Filarmonica Magazin nr. 11/2015

Actualitate Sumar

STAFF Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director general Șerban Mereuță Director adjunct artistic ing. Corneliu Şipoteanu Director adjunct tehnic ec. Dana Apostu Director adjunct economic Birou juridic, personal, comunicare: av. dr. Dumitru Popa, șef birou, purtător de cuvânt Mihaela Mandache, consilier Steluța Maluș, consilier resurse umane Cristian Ciureanu, referent Secretariat muzical: Anca Ciobanu, secretar muzical Cristina Ungureanu, consultant artistic Bogdan Grigore, bibliotecar Publicitate: Silvia Matei, editor imagine Andrei Popovici, operator sunet Contabilitate, financiar, casierie: Loredana Țilică, economist Gabriela Geger, economist Roxana Sofronie, referent salarizare Liliana Zglobiu, casier

Actualitate 2015 Aniversar

3

Brevetul și Crucea Casei Regale a României

4

Cristina Ungureanu Retrospectivă concertistică ianuarie-martie 2015

6

Anca Ciobanu Vreau să ajung pe Broadway!

12

Aniversări Mihail Cozmei Ion Baciu sau împlinirea unui vis

18

Vasile Spătărelu, un deceniu ...

21

Cristian Misievici Made Gheorghe Duțică Tăcerile lui Made Ștefan Angi Viorel Munteanu Între cuvinte și sunete sărbătorești de neuitat

26

File de album Carmen Chelaru Aventura unui document istoric Carmen Chelaru Comentarii pe marginea volumului George Pascu, din dragoste de oameni și de muzică.

30 38

Calendar Martie 2015 - Iunie 2015

43

Ansambluri artistice

2 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Orchestra simfonică

47

Corul academic Gavriil Musicescu

48

Cvartetul Ad libitum

48

Actualitate

2015 ANIVERSAR Anul 2015 vine cu importante evenimente muzicale.

Așa de pildă, românii (și nu numai ei) îl marchează drept An Enescu șase decenii de la moartea compozitorului.

Europenii îi omagiază pe:

Gustav Mahler 155 ani de la naștere

Jean Sibelius 150 ani de la naștere

Iașul muzical adaugă la toți aceștia două evenimente importante: la 24 martie se împlinesc zece ani de la trecerea la cele veșnice a compozitorului și profesorului Vasile Spătărelu, figură importantă a Iașului muzical din a doua jumătate a secolului 20, fondatorul clasei de compoziție de la Conservatorul George Enescu.

Aleksandr Skriabin centenarul morții

Béla Bartók 70 de ani de la moarte

Totodată, la 8 noiembrie se împlinesc două decenii de la dispariția dirijorului Ion Baciu, creatorul orchestrei simfonice moderne a Filarmonicii din Iași, căreia maestrul i-a conferit, începând din anii ’70, anvergură națională și internațională.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \3

Actualitate

4 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Actualitate

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \5

Actualitate

Retrospectivă concertistică ianuarie-martie 2015

Cristina Ungureanu

La început de an 2015, Filarmonica Moldova și-a propus să readucă în inimile publicului ieșean, spiritul grandiosului Concert de Anul Nou de la Viena și să-i delecteze pe auditori cu unele dintre cele mai gustate bomboane muzicale straussiene. Ritmurile antrenante ale valsurilor, polcilor și mazurcilor, unele dintre ele adevărate șlagăre, altele în primă audiție, au fost primite cu ropote de aplauze de publicul prezent vineri, 9 ianuarie, în sala Colegiului Național de Artă Octav Băncilă și sâmbătă, 10 ianuarie, în Atrium-ul din Palas Mall.

6 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Foto: ProImage

Actualitate Bagheta care a condus cu măiestrie și eleganță simfonicul ieșean i-a revenit maestrului Adrian Petrescu, apreciat în nenumărate rânduri de melomanii noștri, în programe dedicate sărbătorilor de iarnă, dar și în concerte simfonice din stagiune. El însuși instrumentist virtuoz (prim‑oboist de peste două decenii al Filarmonicii George Enescu din București), având totodată o incontestabilă carismă, deopotrivă ca solist și dirijor, Adrian Petrescu acordă o importanță deosebită fiecărui participant la discursul muzical, devenind astfel foarte îndrăgit de membrii Orchestrei ieșene.

Pentru ca atmosfera să fie într-adevăr una vieneză, muzica a fost însoțită de grațioase interludii coregrafice ale micilor balerini de la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă, îndrumați, cu multă dăruire, de profesoara Cornelia Țigănașu.

Se cuvine să amintim aici și de prețioasele informații cu care Anca Ciobanu – muzicolog și secretar muzical al Filarmonicii – îi întâmpină și îi ghidează pe ascultători în povestea muzicală a fiecărui concert susținut în spațiul public.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \7

Foto: ProImage

Actualitate Vorbind despre această experiență la Iași, dirijorul Giuseppe Camerlingo spunea, într‑un interviu acordat Studioului de Radio Iași: „Muzica lui Bach a fost scrisă pentru orchestră de instrumente baroce. Este foarte dificil să intri în stilul muzicii bachiene cu o orchestră simfonică contemporană.

Dar eu cred că muzica lui Bach este atât de substanțială în interiorul ei, încât nu e o problemă dacă o interpretezi cu instrumente vechi sau moderne. Esența muzicii lui Bach este în muzica însăși. Deși este dificil să conduci un cor amplu într-o asemenea muzică, rămâne totuși o experiență deosebită... Întotdeauna mi s-a părut ușor să lucrez cu artiștii români. Îmi place muzicalitatea lor.”

În rândul concertelor cu conotație specială se înscrie vocal-simfonicul din 23 ianuarie, în care s-a interpretat Missa în si minor de J.S. Bach, lucrare pretențioasă atât pentru interpreți, cât și pentru public. Evenimentul a marcat 330 de ani de la nașterea compozitorului german și i-a avut drept soliști pe soprana Cecilia Ganovici, mezzo-soprana Antonela Bârnat, tenorul Tony Bardon și basul Cristian Hodrea. Conducerea muzicală a aparținut dirijorului italian Giuseppe Camerlingo.

A doua motivație a caracterului special al concertului o reprezintă interpretarea acestei partituri monumentale în Sala Mare a Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași, care, în pofida lipsei unei acustici de concert adecvate, impune o atmosferă aparte, încărcată de căldură, rafinament și solemnitate.

Semnalăm prezența, pentru prima dată la pupitrul Corului și Orchestrei Filarmonicii Moldova, a foarte tânărului dirijor Gabriel Bebeșelea, în concertul Nocturne muzicale, din 30 ianuarie.

Câștigător al Premiului I la Concursul Internațional de dirijat Jeunesses Musicales, în 2010 și al titlului de Cel mai bun dirijor al stagiunii 2013-2014 la Gala Premiilor Operelor Naționale, Gabriel Bebeșelea este o speranță confirmată a baghetei românești, care – la doar 28 de ani! – devine tot mai cunoscută și peste hotare.

Măiestria cu care a conceput interpretativ cele trei lucrări înscrise în program – Uvertura operei Ruslan și Ludmila de M.I. Glinka, Concertul nr. 1 Concertul din 23 ianuarie, Sala Teatrului Național din Iași

8 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Actualitate pentru vioară și orchestră de S. Prokofiev (solistă talentata violonistă Diana Jipa) și Nocturnele de Cl. Debussy, ne fac să ne dorim revenirea muzicianului Gabriel Bebeșelea la pupitrul simfonicului ieșean, cât mai curând. La o vârstă foarte tânără pentru un dirijor, Gabriel Bebeșelea impresionează prin maturitatea concepției interpretative, prin gestica eficientă și sobră, prin modul de lucru deosebit de operativ și de mare claritate, de asemenea printr-o excelentă maleabilitate la stiluri și genuri muzicale dintre cele mai diverse.

Dirijorul Gabriel Bebeșelea

Violonista Diana Jipa și dirijorul Gabriel Bebeșelea

Luna februarie a debutat la Filarmonică (vineri, 6) cu o apariție mereu superlativă, aceea a violonistului maghiar Antal Zalai. Laureat al Concursului Internațional George Enescu din 2011, solistul a interpretat la Iași Concertul nr. 5 pentru vioară și orchestră, în la major de W.A. Mozart, sub bagheta dirijorului Alexandru Ganea. Evenimentul a fost inclus într-un mic turneu în România și Republica Moldova. La Iași, Antal Zalai a colaborat în calitate de solist, sub bagheta maestrului Alexandru Lăscae (15 septembrie 2005 – Concert în cadrul celei de-a XVII-a ediții a Festivalului Internațional George Enescu) și a susținut recitaluri, împreună cu colaboratorul și prietenul său Jozsef Balogh (7 februarie 2011, program Bartók‑Enescu, 14 mai 2013 – Opera pe 4 coarde, 11 februarie 2014 – Gershwin and more).

De astă dată, violonistul maghiar a abordat un stil diferit de cel romantic, modern și contemporan cu care ne obișnuise. S-a dovedit o data în plus faptul că valorile muzicii clasice rămân perene și tocmai de aceea pretențios de interpretat.

Muzicianul a „îmbrăcat” haina mozartiană cu aceeași naturalețe și degajare cu care a „purtat” sonoritățile enesciene, bartokiene ori jazzistice proprii lui Gershwin. Și încă o dată Stradivarius-ul interpretului și-a dovedit calitățile sublime de rege al instrumentelor cu coarde!

Violonistul Antal Zalai Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \9

Actualitate În seria concertelor de mare succes s-a înscris și simfonicul din 13 februarie, ai cărui protagoniști au fost pianistul Răzvan Dragnea – la rândul său laureat al Concursului Internațional George Enescu (2003) – și dirijorul Cristian Oroșanu, interpreți ce nu mai au nevoie de nici o prezentare pentru publicul nostru meloman.

Pianistul Răzvan Dragnea

Surpriza din spatele titlului Ziua îndrăgostiților de... muzică a constituit-o programul ales, cu lucrări de mare încărcătură emoțională: S. Rahmaninov – Poemul simfonic Die Toteninsel (Insula morților), Fr. Liszt – Totentanz (Dans macabru) pentru pian și orchestră și P.I. Ceaikovski ‑ Simfonia nr. 4.

Referindu-se la evenimentele calendaristice ale lui februarie, un binecunoscut muzician (violoncelistul Filip Papa) nota, într-un comentariu postat pe pagina Facebook a Filarmonicii: „Știați că anul acesta ziua îndrăgostiților cade în aceeași dată cu ziua morților?” Filarmonica a combinat cele două simboluri într-un inedit program, marcat în același timp de patos romantic și tente funebre, idee ce s-a dovedit în final de mare succes. Entuziasmul publicului a fost stimulat și de interpretarea magistrală a celor doi protagoniști: pianistul Răzvan Dragnea și dirijorul Cristian Oroșanu.

În 17 februarie, la Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu, membrii Cvartetului Ad libitum au tradus în muzică de Schubert, Mozart și Dvořák, deviza Toți pentru muzică, a celor 3+1 muschetari! Un concert în care nu doar interpreții au performat la superlativ, ci și publicul entuziast.

Sala a fost deopotrivă tânără, dinamică, s-a lăsat încântată și și-a manifestat cu prisosință bucuria față de Muzică și muzicieni!

Anul 2015 înseamnă pentru Ad libitum un an cu multe proiecte, între care cel mai important îl reprezintă participarea, pentru prima dată, în Festivalul Internațional George Enescu, alături de pianista Alexandra Dăriescu.

10 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Actualitate Luna februarie s-a încheiat (vineri 27) cu un alt eveniment mult așteptat de melomanii noștri: revenirea la Iași a „pianistuluicălător” Horia Mihail, de astă dată cu binecunoscutul și îndrăgitul Concert de Grieg. Cu același prilej a avut loc debutul dirijoral (la Iași) al tânărului clujean Matei Pop, descendent din familie de muzicieni. Cele trei stiluri componistice din programul concertului – modern (lucrarea compozitorului clujean Emil Simon), romantic (Grieg) și neoclasic (Brahms) au fost redate cu acuratețe, implicare și evidentă stăpânire a partiturii de tânărul muzician.

Luna martie – vineri 6 – a adus un eveniment pe cât de neobișnuit pentru ambianța noastră concertistică, pe atât de călduros primit de public: pagini celebre de musical, în viziunea de înalt nivel interpretativ a unui grup de tineri clujeni: dirijorul Adrian Morar și soliștii Ilinca Băcilă – 16 ani, semifinalistă în show-ul de televiziune Vocea României (echipa Loredanei Groza), Vlad Morar – 19 ani, o uimitoare voce de bas profund, soprana Oana Trîmbițaș și tenorul Tiberius Simu – voci deja consacrate.

În ultima zi de martie, marți 31, Cvartetul Ad libitum a marcat anul omagial Bartók, cu Cvartetul nr. 6 – pagină de mare dificultate componistică și interpretativă. Cei patru artiști refac astfel și într-o nouă versiune – avându-l ca prim violonist pe Alexandru Tomescu – drumul parcurs cu ani în urmă, în Integrala Bartók, împreună cu Adrian Berescu. Muzicii lui Bartók i s-au alăturat în acest concert pagini celebre ale maeștrilor cvartetului clasic vienez—Haydn și Mozart.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \11

Actualitate

Vreau să ajung pe Broadway!

Concert de musical‑uri... și nu numai

Musical, cuvânt înainte Anca Ciobanu

Cu gândul la o vacanță la New York și la celebrul bulevard Broadway, am visat la acest spectacol de sonorități americane, care s‑a dovedit a fi de un ireproșabil bun gust, cu melodii strălucitoare, diversificate și bine cizelate, cu o bună susținere ritmică și autenticitate a expresiei. În serile de vineri 6 martie și sâmbătă 7 martie am putut asculta acest program în interpretarea Orchestrei simfonice a Filarmonicii Moldova sub bagheta maestrului Adrian Morar, dirijor și director artistic al Operei Române din Cluj‑Napoca.

Primul concert, ce a cuprins două ore de muzică, s‑a desfășurat în Sala Colegiului Național de Artă Octav Băncilă, iar cel de‑al doilea – în Atrium‑ul din Palas Mall, fiind doar o selecție de momente a primului concert. Cu greu s‑a tăiat din program...

12 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

La început, musical‑ul era doar un spectacol ușor, de divertisment, de muzică și dans. Cu timpul acesta a devenit din ce în ce mai elaborat, mai sofisticat. Cu origini în vodevil, opera comică și operetă, musical‑ul figurează în ultimele decenii în vârful preferințelor publicului de pretutindeni.

Musical-ul a fost creat – afirmă cercetătorii genului – de artistul britanic George Edwards, în anii 1890. Unul dintre succesele sale, A Gaiety Girl (1893) era o „comedie muzicală”.

Afișul acestui spectacol a fost creat de pictorul și ilustratorul englez Dudley Hardy (18671922), afiș ce ne-a inspirat de altfel și pe noi.

Anii 1920 au lansat marea epocă a comediei muzicale americane. Primul musical american a apărut, se pare, într‑un context cultural aparte, în 1929, anul includerii sunetului în cinematografie. Nici cerințele tehnice și nici principiile estetice nu erau încă stabilite, iar a merge la cinematograf era considerat o sărbătoare.

Entuziasta apreciere a publicului a făcut ca muzicieni de mare talent să compună partituri ale acestui gen. Succesul garantat al unui musical presupunea o poveste frumoasă, emoționantă, cu iz misterios‑romantic, căreia i se asocia o compoziție muzicală lejeră, agreabilă, momente comice și de dans.

Perioada de aur a musical-ului a fost decada anilor ’50‑’60, când, în impunerea unor noi titluri, un rol semnificativ l‑a avut filmul.

Actualitate Bernstein și „Candide”

Startul concertelor din 6 și 7 martie a fost dat de Leonard Bernstein (1918‑1990), una dintre cele mai strălucitoare personalități muzicale ale secolului XX, compozitor, dirijor, pianist, regizor, pedagog, director al Filarmonicii din New York. În 1956, Bernstein a compus opereta Candide. Libretul scris de Richard Wilbur a fost inspirat din nuvela cu același nume a filozofului iluminist Voltaire. Cartea istorisește povestea tânărului Candide, care, trăind într‑un paradis edenic, este îndoctrinat cu filozofia optimistă a lui Leibniz, potrivit căreia orice faptă rea până la urmă va duce tot la bine, prin oricâte încercări ar putea trece cineva.

Din această operetă am ascultat Uvertura și două arii, una pentru tenor liric – It Must be Me (Trebuie să fiu eu) și cealaltă pentru soprană de coloratură – Glitter and be gay (Strălucește și fii veselă). Interpret în rolul lui Candide a fost Tiberius Simu, absolvent al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj. Între 2005-2007 a fost bursier al Academiei Teatrului Scala din Milano, unde s-a perfecționat sub îndrumarea unor artiști de marcă ai scenei lirice mondiale.

Soprana care a interpretat jocul tragic‑comic al Cunegundei a fost soprana Oana Trîmbițaș, studentă în anul I master la Academia de muzică Gh. Dima din Cluj, clasa prof. Elena Andrieș Moldovan. În cei patru ani de canto a studiat cu Iulia Merca și Anastasia Buruian. Aria interpretată a fost extrem de solicitantă, dar în același timp a fost și momentul în care Oana Trîmbițaș și‑a putut etala atât virtuozitatea vocală și cât și calitățile actoricești, prin sublinierea notei sarcastice a rolului. A avut forță și grație. A fost cuceritoare și credibilă. S‑a jucat bine cu nuanțele, mizând în aceeași măsură pe voce, dar și pe expresivitatea gestului și mișcării.

Foto: ProImage

Loewe și „My Fair Lady” Având la bază un valoros text al literaturii dramatice, Pygmalion de Bernard Shaw, comedia muzicală My Fair Lady a fost scrisă în 1956, de compozitorul american de origine austriacă, Frederick Loewe (1901‑1988). Cu o muzică cuceritoare, lucrarea a cunoscut un succes imens, fiind preluată în repertoriul teatrelor din lumea întreagă. În 1964 a fost turnat filmul cu același titlu, distins cu numeroase premii, între care 8 Oscar-uri. Subiectul: Un profesor de fonetică se îndrăgostește de îndărătnica sa elevă, transformând‑o din florăreasă într‑o lady.

Cele patru momente muzicale alese pentru concertul Filarmonicii ieșene au fost împărțite între tinerii soliști. În rolul Elizei Doolittle ‑ Would not it Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \13

Foto: ProImage

be lovely? (Nu ar fi minunat?) – Ilinca Băcilă, elevă în clasa a X‑a la Liceul Gh. Şincai din Cluj‑Napoca și semifinalistă anul trecut în show-ul de televiziune Vocea României. Tânărul Freddie cu aria On the street where you live (Pe strada unde locuiești) a fost sensibil interpretat de Tiberius Simu.

Păcat că această arie a fost tăiată din programul de la Palas. Extrem de frumos susținută și ilustrată dramatic; o articulare a frazei cum rar întâlnești, în care experiența și școala interpretativă își spune cuvântul.

Din nou, Eliza Doolittle cu I could have danced all night (Aș fi putut dansa toată noaptea) de această dată în interpretarea Oanei Trâmbițaș.

Rolul bătrânului Doolittle a fost „îmbrățișat” de tânărul (sic!)

Vlad Morar în Get me to the church on time (Du‑mă la biserică la timp), solist ce a încântat auditorul cu vocea sa surprinzătoare de bas profund. Vlad Morar a studiat pianul în liceu, dar acum este student în anul I la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj‑Napoca, clasa prof. Adrian Sâmpetrean.

Actualitate

Schönberg și „Miss Saigon”

Foto: ProImage

„Musical-uri au fost și vor mai fi, piesa aceasta însă este nemuritoare” – scria Sunday Times și criticii au avut dreptate, de la premiera din 1989 până în prezent, Miss Saigon s‑a jucat de peste zece mii de ori în toată lumea. Acest musical este o adaptare a compozitorului francez de origine maghiară Claude‑Michel Schönberg (n. 1944), după opera lui Puccini, Madama Butterfly, fiind de fapt o poveste de dragoste din timpul războiului din Vietnam. În prezent, Miss Saigon se află printre primele zece cele mai jucate musical-uri din lume și este recunoscut drept cel mai dificil și cel mai spectaculos. Amintim aici de momentele interpretate doar în concertul de vineri, 6 martie: Sun and Moon, The Heat is on, Last night și American dream, într-un aranjament muzical realizat de Calvin Custer.

14 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Actualitate

Foto: ProImage

Bernstein și „West Side Story”

O altă adaptare celebră a unui teatru muzical este West Side Story pe muzica lui Leonard Bernstein și textul lui Stephen Sondheim. A debutat pe Broadway în 1957 și a devenit un film popular în 1961. West Side Story (sau Poveste din Cartierul de Vest) transpune povestea îndrăgostiților Romeo și Julieta în orașul New York al secolului XX, așezând în locul familiilor învrăjbite din Verona, două grupuri rivale, portoricani și irlandezi, din periferia metropolei americane. Tiberius Simu a fost Tony, iar Maria a fost interpretată de soprana Oana Trîmbițaș. Momentele potpuriului au cuprins șlagărele: I feel pretty, Maria, Som ething is com ing, Tonight, One hand–One heart, Cool, America.

Lloyd Webber și „Fantoma de la Operă”

O producție muzicală adaptată în 14 limbi străine, distinsă cu peste 70 de premii importante și vizionată de milioane de spectatori din întreaga lume este Fantoma de la Operă, scrisă de compozitorul englez Andrew Lloyd Webber (n. 1948). Drama relateaza povestea Fantomei, un geniu muzical desfigurat, care bântuie prin catacombele Operei din Paris, îngrozind grupul de artiști care trăiesc și lucrează aici. Acesta face o pasiune pentru tânăra și inocenta coristă Christine Daae, pe care își propune să o transforme, asemenea unui Pygmalion modern, în noua divă a operei.

Momentele aranjamentului semnat Calvin Custer au cuprins: Phantom of the opera, Think of me, Angel of music, All I ask of you, Masquerade, Music of the night.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \15

Actualitate

Foto: ProImage

Kander și „Chicago”

O altă poveste captivantă, inspirată din realitatea anilor ’20, în care jazzul are rolul principal este Chicago, pe muzica compozitorului american John Kander (n. 1927) și textul semnat Fred Ebb. Chicago este o poveste despre crime, avariție, corupție, violență, exploatare, adulter și trădare, în care Roxie Hart este închisă după ce iși ucide iubitul. În închisoarea condusă de Mama Morton, o întâlnește pe Velma Kelly, prin intermediul căreia află de avocatul Billy Flynn, cel care o ajută să‑și facă povestea cunoscută. În 1975 musical-ul Chicago a avut premiera la New York, iar în 1976 a fost nominalizat la 11 premii Tony.

Succesul a continuat, iar spectacolul a reușit să se impună pe toate scenele unde a fost jucat. În seara de vineri am putut asculta de asemenea două potpuriuri de Ted Ricketts și Victor Lopez, în aplauzele entuziaste ale celor din sală. Sâmbătă doar unul. Am remarcat momentele And all that Jazz, Cell Block Tango, Roxie... De asemenea, celebra scenă din fața jurnaliștilor We both reach for the gun, în care avocatul își conduce clienta ca pe o marionetă. A fost, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase și mai aplaudate momente din întregul program.

Lloyd Webber și „Cats”

Cats (Pisici) este un musical compus de Andrew Lloyd Webber și bazat pe Cartea lui Moș Oposum despre Pisicile Poznașe (Old Possum's Book of Practical Cats) scrisă de T.S. Eliot. Acest musical a introdus faimoasa melodie Memory, ce este de fapt un omagiu adus trecutului glorios și totodată o declarație, o expunere a dorințelor pentru prezent și viitor. Oana Trîmbițaș a emoționat cu interpretarea acestei piese, fiind aplaudată la scenă deschisă.

Schönberg și „Les Misérables”

Monopolul anglo‑american al musical-urilor de mare amploare a fost spart, în sfârșit, cu o producție pariziană, Mizerabilii (1980), semnată de Claude-Michel Schönberg—producător, actor, cântăreț și compozitor francez. Musical-ul Les Misérables a fost prezentat pentru prima oară la Londra în 1985. Este adaptarea după cunoscutul roman de Victor Hugo, făcând senzație pe scenele din toată lumea, la 30 de ani de la premieră, adunând în total peste 60 de milioane de spectatori și fiind jucat în 21 de limbi pe tot globul.

Producția de pe Broadway a avut premiera pe 12 martie 1987 și se joacă și astăzi, adunând peste 7000 de reprezentații și situându-se pe locul patru în istoria producțiilor new‑yorkeze. Spectacolul a fost nominalizat de 12 ori la premiile Tony, din care a câștigat 8, printre care premiul pentru Cel mai bun musical și Cel mai bun scenariu.

Pe un text de Alain Boublil și aranjamente muzicale realizate de Bob Lowden, Larry Moore, James Kazik, colajul muzical ce a încheiat triumfător cele două concerte ale Filarmonicii ieșene a inclus pagini îndrăgite din musicalul lui Cl.M. Schönberg: Work song, Suddenly, I dreamed a dream, Bring him home, Master of the house, On my own, Do you hear.

16 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Actualitate Interpretarea

Foto: ProImage

Toată această muzică implică un studiu asiduu, chiar dacă din unghiul receptării am putea‑o numi de divertisment; iar studiul trebuie îndreptat nu numai asupra acurateții melodice, ci și asupra preciziei ritmice, a omogenității vocilor soliste și a orchestrei. Configurația mărită a orchestrei (cu greu adaptată la spațiul restrâns de la Colegiul de Artă!) a fost avantajoasă pentru sonoritatea de ansamblu, care și‑a extins ambitusul dinamic în mod considerabil.

Tinerii soliști, bine aleși, au fost o prezență proaspătă, bine integrați ansamblului orchestral. Am apreciat faptul că maestrul Adrian Morar a căutat voci și în alte zone ale muzicii, mai ales că partiturile de musical necesită o tehnică vocală simțitor diferită de cea operistică. De cele mai multe ori regizorii / dirijorii se îndreaptă către actori sau cântareți de jazz sau pop, pentru că susținerea actoricească este determinantă. „Atunci când vii cu un asemenea stil, te lupți cu vechile îndemânări – spunea dirijorul Adrian Morar. Însă, profesioniștii au cultură complexă și imediat se adaptează. M-am bucurat că, într-un timp foarte scurt am pus toate detaliile la punct. Programul a fost în mare parte conceput de mine, pe alocuri am adăugat una sau două piese, pentru că soliștii erau de o asemenea factură.”

Oana Trîmbițaș, Ilinca Băcilă, Tiberius Simu, Vlad Morar – toți patru au avut charismă și strălucire, lăsând în sufletul spectatorilor dorința de reasculta iarăși și iarăși cunoscutele melodii! În ce privește colaborarea cu Orchestra simfonică a Filarmonicii ieșene, Adrian Morar s-a bucurat de o receptivitate și o reacție foarte bună. „Au suplețe și reacționează!” ne-a mărturisit maestrul Morar.

A fost o seară încântătoare, în care zâmbetul nu ne‑a părăsit nici o clipă, nuanțându‑se, de la caz la caz, cu tenta nostalgiei, a înduioșării, a umorului sau, pur și simplu, a bucuriei de a asculta. Cu siguranță musical-ul e un gen îndrăgit de public și cu siguranță această generație arată că există argumente pentru astfel de programe. Avem convingerea că toți cei prezenți au plecat acasă cu refrenele cuceritoare în minte și în inimă.

Cum acest concert a fost primul de acest gen – maestrul Adrian Morar dorește să reia programul și în alte orașe din țară –, sperăm ca publicul ieșean să se întoarcă data viitoare cu și mai multă plăcere, să se simtă astfel mai aproape de Broadway!

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \17

Foto: ProImage

Aniversări

Ion Baciu sau împlinirea unui vis

La 8 noiembrie anul acesta se împlinesc douăzeci de ani de la trecerea la cele veșnice a dirijorului Ion Baciu, fondatorul ansamblului simfonic modern al Filarmonicii ieșene. Memoria sa dăinuie încă între zidurile vechii clădiri din strada Cuza Vodă nr. 29 și în casa cu numărul 16, din strada ce-i poartă astăzi numele (fostă strada Băncii).

Muzicolog Mihail Cozmei

Spectacol-concert la Teatrul Național din Iași cu Oedip de Enescu, în 1975 18 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Miracolul transformării Orchestrei simfonice a Filarmonicii Moldova într-un organism muzical de o înaltă profesionalitate nu s-a petrecut peste noapte, dintr-o decizie cu putere de vrajă, emisă de cineva, la sfârșitul sau începutul unei stagiuni, ci în timp, prin voință, muncă încordată, inițiative și multă dăruire. Fenomenul nu poate fi înțeles decât prin cunoașterea contextului muzical ieșean. În primul rând trebuie amintit faptul că, începând cu anul 1965, spiritul de colaborare existent între instituțiile muzicale – Filarmonica Moldova, Opera Română și Conservatorul de Muzică George Enescu – se adâncește, scopul principal fiind profesionalizarea tot mai accentuată a colectivelor de interpreți și, pe această cale, creșterea valorică a manifestărilor muzicale. În al doilea rând, merită a fi puse în evidență modalitățile de realizare a acestui proces: pe de o parte, prin temeinica pregătire a studenților înscriși la clasele de instrumente și canto, insistându-se asupra experienței lor ca instrumentiști de orchestră sau componenți ai unor formații camerale, iar în cazul cântăreților, acordându-se o mai mare importanță activităților la clasa de operă; pe de altă parte, prin pensionarea unor membri ai colectivelor artistice și angajarea celor mai talentați și bine-pregătiți studenți, apoi a tuturor absolvenților de valoare.

Momentul hotărâtor a fost acela când dirijorul Ion Baciu a înființat Orchestra Super, alcătuire simfonică benevolă, din care făceau parte instrumentiștii de elită ai Filarmonicii și cei mai buni studenți de la Conservatorul ieșean. Au rămas de neuitat activitățile acestei minunate orchestre. Organizate în afara programului oficial al celor două instituții, repetițiile erau adesea epuizante, dar splendide prin frumusețile muzicale descoperite seară de seară, uneori până în miez de noapte, într-o intensă și tulburătoare contopire dintre talentul, energia, patima creatoare a tânărului șef de orchestră Ion Baciu și vigoarea, prospețimea tehnică și entuziasmul debordant al instrumentiștilor dornici de afirmare.

Microstagiunile organizate la București între 1969-1972 de

Aniversări Conservatorul de Muzică au însemnat pentru această orchestră un adevărat triumf, surprinzător, consemnat de compozitorul Alexandru Pașcanu, într-o Scrisoare deschisă, publicată în revista Cronica (1970): „Mărturisesc că luarea mea aminte, care înregistrase din concertele anterioare cutezanțele și armonica intrinsecă a ansamblului înjghebat de Vincente Țușcă [Musica Viva, n.n.] și glasul catifelat, adolescentin, mlădios și pur al corului Animosi [dirijat de S. Păutza, n.n.] mă făcea să bănuiesc că în dulcele târg se coace ceva. Dar de la această bănuială, până la demonstrația artistică al cărei nivel ne-a copleșit e drum lung. (…)

Am trăit senzația, în finalul Suitei Daphnis și Chloé de Ravel, că, în cupola Ateneului, sfințită de ecourile marilor interpretări oficiate aici, prin ferestrele de sus, oblonite acum câțiva ani de o inteligență obtuză, au străpuns totuși razele soarelui… … găsesc că este imperios elogiul și felicitările la adresa comună: Conservatorul din Iași, pentru tinerii care s-au străduit anonim (…) și pentru Ion Baciu, acest tânăr vrăjitor, care nu demonstrează aerian ostentative, decorative, fotogenice și inutile geometrii, ci, cu reculegere și tensiune interioară, modelează invizibila dar răscolitoarea statuie a muzicii…”1 Opiniile acestea nu au fost singulare. Câteva luni mai târziu, în noiembrie 1970, precizând caracteristicile unui concert în care s-au interpretat: Poemul Vox Maris de George Enescu, Variațiunile pe o temă de Haydn de Johannes Brahms și Daphnis și Chloé de Maurice Ravel, Ada Brumaru încheia astfel o cronică entuziastă: „Educă [I. Baciu n.n.] o orchestră de tineri instrumentiști care, alături de sora sa din Cluj, împlinește normativul de calități al unei foarte bune filarmonici.”2 Valoarea acestei tinere orchestre a fost evidențiată și de un oaspete străin, dirijorul Lawrence Foster care, declara într-un interviu acordat lui Iosif Sava: „Am mai avut posibilitatea de a asculta la București și un turneu al orchestrei simfonice a Conservatorului din Iași. Ion Baciu, pe care-l cunosc de la Iași, a creat din formația studențească o orchestră de nivelul marilor ansambluri.”3 Să nu uităm că cei mai mulți dintre membrii orchestrei simfonice de astăzi a Filarmonicii Moldova, s-au numărat printre acei tineri care au alcătuit Orchestra Super. 4 S-a vorbit și s-a scris nu de puține ori despre rolul hotărâtor al dirijorului Ion Baciu la constituirea și modelarea acestui extraordinar instrument colectiv care este orchestra simfonică ieșeană; nu vom greși dacă acum vom reliefa și contribuția orchestrei la definirea profilului

Cu Orchestra Super, la Ateneul Român din București

1 Alexandru Pașcanu, Scrisoare deschisă, „Cronica” nr. 10/7 martie 1970, p. 4.

2 Ada Brumaru, Demonstrație ieșeană, „Contemporanul” 20 noiembrie 1970.

3 Iosif Sava, Interviu cu dirijorul Lawrence Foster, „Muzica” nr. 5/1971.

4 Afirmația muzicologului Mihail Cozmei venea în anul 1992. În prezent, aproape toți muzicienii fostei Orchestre Super a lui Baciu sunt pensionari, unii dintre ei participând mereu, ca melomani, la activitatea concertistică a Filarmonicii.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 19

Aniversări

artistic al dirijorului Ion Baciu. A fost o experiență unică, irepetabilă, dirijorul și orchestra rămânând pentru totdeauna marcați de ardoarea și frumoasele izbutiri ale acelor ani.

Dirijor-artist, creator în raport cu partiturile abordate, gândirea muzicală, stilul interpretativ caracteristic lui Ion Baciu s-au constituit pe câteva coordonate fundamentale, din care distingem: respectul față de textul muzical elaborat de compozitor și totodată respectul pentru orchestră. Și încă ceva: în fața orchestrei, mânuitorul baghetei nu a încercat să se pună în evidență pe sine, ci muzica. De aici, o gestică simplă și clară, fără „decorative, fotogenice și inutile geometrii”, o preocupare constantă pentru desfășurarea logică și expresivă a discursului muzical pe care-l construiește cu o firească știință de a pune în valoare planurile sonore, cu un rafinat gust pentru culoarea instrumentală și cu o impresionantă putere de a echilibra elementele arhitecturilor muzicale.

Repertoriul înscris de Ion Baciu în sutele de programe pregătite cu diferite orchestre din țară și de peste hotare a oscilat între marea și bogata creație romantică și mirifica muzică impresionistă, fără a neglija valorile clasice și contemporane.

Realizările elogios apreciate, dorința nepotolită de înnoire a climatului muzical ieșean și de edificare a unui instrument simfonic ale cărui performanțe artistice să atingă perfecțiunea, l-au determinat să accepte funcția de director al Filarmonicii Moldova – 1968-1974; 1982-1986. Pentru scurt timp (1974-1976) a fost concomitent rector al Conservatorului de Muzică George Enescu. Timp de mai bine de două decenii, Ion Baciu s-a aflat în inima vieții muzicale ieșene, dovedindu-se nu doar un muzician competent, un dirijor de excepție, ci și un om de inițiativă și acțiune. Înzestrat cu mult farmec, pe care a știut să-l exploateze mai ales în folosul filarmonicii, capricios și nesigur în momentele de neliniște, dar inventiv și binevoitor, uneori până la risipire, lăsând impresia de generoasă neorânduială, Ion Baciu a reușit să realizeze obiectivele artistice pe care și le-a propus și, în primul rând, formarea unui organism simfonic de prim rang. 5

5 Textul a fost preluat la recomandarea autorului, din volumul Filarmonica „Moldova” Iași 50, editat de instituția de concerte ieșeană în 1992, pp. 94-100.

20 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Aniversări Vasile Spătărelu, un deceniu ...

Made ... les neiges d’antan ...

Cristian Misievici Anul ăsta am avut câteva zile de iarnă adevărată, aproape ca pe vremea tinereților mele. Nici nu le trebuie mai mult aducerilor aminte să încolțească.

Pe când eram student, iarna, organizam săniușuri pe strada Florilor – un loc cum nu se poate mai potrivit, un loc de poveste. La lăsarea serii se înființau: Made (Vasile Spătărelu), Viorel (Munteanu), Puiu (Teodor Caciora), Gigi (Gheorghe Stanciu), Luți (Ilie Hrubaru), Morel (Koren) și poate și alții. Aveam o sanie, făcută de tata, pe care încăpea toată clasa de compoziție. După câteva urcușuri-coborâșuri zdravene, obosiți și înghețați ne trăgeam în casă la căldură, unde mama ne aștepta cu sarmale, friptură cu murături și clătite – multe clătite – toate stropite cu vin din via lui tata – mult vin. Se povesteau vrute și nevrute, de la bârfe la existențialismul francez, se ascuțeau polemici până târziu în noapte. Made era de departe cel mai tare polemist, polemiza așa cum respira.

Se vede că, odată scăpate la vale, amintirile o iau razna ... ... începutul anilor ’80, iarnă întroienită, iarnă adevărată. Eram cu Made și cu Viorel la Durău – familiile noastre și câțiva prieteni – să petrecem Anul Nou. Viorel și cu mine, pe pârtie, la sanie. Made în pat, îmbufnat, în pijama, cu halat și cipilică. Hârtia de muzică, creionul și radiera, în brațe. Pusese de-o piesă corală. „Bine că voi vă zbenguiți și eu mă chinui cu ... (urmează un lung șir de vorbe care nu se pot transcrie) de muzică”, ne spune când ne vede venind de-afară. Arunc o privire pe note. Se-ncurcase între măsura de patru pătrimi și asimetria versurilor albe. Altfel, era o linie melodică frumoasă, generoasă, de largă respirație. „Încearcă să schimbi măsura la fraza a doua, cu cinci în loc de patru” i-am spus. „Cum adică?” ... A stat, a socotit ... a mai stat, iar a socotit, ... „Bă Cristi, știi că ai dreptate? Bă, ești colosal!

Dau o vodcă.” Și așa a rămas până la urmă, una dintre multele și frumoasele sale lucrări corale.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 21

Aniversări Tot prin anii ’80, am fost invitat de Gheorghe Bunghez, directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, să scriu muzica la spectacolul cu piesa „Pragul albastru” de I.D. Sîrbu (dramaturg important, persoană discretă, de aleasă cultură, fost asistent al lui Blaga). Tema, de un tragism romantic, se inspira din mitologia folclorică medievală ardelenească. Spectacol amplu, angaja cam toată suflarea actoricească a teatrului, aflată la cote valorice înalte în acea vreme. Scenografia impresionantă, monumentală, ocupa toată scena și o bună bucată din sală. Muzica trebuia să fie pe măsură. Made mi-a cerut să-i arăt ce lucram. I-am cântat câte ceva la pian, printre care tema „fetei lacului”, o muzică lirico-pasională potrivită personajului. A ascultat-o, m-a privit cu ochii mijiți și a rostit cu un colț de zâmbet malițios: „Îți place cum scrie Olah muzică de film, așa-i?” I se părea că un anume pasaj din tema mea aducea cu la fel de lirica și pasionala temă din „Mihai Viteazul”. M-am ambiționat, am schimbat niște turnùri melodice, am modificat vreo două relații armonice și cred că am izbutit una dintre cele mai bune muzici de scenă pe care le-am scris.

Ne plăcea să ne băgăm când și când nasul unul în treaba celuilalt. Veneam fiecare cu idei care câteodată prindeau chiar bine. Eram amândoi pasionați de titluri, titluri de muzici, de cărți, de filme. La un moment dat intrase într-un blocaj cu titlul minunatei sale suite pentru pian, cu care avea să câștige mai târziu Premiul Academiei. „Zi-i Meditații la Enescu” i-am sugerat în treacăt. A stat, s-a uitat lung la mine ... „Tu ești nebun! Vrei să mă lege ăștia?” ... (se petrecea pe vremea când Securitatea îi vâna pe adepții „meditației transcendentale”). „Ce pot să-ți facă Made, decât să te-nchidă?” Până la urmă și-a făcut curaj și Meditații la Enescu a rămas.

Altă dată, în ’88, pe când scriam o lucrare dragă și astăzi sufletului meu – a și fost distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor – Made s-a încântat de titlul ei: Şapte intersecții ale unui sentiment cu un anotimp. M-a avertizat însă: „O să ai probleme cu titlul ăsta”. Și așa a fost. În ziua premerii am primit un telefon de la președintele Uniunii (Nicolae Călinoiu) care, după ce a încercat în zadar să mă convingă să schimb titlul, mi-a retezat-o scurt: pe socoteala lui, pe diploma mea va figura sec Trio pentru flaut, oboi și fagot. Îi plăceau nespus șaradele. Într-o noapte, în tren, la cușetă, călătorind împreună de la Cluj la București la Uniune, l-am provocat: „Made, spune-mi șapte nume de compozitori ruși sau sovietici care să înceapă cu G.” S-a gândit și mi-a răspuns aproape imediat: „Glinka, Glazunov, Glier, ... Grecianinov,

22 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Gnesin ... Gubaidulina ... care-i al șaptelea?” / „Nu-ți spun, mai gândește-te”. L-am fiert până dimineață. „Hai mă Cristi, spune-mi odată!” / „ ...Gaciaturian”!

(Sovieticii aveau prostul obicei să răstălmăcească numele străine pe partiturile lor: Ghendel în loc de Händel, Gaidn în loc de Haydn).

Am pedalat cu Made și pe tandem. La puțină vreme după ce terminase comedia muzicală Prețioasele ridicole după Molière, am scris la rându-mi Farse medievale, după Farce de maïstre Pathelin. În gândul nostru stătea să facem un spectacol coupé, în maniera Pagliacci – Cavalleria (păstrând proporțiile!).

Proiectul nostru nu s-a împlinit însă niciodată.

Se bucura de reușitele studenților săi – în concerte ori la Uniune – mai mult chiar decât de propriile reușite. În toamna în care am împlinit patruzeci de ani (eram la Cluj deja), sora mea, împreună cu Made și cu Doru Morariu au găsit cu cale să-mi facă surpriză cu un concert de autor. Made a reconstituit și adaptat în secret o lucrare a mea de tinerețe (o cantată pentru cor de copii și orchestră mică, pe versuri din Alfabetul lui Tudor Arghezi), având la îndemână doar câteva schițe și frânturi de partitură (trebuie să recunosc că nu sunt grijuliu cu lucrările mele). A muncit mult, a scris de mână partitura și a scos și materialul pentru interpreți. Am fost copleșit.

Dar de unde plecasem? ... Să fie zece ani? ...

Uite câte aduceri aminte pot răzbate de sub zăpada unei ierni adevărate ...

Aniversări

Tăcerile lui Made

(lui Vasile Spătărelu)

Gheorghe Duțică

1. Tăcerea dintru început (Monodia)

M-am despărțit de voi în grabă și am plecat fără să privesc înapoi, nerăbdător să ajung cât mai repede pe acea insulă pustie, unde să pot spune: „o voi lua de la capăt...”.

Odată ajuns, mi s-a spus: „arde corăbiile!” și le-am ars... odată arse corăbiile mi s-a spus: „primește muțenia glasului!” și am primit-o...

Acum știu, acum știu, prieteni, singurătatea e capcana iluziei numită Eu: nu pot face nimic fără voi, fără ea, fără el...

Iată-mă alergând în răscăutare de cântec-descântec, dar oare de câte inimi e nevoie ca să răzbești vibrațiile iubirii atunci când pulsul o ia razna la simpla zbatere de aripă a unui fluture în palmă?

Ce rug al destrămării, ce spulberare de himere... În zile ca acestea, când lumina mă taie în două și mă lasă pradă lui acumatunci – aiciacolo, arunc năvodul - pescuitor de vechi efemeride și mă vreau din nou cu voi, laolaltă...

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 23

Aniversări 2. Tăcerea dintru mai departe (Polifonia)

Cuvinte?

De ce cuvinte?

De ce cuvinte, iar și iar?

Chiar nu vă spune nimic tăcerea mea?

Hai, veniți cu toții lângă mine, în jurul pianului...

Auziți această mângâiere a liniștii care picură în auz ecouri de toamnă târzie?

(Acord-foșnet cu frunze-ngălbenite) Ce melancolie de plumb, ce Dor de Bacovia... „Acum când cade toamna pe pământ Ca un coșmar al unei boli ciudate Acum să trecem prin acele sate În care merele în meri mai sunt...”*

V-am întristat?

Vă simt apăsați și nostalgici...

(Acord-boltă cu stea căzătoare) Să ne veselim prieteni, să cântăm, doar mă știți, sunt eu, Made al vostru, ce ziceți de un Chiot?

Veniți să chiuim până-or plesni corzile universului! „Alelei, alelei Oameni, oamenii mei Am înviat din oase amorțite ca Lazăr din morți Și am să bat cu toiagul la bogatele și săracele porți...”*

De ce v-ați oprit? De nerostire-nerostuire? Și acum încotro, Către ce, Către cine, Către unde și când?

(Acord-aură cu dojeneală de înger) Ah, cuvintele – naufragii salvate pe muchie de cuțit de adierea unui cântec...

„Să ningă peste noi cu miei doar astăzi Să ningă inima din noi Noi niciodată nu am fost noroi O spun și mieii care ning pe noi...”*

*Notă: Versurile plasate în coloana din dreapta – puse între ghilimele și scrise cu caractere mai mici sunt fragmente din poezii care stau la baza unor creații corale semnate de Vasile Spătărelu. În ordinea cronologică a citării, acestea sunt: Adrian Păunescu - Dor de Bacovia; Mariana Dumitrescu – Chiot; Nichita Stănescu – Către...; Vasile Nicolescu – Dăinuire.

24 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Aniversări Cine e acum departele meu prezent în absență?

(Acord-cluster cu lumină difuză) După atâtea iubiri, după atâtea Dăinuiri...

Mă priviți, vă privesc făr’ de răspuns... „Prizonier fiecare într-o mare În câte-o mare înotăm fiecare într-o mare Doar când înecul, vrea să ne soarbă Din valuri ne smulgem cu-o zbatere oarbă Și duși de vârtejul iubirii departe Trecem de moarte Trecem de valuri”.*

Babel (acord) final – ce implozie, ce combustie de sunete, silabele ard ca girafele în flăcări ale lui Dali...

Mă agăț, imprudent, de ultimul cuvânt, ca de ultimul sens al trecerii mele și vă întreb, pentru ultima oară: chiar nu vă spune nimic tăcerea mea?

3. Tăcerea dintru totdeauna (Heterofonia)

T

D

a

D a r D a r e u

r e u

s e

s u n t

o U

u u

a N

n

t U!

e

t s

v o i! D a r

u e u

n s u

s u n t v o i! D a r e u s u n t v o i! D a r e u

Dar eu sunt voi! Dar eu sunt voi! Dar eu sunt voi! Dar eu sunt voi! Dar eu sunt Dareusuntvoi!Dareusuntvoi!Dareusuntvoi!Dareusuntvoi!Dareusuntvoi!Dareusu

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 25

Aniversări

Între cuvinte și sunete sărbătorești de neuitat Viorel Munteanu la Cluj

Ștefan Angi

Ziua de joi 13 noiembrie 2014 a consemnat în rândul iubitorilor muzicii clujene un eveniment sărbătoresc, aniversarea a 70 de ani a compozitorului și muzicologului ieșean, maestrul Viorel Munteanu. În dimineața zilei, în cadrul unei ședințe festive a Academiei de Muzică Gh. Dima i s-a decernat lui Viorel Munteanu înaltul titlu de doctor honoris causa. În sala Studioului de concerte, într-o atmosferă plină de entuziasm și bucurii, în fața cadrelor didactice și a studenților, profesorul universitar dr. Vasile Jucan, rectorul Academiei a salutat cu stimă, prietenie și colegialitate prezența în sală a invitatului maestru Viorel Munteanu, personalitate marcantă a vieții și culturii muzicale românești.

Apreciind călduros rezultatele concertistice și muzicologice ale tradiționalei colaborări între muzicienii Moldovei și Transilvaniei a evocat domnia sa viața și activitatea lui Viorel Munteanu rememorând unele dintre cele mai importante creații ale maestrului prezentate în concerte simfonice, corale și camerale, precum și 26 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

edificatoarele sale lucrări în literatura muzicologică românească și nu în ultimul rolul deosebit de fructuos pe care îl joacă în educația academică ale viitorilor muzicieni ai tării. Gândurile rectorului au fost continuate și augmentate în Laudatio prezentat de către profesorul dr. Cristian Misievici, compozitor și coleg încă din anii de tinerețe de la Alma Mater ieșene. Din Laudatio rezultă rolul important pe care l-a jucat compozitorul Vasile Spătărelu, profesor la Universitatea de Arte George Enescu din Iași „de a pune în acord potențialul creator al colegilor și discipolilor săi cu efervescența componistică pe care o înregistrau în anii '70 celelalte două capitale muzicale ale țării, Bucureștiul și Clujul. … Sub aceste faste auspicii, personalitatea creatoare a lui Viorel Munteanu s-a afirmat avântat, încă din anii studenției cu lucrări de o remarcabilă maturitate componistică: poemulcantată Închinare, Passacaglia pentru pian, Variațiunile pentru clarinet și pian Ipostaze, lucrarea corală De rerum natura.” Cităm, în continuare, din aprecierile lui Cristian Misievici asupra creației componistice și activităților muzicologice ale sărbătoritului: „Creația lui Viorel Munteanu acoperă aproape toate genurile și subgenurile, de la simfonic și vocal simfonic la cameral, vocalinstrumental sau coral. Muzica sa urmează un neabătut curs dominat de unitatea expresiei stilistice. Limbajul componistic eclectic, de ales rafinament, explorează resursele latente ale filonului enescian pe care le împrospătează cu elemente de sinteză ale tradiției muzicale bizantine.

Mărturie elocventă în acest sens stau Poemul pentru orchestră de coarde și cor bărbătesc «Glasurile Putnei», dar și Simfonia I «Glossă» pentru tenor, cor mixt și orchestră. Creația sa muzicală a fost răsplătită cu importante premii și distincții naționale și internaționale între care: Premiul George Enescu al Academiei Române (1981), Premiul UCMR (2001), distincții la Ancona - Italia, Martigny - Elveția și Tokio - Japonia.

Cercetarea muzicologică reprezintă și ea o constantă în activitatea lui Viorel Munteanu, complementară componisticii. Pe lângă un număr impresionant de studii, articole și suporturi didactice, domnia sa și-a consacrat într-o măsură impresionantă resursele punerii în lumină a uneia

Aniversări dintre personalitățile cele mai complexe ale culturii muzicale contemporane, compozitorul, muzicologul, pianistul și pedagogul Roman Vlad.

Volumele, traducerile, studiile, notele și comentariile la opera ilustrului muzician îl recomandă pe Viorel Munteanu ca veritabil exeget.”

Din cuvintele de mulțumire străbătute de afecțiune, emoții și pasiune ale sărbătoritului Viorel Munteanu redăm fragmentul următor: „Un muzician este un incurabil îndrăgostit de sunete, este omul care gândește în sunete și, pentru el, tot ce-l înconjoară poate deveni muzică. Sunt aici pentru a-mi mărturisi muzica, dar, mai ales, pentru a fi mărturisit de muzică, să fiu, dacă este posibil încă odată egal cu sunetele ce mi-au străbătut ființa. Starea Doctor Honoris Causa, cuvinte cu o sonoritate specială – între claritate și mister – are un înțeles ce înalță și intimidează, cu efecte contradictorii – pe de o parte uimirea și bucuria că primești acest titlu, iar pe de cealaltă parte, îndoiala că îl meriți, sfârșind prin a admite că, totuși, (oameni suntem...!) îl meriți, fie și numai pentru faptul că te îndoiești că-l meriți. ” * În seara aceleiași zile, în pauza concertului Orchestrei și Corului Filarmonicii de Stat Transilvania, a avut loc lansarea volumului Roman Vlad. A trăi muzica, o poveste autobiografică, ediție prefațată, îngrijită și adăugită de Viorel Munteanu.

Volumul a fost prezentat în fața publicului consacrat de către compozitorul profesor universitar dr. Adrian Pop și Viorel Munteanu.

Cuvintele lor însoțite de sentimentele amintirilor

din Italia despre personalitatea și activitatea complexă a protagonistului volumului a înviorat spiritul omagial al prefeței întitulate Exercițiul de admirație: „Deși s-a scurs aproape un an de la trecerea la cele veșnice a maestrului Roman Vlad, sunt încă profund marcat în sufletul meu de amintirile legate de cel care mi-a fost un adevărat sfetnic spiritual. Era foarte mulțumit, alături de sora sa, Irina, și ea acordându-mi o sinceră prietenie, de aparițiile editoriale și de concertele și spectacolele pe care le-am organizat ani în șir pentru răspândirea și restituirea operei sale în cultura română. Am primit cartea muzicianului Roman Vlad încă din anul 2011, cu dedicația: «Pentru maestrul Viorel Munteanu, cu profundă recunoștință, vie simpatie, afectuoasă prietenie și cu multe urări pentru un An Nou 2012 cât mai fericit. Roma, 21. XII. 2011». Am trăit povestirea sa autobiografică și ca cel care și-a luat doctoratul pe baza studiului asupra operei sale.”[scris în 2014n.n.] * Momentul culminant al serii l-a constituit interpretarea după pauză a Simfoniei I Glossă de Viorel Munteanu. Autorul declară în Caietul de program despre Simfonia sa Glossă: „Prin Eminescu, am descoperit că forma literară a glossei poate fi transpusă într-o sonată vocal-simfonică perfectă.

Problema de creație era aceea ca această formă amplă - o singură mișcare de sonată cu trei părți distincte - să rezulte din creșterea și evoluția organică a unor nuclee (melodice, ritmice, timbrale) fundamentale.”

Compozitorul Viorel Munteanu și interpreții clujeni ai Simfoniei Glossă, tenorul Cristian Mogoșan, Cornel Groza—conducătorul corului și dirijorul Mihai Agafița.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 27

Aniversări Simfonia I Glossă este compusă pe melograma numelui Eminescu:

Tehnica și măiestria artistică a întrebuințării melogramelor reprezintă pentru Viorel Munteanu un procedeu componistic fecund și expresiv. Ca și în melograma Lucian Blaga construită pentru creațiile sale de lied pe versurile poetului, motivul melogramei Glossei este încărcat de pasiune și idei transpuse alegoric în sunete. Cele trei părți ale lucrării sunt transfigurate sentimental și ideatic de semnificația alegorică a melogramei.

Având în vedere profunda muzicalitate a textului, de la jocul dramatic al ideilor contrastante până la desfășurarea lor recurentă, Glossa oferă un excelent "libret-program" pentru muzica vocalinstrumentală. Maestrul Viorel Munteanu profită plenar de această ofertă compunând Simfonia I Glossa, care pe lângă poemul Glasurile Putnei reprezintă realizări de referință din creația compozitorului.

Uitându-ne mai în detaliu asupra structurii Simfoniei, observăm că tensiunile lăuntrice ale detaliilor se datorează alternanței în șir dintre momente parlando ale doinitului și giusto ale

acțiunilor dramatice latente baladești. Este de remarcat și modul în care compozitorul aplică recurența poetico-filosofică a textului. În prima și ultima parte, întâlnim structurări și restructurări ale primei strofe, iar partea mediană în finalul ei aduce fragmentar, cvasi-contrastant, metafora muzicală a gândurilor din strofa a cincea (Partea a II-a p. 73 a partiturii): 1. Viitorul și trecutul 2. Sunt a filei două fețe, 3. Vede-n capăt începutul 4. Cine știe să le-nvețe „În finalul părții a doua – ne atenționează autorul – melograma Eminescu se intersectează, în spirit simbolic, cu melograma Bach (transpusă).”

Prezentarea Glossei a avut, și de această dată, un succes deosebit cu aplauze vii, îndelungate sub puternica retrăire a mesajului eminescian sensibilizat miraculos în simfonia maestrului. La succesul plenar a contribuit interpretarea magistrală a simfoniei susținută de orchestra și corul Filarmonicii având la pupitru pe maestrul Mihail

Decernarea titlului de doctor honoris causa.

Compozitorii Adrian Pop, Viorel Munteanu și Cristian Misievici 28 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Aniversări Agafița din Republica Moldova, eminent dirijor, cunoscător renumit al creațiilor simfonice ale lui Munteanu, printre care și Glossă prezentată. Maestrul Cornel Groza, dirijorul corului ne-a dăruit și de această dată prin excelenta formație corală un eveniment estetic planar atât sub aspectul însoțirii gradante a discursului coral de acel al orchestrei compartimentate multicolor, cât și în nuanțările expresiilor proprii ale corului într-un dialog perfect cu vocea solistului, în persoana tenorului clujean Cristian Mogoșan realizată cu multă competență și autenticitate apreciată viu de spectatori. * În loc de final al cronicii, potrivit Glossei, urmează acum începutul ei, în mod repetat și în recurență.

Mai întâi, pentru noi clujenii, ziua 13 noiembrie rămâne o zi de neuitat. Suntem cu totul de acord cu frumosul gând din cuvântarea lui Viorel Munteau: „Suntem beneficiarii, norocoșii de a trăi și de a crea în două spații gemene – cel al Iașului și cel al Clujului –, două spații în care, așa cum spunea profesorul Ovidiu Drimba – mâna dreaptă al lui Lucian Blaga –, resimțim o încărcătură spirituală inefabilă, o emoție specială provocată de marile istorii ale acestor locuri, istorie marcată, printre altele, de creația artistică – muzică, poezie, literatură, teatru și arte plastice”. În al doilea rând, reproducem rândurile maestrului consemnate în Cartea de aur a Academiei de Muzică „Gh.Dima”:

În al treilea rând, redăm finalul din Laudatio: „Despre Viorel Munteanu omul, cu bucuriile și cu tristețile sale, cu izbânzile și cu înfrângerile sale, sau despre cum se vede lumea la înălțimea celor șaptezeci de primăveri, vom sta de vorbă altădată. Sau poate că nici nu va fi nevoie să stăm de vorbă, poate că va fi suficient să-i ascultăm muzica. Ea ne va spune cu siguranță mult mai mult decât o pot face toate cuvintele la un loc.”

Mutatis mutandum, așa am și făcut, i-am ascultat cu multă deosebită plăcere muzica. Dar nici gândurile sale cuprinse în cuvinte nu le vom uita…

Cluj-Napoca, 24 noiembrie 2014

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 29

File de album

Aventura unui document istoric

Carmen Chelaru

Dumitru Grumăzescu și Anticariatul său din strada Lăpușneanu

… Cartea de Aur a Conservatorului de Muzică și Artă dramatică George Enescu din Iași, 1926-1950 – titlu de interes excepțional, despre care cunoscutul colecționar ieșean Dumitru Grumăzescu – iubitor de cultură, de Iași și de Eminescu – a relatat pe scurt, cu câțiva ani în urmă, la o reuniune pe teme muzicale, ce a avut loc la Muzeul Unirii din Iași. Comentariul a iscat curiozități pe măsură și iată, am avut bucuria să răsfoiesc, cu evlavie și încântare, documentul de o inestimabilă valoare, pus la dispoziție cu generozitate și firească satisfacție de deținătorul actual, într-o dimineață cenușie de iarnă. Întâlnirea a avut loc în încăperea principală a Anticariatului binecunoscut din strada Lăpușneanu, în 16 ianuarie 2015, pe la orele 9 ale dimineții. Au mai participat Anca Ciobanu și Andrei Popovici (Filarmonica Moldova). Interlocutorul nostru a ținut să răspundă invitației cu promptitudine, ospitalitate și cu binecunoscuta-i pasiune ce însoțește orice referire la cultura românească și mai ales la cea ieșeană.

Cea mai mare curiozitate a fost, desigur, împrejurarea care a făcut ca acest document extraordinar – martor al istoriei învățământului muzical ieșean din veacul trecut – să intre în Colecția Dumitru Grumăzescu. L-am provocat de aceea la o succintă rememorare… „Era prin anul 1976, când, aflându-mă în București cu treburi, am pornit – cum făceam mereu – în căutare de cărți vechi, în piața Obor. Într-un timp mi-a atras atenția un bătrânel cu un căruț pentru butelii de aragaz în care avea un sac cu cărți. Am intrat în vorbă, m-a îmbiat să caut, am băgat mâna la întâmplare și am scos… Istoria critică a românilor de Bogdan Petriceicu Hașdeu, cu prefață și autograf Mircea Eliade! La a doua încercare ‘am extras’ Ștefan Odobleja, Psihologia consonantistă, cu paginile netăiate și autograful autorului!

Văzându-mi interesul și aflând că vin de la Iași, bătrânul mi-a dat o cărțulie legată în piele, spunând: ‘Îți dau și asta, care trebuie să ajungă și să rămână a Iașului!’

30 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

File de album Prețiosul document, împreună cu un bust în miniatură al lui George Enescu (prima pagină, dreapta)

… și uite-așa s-a întors acasă această carte de onoare, care conține semnături și relatări de mare valoare pentru Iașul muzical, între care cele ale lui George Enescu, Alfonso Castaldi, Radu Constantinescu și Achim Stoia!”

Cartea are dimensiunile 21/18 cm și cuprinde aprox. 100 de file. Dintre acestea, doar 40 de pagini sunt scrise. Cea dintâi nu este semnată și presupunem că a fost inclusă ulterior, de unul dintre deținători. Ea atrage atenția asupra celor mai valoroase semnături.

Prima dedicație îi aparține compozitorului, dirijorului și profesorului Alfonso Castaldi: „Sono contento di poter affermare con tutto il cuore il constatato lavoro artistico–musicale all’Orchestra del Conservatorio di Iași, diretto dal valentissimo musicista Signor N. Teodorescu.

I resultati artistici attenuti da me in due Concerti Sinfonici, diretti recentemente, mi convingono appieno dell’efficacia sonora, dei timbri di buona qualità, e, sopratutto della perfetta disciplina nelle varie e difficili esecuzioni dei due programmi. Questa Orchestra coltirando si metodicamente, ha certamente un bellissimo avvenire innanzi a sè; Son sicuro che fra non molto, essa potrà espandersi artisticamente, allargare le sue vedute estetico-evolutive e raccogliere successi e triomfi.”

Primul text, în limba italiană este semnat Alfonso Castaldi și datat Iași, 24 mai 1926.

„Mă bucur să pot afirma cu toată inima că am luat cunoștință de stadiul muzical-artistic al Orchestrei Conservatorului din Iași, condus de valorosul muzician domnul N. Teodorescu.

Rezultatele artistice la care am ajuns în cele două concerte simfonice dirijate recent m-au convins prin sonoritatea eficace, prin timbrele de bună calitate și, mai presus de toate, prin disciplina ireproșabilă cu care au fost realizate cele două programe diverse și dificile. Cultivându-se metodic, această Orchestră, are cu siguranță un viitor mare în fața ei; Sunt sigur că nu peste mult timp, va crește artistic, lărgindu-și orizonturile stilistice și repurtând succese triumfătoare.”1

1 Traducere de Carmen Chelaru, după nota 67 din volumul George Pascu, 100 de ani de la înființarea Conservatorului de muzică „George Enescu” din Iași, 1864 -1964, Întreprinderea Poligrafică Iași 1964, p. 93 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 31

File de album Ziarul „Opinia” din 25 mai 1926, la rubrica Cronica muzicală publica un amplu articol (semnat cu pseudonimul Wratislavius [Iosif Șmilovici]) privitor la aceste concerte, din care redăm un fragment. „… domnul Castaldi a reușit de îndată să stabilească legătura cu auditorul, cu imensa mulțime ce arhi-umplea toate colțurile vastei încăperi. (…) Rar am apreciat la un dirijor atâta sinceră modestie și atâta credință cu adevărat cinstită în interpretarea operei căreia se devotează.”

Din relatarea cronicarului reiese că în programul unuia din concerte au fost incluse Simfonia fantastică de Berlioz și Uvertura Leonora 3 de Beethoven – partituri de neobișnuită dificultate, din care „dirijorul a scos maximum ce puteau da elementele – în mare parte elevi – ce constituie orchestra conservatorului. (…) De mult n-am mai auzit unele pasagii atât de distins reliefate și armonios gradate, ca în interpretarea domnului Castaldi.”2 Profesorul George Pascu, cu prilejul aniversării a 15 ani de activitate a Filarmonicii ieșene, menționează: „În afară de concertele dirijate de Carol Nosec, se dau două concerte dirijate de profesorul bucureștean Alfonso Castaldi.

Excelentul muzician produce entuziasm printre ascultătorii ieșeni, atât prin interpretarea dată Simfoniei Eroica de Beethoven și a celei Fantastice de Berlioz, cât și prin prezentarea lucrărilor sale – compoziții proprii și prelucrări după autori preclasici.”4

Afișul unuia dintre concertele dirijate de Alfonso Castaldi la Iași

Orchestra Conservatorului și dirijorul Alfonso Castaldi (rândul doi, mijloc), în 1926.

Alfonso Castaldi (1874-1942) – compozitor, dirijor și profesor de muzică, de origine italiană, stabilit în România la vârsta de 20 de ani – era în 1926 profesor de armonie, contrapunct, orchestrație și compoziție la Conservatorul din București și inspector al muzicii în Ministerul Artelor4. El dirijase cele două concerte la care face referire, în luna martie, la Iași, în Sala Teatrului Național.

2 În Vasile Tomescu, Alfonso Castaldi, Ed. Muz. Buc. 1958, pp. 215-217.

3 George Pascu, Filarmonica 1942–1957. Cincisprezece ani de activitate. Program festiv, Întreprinderea Poligrafică Iași 1957, pp. 43-44.

4 Informații preluate din http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfonso_Castaldi 09.02.2015

32 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

File de album Iar șapte ani mai târziu, tot profesorul George Pascu consemna în lucrarea 100 de ani de la înființarea Conservatorului de muzică „George Enescu” din Iași, 1864-19645:

Nicolae Theodorescu, violoncelist și director al Conservatorului în perioada 1924-1930

Directorul de atunci al Conservatorului ieșean era profesorul de violoncel Nicolae Theodorescu, despre care muzicologul Mihail Cozmei notează: „Preluând conducerea în anul 1924, după o perioadă de schimbări foarte dese (șase directori în șapte ani), Nicolae Theodorescu (1924-1930) reușește să impună mai multă disciplină în desfășurarea procesului de învățământ, să dea mai multă stabilitate activității cadrelor didactice și, cu deosebire, să atragă spre școală noi profesori care să ducă mai departe și să îmbogățească experiența deja constituită, determinând formarea unei adevărate școli de specialitate…”6

Clasa de violoncel și profesorul Nicolae Theodorescu (mijloc)

În continuare, Cartea de Onoare cuprinde mențiuni privitoare la deschiderea cursurilor în perioada 1940–1943, cu semnături ale profesorilor și ale unor invitați precum ministrul Culturii Naționale, Cultelor și Artelor, profesorul Ion Petrovici.

Între autografe: Ioan Nosec, Ludwig Acker, Lucia Burada, Alexandru Garabet, Eliza Ciolan, Radu Constantinescu, Otilia Cazimir, Agata Bârsescu, Aurel Ghițescu, Vasile Rabega – nume ce reprezintă personalități marcante ale culturii românești în general și ieșene în special.

Cartea mai include o amplă relatare pe 13 pagini, semnată de profesorul Radu Constantinescu, a unor evenimente din viața Conservatorului și a Iașului muzical din perioada 1939–1945, intitulată Adevăr.

5 George Pascu, 100 de ani de la înființarea Conservatorului de muzică „George Enescu” din Iași, 1864-1964, op. cit. p. 93.

6 Mihail Cozmei, Pagini din istoria învățământului artistic modern din Iași, la 150 de ani , Ed. Artes, Iași 2010, pp. 137-139.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 33

File de album

Prima pagină din relatarea profesorului Radu Constantinescu

Urmează cel mai valoros autograf al Cărții, cel al Maestrului George Enescu. În cursul anului 1942, compozitorul a venit la Iași pentru a participa la două evenimente importante în viața muzicală a vechii urbe: două concerte, în 15 și 17 mai și concertul de inaugurare a Filarmonicii Moldova, la 9 octombrie, în Sala Teatrului Național.

Nu am găsit informații detaliate privitoare la evenimentele din luna mai 1942. Din relatările profesorului și muzicologului Mihail Cozmei – care a studiat temeinic arhivele privitoare la Conservatorul ieșean – reies următoarele: Nu se cunosc programul și locul concertelor susținute de Enescu în mai 1942, la Iași. Pe de altă parte, în registrul de procese verbale ale consiliului profesoral al Conservatorului se consemnează o decizie privind delegarea rectorului – profesorul Radu Constantinescu – de a înmâna Maestrului, la București, titlul conferit de instituția artistică ieșeană. Se pare așadar, că profesorul Radu Constantinescu l-a întâlnit pe Enescu în capitală, cu acest scop. Muzicologul Mihail Cozmei a considerat textul autograf al Maestrului drept o scrisoare de mulțumire, neștiind că este de fapt o filă ruptă din Cartea de Aur mai sus menționată7. În aceste circumstanțe, nu putem decât să emitem diverse presupuneri asupra împrejurărilor în care i-a fost decernat Maestrului Enescu titlul de doctor honoris causa, asupra momentului în care el a semnat în Cartea de Onoare și mai ales asupra condițiilor în care fila cu textul autograf a fost ruptă, sfâșiată, a „călătorit” o vreme, independent de documentul de care aparținea și s-a reîntors la… „matcă” (din fericire!). Colecționarul Dumitru Grumăzescu ne-a relatat că fila cu autograful lui George Enescu a ajuns în posesia sa cu aproximativ cinci ani în urmă, așadar în cursul anului 2010.

7 Profesorul Mihail Cozmei a cercetat arhivele Conservatorului ieșean în vederea publicării ultimei ediții a volumului său monografic despre istoria instituției, din anul 2010. Nu văzuse, prin urmare, Cartea de Aur din Colecția Grumăzescu și nici fila ruptă cu autograful lui Enescu.

34 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

File de album

„Conservatorului din Iași, căruia îi datoresc marea cinste de a fi fost numit doctor honoris causa, cu devotament necondiționat, George Enescu, 1942” Că fila aparține și a fost ruptă din susnumitul document este dincolo de orice îndoială, dacă observăm conținutul paginilor imediat următoare.

Verso paginii cu autograful lui George Enescu (st.), care, împreună cu pagina următoare (dr.) constituie un text unic.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 35

File de album Este aproape incredibil cum soarta a adus din nou împreună cele două documente de mare valoare pentru istoria vieții muzicale ieșene!

Cel de-al doilea eveniment memorabil al anului 1942 — Concertul din 9 octombrie — a lăsat documente clare, aflate în arhiva Filarmonicii Moldova: afișul, programul de sală și, un an mai târziu, cunoscuta urare cu autograf din Cartea de Aur (a Filarmonicii!).

Autograful din Cartea de Aur a Filarmonicii Afișul concertului din 9 octombrie 1942

Pagini din programul de sală

36 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Mozaic În continuare, cea mai mare parte din texte sunt mențiuni cu ocazia deschiderii cursurilor în perioada 1944– 1949, însoțite de semnături ale profesorilor Conservatorului, din acea perioadă.

Ultima pagină scrisă poartă un text cu o puternică încărcătură emoțională, semnat de rectorul Achim Stoia:

Ultimul text din Cartea de Aur a Conservatorului

Ne putem închipui starea de disperare ce a cuprins breasla muzicienilor Iașului în urma acestui eveniment, care întrerupea o continuitate de un secol. Istoria a dovedit nu o dată că e mult mai ușor să distrugi decât să construiești ori să menții continuitatea! Conservatorul se va redeschide după un deceniu – în 1960 –, dar până la sfârșitul vieții lor, profesorii care au trăit tragicul eveniment – Achim Stoia, George Pascu, Alexandru Garabet, Lucia Burada, Constantin Constantinescu, Florica Nițulescu, Ella Urmă, Leonid Popovici și mulți alții – au păstrat vie amintirea acelui moment!

O parte dintre profesori au fost primiți ca titulari la Școala de Muzică – astăzi Colegiul Național de Artă Octav Băncilă. „Constituită la 1 noiembrie 1949, Școala medie tehnică de muzică din Iași își deschide porțile la 20 noiembrie în același an, în localul din fosta stradă Mohănescu 8, unde astăzi se află Casa Universitarilor…”9 Din noiembrie 1950, Școala se mută în localurile din str. Cuza Vodă, unde funcționează și în prezent.

Aceasta este relatarea despre soarta unui document de importanță covârșitoare pentru istoria vieții muzicale și a învățământului artistic ieșean. Desigur, prezența lui de astăzi într-o colecție poate constitui o garanție asupra păstrării în condiții optime. Dar ni se pare oportună întrebarea de încheiere: de ce nu s-ar întoarce în patrimoniul instituției care l-a produs? Răspunsul poate veni numai în condițiile tratării echitabile a subiectului, de către cei în drept s-o facă!

8 Strada Toma Cozma, fostă Mohănescu, fostă Culturii.

9 Anuarul Liceului de Arte Octav Băncilă Iași, la 45 de ani de existență – 1949-1994. Min. Învățământului, Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași, p. 18.

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 37

File de album Comentarii pe marginea volumului

George Pascu, din dragoste de oameni și de muzică 14 convorbiri moderate de Mihail Cozmei și Dora-Maria David

Carmen Chelaru „… cred că găsisem ’locul geometric’ al acestor prezentări – între cozerie și indicație didactică.”

(George Pascu)

Oricât ar părea de greu de închipuit și mai ales de înfăptuit, existența vie, clipa efemeră, sunetul muzicii au fost captate – aș spune mai curând capturate! – în încremenirea cuvântului scris, nu de puține ori cu intenții și mai ales cu efecte benefice.

Este cazul, de pildă, al Convorbirilor lui Bernard Gavoty cu George Enescu, al Concertelor pentru copii susținute de Leonard Bernstein și, iată, ieșită „caldă” din mașina de tipărit a Editurii Artes a Universității de Arte ieșene, o carte de convorbiri cu Profesorul George Pascu! „Crezi că toate aceste conversații, care vreau să fie utilizate post-mortem – pentru că nu se pot dezvălui acum toate intimitățile – crezi că aceste păreri, idei, mici… nedumeriri vor servi pentru determinarea climatului muzical ieșean, românesc sau… universal?”1 – l-a întrebat Profesorul pe interlocutorul său, de asemenea profesorul (!) Mihail Cozmei, în finalul ultimei convorbiri consemnate în aprilie 1992. Răspunsul a fost afirmativ atunci și rămâne astfel cu atât mai mult astăzi!

Singurul regret pe care-l stârnește această carte este faptul că se… termină! În formă, ca și în conținut, cartea prezintă câteva calități excepționale.

După mărturisirea autorilor-moderatori, este în

Sesiune științifică la Liceul de Muzică, Iași 1970

întregime inedită. Nu numai muzicologii Mihail Cozmei și Dora-Maria David, dar se pare că și soarta a respectat dorința expresă a Profesorului de a nu face publice convorbirile nici în timpul vieții sale, nici după trecerea sa la cele veșnice… până astăzi!

1 George Pascu, din dragoste de oameni și de muzică. 14 convorbiri moderate de Mihail Cozmei și Dora-Maria David, Ed. Artes, Iași 2015, p. 308

38 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

File de album Din păcate însă, cât a trăit și mai ales în ultimele două decenii ale vieții sale, George Pascu era privit de cei apropiați, ca și de cei mai puțin apropiați – între care se află și semnatara rândurilor de față – un Bun al Iașului muzical! Un izvor mereu viu, cald, de informații precise, consistente, cu mai mult sau mai puțin… „condiment”, sobre și comice… Era însă și o necontenită sursă de… împrumut ori obținut (!) de publicații valoroase, rare, de discuri și partituri.

Când apărea o nouă carte cu conotații muzicale cumpăra totdeauna cel puțin 2-3 exemplare, din care dăruia cu generozitate celor în nevoie. Așa au ajuns în biblioteca mea, de pildă, primele patru volume din magistrala operă a lui Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii românești!...

Spun din păcate, pentru că abia când nu l-am mai avut ne-am dat seama ce însemnase pentru Iașul muzical, mai ales că n-apucaserăm să orânduim și să imortalizăm ceea ce profesorul George Pascu construise viu în jurul personalității sale unice. Cum să-i faci pe cei care nu l-au cunoscut să-nțeleagă cum a reușit profesorul George Pascu să constituie la Iași (și nu numai la Iași!) un public de concert fidel?!

Ei bine, tocmai asta reușește într-o bună măsură (în întregime nu e posibil!) cartea celor 14 Convorbiri: să ridice un colț din cortina istoriei pentru a întrezări proverbialul șarm al comentatorului istoriei și istoriilor muzicale autohtone. … odată pornit pe panta amintirilor e greu să te oprești, atunci când te afli în toamna vieții! Mă voi opri totuși, pentru scurte referiri la volumul care astăzi se lansează. Trebuie însă să previn asupra gradului mare de subiectivitate ce însoțește observațiile mele: odată pentru că l-am cunoscut pe profesorul George Pascu și am primit impulsul său – nu întotdeauna cu plăcere acceptat de noi, studenții!

– în primii pași spre muzicologie. Apoi, pentru că îi cunosc de mulți ani pe cei doi autori-interlocutori – profesorul Mihail Cozmei, mi-a fost mentor în ale vieții, ca și în ale muzicii și Dora-Maria David – colegă mai mare la… „sfat”, cu care am conlucrat îndeaproape și cu mare folos din parte-mi în anii în care a fost redactor la Radio Iași. În fine, pentru că cele relatate aici îmi sunt mai mult sau mai puțin familiare ca ieșean fervent, ca istoric și chiar ca trăitor al unora dintre evenimentele evocate. „Mihail Cozmei: … care credeți că este sentimentul sau atitudinea fundamentală care domină sau ar trebui să domine relațiile dintre oameni?

George Pascu: Relația fundamentală este aceea expusă în cele trei precepte juridice ale dreptului roman: honeste vivere, alterum non laedere, suum

cuique tribuere! – trăiește cinstit, nu vătăma pe nimeni, dă fiecăruia ceea ce-i aparține!...”2 Am citat din finalul ultimei convorbiri, pentru a sublinia fondul pe care se deapănă amintirile și portretele schițate ori detaliat zugrăvite din istoria muzicii ieșene, ce începe în anii ’20 și se încheie în primii ani de după schimbare. În relatările retrospective, George Pascu rămâne cinstit cu Muzica, cu slujitorii ei, cu sine însuși. Nu o dată este critic, ironic, malițios, fără însă ca cititorul să distingă cea mai mică urmă de răutate.

Cele paisprezece convorbiri se constituie în tot atâtea capitole consistente, precedate de o Invitație la lectură și urmate de o notă biografică asupra muzicologului, profesorului, oratorului, criticului, compozitorului, dirijorului, instrumentistului, organizatorului de concerte George Pascu. Înregistrările au fost realizate în perioada septembrie 1985 – aprilie 1992, pe magnetofonul îmbătrânit și, se pare, destul de capricios al profesorului Pascu, în camera sa de lucru din micul apartament de la etajul al doilea al blocului din strada Nicolae Gane. Cei ce ne-am perindat pe fotoliul din fața biroului încărcat de cărți, hârtii și ustensile de scris ne amintim că, pe lângă toate aceste unelte profesionale și schimburi de idei, vizitele în casa Pascu aveau întotdeauna drept „uvertură” obișnuitele și savuroasele prăjituri cu ciocolată, însoțite de ceșcuța cu cafea, servite pe tavă, cu șervețel și pahar cu apă, după vechea tradiție moldovenească! În carte sunt evocate epoci și figuri emblematice, dar într-un mod dinamic, colorat, venit pe de-o parte din forma oratorică a expunerii, pe de altă parte din însăși personalitatea vorbitorului – fin observator, cu o memorie excelentă, mare amator de ironii nevinovate și de autoironii.

Sunt amintite astfel nume și fapte din învățământul muzical interbelic la Iași: compozitori, clase și profesori de instrumente și cânt vocal, scrieri cu caracter didactic, interpreți.

Apar apoi referiri despre familia, formarea și existența ieșeanului George Pascu, începând din primii ani de școală, apoi la Liceul Național, la Conservator, la Facultatea de Drept…; despre viața concertistică ieșeană, dominată de personalitatea puternică și destul de… incomodă a lui Antonin Ciolan; apoi presa ieșeană, deopotrivă cu valori și nechemați – „Când fasciștii au oprit ziarul ʻLumea’, Lefter l-a luat pe Mircea Bârsan ca perdea și Mircea Bârsan a devenit directorul ziarului ʻIașul’. Acolo apare despre George Georgescu un mare articol intitulat:

2 George Pascu, din dragoste de oameni și de muzică... op. cit. p. 307

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 39

File de album Gangsterul portativului românesc, analizând și dezbătând tema că George Georgescu împiedică valorile să vină la București. ʻValorile’ erau Mircea Bârsan…”! 3 Vocația de profesor este o altă notă constantă a Convorbirilor. Un fin simț al observației, cunoașterea cu repeziciune și în profunzime a naturii umane, măsura între judecata rece și cea pasională, autocontrolul și autocenzura, o carismă căreia nu i te puteai împotrivi și, mai presus de toate astea, dragostea de oameni și de muzică – iată câte ceva din personalitatea Profesorului George Pascu. Prin această prismă face un tablou viu al vieții muzicale ieșene din 1920 până în anii ’50, cu concerte de cameră și simfonice, operă, activitatea corurilor bisericești – în frunte cu cel al Bisericii Sf. Spiridon, condus de Antonin Ciolan – muzica de local și cea de promenadă. În camera de lucru din locința din str. N. Gane Apar apoi amintiri despre deceniul ne-ieșean al profesorului – anii petrecuți la Roman și la Craiova, între 1934 și 1944; începuturile preocupărilor muzicologice, în continuă căutare de surse bibliografice și de modele.

O bogată sumă de amintiri sunt cele despre propria activitate interpretativă: dirijor la Filarmonică, fondator și primul dirijor al Corului Gavriil Musicescu, violist de orchestră, violoncelist-figurant4, interpret de muzică de cameră.

Colegii și prietenii foarte des pomeniți sunt Dinu Niculescu – devenit dirijor al Filarmonicii din Brașov, eminentul profesor de vioară George Manoliu, compozitorul și profesorul Achim Stoia.

Sunt evocate de asemenea începuturile și cariera de George Pascu în 1934, profesor la Conservator, cu primii pași pe tărâmul la vârsta de 22 de ani fascinant și dificil al istoriei muzicii, concomitent cu primele prezentări publice ale programelor de concert de la Filarmonică.

O dureroasă pagină rememorată este închiderea porților Conservatorului, în 1950, până în toamna lui 1960. După schimbarea regimului, mulți profesori n-au mai corespuns la… dosar, fiind înlocuiți de alții, cu „biografie sănătoasă”; iar studenți – „oameni aduși cu listă de la sindicat”5. „Am fost trecut de la Istoria muzicii – pe care se socotea că nu o mai puteam preda deoarece nu eram destul de evoluat politicește – la o catedră de Violă”6. Este relatat și tristul moment al închiderii instituției muzicale ieșene, din ordin ministerial. În deceniul ce a urmat, activitatea profesorului George Pascu s-a îndreptat către Filarmonică, unde a prezentat sistematic, cu succes crescând, concertele simfonice. „… cred că găsisem ʻlocul geometric’ al La Clubul Prietenii Muzicii acestor prezentări – între cozerie și indicație de la Biblioteca Gh. Asachi, Iași 1966 didactică.”7 Modele? Se pare că au existat: Emanoil Ciomac (de 3 op. cit. p. 49 la București) și, parțial, Constantin Georgescu la Iași.

4 Idem p. 110 5 Ibidem p. 105 6 Ibidem p. 106 7 Ibidem p. 114

40 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

File de album Dar oricâte modele ar fi existat, fără datele native, fără carismă, fără acel loc geometric de care pomenește nu ar fi reușit să capteze atenția, să sădească dragostea de muzică, să formeze generații de melomani împătimiți… ! Acesta a fost marele talent al muzicianului George Pascu, devenit legendă în lipsa mijloacelor de înregistrare, care ar fi imortalizat măcar în parte atmosfera entuziastă, greu de înțeles pentru generațiile tinerilor auditori de astăzi.

O latură consistentă a personalității sale muzicologice – evocată aici – a fost cea de publicist și cronicar muzical. Aici ʻrepertoriul’ său de glume era vast. În anul 1930, apărea prin strădaniile sale, primul număr al revistei Simfonia. Tânăr, încă neexperimentat în lucrul cu tipografia… „Am dat la tipar și mi s-a spus: ʻVeniți să faceți corectura’. Dar (…) eu am uitat să merg la ora 16 (…). Concertul era la ora 21 și tipografia mi-a trimis programele direct la Teatru. (…) Bârsan scrisese: ʻNepătrunsa figură a destinului nostru’ și a fost cules… ʻNepătrunsa lingură a distinsului nostru’! sau, tot în același articol, Bârsan scrisese: ʻÎn bolta cerească’ și s-a cules ʻÎn balta cerească’!...”8 În anii în care orchestra Filarmonicii era în perioada de primă tinerețe și formare, la pupitrul ei s-au perindat nume mari, amintite de profesorul George Pascu: Constantin Silvestri, Theodor Rogalski, Egizio Massini, Emanuel Elenescu, George Georgescu. Apoi soliștii Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Radu Aldulescu și Vladimir Orlov. Tuturor, vorbitorul le creionează portrete sugestive și relevante. În Convorbirea a șaptea se evocă redeschiderea Conservatorului ieșean, în 1960, cu începuturi dificile, fără profesori suficienți, în condiții materiale precare. A urmat integrarea succesivă a tinerilor absolvenți, de la București și Iași – compozitorii Zeman, Spătărelu, Păutza, dirijorii Virginia Nagacevschi-Spătărelu și Nicolae Gâscă, Gabriela Ocneanu la Istoria muzicii, Adrian Diaconu și Iulia Bucescu la Teorie ș.a.m.d.

Următoarele șapte Convorbiri se îndreaptă către complexitatea tot mai mare a vieții muzicale ieșene (și nu numai ieșene) din deceniul șapte și mai departe, în care George Pascu era aproape omniprezent – prezentator la concertele Filarmonicii, coordonator al audițiilor muzicale de la Biblioteca Gh. Asachi, profesor, membru în comisii educaționale, publicist și cronicar, membru al Filialei Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, mentor, formator de opinie…

George Pascu este cel dintâi care-și reproșează prea puținele pagini muzicologice publicate, justificând direct sau lăsând să se-nțeleagă două principale motivații: predilecția pentru ʻmuzicologia orală’ și o (prea) mult înrădăcinată modestie! „I-am telefonat [profesorului George Manoliu, n.n.] și i-am spus: ʻFii drăguț și fii un adevărat prieten; dacă ceva nu este bun, spune cu glas tare, pentru că nu mă supăr.’ Prefer să fie cineva care să taie această carte și să o dea la o parte, decât să facă un referat de conveniență…”9

Cu Cvartetul Elian, Craiova 1942

La Vacanțele Muzicale de la Piatra Neamț

George Pascu dirijor.

Caricatură de autor necunoscut

8 op. cit. p. 131 9 Idem p. 238 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 41

File de album Curs de istoria muzicii la Conservator, 1969. (în actuala Casă Balș)

Ultimele convorbiri se îndreaptă către muzica nouă, cu abateri la cea de „consum”; către modificările preferințelor publicului; către competiția dintre muzica românească și cea străină; către renașterea preocupărilor pentru muzica psaltică, cu condiția să fie înțeleasă și mai ales bine cântată! În final – o profesiune de credință: „Când vrei să transmiți ceva cu adevărat, o faci sincer, cu foarte multă cinste sufletească. Și cu cinste științifică. Vrei să dăruiești un gând, o emoție, cauți formula cea mai justă și o încălzești cu cât mai multă dăruire. (…) … dacă ai des această satisfacție renunți, cu prea puține regrete, la alte preocupări și activități.”10 Celor doi autori-interlocutori – prof. univ. dr. Mihail Cozmei și muzicolog Dora-Maria David – nu pot decât să le mulțumesc, odată pentru ideea și înfăptuirea Convorbirilor, apoi pentru păstrarea atâta vreme a înregistrărilor, dar mai ales pentru migala cu care le-au transcris, șlefuit și adnotat, dând istoriografiei ieșene și românești o inestimabilă sursă de informații prețioase, într-o formă cuceritoare!

Iași, 21 februarie 2015

La aniversarea 70 (1982), cu profesorul Mihail Cozmei, rectorul Conservatorului și compozitorul Sabin Păutza

10 op. cit. p. 307

42 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Calendar Martie 2015

Vineri, 06.03.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Sâmbătă, 07.03.15, ora 19 Palas Mall Vreau să ajung pe Broadway!

Concert vocal-simfonic Dirijor: Adrian Morar Soliști: Oana Trîmbițaș, Ilinca Băcilă Tiberius Simu, Vlad Morar Fragmente din musical-uri celebre

Marți, 17.03.15, ora 19 Romantic Piano Trios Recital Alexandru Marian, vioară Bogdan Postolache, cello Răzvan Dragnea, pian Dvořák - Trio Dumky în mi minor, nr. 4, op. 90 Ceaikovski - Trio elegiac în la minor, op. 50

Vineri, 13.03.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Bach versus Mozart Concert vocal-simfonic Dirijor: Constantin Adrian Grigore Soliști: Anna Markovina, pian (Germania) Sorina Munteanu, soprană Iulia Merca, mezzo Andrei Fermeșanu, tenor Marius Manyov, bas C. Ph. Em. Bach – Concert în re minor, H 427 Mozart – Concertul pentru pian și orchestră în re major, KV 537 Mozart – Requiem

Vineri, 20.03.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Clasici sau romantici ?

Concert simfonic Dirijor: Walter Hilgers (Germania) Solist: Mihai Ailenei, clarinet Brahms – Uvertura Tragica Weber – Marele cvintet în mi bemol major op. 34 (versiunea pentru clarinet și orchestră) Brahms – Simfonia nr. 4 în mi minor Vineri, 27.03.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” De la clasici la impresioniști Concert simfonic Dirijor: Olivier Robe (Franța) Solistă: Chiara Sannicandro, vioară (Austria) Debussy – Preludiu la După-amiaza unui faun Mendelssohn – Concertul pentru vioară Britten – The Young Person’s Guide to the Orchestra Beethoven – Simfonia nr. 1 Marți, 31.03.15, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” Performanțe camerale Concert cameral Cvartetul Ad libitum Haydn – Cvartetul op. 3 nr. 5 în fa major Mozart – Cvartetul nr. 19, în do major, KV 465, Al disonanțelor Bartok – Cvartetul nr. 6, SZ 114

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 43

Calendar Aprilie 2015

Joi, 02.04.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Pianissimo!

Tribuna tinerilor interpreți Soliști: Cristiana Dragoș-Roman Thea-Ana Panainte Daniel Ropotă W. A. Mozart - 12 Variațiuni în Do Major, Ah, vous dirai-je maman, KV 265 Franz Liszt - Widmung in A-flat Major Fr. Poulenc - Toccata Sergei Prokofiev - Prelude in C-Major Harp op. 12/7 C. Silvestri - Baccanale W. A. Mozart – Sonata în re major, KV 284, Dürnitz Fr. Chopin – Rondo în do minor, op. 1 Mendelssohn-Bartholdy – Variations Serieuses, op. 54 Fr. Chopin – Polonaise Heroique, op. 53 Vineri, 03.04.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Cantabile con sentimento!

Concert simfonic Dirijor: Radu Postăvaru Solist: Mădălin Voicu jr., pian Mozart – Uvertura Cosi fan tutte Mozart – Concertul nr. 23 pentru pian, în la major, KV 488 Ceaikovski – Simfonia nr. 6, Patetica Miercuri, 08.04.15, ora 20 Catedrala Mitropolitană Armonii Pascale Concert coral Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu

Joi, 09.04.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Mozartissimo!

Concert simfonic Dirijor: Adrian Petrescu Program W. A. Mozart Uvertura Idomeneo Eine kleine Nachtmusik, KV 525 Simfonia nr. 41 în do major, KV 551, Jupiter Joi, 16.04.15, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” Te slăvesc pe Tine, Părinte Concert coral Corul de cameră Vox Art’Is Dirijor: Bogdan Cojocariu Vineri, 17.04.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Vioara, Regina instrumentelor Concert simfonic Dirijor: Traian Ichim Solist: Gabriel Croitoru, vioară Rossini – Uvertura Semiramida Saint-Saëns – Introducere și Rondo Capricioso Sarasate – Melodii lăutărești Schubert – Simfonia nr. 5 Vineri, 24.04.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Destine muzicale Concert simfonic Dirijor: Adrian Morar Solist: Rolf Dieter Arens, pian (Germania) Vasile Spătărelu – Epitaf Mozart – Concertul nr. 20 pentru pian KV 466, în re minor Beethoven – Simfonia nr. 5 Joi, 30.04.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Noapte transfigurată!

Concert simfonic Dirijor: Johannes Meissl Haydn – Simfonia nr. 104 în re major, London Schönberg – Verklärte Nacht, op. 4 Beethoven – Simfonia nr. 7 în la major, op. 92

44 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Calendar Mai 2015 Vineri, 08.05.15, ora 19 Armonii ruse Concert simfonic Dirijor: Gottfried Rabl (Austria) Solist: Filip Papa, violoncel Glazunov Uvertura Solemnă (primă audiție) Ceaikovski Variațiuni pe o temă rococo pentru violoncel și orchestră, op. 33 Pezzo capriccioso pentru violoncel și orchestră, op.

62 Scriabin – Simfonia nr. 2 în do minor, op.29 Duminică, 10.05.15, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” Stradivarius – Enescu Experience Recital Soliști: Alexandru Tomescu, vioară Eduard Kunz, pian (Rusia) G. Enescu – Cele 3 Sonate pentru vioară și pian Vineri, 15.05.15, ora 19 Clasici sau Romantici? II Concert simfonic Dirijor: Arthur Arnold (Olanda) Solist: Florian Rago, vioară (Anglia) Sibelius Poemul simfonic Finlandia, op. 26 Concertul pentru vioară și orchestră în re minor, op. 47 Dvorak – Simfonia nr. 8 Marți, 19.05.15, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” Pianul călător Recital Horia Mihail, pian Miercuri, 20.05.15, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” Concert coral Corul Universității de Arte „G. Enescu” Iași Dirijor: George Dumitriu

Joi, 21.05.15, ora 19 Biserica Sf. Nectarie Concert coral Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Vineri, 22.05.15, ora 19 Teatrul Național Dialogul maeștrilor II Concert simfonic Dirijor: Horia Andreescu Solist: Dragoș Mânza, vioară Ghenadie Ciobanu – Tablourile simfonice Păsările și apa Paganini – Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră, Campanella Berlioz – Simfonia Fantastica, op. 14 Marți, 26.05.15, ora 19 Sala „Ed. Caudella” Maeștri ruși ai Sonatei...

Recital Soliști: Filip Papa, violoncel Edit Arva, pian P. I. Ceaikovski – Pezzo capriccioso pentru violoncel și pian N. Miaskovski – Sonata nr. 1 pentru violoncel și pian nr. 1 în re major S. Prokofiev – Sonata pentru violoncel și pian în do major, op. 119 N. Kapustin –Elegy pentru violoncel și pian N. Kapustin - Burlesque pentru violoncel și pian Vineri, 29.05.15, ora 19 Pagini nemuritoare rusești Concert simfonic Dirijor: Tiberiu Soare Solistă: Felicia Doni, pian Mussorgski – O noapte pe muntele pleșuv Rahmaninov – Rapsodia pe o temă de Paganini, op. 43 Șostakovici – Simfonia nr. 9 Sâmbătă, 30.05.15, ora 19 Parcul Copou Vaslui Concert vocal-simfonic Dirijor: Tiberiu Soare Dirijorul corului: Doru Morariu

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 45

Calendar Iunie 2015 Vineri, 05.06.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Muzica în Est și Vest!

Concert simfonic Dirijor: Paul Nadler (SUA) Solist: Alexei Nabioulin, pian Weber – Uvertura Oberon Elgar -Variațiunile Enigma Ceaikovski – Fantezie-Concert pentru pian și orchestră în sol major, op. 56 (primă audiție)

Vineri, 12.06.15, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Sâmbătă, 13.06.15, ora 19 Palas Mall Sonorități în stil american Concert simfonic de divertisment Dirijor: Adrian Petrescu Solist: Răzvan Dragnea, pian G. Gershwin și alții...

Vineri, 19.06.15, ora 19 Eternii Romantici Concert vocal-simfonic Dirijor: Gheorghe Costin Solistă: Irina Iordăchescu, soprană Gustav Mahler - Adagietto Richard Strauss - Vier letzte Lieder Serghei Rahmaninov - Dansuri simfonice, op.45 Sâmbătă, 20.06.15, ora 19 Concert coral Palas Mall Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Vineri, 26.06.15, ora 19 Teatrul Național Concert simfonic Maestrul Cristian Mandeal din nou la Iași! Închiderea stagiunii Dirijor: Cristian Mandeal Solistă: Oxana Corjos, pian Brahms – Concertul nr.1 pentru pian și orchestră în re minor, op. 15 C. Franck – Simfonia în re minor

46 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \

Ansambluri artistice Orchestra simfonică Concert maeștri: Mărgineanu Gheorghe Solist instrumentist Stoica Teodora Solist instrumentist

Vioara I Bărbuș Cristian Şef partidă Vagner Iulia Ludwika Şef partidă Busnea Laurențiu Chirilă Andrei Chirilă Raluca Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan-Dragoș Sebastian Patraș Adriana Păduraru Tudor Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Emil Vioara a II-a Hrubaru Vlad Şef partidă Solist instrumentist Tudorache Alina Şef partidă Solist instrumentist Blendea Andreea Elena Comici Sabareze Sabina Dascălu Cezar Dascălu Mădălina Horez Doina Scripcaru Aureliu

Viola Adumitroaei Cătălina Corroller Diana Costăchescu Mihai Doru Luca Beatrice Violeta Murgoci Profirița Prodanciuc Manuela

Flaut Horez Ioan Cezar Şef partidă Solist instrumentist Apetroaie Alin Şef partidă Păduraru Camelia

Corn Patraș Paul Şef partidă Popa Romeo Şef partidă Iftimie Adrian Cabasa Cosmin

Violoncel Bișoc Liliana Şef partidă Solist instrumentist Aftene Silvia Avădănei Nicoleta Burlacu Florin Gavril Ioana Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian

Oboi Țaga Florin Şef partidă Solist instrumentist Olaru Alexandru Pană Delia

Trompeta Moraru Ioan Şef partidă Solist instrumentist Baciu Bogdan

Contrabas Mandache Grigoriță Şef partidă Solist instrumentist Bîzgă Constantin Mantu Ioan Murgoci Radu Prisăcariu Virgil

Clarinet Ailenei Constantin Şef partidă Solist instrumentist Ailenei Mihai Şef partidă Solist instrumentist Budeanu Florian

Fagot Hariton Georgel Şef partidă Solist instrumentist Gușă Ioan Şef partidă Solist instrumentist Moisuc Adrian

Trombon Andron Radu Şef partidă Cioată Marius Nechifor Ionuț Tuba Blendea Constantin Şef partidă Solist instrumentist Percuție Lupu Radu Şef partidă Solist instrumentist Popescu Cristina Şef partidă Maxim Lucian Popescu Theodor Pian, celestă, orgă Ciotloș Ciprian

Recuzită: Constantinescu Constantin Mania Sandu

Harpă Diaconu Adina

Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \ 47

Ansambluri artistice Corul academic Gavriil Musicescu Dirijor: Doru Morariu

Soprane Avădanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminița Bleortz Victoria Bordeanu Petronela Brînzei Anișoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Dumitru Corina Gălușcă Elena Alina Herrero de la Conception Mădălina Honciuc Elena Cristina Moșuți Maria Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Traistă Ilinca Tumurug Ramona Țurcan Romina

Mezzo-soprane Blându Mihaela Adam Luminița Arădoaie Manuela Lupașcu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Avram Ioana Doroșincă Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraș Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Țaga-Radu Consuela

Tenori Dumitru Radu Muntean Liviu Bucur Vasile Casiean Radu Darie Alexandru Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel Toșu Marian Țaga-Radu Costel

Baritoni–Bași Anghel Laurențiu Bejan Ștefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuș Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Nicolae Cojocariu Bogdan Cojocariu George Grigoraș Gabriel Morariu Cosmin Popel Ștefan Ioan Talmaciu Costel

Cvartetul Ad libitum

Alexandru Tomescu, vioara I Șerban Mereuță, vioara a II-a Bogdan Bișoc, violă Filip Papa, violoncel

48 Filarmonica Magazin \ Nr. 11 \