelaşi lucru; democraţia, după scurta lor definiţie cunoscută, se dovedeşte a fi prin faptul de a fi pentru popor şi de a se exercita prin popor. Să renunţăm a face teoria democraţiei, cât şi să privim înspre cei care se declară a fi democraţi: să căutăm a descoperi statele care au făcut maximul pentru popoarele lor, ceea ce înseamnă că respectivele popoare au purtat, ele însele, cea mai mare parte a sarcinii autodezvoltării condiţiei lor. În privinţa aceasta Beaumarchais îl punea pe Figaro să spună: „pentru a avea ce să mănânc într-o zi, am avut nevoie de mai multă inteligenţă decât a trebuit Regatului Spaniei, pentru a fi condus timp de o sută de ani“. Democraţia care nu reduce efortul necesar dobândirii hranei zilnice nu este democraţie. Iată un set de criterii pentru a ştii sfaturile cui ar trebui să le urmăm în dezvoltarea şi evoluţia noastră.

La începutul unui transfer de cunoaştere – dar şi pe parcursul evaluării eforturilor pentru integrarea statelor unui continent în unificare – este evident că primitorul unui model trebuie să cunoască pe cel de la care dobândeşte iniţierea. Ce trebuie să ştie însă profesorul? În primul rând, să se cunoască pe sine şi să ştie, astfel, către ce îl îndreaptă pe elevul său – mai trebuie să ştie, aceasta în chip complet şi perfect, cine este elevul, cum este acesta, ce ştie el deja, ce a aflat, cu privire la destinul său istoric până în prezent.

Este evident că Occidentul a început să dea lecţii României,şi întregului Est, neştiind despre acestea decât o colecţie de banalităţi lipsite de consistenţă, de vorbe, poate teze, stereotipe, generate de un complex de superioritate al vechilor şi marilor civilizaţii care nu îşi mai aflau competenţa tradiţională în faţa noilor situaţii (La Rochefoucault: facem mereu experienţe şi fiecare vârstă ne prinde nepregătiţi).

Există deci o stringentă nevoie de a ne educa educatorii – aceasta, bine înţeles, în cazul în care ei doresc să se ocupe de noi, ceea ce, până la urmă, procedând cum trebuie procedat, ar urma să ne fie deosebit de util.

Istoria de mai sus, cu profesori şi elevi, este, desigur, o simplă metaforă, dar una pe seama căreia se poate face distincţia dintre dezastru şi exploatare, pe de o parte, şi cooperare, plus succes istoric, pe de altă parte. Într-o lume globalizată, inclusiv politico-istoric,în care orice act politic reverberează asupra întregii planete democratizarea scrupuloasă şi indestructibilă a relaţiilor internaţionale în totalitatea lor, este condiţia obligatorie a persistenţei speciei umane, şi poate chiar a vieţii pe pământ. Pentru statele foarte puternice această idee nu este uşor de acceptat, dar acolo unde intelectul poate fi înşelat ,instinctul de conservare se poate dovedi un sistem de orientare superior, atât pragmatic-existenţial, cât şi drept purtător al unei fericite etici a modestiei.

Pagina 29

Seminar dedicat reducerii riscului seismic

La Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti (UTCB), Facultatea de Construcţii Civile a avut loc un seminar dedicat reducerii riscului seismic.

Tudor Prisecariu, ministru secretar de stat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Jekov Boyan, Preşedinte al JICA ALUMNI Bulgaria, Adrian Altarescu, Preşedinte al JICA ALUMNI România

Importanţa şi actualitatea temei a făcut ca amfiteatrul facultăţii să fie luat cu asalt de studenţi, cadre didactice interesate de subiect, specialişti în domeniu.

Organizatori ai evenimentului au fost UTCB, JICA Alumni România şi Centrul Naţional de Reducere a Riscului Seismic, entitate de interes naţional, care implementează Proiectul JICA de Cooperare tehnică „Reducerea Riscului Seismic pentru Clădiri şi Structuri“ precum şi alte proiecte naţionale şi internaţionale.

Au susţinut alocuţiuni Prof. dr. ing. Iohan Neuner, Rectorul Universităţii, Excelenţa Sa Keiji Yamamoto, Ambasadorul Japoniei în România,

(JAR), prof.dr.ing. Radu Văcăreanu, Pro-Rector. În partea a doua a seminarului prof .dr.ing. Radu Văcăreanu a vorbit despre Contribuţia UTCB la proiectul tehnic JICA de reducere a riscului seismic . Prof. Milev, de la Universitatea de Arhitectură şi Construcţii Civile din Sofia a prezentat tema managementul riscului seismic în Bulgaria în legătură cu experienţa japoneză , dr ing.

Constantin IONESCU, Director General INFP, a prezentat câteva sisteme de monitorizare fabricarte în ţară iar prof. dr . Ing. Dan Lungu (UTCB) a încheiat lucrările seminarului vorbind despre evaluările de risc pentru Bucureşti.

K.B.

Î

Acad. Ionel haiduc, primit la Ecimiadzin

n cadrul bunelor relaţii de prietenie existente între cele mai înalte foruri ştiinţifice din România şi Armenia, preşedintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc a făcut , cu ocazia aniveresării a 70 de ani de la înfiinţarea Academiei Naţionale de Ştiinţe a Republicii Armenia, o vizită în această ţară, la invitaţia preşedintelui înaltului for , acad. Radik Martirosyan.

mânat Sanctităţii Sale Titlul şi Diploma de Doctor de Onoare al Academiei Române, titlu acordat de Senatul înaltului for academic românesc, reamintindu-i înaltului prelat de vizita pe care domnia sa a făcut-o în ţara noastră.

Catolicosul i-a felicitat pe academicienii armeni şi pe cei străini sosiţi cu ocazia aniversării Academiei Naţionale de Ştiinţe a Armeniei şi a mul-

Un moment important al vizitei l-a constituit primirea oaspetelui român cât şi a altor reprezentanţi ai altor academii din lume, de către Sanctitatea Sa Karekin al II-lea , Patriarh Suprem şi Catolicos al tuturor armenilor, la Ecimiadzin. În cadrul întrevederii acad. Ionel Haiduc i-a în-

ţumit pentru titlul de onoare primit.

Sanctitatea Sa şi-a exprimat speranţa că prin efortul reunit al oamenilor de ştiinţă, restructurarea sistemului de organizare şi prin voia lui Dumnezeu, colaborarea dintre academii poate să devină mai fructuoasă.

Împreună pentru îngrijirea mormintelor de război

La solicitarea Uniunii populare germane pentru îngrijirea mormintelor de război (VdK – organizaţie umanitară, însărcinată de guvernul federal să ţină evidenţa şi să îngrijească mormintele celor căzuţi în străinătate în timpul războaielor, soldaţi germani (din Bundeswehr), activi şi în rezervă, au participat la Bucureşti, alături de soldaţi români la o acţiune comună, alături de soldaţi români menită să îngrijiească şi să înfrumuseţeze Cimitirului militar PRo PATRIA (locul unde se odihnesc aproximativ 4000 de soldaţi germani, români şi bulgari, căzuţi, la datorie, în cele două războaie mondiale.

Detaşamentul de lucru sosit la Bucureşti a avut în componenţa soldaţii ce fac parte din Unităţi ale land-ului Thuringia .

Trebuie menţiont că VdK are în grijă 832 de cimitire militare în 45 de ţări cu aproximativ 2.500.000 de soldaţi decedaţi în război.

Soldaţii Batalionului 96 din Bucureşti împeună cu oaspeţii germani, au executat activităţi de toaletare a copacilor şi a tufişurilor, punerea fundaţiei pentru noi cruci de piatră, îngrijirea generală, precum şi compararea şi actualizarea listelor existente ale celor căzuţi şi îngropaţi în cimitirul PRo PATRIA. La finele acţiunii , a avut loc o impunătoare ceremonie militară la care au fost invitaţi reprezentanţi ai marelui Stat major, ai municipalităţii, ai Administraţiei cimitirelor, ai oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (oNCE) şi ai VdK. În alocuţiunile lor, conducătorii detaşamentelor militare germane şi române au mulţumit soldaţilor pentru munca depusă, care are calitatea de a lega popoarele noastre.

Au fost depuse coroane de flori la mormintele eroilor .

Castelul Peleş,

operă a arhitectului ceh Karl Liman

La împlinirea, anul acesta a 100 rarhi din Iaşi şi a Bisericii epi- stelul Pelişor (1899-1903), 2 cade ani de la finalizarea con- scopale de la Curtea de Argeş. bane maori la Pelişor şi Cotrostrucţiei impunătorului castel Din anul 1894, Líman îşi des- ceni, extinderea Palatului CoPeleş, Ambasada Republicii făşoară activitatea în serviciul troceni, reamenajarea Cabanei Cehe a iniţiat organizarea unei Casei Regale a României, prin- Bahna Rusului din judeţul Argeş (1920-1925), caexpoziţii temporare desa prinţului Carol din dicată lui „Karel LíBucureşti de pe şoman, arhitectul ceh al seaua Kiseleff, cabaCasei Regale a Româna regelui Ferdinand niei“, am putea spune de la Lăpuşna din a celui mai important judeţul Mureş (1925arhitect al Casei Re1926), Castelul Bran gale. În demersul său (1924-1929). cultural, Ambasada a Expoziţia dedicată fost ajutată de muzeoarhitectului Karel grafii Muzeului. El se Líman, prezinta padoreşte a fi o oglindă a nouri fotografice reactivităţii marelui arprezentative pentru hitect ceh. creaţia arhitecturală a El s-a născut la 3 marlui Líman şi docutie 1855, în Mlada Bomentele originale, leslav, Boemia (atunci provincie a Imperiului Austriac), cipalii săi comanditari fiind re- scoase la lumină pentru prima într-o familie modestă. Studia- gele Carol I şi principesa (apoi dată din arhiva Castelului Peză arhitectura la Facultatea de regina) Maria, personalităţi din leş, ce poartă semnătura oloArte Frumoase din Praga şi de generaţii diferite, cu viziuni ar- grafă a marelui arhitect, coresla Bauakademie din München. tistice diametral opuse. În in- pondenţe, precum şi planuri oriSe stabileşte la Viena, unde tervalul 1896-1914 a contribuit ginale referitoare la contrucţia colaborează cu atelierul de ar- la definitivarea construcţiei şi Castelului Peleş, elocvente penhitectură Fellner& Hellmer. reamenajarea Castelului Peleş. tru creaţia celui care ,,niciodată Aici, participă la elaborarea planurilor Palatului Albert de Rothschild din Viena, realizate sub îndrumarea arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur şi a Casei de vânătoare a prinţului Christian de Hohenlohe- Öhringen de la Javorina, Slovacia. Recomandat de Destailleur lui André Lecomte du Nouÿ, arhitect francez stabilit de asemenea în România, Líman este angajat al Serviciului de Arhitectură al Ministerului Cultelor şi Instrucţiu- Prof dr. Sorin Vasilescu, vorbind despre Liman în prezenţa Principesei Margareta şi a A.S. Prinţului Radu, a Ambasadorului Republicii Cehe la Bucureşti Jiri, nii Publice, în cadrul a directorului Muzeului Naţional de Artă a României, Roxana Teodorescu Comisiei Monumenteşi a unui numeros public lor istorice din România. În această calitate a parti- În paralel, arhitectul a dezvoltat nu neglijează un detaliu şi-şi cipat la restaurarea bisericilor numeroase alte proiecte, precum pune tot sufletul în ceea ce face“, Sf. Nicolae, biserica Trei Ie- Cuibul Principesei (1894), Ca- aşa cum nota regina Maria.

„moartea are permisiunea: José guadalupe Posada“ La puţin timp de la preluarea postului de sef al misiunii diplomatice a Mexicului, Excelenţa Sa Augustin Gutierrez Canet noul Ambasdador al acestei ţări în România a vernisat expoziţia „Moartea are permisiunea: José Guadalupe Posada“ dedicată împlinirii a 100 de ani de la moartea ilustrului grafician mexican. Organizatori au fost: Ambasada Mexicului în România, Biblioteca Naţională, care a şi găzduit evenimentul şi Agenţia Mexicană de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare.

Departamentul Naţional al Artelor Plastice din cadrul Institutului Naţional de Arte Frumoase a pregătit expoziţia, cu scopul de a face cunoscută opera transcendentală a graficianului.

Astfel, la Bucureşti au fost expuse 59 de gravuri realizate de Posada şi publicate de-a lungul

timpului în ziare, gazete, reviste şi care astăzi se află în custodia Institutului.

Imaginile create de José Guadalupe Posada, cum sunt „La

Catrina“ şi alte figuri scheletice, unele care dansează, altele curăţându-se sau plimbându-se pe bicicletă, au rămas bine întipărite în imaginarul popular naţional. Ele au devenit faimoase la nivel mondial şi au contribuit la consolidarea acelei identităţi vesele a mexicanului care râde până şi de moarte. De aceea, în cadrul acestui omagiu este oportună explorarea temei morţii şi pre-

zentarea altor opere ale lui Posada care nu sunt la fel de cunoscute. În cuvântul său de deschidere , Ambasadorul a prezentat în câteva cuvinte opera artistului.

Vorbind despre Posada, Excelenţa Sa a subliniat faptul că artistul a devenit unul dintre cei mai populari graficieni ai secolului XX, în Mexic.

El a reuşit să surprindă în lucrările sale spiritul poporului mexican. Cu ajutorul caricaturilor, José prezintă viaţa de zi de zi a mexicanilor.

La calavera catrina (The elegant skol lady) este cel mai important personaj care a rămas în memoria publicului.

Jose a prezentat prin caricatură istoria plasticii mexicane.

Expoziţia şi-a propus să evidenţieze contextul în care au luat naştere aceste opere, importanţa lor în momentul publicării, nu ca opere izolate ci ca parte a fenomenului cultural din acea epocă.

Pagina 30

Premieră naţională

Pentru prima oară vârful Nanga Parbat a fost cucerit de români

Nnga Parbat sau Muntele pleşuv, în limba hindi ori Diamir adică Regele munților este cel de-al nouălea vârf ca înălțime de pe Pământ și al doilea din Pakistan. Printre alpinişti, este considerat a fi unul dintre cele mai greu de escaladat piscuri, el are 8125 de metri altitudine, pante abrupte şi dificile unde pericolul producerii de avalanşe se poate declanşa în orice moment, ceea ce a dus la moartea a 61 de alpinişti.

Dar muntele cu vîrfu-i majestuos poate fi învins. Astfel o expediţie românească a cucerit acest vârf ucigaş, înfigând steagul României pe cel mai înalt punct.

Succesul nu a rămas fără ecou. Membrii expediţiei româneşti Nanga Parbat 2013 au fost invitaţi la Ambasada Republicii Pakistan de către Excelenţa Sa Rab Nawaz Khan, Ambasadorul acestei ţări la Bucureşti.

sind ruta Schell. Lupta cu Muntele a durat mai bine de o lună de la data plecării din Bucureşti spre Pakistan.

Deşi s-au aflat la un pas de moarte – în perioada ascensiunii 11 alpinisti străini au fost ucişi într-un atac terorist pe celălalt versant al muntelui- echipa românească a fost singura care a rămas pe munte „jucând cartea destinului“ şi învingând. Performanţa alpiniştilor români este cu atât mai apreciată cu cât dintre cei 200 de alpinişti care au atins acest vârf de-a lungul timpului, mai puţin de 20 au ales să urce pe spectaculosul versant Rupal. Proiectul a reunit, într-o singură echipă, alpinişti cu performanţe şi experienţe bogate în expediţii la mari altitudini şi a creat o legătură între generaţii diferite de alpinişti români.

Pentru România cucerirea acestui vârf reprezintă un pas important pentru reintegrarea acesteia printre ţările

Ambasador astăzi

A treia ediţie a conferinţei Lauder de diplomaţie şi afaceri internaţionale pentru elevii din învăţământul preuniversitar

Complexul Educational Lauder-Reut şi elevii acestuia au fost gazda celei de a treia ediţii a Conferintei „Ambasador astazi“, la care au participat elevi din alte 22 şcoli bucureştene şi din Ort Benyiamina- Israel, interesaţi de o educaţie şi o carieră in diplomatie şi afaceri internaţionale.

Iniţiată şi organizată de Fundaţia Ronald. S. Lauder România-Complexul Educaţional Lauder-Reut, Conferinţa Lauder de diplomaţie şi afaceri internaţionale pentru licee s-a desfăşurat sub auspiciile Parlamentului României – Camera Deputaţilor, ale Ministerului Afacerilor Externe prin Institutul Diplomatic Român, Ministerului Educaţiei Naţionale, Primăriei Sectorului 3, Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Un număr impresionant de misiuni diplomatice străine acreditate la Bucureşti a răspuns şi în acest an invitaţiei elevilor de la Lauder-Reut, de a-i

de la Lauder-Reut au efectuat stagii de studiu la sediile celor 12 ambasade şi la MAE, unde au fost primiti de ambasadorii şi membrii la nivel de conducere a corpului diplomatic. Dialogurile dintre aceştia s-au concentrat pe subiecte de pe agenda Conferintei - diplomaţia şi politica de securitate energetică a fiecărei ţări, diplomaţia şi comunicarea publică.

Conferinta, moderată în acest an de Emil Hurezeanu şi Daniel Apostol, a devenit o ocazie foarte asteptată de elevii celorlalte şcoli, care au, la rândul lor, ocazia de a lua contact direct cu lumea diplomaţiei, a afacerilor internaţionale şi a politicii.

Liiceenii de la Lauder-Reut- gazdele Conferinţei, i-au invitat pe colegii lor de la alte şcoli, la Sala Duca-Palatul Parlamentului, pentru o zi de sesiuni de lucru, ateliere, dezbateri, simulări şi dialoguri interactive cu diplomaţi, experţi şi personalităţi de prim rang.

pregăti în stagii practice de o zi, şi de a participa la lucrările Conferinţei.

Este vorba de 12 ambasade: Africa de Sud, Argentina, Austria, Cehia, Cuba,

Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, Spania, Statului Israel şi SUA, în România, dar şi de Ministerul Român al Afacerilor Externe.

Astfel, după ce s-au documentat serios asupra principalelor repere geopolitice, culturale, istorice şi economice ale statelor ambasadelor vizitate, inclusiv ale României, liceenii

Editura Viaţa Medicală Românească a împlinit 15 ani

O nouă rută aeriană: Belgrad - Bucureşti

a un preambul la săbătorirea Zilei Naţionale a Serbiei şi a Zilei Forţelor Armate ale acestei ţări, care a avut loc la 15 februarie, în a doua săptămână a ultimei luni a anului trecut, a avut loc un zborul inaugural pe nou constituita rută Belgrad-Bucureşti, a operatorului aviatic naţional „Air Serbia“, care, sublinia Danko Kandic, Directorul general al companiei, se mândreşte cu reluarea zborurilor zilnice între cele două capitale, Belgrad şi Bucureşti, după o pauză de 14 ani. „Există un mare potenţial pentru turism între Serbia şi România, spunea domnia sa, iar, pe de altă parte, atât turiştii cât şi pasagerii business pot profita de zborurile zilnice convenabile.“ Un motiv important în alegerea Bucureştiului drept punct nodal pentru aeronavele sârbeşti este numărul mare de conexiuni cu oraşe europene şi din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est şi Australia, pe care le oferă pasagerilor săi.

Air Serbia trece acum prin cele mai mari transformări din cei 86 de ani de exisentenţă. Denumită anterior JAT Airways ea şi-a schimbat numele şi logo-ul, operând ca o companie nouă,

modernă, la nivelul cerinţelor actuale ale operatorilor din industria turismului.

Toate aceste schimbări radicale au drept bază semnarea unui contract pe cinci ani între noua Air Serbia şi operatorul aviatic naţional al Emiratelor Arabe Unite, Etihad , care a achiziţionat 49% din acţiuni, restul de 51 % fiind ale guvernului sârb.

Conform contractului, Air Serbia va primi o injecţie de capital în valoare de 40 milioane dolari plus încă 60 milioane de la Etihad şi de la guvernul Serbiei.

La cele 33 de destinaţii operate până acum, se vor adăuga încă 12.

Etihad deţine 77 de aeronave moderne şi transportă peste 10 milioane de pasageri anual.

Air Serbia va renunţa la vechile aeronave mediu – curier. Pe direcţia Bucureşti operează cu avioane Airbus A319.

Momentan compania deţine opt avioane A 319 şi două A 320 ce vor fi înlocuite cu noile A 320.

Oficialii companiei au confirmat o comandă pentru 10 aeronave Airbus A320 de ultimă generaţie care vor fi operaţionale începând cu 2018.

Dr. Mihail Mihailide, directorul general al Editurii Viaţa Medicală Românească alături de invitaţii domniei sale: Prof. dr. Octavian Buda, şeful catedrei de Istorie a Medicinei de la Universitatea Carol Davila, Prof. dr. Vladimir Beliş, vicepreşedinte al Colegiul Medicilor Bucureşti, Prof. univ. Sanda Manu, regizor de teatru, Lucia Negoiţă, actorul Marin Moraru, prof. Codruţ Sarafoleanu, secretar general al Societăţii Române de Rinologie

rinolaringolog, neurolog sau medic zistă, Japonia - în timpul Războiului de familie, în evaluarea pacientului din Pacific -, dar şi acum. Lideri pocu dureri cranio-cervico-faciale şi în litici ai acestor ţări au ordonat unor diferenţierea sindroamelor dureroase. cadre medicale, lipsite de etică profesională, să ucidă cu sânge rece, Medicii şi seducţia puterii. Minişinvocând motive „politice“ ori scopuri trii sănătăţii (1945-1989)“ de „cercetare medicală“ înregisautor: dr. Mihail trându-se nenumărate victime aşa-nuMihailide mitele „victime colaterale“. În nuCartea, bazată pe mele aşa-zisei cercetări medicale au documente deloc fost experimentate metode psihice de sau puţin cunoscutortură, droguri şi tehnici care induc te, este o saga jurmoartea. Realizate în numele ştiinţei, nalistică a miniştriprecum medicina, acestea reprezintă lor-medici din peo pată istorică pe obrazul unei ştiinţe rioada 1945-1989, unşi de partidul unic să conducă trebu- onorabile, ea trebuie însă dezvăluită, rile Sănătăţii a căror criterii principale cunoscută de marele public pentru ca de alegere în funcţie erau un dosar de astfel de fapte criminale să nu se mai cadre „curat“, carnetul roşu, o fideli- repete. tate - în permanenţă supravegheată de „medicii bolnavi“ Securitate - faţă de liderii de vârf ai autor: Caius Mihailă momentului, competenţă profesională… Romanul Medicii Deşi se aflau în slujba unei ideologii, bolnavi este cea de cu puţine excepţii, nu au crezut în co- a doua carte a memunism, au încercat să „construiască“ dicului scriitor Caşi, adesea, în pofida dificultăţilor au ius Mihailă. Dacă reuşit să aducă semenilor un „mai bine“. în primul său roman „Îngeri în infern“ „Jurnal la Morile etajul 10 autor: Dora Petrilă de Vânt“ e vorba Cartea se bazează de experienţa unui pe diverse izvoare tânăr medic din cel mai îndepărtat documentare, analicolţ al Deltei Dunării, în cel recent etajul zând crima mediapărut la Ed. VMR10 sunt descrise cală dezvoltată şi dificultăţile asistentei medicale din folosită în secolul anii '80, într-o perioadă de lipsuri matrecut în multe ţări precum: URSS, teriale extreme şi în condiţiile unui SUA, Marea Britanie, Germania na- sistem sanitar învechit.

(DC) etajul 10 Prezint`: Prof. dr. Alexandru ßerb`nescu

Prezint`: Prof. dr. Octavian Buda,

membru titular al Acadeiei de ßtiin]e Medicale

[eful Catedrei de Istoria Medicinii, UMF „Carol Davila“

Prof. dr. Codru] Sarafoleanu,

Prof. dr. Vladimir Beli[,

[eful Clinicii ORL de la Spitalul Clinic „Sf. Maria“ Bucure[ti, secretar general al Societ`]ii Române de Rinologie

membru titular al Acadeiei de ßtiin]e Medicale vicepre[edintele Colegiului Medicilor Bucure[ti

Prezint`: Sanda Manu, regizor Marin Moranu,

actor, societar al Teatrului Na]ional Bucure[ti

Prezint`: Prof. Prezint`: dr. Alexandru ßerb`nescu Lucia Negoi]`, membru titular al Acadeiei de ßtiin]e Medicale

poet`, realizator de emisiuni culturale la Radio [i TVR

Prof. dr. Codru] Sarafoleanu,

[eful Clinicii ORL de la Spitalul Clinic „Sf. Maria“ Bucure[ti, secretar general al Societ`]ii Române de Rinologie

Prezint`: Sanda Manu, regizor Marin Moranu,

actor, societar al Teatrului Na]ional Bucure[ti

Ziua Editurii Via]a Medical` Rom~neasc`

C

cu tradiţie în alpinism. În semn de apreciere a extraordinarei lor performanţe, Radio România – partener media al expediţiei- le-a oferit celor cinci temerari alpinişti câte o medalie.

Ziua Editurii Via]a Medical` Rom~neasc`

Zsolt Torok, Teo Vlad, Marius Gane, Aurel Sălăsan şi Bruno Adamcsek, au fost felicitaţi de către Ambasador pentru reuşita lor. Ei sunt primii români care au reuşit să escaladeze Vârful Nanga Parbat din Himalaya, folo-

Ziua Editurii Via]a Medical` Rom~neasc`

Fostul Ambasador al Pakistanului E.S. Rab Nawaz Khan împreună cu echipa de alpinişti

Pe 15 mai, Editura Viaţa Medicală a împlinit 15 ani de existenţă. Momentul a fost marcat prin lansarea a patru volume care au văzut lumina tiparului la acestă prestigioasă editură.

De-a lungul acestor ani sute de titluri de carte medicală au fost editate prin grija unui colectiv specializat. Au apărut tratate şi monografii pentru cititorii medici -, dar ghiduri şi manuale pentru elevii şcolilor postliceale şi asistenţii medicali. De asemenea, editura a încurajat activitatea bogată şi diversă a membrilor societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti Români (SMSPR, înfiinţată în 1990), dând la iveală romane, cărţi de proză scurtă, plachete de versuri. Tot la aceeaşi editură a apărut şi seria anuală a Caietelor „Vieţii medicale“, periodicul literar al SMSPR „Fântâna Kos“, precum şi almanahul „Clipa cea repede“.

Sărbătoarea Editurii Viaţa Medicală Românească, a fost găzduită de Sala de Conferinţe a Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament „Victor Babeş“. Printre personalităţile care au luat parte la eveniment amintim pe prof. dr. Dorin Sarafoleanu, prof. dr. Justin Diaconu, prof. dr. Mihai Neagoe (din celebrul colectiv de chirurgi al profesorului Th.Burghele), acad. Constantin Popa, prof. dr. Dan Coliţă, prof. dr.

Traian Ionescu, prof. dr. Nicolae Gănuţă, prof. dr. Virgil Păunescu, prof. dr.

B. Duţescu, conf. univ. Alexandru Ofrim, conf. dr. Marilena Alexianu, cercet. şt. Alina Ilinca, de la ACNSAS, medici, istorici, jurnalişti din presa scrisă şi audio-video.

Cele patru cărţi amintite la început sunt: „Durerea cranio-cervico-facială“ – autori: dr. Raluca Enache, dr. Gabriela Muşat (medici ORL) şi prof. dr.

Dorin Sarafoleanu, preşedintele Societăţii Române de Rinologie.

Monografia propusă cititorilor încearcă să prezinte durerea ca o entitate clinică, începând cu descrierea mecanismelor fiziologice şi patologice ale durerii şi terminând cu detalierea sindroamelor dureroase din punct de vedere clinic şi terapeutic. Această sistematizare poate fi utilă clinicianului, fie el oto-

Prezint`: Prof. dr. Alexandru ßerb`nescu

Prezint`: Prof. dr. Octavian Buda,

membru titular al Acadeiei de ßtiin]e Medicale

[eful Catedrei de Istoria Medicinii, UMF „Carol Davila“

Prof. dr. Codru] Sarafoleanu,

Prof. dr. Vladimir Beli[,

[eful Clinicii ORL de la Spitalul Clinic „Sf. Maria“ Bucure[ti, secretar general al Societ`]ii Române de Rinologie

membru titular al Acadeiei de ßtiin]e Medicale vicepre[edintele Colegiului Medicilor Bucure[ti

Prezint`: Prof. dr. Octavian Buda,

[eful Catedrei de Istoria Medicinii, UMF „Carol Davila“

Prof. dr. Vladimir Beli[,

membru titular al Acadeiei de ßtiin]e Medicale vicepre[edintele Colegiului Medicilor Bucure[ti

Prezint`: Sanda Manu, regizor Marin Moranu,

actor, societar al Teatrului Na]ional Bucure[ti

Prezint`: Lucia Negoi]`,

poet`, realizator de emisiuni culturale la Radio [i TVR

Prezint`: Lucia Negoi]`,

poet`, realizator de emisiuni culturale la Radio [i TVR

Pagina 31

Jockey Club

Istoria „Jockey Club“ începe în anul 1862 atunci când domnitorul Alexandru Ioan C uza înfiinţează la Iaşi, pentru elitele locale, primul Club. Mai târziu cu treisprezece ani, la 8 ianuarie 1875 , la Bucureşti, ia fiinţă „Jockey Club român“ iar Regele Carol I este ales drept primul preşedinte .

Membri clubului făceau parte din înalta societate bucureşteană fiind aleşi, ca şi astăzi , prin vot secret , un vot împotrivă anula şase voturi pentru, ceea ce făcea ca să nu fie uşor de pătruns.

Iniţiatorii au avut ca model Cluburile de la Paris şi Londra.

Poate nu este de la sine înţels faptul că protipendada unui târg de provincie , îndepărtat de Capitală , precum era pe la 1860 Iaşul, să îşi dorească înfiinţarea unui club al lor , un club pentru elitele locale . Dorinţa de a fi parte a

reiau activităţile clubului. Clubul este prezent la toate evenimentele hipice , oferind trofeul Jokey Club .

Acum este în căutarea unui teren pentru realizarea unui hipodrom . În afara actvităţilor legate de hipism , la sediul Jockey Club ,au loc lansări de carte , concerte ,expozţii.

Un exemplu în acest sens au fost „Seratele muzicale“ oganizate la început de an : Concertul Ansamblului Flauto Dolce al cărui iniţiator , în 2000,este Zoltan Majo, care este alcătuit din trei instrumentisti si o soprana. toti cu o bogata experienta artistica are un repertoriu format din muzica veche şi traditionala din Europa Occidentala. Ansamblul cauta, in aceeasi masura, redescoperirea muzicii vechi, traditionale, din spatiul romanesc, precum si inter-

Reprezentantul Casei Regale a României, Prinţul Nicoale alături de tinerii membri ai Jockey Club şi domnul Constantin Avramescu, vice-preşedintele clubului, participând la un eveniment organizat de club

unui grup elitist , departe de ochii oamenilor de rând sau dorinţa de fi în pas cu timpul, cu lumea selectă a ţărilor dezvoltate , a fost împlinită în 1862 când au fost puse, la Iaşi, bazele „Jockey Club“ Român ,al cărui prim preşedinte a fost chiar domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

După Mica Unire de la 24 ianuarie 1859 o mare parte din membri de vază ai socetăţii ieşene , membri ai Clubului se mută la Bucureşti , păstrându-şi însă preocupările legate de cai .

Aceleaşi sentimente precum dragostea pentru cai , nevoia de modernitate, nevoia de a fi parte a unei elite , a făcut ca , mai târziu cu treisprezece ani de la înfiinţarea Clubului de la Iaşi, la 8 ianuarie 1875 , să ia fiinţă la Bucureşti „Jockey Club Rromân“, al căriu prim preşedinte a fost Regele Carol I. Creat pe modelul Cluburilor similare din Anglia – Londra (1750)şi Franţa, Paris (1834), Jockey Club avea reguli stricte . „Regula de aur“ era interzicerea discuţiilor politice în cadrul acestuia, iar la loc de cinste erau politeţea, bunul simţ şi bunele maniere. În anul 1892 prin legea 1899 , clubul capătă personalitate juridică sub numele „Societatea pentru îmbunătăţirea rasei cailor de ţeară“, titulatură modifcată mai apoi în „Societatea de încurajare pentru îmbunătăţirea rasei cailor în România - Jockey Club“ , clubul fiind proprietarul singurului hipodrom din ţară unde erau respectate stadardele internaţionale (Băneasa).

De-a lungul timpului clubul a avut ca membri de onoare persoanalităţi ale casei Regale a României sau altor case regale , spre exemplu regele George al Greciei, regele Alfons al Xlll-al al Spaniei, principele Paul al Iugoslaviei, principele Wilhelm al Suediei.

Clubul a contiuat să funţioneze până în anul 1947, când pe 23 februrie are loc ultima Adunare Gnerală , umată de dizovare , în 1948 . Până în 1961 îşi continuă activitate ca societate de stat.

După 1990, Manole Filitti- vicepreşedinte alături de şapte foşti membri ,

pretarea unor compozitii contemporane, unele prezentate chiar in prima auditie absoluta. Ansamblul Flauto Dolce foloseste drept resurse muzicale diferite culegeri si manuscrise de epoca, integrand in stilul sau influente orientale (turcesti, ebraice, tiganesti, armenesti etc.) sau de alta natura, dar inspirandu-se in egala masura din folclorul autentic si din muzica veche de curte sau oraseneasca.

Soprana Mihaela Maxim contribuie din plin la transmiterea mesajului aparte pe care ansamblul Flauto Dolce îl propune publicului.

O altă Serată muzicală organizată de Club a fost cea dedicată muzicii baroce, suţinută de doi împătimiţi ai acestui stil muzical pe car vor să îl readucă în sălile de concerte, Fernanda Romila (spinetă) şi Mihai Ghiga (vioară barocă), care au uimit onorata asistenţă prin profesionalismul lor.

Se continuă astfel o tradiţie ce s-a păstrat în timp şi al cărui scop, stabilit de membrii acestei venerabile comunităţi, este acela de a promova tineri şi talentaţi muzicieni din România prin organizarea de „Serate muzicale“ la care participă un număr redus , dar select de invitaţi.

Evenimentele poartă girul Casei Regale a României fapt pentru care Prinţul Nicolae a dat curs invitaţiei de a asista la acţiunile Clubului. Deasemenea au acceptat invitaţia membri ai Corpului Diplomatic: E.S. Sami Shiba, Ambasadorul Albaniei, E.S Hamlet Gasparian, Ambasdorul Armeniei, ES. Saad M. Al Kobaisi Amasadorul Qatrului. În ultimul timp se obsvă dorinţa de schimbare, de revnire la normalitate.

Este motivul pentru care vice-preşedintele clubului, a strâns în jurul său un grup de tineri doritori de a se implica în recucerirea locului pierdut, de către Club, în societatea românească, de a deschide porţile unui număr cât mai mare de membri marcanţi din societatea civilă românească.

British Council – 75 de ani în România

Imagini din marea Britanie

S

ub acest titlu a fost prezentată la Muzeul Naţional de Artă al României o expoziţie care a marcat centenarul artei peisajului în colecţia British Council. Expoziţia a avut loc în contextul sărbătoririi a trei sferturi de veac de prezenţă activă a British Council la Bucureşti.

Muzeul Naţional de Artă al României nu fost la prima întâlnire cu operele artiştilor de pe insulă, în 2004, oganizând expoziţia de mare succes „De la Moore la Hirst – 60 de ani de sculptură britanică“.

Cele 57 de obiecte de artă expuse - picturi, sculpturi, desene , acuarele, gravuri, fotografii, instalaţii, au avut ca element de legătură explorarea peisajului britanic - rural şi urban. Ele fac parte din colecţia British Council, înfiinţată în 1935 şi care astăzi numără peste 8.500 de piese semnate de peste 1.600 de importanţi artişti britanici. Obiectele prezentate la Bucureşti au fost realizate începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea până în prezent. Ele prezintă imagini din trecut şi din zilele noastre, filtrate din perspectiva experienţei trăite de fiecare artist în parte, într-un adevărat şi evocator caleidoscop.

„Înţelegerea istorică “…

(continuare din pagina 5)

narii Generale ONU la New York, prin care preciza că „Serbia va implementa deplin acordul cu UE – însă asta nu înseamnă că Serbia intenţionează să accepte aderarea Kosovo la ONU şi alte organizaţii internaţionale, iniţiative, sau forumuri, în care pot intra numai state suverane.“ Preşedintele a folosit contextul şi a subliniat şi faptul că „Serbia sprijină continuarea misiunii ONU în Kosovo, UNMIK, şi EULEX“ dar în condiţiile în care UE să îşi respecte propriile principii când vine vorba despre Kosovo şi Metohija“.

Cum era de aşteptat, cele declarate de la tribuna ONU nu au fost primite de loc bine la Priştina, unde s-a apreciat că poziţia Serbiei nu s-a schimbat după aprilie anul trecut. Dimpotrivă a revenit la „trecut“. De aici şi până la interzicerea oficialilor sârbi în zonele locuite de sârbi în Kosovo nu a mai fost decat un pas.

O analiză lucidă a situaţiei lasă să se întrevadă anumite interese din afară modelate de circumstanţele momentului.

Optiunile strategice au fost din totdeauna motorul intern ascuns al bătăliilor puterilor externe pe zona balcanică. UE doreşte să europenizeze Balcanii dar criza financiară, migraţia forţei de muncă, mai nou dificultăţile strategice au făcut ca UE să devină ezitantă şi dispersată în politicile sale privind Balcanii şi statele componente. Rusia şi Turcia şi nu în ultimul rând SUA îşi dispută reaşezarea influenţei în această regiune. În acest context se simpte lipsa unui mesaj ferm şi clar al UE, înscris într-un discurs coerent şi pozitiv, adresat regiunii balcanice, care să reaprindă aşteptările începutului procesului de aderare.

Ori toate acestea, împreună cu atmosfera de insecuritate afectează direct gradul de participare la împlinirea voinţei politice, necesare consolidării stării de siguranţă în Balcani. Ce s-a întâmplat în timpul alegerilor din Kosovo, aduce în atenţie faptul că jocurile cu sumă zero

Davos 2014…

(continuare din pagina 13)

chidere rostit de Nicolas Sarkozy, preşedintele de atunci al Franţei, care a pledat în favoarea unor „reforme“ aplicate capitalismului contemporan.

Atunci, Sarkozy a rostit cuvinte ce merită a fi reţinute: „mondializarea a derapat din momentul în care s-a admis că pieţele au întotdeauna dreptate şi că nici o altă raţiune nu îi este opozabilă“...Tot atunci, preşedintele a fost de acord cu un raport elaborat de Joseph Stiglitz, Amartya Sen şi Jean-Paul Fitoussi în care se preciza că modul de a măsura creşterea economică, presupune, în primul rând, să ne întrebăm care sunt scopurile pe care le urmărim.

Discurs fulminant, cu propuneri îndrăzneţe privind ameliorarea raporturilor dintre patroni şi salariaţi, blocarea practicilor incorecte ale băncilor, recomandări pentru desfiinţarea paradisurilor fiscale şi măsuri pentru reducerea decalaje-

Catalogul care a însoţit expoziţia a prezentat cele 57de obiecte de artă, structurate pe capitole - „Oraşul“, „Industrialul“, „Ruralul“, „Ţărmul“ şi datele date biografice ale artiştilor.

Eveniment cultural important în viaţa Capitalei,expoziţia , reprezentativă pentru tema aleasă , a atras un număr mare de vizitatori. *** Tot cu prilejul împlinirii a 75 de ani de existenţă a British Council la Bucureşti, a apărut o interesantă lucrare bilingvă româno-engleză, intitulată „Istorii britanice în Bucureşti“, respectiv „A Historical Journey through Bucharest“. În prefaţa semnată de Nigel Townson, director al British Council România, acesta face cititorului invitaţia de a face „o călătorie istorică printre străzile, parcurile şi clădirile monumentale ale acestui oraş fascinant“, referindu-se desigur la Bucureşti.

Totodată,el subliniază: „Consiliul Britanic este organizaţia Regatului Unit pentru relaţiile culturale, care a început să funcţioneze în România, în 1938, când directorul general, lordul Loyd a fost invitat al prinţesei Bibescu“. Dar, aşa cum reiese şi din lectura broşurii, prezenţa britanică în Capitala României a fost cu mult mai veche, descriindu-se întâmplări şi personalităţi care şi-au pus amprenta pe tabloul cultural al Bucureştiului, dar mai ales pe patrimoniul arhitectural al oraşului. madeleine KARACAŞIAN

şi argumentele istorice sunt în continuare prezente, îngreunând eforturile liderilor de a se apropia de raţionalitatea dialogului cooperării.

Spaţiul celor două ţări este în continuare controlat de interese din afară care văd în eforturile de normalizare, posibilităţi de îngrădire a „deplasării“ în regiune.

Alegerile au semnalat multe necunoscute care în opinia omului simplu – dotat cu o forţă pe care nu o conştientizeaza dreptul la vot – se transformă în obstacole greu de trecut.

Nu s-a înţeles că participarea la vot întrun spaţiu precum cel din Kosovo reprezintă cheia care poate rezolva multe probleme.

Sârbii ce locuiesc în Kosovo vor să cunoască o serie de aspecte legate de sistemul sănătăţii, asigurări sociale, servicii şi alte probleme ce ţin de existenţa lor în viitor şi asta în condiţiile în care poate nici liderii lor nu cunosc soluţii la aceste probleme.

Cert este faptul că importanţa alegerilor nu trebuie minimalizată dimpotrivă, alegerile însemnă mai mult decât alte alegeri locale din Kosovo pentru că ele reprezintă primul pas spre integrarea nordului în sistemul instituţional şi legal al Kosovo şi o cale importantă pe calea normalizării relaţiilor bilaterale.

Eşecul acestui eveniment poate proba incapacitatea UE de a soluţiona problemele din „propria ograda“ menţinând Balcanii în situaţie de conflict. În contextul situaţiei economice din regiune, orice acţiune de blocare a normalizării vieţii poate avea consecinţe greu de evaluat chiar şi în timpul imediat.

Am prezentat mai sus perspectiva economică sumbră a Serbiei. Situaţia nu este mai roz în Kosovo unde rata şomajului depăşeşte 30%. Piaţa kosovară absoarbe cu greu 32% din forţa de muncă, restul trebuie să-şi găsească de lucru în afară.

Banca Mondială a obligat guvernul de la Priştina să facă din infrastructură, prioritatea acestui mandat, o prioritate pentru deschiderea spre regiune. Kosovo are şi alte particularităţi. În Kosovska Mitoviţa, divizată etnic de râul Ibar, orgoliile albanezilor şi sârbilor ating apo-

lor sociale. Anii au trecut şi aceste apeluri privind luarea unor măsuri concrete au rămas doar pe hârtie. În actuala sesiune a dezbaterilor de la Davos, la fel ca şi în reuniunile anterioare, au fost puse la dispoziţie participanţilor studii utile pentru înţelegerea dificultăţilor de a efectua un management eficace a problemelor globale şi a face progrese în direcţia ameliorării stării lumii. Menţionăm publicaţiile „Global Risk Report“, Global Gender Gap Report“ şi „New Growth Models“.

Din acest punct de vedere, se poate spune că cercetătorii îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin. Cu toate acestea, problema cheie a guvernării rămân liderii.

Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale avea deplină dreptate când declara că „avem nevoie de lideri care privesc dincolo de „ciclul electoral“... decişi să lucreze pentru generaţiile vii-

geul, caracterizat de tensiune şi suspiciune manifestată din plin în timpul alegerilor.

Conflictul orgoliilor există cu obstinaţie în zona unde schimbatul plăcuţelor de înmatriculare sârbeşti cu cele kosovare şi viceversa pe podul Ibar, sub supravegherea trupelor EULEX şi cu ceva timp în urmă şi a jandarmilor români, a devenit rutină. Şi asta pentru că Serbia nu recunoaşte plăcuţele kosovare, iar cele sârbeşti te-ar expune la violenţe în zonele locuite de albanezi. Dacă am socoti şi „spectacolul“ de la frontieră, când politistul sârb anulează viza kosovară, am avea tabloul complet al unei situaţii încordate care tânjeste real pentru normalitate.

U.E. a condamnat incidentele din timpul alegerilor şi a atras atenţia celor două părţi să treacă hotărât la implementarea prevederilor înţelegerii din aprilie. În cadrul unui panel organizat de Woodrow Wilson Center din Washington, Înaltul reprezentant pentru politică externă al UE a ţinut să precizeze: „Alegerile din Kosovo reprezintă o oportunitate importantă, fiind pentru prima data după 1999 când Serbia îşi cheamă cetăţenii din zonă la birourile de vot“.

Oficialitatea europeană a menţionat că după părerea sa cele două ţări trebuie să fie în UE şi că „acest lucru nu ar trebui pus la îndoială“. La Bruxelles există conştiinţa faptului că „încă mai este nevoie de asistenţă pe teren“ după cum au arătat, din nefericire, evenimentele din zonă. Şefa diplomaţiei europene consideră că este de o importanţă crucială ca munca de implementare să continue conform planului, în ciuda neconcordanţelor prezente. Au fost apreciate eforturile pentru a se ajunge la o înţelegere în domenii sensibile precum telecomunicaţiile şi energia, dar acestea nu sunt suficiente şi deci trebuie continuate.

Ce se va întâmpla după acest moment, rămâne de văzut, dar aşa după cum remarca un analist „oricât de optimiste ar fi Reacţiile la acordul de normalizare Belgrad – Priştina,viitorul apropiat rămâne înceţoşat“.

Vasile Leca toare...“ Recomandarea sa trebuie însă evaluată în corelaţie cu observaţia domnului Klaus Schwab, făcută cu prilejul motivării opţiunii sale pentru tema „remodelării lumii“ ca temă centrală a reuniunii din 2014. Domnia sa remarca lipsa coordonării acţiunilor celor ce realizează guvernarea globală. Unul din motivele fundamentale ale dezacordurilor sunt de natură geopolitică şi geoeconomică. Dezvoltarea globală est profund afectată de acest gen de confruntări. Dacă nu se va depăşi nivelul acestor conflicte pentru a se realiza un minim de coordonare în guvernarea globală perspectivele rămân sumbre. În această „cheie“ trebuie să înţelegem dece lucrările reuniunii de la Davos din 2014 s-au încheiat într-o atmosferă de incertitudine şi merită să reţinem avertismentul dlui Klaus Schwab şi anume că „avem nevoie de lideri capabili să reevalueze în mod fundamental felul în care se deplasează plăcile tectonice ale lumii, una contra alteia, pentru a răspunde eficace la cutremurul care ştim că va veni“...

Pagina 32 Îmi este foarte greu să îmi imaginez că maestrul Nicolae Herlea, baritonul atât de îndrăgit şi apreciat de noi toţi, a trecut în nefiinţă în 24 februarie. De fapt, a intrat în nemurire, pentru că un asemenea artist, o asemenea voce inegalabilă, a plecat dintre noi poate pentru a se reîntâlni, acolo sus, cu parteneri de scenă din marea galerie mondială, rămânând însă în memoria noastră afectivă, continuând să ne încânte, fie şi (doar) prin înregistrările sale, de o frumuseţe aparte.

S-a stins un astru cu glas de catifea

N ICOLAE H ERLEA (1927-2014)

prezenţa scenică elegantă, cu o ţinută nobiliară care… nu se poate învăţa, ci

o creaţie, în care generozitatea vocală şi expresivitatea scenică se reliefau pregnant, conferind sensibilitate şi anvergură eroilor respectivi. A interpretat cu prioritate personaje din opere italiene, apărând însă şi în Valentin din Faust de Gounod sau în Escamillo din Carmen de Bizet, evitând muzica germană care solicita o altă manieră de cânt. Şi dacă nu s-a regăsit în concerte vocal-simfonice, în schimb a ştiut să „simtă“ ca nimeni altul canzoneta italiană, adăugând un plus de farmec melodiilor cu parfum de serenadă, aşa cum îi plăcea să cânte vechile noastre romanţe.

A fost ovaţionat la Paris sau la Tokyo, la Viena sau la München şi Hamburg, la Moscova – unde Teatrul „Balşoi“ îl primea ca pe un prinţ – sau la Salzburg, în compania unor solişti şi dirijori care, la rândul lor, l-au apreciat superlativ, Nicolae Herlea a strălucit într-o carieră de anvergură, începută în 1950 la Bucureşti (cu rolul Silvio), împlinită, mai bine de un sfert de veac, pe toate vestitele scene din lume, apărând apoi în concerte din opere, glasul rămânându-i nealterat până în ultima clipă.

Fotografii cu dedicaţii emoţionante, discuri cu integrale de operă sau cu arii reprezentative pentru „blazonul“ său de superb bariton, păstrează, peste vreme,

Dar am sentimentul că Nicolae Herlea se află, într-un anume fel, printre noi, chiar dacă a plecat să povestească despre succese, turnee, întâmplări „de culise“, cu cei ce i-au fost parteneri de legendă, pe care îi va reîntâlni undeva, în Ceruri. Din nefericire, amintirile şi gândurile sale despre tot ce a trăit şi mai ales despre ce şi cum a cântat, nu s-au aşternut în pagini de volum. Încă din anii ’90 a avut intenţia de a povesti, cu sinceritate şi căldură, experienţe unice, întâlniri memorabile, succese de anvergură, dar şi comentarii referitoare la al său bel-canto fără egal sau la maniera în care îşi construia personajele. Demersurile sale nu s-au concretizat şi din cauza unor „binevoitori“ care s-au oferit să-l ajute în acest sens, fără a duce demersul până la capăt. Maestrul a sistat orice colaborare cu ei, spunându-mi, în urmă cu mai bine de un an, că preferă să noteze el însuşi câte ceva din toate acestea, pentru ca afirmaţiile din „dialog“ să nu-i mai fie răstăl-

Am crescut ascultându-l pe scena Operei bucureştene, dar şi la postul de radio, unde melomanii români au urmărit cu o imensă emoţie (şi) transmisiunea în direct a spectacolului cu Don Carlo de Verdi, pus în scenă la Scala din Milano, cu Nicolae Herlea în rolul Marchizului de Posa. Nu se poate uita „asediul“ dezlănţuit asupra uşilor Operei, spărgânduse chiar geamuri, pentru ca sutele de admiratori ai săi să poată pătrunde în sală, unde întrupa, revenind de la Metropolitan – New York, personaje precum Tonio sau Rigoletto, interpretate impresionant. Deşi glasul său era liric, ştia să apeleze la accente şi la o anume expresivitate perfect adecvată scriiturii dramatice. Sigur că pentru mulţi a fost, în

Doamnele Simona Herlea şi Paula Iacob alături de doi monştri sacrii ai muzicii româneşti Nicolae Herlea şi Octav Naghiu

Angela Gheorghiu în mijlocul familiei Herlea

primul rând, Figaro din Bărbierul din Sevilla de Rossini, cuceritor, charismatic, dezinvolt, cu un instinct scenic incredibil, glasul său, considerat un adevărat fenomen, având şi strălucirea şi consistenţa catifelei întunecate şi acutul spectaculos şi frazarea şi inflexiunile pline de sens pe care le cerea partitura, renumitul regizor Jean-Luis Barrault considerându-l, în anii ’60, cel mai bun Figaro pe care l-a văzut vreodată. A avut calităţi naturale fără egal, un timbru inconfundabil, cânta cu o uşurinţă şi un firesc ce se regăsea deopotrivă în

vine din interiorul, din structura artistului. Cine îl poate uita în Posa, Renato, De Luna, Lord Ashton, Germont sau în Scarpia?... La Met a susţinut şi rolul Don Carlo din Forţa destinului, operă verdiană reluată după o întrerupere de câţiva ani, întrupând un personaj cu accente dramatice, dar cu aceeaşi prestanţă aristocratică.

Repertoriul abordat de Nicolae Herlea nu a inclus prea multe roluri, probabil şi pentru că, aşa cum îmi spunea într-un interviu, depindea mult de solicitările teatrelor, dar fiecare dintre ele devenea

ceva din unicitatea unui Maestru în cel mai pur sens al cuvântului, al cărui nume îl rostim dintotdeauna cu un respect şi poate cu o veneraţie meritată cu prisosinţă de Nicolae Herlea S-a stins la Frankfurt, în Germania, acolo unde familia sa trăieşte de ani buni , dar s-a reîntors „acasă“. Popasul său la Opera bucureşteană ne-a dat prilejul să îi aducem o floare, să-i reascultăm glasul învăluitor în arii înregistrate cândva, să-i privim chipul în poze ce-l surprind în personaje diverse, cu atitudini şi expresii deosebit de sugestive.

Am constatat însă , cu mâhnire şi dezamăgire, cât de puţini au rămas cei care au simţit nevoia să-l onoreze la ultima întâlnire cu publicul său, pe care la iubit cu ardoare. Câţiva foşti colegi de scenă – dar… nu prea mulţi, câţiva admiratori de o viaţă. Unde erau cei care îl ovaţionau nu doar cu decenii în urmă, ci şi în serile aniversare ce i-au fost dedicate la Operă în trecutele stagiuni?...

Iar alocuţiunile au durat doar 20 de minute, rostite de oficiali care nu l-au cu-

Karen Baboian alături de Maestrul Nicolae Herlea noscut vreodată – poate nici nu ştiau cum cânta – sau de muzicieni ce i-au măcite de unii şi de alţii. Timpul însă nu fost alături în varii moduri… Au vorbit a mai aşteptat… managerul Operei, Ioan-Răzvan Dincă, Peste vreme, zâmbetul cald al Maestruministrul interimar al Culturii, Mihnea lui, glasul său fără egal, prestanţa maCostoiu, apoi muzicologul Viorel relui artist, vor râmâne întotdeauna preCosma, soprana Silvia Voinea şi preşe- zente în sufletele noastre. dintele CREDIDAM, Ştefan Gheor- În ziua în care, la început de martie, iam spus „Bun rămas“, şi ploaia plânghiu.

A doua zi, la Cimitirul Bellu, garda şi gea… onorurile militare l-au însoţit, asemenea ANCA FLoREA altor zeci de admiratori, către locul unde acum se odihneşte…