Filarmonica Magazin 2/2012 by Filarmonica „Moldova” Iași

Filarmonica Magazin Revistă a Filarmonicii de Stat „Moldova” Iaşi Inițiativa acestei reviste aparține prof. univ. dr. Bujor Prelipcean, director general al Filarmonicii, cu intenția de a umple un gol privind consemnarea în istoria Iașului muzical a celor mai importante evenimente artistice ale Filarmonicii. Realizatori: Carmen Chelaru, Anca Butnaru, Silvia Matei Foto: Mihai Cantea

Nr. 2 / 2012

Preţ 25 lei

Sumar Actualitate Staff

Premieră absolută în istoria interpretării cvartetelor de Beethoven

Curs de management cultural la Iasi

cu Ioan Holender Ad libitum – Punct şi de la capăt!

Oleacă de taifas cu maestrul Doru Morariu,

dirijorul Corului Filarmonicii

File de album Centenar Sergiu Celibidache

Din cartea de Aur a Filarmonicii Dirijorul Sergiu Comissiona

Un american la Iasi, note de călătorie

Stagiune Martie Aprilie Mai Iunie

26 27 28 29

Orchestra simfonică

Corul academic “Gavriil Musicescu”

Cvartetul Ad libitum

Actualitate

STAFF Director general: Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director adjunct artistic: Adrian Anania Director adjunct tehnic: ing. Corneliu Şipoteanu Director adjunct economic: ec. Dana Apostu Juridic, marketing, relaţii publice: Dumitru Popa, consilier juridic Mihaela Mandache, specialist PR Cristian Ciureanu, referent Secretariat muzical: Carmen Chelaru, consultant artistic Anca Butnaru, secretar muzical Bogdan Grigore, bibliotecar Constantin Constantinescu, recuziter Sandu Mania, recuziter Publicitate: Silvia Matei, editor imagine Mihai Cantea, operator sunet Contabilitate, financiar, casierie: Gabriela Geger, economist Roxana Sofronie, referent salarizare Florenţa Săcrieru, casier Cristina Marcu, casier agenţia de bilete

Actualitate Premieră absolută în istoria interpretării cvartetelor de Beethoven

În cadrul Festivalului Internaţional George Enescu a avut loc lansarea la Casa Electrecord a casetei de 9 CD-uri cu Integrala cvartetelor de Beethoven pentru prima dată înregistrate live, în interpretarea Cvartetului Voces. Performanţa a avut loc la Würzburg, în Toscanasaal din Palatul Residenz, în martie 1998, în cadrul a şase concerte consecutive. Caseta a apărut în reţeaua librăriilor Humanitas, iar lansarea ieşeană a avut loc joi 12 ianuarie 2012, în Sala Ed. Caudella din Casa Balş.

Prof. univ. dr. Dan Dediu, compozitor, rectorul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti: „Asistăm astăzi la un eveniment cultural de mare anvergură: apariţia într-o frumoasă ediţie, datorată Casei de discuri Electrecord, a Integralei Cvartetelor de coarde beethoveniene, în interpretarea Cvartetului Voces din Iaşi. Înregistrate în 1998 la Würzburg, în mira bi la Toscana saal Re sid e nz, cvartetele lui Beethoven în tălmăcirea iluştrilor muzicieni ieşeni Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, Constantin Stanciu şi Dan Prelipcean constituie o comoară inestimabilă a muzicii româneşti, emblematică pentru ceea ce reprezintă Cvartetul Voces în contextul scenei interpretative internaţionale. Ca auditor al celor 9 CD-uri nu ştii ce să admiri mai întâi: perfecta omogenitate a ansamblului ori tăietura de impecabilă claritate formală, dicţia răspicată a pasajelor rapide, ori larga respiraţie, asemenea unui şoim plutind deasupra abisului, a cantilenelor beethoveniene, frumuseţea frazării sau originalitatea concepţiei interpretative. Fiecare cvartet scris de Beethoven, se ştie, revelează o lume aparte. Chiar şi cvartetele de început, Op. 18, sunt foarte diferite unul de altul. Şi totuşi, un aer comun există la nivelul gestualităţii, al impulsurilor voinţei componistice, al stilului. Interpretarea Cvartetului Voces posedă un entuziasm pasionat al cântului, o fluenţă irezistibilă şi un dar

Palatul Residenz, Würzburg 3

Actualitate de a te vrăji şi încânta, surprinzând o faţetă a profundei şi autenticei trăiri emoţionale, împreună totodată cu acel spirit al afinităţilor elective, pentru care Goethe numea muzica de cameră pentru cvartet de coarde: conversaţie între patru oameni raţionali. Toate acestea şi multe altele sunt conţinute în maratonul cvartetistic al unui ansamblu de mare profesionalism, de tradiţie muzicală ieşeană şi de orizont cultural mondial. Căci o integrală a cvartetelor de Beethoven nu se face de una singură. Chiar dacă ai cântat un singur cvartet sau cinci, sau şase, tot îţi mai rămâne suficientă muzică de mistuit, de înţeles, de interpretat şi de redat cu maximă dăruire. Aşadar, suntem în prezenţa unui monument naţional de muncă, de înţelegere şi tălmăcire originală, un sacrificiu încrustat nu în piatră, ci în inimi, sacrificiu pe care cei patru cavaleri supranumiţi Cvartetul Voces l-au realizat pentru Beethoven, pentru noi şi pentru muzică. În acest sens, acest buchet de 9 CD-uri constituie cheia de boltă a unei cariere cvartetistice impresionante, precum şi o cărămidă românească pusă la construcţia sanctuarului beethovenian mondial. Concluzionând, consider că integrala de faţă este un monument muzical de cea mai aleasă calitate. Cu atât mai mult, cu cât travaliul monumental nu se prea mai află la modă în zilele noastre, pilda acestei integrale ne motivează să scrutăm contemporaneitatea şi să spunem din suflet: Bravo Voces!”

corpului său profesoral, din vreme (şi nu atunci, cum de obicei se întâmplă, când este prea târziu), pe membrii cvartetului Voces şi ţin să reamintesc faptul că domniile lor au fost distinşi cu câţiva ani buni în urmă cu titlul de profesor onorific al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj. În acelaşi timp, adresez laude Casei de discuri Electrecord pentru iniţiativa de a fi preluat şi editat seria discurilor Integralei Beethoven şi de asemenea Editurii Humanitas pentru difuzarea ediţiei discografice – această ediţie discografică, permiteţi-mi să consider, încă o dată, fiind un bun de mare preţ al patrimoniului cultural naţional. Densitatea problematică a evenimentului din această seară îmi impune aplicarea practicii cuvintelor-cheie. Primul dintre ele ar fi pionier. Voces şi-a adjudecat în timp o seamă importantă de priorităţi în cultura muzicală românească, între care cea de prim ordin mi se pare a fi instituţionalizarea cvartetului de coarde. Un al doilea cuvânt-cheie ar fi termenul probitate. Atitudinea onestă şi avizată în raport cu actul interpretativ a reprezentat o coordonată permanentă în activitatea Cvartetului Voces, în toate împrejurările şi de fiecare dată de câte ori a fost pusă în lucru o partitură, fie că era vorba despre opusuri ale repertoriului clasic, fie că era vorba de creaţia de ultim moment, creaţia românească contemporană, în care Cvartetul Voces a repurtat o seamă de prime audiţii de mare valoare. Probitatea înseamnă în acelaşi timp transferul experienţei însuşite în decursul continuei perfecţionări, sub îndrumarea unor mari nume ale culturii muzicale universale, preluarea cu mare fineţe, cu mare rafinament a tuturor acestor învăţăminte. Ș i tot probitate presupune decelarea învățămintelor primite ș i acumulate şi apoi – ceea ce cred că este foarte important – dedicarea unei fundamentale energii mai departe, către actul pedagogic. Acel transfer pe care Voces l-a făcut încă de la începuturile carierei sale; cultivarea tinerei şcoli interpretative camerale din România şi nu numai reprezintă una din coordonatele fundamentale şi extrem de semnificative ale activităţii Cvartetului Voces. Un al treilea cuvânt-cheie ar fi termenul performanţă. Ce poate exprima mai bine acest termen decât patru decenii de activitate, o zestre repertorială uriaşă, o muncă ce pe mine m-a făcut de multe ori s-o asemuiesc, prin efortul şi energia pe care au implicat-o, cu performanţa sportivă. Este adevărat că există mici diferenţe între performanţa artistică şi cea sportivă, dar şi performanţa artistică are o notă de sportivitate. Nu mai puţin adevărat este însă că, după ştiinţa mea, niciodată Barenboim nu a beneficiat de onorariile de care a beneficiat Figo1, de pildă!

Prof. univ. dr. Cristian Misievici compozitor, Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca: „Onorată asistenţă, Permiteţi-mi să adresez mai întâi de toate, cvartetului Voces gratitudinea mea şi a Academiei de Muzică Gheorghe Dima, pe care implicit o reprezint, pentru onoranta invitaţie de a participa la acest emblematic eveniment al culturii muzicale româneşti. Ediţia discografică a Integralei cvartetelor de Beethoven în versiune live reprezintă o premieră mondială, ceea ce este în măsură să dea un plus de greutate evenimentului din această seară. Îi mulţumesc în acelaşi timp rectorului Viorel Munteanu şi Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi; toată preţuirea mea şi a colegilor mei de la Academia de Muzică clujeană, atât pentru invitaţia implicită primită cît ș i pentru excepţionala ambianţă cu care a ştiut să întâmpine acest fast eveniment. De aceea, mi-aş permite să mai adaug faptul că fericesc instituţia academică ieşeană pentru a fi aşezat la loc de cinste, în elita

Luís Filipe Madeira Caeiro Figo, fotbalist portughez care a activat în Sporting CP, Barcelona, Real Madrid ș i Inter Milano. Nu ne îndoim că cititorii Revistei de față sunt familiarizați cu numele ș i personalitatea lui Daniel Barenboim ! 1

Actualitate Al patrulea cuvânt-cheie ar fi exemplaritatea. Am citit exemplaritatea ca pe o exigenţă pe care Voces a urmărit -o cu perseverenţă în structurarea strategiei repertoriale, de la clasic la contemporan şi mai departe fineţea abordării interpretative a repertoriului în deplină concordanţă cu reperele stilistice consacrate. Un al cincilea cuvânt-cheie am considerat că ar trebui să fie ambasadoriat. Voces reprezintă cu excelenţă România, atât înăuntru cât şi în afară. S-a asociat în decursul timpului cu nume mari ale culturii muzicale universale, între care doar câteva voi menţiona, cele care mi-au venit la prima mână în minte – Martin Lovett, Radu Aldulescu, Jorg Demus, Valentin Gheorghiu, Wolfgang Laufer, Karl Leister, Jeremy Menuhin, Vladimir Mendelsohn, Menahem Prellser, Mstislav Rostropovici… şi numele pot continua. Sunt covârşitoare! Un al şaselea cuvânt-cheie ar putea să fie elită. În decursul timpului, Voces a adus beneficii majore creşterii unui public meloman, pe măsura exigenţei muzicii esenţiale, care este muzica de cameră. Într-o anumită măsură, prezenţa Dvs. în această seară aici confirmă cele spuse de mine.

Imagini din concertele susţinute de Voces în Toscanasaal, Würzburg 1998, cu Integrala Beethoven

Actualitate

Şi în fine, termenul integral m-a dus şi mă duce în primul rând cu gândul la funcţiile şi derivatele matematicii! Trebuie de asemenea amintit că Voces este autorul a numeroase alte integrale – pe lângă cea beethoveniană –, iar aceasta din urmă reprezintă mai mult decât o integrală, prin dimensiunile sale în timp şi spaţiu. Ea acoperă, stilistic vorbind, cel puţin cele patru mari epoci creatoare, începând cu Renaşterea, mergând mai departe la Baroc, Clasicism, Romantism, deschizând căile către ceea ce înseamnă cvartetul postromantic, modern, contemporan. Iată de ce simbolica acestui gest interpretativ – care cred eu că înseamnă în ultimă instanţă certificatul de naştere sau atestatul, sau în termenii consacraţi de legiuitorul învăţământului universitar românesc, abilitarea pentru un cvartet de coarde – reprezintă integrala cvartetelor beethoveniene. Voi încheia considerând că de la Enescu încoace, dulcele grai al Moldovei şi Bucovinei s-a arătat pe deplin compatibil cu marile rostiri ale culturii muzicale universale, atât în cuget cât şi în simţiri! Sunt onorat să fiu contemporan cu cei patru cavaleri ai muzicii esenţiale, care – parafrazându-l pe Marin Sorescu – trebuiau să poarte un nume; iar acel nume nu putea să fie decât Voces!

Imagini de la lansare Sala Caudella, 12 ianuarie 2012

Actualitate Curs de management cultural la Iasi cu Ioan Holender

Ioan Holender, fostul director al Operei din Viena, a susţinut la Iaşi, în perioada 4-7 martie, un curs intensiv de Management Cultural Internaţional, la invitaţia Universităţii Alexandru Ioan Cuza (UAIC) şi a Universităţii de Arte George Enescu. Este prima invitaţie sau iniţiativă de acest fel din România. Cu această ocazie participanţii la curs au avut ocazia să asculte din experienţa, părerile, cunoştinţele adunate timp de zeci de ani de fostul director al Operei din Viena, domnul Ioan Holender. „Daca, în 2010, domnul Holender a susţinut o conferinţă la UAIC [prelegerea a fost intitulată Este Romania o ţară a culturii? şi a avut loc în Aula Magna Mihai Eminescu în octombrie 2010, n.n.], atunci dumnealui adresându-se comunităţii noastre academice, de aceasta dată şederea lui are mai multe coordonate şi sperăm sa fie cât mai interesantă pentru toate lumea, în special pentru cei care vor avea ocazia să-l cunoască şi să-l asculte. Interesul este cu atât mai mare, cu cat domnul Holender este directorul artistic al Festivalului Internaţional George Enescu, care anul trecut a avut o amploare cu totul şi cu totul deosebită şi practic acest festival devine o componentă importantă a brand-ului de ţară, din punctul meu de vedere, fiind unul dintre cele mai reputate si mai valoroase manifestări de acest gen din România”, a declarat Lidia Bourceanu, reprezentant promovare eveniment

de la Departamentul de MEDIA al UAIC. Potrivit organizatorilor, cursul este bazat pe cel predat de Ioan Holender la Universitatea din Viena şi oferă toate coordonatele necesare pentru înţelegerea aspectelor legate de buna funcţionare a unui teatru muzical (solişti, orchestră, cor, colaboratori tehnici, sponsorizări, etc).

PRINCIPALELE PUNCTE PREZENTATE CURSANŢILOR „Este o paralelă la cursuri pe care le fac la Universitatea din Viena— declara Ioan Holender - şi sunt adaptate la auditoriul larg de la Iaşi. Sunt 40 de participanţi la curs de la studenţi la directori de instituţii culturale din România. Rostul acestor 18 ore petrecute împreună este, ca la sfârşitul cursului, fiecare să aibă capacitatea de a face un buget pentru un teatru muzical. Trebui să ştie de ce investiţii, subvenţii ar fi necesar pentru o operă, teatru etc.”

LANSARE DE CARTE Maestrul Ioan Holender a lansat marţi, 6 martie a.c., la Librăriacafenea Tafrali (din corpul A, al Universităţii Alexandru Ioan Cuza), volumul Spuse, trăite, dorite. Amintiri, publicat la Editura UAIC. Cu aceasta 7

ocazie, va fi prezentat şi primul volum autobiografic al celui menţionat: De la Timişoara la Viena. „Cu zece ani în urmă, în 2001, am terminat De la Timişoara la Viena, o carte în care descriam circumstanţele plecării mele din Timişoara şi primii mei ani în pribegie, sfârşind cu primii zece ani în fruntea Staatsoper. De această dată încerc o reluare a începuturilor şi o continuare a celor petrecute la Staatsoper, în afara ei şi în lunile de după ce am părăsit-o. În timp ce atunci, aflat în plină activitate, a trebuit vrând-nevrând să iau în considerare şi să menajez pe unul sau pe altul, de data aceasta nimic şi nimeni nu m-a împiedicat să descriu şi fapte neplăcute unuia sau altuia. Cele două cărţi se întregesc, iar acest volum rotunjeşte povestea activităţii mele la opera vieneză.” (Ioan Holender) Despre distinsul oaspete au vorbit, alături de autor, prof. univ. dr. Vasile Işan, rectorul UAIC, prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoişie, directorul Editurii Universităţii, prof. univ. dr. Bujor Prelipcean, directorul general al Filarmonicii din Iaşi, Luana Ungureanu, manager proiect Gala Premiilor VIP pentru Artele Spectacolului Muzical şi regizorul Mihai Zaborilă.

Actualitate

Ioan Holender s-a născut la Timişoara, la 18 iulie 1935. A părăsit România în 1959 după ce, fiind student la Politehnică, a fost exmatriculat în urma participării la mişcările studenţeşti din 1956. Ioan Holender a fost cel mai longeviv director din istoria operei vieneze, cea mai importantă scenă a muzicii din Austria. În timpul mandatelor sale au avut loct nu mai puţin de 93 de premiere cu distribuţii de mare prestigiu. In prezent, Ioan Holender predă la Conservatorul din Viena, este consilier al Operei Metropolitan din New York şi continuă să fie preşedinte şi director al Festivalului Internaţional George Enescu, funcţie pe care o exercită onorific.

Premii şi decoraţii  Officier de L‘Ordre des Arts et des Lettres,

Franța (1999)  Österreichisches Ehrenkreuzes für Wissenschaft und Kunst 1. Klasse

 Goldenes Ehrenzeichen der Republik Österreich  Clemens-Krauss-Medaille der Konzertvereinigung Wiener Staatsopernchor  Franz-Schalk-Medaille in Gold der Wiener Philharmoniker  Großes Goldenes Ehrenzeichen für Verdienste um die Republik Österreich (2002)  Großes Goldene Ehrenzeichen (Commenda) der Italienischen Republik (2004)  

Membru de onoare al Academiei Române Doctor honoris causa al Universității de muzică din Cluj



Medalia de onoare în aur a oraș ului Viena (2010)  Cetăţean de onoare al oraşului Timişoara  Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti

 Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara  Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Sofia Cetăţean de onoarea al oraşului Cluj (1994)

Actualitate Ad libitum – Punct şi de la capăt!

Un ansamblu cu experienţă artistică de peste două decenii, cu prestigiul internaţional dobândit prin mii de ore de repetiţii, prin înregistrări, concerte memorabile – între care Integralele Beethoven în 2009 şi Bartok în 2010 – şi mai ales prin cele mai importante premii internaţionale pentru cvartet – Ad libitum revine! Era firesc să se întâmple aşa, cel puţin din două raţiuni: Ad libitum devenise deja un

„bun cultural” al Iaşului, iubit şi aşteptat de pasionaţii de muzică. În acelaşi timp, memoria muzicianului şi omului de excepţie care a fost Adrian Berescu nu putea fi păstrată decât prin perpetuarea gestului său artistic! În 25 ianuarie anul acesta, membrii Cvartetelor Voces şi Ad libitum au făcut cel mai frumos gest posibil într-o asemenea situaţie: un concert! 9

Un Program de două ore şi jumătate, ales cum nu se putea mai potrivit: virtuozitate şi profunzime; puritate şi tensiune; seninătate şi tragism; introspecţii cutremurătoare şi izbucniri de bucurie copilărească – pe scurt, o adevărată dramma giocoso în gen cameral! Primul Cvartet mozartian (KV 80, la 14 ani), Cvintetul cu două viole de Mozart (compus în anul premierei la Don Giovanni) şi, momentul culminant al serii, amplul Cvintet cu două violoncele de Schubert,

Actualitate pe care autorul n-a avut şansa să-l asculte în timpul vieţii. Interpreţii: nu se putea o mai armonioasă conlucrare – între trei voceşi şi trei ad libitumi! Mai presus de toţi însă, Vioara Întîi – Bujor Prelipcean, aflat în cea mai dificilă şi totodată semnificativă postură: artist, lider şi mentor. În fine, Publicul – iubitori de muzică, de cvartet, de Voces, de Ad libitum şi nu în ultimul rînd, de Berescu. Faptul că au fost tentative de aplauze după aproape fiecare parte de piesă muzicală nu l-aş pune pe seama lipsei de cultură, ci mai degrabă pe o anume comuniune emoţională. Dovada o constituie reacţia spontană, ca o adevărată izbucnire de sentimente, care a venit, firesc parcă, după magistrala interpretare a părţii lente, funebrul Adagio, din Cvintetul de Schubert. Voces şi mai apoi Ad libitum au interpretat mereu această pagină

într-un mod inconfundabil: desprins de cotidian, de parcă timpul ar fi stat în loc! În ajunul concertului din 25 ianuarie, am primit la Filarmonică un mesaj din partea doamnei Daniela Teodoriu, spectatoare profund ataș ată (după cum reiese din cuvintele sale) de muzică ș i de cvartet. Ni s-a părut firesc să includem aici acest gest de elocvență ș i profundă simțire, întrucît el simbolizează acea parte vitală a triadei actului muzical: publicul. „Stau de mult timp pe gînduri dacă să scriu sau nu aceste rînduri. A triumfat dorința de a o face pentru că de prea multe ori nu mi-am exprimat deschis admirația, cred dintr-o jenă absurdă ș i iată că din păcate, cîteodată este mult prea tîrziu. Fac parte dintre melomanii care au avut imensul privilegiu de a creș te în perfecțiunea interpretării

muzicale oferită de maeș trii Cvartetului Voces. Le datorez, printre altele, faptul de a fi învățat să -l iubesc pe George Enescu, faptul de a fi învățat să levitez în timpul concertelor domniilor lor ș i nu în ultimul rînd faptul de a vă fi primit în dar pe voi, rafinatul ș i mereu surprinzătorul Cvartet Ad libitum. Am simțit ca am fost preluată cu generozitate ș i învăluită în sunetele voastre în seri extraordinare pe care le păstrez cu emoție în memoria afectiva. Este atît de odihnitor să ș tiu că existați ș i că ori de cîte ori vă ascult, minuțioasa aș ezare a muzicii curge în filigran pur de jur împrejurul meu! Sunt fericită că veți continua să vă manifestați ș i sunt absolut convinsă că Dumnezeu îș i va aș eza întotdeauna aripile pe scenă, pentru ca bolta voastră de sunete să fie divină.” (Daniela Teodoriu)

Concertul-regal din 25 ianuarie a reprezentat Punctul!

Actualitate

Concertul din 14 februarie a fost … De la capăt!

Mi-am pus ș i am pus întrebarea – care de altfel stătea în mintea ș i în sufletul tuturor iubitorilor de muzică ș i de cvartet: Un nou Ad libitum? O întrebare inevitabilă, mai ales dacă ne gîndim că, indiferent cît am fost de apropiați de Adrian, toți, fără excepție am fost ataș ați de muzica sa ș i de curățenia lui sufletească! Așa că tot Iaș ul muzical se întreba cine va fi curajosul care se va încumeta să cînte pe locul lui Adi.

Într-un interviu pentru cotidianul „Adevărul”, din februarie 2010, violonistul Alexandru Tomescu comenta astfel postura sa de spectator în sala de concerte: Reporter: Ca muzician, aveţi răbdare să asistaţi la alte concerte? Al. Tomescu: Trebuie să vă mărturisesc că, activ fiind în domeniu, mă plictisesc să stau acolo pe scaun. Dar îmi amintesc că am fost la Iaşi, la un concert de cvartet, pentru că le promisesem unor prieteni care interpretau. Eram pregătit să mă plictisesc o oră, o oră şi jumătate. Cu toate acestea, de la primele măsuri au reuşit să mă scoată din starea aia de plictiseală şi de inerţie în care mă aflam şi m-au dus în altă lume. Cred că, indiferent de motivele care îi îndrumă pe oameni la sala de concerte, o muzică bine cântată poate comunica cu ei. Asta independent de gradul de cultură sau de

civilizaţie al ascultătorului. Este un limbaj care nu necesită traducere – se adresează direct sufletului. Solistul făcea referire la colaborarea sa cu Filarmonica ieș eană din noiembrie 2006, în cadrul unui proiect național Robert Schumann ș i la concertul Ad libitum din 16 noiembrie 2006, cu un program Haydn, Ravel, Brahms. Alexandru Tomescu: Un nou Ad libitum? Da, deoarece pentru mine este o experiență cu totul nouă, pe parcursul căreia am descoperit zone ale expresivității muzicale pe care nici nu le bănuiam. Ș i nu în primul rînd fiindcă pentru noi toți patru este foarte importantă păstrarea continuității în dezvoltarea

Actualitate cvartetului, în a merge mai departe pe drumul pe care Ad libitum a pornit în urmă cu 24 de ani. Un drum deloc uș or, plin de eforturi ș i muncă susținută zi de zi, dar ș i presărat cu succese pe cele mai mari scene ale lumii. Dincolo de aceasta – cum spuneam – nu-mi vine deloc uș or să cînt în locul lui Adrian în cvartet, deoarece am fost buni prieteni ș i îi simt lipsa de fiecare dată cînd vin la Iaș i. Spiritul lui Adrian va fi întotdeauna cu noi în cvartet, simt asta mereu. Cea mai grea a fost chiar prima repetiție. A fost greu pentru noi toți, nu doar pentru mine. Nimeni nu îi poate lua locul lui Adrian, fără îndoială! Voi încerca să cînt cît pot de bine pentru ca Ad libitum să meargă mai departe. Sunt conș tient ca am multe de învățat. Pe de alta parte, este o onoare ș i o provocare la înălțimea căreia voi încerca să mă ridic. 30 ianuarie 2012

Programul susținut la Iaș i, în 14 februarie – Haydn, Beethoven ș i Sibelius – a fost reluat în Sala Radio din Bucureș ti, trei zile mai tîrziu. Spicuim aici cîteva gînduri de meloman, semnate de Oltea Ș erban Pîrîu, redactor al Societății Române de Radiodifuziune: Foarte vizibil atât în media, cât ș i pe scenele româneşti, în ultimii ani, iar în 2011 în mod deosebit în postură solistică, Alexandru Tomescu are multe elemente care îl recomandă pentru a duce mai departe succesul cvartetului Ad libitum alături de violonistul Şerban Mereuţă, violistul Bogdan Bişoc şi violoncelistul Filip Papa. … La Sala Radio am asistat la un nou succes Ad libitum, într-o nouă formulă. Cvartetele din program au fost cântate deseori ș i în vechea componență, violoncelistul Filip Papa declarând reporterilor, încă sub tensiunea concertului: E un moment care marchează sfârşitul unei etape dificile din viaţa noastră artistică, un moment care ne dă posibilitatea să mergem mai departe. Suntem eliberaţi. Pur şi simplu apăsarea de la începutul concertului a fost imensă. Lui Adrian aceste lucrări i-au fost foarte dragi, iar în felul acesta noi am încercat să-i omagiem memoria. … O radiografie a sonorității Ad libitum la o primă audiție în formula Alexandru Tomescu, Şerban Mereuţă, Bogdan Bişoc şi Filip Papa are câteva aspecte definitorii : rafinament, remarcabile calități de nuanțare, expresivitate ș i căldură, pe linia energiei, a capacității de a prinde publicul în vârtejul muzicii Alexandru Tomescu detaș ându-se ca manieră de abordare a actului artistic. Am găsit aici nu doar o armonie la care puteam doar să visez, ci nişte prieteni adevăraţi, alături de care avem foarte multe lucruri de făcut – declara Alexandru Tomescu, la rândul lui.

Ș erban Mereuță: Nou Ad libitum? Nu. Pur ș i simplu Ad libitum! În plus doar… amintirea şi recunoştinţa pentru un om care ne-a iubit şi pe care l-am iubit! 1 februarie 2012 Filip Papa: Ad libitum s-a străduit întotdeauna prin programe, prin interpretare ș i prin atitudine în fața muzicii să aducă ceva nou. Acum Dumnezeu a făcut ca Ad libitum sa fie cel nou. Iar nouă, pentru a omagia memoria lui Adrian, nu ne rămîne decît să păstrăm sensibilitatea gestului său artistic! 27 ianuarie 2012

Pentru luna aprilie se anunţă la Bucureşti, Ateneul Român (22.04, ora 18) şi Sibiu, Sala Thalia (24.04, ora 19) lansarea primului Cd semnat de Ad libitum în noua componenţă. Sunetul este realizat de Jakob Haendel, celebrul inginer de sunet de origine germană, deţinător al Premiului Grammy.

Actualitate Oleacă de taifas cu maestrul Doru Morariu, dirijorul Corului Filarmonicii

Cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an, Corul Gavriil Musicescu al Filarmonicii, condus de dirijorul Doru Morariu, s-a aflat într-un turneu în Olanda. Artiştii ieşeni au susţinut 12 concerte în perioada 8-24 decembrie 2011, cu o avanpremieră la Iaşi, în 5 decembrie 2011 şi alta la Reşiţa, în 8 decembrie. Corul Gavriil Musicescu este din ce în ce mai solicitat în programele cu orchestra, nu numai cu cea din Iaşi, ci şi cu orchestrele din Bacău, Botoşani, Galaţi, Constanţa. Mai mult, au apărut în ultimii opt ani primele turnee europene ale Corului, separat de orchestră. Este confirmarea incontestabilă şi definitivă a consacrării ansamblului prin proprie valoare. Anca Butnaru: Primul turneu fără orchestră a avut loc în decembrie 2003, în Olanda; a urmat apoi în aprilie 2007 în Spania, iar din 2008 până în 2011 din nou Olanda... Doru Morariu: E păcat că n-am putut continua tradiţia cu orchestra, în concertele vocal-simfonice. Ne-am bucurat că s-a păstrat continuitatea în relaţia cu impresarul – a fost un pas înainte, nu înapoi.

Imagini din turneul Corului în Olanda, decembrie 2011

Actualitate AB: Când a început pregătirea turneului din iarna lui 2011? Cum aţi alcătuit programul pentru acest turneu? DM: Până anul trecut am păstrat programul tematic Ave Maria. Am făcut pentru asta o mulţime de aranjamente orchestrale pentru piesele vocale. Tot programul l-am construit ţinând seama de solişti şi de posibilităţile ansamblului – de dimensiunea ansamblului, culoarea vocilor soliste ş.a.m.d. AB: Apropo de compoziţie, când s-a născut această necesitate de a crea? DM: În clasa a XII-a, la Liceul de muzică din Timişoara am scris o lucrare corală – asta urmare a orelor de armonie şi contrapunct pe care le făceam, aveam nişte profesori foarte serioşi, care ne-au lăsat să trecem peste graniţele austerităţii bine ştiute în contrapunct şi ne-au lăsat să creăm liberi. Atunci am scris primul cor din viaţa mea. Mai târziu am făcut împreună cu un coleg de liceu, o transcriere pentru cor la Eine kleine Nachtmusik. Era în vogă pe-atunci formaţia Swingle Singers, care interpreta vocal pagini celebre din muzica instrumentală. AB: Revenind la turneu…

fiecare turneu veneau la autocar şi-i atingeau cu admiraţie pe corişti. AB: Cum „simte” dirijorul un concert în aer liber în comparaţie cu un concert în sală? DM: Eu am avut cu corul mai multe concerte în aer liber... În Copou a fost pentru mine neaşteptat, acum vreo trei ani, când am avut un concert de muzică americană. Nu mam aşteptat ca publicul să reacţioneze atât de frumos; fiind în parc, în aer liber, te mişti. Atunci însă spectatorii s-au apropiat şi au rămas s-asculte, nemişcaţi, ca la un concert în sală. AB: … şi la Vaslui mi-a plăcut în parc. DM: Aaa, da, la Vaslui a fost excepţional; bine, foarte bine organizat. Asta le trebuie oamenilor, să duci muzica între ei. Adevărul e că muzica corală nu s-a reabilitat încă în ochii românilor. Când vezi în vest cât de iubită e muzica corală, cum e abordată de amatori. Adevărul e că cel mai apreciat şi mai spectaculos gen este cel vocalsimfonic. În plus, astăzi oamenii sunt sensibili la spectacol. Deşi sala Filarmonicii e improprie pentru regie de lumini sau pentru intervenţii de balet, am realizat aşa

DM: Cred că cel mai reuşit, cel mai cristalizat turneu – din punct de vedere al coeziunii grupului şi al programului prezentat, de asemenea al plăcerii pentru cântat – a fost cel de anul trecut. AB: Ce amintiri vă leagă de publicul olandez ? DM: „Publicul capetelor albe”! – foarte mulţi oameni în vârstă. La primele concerte, atâta au aplaudat încât eu am zis că e ca la noi, cu bis. Am aflat mai târziu de la Traian Aga, impresarul nostru, că le-am făcut un cadou; spectatorii olandezi sunt obişnuiţi să primească doar ceea ce au plătit, ce scrie în program. Sunt oameni calzi şi respectuoşi: la 14

ceva la concertul de Paşti, de exemplu. Asta face un program coral auster mult mai atractiv pentru public. AB: Vă gândiţi să continuaţi seria spectacolelor sincretice? DM: Da, m-am gândit la un program de felul acesta, cu muzică din Renaştere. Genul madrigalului este un derivat muzical al poeziei. Dacă Petrarca nu s-ar fi apucat să scrie poezii cu muzicalitate interioară, poate că madrigalul nar fi apărut. Aşa că mă gândesc să alătur muzicii forme şi imagini, mişcare… AB: În agenda stagiunii actuale urmează un concert vocal-simfonic cu dirijorul olandez Marcel Verhoeff. Aţi mai colaborat şi în trecut cu el. Cum vă amintiţi această colaborare? DM: Marcel e un prieten deosebit şi un dirijor bun. Ne-am întâlnit în Olanda, în decembrie şi ne-a invitat la el acasă, la un grătar. Îşi invitase câţiva prieteni şi pe noi – n-am fost mulţi, doar vreo 40 de oameni... Am cântat colinde – am susţinut de fapt încă un concert – ne-am simţit cu toţii extraordinar! AB: Cum apreciaţi în concertele

Actualitate vocal-simfonice maniera dirijorilor de orchestră?

lucru

DM: Cu tot respectul… De fapt e binecunoscut deja despre Corul Filarmonicii din Iaşi că e… „la cheie”. Atunci când pregătesc corul pentru un program vocal-simfonic, respect ceea ce scrie în partitură. Unul din cazurile fericite, recent a fost dirijorul Adrian Morar, de la Cluj, cu Requiem-ul German de Brahms [2 martie 2012, n.n.]. Dirijorul bun, soliştii buni [soprana Adela Zaharia şi basul Bogdan Taloş, n.n.], orchestra bună, corul bun… deci toate au fost cum trebuie. AB: Ce sfaturi le-aţi da tinerilor artişti care vor să îmbrăţişeze o carieră de dirijor? DM: Nu numai dirijorilor, ci tuturor interpreţilor: să nu fie „pătraţi”! Muzica nu înseamnă note, durate, înălţimi şi aşa mai departe. Muzica-i altceva. Muzica nu prea are bară de măsură, trebuie să „curgă”… De aceea nu o dată un neştiutor de carte muzicală poate interpreta o melodie mai bine decât un profesionist... AB: Vă mulţumesc.

File de album

Centenar Sergiu Celibidache

Festivalul Sergiu Celibidache 100 În anul 2002, Fundaţia Sergiu Celibidache din München a iniţiat Festivalul purtând numele marelui muzician, festival ce a avut loc într-o primă ediţie la München, oraşul în care Maestrul a activat ca director muzical al Filarmonicii din 1979, până la trecerea sa în eternitate, în 1996. Manifestarea a inclus concerte, cursuri de interpretare, simpozioane şi prezentări de film, concentrate în jurul multiplelor faţete ale personalităţii muzicianului, între care cele de interpret, pedagog, filozof. În 2004 a avut loc ediţia a doua a Festivalului, tot la München. Ediţia a treia a avut loc la Iaşi, în octombrie 2006, dorindu-se a se continua astfel seria bi-anuală a festivalului şi constituindu-se în acelaşi timp într-o „revenire acasă” a moştenirii muzicale a Maestrului Sergiu Celibidache. În plus, anul 2006 a marcat un deceniu de la trecerea sa în eternitate. Anul 2012 este Aniversare Unesco Sergiu Celibidache. Astfel, între 1 mai şi 7 iulie 2012 se va desfăşura la

Bucureşti prima ediţie a Festivalului Sergiu Celibidache 100, organizat de Fundaţia Sergiu Celibidache Bucureşti şi partenerii săi. Ediţia din acest an stă sub semnul sărbătoririi celor 100 de ani de la naşterea marelui dirijor român şi cuprinde concerte susţinute la Ateneul Roman de artişti recunoscuţi internaţional, foşti elevi ai lui Sergiu Celibidache, şi orchestre de prima clasă ale României, sau cursuri de interpretare cu: Ida Haendel (vioară), Helmut Nicolai (violă), Dorin Marc (contrabas), Martin Kofler (flaut), Wolfgang Gaag (instrumente de suflat din alamă) sau Enrique Garcia Asensio (dirijat). Printre propunerile inedite pregătite în acest an se numără proiecţii de film, o lansare de carte Despre fenomenologia muzicii de Sergiu Celibidache şi Celibidache: Întâlniri cu un om de excepţie de Patrick Lang si Stéphane Müller –, de asemenea expoziţia de fotografie Fragmente din viaţa Maestrului Sergiu Celibidache sau prima audiţie mondială a lucrării Haz de necaz semnată de Sergiu Celibidache. Orchestra simfonică a Filarmonicii Moldova din Iaşi a fost invitată să concerteze la Ateneul 16

Român din Bucureşti, miercuri, 4 iulie 2012, sub bagheta dirijorului Rony Rogoff. Ca o avanpremieră a acestui eveniment se va desfăşura la Iaşi concertul de închidere a stagiunii din 29 iunie 2012, cu acelaşi program.

Legătura maestrului cu Iaşul Dirijorul şi compozitorul Sergiu Celibidache (născut la 28 iunie 1912, la Roman şi trecut la cele veşnice în 14 august 1996, la Paris), şi-a petrecut anii studenţiei la Iaşi, unde a urmat cursurile Conservatorului. Concomitent studiază filozofia şi matematica la Universitatea ieşeană, apoi la cea din Bucureşti. Din 1936 pleacă definitiv din ţară, devenind în scurt timp una din cele mai cunoscute personalităţi ale muzicii internaţionale contemporane. În anul 1994, marele muzician a fost distins cu titlurile de Cetăţean de Onoare al oraşului Iaşi şi doctor honoris causa al Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi. “…Iaşul mi-a dat ceva care la început m-a ajutat să devin om, şi după aceea, intr-adevăr, să pot ieşi cu

File de album

uşurinţă din labirintul îndoielilor. Şi când a fost vremea să iau hotărâri mari, le-am luat ca ieşean, adică cu înţelepciune moldoveneasca. Deci am fost cât se poate de marcat din copilărie şi adolescenţă de Iaşul care, natural, a fost oxigenul tuturor.” (Sergiu Celibidache) În luna martie 1995, Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat Moldova din Iaşi a susţinut, în cadrul unui turneu în Germania şi Austria, un concert în Sala Gasteig a Filarmonicii din München. Redăm în cele ce urmează comentarii şi amintiri privind întâlnirea memorabilă dintre muzicienii ieşeni şi Maestrul Sergiu Celibidache, ce a avut loc la 9 martie 1995, la München. Deşi se aflau într-o postură deloc de invidiat, artiştii ieşeni au fost atunci, mai mult ca oricând, privilegiaţi. După concert, Maestrul a acceptat o întâlnire cu orchestra. „…Ceea ce mi-a făcut o deosebită plăcere a fost să văd o orchestră de calibrul acesta—a mărturisit marele muzician... Pentru mine a fost absolut o revelaţie !… Eu am rămas colosal de român, ataşat, legat de ţara asta, de care toate lucrurile de pe pământ mă despart, de la politică până la distanţă, bani şi orişice problemă de natură personală. Eu trebuie să trăiesc în afară. Aşa că marele cadou pe care mi l-aţi făcut este însuşi faptul că orchestra asta trăieşte şi face ce face. Că o s-aveţi undeva mai mult succes şi altundeva mai puţin, astea-s lucruri absolut normale. Dar este o orchestră cu care vă puteţi arăta în străinătate… Când am văzut pianissimele acelea şi felul natural în care conduc arcuşul, cum fac italienii – parcă-i un fel de mariaj reuşit între conducta arcuşului şi instrument – mi-au venit lacrimi în ochi… Este o realizare nemaipomenită pentru oraşul meu !”

Maestrul Celibidache şi pianistul Dan Grigore între artiştii ieşeni, după concertul din 9 martie 1995, de la München.

La despărţire, Maestrul a promis sa revină curând la Iaşi, în vederea unei colaborări cu orchestra. Din nefericire, a plecat dintre cei vii înainte ca frumoasele proiecte să prindă viaţă, iar el să revină în Iaşul drag al tinereţii sale.

File de album Sergiu Celibidache Cronologie

1940

1912

Pentru a-şi câştiga existenţa Celibidache se angajează ca acompaniator la pian, în turneele unui dansator expresiv. Se va dedica compunerii propriilor sale lucrări, va începe de asemenea activitatea de dirijor, la început cu diverse coruri, de exemplu corul feroviarilor şi cel al conductorilor de tramvai. În această perioadă Celibidache se consideră mai ales un compozitor, activitatea de dirijor fiind pentru el de o însemnătate secundară.

La data de 11 iulie 1912, s-a născut la Roman, Sergiu Celibidache. Băiatul a avut încă patru fraţi şi surori. Tatăl, Demostene, un influent ofiţer de cavalerie, avea un talent muzical ieşit din comun, mama lui cânta la rândul ei la un instrument.

1913

Când Sergiu a împlinit 6 luni, familia s-a mutat la Iaşi, unul dintre oraşele cele mai importante din punct de vedere cultural în România de atunci.

1944

Condiţiile de viaţă au fost dintotdeauna pentru Celibidache apăsătoare, el fiind lipsit de mijloace materiale. El nu dispunea aproape deloc de bani, a slăbit fizic foarte mult şi a rezistat totuşi numai datorită ajutorului total dezinteresat din partea gazdei sale, o familie de angajaţi la tramvai din Berlin-Halensee, strada Tramvaiului 26a.

1935

După absolvirea serviciului militar, pe care de altfel nu-l putea suporta, Celibidache se mută în anul 1935 la Paris şi continuă studiul acolo. În domeniul muzicii, Celibidache colaborează aici printre altele cu o orchestră de jazz. Într-o zi aude la radio cvartetul de corde al lui Heinz Tiessen. Acesta îl entuziasmează în aşa măsură încât nu după mult timp compune el însuşi un cvartet de coarde pe care îl trimite lui Tiessen. Heinz Tiessen, profesor la Facultatea de muzică din Berlin, îşi dă seama de potenţialul muzical extraordinar al lui Celibidache şi îl cheamă la el la Berlin.

1945

Prima apariţie ca dirijor atestată după încheierea războiului a fost concertul cu orchestra de cameră din Berlin din 11 august 1945. Scurt timp după aceea Celibidache participă la un concurs pentru ocuparea postului de dirijor la Orchestra simfonică a radioului din Berlin. În program au figurat Prima simfonie a lui Brahms şi Pasărea de foc a lui Stravinski. Şi într-adevăr, Celibidache, care până la vârsta de 33 de ani lucrase numai cu ansambluri de amatori câştigă într-un mod strălucit împotriva unei duzini întregi de contracandidaţi. Acum se impune Orchestra filarmonicii din Berlin: Fostului dirijor-şef al orchestrei Wilhelm Furtwängler i s-a interzis să dirijeze până la terminarea procedurii de denazificare a sa, iar conducătorul interimar al orchestrei, Leo Borchard, a fost împuşcat din greşeală în ziua de 23 august. Astfel una dintre cele mai însemnate orchestre din lume a fost nevoită să caute un nou dirijor, nu numai adecvat dar şi cu un trecut nepătat din punct de vedere politic. În urma câştigării concursului de către Celibidache, orchestra îşi îndreaptă atenţia asupra lui şi îl invită la primul concert prevăzut pentru ziua de 29 august 1945. În program sunt Uvertura la Bărbierul din Sevilla a lui Rossini, Concertul pentru fagot, op. 75 al lui Weber şi Simfonia a 9-a a lui Dvorak. După nici două săptămâni este invitat cu orchestra să susţină alte două concerte. Aceste prime apariţii ale lui Celibidache au fost primite de

1936

Celibidache îi răspunde la chemare, îşi însuşeşte în scurt timp limba germană şi se înscrie la Facultatea de muzică din cadrul Universităţii de muzică şi ştiinţa muzicii Friedrich Wilhelm din Berlin. Profesorii lui sunt aici Tiessen (compoziţie), Hugo Distler (contrapunct), Kurt Thomas şi Fritz Stein (teorie), Eduard Spranger şi Nicolai Hartmann (filozofie), Arnold Schering şi Georg Schünemann (ştiinţa muzicii). Nu peste mult timp, Celibidache va urmări cu entuziasm concertele şi repetiţiile lui Wilhelm Furtwängler, totuşi nu a avut ocazia să-l cunoască personal.

1938

Începând cu anul 1938 Celibidache se va specializa şi ca dirijor sub îndrumarea lui Walter Gmeindl.

1939

În această perioadă are loc întâlnirea cu călugărul buddhist Martin Steinke (Dao Jun), care îl familiarizează cu Buddhismul-Zen. Acest contact l-a marcat pentru mult timp.

File de album marele public cu entuziasm, iar orchestra s-a lăsat convinsă de modul de lucru ambiţios al tânărului român extrem de talentat. În octombrie 1945 i se conferă postul de director artistic al orchestrei, iar până în anul 1945 numără un total de 414 concerte susţinute la Berlin şi în turnee.

1962

Urmează apoi turneul cu orchestra simfonică RAI de la Roma la Milano, Torino şi Napoli. La 28 iulie 1962 apare în revista Frankfurter Allgemeinen Zeitung un articol al lui Celibidache cu titlul: Oameni capabili de înţelegere se întâlnesc greu, în care se ocupă în detaliu de religia buddhistă. În luna noiembrie a acestui an au loc primele două concerte cu orchestra simfonică a radioului suedez la Stockholm.

1952

Un eveniment decisiv pentru Celibidache ajuns la vârsta de 40 de ani a fost critica aspră venită din partea profesorului şi mentorului său Heinz Tiessen după unul din concertele sale ovaţionate cu entuziasm. Cu cuvinte drastice Tiessen îi reproşează lui Celibidache dezvoltarea muzicală problematică („tu nu ai înţeles nimic!”). Aceasta, după mărturisirea lui Celibidache , a fost „cezura” hotărâtoare pentru cariera sa ca dirijor. După încheierea procesului său de denazificare, care a durat mai mult de 5 ani, Wilhelm Furtwängler preia oficial în 1952 conducerea Orchestrei filarmonicii din Berlin. Legătura lui Celibidache cu orchestra, chiar dacă va fi de o amploare mai redusă, se menţine şi pe viitor. Schimbul de corespondenţă între Celibidache şi Furtwängler se întrerupe în luna octombrie a acestui an, iar în ziua de 19 decembrie 1952 se consemnează la Torino ultima întâlnire directă dintre cei doi.

1963

La acest ansamblu va deveni începând cu 1963 dirijor permanent şi director artistic. Dincolo de concertele la Stockholm susţinute cu orchestra, Celibidache va întreprinde turnee prin Suedia, Danemarca, Germania, Elveţia, Spania, Finlanda, Austria, Ţările de Jos şi România.

1965

În mai 1965, Celibidache se căsătoreşte cu Ioana Procopie Dumitrescu, o pictoriţă pe care o cunoaşte încă din copilărie.

1968

La 19 iunie 1968 se naşte unicul fiu al lui Celibidache cu numele de Serge Ioan.

1972

1954

Devine dirijorul permanent şi directorul artistic al orchestrei din Stuttgart şi întreprinde turnee prin Germania, Iugoslavia, Spania, Franţa şi Austria. Colaborarea va dura până în 1983, an de an Celibidache apare la pupitrul orchestrei în Stuttgart sau în turnee. Celibidache începe de asemenea să ţină la Bologna şi Siena cursuri de dirijat.

Pentru meritele sale la refacerea după război a orchestrei filarmonice din Berlin, Celibidache este onorat în anul 1954 într-un mod deosebit. I se conferă Crucea de merit a Ordinului de merit din partea Republicii Federale Germania. În schimb, acest an va marca o mare cezură în cariera lui Celibidache: în zilele de 29 şi 30 noiembrie a prezentat cu orchestra filarmonicii din Berlin un program cu lucrări de Ravel, Bartok şi Heinz Tiessen (Viziuni), acesta a fost ultimul său concert la pupitrul acestei orchestre. După decesul lui Wilhelm Furtwängler survenit la 30 noiembrie orchestra nu-l mai alege pe Celibidache pe postul de dirijor-şef, ci pe Herbert von Karajan. Cu toate că disensiunile dintre Celibidache şi orchestra berlineză se acutizaseră mult timp înainte de această decizie, dirijorul român nu a putut să uite ani îndelungaţi această jignire. Abia după 38 de ani, în 1992, se va ajunge la împăcare între Celibidache şi orchestra din Berlin, fapt sărbătorit prin două noi apariţii la pupitrul orchestrei. De acum încolo pentru Celibidache începe o perioadă de mai multe decenii în care dispare din lumina reflectoarelor de la pupitrul orchestrelor de vârf. În schimb se va dedica unei activităţi de repetiţii şi celei concertistice cu atât mai intense, desfăşurată oarecum, ce-i drept, la periferia vieţii muzicale. Interesant este faptul că la adevărata înţelegere a muzicii Celibidache va ajunge tocmai în această perioadă.

1978

În anul 1978, Celibidache se întoarce pentru scurt timp în Romania unde în acest an şi în anul următor dirijează orchestra Filarmonicii George Enescu. Pentru prima dată organizează un seminar de două ore cu tema: Fenomenologia muzicală. Aceste cursuri cu public Celibidache le va ţine de două ori pe an până în 1992. El se bucură de un numeros auditoriu atât din ţară cât şi din străinătate. Filarmonica din München rămasă fără dirijor-şef după decesul lui Rudolf Kempe (1976) ia contact cu Celibidache.

1979

Ca răspuns, Celibidache asistă incognito la un concert al acestei orchestre. În cele din urmă, la 14 februarie 1979, are loc primul concert cu Filarmonica müncheneză (după nici 10 repetiţii). În program sunt Uvertura la opera Flautul fermecat a lui Mozart, Moarte şi transfiguraţie de Richard Strauss şi Concertul pentru orchestră de Bela Bartok. Concertul este încununat de un succes colosal atât în rândul publicului cât şi în lumea presei. Cu toţii au cerut continuarea acestei colaborări. În cele din urmă, în luna iunie, Celibidache este investit pe postul de dirijor-şef al orchestrei şi pe cel de Director general muzical al oraşului München, ce-i drept, deocamdată un simplu acord bilateral fără vreun contract redactat în scris. Acesta a fost începutul unei colaborări de 17 ani şi constituie după startul furibund cu orchestra filarmonică din Berlin faza maturităţii şi punctul culminant al

1958

În anul 1958 se consemnează primele concerte cu orchestra radio din Stuttgart, un ansamblu de care se va simţi mult timp (până în 1983) extrem de legat.

1960

Deocamdată însă, Celibidache se deplasează fără odihnă de la o orchestră la alta. El începe totodată colaborarea cu Capela Regală din Copenhaga.

File de album orchestra cu care şi-a început cariera, orchestra filarmonică din Berlin. Celibidache reuşeşte să organizeze doar 6 repetiţii (multe în ochii orchestrei, puţine după părerea lui Celibidache) şi la 31 martie şi 1 aprilie 1992 se prezintă Simfonia a 7-a de Anton Bruckner, lucrarea, pe care, de altfel, a prezentat-o pentru prima dată tot cu acest ansamblu. La împlinirea vârstei de 80 de ani, Celibidache este desemnat cetăţean de onoare al oraşului München, în afară de aceasta cu acest prilej primeşte şi Marea Cruce de merit cu Steaua Ordinului de merit a Republicii Federale Germania.

carierei sale artistice. Înainte de a fi angajat, Celibidache a promis să facă din orchestra Filarmonicii din München socotită pe atunci de rang secundar un ansamblu cu faimă mondială. Mulţi s-au arătat sceptici în legătură cu această promisiune. Celibidache, însă, începe să lucreze deosebit de intens cu orchestra şi renunţă voit timp de mai mulţi ani la turneele concertistice. În primul an deja, la 15 octombrie, Filarmonica din München prezintă în premieră Simfonia a VIII-a de Anton Bruckner.

1984

1993

Debutul său târziu în SUA cuprinde un curs cu orchestra şi un concert cu orchestra studenţilor de la Curtis Institute Philadelphia susţinut la Carnegie Hall la New York. În acelaşi an, Celibidache se îmbolnăveşte tot mai grav, el nu-şi mai poate achita obligaţiile la orchestra din München. Astfel se ajunge la o criză de încredere între el şi referentul cultural al oraşului şi directorul filarmonicii din München. Turneul în SUA din toamna anului 1984 nu va fi condus de dirijorul-şef, ci de Lorin Maazel.

Prelegerile cu tema „Fenomenologia muzicii”, ţinute până acum la Mainz, Celibidache le continuă la München. În turneele organizate cu orchestra müncheneză îl întâlnim mai întâi la Leipzig, Bremen, Köln şi Hamburg, apoi în Spania, Japonia (Tokio, Nagoya, Osaka) şi din nou în America de Sud (Buenos Aires, Sao Paulo, Rio de Janeiro). Acum i se conferă maestrului ordinul Maximilian (un ordin de merit bavarez).

1985

1995

În cele din urmă Celibidache îşi revine, se întoarce iarăşi la pupitrul filarmonicii din München, iar vechile disensiuni sunt aplanate. Pentru a marca împăcarea cu responsabilii oraşului se emite un nou regulament. Celibidache semnează pentru prima dată un contract cu oraşul München, totodată îşi reia pe deplin activitatea. El pleacă în turneu de concerte prin Germania de est şi ţine cursuri de dirijat cu orchestra studenţilor de la Facultatea de muzică din München. Un concert prevăzut pentru acest an trebuie însă anulat din cauza divergenţelor de nesurmontat între dirijor şi violonista Anne Sophie Mutter, solista concertului. În noiembrie 1985 se inaugurează noul sediu al filarmonicii situat pe Gasteig în München, un eveniment sărbătorit prin mai multe concerte festive. Cu această ocazie, Celibidache dirijează printre altele Execviile muzicale ale lui Heinrich Schütz (o missă catolică dedicată celor decedaţi).

Turneele organizate la Las Palmas, Teneriffa şi Murcia sunt ultimele din viaţa lui Celibidache. În anul acesta va ţine cursuri de dirijat la Schola Cantorum din Paris şi este desemnat „Commandeur des Arts et Lettres” în Franţa. Stagiunea concertistică din 1995/96 este marcată de sănătatea tot mai şubredă a lui Celibidache. Programul, tot mai redus, este punctat de multiple amânări. Astfel se prezintă la München în luna septembrie 1995 doar 3 concerte cu Simfonia a 9-a a lui Bruckner.

1996

În ianuarie 1996 urmează Concertul Jeunehomme de Mozart cu Simfonia a 3-a de Beethoven, iar pe 1, 3 şi 4 iunie ultimele concerte dirijate de Celibidache. În program sunt anunţate uvertura Rosamunde a lui Schubert, Concertul pentru pian nr.20 în re minor (împreună cu concetăţeanul său Dan Grigore) şi a doua simfonie de Beethoven. Celibidache va ţine apoi ultima sa prelegere la Schola Cantorum din Paris. La 14 august, Sergiu Celibidache moare la vârsta de 84 de ani, în locuinţa sa din Neuville-sur-Essonne, în apropiere de Paris. La 16 august este înmormântat acolo, în micul cimitir al localităţii.

1990

La scurt timp după căderea regimului lui Ceauşescu în România, Celibidache începe în 1990 un turneu prin patria lui, turneu gândit ca o amplă acţiune caritabilă din partea orchestrei. În timpul unui concert susţinut la München, Celibidache suferă de o criză de slăbiciune şi este nevoit să întrerupă reprezentaţia. Două zile după acest incident îl găsim însă din nou la pupitru. Scurt timp după aceea va începe să dirijeze doar stând pe scaun. Un şir de turnee îl va purta în acest an la Praga, Leipzig, Berlinul de est, Dresda şi Viena şi de asemenea la festivalul Bruckner la Linz/Sf. Florian. Tot în acest an va începe cel de al doilea turneu în Japonia. La München prezintă tot acum în premieră în 3 concerte Missa în Si minor de Bach, după nici zece repetiţii cu corul şi orchestra.

Fragmente din biografia muzicianului, semnată de Mathias Winkler, 2004

1992

La invitaţia preşedintelui RFG, Richard von Weizsäcker şi a fostului cancelar Helmut Schmidt şi datorită medierii lor se realizează reîntâlnirea după 38 de ani între Celibidache şi 20

File de album Din cartea de Aur a Filarmonicii Dirijorul Sergiu Comissiona (1928-2005)

„În perioada 5-14 septembrie 2003, Orchestra simfonică ieşeană a pregătit şi susţinut un important concert înscris în agenda Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia a XVI-a, sub genericul Muzica românească a secolului XX. Timp de o săptămână, Maestrul Sergiu Comissiona a lucrat la Iaşi împreună cu muzicienii Filarmonicii, piesele propuse de organizatorii Festivalului – pagini muzicale pe cât de valoroase, pe atât de dificile din muzica românească, de la Enescu şi Theodor Rogalski, la Tiberiu Olah şi Anatol Vieru. S-a creat astfel o frumoasă legătură artistică şi de prietenie între cunoscutul muzician şi prestigiosul ansamblu de la Iaşi, legătură ce trebuia să continue, prin revenirea Maestrului la Iaşi, într-un concert destinat de astă dată publicului nostru meloman.” – notam, în octombrie 2003, după remarcabilul succes de la Bucureşti. Din nefericire, ca şi în cazul maeştrilor Sergiu Celibidache şi Erich Bergel, soarta a tăiat cursul frumoaselor legături de prietenie dintre artiştii ieşeni şi remarcabilul muzician care a fost Sergiu Comissiona. Cariera artistică a dirijorului a fost iniţial destinată violinei, evoluând apoi spre ipostaza dirijorală. Primele repere de afirmare s-au situat în anul 1945 şi 1946 la Opera Română din Bucureşti. În 1956, Sergiu Comissiona este laureat al concursului Internaţional al tinerilor dirijori de la Besançon (Franţa). Între 1955-1959 preia conducerea orchestrală a spectacolelor de stagiune la Opera Română, demonstrând o anume preferinţă pentru muzica de balet.

1960-1967 Fondator şi conducător al orchestrei de cameră din Ramat (Israel) 1966-1977 Dirijor şi director muzical al Orchestrei Simfonice din Göteborg (Suedia) 1967-1968 Consilier muzical şi dirijor al Orchestrei din Irlanda de Nord 1969-1984 Dirijor laureat şi director muzical al Orchestrei simfonice din Baltimore (SUA) 1977-1980 Director muzical la Temple University Festival din Amber 1977-1982 Director muzical al American Symphony Orchestra 1988 Consilier muzical şi director muzical la Houston Symphony Orchestra 1982-1989 Conducător şef al Orchestrei Filarmonice a Radiodifuziunii din Hilversum (Olanda) 1987-1989 Director muzical şi dirijor la New York Opera City din 1990 Prim dirijor al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii spaniole din Madrid 1990-1991 Director muzical şi prim dirijor al Orchestrei Filarmonice din Helsinki (Finlanda) şi Director muzical emerit al orchestrei Simfonice din Vancouver (Canada). 21

File de album

14 septembrie 2003, Studioul Mihail Jora al SRR Bucureşti. Orchestra simfonică ieşeană la Festivalul George Enescu. Solist: violistul Jean-Jacques Kantorow, Franţa. Dirijor: Sergiu Comissiona

De remarcat este şi prezenţa Maestrului în marile festivaluri ale lumii: Casals Festival, Besançon Festival, New York Mostly, Mozart Festival, Aspen Music Festival, Festival Internacional de Santander, Houston Symphony Festival, Performing Arts Festival, etc. De-a lungul anilor, a realizat numeroase înregistrări reunite într-o discografie reprezentativă, extrem de diversă ca spectru stilistic. Impresionantă este suita distincţiilor ce jalonează întreaga carieră a artistului: membru de onoare al Academiei Suedeze de muzică, Medalia de Aur a oraşului Göteborg pentru merite culturale, Ordinul de Cavaler al literelor şi Artelor acordat de Ministrul francez al Culturii, Pre-miul Fundaţiei Culturale Române, Premiul Uniunii Criticilor Muzicali pentru interpretarea Oratoriului de Crăciun de Paul Constantinescu (2000), precum şi titlurile de doctor honoris causa al Peabody Conservatory, al Loyola College, al John Hopkins University Baltimore, al Towson University din Maryland, New England Conservatory-Boston, Premiul Alice, M. Ditson al Columbia University. Legăturile muzicianului cu Iaşul datează de la începutul deceniului al şaselea, când, pe atunci foarte tânărul dirijor bucureştean a fost invitat să conducă tot atât de tânăra orchestră simfonică a Filarmonicii Moldova. Aşa au fost concertul din 28 aprilie 1950, cu lucrări de Glinka, Ceaikovski, Edgar Cosma, E. Robinson, Beethoven şi Weber; sau cel din 25 ianuarie 1952, cu pagini de N. Jiganov, S. Rahmaninov şi Beethoven. Apoi în 16 martie 1956, cu Mozart, A. Spirea, G. Bizet, G. Donizetti şi fragmente din baletul Romeo şi Julieta de S. Prokofiev, în primă audiţie ieşeană. Sâmbătă, 5 martie 2005, maestrul Sergiu Comissiona a încetat din viaţă în Statele Unite. Concertul plănuit a fi dirijat la Iaşi la 27 mai 2005 a purtat doar dedicaţia In memoriam Sergiu Comissiona, fiind condus de un alt oaspete permanent şi prieten apropiat al simfonicului ieşean, dirijorul american Paul Nadler .

File de album Un American la… Iaşi! Note de călătorie (fragmente)

Existenţa unei instituţii precum Filarmonica nu se rezumă la viaţa scenică. De jur împrejurul actului artistic propriu-zis se petrec nenumărate evenimente şi întîmplări, unele vesele, altele triste, asemenea vieţii înseşi. Vom istorisi în cele ce urmează un episod din această existenţă simultană, care întregeşte şi colorează imaginea comunităţii legată permanent sau temporar de Filarmonică. Cei ce contribuie, în penumbră, la conturarea şi consemnarea vieţii artistice a unei asemenea instituţii au, între multele şanse, pe aceea de a cunoaşte frînturi din partea nevăzută de public a personalității artiştilor şi nu o dată se nasc astfel clipe de neuitat. În toamna anului 2010 a revenit la Iaşi, pentru două concerte, dirijorul american Paul Nadler, muzician remarcabil, însufleţit de o trainică prietenie şi afecţiune faţă de Iaşi şi de artiştii lui. Maestrul Nadler a apărut pentru prima dată pe scena simfonicului ieşean în iunie 1998. Acea primă colaborare a lăsat o impresie adâncă asupra interpreţilor din orchestră, care şi-au exprimat dorinţa de a crea o relaţie artistică constantă, cu cel puţin un concert pe stagiune. La deschiderea stagiunii 2010–2011, Paul Nadler a venit însoţit de doamna Cello Bennet, prietenă apropiată şi, în prezent, agentul său de concerte. E aici momentul unei scurte prezentări biografice.

Doamna Cello Bennett, impresar şi interpret

Cello Bennett – Mary Carlene Forszt – s-a născut în orăș elul Valparaiso, din statul nord-american Indiana. Bunicii din partea tatălui emigraseră din Silesia poloneză, în perioada în care această provincie făcea parte din Imperiul austro-ungar. Pe linie maternă are origini multiple: germană, franceză, olandeză, scoțiană, irlandeză ș i americană. Cello s-a format ca interpret de operă la universitățile din Washington D.C. ș i Los Angeles, de asemenea a studiat cu maestrul Arrigo Pola, la Modena (Italia) – Pola a fost profesorul de tehnică vocală a lui Luciano Pavarotti. Cello a cântat pe scene lirice din SUA ș i Germania. A susținut de asemenea numeroase concerte în Europa ș i, recent, în Florida. După căderea Zidului Berlinului, a activat într-o agenție de traduceri pentru guvernul german. S-a căsătorit cu artistul plastic Gale Bennett, preluînd sarcinile administrative ale ș colii acestuia din localitatea Giverny – Franța. Ea a continuat această activitate încă doi ani după moartea soțului său. În prezent, Cello Bennett locuieș te în SUA, unde a fondat propria sa agenție de impresariat artistic. Doamna Bennet a urmărit îndeaproape repetiţiile, viaţa internă a instituţiei şi – cu mare interes – pe oamenii locului. Nu o dată, în zilele petrecute la Iaşi, apoi în excursia de cîteva zile în Bucovina şi la Braşov, şi-a manifestat spiritul profund artistic, de fin

Pictorul Gail Bennett ș i unul dintre portretele semnate de el. 23

File de album observator al naturii umane şi un subtil simţ al umorului. În urma celor trei săptămîni petrecute la Iaşi şi în România, doamna Cello a scris un jurnal de călătorie, din care vom reda mai jos cîteva din cele mai incitante fragmente. Zborul de la Paris la Bucureşti a decurs din fericire fără incidente. Am fost aşteptaţi la aeroport de dl. Mârşan, persoana de legătură din partea Filarmonicii din Iaşi. El şi Paul se cunosc de cîţiva ani şi s-au bucurat să se reîntîlnească. Imediat la ieşirea din aerogară am găsit pe trotuar trei bănuţi – semn că ne va merge bine în România! Dl. Mârşan ne-a dus cu maşina la Gara de Nord şi aşa am avut o prima imagine, fugitivă, asupra capitalei: case impunătoare, cu aspect de conac, aflate în diferite faze de reconstrucţie sau aproape complet ruinate, un bulevard mărginit de copaci [Bd. Kisseleff, n.n.] care duce spre centru. Şoferul nostru spune că majoritatea caselor sunt sedii de ambasade. Am ocazia să-mi verific cele cîteva cuvinte de limbă română pe care le-am învăţat înainte de a pleca în România: panouri şi alte semnale publicitare aşezate pe faţadele clădirilor, din care am recunoscut unul sau două cuvinte precum „de închiriat”. Constat acum că am făcut bine învăţînd cîte ceva din această limbă, care pentru mine sună ca un amestec de latină, cu sonorităţi din maghiară, turcă şi

faţa unui întunecat, murdar şi trist exemplar din această „specie”, pe deasupra aglomerat! Slavă domnului că dl. Mârşan a rămas să-l ajute pe Paul cu bagajele – fiecare din noi aveam cîte o valiză mare şi două genţi. Tot el nea găsit locurile – sistemul românesc de numerotare a locurilor în tren rămîne o enigmă pentru mine: de ce nr. 68 se află lîngă nr. 76… ?! În fine, ajungem la Iaşi! Cristian, angajatul Filarmonicii, un tînăr înalt, plăcut şi mai ales foarte eficient, ne aşteaptă cu două maşini, întrucît nu încăpem şi noi şi bagajele într-una singură. … Priveliştea de la geamul camerei noastre de hotel (etajul cinci) este spectaculoasă [Hotel Moldova, n.n.]: turla roşie a Bisericii Sf. Nicolae, cu frescele sfinţilor pictate în exterior se află exact în faţa geamului nostru. În stînga, un palat măreţ, pe jumătate acoperit de schele, despre care aflăm că adăposteşte o bibliotecă şi trei muzee – toate închise din cauza renovării. Peste drum de bulevard se află Primăria [de fapt Casa Pătrată, n.n.],

Privind Iaşul de la fereastra Hotelului Moldova (foto: Cello Bennet) o clădire de cărămidă cu un aspect „inofensiv”. Dealurile din depărtare completează în mod plăcut peisajul. Ne aflăm cu adevărat în România; am plecat de -acasă acum 31 de ore! Duminică [19 septembrie 2010, n.n.] am făcut prima plimbare, foarte plăcută, pe bulevardul numit „Stefan cel Mare” (King Stephen The Great), care este închis pentru maşini. E o zi însorită, caldă, cu parfum de toamnă în aer. De-a lungul bulevardului, băncile sunt ocupate de grupuri de familii, cu bunici şi nepoţi, cu prieteni purtînd conversaţii însufleţite. Strada şi trotuarele sunt pline de oameni ieşiţi la plimbarea de duminică. Deşi e evident că nu toţi sunt prosperi, fiecare este îngrijit îmbrăcat; e clar că ţinuta contează. Sunt destul de mulţi cîini vagabonzi – corcituri de cele mai diverse şi nedeterminate amestecuri de rase, culori şi mărimi. Cei mai mulţi fug de-a lungul străzii, speriaţi,

Bucureşti, bulevardul Kisseleff rusă. Verbele îmi amintesc cel mai mult de limba latină. Alte cuvinte pot fi uşor înţelese – „staţie” pentru station, „muzeu” pentru museum… Sunt şi cuvinte al căror înţeles nu mi-ar fi trecut vreodată prin minte, precum „scump”, care înseamnă şi costisitor şi drag! Trenul cu care călătorim spre Iaşi, numit Intercity, este cunoscut ca fiind pe departe de nivel mai ridicat decît cel obişnuit. În călătoriile lui anterioare pe această rută, Paul avusese mereu noroc cu trenurile. Imaginaţivă deci şocul pe care l-am avut amîndoi aflîndu-ne în 24

File de album uitîndu-se în jur de parcă s-ar teme să nu fie urmăriţi sau loviţi. Unii se opresc pe marginea străzii, alţii dormitează pe spaţiile verzi. Cu toţii însă arată înfometaţi şi trişti. Iaşul e un oraş mare, asemănător cu Berlinul anilor ’90, după căderea Zidului. Toate bisericile înşirate de-a lungul bulevardului – cel puţin patru – sunt înconjurate de schele. Clădirea Operei [Teatrul Naţional, n.n.] e acoperită de o prelată mare reprezentînd imaginea de după încheierea renovărilor. Ni se spune că lucrările ar

un eveniment deosebit: 150 de ani de la fondarea Universităţii din Iaşi, care în prezent are peste 100.000 de studenţi [de fapt 38.000 de studenţi şi 800 cadre didactice, n.n.]. Va fi concertul de deschidere a stagiunii, în care Paul va mai dirija şi Uvertura Inaugurarea casei de Beethoven. De mîine îl aşteaptă o săptămînă de lucru intens. Azi e singura noastră zi de odihnă şi de recuperare după călătoria lungă spre Iaşi. Maestrul Paul Nadler şi afişul Filarmonicii

Teatrul Naţional „îmbrăcat” (sus, foto: Cello Bennet) ș i ”Teatrul la Cub” (jos)

(foto: Cello Bennet) Ne îndreptăm spre minunatul Hotel Traian, din Piaţa Unirii, unde luăm un prînz excelent. E un edificiu de pe la 1800, refăcut cu grijă. Înăuntru, saloanele sunt la fel de impresionante ca şi exteriorul, cu tavane foarte înalte, cu pereţii zugrăviţi în culoare deschisă şi încărcătură de ornamente aurii pe tavan şi în jurul ferestrelor, cu draperiile şi tapiţeria scaunelor roşu cu auriu. Elegant! Deoarece auzisem că în restaurantele româneşti poţi mînca supe delicioase, am început cu o supă de ciuperci – hribi de pădure – în timp ce Paul a ales cremă de broccoli. Apoi Paul a comandat chateaubriand [friptură de vită, n.n.], iar eu un soi de peşte numit şalău (se pronunţă „shalau”!, în engleză wall-eyed pike) – preferatul meu! Am cerut şi legume – lui Paul îi place la nebunie „salata de vinete” – o salată făcută din vinete coapte. În sală se aude o muzică destul de tare pentru a acoperi zgomotul străzii.

fi trebuit încheiate de mult. O cutie mare, neagră, lucioasă e aşezată imediat alături de clădirea operei. E un teatru construit temporar, care se pare că a fost premiat pentru ideea arhitecturală! Am mers să vedem Filarmonica – şi aici sunt schele. În spaţiul îngrădit din faţa clădirii se află bustul dirijorului Sergiu Celibidache, născut, se pare în zona aceasta. Panourile de pe gard anunţă concertul lui Paul de vinerea următoare [concertul cu Simfonia a IX-a de Beethoven, din 24 septembrie 2010, n.n.]. Se marchează

Ne oprim aici cu relatările doamnei Cello Bennett, cu intenția de a include în numerele viitoare ale revistei ș i alte episoade ale interesantelor ei comentarii despre oameni ș i locuri ieș ene, privite prin ochii unui călător american. Text prelucrat ș i prefațat de Carmen Chelaru 25

Stagiune

Martie 2012

Vineri, 16 martie 2012, ora 19 – Ab. 23 Concert simfonic Dirijor: Adrian Petrescu Solist: Sherban Lupu, vioară, SUA

Vineri, 2 martie 2012, ora 19 – Ab. 21 Concert vocal-simfonic Dirijor: Adrian Morar Dirijorul corului: Doru Morariu Solişti: Alexandru Tomescu, vioară Adela Zaharia, soprană Bogdan Taloş, bariton

Ceaikovski – Poloneza din opera „Evgheni Oneghin” H.W. Ernst – Concertul pentru vioară şi orchestră op. 23 – primă audiţie Brahms – Simfonia nr. 2

Bartok – Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră Brahms – Requiem-ul German, op. 45 Joi, 8 martie 2012, ora 19 Concert de muzică tradiţională corsicană organizat în colaborare cu Institutul Francez Iaşi

Marţi, 20 martie 2012, ora 19 Tribuna tinerilor interpreţi Dirijor: Cosmin Petru Morariu Soliste: Olesea Muntean, violoncel Teodora Ţepeş, pian Haydn – Concertul pentru violoncel şi orchestră în re major Mozart – Concertul nr. 11 pentru pian şi orchestră în fa major, KV 413 Haydn – Simfonia nr. 45, în fa diez minor„Despărţirea” Vineri, 23 martie 2012, ora 19 – Ab. 24 Concert simfonic Dirijor: Bogdan Chiroşcă Solist: Răzvan Dragnea, pian

Ansamblul „A Filetta” Polifonii corsicane Vineri, 9 martie 2012, ora 19 – Ab. 22 Concert simfonic

Program Mozart Uvertura „Don Giovanni”, KV 527 Concertul nr. 21 pentru pian şi orchestră, KV 467 Simfonia nr. 40 în sol minor, KV 550

Sâmbătă 24 martie 2012, ora 18 Concert vocal-simfonic la Tg. Frumos Dirijor: Bogdan Chiroşcă Giuseppe Verdi - Opera Nabucco – Uvertura Giuseppe Verdi - Opera Nabucco – Corul sclavilor Johannes Brahms - Dans ungar nr.5 Carl Maria von Weber - Corul vânătorilor din Freischütz Johann Strauss - Ohne sorgen, polka schnell op. 271 Johann Strauss - Tritsch-Tratsch Polka op. 214 Giuseppe Verdi - Opera Aida – Corul triumfal Giuseppe Verdi - Opera Trubadurul – Corul ţiganilor Georges Bizet - Farandolla din Arlesiana Johann Strauss - Opereta Liliacul - Uvertura Giuseppe Verdi - Opera La Traviata – „Brindisi” Johann Strauss - Radetzky Marsch

Dirijor: Valentin Doni W. A. Mozart – Simfonia nr. 41 în do major, KV 551, „Jupiter Tudor Chiriac – „Dacofonia” nr. 2, pentru narator şi orchestră – primă audiţie Solişti: Aida Şurubaru, narator; Gh. Mărgineanu, vioară; Ciprian Ciotloş, pian; Alexandru Cuşnir, nai (Rep. Moldova); Cristi Ruscior, trompetă 26

Stagiune Marţi, 27 martie 2012, ora 19 Concert cameral Ansamblul de suflători al Filarmonicii Nova Musica Viva

Marţi, 10 aprilie 2012, ora 19 – Ab. 27 Concert cameral extraordinar de Paşti Cvartetul Voces Haydn – „Ultimele Şapte Cuvinte ale Mântuitorului pe

Mozart – Serenada în do minor, KV 388 Grieg – Suita „Holberg” op. 40 (ar. Mark Popkin) Vineri, 30 martie 2012, ora 19 – Ab. 25 Concert vocal-simfonic Dirijor: Gerhardt Lessky, Austria

Cruce” - versiunea pentru cvartet de coarde Joi, 12 aprilie 2012, ora 19 – Ab. 28 Concert extraordinar de Paşti Haydn – „Ultimele Şapte Cuvinte ale Mântuitorului pe Cruce” - versiunea pentru solişti, cor şi orchestră -

Solistă: Irina Iordăchescu, soprană Weber – Uvertura „Freischütz” Mozart Motetul „Exsultate jubilate” Ariile „Dove sono” şi „Porgi amor” din opera „Nunta lui Figaro” Schumann – Simfonia nr. 2 în do major, op. 61

Dirijor: Adrian Morar Dirijorul corului: Doru Morariu Solişti: Cristina Grigoraş, soprană; Mihaela Blându, mezzo-soprană; Liviu Muntean, tenor; Marius Boloş, bas Joi, 19 aprilie 2012, ora 19 Concert cameral Cvartetul Ad libitum: Alexandru Tomescu, vioara I Şerban Mereuţă, vioara II Bogdan Bişoc, viola Filip Papa, violoncel

Aprilie 2012 Vineri, 6 aprilie 2012, ora 19 – Ab. 26 Concert simfonic

Dirijor şi solist: Eugen Sârbu, Anglia Vivaldi – Anotimpurile Mozart – Concertul nr. 23 pentru pian şi orchestră în la major, KV 488 Solistă: Carmina Sârbu, Anglia Enescu - Rapsodia Română nr. 1 în la major, op. 11

Schubert – Quartettsatz în do minor, D 703 Mozart – Cvartetul disonanţelor, în do major, KV 465 Beethoven – Cvartetul în do major, op. 59 nr. 3 „Razumovsky” 27

Stagiune Mai 2012

Vineri, 20 aprilie 2012, ora 19 – Ab. 29 Concert simfonic

Marţi, 1 mai 2012, ora 19 Recital de pian Răzvan Dragnea Lucrări de: Beethoven, Prokofiev, Bach-Busoni Vineri, 4 mai 2012, ora 19– Ab. 31 Concert simfonic Dirijor: Victor Dumănescu Solist: Csiky Boldizsar, pian

Dirijor: Theo Wolters, Olanda

Rahmaninov—Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră Bizet—Suitele nr. 1 şi 2 din opera Carmen

Solişti: Marin şi Ştefan Cazacu, violoncel Vivaldi – Concertul pentru 2 violoncele, orchestră de coarde şi continuo în sol minor David Popper – Rapsodia ungară pentru violoncel şi orchestră op. 68—prima auditie Şostakovici – Concertul nr. 1 pentru violoncel şi orchestră op. 107 Beethoven – Simfonia nr. 6 în fa major, op. 68, „Pastorala”

Vineri, 11 mai 2012, ora 19 – Ab. 32 Concert vocal-simfonic Dirijor: Marcel Verhoeff, Olanda

Marţi, 24 aprilie 2012, ora 19 Concert cameral Trio Sternin Georgeta Iordache, vioară Ella Bokor, violoncel Daria-Ioana Tudor, pian Dirijorul corului: Doru Morariu Douwe Eisenga – „Requiem Aeternam 1953“ primă audiţie Marţi, 15 mai 2012, ora 19 Concertul absolvenţilor Colegiului Naţional de Artă „Octav Băncilă” Iaşi Dirijor: Leonard Dumitriu Dmitri Şostakovici- Concertul nr. 2 pentru pian orchestră, p.I Solistă: Elisabeta Furtună Frédéric Chopin - Concertul nr. 1 pentru pian orchestră, p.I Solist: Răzvan Pîrvu Jean Sibelius - Concertul în re minor pentru vioară orchestră, p.I Solist: Tudor Păduraru Carl Maria von Weber- Andante şi Rondo ungarese Solistă: Loredana Apetrei Cecil Forsith- Concertul în sol minor pentru violă orchestră, p.II şi III Solistă: Georgiana Bordeianu Édouard Lalo- Concertul în re minor pentru violoncel orchestră, p.I Solist: Costin-Florin Burlacu

P. Constantinescu – Sonatina pentru vioară şi pian J. Massenet – Meditation Beethoven – Trio op. 1 nr.3, în do minor Bughici – Divertisment Rahmaninov – Trio elegiac nr.1 Vineri, 27 aprilie 2012, ora 19 – Ab. 30 Dirijor: Romeo Rîmbu Solist: Mihai Ungureanu, pian Beethoven Uvertura „Leonora” nr. 3 Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră în mi bemol major, op. 73 „Imperialul” Simfonia nr. 8 în fa major, op. 93 28

şi şi şi

şi şi

Stagiune Antonio Pasculli- Concert pe o temă din Opera „La favorita” de G. Donizetti Solistă: Ana-Maria Boiangiu Luigi Bassi - Fantezie pe o temă din Rigoletto Solist: Alexandru Cantea

Miercuri, 30 mai 2012, ora 19 Concert coral Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu

Vineri, 18 mai 2012, ora 19– Ab. 33 Concert simfonic organizat în colaborare cu Centrul Cultural German Iaşi Dirijor: Corvin Matei, Africa de Sud Solistă: Judith Ermert, violoncel, Germania Schumann – Uvertura „Genoveva” Schumann – Concertul pentru violoncel şi orchestră în la minor, op. 129 Brahms – Simfonia nr. 4 în mi minor, op. 98 Vineri, 25 mai 2012, ora 19 – Ab. 34 Concert simfonic Dirijor: Sabin Păutza Solistă: Dana Borşan, pian

Muzică renascentistă

Rossini – Uvertura „Wilhelm Tell” Ceaikovski – Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră Beethoven – Simfonia nr. 7 Sâmbătă, 26 mai 2012 Vaslui, Parcul Copou Concert vocal-simfonic

Iunie 2012 Vineri, 1 iunie 2012, ora 19 – Ab. 35 Concert simfonic Dirijor: Ulrich Backofen, Germania Solist: Dorel Baicu, flaut Bach – Concertul brandenburgic nr. 4 în sol major, BWV 1049 Fr. Devienne – Concertul nr. 7 pentru flaut şi orchestră Dvorak – Simfonia nr. 9 „Din Lumea Nouă” Sâmbătă, 2 iunie 2012 Esplanada UMF Iaşi Concert vocal-simfonic Organizat de Clubul Rotary Dirijor: Sabin Păutza Dirijor corului: Doru Morariu

Dirijor: Sabin Păutza Solist: Gheorghe Mărgineanu, vioară Suppé – Uvertura Cavaleria uşoară Stoia – 3 Dansuri din Ardeal Paganini – La Campanella Brahms – 2 Dansuri ungare Dvořák – 2 Dansuri slave Glinka – Uvertura „Ruslan şi Ludmila” Händel – Hallelujah (din Messiah) Weber – Corul vînătorilor Păutza – Lamb of the God Păutza – Gloria Strauss – Kaiserwalzer Borodin – Dansuri polovţiene

Vineri, 8 iunie 2012, ora 19 – Ab. 36 Concert simfonic Dirijor: Mihail Agafiţa Solist: Gheorghe Mărgineanu, vioară Mussorgski – Introducere la opera „Hovanşcina” Lalo – Simfonia spaniolă

Stagiune Marţi, 12 iunie 2012, ora 19 Concert cameral Cvartetul Ad libitum

Joi, 21 iunie 2012, ora 19 Concert organizat în colaborare cu Institutul Francez Iaşi Ansamblul Kudsi Ergüner Solist: Kudsi Ergüner, ney Muzică religioasă turco-persană din secolul al XIII-lea (muzica dervişilor) Vineri, 22 iunie 2012, ora 19 – Ab. 38 Concert simfonic Dirijor: Tiberiu Soare

Haydn – Cvartetul în fa major, op. 3 nr. 5 Enescu – Cvartetul op. 22 nr. 2 Borodin – Cvartetul nr. 2 în re major Vineri, 15 iunie 2012, ora 19 – Ab. 37 Concert simfonic organizat în colaborare cu Centrul Cultural German Iaşi Dirijor: I. Ionescu-Galaţi

Program Mozart Vineri, 29 iunie 2012, ora 19 – Ab. 39 Închiderea stagiunii 2011-2012 Concert simfonic extraordinar Dirijor: Rony Rogoff, Israel

Solist: Rolf Dieter Arens, pian, Germania Ceaikovski – Serenada pentru coarde Beethoven – Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în do major, op. 15 Ceaikovski – Capriciul italian

Schönberg – Verklärte Nacht Bruckner – Adagio Rimski-Korsakov – Suita simfonică „Şeherazada” Solist: Gheorghe Mărgineanu, vioară

Sâmbătă, 16 iunie 2012 Concert coral În Parcul Copou din Iaşi Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor Doru Morariu

Miercuri, 4 iulie 2012 Festivalul Sergiu Celibidache 100 Ateneul Român Bucureşti Orchestra simfonică Dirijor: Rony Rogoff, Israel Schönberg – Verklärte Nacht Bruckner – Adagio Rimski-Korsakov – Suita simfonică „Şeherazada”

Program de muzică americană 30

Stagiune Orchestra simfonică Mărgineanu Gheorghe Concert maestru

Vioara I Barbuş Cristian

Viola Şuvăială Mircea

Flaut Horez Ioan Cezar

Şef partidă

Vagner Iulia

Atribuţii solistice Şef partidă

Şef partidă

Anania Adriana Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan Sebastian Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Sasu Cătălin Stanciu Andrei Stoica Teodora Vioara a II-a Hrubaru Vlad Atribuţii solistice Şef partidă

Tudorache Alina Atribuţii solistice Şef partidă

Blendea Andreea Calfa Ovidiu Chirilă Andrei Horez Doina Sabareze Sabina Scripcaru Aureliu

Secuiu Geta

Apetroaie Alin

Adumitroaei Cătălina Anania Maria Corroller Diana Costăchescu Mihai Gavril Doina Luca Beatrice Murgoci Profiriţa

Dodan Camelia Oboi Ţaga Florin Atribuţii solistice Şef partidă

Olaru Alexandru Pană Delia

Violoncel Bişoc Liliana

Clarinet Ailenei Constantin

Atribuţii solistice Şef partidă

Avădănei Nicoleta Călin Viorel

Ailenei Mihai Atribuţii solistice Şef partidă

Şef partidă

Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian Stoleri Silvia

Negoescu Aurel Budeanu Florian Fagot Hariton Georgel

Contrabas Mandache Grigoriţă

Atribuţii solistice Şef partidă

Guşă Ioan

Bîzgă Constantin Murgoci Radu

Atribuţii solistice Şef partidă

Moisuc Adrian

Corn Iftimie Adrian Patraş Paul Şef partidă

Petrea Constantin Popa Romeo Şef partidă

Trompeta Moraru Ioan Atribuţii solistice Şef partidă

Baciu Bogdan Trombon Ţurcanu Constantin Atribuţii solistice Şef partidă

Andron Radu Şef partidă

Cioată Marius Nechifor Ionuţ Tuba Blendea Constantin Atribuţii solistice Şef partidă

Percuţie Lupu Radu Atribuţii solistice Şef partidă

Lupu Cristina Şef partidă

Maxim Lucian Pian, celestă, orgă Ciotloş Ciprian Harpă Diaconu Adina

Stagiune Corul academic “Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu

Soprane Avadanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminiţa Bleortz Victoria Brînzei Anişoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Morariu Mădălina Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Tumurug Ramona Turcanu Ana Ţurcan Romina

Mezzo-soprane Blându Mihaela Atribuţii solistice

Adam Luminiţa Arădoaie Manuela Lupascu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Cozma Ioana Doroşinca Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraş Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Ţaga-Radu Consuela

Tenori Dumitru Radu Atribuţii solistice

Muntean Liviu Atribuţii solistice

Bucur Vasile Casiean Radu Dascălu Florin Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel

Baritoni–Başi Anghel Laurentiu Bejan Ştefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuş Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Cojocariu Bogdan Grigoraş Gabriel Morariu Cosmin Popel Ştefan Ioan Talmaciu Costel

Cvartetul Ad libitum

Alexandru Tomescu —vioara I Şerban Mereuţă—vioara a II-a Bogdan Bişoc—violă Filip Papa—violoncel

Localizare Filarmonica Str. Cuza Voda 29, RO-700037, Iasi Tel: (004) 0232-212509, 0232-314601 Fax: (004) 0232-214160 Transport public: autobuz Bucegi (353 m N-E) tramvai Filarmonica (Teatrul Naţional)

Preţuri bilete şi abonamente

Planul sălii

Concerte vocal simfonice şi simfonice concerte obişnuite cat. A - 17 lei/bilet cat. B - 14 lei/bilet cat. C - 13 lei/bilet

concerte extraordinare cat. A - 26 lei/bilet cat. B - 18 lei/bilet cat. C - 17 lei/bilet

Abonamente cat. A - 12 lei/bilet cat. B - 11 lei/bilet cat. C - 10 lei/bilet Concerte corale, camerale şi recitaluri concerte obişnuite cat. A - 14 lei/bilet cat. B - 13 lei/bilet cat. C - 12 lei/bilet

concerte extraordinare cat. A - 18 lei/bilet cat. B - 17 lei/bilet cat. C - 14 lei/bilet

La aceste preţuri se adaugă: timbrul muzical în valoare de 5%, Crucea Roşie 1%, Monumente istorice 2%.

Bilete şi rezervări Pentru rezervarea de locuri pentru un anumit concert vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon 0732.143.415 sau pe internet, la www.filarmonicais.ro (program casa de bilete: luni-vineri – 10-13, 17-19) Rezervările sunt valabile până cu 48 de ore înaintea începerii concertului.

Filarmonica magazin Editura „Artes” a Universității de Arte ”George Enescu” Iași ISSN 2285 – 3081 ISSN-L 2285 – 3081

Abonamentele se eliberează pentru un număr minim de zece concerte. Copiii, elevii, studenţii, persoanele cu handicap şi veteranii de război beneficiază de o reducere de 50% (cu excepţia concertelor extraordionare). Abonamentele sunt valabile pentru concertele de vineri seară.