1
Răceală, gripă, COVID-19 cum le facem față
Cuprins 2 O constantă a vieții 4 Sezonul rece, sezonul infecțiilor respiratorii 6 În boxa acuzaților 8 COVID-19, o afecțiune cu multiple fațete 12 Răceală, gripă sau COVID-19 14 Căi de transmitere a răcelii și gripei 16 Când e epidemie și când pandemie 18 Stabilirea diagnosticului 20 Cum se tratează 24 Alimentația potrivită 26 Complicații posibile 30 Tusea 32 Sfaturi pentru un sistem imunitar puternic 36 Sinuzita 38 Amigdalita 41 Cum ne putem proteja 44 Vaccinarea, cel mai bun scut antigripal 48 Adevărat sau fals? 54 De ce nu trece răceala? 56 Cum vă refaceți după răceală 59 Întăriri din natură 1
O constantă a vieții Virozele respiratorii sunt, de departe, cea mai frecventă problemă de sănătate cu care ne confruntăm încă din copilărie. Fie că vorbim de o răceală simplă, cu multiplele sale forme de manifestare (rinită, faringită, rinofaringită etc.) sau de gripă, ele fac parte din normalitate. Majoritatea adulților răcesc de două până la patru ori pe an, pe când copiii de șase sau chiar de zece ori pe an. Din fericire, incidența îmbolnăvirilor este foarte mică sub vârsta de 1 an, când virulența simptomelor poate fi greu de controlat. Maxima, pe de altă parte, se înregistrează între 5 și 12 ani. În timp, organismul dobândește imunitate împotriva mai multor virusuri și, astfel, frecvența răcelilor scade. 2
3
Sezonul rece, sezonul infecțiilor respiratorii Odată cu modificările de umiditate și coborârea mercurului din termometre, scade și capacitatea de apărare a mucoasei respiratorii. A nasului și gâtului în special, cele care vin primele în contact cu agenții patogeni. Organismul nostru este pus permanent în contact cu virusuri, bacterii etc. Și totuși nu ne îmbolnăvim întotdeauna. De ce? Pentru că la nivelul porții de intrare a infecției (nazofaringe, orofaringe) există și un important țesut limfatic, cunoscut sub numele „inelul limfatic Waldeyer”, unde „soldățeii organismului” (anticorpii) stau pregătiți să intervină. În situațiile în care agresiunea este repetată, cum se întâmplă în perioadele cu epidemii de infecții virale, în linia de apărare pot apărea breșe și virusul are ocazia să-și dezlănțuie atacul.
Care-i legătura cu frigul?
În mod incontestabil, în anotimpul rece numărul infecțiilor respiratorii crește semnificativ. Cu toate acestea, nu frigul este problema. El nu este o cauză propriu-zisă a 4
răcelii sau gripei. Motivul pentru care răcim mai des în această perioadă a anului este mai degrabă faptul că petrecem mai mult timp în spații închise și aglomerate, ceea ce favorizează transmiterea virusurilor. De altfel, și în zonele tropicale, răcelile fac ravagii în sezonul ploios, când oamenii stau mai puțin afară și mai mult în interior, în contact direct cu alte persoane. În ceea ce privește gripa, există dovezi care arată că aceasta se răspândește cel mai eficient la temperaturi și umiditate scăzute. În consecință, în emisfera nordică, este mai des întâlnită în intervalul noiembrie-februarie.
Țintele predilecte
Riscul de a dezvolta o infecție respiratorie este considerabil mai mare în cazul în care organismul
este slăbit în urma unor boli cronice (diabet zaharat, hipertensiune, hepatită, astm, boli pulmonare etc.) sau stări fiziologice speciale (sarcină, lăuzie). Mai vulnerabile sunt și extremele de vârstă, respectiv copiii mici și persoanele de peste 65 de ani.
Atenție!
Vremea neprietenoasă poate fi indirect responsabilă de apariția virozelor, întrucât determină vasoconstricția și uscarea mucoasei nazale, ceea ce conduce la o filtrare insuficientă a agenților patogeni din aer. Pe de altă parte, la revenirea într-un mediu închis, cu aer cald, se instalează vasodilatația, însoțită de scurgeri nazale. Uneori, acest ciclu are drept efect o congestie nazală atât de puternică, încât predispune la respirația pe gură, lăsând astfel cale liberă virusurilor să pătrundă în tractul respirator.
Părinții trebuie să știe că răcelile frecvente sunt inevitabile în momentul în care copilul intră în colectivitate (creșă sau grădiniță), acestea făcând parte din procesul normal de dezvoltare a imunității individuale. Totodată, e important de reținut că bunicii care îngrijesc copiii pot face forme mult mai grave de boală, uneori asimptomatice.
5
În boxa acuzaților Infecțiile de tract respirator superior sunt în proporție de 90% de natură virală. În declanșarea lor sunt implicate o paletă largă de virusuri, cu multiple serotipuri, care suferă frecvent mutații. Răceala comună, zisă și guturai, poate fi cauzată de sute de virusuri diferite: rinovirus, parainfluenza, coronavirus, adenovirus, coxsackie, echovirus, paramixovirus, virusul sincițial respirator, enterovirus, metapneumovirus. Dintre acestea, rinovirusurile sunt cele mai prolifice. Cercetătorii au catalogat peste 100 de rădăcini distincte și estimează că ele sunt responsabile de circa 30-50% din toate răcelile. Cauzele a 20-30% dintre răcelile considerate virale rămân neidentificate.
Doar 3 virusuri gripale
Gripa este determinată de infecția cu unul dintre cele trei tipuri de virusuri Influenza clasice: A, B, C. Acestea sunt structural și biologic similare, dar variază antigenic. Virusurile gripale A pot fi defalcate în diferite tulpini, clasificate în funcție de principalele proteine care le alcătuiesc anvelopa: hemaglutinina (H) și neuraminidaza (N). În prezent, se cunosc 18 subtipuri de hemaglutinină diferite și 11 subtipuri diferite de neuraminidază (H1 până la H18, respectiv N1 până la N11). Subtipurile actuale de virus gripal A găsite la om sunt virusurile gripale A (H1N1) și A (H3N2). În primăvara anului 2009, a apărut un nou virus al gripei A (H1N1), foarte diferit de cel care circula în acel moment. Numit adesea „2009 H1N1”, acesta a provocat prima pandemie de gripă după mai mult de 40 de ani. Virusurile gripale B nu sunt împărțite în subtipuri, dar pot fi categorisite pe linii și tulpini. În prezent, virusurile gripei B care circulă aparțin uneia dintre cele două linii: B / Yamagata și B / Victoria. Virusurile gripale C generează, de regulă, o boală respiratorie ușoară și nu există certitudinea că ar provoca epidemii. 6
7 coronavirusuri - Coronavirusurile (COV) sunt o familie de virusuri care pot determina infecții la om și la o varietate de animale. Numele acestora provine din latinescul corona (coroană), care face referire la aspectul lor microscopic. Până în prezent, au fost identificate șapte coronavirusuri care afectează oamenii. Primele patru, descoperite încă din anii ’60, sunt cvasi-inofensive, cauzând răceli obișnuite. Celelalte trei, în schimb, pot provoca infecții severe, potențial fatale. Vorbim aici de SARS-CoV, MERS-CoV și SARS-CoV-2. Primul a provocat epidemia de sindrom respirator acut sever în China în anii 2002-2003, cel de-al doilea – epidemia de sindrom respirator din Orientul Mijlociu din 2012, iar ultimul – pandemia de COVID-19, cu care ne confruntăm la ora actuală. SARS-CoV-2 este cea mai nouă tulpină de coronavirus întâlnită la om. Aceasta a fost indentificată pentru prima dată în Wuhan, China, în decembrie 2019, pe baza rapoartelor de pneumonie severă. p Se consideră că toate coronavirusurile umane ar fi provenit de la animale. Cele care provoacă MERS, SARS și COVID-19 se trag cel mai probabil dintr-un virus al liliecilor. Oamenii de știință cred că în transferul noului coronavirus de la specia gazdă la oameni ar fi fost implicat pangolinul, ca gazdă intermediară.
7
COVID-19,
o afecțiune cu multiple fațete
Afecțiunea pe care o provoacă noul coronavirus, SARS-CoV-2, poartă numele de COVID-19, descifrat astfel: Coronavirus Disease (termenul în limba engleză pentru boală), iar numărul 19 semnifică anul apariției primelor cazuri. Boală infecțioasă nouă, COVID-19 a luat omenirea pe nepregătite, venind cu mulțime de necunoscute. Experiența ultimelor luni a pus în evidență caracterul său polimorf, ceea ce impune o vigilență sporită, dar și solicitarea suportului medical încă de la primele semne. Cele mai frecvente simptome ale COVID-19 sunt febra (raportată în aproximativ 90% din cazuri), tusea seacă (aprox. 70% din cazuri) și oboseala accentuată (aprox. 40% din cazuri). Unele persoane mai pot prezenta și dispnee (greutate în respirație), dureri musculare, dureri 88
în gât, dureri de cap, conjunctivită, diaree, pierderea simțului gustului și al mirosului, erupții cutanate și înroșirea degetelor de la mâini și picioare (apar ca și cum ar fi degerate), dar și amețeli, greață/ vomă. De regulă, aceste simptome se manifestă gradual, sunt însă și cazuri în care situația se agravează neașteptat.
1 din 5 persoane face forma gravă
Majoritatea persoanelor (80%) infectate cu SARS-CoV-2 trec prin boală fără probleme deosebite și se recuperează fără a avea
nevoie de tratament la spital. Sunt frecvente și cazurile asimptomatice. Datele arată că aproximativ 1 din 5 persoane dezvoltă forma severă de COVID-19, cu dificultăți respiratorii. Persoanele în vârstă și cele cu afecțiuni cronice (hipertensiune arterială, boli de inimă, afecțiuni pulmonare, diabet, obezitate, cancer etc.) prezintă riscurile mai mari din acest punct de vedere. Totuși, oricine poate face o formă gravă a bolii. Tocmai de aceea, indiferent de vârstă, persoanele care au febră și/sau tuse asociate cu dispnee, durere sau presiune în piept, afectarea mișcării sau a vorbirii trebuie să ceară imediat ajutor medical de specialitate.
Studiile recente sugerează că noul coronavirus este mult mai contagios decât virusul care a cauzat SARS, dar provoacă forme clinice mai puțin severe. În cazul virusului care a cauzat SARS, mortalitatea a fost de circa 15%, pe când în cazul SARS-CoV-2 este de circa 1-1,5%. Pe de altă parte, SARS-CoV-2 se dovedește a fi mai agresiv decât gripa sezonieră, a cărei rată a mortalității se situează, de regulă, în jurul valorii de 0,1%.
9
Copiii fac forme mai ușoare
Față de adulți, copiii diagnosticați cu COVID-19 au simptome mai ușoare, cu o frecvență mai mică, eliminând virusul mai repede. De asemenea, ei prezintă un prognostic mai bun și se recuperează mai rapid. Tebuie menționat însă că în grupa de vârstă 0–1 ani rata de spitalizare este mai mare decât la copiii mai mari.
Cât timp e contagioasă o persoană cu COVID-19?
Un studiu realizat într-un spital din Guangzhou, China, a arătat că o persoană infectată cu SARS-CoV-2 începe să transmită virusul mai
10 10
departe cu 2,3 zile înainte de a prezenta primele semne ale bolii și atinge punctul maxim la 0,7 zile. Infecţiozitatea pare să scadă apoi rapid într-o săptămână, urmând ca virusul să dispară complet din organism, în ziua 21.
Este posibilă reinfectarea cu noul coronavirus?
Răspunsul imun la COVID-19 nu este încă pe deplin înțeles. Specialiștii afrimă că imunitatea protectivă împotriva SARS-CoV2 scade în timp, ceea ce face o posibilă o reinfectare ulterioară. Nu există un termen anume, scăderea numărului de anticorpi specifici, de tip IgG, fiind proprie fiecărui individ.
11
Răceală, gripă sau
COVID-19 Infecții virale ale căilor respiratorii, atât răceala, cât și gripa, iar mai nou și COVD-19, determină o deteriorare a stării generale de sănătate. Deși, de multe ori, au manifestări ușor confundabile, între ele există diferenţe importante. Un prim element diferențiator dintre cele trei boli este că gripa își anunță prezența mai zgomotos. Cu alte cuvinte, simptomele sunt mai frecvente şi, în general, mai intense. Un alt aspect notabil este că în răceală simptomele se instalează treptat, pe când în gripă acestea se dezvoltă brusc. În cazul COVID-19, pe de altă parte, simptomele își fac apariția gradual, ca la răceală, însă tabloul clinic seamănă mai mult cu cel al gripei: febră, tuse, dificultăţi de respiraţie şi 12
stare generală „de rău”. Există însă și câteva variații diferențiatoare între cele două boli, cum ar fi tulburările gastrointestinale, pierderea gustului şi a mirosului (COVID-19), cefaleea (gripă), congestii şi secreţii nazale (preponderent gripă).
75%
dintre persoanele infectate cu unul dintre virusurile ce cauzează răceala prezintă simptomele bolii.
Surse: CDC, Mayo Clinic, MedicalNewsToday, MedicineNet
13
Căi de transmitere a răcelii și gripei Infecțiile virale sunt foarte contagioase. Ele se transmit cu ușurință de la om la om, atât direct, cât și indirect, dând curs unor valuri de îmbolnăviri mai mici sau mai mari. Virusurile respiratorii se răspândesc, în principal, prin intermediul picăturilor Flügge, acei stropi de secreție nazofaringiană de dimensiuni minuscule, pe care îi eliminăm în timpul tusei sau strănutului. Cei proveniți de la o persoană infectată conțin o cantitate mare de particule virale. O altă modalitate de transmitere a virozelor este contactul cu mâinile persoanelor infectate sau cu suprafețele și obiectele contaminate (clanțe, mânere, pahare, prosoape, ustensile, jucării etc.), urmat de ducerea mâinilor la gură, nas sau ochi.
Atenție!
Gripa este răspândită cel mai ușor în cadrul familiei, precum și în locurile aglomerate: școli, grădinițe, mijloacele de transport în comun, magazine, la birou.
De reținut
Dacă în cazul răcelilor simple, capacitatea de transmitere a bolii este maximă în primele zile, fiind asociată cu scurgerile nazale și cu durerile în gât, în cel al gripei, situația e mult mai gravă. Gazda virusului este contagioasă pe toată perioada de existență a
simptomelor. De regulă, un copil care are gripă este contagios aproximativ 10 zile, pe când o persoană adultă circa 7 zile.
Contagiozitatea SARS-CoV-2 este mult mai mare decât a virusurilor gripale. Datele arată că o persoană cu COVID-19 infectează, în medie, 2,2 persoane, pe când una cu gripă sezonieră 1,3 persoane. Ca și gripa, SARS-CoV-2 se răspândește mai ales pe cale respiratorie. Rezultatele unei cercetări efectuate în cadrul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din SUA au evidențiat că noul coronavirus rămâne viabil în aerosoli timp de 3 ore, chiar dacă îi scade concentrația la jumătate în 1-2 ore. 14
15
Când e epidemie și când pandemie Pentru a defini extinderea bolilor infecțioase în populația generală specialiștii din domeniul sănătății folosesc termenii de endemie, epidemie și pandemie. Endemia face referire la apariția unor cazuri sporadice într-o comunitate. Epidemia presupune afectarea unui număr mai mare de persoane, fiind limitată la o anumită regiune. Concret, conform criteriilor stabilite de Organizația Mondială a Sănătății, epidemia este declarată atunci când se înregistrează 1.500 de cazuri de boală la fiecare 100.000 de locuitori. Pandemia implică extinderea bolii infecțioase pe arii largi într-o țară, în mai multe țări sau chiar continente. Prima pandemie de gripă (virusul H1N1) consemnată a fost cea care 16 16
a condus la 50 – 100 de milioane de decese în 1918 în întreaga lume, în perioada 1918-1920. A fost numită gripa spaniolă, din motive geopolitice. Alte pandemii, cu efect mai puțin catastrofal, au avut loc în 1957 (gripa asiatică – virusul H2N2) și în 1968 (Hong Kong – virusul H3N2). Cea mai recentă pandemie de gripă a fost în 2009. A fost vorba de gripa porcină, euroasiatică, cu virusul H1N1, care a luat viața a aproape 300.000 de oameni.
Pe 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat în mod oficial pandemie de coronavirus. Este prima dată când un coronavirus generează o astfel de situație. SARS-CoV-2 a ajuns în aproape toate colţurile lumii, provocând deja peste 800.000 de decese, numărul de cazuri continuând să crească în fiecare zi. Actuala pandemie e încă departe de a se fi încheiat.
17
Stabilirea diagnosticului Diagnosticul de răceală sau gripă se pune, de cele mai multe ori, clinic, evaluând severitatea simptomatologiei. Uneori, însă, este necesară recurgerea la investigații specifice pentru confirmarea virusului. În cazul COVID-19, acest lucru este obligatoriu. În situațiile în care se suspectează o infecție cu virusuri gripale, se pot utiliza testele rapide de diagnostic, gata în aproximativ 30 de minute. Capacitatea acestora de a depista gripa variază. Unele teste pot detecta doar gripa de tip A, iar altele sunt destinate atât tipului A, cât și B, dar nu pot face distincția dintre cele două. Există și teste care fac această diferență. Totuși, niciun test nu este capabil să identifice tulpinile gripale, cum ar fi cele ale A H1N1. Un alt dezavantaj al testelor rapide pentru antigenele gripale este că oferă rezultate fals-negative, în sensul că boala există, dar ele nu depistează infecția. Mai exact, datele arată că ele ratează circa 30% dintre cazurile de gripă.
Analize de laborator
O metodă de diagnostic mai fidelă este exudatul nazal sau faringian, cultura virală fiind criteriul standard pentru depistarea gripei A și B. Se pot face și analize de sânge (hemoleucogramă completă și studii serologice). Acestea pot pune în evidență prezența trombocitopeniei, dar și o leucopenie 18
și limfopenie relative – elemente tipice în gripă.
Testul PCR, de referință
Metoda recomandată în prezent pentru diagnosticarea infecției cu SARS-CoV-2 este detectarea ARN viral prin Real Time PCR din tractul respirator. Acestă testare, considerată a fi standard de aur în testarea moleculară, evidențiază virusul prin tehnici de amplificare a materialului genetic viral și face posibilă identificarea unei infecții curente.
Atenție!
Testele serologice nu sunt recomandate în prezent pentru screening-ul și diagnosticul infecției COVID-19, deci pentru detectarea cazurilor contagioase. Acestea pot fi utilizate pentru a confirma expunerea la SARS-CoV-2, arătând răspunsul imun al organismului la infecția cauzată de virus prin prezenţa anticorpilor IgM sau IgG specifici, indiferent dacă persoana a fost sau nu simptomatică.
Tehnici de recoltare: exsudat nazofaringian și faringian. Exsudatul faringian prelevarea trebuie făcută fie înainte de toaleta cavităţii bucale sau ingestia de alimente sau lichide, fie la 4 ore după acestea. Exsudat nazofaringian este important ca înainte de recoltare să nu se instileze soluții dezinfectante în nas. Rezultatul PCR pozitiv confirmă
diagnosticul COVID-19. Acesta poate fi însă și fals negativ, întrucât din cauza perioadei lungi de incubaţie (până la 14 zile), în primele 5 zile de boală încărcătura virală este mică.
Studii imagistice
Deoarece în caz de gripă sunt expuse unui risc de mortalitate ridicat, persoanele în vârstă sau cu afecțiuni cronice au indicație pentru efectuarea radiografiei toracice, cu scopul excluderii suspiciunii de pneumonie.
19
Cum se tratează Deși, în general, sunt autolimitante, infecțiile respiratorii virale nu trebuie ignorate niciodată. Pentru a evita complicațiile, tratamentul trebuie inițiat chiar de la primele semne de boală. În mod normal, tratamentul infecțiilor respiratorii virale este unul simptomatic și cuprinde: l Antipiretice (pentru combaterea febrei); l Analgezice (pentru reducerea durerilor); l Picături sau spray-uri nazale decongestionante; l Spray-uri sau dropsuri pentru gât; l Odihnă corespunzătoare (cel puțin 8 ore de somn pe noapte); l Hidratare optimă (cel puțin 2 litri de lichide pe zi); l Regim alimentar ușor. Totodată, mai ales în cazul gripei, tratamentul care vizează ameliorarea simptomelor e indicat să fie combinat cu produse cu efect antiviral și pentru stimularea sintezei de anticorpi.
Abordări în testare
Nu există un tratament standard pentru COVID-19, acesta fiind 20
Aviz părinților: nu administrați copiilor și adolescenților aspirină! Până la vârsta de 18 ani aceasta este contraindicată, deoarece poate determina o reacție adversă foarte gravă, cu potențial fatal și importante sechele neuropsihice, ce poartă numele de sindrom Reye.
individualizat în funcție de simptomele pacientului. Mai multe medicamente și terapii sunt în curs de testare și utilizare acum, printre acestea regăsindu-se și transfuzia cu plasmă recoltată de la persoanele aflate în convalescență, al căror sânge conține anticorpi. Speranțe mari se pun în medicamentele pe bază de anticorpi monoclonali care ţintesc noul coronavirus, la dezvoltarea cărora lucrează mai mulţi oameni de ştiinţă de renume. Ei spun că acestea vor putea preveni infectarea, dar și eradicarea infecției.
21
22
23
Alimentația potrivită Atunci când suntem bolnavi, chiar dacă nu prea avem poftă de mâncare, este esențial să avem un program alimentar regulat. Studiile sugerează că reducerea aportului caloric înrăutățește simptomele și prelungește perioada de vindecare. În cursul unei viroze, organismul are nevoi nutriționale crescute, întrucât lucrează mai intens. Din acest motiv, este extrem de important să ne hrănim adecvat. Ce nu trebuie să lipsească din meniu În timpul răcelilor, mucoasele deshidratate devin puncte sensibile pentru agresiunea virală. Ca atare, trebuie să consumăm mai multe: l Ceaiuri; l Apă infuzată cu fructe; l Sucuri naturale (numai un pahar pe zi ajunge); l Supă limpede. Pe lângă hidratare, organismul trebuie să primească mai multe 24 24
calorii ușor asimilabile, pentru că nu e cazul să-și consume energia pe o digestie laborioasă. O opțiune excelentă în acest sens sunt supele ușoare, cu legume pasate, pastele sau orezul. În mod obligatoriu, trebuie inclusă și o sursă de proteine de înaltă calitate. Organismul are nevoie de ele pentru că sunt implicate direct în imunitate. Lactatele acide (iaurtul, kefirul), brânzica proaspătă de vaci sau de capră, quinoa, semințele de chia sau de cânepă sunt alegeri ideale. Cu toate că citricele sunt departe de a fi un panaceu, durata răcelii va fi net mai scurtă datorită lor, existând studii care arată acest
lucru. Pe lângă conținutul de vitamina C, stratul alb care învelește portocalele, lămâile, grepfrutul sau pomelo conține flavonoide, care pot ajuta la stimularea sistemului imunitar, accelerând procesul de recuperare.
închise la culoare), wasabi, ardeii chili sau piperul pot ajuta la ameliorarea simptomelor de congestie și la eliminarea mucusului din sinusuri. Mare atenție, însă, acestea nu trebuie folosite în cazul în care gâtul este roșu și inflamat.
Vitamina A și precursorii ei, carotenii, sunt foarte utili pentru sănătatea mucoaselor, afectate serios în răceli. Îi putem obține mai ales din fructele de pădure și legumele colorate (morcovi, dovleac, broccoli etc.)
Alimente de evitat Având în vedere că organismul este deja vulnerabilizat, e bine să ne ținem departe de preparatele care încarcă stomacul, întrucât pot cauza un disconfort suplimentar nedorit. În această categorie intră alimentele bogate în grăsimi, acide și cu mult zahăr adăugat.
Pe lângă faptul că hidratează, lichidele calde contribuie la calmarea durerii din gât, dar și la reducerea congestiei nazale, ușurând astfel respirația.
Unele condimente picante, așa cum sunt hreanul, muștarul (boabele mai
25
Complicații posibile Atunci când nu sunt tratate corect și complet, infecțiile respiratorii virale pot evolua cu o serie de complicații. Acestea trebuie abordate întotdeauna cu maximă seriozitate, mai ales în cazul copiilor și persoanelor în vârstă. Atunci când simptomatologia unei răceli nu se ameliorează după câteva zile, ci, dimpotrivă, se agravează progresiv, suspectarea apariției complicațiilor este obligatorie.
Principalele semnale de alarmă:
l Persistența îndelungată a febrei, asociată sau nu cu frisoane; l Creșterea frecvenței și a intensității tusei; l Acompanierea tusei cu expectorație muco-purulentă; l Resimțirea junghiului toracic (durere vie, de scurtă durată, localizată în zona pieptului); l Dispnee severă; l Cianoza (albăstrirea ) buzelor și a feței; 26
Infecțiile bacteriene care afectează tractul respirator pot fi provocate de foarte multe microorganisme, însă majoritatea au drept cauză infecția streptococică, cel mai des incriminați fiind streptococii beta-hemolitici de grup A. Din această categorie face parte și Streptococcus pyogenes, care este răspunzător de aproximativ 10-15% dintre cazurile de faringită şi amigdalită bacteriană.
l Prezența fotofobiei; l Instalarea otalgiei (durerea de ureche); l Survenirea durerilor abdominale însoțite sau nu de vărsături; l Apariția unei stări de somnolență intensă; l Stare de confuzie nou instalată.
Problemele de sănătate cronice preexistente care predispun la complicații în caz de răceală sau gripă: l Astmul; lB olile neurologice: paralizia cerebrală, epilepsia, accidentul vascular cerebral, retardul mintal, distrofia musculară; lB oala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și fibroza chistică;
În oricare dintre aceste situații, este necesară solicitarea neîntârziată a ajutorului medical, întrucât poate fi vorba de o complicație sistemică virală sau de o suprainfecție bacteriană, traduse prin sinuzite, otite, faringite, bronșite, pneumonii. De obicei, acest tip de complicații implică administrarea unui tratament antibiotic asociat celui simptomatic, recomandat de
lB olile cardiovasculare congenitale sau dobândite;
lB olile hematologice: siclemia sau anemia cu celule în seceră;
l Bolile renale; l Bolile hepatice; lD iabetul zaharat și tulburările metabolice;
lO bezitatea extremă: persoanele cu
un indice de masă corporală 40 sau mai mare.
specialist în urma stabilirii unui diagnostic de certitudine cu ajutorul unor investigații suplimentare. Dintre acestea amintim: radiografia de sinusuri, radiografia toracică, hemoleucograma, examenul bacteriologic al secrețiilor. În cazul gripei, dacă nu se intervine la timp, se poate ajunge inclusiv la miocardită sau sindrom Guillain-Barré (polineuropatie postinfecțioasă,
27
determinând insuficiență respiratorie, probleme la înghițire, paralizii, nevralgii). În infecția cu SARS-CoV-2, cel mai de temut este fenomenul hiperinflamatoriu, numit „furtuna de citokine”. Acesta joacă un rol esențial în progresia către pneumonia severă și sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) care cauzează insuficiență respiratorie. Proteinele inflamatorii pot modifica semnificativ și funcția trombocitelor, făcându-le „hiperactive” și mai predispuse să formeze cheaguri de sânge periculoase, potențial mortale.
COVID-19, o boală a incertitudinii
Există situații în care persoanele infectate cu SARS-CoV-2 cu simptome obișnuite pentru o viroză ajung să se simtă puțin mai bine, apoi, dintr-odată, apare un moment critic. Aceștia încep să aibă probleme respiratorii, tahicardii, organele lor ajung să cedeze, iar ei petrec săptămâni la rând în secțiile de terapie intensivă. Medicii deocamdată nu pot spune cui nu i se poate întâmpla acest lucru, întrucât există o mare diferență în modul în care fiecare om reacționează la acest virus.
Efecte pe termen lung Deși sunt încă multe de aflat despre noul coronavirus, până acum au fost documentate o serie de de sechele pe care uneori le lasă trecerea prin boală și anume: Probleme cardiace Un studiu realizat de Universitatea din Frankfurt din Germania a scos la iveală valori cardiace anormale la peste 75% dintre persoanele monitorizate după vindecarea de COVID-19. S-au observat inflamații la nivelul inimii și mucoasei musculare. Probleme pulmonare Unele persoane care se recuperează de COVID-19 pot prezenta o tuse uscată sau durere atunci când respiră; cei care au avut nevoie de ventilație mecanică se pot confrunta cu simptome mai severe. Probleme neurologice Cercetările arată că infecția cu SARS-CoV-2 poate afecta sistemul nervos central. Unele persoane au acuzat ulterior vindecării de COVID-19 dureri de cap, amețeli, probleme de concentrare sau memorie și chiar halucinații. Experții spun că aceste simptome sunt mai frecvente la cei care au avut forme severe de boală. Oboseală cronică Unele persoane care au avut COVID-19 se plâng de tulburări de somn, oboseală persistentă, dureri musculare și stări depresive. 28
29
Tusea Deși e neplăcută, trebuie să avem în vedere că tusea reprezintă un mecanism natural de protecție. Rolul său este de a curăța căile aeriene superioare de substanțele percepute de organism ca fiind iritante sau toxice și de a elimina mucusul în exces. Infecțiile respiratorii virale sunt o cauză comună a tusei. Ceea ce este foarte important de reținut este că există două tipuri de tuse: uscată, numită și seacă sau iritativă, și umedă, numită și productivă, pe motiv că este însoțită de expectorații.
Ce e de făcut
În general, tusea uscată apare în prima fază a răcelii sau gripei, iar
!
pentru ameliorarea ei se apelează la preparatele antitusive, cu efect calmant, sedativ și emolient. De asemenea, se iau măsuri pentru umidificarea aerului. Tusea productivă, în schimb, își face apariția în cea de-a doua parte a bolii, iar pentru remedierea ei sunt indicate preparatele cu efect expectorant, care facilitează eliminarea mucusului și diluează
Marea majoritate a cazurilor de tuse dispar după aproximativ o săptămână sau zece zile. În cazul în care tusea persistă, se impun investigații suplimentare pentru depistarea cauzei. 30
fluidele pentru o înlăturare mai rapidă a secrețiilor. E foarte răspândită ideea că, dacă expectorația este abundentă și sputa este de culoare galbenă sau verzuie, atunci este vorba despre o bronșită bacteriană și, prin urmare, este necesar tratamentul cu antibiotic. Nu este deloc așa. Și infecțiile virale pot produce spută cu acest aspect și doar medicul poate decide când e nevoie de antibiotic.
Nouă tehnică de a tuși
Dacă gâtul este dureros și iritat de la tușitul continuu, în momentul în care simțiți că începe o nouă criză de tuse, forțați-vă să tușiți de câteva ori mai ușor, iar la final
tușiți o dată tare. Reprizele de tuse mai ușoară încep să deplaseze mucusul către partea superioară a căilor aeriene. În felul acesta, îl veți putea elimina fără dificultate la sfârșit cu ultimul tușit.
31
Sfaturi pentru un sistem imunitar puternic Atunci când imunitatea funcționează normal, sănătatea generală este protejată. Aceasta reprezintă o condiție de bază pentru evitarea a multiple afecțiuni, de la o simplă răceală până la boli autoimune și chiar cancer. Dr. Teodora Truşcă, medic specialist medicină de familie Manager medical Clinica Medicover Oregon Park, Bucureşti
Nu există o rețetă anume pentru fortificarea sistemului imunitar. Există, în schimb, dovezi că unele modificări ale stilului de viață sunt de mare ajutor în acest sens. Adoptați o dietă sănătoasă. Nutriția echilibrată este esențială pentru un sistem imunitar puternic. Deși multe persoane nu o știu, supraalimentația este o formă de malnutriție. Oamenii de știință subliniază că a mânca mai mult nu înseamnă automat a consuma cantități suficiente de vitamine și minerale, din contră. Faceți mișcare. În timp ce sedentarismul subminează activitatea sistemului imunitar, creșterea ritmului cardiac timp de 20 de minute, de 3 ori pe săptămână, conduce la o 32
eficiență sporită a acestuia. Încercați să mergeți mai devreme la culcare. Odihna insuficientă nu vă face doar să fiți obosit în timpul zilei, ci și vulnerabil la contractarea unor boli precum răceală, gripă și alte infecții. Pe termen lung, lipsa somnului a fost asociată cu creșterea riscului de apariție a altor afecțiuni – diabetul și obezitatea. Învățați să gestionați stresul. Atunci când suntem stresați în permanență, suntem mult mai vulnerabil la orice tip de boală, deoarece mecanismele de apărare a organismului devin ineficiente sub efectul cascadei de cortizol și adrenalină, așa-zișii hormoni ai stresului. Zâmbiți mai des. Ultimele studii arată ca fericirea ajută la menținerea sănătății. Sexul, gândirea pozitivă, joaca cu un animal de companie și alte activități plăcute asigură premisele bunei funcționări a sistemului imunitar.
33
Vitaminele imunității de fier Ca să funcționeze fără cusur și să facă față atacului masiv al virusurilor din sezonul rece, sistemul imunitar are nevoie de susținerea pe care o oferă anumite vitamine. Prin moleculele lor, aceste substanțe organice naturale contribuie la realizarea în bune condiții a apărării organismului.
Vitamina D
În sezonul rece, când nu beneficiem de expunere la soare, suplimentarea vitaminei D este indicată tuturor categoriilor de vârstă: copii, adulți, vârstnici. Aceasta este crucială pentru sistemul imunitar. În lipsa ei, limfocitele T nu pot reacționa și combate infecțiile grave care amenință organismul uman, conform oamenilor de știință de la Universitatea Copenhaga, Danemarca.
D
Vitamina E Această vitamină liposolubilă oferă protecție celulelor împotriva factorilor inflamatori. De asemenea, aceasta stimulează producerea limfocitelor B care generează anticorpi, dar și a celulelor natural killer (NK), cele care identifică și distrug virusurile, bacteriile și celulele canceroase.
E
Vitamina A Ca antioxidant puternic, acest micronutrient are un rol important în consolidarea apărării naturale a organismului, prin influențarea activității limfocitelor B și T (celule ale sistemului imunitar responsabile de răspunsul imun umoral și de tip celular). Vitamina A poate avea două forme: retinol (se găsește în alimentele de origine animală) și provitamina A (prezentă mai ales în fructe și legume colorate).
B6
Vitamina B6 Pe lângă susținerea sănătății sistemului cardiovascular și a celui nervos, această vitamină hidrosolubilă, indispensabilă desfășurării proceselor metabolice, ajută la refacerea organismului în stările de convalescență.
Vitamina C Este fără doar și poate cea mai cunoscută vitamină atunci când vine vorba despre tratamentul răcelilor. O metaanaliză a 29 de studii ce au implicat peste 11.000 de persoane a concluzionat că suplimentarea aportului de vitamina C reduce intensitatea simptomelor și durata afecțiunii. 34
A
C
35
Sinuzita
Termenul de sinuzită definește o afecțiune în care mucoasa care tapetează pereții sinusurilor devine inflamată. Apare, de regulă, în contextul infecțiilor respiratorii virale, fiind una dintre cele mai comune complicații ale acestora. Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae Cauza și Moraxella catarrhalis stabilește sunt cei mai frecvenți metodele agenți care determină de tratament suprainfecțiile bacteriene Tratamentul ale sinuzitelor sinuzitelor depinde de acute virale.
În sinusuri se produce un mucus care are rolul de a curăța germenii și alte particule aduse prin aerul respirat. În cazul unei infecții, secreția de mucus crește foarte mult, motiv pentru care acesta nu mai poate fi eliminat în totalitate prin nas. Rămâne blocată la nivelul sinusurilor, devenind un excelent mediu de cultură pentru bacteriile aerobe și anaerobe. Simptomele sinuzitei constau în dureri sau senzație de presiune la nivelul frunții, obrajilor, nasului, dureri de cap, febră, congestie și obstrucție nazală (dificultatea respirației pe nas), alterarea mirosului și gustului, tuse (adesea accentuată în timpul nopții), respirație urât mirositoare (halitoză), eventual dureri dentare și stări de greață. Secrețiile nazale sunt frecvent de culoare galben-verzuie, purulente. 36
cauza lor. Se recomandă folosirea unui spray nazal cu soluție salină, care facilitează eliminarea secrețiilor nazale și decongestionarea mucoasei nazale. Spray-urile nazale care conțin corticosteroizi tratează eficient inflamația mucoasei respiratorii. Decongestionantele nazale se eliberează, de obicei, fără prescripție medicală și se găsesc sub formă de tablete, siropuri și spray-uri nazale. De asemenea, sunt indicate medicamente pentru ameliorarea durerii și febrei. Dacă simptomele sunt severe sau nu se ameliorează după câteva zile și se suspectează o infecție bacteriană, medicul prescrie de regulă un antibiotic.
37
Amigdalita Completează, iar uneori domină tabloul clinic al infecțiilor respiratorii, desemnând inflamația amigdalelor. Cu toate că este mai întâlnită în rândul copiilor, în special la cei cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani, nu-i ocolește nici pe adulți. Amigdalele sunt aglomerări de țesut limfoid situate în partea posterioară a limbii, de o parte și de alta a gâtului, cu rol important în mecanismul de apărare antiinfecțioasă a organismului. Inflamația acestora este provocată în majoritatea cazurilor de virusuri, dar și de bacterii. Potrivit datelor medicale, între 15 și 30% din numărul de cazuri de amigdalită au drept cauză o infecție bacteriană, cel mai des cu streptococ de grup A betahemolitic.
Manifestări clasice și atipice l Amigdale umflate, roșii sau cu
l Oboseală și stare generală alterată; l Ganglioni palpabili și dureroși la
puncte albe; l Durere în gât, ce poate iradia la
nivelul gâtului; l Halitoză – miros neplăcut al
nivelul urechii; l Dificultăți și disconfort la înghițire; l Febră;
respirației; l Răgușeală, de obicei ușoară; l Sforăit.
Se poate ajunge la amigdalectomie
Atunci când boala devine cronică – se produc mai mult de trei pusee de amigdalită acută pe an –, medicul poate lua în calcul operația de îndepărtare a amigdalelor, numită amigdalectomie. Această intervenție chirurgicală mai este indicată în momentul în care apare un flegmon periamigdalian la trei săptămâni de la puseu sau dacă la rezultatele analizelor reiese că ASLO, proteina C reactivă, VSH, fibrinogenul și factorul reumatoid sunt crescute. 38
Amigdalitele virale necesită doar tratament simptomatic (consum crescut de lichide, gargară cu soluție sărată, antitermice și antiinflamatoare), pe când cele bacteriene (caracterizate de prezența punctelor albe de puroi) – unul țintit, cu antibiotice.
39
40
Cum ne putem proteja Deoarece a preveni este mult mai ușor decât a trata, aplicarea măsurilor care țin la distanță agenții patogeni trebuie să se transforme în rutină și chiar să devină literă de lege în această perioadă de plină pandemie. Pentru diminuarea riscurilor de a ne îmbolnăvi de COVID-19, dar și de alte infecții respiratorii, autoritățile medicale recomandă o serie de acțiuni profilactice specifice și nespecifice, așa cum ar fi: l Ocolirea zonelor aglomerate unde suntem expuși la contact direct și/sau interacțiune cu un număr mare de persoane, de tipul adunărilor publice, cozi, zone de trafic intens, zone de recreere; l Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun din abundență. Respectarea strictă a igienei mâinilor este decisivă pentru a preveni infecția COVID-19. Durata minimă a unui spălat pe mâini eficient este de 20 de secunde.
l Acoperirea gurii și nasului în timpul tusei și strănutului cu un șervețel de unică folosinţă, urmată de aruncarea acestuia după utilizare şi spălarea imediată a mâinilor cu apă şi săpun. Daca nu aveți un șervețel la îndemână, tușiți sau strănutați în pliul cotului; l Purtarea măștilor de protecție în mijloacele de transport în comun și spațiile închise; l Respectarea regulilor privind modul de purtare, îndepărtare şi eliminare a măştilor, asociate cu o igienă corectă a mâinilor după îndepărtare; l Evitarea ducerii mâinilor la gură, nas sau ochi;
41 41
Nu folosiți o mască ruptă sau umedă
Nu purtați masca doar peste gură sau sub bărbie
Nu purtați o mască prea largă
Nu atingeți partea din față a măștii
Nu scoateți masca pentru a vorbi cu cineva sau pentru a face altceva ce necesită reatingerea măștii
Nu lăsați masca la îndemâna altor persoane
Nu refolosiți masca
l Limitarea la maximum a oricărui l Menținerea unui regim contact direct cu alte persoane, de viață sănătos – hidratare în afara celor care fac parte din corespunzătoare, alimentație familia restrânsă, prin gesturi cum bogată în proteine, legume și ar fi: strângerea mâinilor, fructe proaspete, reducerea îmbrățișările, sărutul fumatului (activ și pasiv) Oamenii de ştiinţă obrajilor sau al mâinilor, și a consumului de spun că vaccinul este atingerea fețelor cu alcool, odihnă fizică cea mai bună soluţie mâinile. și psihică, mai multă pentru oprirea răspândirii mișcare (mers pe jos, coronavirusului. Studii l Curățarea și cu bicicleta, aerobic, recente arată că va fi nevoie jogging, patinaj etc.) dezinfectarea zilnică de două doze de vaccin, a suprafețelor și la distanţă de câteva obiectelor des folosite, l Limitarea zeci de zile. cum ar fi: clanțe, mânere, folosirii bancnotelor și a birouri, tastaturi, mouse, monedelor, optând pentru telefoane. În acest scop sunt plăți cu cardul/telefonul sau recomandați dezinfectanții pe bază plăți on-line. de clor și alcool (o concentracție de minimum 70% alcool); Utilitatea
dezinfectanților
l Evitarea atingerii suprafețelor care sunt atinse în mod frecvent și de alte persoane: balustrade, clanțe, mânere, butoane de lift sau de acces. În cazul în care trebuie totuși să le atingeți, protejați-vă folosind șervețele de unică folosință. l Aerisirea frecventă a încăperilor (acasă și la locul de muncă) și păstrarea unei temperaturi ambientale optime (de 22-23°C); 42
În cazul în care nu putem folosi apa și săpunul, putem recurge la metoda suplimentară de curățare a mâinilor, aplicând geluri sau sprayuri dezinfectante. Important este ca acestea să conțină minimum 60% alcool ca ingredient activ. De asemenea, după utilizarea lor, mâinile trebuie să rămână ude minimum 20 de secunde. Atunci înseamnă că s-a folosit cantitatea corectă de dezinfectant.
43
Vaccinarea,
cel mai bun scut antigripal Dacă în lupta cu răcelile trebuie să ne bazăm pe profilaxia non-medicamentoasă și forța de apărare a sistemului imunitar, dat fiind că nu există un vaccin (numărul mare de serotipuri face imposibilă crearea lui), în cazul gripei avem acces la opțiunea imunoprofilaxiei. Experiența ultimelor decenii arată că vaccinarea sezonieră este cea mai sigură și eficientă metodă de a preveni infecțiile cu virus gripal și de a reduce morbiditatea și mortalitatea asociate acestora. Datele arată că vaccinul antigripal poate scădea cu până la 80% riscurile de îmbolnăvire.
Cine trebuie să se vaccineze?
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă vaccinarea antigripală oricui dorește să se protejeze, dar mai ales categoriilor de populație cu risc sporit de îmbolnăvire și complicații grave: personalul medical, persoanele
44
Cu cât se vaccinează mai multe persoane, cu atât sunt mai mici riscurile ca gripa să se răspândească în comunitate și să apară epidemiile.
peste 65 de ani, copiii sub 5 ani, pacienții cu afecţiuni cronice (cardiovasculare, metabolice, renale etc.) și gravidele.
Perioada din an propice
Pentru a avea eficiență optimă, vaccinarea trebuie efectuată înainte de începerea sezonului gripal, astfel încât organismul să aibă timp să producă anticorpii protectori. Conform experților epidemiologi, momentul ideal pentru vaccinarea antigripală este luna octombrie a fiecărui an.
45
Desigur, aceasta poate fi realizată și mai târziu, însă riscurile de a intra în contact cu virusul gripal înainte ca vaccinul să-și facă efectul devin substanțiale, pentru dezvoltarea anticorpilor fiind necesare aproximativ 14 zile!
Cine n-ar trebui să se vaccineze?
În general, vaccinul antigripal injectabil poate fi administrat la majoritatea populației, cu excepția sugarilor, persoanelor cu un istoric de reacții alergice severe la ouă sau la o doză anterioară de vaccin gripal. Și cei cu alergie la latex trebuie să aleagă cu precauție această metodă de prevenție, întrucât cele mai multe branduri de vaccin gripal sunt ambalate în flacoane sau seringi care conțin cauciuc natural sau latex.
Impactul gripei
Conform OMS, epidemiile anuale de gripă provoacă 2,5 milioane de cazuri grave şi 250 – 500 de mii de decese la nivel
global. Și în România, gripa face victime în fiecare an. În sezonul rece 2019-2020, în țara noastră s-au înregistrat 73 decese din cauza gripei, din care 50 au fost provocate de virusul gripal tip A, subtip H1, 9 – de cel de tip A, subtip H3, 6 – de cel de tip A, nesubtipat, 6 – de cel de tip B și 2 – de coinfecții de AH3+B. În total, au fost confirmate prin teste de laborator 1.929 cazuri de gripă*. *potrivit datelor comunicate de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică.
Implicațiile nevaccinării Scăderea veniturilor Din zilele nemuncite din cauza îmbolnăvirii de gripă sau pentru a putea îngriji un bolnav de gripă 46
Costuri suplimentare Asociate cu spitalizarea și îngrijirile medicale.
€
În Europa, costurile (directe sau indirecte) asociate gripei sunt estimate între
6 și 14 miliarde de euro anual.
Costuri suplimentare 47
Adevărat sau fals? Din cauza faptul că atât răceala, cât și gripa sunt afecțiuni comune – sunt frecvente și se întâlnesc la orice vârstă – , dar și pentru că de prea puține ori li se acordă importanța cuvenită, există credința că știm totul despre ele. Dar așa este oare?
Când vine vorba de tratarea unei viroze, de cele mai multe ori facem apel la experiența unor răceli sau gripe anterioare sau la „memoria colectivă”, care este o sursă inepuizabilă de mituri și informații inexacte. Mai jos, sunt doar câteva astfel de exemple. Dacă nu ai avut gripă, nu ai nevoie de vaccin antigripal – FALS Corpul nostru luptă împotriva gripei prin generarea de anticorpi (când ne îmbolnăvim). Obținerea vaccinului antigripal este cea mai bună cale pentru organism de a face rost de anticorpi fără să se îmbolnăvească. Și, nu-i așa, cine nu are nevoie de anticorpi? Este mult mai probabil să iei răceala de la cineva jucând cărți decât sărutându-l – ADEVĂRAT Răcelile sunt răspândite prin intrarea în contact cu secrețiile respiratorii ale cuiva după ce și-a suflat nasul, de exemplu. Acest lucru este mai probabil să se întâmple atingând un 48
lucru pe care l-a atins mai înainte o persoană răcită. Numărul virusurilor din cavitatea bucală a unei persoane este semnificativ mai mic decât cel din nasul cuiva. Liniștitor, nu-i așa? Dacă nu porți căciulă, răcești – FALS În cazul în care ați fost expus la virusuri, faptul că vă este cald sau rece nu va face o mare diferență. Totuși, păstrarea căldurii corporale vă ajută să vă mențineți sistemul imunitar puternic. Oamenii pot face gripă aviară și gripă porcină – ADEVĂRAT Cu toate că sunt mai puțin frecvente, și oamenii pot face gripă aviară sau gripă porcină. Putem dezvolta aceste două tipuri de gripă, dacă intrăm în contact cu păsări bolnave sau excrementele lor, respectiv cu porcii infectați. Am făcut gripă vaccinându-mă – FALS Nu dați vină pe vaccin! Vaccinurile antigripale sunt realizate fie cu o
49
Dacă ai febră, este gripă, nu răceală – FALS Uneori, puteți avea febră ușoară atunci când sunteți răciți. Cu toate acestea, în cazul în care febra este mare (peste 38.5°C), este mai probabil să aveți gripă, dar nu „obligatoriu”. Nici în februarie nu e târziu să te vaccinezi – ADEVĂRAT Vârful sezonului gripal este considerat, de obicei, ianuarie sau februarie; cu toate acestea, gripa poate dura până în luna mai. De aceea, niciodată nu este prea târziu pentru vaccinare.
formă inactivă a virusului gripal, fie cu o formă atenuată a acestuia, dar niciuna dintre forme nu poate provoca gripă. Antibioticele nu ajută în răceală sau gripă – ADEVĂRAT Cele mai multe răceli și gripe sunt răspândite de virusuri, iar antibioticele nu ajută la distrugerea lor. Virusul gripal devine mai puternic de la un membru al familiei la altul – FALS Organismul fiecărei persoane luptă cu gripa în mod diferit. Chiar și în cazul unei familii, persoanele cu un sistem imunitar mai puternic vor învinge gripa mai repede decât celelalte. 50
Supa de pui ajută mult în caz de răceală– ADEVĂRAT Cercetările medicale au confirmat faptul că supa de pui stimulează funcția globulelor albe de a combate infecția, ameliorând astfel simptomele răcelii, dar și pe cele ale gripei. Mai exact, supa de pui limitează procesul inflamator și secreția excesivă de mucus. Răceala sau gripa se iau doar dacă ai contact cu cineva bolnav – FALS Virusurile pot fi contractate și de pe suprafețe infestate - mese, clanțe, tastatură, telefon -, nu doar în urma contactului direct cu o persoană bolnavă. E adevărat, concentrația virusului se atenuează, puterea lui devenind din ce în ce mai mică pe măsură ce timpul trece. Chiar și așa îmbolnăvirea e posibilă, întrucât nu e nevoie decât de câteva particule virale pentru a cauza infecția.
51
Pași simpli pentru un sistem imunitar puternic
52
53
De ce nu trece răceala? Greșeli frecvente De regulă, o viroză respiratorie se remite în aproximativ 7-10 zile, chiar dacă, izolat, unele simptome pot persista până la trei săptămâni (de exemplu, tusea). Există o serie de lucruri, care, deși par neînsemnate, întârzie însănătoșirea.
În cazul în care răceala trenează mai mult decât ar trebui sau dacă, în loc să vă faceți bine, vă simțiți din ce în ce mai rău, cel mai probabil comiteți următoarele greșeli:
stați în căldură leșinătoare, nu faceți decât să vă stresați inutil corpul, care acum trebuie să-și concentreze toate resursele pe vindecare.
Vă îmbrăcați prea gros
Faptul că stați în casă și respirați același aer contaminat nu rezolvă problema, ba dimpotrivă. Pe timpul zilei, lăsați, cel puțin câteva ore, ferestrele întredeschise, pentru a aerisi încăperea și a îndepărta particulele virale.
Hainele foarte groase nu sunt de prea mare ajutor dacă ați răcit deja. De asemenea, odată cu instalarea unei viroze respiratorii, e indicat să uitați și de caloriferele date la maximum. Dacă vă înfofoliți sau 54
Nu deschideți geamul
Dormiţi prea puțin
Organismul are nevoie de odihnă pentru a putea lupta eficient cu infecțiile, aşa că un program prelungit de somn ar putea face minuni. În timpul somnului, corpul îşi reîncarcă bateriile, celulele se regenerează, iar sistemele interne de funcționare ale organismului se restaurează. Sunt indicate şapte sau opt ore de somn pe noapte în mod obişnuit, cu atât mai mult atunci când sunteţi răcit.
Continuați să fumați la fel de mult
Potrivit studiilor, fumătorii răcesc mai des decât cei care nu fumează, experimentează simptome mai acute şi, în plus, se refac mai greu. Obiceiul fumatului afectează sistemul imunitar şi distruge celulele din plămâni, iar în cazul unei răceli irită şi mai mult mucoasa nazală. Cu siguranță recomandarea ideală ar fi să vă lăsaţi de fumat, însă dacă nu puteţi, chiar şi o reducere a numărului de țigări fumate poate fi de ajutor pentru ameliorarea simptomelor răcelii.
nazale decongestionante mai mult de trei zile consecutiv. Multe persoane apelează la ele perioade îndelungate, fără să știe că eficiența lor scade în acest fel. Mai mult decât atât, folosindu-le în exces, riscaţi să deveniţi dependent de substanțele respective şi puteţi dezvolta o inflamație nazală permanentă.
Vă forțați limitele
Un program zilnic prea încărcat sau prea intens pune presiune pe organismul deja suprasolicitat de lupta contra răcelii. E important să vă acordați răgaz pentru a vă reface. Dacă pe parcursul bolii vă veți odihni mai mult, vă veți reveni mai repede.
Folosiți prea des decongestionante nazale În cazul în care aveți probleme și cu nasul, ar fi bine să evitați folosirea spray-urilor
55
Cum vă refaceți după răceală Bogate în substanțe benefice, cu acțiune imunostimulatoare, antioxidante și antiinflamatoare, suplimentele alimentare naturale, sub formă de capsule, tincturi, siropuri sau spray-uri, oferă un suport neprețuit în confruntarea cu virozele. După ce simptomele răcelii bat în retragere, organismul rămâne o vreme slăbit. Tocmai de aceea, e bine să nu vă grăbiți să vă reluați vechile obiceiuri. Iată ce ar trebui să faceți pentru a vă pune așa cum trebuie pe picioare.
Odihniți-vă suficient
Odihna este crucială și în perioada de convalescență, ajutând organismul să se întremeze. Trebuie să mergeți la culcare mai devreme, pentru a cumula cât mai multe ore de somn profund. Spre deosebire de somnul din ultima parte a nopții, cel de până în ora 02:00 este mai adânc și mai odihnitor.
Mâncați echilibrat
Reluați exercițiile fizice
Încălzirea organismului generată în timpul exercițiilor ajută la îmbunătățirea circulației Mișcarea făcută regulat sangvine și la oxigenerea întărește imunitatea, optimă a tuturor după o boală însă țesuturilor. Totodată, e bine să nu exagerați prin creșterea cu efortul. Implicaţi-vă secreției de endorfine, în activități uşoare, precum yoga, exerciții mișcarea acționează funcționale sau simple ca un amplificator plimbări pentru starea de spirit, în parc. accelerând astfel procesul de recuperare.
Nu săriți peste mese, chiar dacă e posibil să nu aveți încă poftă de mâncare. Consumați alimente ușor de digerat, precum supe, orez, salate de crudități, pește și piept de pui la grătar, iaurt, kefir, brânzică 56 56
de vaci dietetică, pâine prăjită, mere coapte, banane, citrice. Evitați deocamdată tentațiile culinare cu foarte multe calorii, așa cum sunt felurile de mâncare prăjite, cu cărnuri grase sau cu afumături, produsele de tip fast-food și prăjiturile.
Preveniți apariția de noi infecții
Spălați-vă cu săpun cât mai des pe mâini sau utilizați gel antibacterian, evitați să duceți mâinile la nas, gură și ochi, ocoliți zonele foarte aglomerate.
57
58
Întăriri din natură Bogate în substanțe benefice, cu acțiune imunostimulatoare, antioxidante și antiinflamatoare, suplimentele alimentare naturale, sub formă de capsule, tincturi, siropuri sau spray-uri, oferă un suport neprețuit în confruntarea cu virozele.
Acizii grași Omega-3
Potrivit unui studiu realizat de experții Institutului Britanic de Nutriție și Sănătate, suplimentele cu Omega-3 îmbunătățesc activitatea fagocitelor (celule care apără organismul de infecții). Alte cercetări în domeniu demonstrează că Omega-3 crește fluxul de aer și protejează plămânii de infecții respiratorii.
Argintul coloidal
Apreciat pentru virtuțile sale antiinfecțioase, argintul coloidal este recomandat mai ales în afecțiunile ORL (laringite, faringite, otite, amigdalite), dar și în simptomele de gripă. Acesta inhibă dezvoltarea bacteriilor, dezactivând unele enzime pe care microrganismele le folosesc pentru a se multiplica.
Astragalusul
Considerată o adevărată minune în fitoterapie, această plantă de proveniență asiatică stimulează activitatea globulelor albe, care
asigură protecția organismului în fața infecțiilor.
Echinacea
Având numeroase utilizări în medicină, această plantă are calități antibacteriene, antivirale și antiinflamatoare, fiind ideală în sezonul rece, când răceala și gripa amenință la fiecare pas.
Probioticele
Sistemul imunitar este influențat în mare parte de procesele care au loc în intestin, procese de care sunt responsabile bacteriile „prietenoase”, zise probiotice. Acestea modulează răspunsul imun prin creșterea numărului de limfocite T.
Propolisul
Veritabil antiobiotic natural, acest produs al stupului are o puternică acțiune antimicrobiană (bacteriostatică și bactericidă atât asupra bacteriilor gram-pozitive, cât și asupra bacteriilor gram-negative), antimicotică, dar și antivirală. 59 59
Polenul crud
Recoltat și prelucrat de albine prin îmbibarea lui cu nectar și enzime speciale, polenul florilor se transformă într-o comoară nutrițională și o incredibilă sursă de sănătate. Potrivit experților, micuțele ghemotoace pe care apicultorii le colectează din stup sunt benefice pentru echilibrul florei intestinale, au proprietăți antiinflamatoare, antivirale și antibiotice.
Spirulina
Această micro-algă de culoare verde-albăstruie, al cărei nume derivă de la forma spiralată a filamentului, conține cantități impresionante de fier, fosfor, magneziu, zinc, seleniu, potasiu, biotină, acid folic, inositol, vitaminele A, B1, B2, B6, E, K, acid nicotinic, pantotenat de calciu. Toate acestea duc la revigorarea și regruparea anticorpilor – „soldații” sistemului imunitar.
Gheara-mâței
Este o plantă adusă din pădurea amazoniană, folosită în numeroase afecțiuni datorită substanțelor cu puternice proprietăți antimicrobiene, antiinflamatoare, antioxidante pe care le conține. Are capacitatea de eliberare a sinusurilor și de vindecare a infecțiilor din gât și urechi.
Cătina
Supranumită „ginsengul românesc”, este un aliat redutabil al sistemului imunitar. Aceasta pentru că 60 60
deține o colecție întreagă de antioxidanți și alte substanțe active și anume: vitaminele A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F, microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier și sodiu, uleiuri complexe, aminoacizi esențiali și beta-caroten într-un procent net superior celui din morcov. Virtutea cea mai importantă a cătinei constă, însă, în aportul impresionant de vitamina C, care se găsește în fruct într-o concentrație de două ori mai mare decât în măceșe și de zece ori mai mare decât în citrice.
Ardeiul iute
Substanța care arde se cheamă capsaicină și, efectiv, pune pe jar circulația sangvină de la nivelul gâtului, nasului și al sinusurilor, activând în acest mod imunitatea locală.
Usturoiul
Datorită principalului său component activ, alicina, are o puternică acțiune antibacteriană și antivirală. În plus, este un excelent expectorant, sudorific și febrifug.
SEPTOCALMIN
61
62
