Filarmonica Magazin 7/2013 by Filarmonica „Moldova” Iași

Filarmonica de Stat „Moldova” Iași

70 de ani de la primul concert dirijat de Maestrul George Enescu 9 octombrie 1942

Cvartetul Ad libitum

25 de ani de activitate artistică

Sumar STAFF Director general: Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director adjunct artistic Șerban Mereuță Director adjunct tehnic: ing. Corneliu Şipoteanu Director adjunct economic: ec. Dana Apostu Biroul juridic, personal, comunicare: av. dr. Dumitru Popa, șef birou, purtător de cuvânt Mihaela Mandache, consilier Cristian Ciureanu, referent Secretariat muzical: Carmen Chelaru, consultant artistic Anca Butnaru, secretar muzical Bogdan Grigore, bibliotecar Publicitate: Silvia Matei, editor imagine Mihai Cantea, operator sunet Contabilitate, financiar, casierie: Gabriela Geger, economist Roxana Sofronie, referent salarizare Florenţa Săcrieru, casier Cristina Marcu, casier agenţia de bilete

Actualitate Cvartetul Ad libitum la un sfert de veac de muzică

De vorbă cu violonistul Şerban Mereuţă

Interviu virtual cu violoncelistul Filip Papa

Ad libitum şi mecenatul muzical, scurt dialog cu violistul Bogdan Bişoc

Convorbire virtuală cu Alexandru Tomescu

Alexandru Tomescu şi… NASA

Cvartetul Ad libitum, 25 de ani

Simpozion Voces 40

File de album Ipostaze ale genului simfonic în creația compozitorilor ieșeni contemporani

Eveniment editorial şi artistic la Universitatea de Arte şi la Filarmonică

Mozaic Scurtă istorie a genului şi ansamblului de Cvartet de coarde

Corul Gavriil Musicescu în turneu la Vinnitsa, Ucraina

Ştiaţi că Filarmonica din Iaşi are pagină Facebook ?

Cvartetul Voces este prezent pe Youtube

Festivalul Internațional „George Enescu”

Ediția XXI

Ansambluri artistice Orchestra simfonică

Corul academic “Gavriil Musicescu”

Cvartetul Ad libitum

Actualitate Cvartetul Ad libitum la un sfert de veac de muzică

Carmen Chelaru

Cvartetul de coarde Ad libitum a fost fondat în anul 1988, la Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi. După ce a beneficiat de îndrumarea profesorului Bujor Prelipcean, iar mai apoi din partea unor cvartete de renume, precum Fine Arts, Juilliard și Amadeus, Cvartetul Ad libitum a cîştigat în 1997 Marele Premiu, Premiul Presei şi Premiul Mecenatului muzical la Concursul de la Evian, considerat cea mai importantă competiţie de gen din lume. Au urmat şi alte succese notabile, între care Premiul I la Concursul Max Reger din Germania.

„În anul 2011, violonistul Adrian Berescu a fost desprins din constelaţia Ad libitum de o întorsătură tragică a destinului. După aceasta pierdere, Alexandru Tomescu a reîntregit configuraţia muzicală. Au început un nou drum şi un nou destin, al cărui simbol este primul compact disc în aceasta noua formulă: Ad libitum Primus.” (dintr-un text de Oana Hristea) Stagiunea 2012–2013 prezintă pentru ad-libitum-i o conotaţie aniversară: în 2013, Cvartetul împlineşte un sfert de veac de carieră artistică! De aceea, planurile sunt multe şi ambiţioase şi ele au început cu programul prezentat în Festivalul de Muzică Românească (30 octombrie 2012), au continuat cu muzică de Beethoven, Borodin şi Stravinski într-un turneu în Olanda (noiembrie 2012) şi cu concerte la Iaşi în decembrie, martie şi aprilie anul acesta. Concertul din 10 iunie deschide seria evenimentelor aniversare ale anului 2013, care înscrie concerte la Bucureşti, Sibiu, Timişoara, Craiova şi în străinătate.

Actualitate „Noi avem nişte standarde pe care trebuie să le păstrăm!” De vorbă cu violonistul Şerban Mereuţă Carmen Chelaru

Carmen Chelaru: Crezi în hazard ? Şerban Mereuţă: Mai curînd nu vreau să cred! Admit însă că există o doză de hazard în tot ceea ce facem. CC: Să vorbim puţin despre Compozitor… Ai preferinţe? ŞM: Cu alte prilejuri am riscat să dau un răspuns direct la această întrebare. Acum însă – nu ştiu dacă e din cauză că m-am maturizat, îmbătrînesc poate… – nu mai am curajul să pomenesc un nume. De la zi la zi, chiar de la oră la oră preferinţele mi se schimbă! În orice caz ele se leagă mult de apropierea unui concert. Îmi sunt cei mai apropiaţi compozitorii a căror muzică urmează s-o interpretez într-un anumit concert! Toate ţin aşadar de efortul meu de a mă apropia de un anumit autor, a cărui muzică urmează în scurtă vreme să o interpretez. CC: Despre Public… Ai întîlnit publicul ideal? ŞM: Şi asta e o întrebare la care mi-e greu să răspund. Sigur că sunt locuri în care te simţi ca acasă. La Iaşi, mereu voi considera că publicul este ideal: e cald, ştie ce doreşte să asculte, este educat… Dar am întîlnit şi în multe alte locuri oameni cu aceleaşi calităţi. CC: Ai întîlnit preferinţe ale publicului pentru un tip sau altul de repertoriu – muzică clasică ori contemporană? ŞM: Am să vă răspund indirect – niciodată n-am întocmit un program de concert gîndindu-ne că un public e mai receptiv la o muzică decît la alta. Noi ne-am construit politica repertorială pe ideea că trebuie să străbatem un anumit repertoriu şi nu pe aceea de a obţine cu orice preţ aprobarea auditorilor. Aş mai adăuga la asta că, în perioada imediat următoare cîştigării Concursului de la Evian, eram urmăriţi – în occident – în principal ca „sportivi de performanţă” – ce putem, cît putem face. Ulterior, am devenit pur şi simplu Cvartetul Ad libitum, iar auditorii au devenit mult mai receptivi faţă de arta noastră. CC: Şi-acum despre Interpret… Cum ai caracteriza – prin propria experienţă – educaţia muzicală românească din ultimele două decenii, în general? ŞM: Din păcate nu pot să nu observ că în ultimele două decenii, educaţia muzicală s-a diluat. În acelaşi timp constat că rămîn în continuare unele vîrfuri, copii care-şi 4

Actualitate doresc şi chiar reuşesc performanţa. Diferenţa e că pe vremea noastră – vorbesc de anii ’80 – mult mai mulţi elevi din învăţămîntul preuniversitar artistic ajungeau la performanţă. Din păcate, acum doar cîţiva sunt cei aleşi sau mai bine zis cei care-şi doresc să devină „aleşi”. CC: Ai ocazia să cunoşti şi alte sisteme educaţionale din sfera artistică – ce e bine la noi şi mai puţin bine la ei, şi viceversa? ŞM: Lucrurile s-au echilibrat, globalizarea şi-a spus cuvîntul şi-aici. Sisteme dure, care impun un efort susţinut şi obligatoriu au mai rămas doar în… Asia! Sistemul de învăţămînt occidental presupune efortul individual: fiecare îşi construieşte viitorul dacă simte nevoia, dacă poate, dacă e susţinut… CC: Ţi se par utile pentru un viitor interpret – instrumentist sau cîntăreţ – cunoştinţele „adiacente” precum armonie, contrapunct, orchestraţie, forme, istoria muzicii, estetică…? ŞM: Nu sunt deloc adiacente! Nici fotbal nu poţi să joci dacă nu ştii regulile. La fel se pune problema dacă vrei să interpretezi o operă muzicală. La noi, regulile vin mai întîi din tehnica instrumentală însuşită, apoi din cumularea acestor cunoştinţe pe care le numiţi „adiacente”. CC: Mai înveţi în prezent? Ce şi cum? ŞM: Hotărît da! La vîrsta de patruzeci şi cinci de ani învăţ… să cînt la vioară! Sper să fac asta şi-n următorii ani! Şi-apoi e un dat pe care l-am moştenit de la profesorii mei: nu poate trece o zi fără să revin asupra unei partituri, fără să caut ceva nou – studiul înseamnă învăţare. CC: Cum vezi managementul artistic – la noi şi dincolo… ? ŞM: Total diferit! În primul rînd, la noi, ideea de mecenat nu există. Şi-atunci e greu să comparăm posibilităţile unui manager din occident, care dispune

de resurse uneori considerabile, cu cele ale unuia local, cel puţin îngrădite. CC: Dar publicitatea – promotion – showbiz ? Sunt termeni mereu pomeniţi într-o sferă în care nu ştiu dacă şi cît are loc muzica de cameră ori cea cultă, în general. ŞM: Eu zic că trebuie să-şi facă loc! Pentru că publicul care pe noi ne vede atît de rar, în afara timpului pe care-l petrece împreună cu noi în sala de concert este educat să răspundă unor asemenea semnale agresive. Oricît am încerca noi, exponenţii acestei arte de elită, să păstrăm o linie „clasică” în această privinţă, nu mai poate fi astăzi suficient un afiş! Astăzi oamenii sunt extrem de ocupaţi, nu au răgazul să treacă prin faţa unei instituţii pentru a privi panotajul afişelor; ei trebuie să găsească informaţiile acolo unde au acces zilnic: pe computer, la radio şi la televiziuni. Iar informaţiile să fie uşor de primit şi de reţinut. CC: Ce-ai descoperit / adăugat la formarea ta ca muzician de cînd ai devenit ad libitum? Erai un violonist bun, dar odată cu ad libitum ai devenit mai mult, mai altfel… ŞM: Am devenit mai responsabil. Am învăţat s-accept mai uşor sfaturi, păreri, sugestii; am învăţat să le şi pun în practică. Dar cel mai mult am învăţat să cînt într-un angrenaj pe care n-ai voie să-l trădezi. CC: Viaţa culturală contemporană se manifestă în (cea mai) mare măsură prin ţipător, şocant, agresiv, stupefiant. Care crezi că ar fi calea de ales pentru un muzicianinterpret profesionist în etapa de vîrf a carierei sale: adoptarea şi adaptarea (mai mult sau mai puţin) ori detaşarea? ŞM: Nu pot fi de acord că un interpret de muzică cultă trebuie să adopte o atitudine şocantă. Există asemenea opţiuni, dar sunt puţine şi nu cred că e calea de urmat. Ar fi suficientă o publicitate destul de persuazivă, nu brutală. Noi avem nişte standarde pe care trebuie să le păstrăm! CC: La mulţi ani! Iaşi, 30 mai 2013

Actualitate „Ca artist trebuie să transmiţi o stare, să opreşti timpul în loc” Interviu virtual cu violoncelistul Filip Papa

Carmen Chelaru Carmen Chelaru: Crezi în hazard ? Filip Papa: În general nu, dar cred că în viaţă există drumuri–opţiuni care, odată asumate, nu mai există cale de întoarcere şi rămîn numai regretele… Asta pentru că noi oamenii, nu suntem înzestraţi cu capacitatea de a conştientiza cînd suntem fericiţi. CC: Să vorbim puţin despre Compozitor… preferinţe?

FP: … Beethoven, Bartok. CC: Ai motivaţii pentru aceste preferinţe? FP: Rezonanţa sufletului meu cu ordinea, perfecţiunea şi amintirile meleagurilor natale (pusta zonei Banatului, cu clopotniţele singuratice). CC: Despre Public… Ai întîlnit public ideal? FP: Da, absolut, cel olandez! CC: Ce categorie de public preferi – tînăr, matur, amestecat? FP: Am o deosebită recunoştinţă pentru publicul matur şi un mare respect pentru cei tineri, care înţeleg că viaţa fără muzică e ca şi cum te-ai fi născut pe o altă planetă, identică cu a noastră, dar unde Mozart nu a existat. CC: Există publicului?

diferenţe

„etnice”

în

privinţa

FP: Nu! CC: Şi-acum despre Interpret… Cum ai caracteriza – prin propria experienţă – educaţia muzicală românească din ultimele două decenii, în general? FP: Sper să redactaţi răspunsul meu, mi-l asum. Praf şi pulbere! CC: … dar cea a viitorilor muzicieni-interpreţi? FP: Aici e altă chestiune. Educaţia e o noţiune generală, statistică, iar muzicienii-interpreţi sunt talente care în orice conjunctură au răsărit, doar numărul lor e diferit. Valoarea adevărată iese

Actualitate întotdeauna la iveală. CC: Ai ocazia să cunoşti şi alte sisteme educaţionale din sfera artistică – ce e bine la noi şi mai puţin bine la ei, şi viceversa? FP: Înainte de 1989, la noi era mai bine, acum la ei e mai bine. În fapt e mai bine chiar şi la Timişoara. La Bucureşti nu mai vorbim. Vedeţi, fără să vreau am asimilat la noi, cu la Iaşi. Probabil de aceea este atît de necesară acea controversată regionalizare; ar exista o concurenţă între regiuni, care ar putea să ducă la progres. CC: Ţi se par utile pentru un viitor interpret – instrumentist sau cîntăreţ – cunoştinţele „adiacente” precum armonie, contrapunct, orchestraţie, forme, istoria muzicii, estetică…? FP: Nu utile, ci obligatorii! CC: Mai înveţi în prezent? Ce şi cum? FP: Da! Avînd privilegiul să cînt pe un instrument italian din 1750, învăţ ce însemna sunetul pur, cel neatins de tuşa modernităţii, de tehnică, de tungsten1, wolfram, titaniu şi fibră de carbon…, aurul care curge… CC: Cum vezi managementul artistic? La noi şi dincolo… ? FP: Ce vreţi să spuneţi cu la noi? CC: Dar publicitatea – promotion – showbiz ?

alte căi de comunicare, doar 6-7 de la Filarmonică cu mine cu tot… Progresul ne ocoleşte pe cei conservatori. CC: Ce-ai descoperit / adăugat la formarea ta ca muzician de cînd ai devenit ad libitum? FP: Singura cale: marea muzică! CC: Viaţa culturală contemporană se manifestă în (cea mai) mare măsură prin ţipător, şocant, agresiv, stupefiant. Care crezi că ar fi calea de ales pentru un muzicianinterpret profesionist în etapa de vîrf a carierei sale: adoptarea şi adaptarea (mai mult sau mai puţin) ori detaşarea? FP: Nominalizaţi-mi ultimul spectacol ţipător, şocant, agresiv, STUPEFIANT, de la noi de la Filarmonică şi atunci răspunsul la întrebarea dumneavoastră devine redundant. Pentru ca un artist să-şi găsească o cale, trebuie să aibă ceva de spus în muzică. Aceasta întrebare trebuie să şi-o pună fiecare tînăr care doreşte să îmbrăţişeze această meserie. Dacă vii numai aşa, să cînti pe scenă, ca să demonstrezi nu ştiu ce şi nu ca să spui o poveste, să transmiţi o stare, SĂ OPREŞTI TIMPUL ÎN LOC, cu acelaşi efort mai bine te duci în Africa şi pui osul la salvarea gorilelor cenuşii de munte din Rowanda. Sunt trist şi dezamăgit de starea în care se afla cultura muzicală din România şi mai sunt – cu foarte scurte momente de ipocrizie – sincer, cu mine însumi. Iaşi, 29 mai 2013

FP: În schimbare. Gîndiţi-vă doar la concertul colegului meu Alex [Tomescu, a.n.], cu Integrala Sonatelor şi Partitelor de Bach [Este vorba despre recitalul susţinut de Alexandru Tomescu în Catedrala Romano-Catolică din Iaşi, miercuri 22 mai, eveniment înscris în Turneul Naţional Stradivarius 2013 - Bach to Basics]. Titanic, colosal! … Au fost 1500 de oameni în sală. Nici un afiş,

Tungsten = metal dur, greu, cenușiu-deschis, întrebuințat la obținerea oțelurilor speciale și la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice; wolfram. Dex online

Actualitate Ad libitum şi mecenatul muzical Scurt dialog cu violistul Bogdan Bişoc Carmen Chelaru

De curînd, în toiul pregătirilor pentru aniversarea 25 a Cvartetului Ad libitum, am primit spre documentare un mic album, care a iscat un scurt dialog cu violistul Bogdan Bişoc. Albumul poartă pe prima pagină data de 3 noiembrie 2012, a fost editat în orăşelul Zaltbommel din Olanda şi este dedicat Cvartetului Ad libitum de domnul Karel J.M. Sambeek. În convorbirea purtată cu Şerban Mereuţă, violonistul secund al Cvartetului, se vorbea despre mecenaţii ce pot fi întîlniţi frecvent în occident. Sunt pasionaţi de muzică, dăruiţi trup şi suflet susţinerii artei şi artiştilor, de cele mai multe ori ei înşişi interpreţi amatori de calitate excelentă. Tradiţia e veche în apusul Europei şi vine din vremuri renascentiste, în care nobili luminaţi adunau la curtea lor artişti remarcabili, încurajîndu-i şi sprijinindu-le arta. Aşa a fost Michael Praetorius şi Henry Julius, duce de Brunswick-Lüneburg, în veacul al XVI-lea; aşa a fost Johann Sebastian Bach şi Christian Ludwig, margraful de Brandenburg-Schwedt, în sec. 18; Joseph Haydn şi prinţul Nikolaus Esterhazy; Mozart şi împăratul Joseph al II-lea al Austriei, Beethoven şi prinţul Andrei Razumovski ori Arhiducele Rudolph, Wagner şi regele Ludwig al II-lea de Bavaria… şi lista e foarte lungă, mai ales în spaţiul anglo-german. Karel J.M. Sambeek este chirurg ortoped, născut în Olanda şi, alături de principala sa activitate, are două pasiuni pe care le poartă pînă la limita dintre amatorism şi profesiune: muzica de cameră şi luteria. Pe cea dintîi o abordează a meloman şi interpret deopotrivă; efectele celei de-a doua se văd în imaginile incluse în albumul pomenit mai sus, din care redăm aici cîteva. În anul 2007, cu prilejul unor concerte susţinute de Cvartetul ieşean în Olanda, Karel Sambeek i-a solicitat să cînte pe instrumente construite de el. Bogdan Bişoc: „Am avut nu o dată şansa să cunoaştem asemenea oameni pasionaţi pînă la sacrificiu. Ei au profesiuni diverse şi se întîlnesc, de obicei la sfîrşit de săptămînă, pentru a asculta, dar mai ales pentru a face ei înşişi muzică. Sunt instrumentişti 8

Actualitate educaţi, cu o cultură muzicală considerabilă – comparabilă nu o dată cu cea a unui profesionist – şi fac muzică cu o bucurie uneori mai mare decît a artiştilor autentici. Ei vin din oraşe diferite – unul de la Amsterdam, altul de la Rotterdam, Eindhoven… – pentru a cînta împreună. Ore la rînd, uneori zi–noapte, ei fac muzică, în pauze discută, glumesc, mănîncă, beau şi din nou fac muzică. Tot aşa îşi educă copiii şi nepoţii. Şi asta deoarece pentru ei micile scăpări tehnice nu reprezintă nimic, sunt complet ignorate – cîntă ceva şi aud altceva! Ei aud ceea ce vor să audă – noi, muzicienii profesionişti facem la fel o vreme, dar la un moment dat ne… trezim! Pe noi, greşelile ne marchează – pe lîngă aceşti melomani ele trec neobservate. Un asemenea cuplu de mecenaţi am cunoscut în Olanda. Ei ne-au invitat pe toţi patru, în vara anului 1996, timp de o săptămînă, în casa lor – ospitalitate completă –, împreună cu violoncelistul George Sopkin din Cvartetul american Fine Arts, pentru cursuri zilnice de interpretare în cvartet. Am lucrat atunci intens Beethoven. Ce beneficiu au avut gazdele noastre? Doar bucuria de a se afla în preajma unor artişti profesionişti!

cicluri de concerte, cu invitaţi de marcă. Între alţii, am cîntat şi noi de mai multe ori acolo.” Au şi muzicienii profesionişti pasiunile lor… Bogdan Bişoc: „Eu, de exemplu am crescut în Operă.2. În copilărie, de fiecare dată cînd tata îmi punea s-ascult muzică de Puccini, strîmbam din nas: Nu-mi place! – îi spuneam. O să-ţi placă! – îmi replica el. Astăzi ascult cu pasiune Puccini, Verdi şi mulţi alţi compozitori. E rîndul fiului meu mai mare, Alexandru, să strîmbe din nas la muzica lui Puccini! … O să-ţi placă!, îi spun acum eu. Mahler mă răscoleşte de fiecare dată; pe muzica lui nu pot să fac nimic altceva decît s-o ascult. Am ascultat de atîtea ori Simfonia a Cincea, încît, din prevedere mi-am cumpărat două discuri: pe unul îl pun mereu, pe celălalt îl ţin de rezervă, la «fondul documentar», pentru situaţia în care primul se strică.”

Iaşi, 30 mai 2013

Aceiaşi melomani au hotărît – şi au pus în practică – să construiască o veritabilă sală de muzică de cameră pe proprietatea lor, în care apoi au organizat an de an,

Doctorul Sambeek schimbă opinii de luterie cu membrii Ad libitum, în noiembrie 2008.

Tatăl violistului, maestrul Anton Bişoc, a fost dirijorul corului Operei Române din Iaşi timp de mai multe decenii.

Actualitate

Noiembrie 2007, Zaltbommel (Olanda). Ad libitum repetînd pe instrumente de construcţie Karel Sambeek.

Noiembrie 2012, Zaltbommel (Olanda). Ad libitum în noua formulă, cu Alexandru Tomescu la vioara I.

Actualitate „Pentru multă vreme, cvartetul a fost pentru mine «grădina interzisă », peste al cărei gard mă uitam cu nesaţ de fiecare dată.” Convorbire virtuală cu Alexandru Tomescu Carmen Chelaru

Carmen Chelaru: Crezi în hazard ? Alexandru Tomescu: Eu cred că nimic pe lumea asta nu este întâmplător. Cele mai neverosimile întâmplări pot surveni în vieţile noastre, integrându-se firesc şi natural. CC: Să vorbim puţin despre Compozitor… Ai preferinţe? A.T.: Compozitorul meu preferat este cel pe care îl studiez la un moment dat. Acum de exemplu este Bach. De fapt, Bach a fost mereu unul dintre creatorii care s-au aflat cel mai aproape de sufletul meu. Dar acum că am interpretat Integrala Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo în Turneul Stradivarius Bach to Basics, pot spune că am descoperit noi şi noi înţelesuri acolo unde mă aşteptam mai puţin. E drept că aceste lucrări capătă o cu totul altă logică atunci când le cânţi neîntrerupt, pe toate cele şase, de 12 ori, în 12 oraşe diferite. A fost oricum o continuă revelaţie. CC: Despre Public… Ai întîlnit public ideal? A.T.: Publicul ideal este publicul care vine la fiecare concert şi recital pe care îl susţin. E cel mai frumos lucru pentru un artist, să fie faţă în faţă cu oameni pe care poate nu va ajunge niciodată să îi cunoască personal, dar cu care poate comunica într-un mod unic, irepetabil. E una dintre cele mai frumoase comuniuni posibile. CC: Ce categorie de public preferi – tînăr, matur, amestecat? A.T.: Trebuie să admit că îmi place ca publicul care se găseşte într-o sală de concert să fie cât mai eclectic. Acest lucru arată că entuziasmul pentru muzică este unul autentic, că oamenii sunt atraşi cu adevărat de muzică şi că sunt curioşi să o descopere. Dacă la concertele mele se află un public eclectic, simt că dorinţa mea de o viaţă – aceea de a purta către toţi minunatul mesaj al muzicii clasice – e cu un pas mai aproape de realizare. 11

Actualitate CC: Şi-acum despre Interpret… Cum ai caracteriza – prin propria experienţă – educaţia muzicală românească din ultimele două decenii, în general? A.T.: Eu cred că este un sistem bun, dar există mereu loc de mai bine. Şcoala românească este una foarte performantă, doar a dat atâţia artişti de valoare care au fost îndrumaţi de pedagogi de excepţie. Eu am avut privilegiul de a studia mult timp cu maestrul Ştefan Gheorghiu, un adevărat Profesor, graţie căruia am învăţat ce este cu adevărat important să exprimi în muzică. Important este ca efervescenţa să fie continuă, să fim în permanenţă în căutarea noutăţii, dar să o integrăm în spiritul unor principii care ne definesc. Să găsim acordul între forme şi fond. CC: Ţi se par utile pentru un viitor interpret – instrumentist sau cîntăreţ – cunoştinţele „adiacente” precum armonie, contrapunct, orchestraţie, forme, istoria muzicii, estetică…? A.T.: Bineînţeles că sunt foarte importante, contribuie toate la crearea unei temelii pe care se ridică edificiul propriei estetici în muzică. Aşa cum mâncarea este formată din mai multe ingrediente, aşa şi muzica îţi permite să ajungi la acea libertate nemărginită doar odată ce ai trecut de toate treptele numite istoria muzicii, teorie etc. CC: Mai înveţi în prezent? Ce şi cum? A.T.: Sigur că învăţ în fiecare zi ceva nou, cred că e valabil pentru toată lumea, indiferent de domeniul de lucru, conform vechii şi înţeleptei zicale: „Omul cât

trăieşte, învaţă”. Iar muzica este într-adevăr un domeniu aflat într-o perpetuă schimbare, are atâtea nuanţe şi umbre, poate fi abordată dintr-o nouă perspectivă mereu. Te învaţă în fiecare zi ceva nou. CC: Cum vezi managementul artistic? La noi şi dincolo… ? A.T.: Managementul artistic e într-o fază de pionierat la noi, faţă de ce se întâmplă dincolo. Dar România cred că a fost mereu o ţară care a învăţat repede şi din mers anumite lucruri. Cred că e important ca un artist să aibă un sprijin într-un manager. Astfel muzicianul are toată libertatea de a se concentra asupra chemării sale – aceea de a căuta sunetul perfect. CC: Ce-ai descoperit / adăugat la formarea ta ca muzician de cînd ai devenit ad libitum? A.T.: La început nu a fost deloc uşor să mă alătur lui Filip, Şerban şi Bogdan. Suntem buni prieteni, bineînţeles, dar simţeam cu toţii foarte intens durerea pierderii lui Adrian. Prima repetiţie a fost cea mai grea. Apoi însă, am descoperit o lume muzicală incredibilă; o bogăţie de nuanţe şi de culori cu care nu mă mai întâlnisem până atunci. Este o combinaţie neobişnuită de reguli şi libertate, de creativitate şi receptivitate. Pentru multă vreme, cvartetul a fost pentru mine «grădina interzisă», peste al cărei gard ma uitam cu nesaţ de fiecare dată. Iată că acum poarta s-a deschis… 4 iunie 2013

Actualitate Alexandru Tomescu şi… NASA Ramona Băluţescu

Reporter: Am găsit într-o carte că la NASA, cei care aplicau pentru posturile de primi-astronauţi erau întrebaţi… să se definească printr-un cuvânt, în 20 de ipostaze. Şi interesant a fost că toţi cei care au aplicat în primele două valuri, pe primele două locuri au spus aceleaşi cuvinte. N-am să vi le spun, dar am să vă întreb pe dumneavoastră, în câte definiţii scurte aţi vrea: spuneţi-mi, ce sunteţi? Cine şi ce sunteţi? Alexandru Tomescu: În viaţa publică sunt violonist. R: Primul cuvânt! Al doilea? A.T.: În viaţa normală sunt un om normal. (Râde). R: Om. Al treilea lucru? A.T.: Un om … implicat – voluntarit, ecologie … R: Voluntar! Un al patrulea cuvânt? A.T.: Avem nevoie de 20? R: Haideţi să încercăm cinci. A.T.: Perfecţionist. R: Şi al cincilea? Există ceva ce putem găsi repede şi pentru locul cinci? A.T.: Căutător. R: Cuvintele, primele două, cu care s-a răspuns pentru

postul de astronaut, erau în primul rând om, în al doilea rând pilot. Exact acelaşi lucru ca la dumneavoastră, doar inversate. Probabil oamenii care îşi pun foarte multă energie în ceva au acelaşi pattern de a gândi implicarea. … R: Dumneavoastră aţi cântat în locuri care sunt diferite de o sală de concert. Şi asta înseamnă implicare socială. Există ceva unde, fără să fie vorba să vă gândiţi la organizare şi la impresariat şi aşa mai departe, există locuri unde aţi simţit că aţi vrea acuma să vă duceţi cu o vioară şi să faceţi ceva, să spuneţi, să arătaţi ceva, mai mult decât s-a întâmplat până acum? Locuri neobişnuite … A.T.: Nu ştiu, cred că orice loc este obişnuit şi neobişnuit în acelaşi timp atâta vreme cât acolo există cineva care vrea să cânte şi altcineva care vrea să asculte. Asta e tot ce este necesar pentru o sală de concert. Restul? Că e scenă, că sunt lumini, că sunt ziduri, că există foaier, astea sunt detalii, dar cei care dau esenţa unui spaţiu de manifestare artistică sunt oamenii, indiferent unde s-ar afla ei. Fragmente din articolul „Alexandru Tomescu a în(cântat) îngerii unui mileniu, la Timişoara” „OradeaPress” 31 mai 2013

Alexandru Tomescu ”incognito”, cântând Bach, în metroul bucureștean (stânga). Artistul îi dă astfel o replică lui Joshua Bell în metroul din Washington (dreapta).

Actualitate Cvartetul Ad libitum, 25 de ani

1988, 11 iunie, Piatra Neamţ, „Vacanţe muzicale” Primul concert: Beethoven – Cvartetul op. 18 nr. 1 A. Dvorak – Cvartetul american op. 96 1991, Belgia Primul turneu internaţional: 10 concerte organizate de Jeunesse musicale Belgia, cu lucrări de Schubert, Haydn ş.a. 1993, Braşov Concursul studenţesc pentru cvartete de coarde Premiul II şi Premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări româneşti, cu Pascal Bentoiu – Cvartetul consonanţelor 1995, mai, Iaşi şi Cluj-Napoca Cursuri cu membrii Voces şi cu violoncelistul Wolfgang Laufer din Cvartetul american Fine Arts. (Diploma FOTO dreapta) 1995, mai, Evian – Franţa Premiul special al juriului, distincţie acordată de Preşedintele juriului, Mstislav Rostropovici. După concurs, cei patru tineri interpreţi urmează cursuri master cu violoncelistul Martin Lovett din Cvartetul Amadeus. 1995, iulie-aug, Kerkrade – Olanda Membrii Ad libitum lucrează cu Sigmund Nissel, din Cvartetul britanic Amadeus. 1996, 16 ianuarie, „Frankfurter Allgemeine Zeitung” – Germania „Uneori aproape prea frumos. Cvartetul Ad libitum în Kaisersaal”3 1996, iulie, Sondershausen – Germania Premiul I la Concursul Max Reger 1996 iulie-aug, Kerkrade – Olanda Cursuri de interpretare cu Norbert Brainin, prim-violonist al Cvartetului Amadeus, cu violistul Raphael Hillyer, membru fondator al Cvartetului Juilliard şi cu George Sopkin, violoncelist—fondator al Cvartetului Fine Arts. 1997, ianuarie–mai, Iaşi Cursuri intensive cu Bujor Prelipcean, în vederea prezentării la concursul de la Evian. 1997, mai, Evian – Franţa Laureaţi cu: Marele Premiu, Premiul Presei şi Premiul Discului. Imediat după Evian, au urmat mai multe concerte de mare importanţa în cariera tinerilor artişti români: la Palatul Naţiunilor din Geneva, în prezenţa Directorului general ONU şi a unui numeros corp diplomatic; două luni mai târziu, la Festivalul Radio France de la Montpellier. Au apărut pe afişul festivalului alături de Orchestra Simfonică de Stat a Rusiei, violonistul Vadim Repin, Orchestre Nationale de France ş.a.

Manchmal fast zu schoen. Das Streichquartett „Ad libitum” im Kaisersaal.

Actualitate

În urma premiilor obținute la Evian, în mai 1997, Ad libitum a susținut un turneu de concerte în mai multe orașe din Franța, în perioada iulie—septembrie (1997). Pagina de program la concertul din 13 august, Eglise de Saint Leon-sur-Vezere.

1997, 10 sept, Fontainebleau – Franţa Concert transmis în direct la Radio France. ”Maestrul Yehudi Menuhin se afla în sală. În scurta pauză dintre partea întâi şi a doua a Cvartetului de Ravel, s-a sculat, a venit pe scenă, ne-a strâns mâinile şi ne-a spus, parcă scuzându-se: Trebuie să plec pentru că dirijez astă seară! Vă invit la concertul meu!” (Filip Papa) 1998, 10 mai, Festivalul Printemps des Arts de Monte Carlo Concert cu: Enescu – Cvartetul op. 22 nr. 2 Schubert – Quartettsatz și Ravel 1998, decembrie, „Rhein-Neckar Zeitung” Heidelberg – Germania „Cvartetul Ad libitum fascinează publicul. Nesfârşite ovaţii.”4 1998, 15 decembrie, „Weinheimer Nachrichten“, Weinheim – Germania „Filigran în tehnică, covârşitor în modelare. Al treilea concert al asociaţiei de muzică de cameră a adus Cvartetul Ad libitum spre Weinheim.”5

1999, 01–06.05, Iaşi, Sala Filarmonicii Înregistrări cu Casa Naxos – Marco Polo 2 CD: Enescu, Fauré, Ravel. Discurile au fost lansate la aniversarea a două decenii de existenţă a Concursului Internaţional de la Evian, în 2001. 1999, Paris – Franţa Concerte în celebrele săli Cortot şi Musée d’Orsay 2000, martie, Aachen – Germania Kerkrade – Olanda Festivalul de muzică de cameră de la Kerkrade – Olanda, a organizat un concert la Aachen, cu cvartetele Voces şi Ad libitum. Cu acest prilej a fost interpretat pentru prima dată în această formaţie Octuorul op. 7 de Enescu, la un nivel memorabil. Concomitent, membrii Ad libitum lucrează Ciclul de şase Cvartete op. 18 de Beethoven, sub îndrumarea profesorului Bujor Prelipcean. 2000, mai, Philippe Simon, revista „Repertoire” – Franţa „Cvartetul român Ad libitum ne-a dat şansa să ascultăm o versiune de mare intensitate şi fineţe a celor două capodopere de muzică franceză.”6

Ad libitum Quartett faszinierte das Publikum – Endlose Ovationen. Filigran in der Technik, uberragend in der Gestaltung. Das dritte Konzert des Kammermusikvereins brachte das rumaenische „Ad libitum Quartett” nach Weinheim. 6 «Le quatuor roumain Ad libitum nous donne ici a entendre une lecture intense et fine de deux chef-d’oeuvre de la musique française.» 4 5

Actualitate 2000, sept-oct, Elaine Fine, „American Record Guide” – SUA „Ad libitum este cvartet rezident al Filarmonicii de Stat din Iasi, România. Interpretarea lor este frumoasă. Am ascultat cu o detaşare deplină Ravel-ul lor. Nu cred că mi-aş mai putea imagina o altă versiune mai buna la această înregistrare.”7 2001, martie, „La Montagne”, Clermon-Ferrand – Franţa „Cvartetul Ad libitum fără reţineri! Melomanii nu s-au înşelat invitând Cvartetul român Ad libitum la Opera municipală din Clermont. În sfârşit nişte muzicieni care au dovedit că perfecţiunea tehnică reprezintă o cale regală.”8 2001, mai, Rob Cowan, Revista „Gramophone” Referire la înregistrarea pe CD a Cvartetelor de Enescu: „Cvartetul Ad libitum interpretează extraordinar. Ei reuşesc să răspundă cerinţelor tehnice deosebite ale lui Enescu cu o implicare ce trece dincolo de aparenta uşurinţă a

2005, februarie, Iaşi Concert memorabil cu Octuorul de Enescu, împreună cu Voces. Concertul a fost reluat după două zile la Bucureşti, la Muzeul Enescu, fiind transmis în direct pe canalele Uniunii europene a radiourilor publice. 2005, martie, Olanda Înregistrează un CD cu interpretarea live a programului: Beethoven Cvartetul op. 95 „Serioso”, Webern – Cvartetul 1905 şi Brahms Cvartetul nr. 3 op. 67. (FOTO dreapta) 2005, oct-nov, Olanda, Germania Concerte la Amsterdam, Groningen, Haarlem, Eindhoven ş.a., şi împreună cu Voces, la Heidelberg (Germania), în cadrul primului Festival internaţional George Enescu. În program: Octetele de Enescu şi Mendelssohn-Bartholdy. 2006, iul-aug, nov-dec, Olanda Concerte în Festivalul internaţional Orlando de la Kerkrade, la Amsterdam (în sala Concergebouw), la Haga şi în alte săli importante.

interpretării… cel ce ascultă aproape că-i vine să cânte el însuşi…”9 2001 BBC Music Magazine „O nouă apariţie discografică aduce un ansamblu românesc în întregime în elementul său cu Cvartetele de Ravel şi Fauré. (Interpretarea & Sunetul 5 stele)”10 2001, octombrie, Iaşi Adrian Berescu devine simfonicului ieşean.

treilea

concert maestru

2003, dec, Bucureşti Realizează cu Casa Electrecord un CD cuprinzând miniaturi instrumentale celebre: Mahler – Adagietto (din Simfonia nr.5), Schubert – Quartettsatz şi Moment muzical, Puccini – Crisantemi, Gershwin – Lullaby (Cântec de leagăn), Dvořák – Humoreske, Webern – Langsamersatz, Piazzolla – Four for extravertit, Haydn – Serenada. (FOTO stânga)

„Programul ţinut şi prezentat de Cvartetul Ad libitum din Iasi, România, în sala mică, intimă de la Concertgebouw din Amsterdam a cuprins patru lucrări complexe şi interesante… În al doilea Cvartet de Reger, Ad libitum a identificat şi a prins sensul apropare nedefinibil de nostalgie amestecat cu expunere neangajantă… Adrian Berescu s-a lansat în masiva Große Fuge a lui Beethoven cu energie şi cunoaştere, două calităţi pe care colegii săi aveau să le preia şi să le amplifice. (…) Execuţia plină de succes a celor Trei piese de Stavinsky s-a bazat pe faptul că a pus în evidenţă sugestii muzicale nescrise în partitură. Cvartetul în fa de Ravel – o lucrare pe care cvartetul Ad Libitum a înregistrat-o sub marca Naxos – a oferit contrastul final din acest concert, cu lirismul său incontestabil şi spiritul romantismului târziu francez… Interpretarea a urmărit fidel indicaţiile partiturii, remarcânduse prin acurateţea frazării combinată cu rafinamentul tehnicii…” (Olanda, 02.12.2006)

“The Ad libitum is the resident quartet of the State Philharmonic în Iasi, Romania. Their playing is beautiful. I am perfectly at peace listening to their Ravel, and while I am listening I imagine no other Ravel quartet recording could possibly be this good.” 8 «Le quatuor „Ad libitum” sans restriction ! Les Amis de la Musique ne se sont pas trompés en invitant le quatuor roumain „Ad libitum”, a l’Opera Municipal de Clermont. Enfin, des musicians qui tiennent le pari que la perfection technique est une voix royale. » 9 “The Ad Libitum Quartet does a fabulous job. They attend to Enescu’s endless technical demands with a devotion that transcends to apparent effortlessness… You simply have to try it.” 10 “A new bargain disc finds a Romanian ensemble fully at home in the string quartets of Ravel and Faure. (Performance & Sound 5 Stars).” 7

Actualitate 2007, mai, Italia şi Finlanda Concerte organizate de Ministerul Afacerilor Externe al României. 2007, iulie, Kerkrade – Olanda Cei patru Ad libitum au fost prezenţi din nou la Festivalul internaţional Orlando, de data aceasta nu numai ca interpreţi, ci şi în calitate de conducători ai cursurilor de interpretare. 2007, oct, Scott Paulin, Olanda, revistă electronică „Muzicienii redau cu graţie şi farmec prospeţimea tinerească a melodicii raveliene, în timp ce pasajele în pizzicato din scherzo pun în evidenţă o precizie de ceasornic, proprie de asemenea compozitorului. Interpreţii sunt familiarizaţi atât cu discursul liniştit, aluziv al lui Fauré, cât şi cu stilul lui Ravel, exploziv/ extravertit, savurând izbucnirile pătimaşe.”11 2007, octombrie, Braşov şi Iaşi Concerte la Braşov, cu prilejul festivalului aniversar al Cvartetului Gaudeamus (20) şi la Iaşi, în Festivalul Muzicii Româneşti, ed. a XI-a. 2008, 1 aprilie, Iaşi Ad libitum primeşte numirea oficială de cvartet de stat al Filarmonicii ieşene. 2008, 8 aprilie, Iaşi, Filarmonică Participă în concertul aniversar Voces 35, cu Octuorul de Enescu. 2008, 17 iunie, Iaşi, Filarmonică Concert aniversar marcând două decenii de activitate artistică 2009, ianuarie-iunie, Iaşi, Filarmonică Prima Integrală Beethoven în versiune Ad libitum, cu un concert pe lună. 2009 – 2010 Timişoara, Filarmonică A doua versiune a Integralei Beethoven, cu câte 2 concerte consecutive, în trei perioade, de-a lungul stagiunii 2010, februarie – iunie Iaşi Ciclul „Haydn – Mozart – Bartok” în 6 concerte 2010, nov. Iaşi Concert în Festivalul Muzicii Româneşti, ediţia a XIV-a 2011, februarie – iunie, Iaşi Ciclul „Şcoli muzicale naţionale” în 4 concerte. 14 iunie, ultimul concert la Iaşi cu Adrian Berescu. 2011, august, 2-3 Olanda (FOTO dreapta) Festivalul laureaţilor cu premiul I la cele mai importante concursuri internaţionale de cvartet Kerkrade, ultimele concerte cu Adrian Berescu Enescu – Octuorul cu Cvartetul clujean Arcadia12 (02.08) Franck – Cvintetul cu pian – pianistul belgian Jean Claude Vanden Eynden (3.08) Beethoven – Cvartetul op. 127 2011, nov. Olanda Primul turneu cu Alexandru Tomescu Repertoriu: Sibelius, Beethoven Op. 18 nr. 4, Haydn Op. 74 nr. 3„Călăreţul”

“The musicians capture the youthful freshness of Ravel’s blossoming melodies with grace and charm, while their precision in the interlocking pizzicatos of the scherzo reveals it as the sort of musical clockwork in which the composer delighted. The musicians are just as comfortable with this quiet, elusive music (of Fauré) as they are with Ravel’s extroverted style, savouring its languorous glow.” 12 Cvartetul Arcadia din Cluj-Napoca: Török Anna (vioara I), Răsvan Dumitru (vioara a II-a), Traian Boală (violă),Török Zsolt (violoncel). Formaţia a câştigat Premiul I şi două Premii Speciale la renumitul Concurs Internaţional de Cvartete de coarde Wigmore Hall London International String Quartet Competition. Evenimentul a avut loc la Londra, în martie-aprilie 2012. 11

Actualitate 2012, 25 ian., Iaşi In memoriam „Adrian Berescu”, cu Voces: (FOTO) Bujor Prelipcean, vioara I Şerban Mereuţă, vioara a II-a Bogdan Bişoc, viola Constantin Stanciu, viola Filip Papa, violoncel Dan Prelipcean, violoncel 2012, 14 februarie, Iaşi Primul concert cu Alexandru Tomescu 20.02.2012; 21-22.02, Radio Bucureşti (FOTO) Concert şi înregistrarea discului Primus: Haydn – Cvartetul în sol minor, op. 74 nr. 3 „Călăreţul” Beethoven – Cvartetul în do minor, op. 18 nr. 4 Sibelius – Cvartetul în re minor, op. 56, „Voces intimae” 2012, 22 aprilie, Bucureşti, Ateneul Român Lansarea discului Primus şi concert 2012 sept., Bucureşti Festivalul RadiRo (FOTO jos) Concert cu violoncelistul Julian Steckel: Beethoven – Op. 59 nr. 3, Schubert – Cvintetul cu 2 violoncele în do major Iaşi, Festivalul Muzicii Româneşti, ediţia a XV-a Cvartetul nr. 2 de Pascal Bentoiu 2012, nov, Olanda Concerte cu lucrări de Beethoven, Haydn 2013 iunie, Iaşi Aniversarea 25 2013, iunie – decembrie Sibiu, Craiova, Cluj, Timişoara, Bucureşti, Olanda ş.a. Concerte aniversare în ţară şi străinătate

Actualitate Pagina din Programul Festivalului RadioRo

Unul din premiile cucerite la Evian constă în realizarea unui CD. Ansamblului Ad libitum i s-a propus să înregistreze două discuri, realizate de Casa Naxos – seria Marco Polo. Înregistrările au avut loc la Iaşi, în mai 1999. Discurile au apărut în 16 mai 2000 şi în 20 martie 200113, iar lansarea a avut loc în cadrul Concursului de la Bordeaux (ex-Evian), în mai 2001. Cu acest prilej, Ad libitum a susţinut un concert cu: Mahler – Adagietto, Enescu – Cvartetul op. 22 nr. 2 şi Beethoven – Cvartetul op. 130. Prezenţa tinerilor artişti ieşeni a constituit un eveniment în plus în Festivalul–Concurs de la Bordeaux (ex-Evian), marcat de ediţia jubiliară a XX-a.

13A se vedea http://www.arkivmusic.com/classical/Drilldown?name_id1=69455&name_role1=4&bcorder=4&name_id=3657&name_role=1 http://www.arkivmusic.com/classical/albumList.jsp?name_id1=70632&name_role1=4&label_id=19&bcorder=46 , (18.01.2007)

Actualitate Un eveniment memorabil, marcat prin momente memorabile! Simpozion Voces 40

Casa Balş, Sala „Ed. Caudella”, luni, 8 aprilie 2013, ora 18 Carmen Chelaru Mama …

Profesorul univ. dr. Mihail Cozmei, moderatorul evenimentului

Romeo Olteanu, Prefectul jud. Iaşi: Cvartetul Voces este un brand al Iaşului. De aceea există momente cînd avem obligaţia să lăsăm de-o parte toate preocupările şi să ne bucurăm că suntem contemporani cu asemenea talente. Excelenţa, în orice domeniu, este greu de atins… În cei patruzeci de ani, Cvartetul Voces a devenit unul din vectorii importanţi de imagine ai Iaşului, fiind unul din argumentele pentru obţinerea titlului de Iaşi, capitală culturală europeană.

Actualitate Plachetă oferită de Paul Butnariu, preşedinte în exerciţiu al Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi

Stela Fodor, director executiv al Iulius Grup „Palas” Iaşi: Este emoţionant să particip la un asemenea jubileu. Vreau să vă felicit pentru tot ce-aţi făcut pentru noi în aceşti patruzeci de ani! Sunteţi, într-adevăr, un brand internaţional, care-aţi bucurat inimile tuturor. Mereu, de-acum încolo, contaţi pe prezenţa noastră. Societatea are nevoie de arta dumneavoastră!

Prof. univ. dr. Laura Vasiliu, decan al Facultăţii de Interpretare, Compoziţie şi Studii muzicale teoretice, a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi: Emoţia este la ea acasă în şi alături de Cvartetul Voces! Un Laudatio va însoţi distincţia oferită cu acest prilej de Universitatea de Arte: Stimaţi muzicieni sărbătoriţi – Bujor Prelipcean, Dan Prelipcean, Constantin Stanciu, Anton Diaconu - in memoriam Aniversarea celor 40 de ani de activitate a Cvartetului Voces este sărbătoarea muzicii, a artei ieşene, a vieţii muzicale în ansamblu. Universitatea de Arte „George Enescu” onorează invitaţia la această fastuoasă sărbătorire, manifestându-se într-o dublă ipostază – de a transmite admiraţia profesională fără rest muzicienilor, foşti şi/sau actuali profesori, colegi, dar şi de a proiecta imaginea Voces-ul la altă dimensiune - instituţie în sine, cu o istorie, un nivel de performanţă exemplare, copleşitoare. Observând mai întâi componenta umană - psihologică, social-culturală -, percepem viaţa artistică de 40 de ani a Voces-ului în termeni de eroism, jertfă şi disponibilitate totală de înaintare spre culmile măiestriei. Prin capacitatea individuală şi de grup, au forţat treptele devenirii personale, dar şi a culturii muzicale româneşti, reprezentând cel mai specific gen al muzicii europene de cameră, având curajul, eroismul de a-şi expune stadiul de asimilare a acelei culturi, varianta Voces a cvartetelor germane, austriece - chiar în lumea lor! Amploarea şi dimensiunea carierei a presupus o continuă jertfă de sine: o viaţă construită altfel, dispusă între truda învăţării, emoţia, tensiunea concertului, bucuria explozivă a reuşitei. O viaţă în care spaţiul domestic şi personal a fost pus în plan secund şi în care s-a trăit din proiectarea şi împlinirea concertelor în cele mai prestigioase săli europene, din confruntarea cu propriile capacităţi şi limite, din fructificarea artistică a emoţiilor mereu reînnoite, ce au consumat dar şi au alimentat Eu-l Voces-ului, din ardere continuă prin muzică şi în spaţiile inter-muzicale. Voces este un simbol pentru muzicienii de carieră şi din perspectiva disponibilităţii de continuă învăţare, directă, de la maeştrii şi indirectă, prin continua lărgire a repertoriului de muzică universală şi românească, mai mult, prin reluarea succesivă pe parcursul carierei a opus-urilor fundamentale. Exemplară este succesiunea celor 11 ediţii ale integralei Beethoven! 21

Actualitate

La ceas aniversar al instituţiei Voces, ni se impune moştenirea Voces: un stil de interpretare inconfundabil, o adevărată arhivă a activităţii ce se constituie într-un mare capitol de istorie a vieţii muzicale - în care stau la loc de cinste cele peste 50 de CD-uri înregistrate în concert - şi, nu în ultimul rând, şcoala de muzică de cameră Voces, perpetuată prin Ad libitum, Gaudeamus, Giocoso, Cantabile, Eutherpe, Aerto. Nivelul de performanţă interpretativă, continuitatea în timp şi reprezentativitatea naţională dincolo de graniţe sunt excelenţe ce conferă Voces-ului statutul de excepţie şi de model profesional. Dar pentru că au rămas aici, Cvartetul Voces oferă imaginea de lux a muzicii ieşene! În semn de preţuire şi admiraţie, Universitatea de Arte „George Enescu” acordă formaţiei sărbătorite cea mai înaltă distincţie: MEDALIA UNIVERSITĂŢII.

Actualitate Prof. univ. dr. Vasile Işan, rector al Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi: Suntem încîntaţi şi privilegiaţi să participăm la această sărbătoare, ce marchează un mare fenomen cultural. Încîntarea este o stare privată şi n-am să vorbesc despre ea. Dar privilegiul este un atribut instituţional, de care se bucură o persoană în mod temporar şi este bine că se-ntîmplă acest lucru. Eu am privilegiul în această seară să transmit din partea instituţiei fondatoare a învăţămîntului superior din România gîndurile bune şi gratitudinea faţă de Cvartetul Voces. Sunt întreprinderi culturale sau intelectuale care ridică o naţiune, luminează o societate şi care nu pot fi explicate prin instrumentele intelectuale aflate la îndemîna unui analist sau teoretician – pe o cale strict raţională. De aceea, istoricii culturii le numesc momente de graţie sau fenomene culturale. Sunt puţine asemenea întreprinderi intelectuale pe care le putem numi astfel, în istoria unei naţiuni, cu atît mai puţine în cea a unei urbe. Ei bine, Iaşul se bucură de cel puţin trei asemenea momente de graţie sau fenomene culturale: unul este Societatea literară Junimea – fenomen cultural al modernităţii; apoi fenomenul cultural al modernismului, revista de mare cultură Viaţa Românească; şi fenomenul cultural cu momentul său de graţie, pe care-l celebrăm în această seară, Cvartetul Voces ! Le mulţumim ! Îi felicităm pentru cei patruzeci de ani în care au cultivat frumosul, au răspîndit binele şi au purtat cu puterile lor adevărul. Noi nu avem o dovadă pe măsura gîndurilor bune şi a sufletului mare pe care îl are Universitatea, pentru străduinţele lor perseverente – ci doar o recunoaştere, exprimată printr-o Diplomă de Excelenţă acordată Cvartetului Voces împreună cu cîte o medalie aniversară a Universităţii noastre, emisă cu trei ani în urmă, la aniversarea de un veac şi jumătate.

Actualitate

Diplomă oferită din partea Primăriei Iașului, de Mihai Chirica, viceprimar

Prof. univ. dr. Mihail Cozmei: Am avut ocazia să moderez mai multe momente din viaţa şi activitatea Cvartetului Voces. Unul din aceste momente a fost august 1985, la Piatra Neamţ, în Sala Teatrului Tineretului. Mulţumită invitaţiei directorului de atunci, Gheorghe Bunghez, Voces a realizat ciclul integral al cvartetelor de Beethoven, în şase zile – trei consecutive, o zi pauză şi din nou trei zile consecutive! Deşi publicul pietrean era deja obişnuit cu muzica de cameră – la Piatra Neamţ se desfăşurau deja de peste un deceniu Vacanţele Muzicale – un asemenea eveniment presupunea totuşi o pregătire a auditorilor. De aceea am fost rugat să moderez. Întrucît ar fi fost prea puţin să ies în faţă şi povestesc despre Beethoven, despre lucrări… m-am gîndit la altceva: să creez un dialog despre programele concertelor cu înşişi membrii Cvartetului, în faţa publicului! Astfel, dacă atunci, în prima seară din cele şase, sala Teatrului a fost ocupată cam pe jumătate, la sfîrşit nu ne-a venit să credem: pietrenii au umplut sala la refuz !

Actualitate Prof. univ. dr. Cristian Misievici, de la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca: Stimaţi Aniversaţi, onorată asistenţă, Este un prilej de mare emoţie ca de fiecare dată cînd mă poartă paşii în aceste locuri şi cu plecăciune în acest spaţiu în care, alături de fraţii mei, prezenţi în faţa Dvs., m-am format! Evenimente ca acesta au mai trecut pe lîngă noi – marcînd aniversări absolut faste ale acestui model emblematic care este Cvartetul Voces. Mi-e greu să găsesc un termen de comparaţie – îmi amintesc de un film (îmi mai plac uneori filmele de acţiune!), cu titlul „Comoara naţională”, cu Harrison Ford! Nu ştiu de ce mi -a venit asta acum în minte… poate pentru că acest Careu de Aşi însumează – pe lîngă multă cultură, multă ştiinţă, multă artă – şi o cantitate foarte mare de aventură! Aventura vine să se plieze pe toate celelalte… Peste astea apare experienţa de viaţă, de viaţă culturală, care oricînd poate să fie o foarte bună şcoală pentru toţi cei care suntem aici. Cei patruzeci de ani ai Cvartetului Voces nu au fost o cale presărată cu petale de trandafiri, aşa cum bine vă imaginaţi. Iar aceşti ani au fost traversaţi cu o supuşenie şi în acelaşi timp cu o dăruire neabătută. Maestrul Bujor Prelipcean a evocat pierderile care se produc pe traseu şi care, fatalmente sunt inevitabile. Am avut privilegiul şi totodată durerea să resimt, alături de fraţii mei, aceste pierderi. Ele nu vin decît să confirme faptul că o asemenea cale este una grea, pe care numai aleşii şi-o asumă!

Prof. univ. dr. Viorel Munteanu a avut iniţiativa, în perioada primului său mandat rectorial, să-i readucă pe membrii Voces ca titulari ai Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi. Mă bucur că cei trei maeştri Voces – Bujor Prelipcean, Constantin Stanciu şi Dan Prelipcean – sunt astăzi conducători de doctorat. Prin aceasta se creează o continuitate: şcoala Voces se prelungeşte, de la studiile de licenţă, la cele de masterat şi apoi la doctorat.

Actualitate

Oltea Şerban-Pârâu, redactor şef, director al Formaţiilor muzicale la Societatea Română de Radiodifuziune din Bucureşti: Voces este din anul 1990 şi cvartetul Radiodifuziunii Române. Nu am adus acum nici un buchet de flori, pentru că ei vor veni la Bucureşti în luna iunie, întrun concert ce va marca aniversarea şi pentru publicul bucureştean. Mă voi revanşa atunci. Permiteţi-mi să-i contrazic pe antevorbitorii mei: Vocesul nu mai este de mult al Iaşului! A devenit al României, al ascultătorilor de Radio. Prin intermediul Uniunii Europene de Radio, foarte multe dintre concertele lor au fost ascultate în Europa. Oricît de mult public a avut Voces în săli de concerte, mai mulţi au fost cei care i-au ascultat la radio! Este important şi faptul că au făcut înregistrări pentru radio, care rămîn!

Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean: Douăzeci de ani din cei patruzeci i-am petrecut la Radio Bucureşti. În 1990, cînd posturile de solişti ai Filarmonicii din Iaşi s-au desfiinţat peste noapte şi Cvartetul Voces a plecat „în bejenie”, singura instituţie care a sărit în ajutor a fost Radio Bucureşti. Le mulţumesc celor de-atunci şi celor deacum din Radio!

Actualitate Prof. univ. dr. Mihail Cozmei: Cum spuneam aici, am mai moderat evenimente Voces. Între ele, elaborarea volumului de convorbiri cu membrii Cvartetului, publicat, din păcate, în condiţii mizerabile. O lucrare excepţională prin ceea ce au spus cei patru muzicieni. Îmi pare foarte rău că acest volum n-a putut fi reeditat acum! Poate la aniversarea 45, această realizare va putea fi înfăptuită, spre folosul iubitorilor de muzică şi al viitorilor interpreţi ai muzicii de cameră.

Cartea dedicată de profesorul Mihail Cozmei aniversării a 20 de ani de activitate ai Cvartetului Voces, în anul 1993

Prof. univ. dr. Dan Prelipcean: Revenind la aniversările repetate, evocate aici de prietenul Cristi Misievici, rememorez un episod deosebit de plăcut, cu ocazia sărbătoririi celor 25 de ani de activitate. Cristian Misievici a adus atunci Elogii la Integrala Beethoven, prefaţînd fiecare din cele şase concerte [susţinute de Voces pe scena Filarmonicii din Iaşi, în octombrie 1998, a.n.]. În copilărie visam, împreună cu fratele meu Buj, să cutreierăm lumea. Iată că, după patruzeci de ani, visele noastre au devenit realitate! Acel ansamblu care reuşeşte să-şi pună amprenta, să creeze un sound inconfundabil poate fi considerat un ansamblu împlinit! În lume sunt doar cîteva cvartete care pot fi recunoscute după sunet: între acestea ...

Actualitate … Amadeus… … Smetana…

… Borodin…

… şi cu îngăduinţa Dvs. Voces!

File de album Ipostaze ale genului simfonic în creația compozitorilor ieşeni contemporani Anca Leahu

Lector univ. dr. Universitatea de Arte „George Enescu”

Fondul pe care se vor forma și dezvolta compozitorii ieșeni contemporani este cel al ecourilor rezonatoare ale unui secol încercat de cele mai diverse și dese prefaceri de natură stilistică, estetică și tehnică, în care genul simfonic a cunoscut un proces de continuă transformare, cu momente de maximă forţă sau, din contra, de temporare aplanări şi amorfii a unora dintre componentele constitutive. La rândul lor, cu o arie ideatică, stilistică, estetică și conceptuală extinsă, compozitorii ieșeni adoptă, în unele dintre lucrările lor simfonice, schimbările radicale ale perioadei în care au fost compuse (Sabin Păutza – Cinci piese pentru orchestră, Anton Zeman – Izvoade I, Crestături, Simfonia II – Aliaje, Cristian Misievici – Simfonia De natura poesis), în altele merg pe o linie neoclasică (Achim Stoia – Trei jocuri din Ardeal, Vasile Spătărelu – Suita brevis, Viorel Munteanu – Simfonia I Glossă), unii nedepășind spațiul arhitectonic al formelor strofice, alții lansându-se în ample dezvoltări și variații, iar alții părăsind tiparele formale consacrate pentru abordări originale. Achim Stoia este liderul de generație care optează pentru mijloacele simple, tradiționale, ilustrând, în stare cât mai autentică, farmecul și ludicul sonorităților folclorice. Cele trei dansuri componente ale suitei Trei jocuri din Ardeal, Hațegana, Mărunțelul și Bătuta, sunt armonizări, prelucrări și transpuneri în sonorități orchestrale ale unor peisaje muzicale populare, exprimate printr-un limbaj tono-modal. Deși a scris un număr considerabil de lucrări dedicate orchestrei, nu se poate vorbi de un simfonism propriu-zis, Stoia oprindu-se la contextualizarea armonică și timbrală a unor melodii și ritmuri preluate din universul folclorului, fără a le supune unui travaliu orchestral de amploare.

Urmând, în linii mari, tot o orientare mai tradiționalistă, Vasile Spătărelu își găsește exprimarea cea mai elocventă prin intermediul limbajului modal (de multe ori servind totalul cromatic), însă nu se ferește nici de note mai moderne (Simfonietta), nici de punerea în lumină a unor lumi sonore ce reînvie epoca barocă (Suita brevis). Simfonietta este o lucrare ciclică, în care circularea motivică se realizează şi se încadrează într-un tot unitar, închegat, nici un element nefiind lăsat la întâmplare, nivelul macro derivând din cel micro. Complexitatea şi forţa acestor pagini reiese din procedee mânuite cu deosebită inventivitate, din tehnici aplicate cu multă ştiinţă şi, nu în ultimul rând, din desfăşurări sonore care au ca principiu primordial muzicalitatea manifestată la toate nivelurile înfăptuirii sonore. Pe de altă parte, în Suita brevis, alcătuită din opt părţi compuse într-un stil (neo)baroc, autorul recurge la arhitecturile clasice şi la arhetipuri din suita preclasică, limbajul folosit este tonal, lucrarea reînviind spiritul Barocului. Astfel, suita este bazată pe principiul unităţii tonale – Re major (cu excepţia părţii a treia, care afirmă tonalitatea relativei) – şi al contrastului agogic, păstrând, de asemenea, şi caracterul dansant al modelului preclasic. Un alt exercițiu în genul simfonic este constituit de Dumbrava minunată (7 scene pentru orchestră), o suită programatică alcătuită din şapte miniaturi ce dau naștere unei lucrări de tendinţă neoclasică, folosindu-se de un limbaj modal şi structuri formale strofice simple, de tipul celor clasice, însă cu articulaţii interioare asimetrice. Lucrarea oferă o muzică plină de culoare, de expresie, de vigoare, dar şi de lirism şi, deşi foloseşte un aparat 29

File de album orchestral destul de restrâns (însă pretabil conţinutului), demonstrează măiestrie în alegerea şi combinarea timbrelor, datorită unei orchestraţii ingenioase, amplasată pe etaje sonore. Abundenţa formulelor cromatice întoarse, mixturile predominant de secunde, tendinţa melodică spre cuprinderea totalului cromatic, metrica alernativă, tehnica de utilizare a unor pedale mobile sau ostinate cu rol în discurs atât expresiv, cât şi tehnic, dispunerea planurilor sonore pe paliere dramaturgice sunt câteva din mijloacele ce concură la realizarea acestei lucrări. Acestora li se adaugă şi prezenţa elementului folcloric românesc prin utilizarea Rubato-ului, prin imitarea sonorităţilor de bucium şi includerea în aparatul de percuţie a instrumentelor precum toaca, dând o notă autohtonă unor pagini de mare expresivitate. Viorel Munteanu este compozitorul de filiație arhaică, pentru care tălmăcirea surselor folclorice sau bizantine, la care apelează în mod constant în creație, este înfăptuită prin lumina unei concepții componistice contemporane, bine înțeleasă, atent abordată și fin șlefuită. Abil mânuitor al timpului și spațiului concret, uneori nostalgic, îngândurat și liric, alteori expansiv și ludic, iar alteori tensionat și dramatic, creatorul, tălmăcitorul, evocatorul, arhaicul și, totodată, modernul Viorel Munteanu se exprimă printr-o forță impresionantă de metamorfozare ce nu-i dezechilibrează stilul componistic, ci, dimpotrivă, îi conferă libertate, siguranță și diversitate. Simfonia sa Glossă, înscrisă sub pecetea unui programatism încărcat de polisemantism, își mărturisește fundamentul conceptual, sonor și filosofic încă de la început, atât prin titlu, cât și prin apelul la un mod-geneză reieșit din melograma Eminescu. Compozitorul importă simetria poeziei, traducându-i formatul într-o arhitectură de tipul sonatei, percepută la nivel macroformal. Deși încadrată metric, ritmica depășește spațiile grafice curgând într-un timp sonor contemplativ și meditativ, aspectul vocalității este extins și asupra orchestrei prin anumite sonorități și culori timbrale, iar limbajul modal fuzionează firesc cu mesajul poetic.

Anton Zeman este primul compozitor din generația sa care recurge la o radicală înnoire a limbajului și exprimării muzicale, redimensionând și spațializând, modelând și șlefuind elementele constitutive pentru a le plia unor diverse experimente timbrale și conjuncturi determinate de intenția unui programatism special de natură folcloric-ancestrală (Izvoadele) sau de sugestie vizuală (Crestături, Simfonia a II-a Aliaje). Fie că asistăm la un joc al sintaxelor, fie la o pendulare între concret și abstract sau între determinare și indeterminare, simfonismul paginilor sale orchestrale prinde substanță prin modalitatea de îmbinare a straturilor sonore constitutive, din densitatea spațiului muzical, din masivitatea dramaturgiilor și modalitatea neconvențională de combinare și tratare a compartimentelor timbrale. Cu o grafie foarte modernă, partiturile simfonice ale lui Anton Zeman înfățișează, așadar, un peisaj sonor cu rădăcini transmutate în solul moldovean, de apartenență modal arhaică, cu o abundență a mecanismelor tehnice dezvăluite într-un chip avangardist, însă utilizate ca unelte ale expresiei, chiar dacă, uneori, mai sobră sau mai încifrată. Lucrarea Izvoade I este o pagină orchestrală din care transcende spiritualitatea românească, evocată cu mijloace moderne de concepție, scriitură și expresie. O permanentă transmutație din planul abstract general în cel concret prin individualizare timbrală și modală, uneori cu momente de evoluție sincronă, sugerează imaginea unui proces de descompunere și recompunere a unor spații sonore cu aluzii arhaice autohtone, determinate, în special, prin recurs la o melodică populară. Mijloacele operaționale fac apel, în special, la conjuncturi sintactice și dramaturgice, sub diverse înveșmântări timbrale și intonaționale. La rândul ei, lucrarea Crestături este o partitură modernă, în care se întrevede maniera de reflectare a tipului componistic al vremii, cu reconsiderarea formelor de tip clasic și accentuarea operei deschise, nu numai din punct de vedere al construcției, ci la nivelul întregii elaborări. Indeterminarea aplicată în partitură vizează toți parametrii muzicali implicați în travaliul sonor – în special intonația, ritmica și metrica –,

File de album aleatorismul, investit cu funcție de bază în principiul componistic abordat, ajungând să fie chiar factorul determinant al lucrării, dalta ce crestează arhitectura fonică. Caracterul programatic al partiturii se dezvăluie cu mai multă pregnanță prin indicația trecută între paranteze, sub titlu (”Presentazione della scultura popolare romena”), indicație ce face trimitere la un concret spațial și spiritual, în același timp justificând limbajul și semiografia abordate. Conceptual, principiul unei variații libere este dalta care sculptează sonoritățile, încercând un proces imitativ al ornamenticii decorative desprins din arhitectonica populară. În partitura Simfoniei a II-a – Aliaje, Zeman utilizează un limbaj și o tehnică de compoziție anunțate în lucrările orchestrale anterioare, confirmând existența și constanța unui stil extrem de personal, definit prin modernitate, complexitate și prin viziunea aparte asupra spiritualității românești înfățișată în forme diferite precum izvoade, crestături, arhitecturi sau aliaje. Concepută într-o singură parte, Simfonia se naște dintr-un proces de evoluție transformațională a zonelor cu efect global – sintaxa protuberantă – cu manifestări diverse de densitate sonoră, de constituție tehnică sau de natură timbrală. Tehnica de compoziție și grafismul aferent stau sub semnul unei modernități aparent dure, însă, în fapt, clădită pe postamentul emergent al spiritualității românești. Creația simfonică a lui Sabin Păutza are ca punct de plecare universul folclorului românesc, cu intonații preluate din colinde și bocete și adaptate unui discurs sonor elevat, uneori atent stilizat, alteori etalat în stare pură, cât mai autentică și mai apropiată de substratul spiritualității românești, își ia pulsul din creuzetul folcloric. Fie că vorbim de tehnici avangardiste, riguros organizate sau ingenios abstractizate – la începuturile creației –, sau de orientări către zone estetico-stilistice de natură neoclasică sau neoromantică – către care se îndreaptă spre maturitate – viziunea creatoare a lui Sabin Păutza reușește o împropriere și o acomodare firească în spații geografice și peisaje sonore total distincte, dând dovada unui areal componistic deosebit de complex și de divers.

Cele Cinci piese pentru orchestră pornesc de la ideea compozitorului de explorare a tuturor sintaxelor, de la monodie acompaniată, polifonie, omofonie și heterofonie și până la combinații diverse între ele, deservește unei organizări modal-seriale, bazate pe formule matematice și înglobând toate elementele de limbaj, de la melodie, ritm, armonie și până la dinamică. Aplicarea acestor tipuri mixte de sintaxe (omogene sau eterogene) unei orchestre cu o componență amplă dă naștere unor pagini sonore încărcate, în care textura primează. Deși eterogene de cele mai multe ori, sintaxele tind spre o natură convergentă prin intenția compozitorului de a le supune unui travaliu euristic într-o anumită măsură și, nu în ultimul plan, unui scop estetic de redare a unor stări complexe de la calm până la extaz. Abordarea sintactică transgresivă, amplitudinea desfășurărilor orchestrale, eficiența cu care sunt umplute spațiile sonore într-o derulare ce se joacă dezinvolt cu factorul temporal întregesc un tablou fonic bine închegat tehnic, însă nu mai puțin presărat cu înțelesuri. La polul opus încifratelor Cinci piese pentru orchestră, o lucrare simfonică reprezentativă pentru perioada americană de creație a compozitorului Sabin Păutza este Sinfonietta (divertimento for orchestra), situată la granița dintre muzica simfonică și cea de divertisment. Lucrarea pliază, pe arhitecturi clasice, sonorități moderne cu influențe de jazz. Construcțiile la care face apel compozitorul, de natură neoclasică, sunt emancipate printr-o abordare complexă, combinatorie și novatoare, cu precădere în ultima mișcare. Limbajul tono-modal dă naștere structurilor tematice, iar tipologia orchestrală clasică pentru care optează compozitorul este completată și colorată cu instrumente specifice zonei de jazz, cum ar fi cele din aparatul de percuție sau chitara electrică, chitara bas și saxofonul alto, acestea ajungând să asimileze, de multe ori, tematismul, sugerându-l și proiectându-l auditiv prin însăși prezența lor. Echilibrul perfect între spontaneitatea discursului improvizatoric, intimitatea aparte a spiritului jazz-ului, elaborarea tematică, dramaturgia simfonică și convențiile tradiționalului colorează și dă viață unei lucrări concepute ca un creuzet stilistic. Din nou, compozitorul explorează diverse modalități de combinare, însă, de data aceasta, nu de sintaxe sonore (precum în cele Cinci piese pentru orchestră), ci de stiluri diferite, împreunând muzica de jazz cu simfonicul, cu sonorități baroce și arhitecturi clasice, nuanțând cu muzica de film, dar vizând și postmodernul.

File de album Întrepătrunderea lor se manifestă într-o sferă a firescului, captând și captivând la receptare. Cristian Misievici este compozitorul care, cu o inteligență și sensibilitate cu viziuni novatoare exprimate încă de la primele lucrări, relevă o prospețime a tehnicilor utilizate c e s e r v e ș te î n d e a p r o a pe expresia. Preocupat de spațiul și timpul sonor, compozitorul jonglează cu un simbolism numerologic sau cu capacitatea de metamorfozare a structurilor modale utilizate, prin recurs la proporții, simetrii și alte legități de proveniență matematică. Tehnicitatea limbajului său reușește însă ușor să evite hieratismul, muzica sa transcendând concretul. Simfonia De natura poesis se structurează în patru părţi pliate pe un program variat ce îmbină mai multe surse aparent eterogene. Mai mult decât atât, fiecare parte primeşte câte un titlu, independent de textul utilizat. Astfel, partea întâi, Antecedent, face apel la poezia eminesciană „Se bate miezul nopţii...”, a doua, Egloga, îşi declară programul numai prin titlu, a treia, Lamentaţie şi descătuşare, foloseşte şase versuri populare selectate din antologia „Cântecul Zorilor şi Bradului”, iar ultima parte, Laudă poetului, recurge la proza lui George Călinescu închinată lui Eminescu, „Viaţa lui Mihai Eminescu”, din care extrage un fragment: „Ape vor seca...”. Spaţiul românesc este evocat prin apelul la două surse: cea cultă – prin poezia eminesciană şi textul călinescian – şi cea folclorică – prin versurile populare. Aceste evocări sunt servite îndeaproape şi de dramaturgiile alese de compozitor pentru fiecare parte, realizate printr-un întreg arsenal de mijloace tehnice atât tradiţionale, cât şi moderne, care operează cu spaţii şi densităţi sonore, cu substanţe şi culori sonore. Simetria este ridicată la rang de principiu general şi generalizator, înglobând aproape toţi parametrii sonori: intonaţie, metrică, ritmică, dinamică, structură, formă. Ea ajunge să fie atât concept componistic, cât și tehnică de scriitură. Grafia partiturii (deosebit de minuţioasă) şi mijloacele tehnice abordate dau naştere, aşadar, unor pagini muzicale moderne, însă, dincolo de principii, sintaxe şi construcţii, audiţia oferă un peisaj sonor impregnat de ethos românesc, plin de sensibilitate, debordant de emoţie şi întruchipat de autenticitate. 32

În concluzie, s-ar putea afirma că, în creaţia simfonică ieșeană contemporană, elementele constante definitorii muzicii noastre sau tradiţiei europene alternează cu dezideratul unui spirit inovator de înalt grad de percepţie în realizarea unui î ntreg ce se integrează, într-un mod reuşit, în sfera unei modernităţi demnă de inserat, la rândul ei, ca fenomen constitutiv, de confesiune personală, în permanentul devenind şi, în acelaşi timp, în marele şi complexul dat universal al muzicii. Orchestrațiile operează, în general, cu formule instrumentale complexe, în care partida percuției are un loc aparte. Având de-a face cu mase sonore instrumentale prin specificul timbral al genului abordat, în general se poate observa o tendință comună spre un joc sonor în timp și spațiu cu diverse fizionomii sintactice. Baza intonațională recurge, de cele mai multe ori, la modalism, iar folclorul ocupă un loc special în creația simfonică a fiecărui compozitor ieșean, fie citat, fie prelucrat, fie sugerat prin conotații mai profunde. Cu o aplecare generală spre programatism, receptivi înnoirilor, dar cu baza solidă a tradițiilor universale și naționale, compozitorii reușesc o sinteză concentrată a limbajelor specifice epocii. Dincolo, însă, de diversele procedee, mijloace tehnice, limbaje sau afiliații estetico-stilistice, peste toți planează, sub o formă sau alta, două componente de bază: pe de o parte stă George Enescu și întreaga sa creație, iar pe de alta imaginea sonoră și valențele profunde ale spiritualității românești ca element unificator al creației simfonice ieșene.

Autoarea, împreună cu dirijorul şi compozitorul Sabin Păutza, Iaşi 2012.

File de album Eveniment editorial şi artistic la Universitatea de Arte şi la Filarmonică Anca Butnaru

Într-o bună şi veche tradiţie de colaborare apropiată între două instituţii surori, Filarmonica Moldova şi Universitatea de Arte George Enescu, marţi, 16 aprilie 2013, în sala Ed. Caudella din Casa Balş a avut loc un concert coral susţinut de Corul Academic Gavriil Musicescu al Filarmonicii, dirijat de maestrul Doru Morariu. Concertul a fost dedicat compozitorilor ieşeni aniversaţi anul acesta: Vasile Spătărelu (75 ani), Sabin Păutza (70 ani), Cristian Misievici (60 ani) şi Gheorghe Duţică (55 ani). Cu această ocazie a fost lansat volumul memorial „Al nostru Vasile Spătărelu”, în care sunt cuprinse mărturii ale unor personalităţi, colegi, foşti studenţi şi prieteni ai regretatului compozitor, nume emblematic al Iaşului şi al României, fondator de şcoală componistică la Iaşi. Volumul a fost editat prin strădania familiei compozitorului şi a pictorului profesor univ. Liviu Suhar, prieten apropiat al muzicianului.

„Vasile Spătărelu a fost un om însemnat. Semnele însemnării sale stau în rândurile cărţii de faţă. Ele se datorează unor contemporani mai însemnaţi sau mai puţin însemnaţi care au vieţuit în preajmă-i. Cuvintele lor, fie că sunt muzicieni, poeţi, pictori, scriitori, profesori, studenţi, prieteni, dau - toate la un loc - întrun corolar, măsura însemnătăţii sale. Tonurile cuvintelor compun o muzică variată: melancolică, dramatică, lirică, hâtră, sentimentală sau poznaşă. Din toate aceste tonuri, la capătul ei, cartea înfiripă acea muzică în care lui Vasile Spătărelu i-ar fi plăcut să se scalde. Pe douăzeci şi unu aprilie două mii treisprezece Vasile Spătărelu ar fi împlinit 75 de ani. La mulţi ani, în minţile şi sufletele celor care îi păstrează vie amintirea.” Prefaţa volumului, semnată de compozitorul Cristian Misievici, discipol al Maestrului

Coperta cărţii (stânga). Afişul concertului (dreapta)

File de album (stînga) Compozitorul Cristian Misievici şi profesorul Bujor Prelipcean

(dreapta) Profesorul şi muzicologul Mihail Cozmei

Profesoara Ileana Spătărelu, pictorul Liviu Suhar şi Alexandru Spătărelu, fiul compozitorului

Mini-expoziţie de caricaturi Vasile Spătărelu în holul Casei Balș

Volumul a apărut la editura Performantica a Institutului Naţional de Inventică din Iaşi şi cuprinde amintiri purtînd semnătura a o sută de autori dintre cei mai diferiţi, de la academicieni, artişti, profesori universitari, pînă la tineri – cadre didactice, interpreţi, ingineri ş.a.m.d. E uimitor portretul multicolor ce se conturează în aceste pagini – nenumărate faţete, trăsături, gesturi, vorbe de duh, sclipiri de talent ş.a.m.d. – toate însă purtînd un numitor comun: inegalabilul şi de neuitat Vasile Spătărelu, Made pentru apropiaţi! De altfel, unii autori au găsit de cuviinţă să-şi însoţească slovele cu schiţe, caricaturi, portrete – precum cel semnat de pictorul Liviu Suhar, reprodus pe prima copertă. Aceste desene s-au constituit într-o mini-expoziţie în elegantul hol de la etajul întîi al Casei Balş, ce s-a alăturat evenimentului din seara de 16 aprilie. Între semnături, cea a maeştrilor Dan Hatmanu şi Luviu Suhar, precum şi a caricaturistului Ştefan Popa-Popas.

File de album

Într-o atmosferă tot mai caldă – din păcate şi la propriu ! –, în prezenţa unui numeros public, valorosul ansamblu academic al Filarmonicii, condus de maestrul Doru Morariu a prezentat pagini mai cunoscute, mai puţin cunoscute şi prime audiţii din muzica celor patru aniversaţi, dintre care doi au fost prezenţi în sală: Cristian Misievici şi Gheorghe Duţică. Programul a cuprins trei secţiuni: prima cu caracter religios, a doua de inspiraţie eminesciană – din care n-a lipsit inspirata Floare albastră de Vasile Spătărelu, în fine ultima constituită din piese corale cu o pronunţată tentă personală a celor patru compozitori ieşeni.

Dintre cei patru compozitori aniversaţi, doi au fost prezenţi în sală: profesorii Gheorghe Duţică (Universitatea de Arte din Iaşi) şi Cristian Misievici (Academia de Muzică din Cluj), alături de dirijorul Doru Morariu

Foto Mihai Cantea

Mozaic Scurtă istorie a genului şi ansamblului de Cvartet de coarde Carmen Chelaru În ultimele două numere ale revistei noastre am inclus numeroase şi diverse comentarii despre cvartetul de coarde. Este justificată prin urmare o Scurtă istorie a genului şi ansamblului de Cvartet de coarde. Cvartetul de coarde a fost consacrat de Joseph Haydn. Naşterea şi definitivarea genului a avut loc de-a lungul a şase decenii, începând cu primele cvartete de Haydn, op. 9 (1769) şi încheindu-l cu ultimele cvartete de Beethoven şi Schubert (1826). După aceştia, genul devine reprezentativ pentru muzica de cameră, păstrându-se între preferinţele muzicienilor şi melomanilor, până astăzi. În timpul vieţii lui Beethoven a apărut şi primul ansamblu de cvartet de coarde considerat profesionist. Ignaz Schuppanzigh (1776-1830) a fost violonist, prieten apropiat şi profesor al lui Beethoven, de asemenea prim-violonist al cvartetului de la curtea

contelui Andrei Kirilovici Razumovsky, ambasadorul rus la Viena. Acestui ansamblu – cunoscut în istorie şi sub denumirea de Cvartetul Razumovsky, care a activat în perioada 1794–1830 – i se datorează primele audiţii ale majorităţii cvartetelor beethoveniene, în special ale celor de maturitate. Primul violonist – Ignaz Schuppanzigh – şi violistul Franz Weiss au rămas mereu aceiaşi; conform diverselor mărturii ale vremii, violonistul secund şi violoncelistul s-au schimbat de mai multe ori: Louis Sina, Joseph Mayseder şi Karl Holz – vioara a II-a; violonceliştii Josef Linke, Anton Kraft (interpret virtuoz, căruia Haydn i-a dedicat Concertul în re major) şi nepotul său Nikolaus Kraft. *** În zilele noastre s-au impus numeroase ansambluri de cvartet de coarde, între care cele mai longevive sunt: Cvartetul Beethoven – 1922, Moscova (Conservator). A activat aproximativ 50 de ani.

Cvartetul Boemian devenit Ceh – 1891–1934 (43 ani de activitate). Fără să păstreze aceeaşi componenţă.

Cvartetul Borodin – 1945, URSS. Peste 60 de ani de activitate. Nici unul din membrii fondatori nu mai activează în prezent în ansamblu.

Cvartetul Smetana – 1945-1989 (44 ani), Cehia.

Cvartetul Amadeus – 1947, Anglia. Şi-a încetat activitatea odată cu dispariţia violistului Peter Schidlof, în 1987 (aproape 40 ani). 37

Mozaic

Cvartetul Fine Arts – 1946, Chicago-SUA. Nici unul din membrii fondatori nu mai activează în prezent în ansamblu. Cvartetul Juilliard – 1946, New York, SUA. Nici unul din membrii fondatori nu mai activează în prezent în ansamblu.

Cvartetul Arditti – 1974, componenţă internaţională. Nici unul din membrii fondatori nu mai activează în prezent în ansamblu. Cvartetul Alban Berg – 1971, Austria. Şi-a încetat activitatea în iulie 2008.

Cvartetul Voces – 1973, România. Prima componenţă: Bujor Prelipcean – vioara I, Adrian Anania – vioara a II-a, Gheorghe Haag – violă, Dan Prelipcean – violoncel. Din 1975 pînă în 2010, Anton Diaconu a fost violonistul secund. În 1983, violistul Constantin Stanciu îl înlocuieşte pe Gh. Haag. Din 2010, Vlad Hrubaru devinde violonist secund.

Text inclus în volumul „Muzica de cameră în cuvinte. Cvartetul de coarde Ad libitum” de Carmen Chelaru şi Paul Chitic, editura Artes, Iaşi 2009.

Mozaic Corul Gavriil Musicescu în turneu la Vinnitsa, Ucraina Anca Butnaru

În zilele de 17 şi 18 mai, Corul Filarmonicii, condus de dirijorul Doru Morariu, a fost invitat pentru două concerte în oraşele Vinnitsa şi Moghilev-Podolsk din Ucraina. Oraşul Vinnitsa, asemănător ca mărime cu Iaşul, este cunoscut pentru fântâna Roshen pe Bug – cea mai mare fântână muzicală din Europa. Concertul a avut loc în Sala Filarmonicii, în cadrul Festivalului dedicat compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski şi contesei Nadejda von Meck. Primit cu mare entuziasm de publicul ucrainean, programul a cuprins lucrări din repertoriul internaţional – Arcadelt, Passereau, Certon, Caccini, Ceaikovski, Mozart, Verdi, etc – precum şi pagini religioase şi de inspiraţie folclorică din muzica românească.

Fântâna muzicală Roshen

Filarmonica din orașul Vinnitsa

Imagini din concertul de la Vinnitsa

și

MoghilevPodolsk

Mozaic Ştiaţi că Filarmonica din Iaşi are pagină Facebook ? Anca Butnaru

După 1990, în vechile birouri ale administraţiei Filarmonicii ieşene, au început să se simtă – cu o viteză mai mare sau mai mică – binefacerile tehnologiei! Aşa a apărut primul aparat fax, telefoanele interioare, adresa de email – la început supravegheată cu parcimonie, întrucât era instalată pe o linie telefonică – primul computer... A venit momentul când a fost nevoie de construirea paginii internet (2002). Filarmonica ieşeană a fost la acea vreme prima instituţie artistică din ţară care oferea rezervarea locurilor online! În decembrie 2012, într-o apariţie mai târzie decât evenimentele mai sus menţionate, Filarmonica ieşeană şi-a inaugurat pagina oficială de facebook. Era o necesitate evidentă, dacă ne gândim la melomani, la comunicarea cu lumea muzicală de aici şi de oriunde. Reţeaua Facebook, în pofida oricăror critici, mai mult sau mai puţin îndreptăţite ce i se aduc, oferă posibilitatea de a informa asupra activităţilor de ultimă oră. Este locul unde au reapărut cronici ale concertelor, ştiri referitoare la viaţa artistică a filarmoniştilor şi a invitaţilor lor; comunicate de presă, scurte rezumate ale programelor... Toate acestea într-un cadru prietenos şi relaxat. O importantă categorie de melomani preferă această cale pentru a-şi exprima gândurile, nelămuririle, satisfacţiile, criticile – fără a mai apela la căile „clasice”, cum sunt telefonul ori poşta electronică. Mai mult chiar, Facebook-ul invită la comentarii şi în acest fel pentru noi, cei din spatele scenei, se poate lua mai uşor pulsul spectatorilor. Administratorul paginii – muzicologul Cristina Ungureanu – a optat din multitudinea de facilităţi oferite de constructorii reţelei, la acele căi care menţin pe de o parte prestigiul instituţiei artistice ieşene, creând totodată o mai familiară apropiere de iubitorii muzicii bine făcute. După prima lună, 137 de persoane (din România, Germania, Italia, Anglia, Moldova, Olanda, Belgia, S.U.A.) au devenit abonaţii paginii Facebook a Filarmonicii; în martie pagina a înregistrat peste 1000, iar în prezent 1352. De un succes binevenit s-a bucurat concursul săptămânal, care stimulează interesul publicului tânăr în special, oferind drept recompensă invitaţii la concertele Filarmonicii. Dintre cei care au întâmpinat cu bucurie această apariţie online se numără dirijorii Enrique Garcia Asensio (Spania) şi Marcel Verhoeff (Olanda), baritonul Ion Ţibrea (Austria), soprana Elena Gherman (R. Moldova) etc. De asemenea, interpreţi internaţionali au găsit oportună această cale de a intra în contact cu Filarmonica „Moldova” pentru viitoare eventuale colaborări.

Mozaic

Pagina Filarmonicii ieĹ&#x;ene pe Tweeter (sus) Ĺ&#x;i Google+ (jos)

Mozaic Cvartetul Voces este prezent pe Youtube

Maria-Cristina Ungureanu

Odată cu înfiinţarea paginii Facebook a Filarmonicii „Moldova”, am demarat şi un alt/nou proiect, şi anume crearea contului „Voces Quartet” pe platforma Youtube. Iniţiativa aparţine membrilor Cvartetului care îşi doresc astfel să fie mai aproape de propriul public şi să ofere totodată un cadou iubitorilor de muzică bună, în aceste vremuri dominate de legislaţia drepturilor de autor. Este vorba de înregistrări (de mare valoare) din discografia Voces, între care menţionăm Integrala live a cvartetelor de coarde de Beethoven, realizată la Würzburg (Germania), în martie 1998. Seria celor 17 capodopere beethoveniene este postată aproape în întregime pe Youtube. Mai apar extrase din cvartetele de Claude Debussy şi Maurice Ravel – înregistrare live la Sala Radio din Bucureşti, în februarie 2002; Octuorul de George Enescu, interpretat împreună cu Cvartetul Ad libitum pe scena Filarmonicii ieşene, în aprilie 2008 ş.a. În prezent, pagina „Voces Quartet” numără 74 de fragmente muzicale pe care vă invităm să le descoperiţi.

Mozaic Festivalul Internaţional George Enescu, Ediţia XXI Anca Butnaru

Ediția 21 a Festivalului Internaţional George Enescu se va desfășura în perioada 1-28 septembrie 2013, la București și în alte oraşe din ţară şi va găzdui peste 150 de evenimente. Festivalul George Enescu face parte din circuitul internațional de acest gen, punând Bucureștiul pe agenda marilor orchestre și a unora dintre cei mai faimoși interpreți la nivel mondial. Ediția 2013 a Festivalului oferă un mix cultural unic, care îl pune în valoare pe compozitorul român George Enescu, alături de compozitori faimoși precum Richard Wagner, Giuseppe Verdi şi Benjamin Britten – comemorați în acest an -, Schönberg, Mahler, Beethoven etc. Creațiile lui George Enescu vor putea fi ascultate la București, în interpretarea unor artiști și orchestre faimoase, precum Concertgebouw Amsterdam, Staatskapelle Berlin, London Philharmonic, Münchener Philharmoniker, Royal Philharmonic London, Royal Stockholm Philharmonic sau Academy Saint Martin in the Fields. Programul ediției din 2013 se ridică la nivelul evenimentelor internaționale de acest gen, consolidând poziția României ca gazdă a unuia din cele mai importante festivaluri muzicale din lume. Pe scena Festivalului vor urca în acest an unele dintre cele mai importante personalităţi ale muzicii clasice internaţionale. Printre invitaţi se numără dirijorii Daniel Barenboim şi Mariss Jansons, pianiştii Radu Lupu, Murray Perahia, Evgeny Kissin, violoniştii Pinchas Zuckerman şi Maxim Vengerov. Cunoscutul actor român Marcel Iureş va debuta ca narator, alături de Corul şi Orchestra Filarmonicii George Enescu, în cantata Gurre-Lieder de Schönberg, o producţie muzicală fără precedent, în cadrul ediţiei 2013. Se vor afla pentru prima oară în România, cu ocazia acestei ediții a Festivalului formații și artiști precum: orchestra Rundfunk Sinfonieorchester Berlin – care va prezenta Tetralogia lui Wagner, pentru întâia dată la București, în ultimii 50 de ani –, Pittsburgh Symphony Orchestra, National Philharmonic of Russia, John Malkovich și Wiener Akademie, Harmonius Chamber Orchestra – Osaka; Camerata Salzburg, Vortice Dance Company. Prima ediţie Festivalul Internaţional George Enescu a avut deschiderea oficială la 4 septembrie 1958, trei ani după moartea compozitorului român, marcând debutul celei mai importante manifestări muzicale internaționale găzduite de România. Urma să se desfășoare din trei în trei ani, fiind însoțit de un concurs internațional în primele cinci ediții, întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991. 43

Mozaic Printre personalitățile care au participat la această ediție inaugurală s-au numărat nume importante ale scenei internaționale: soliștii Yehudi Menuhin, David Oistrah, Halina Czerny-Stefanka, Nadia Boulanger, Monique Haas, Iacov Zak şi Claudio Arrau, iar dintre dirijori: Sir John Barbirolli, Carlo Felice Cillario şi Carlo Zecchi.

Sala Ateneului Român din București

Festivalul G. Enescu, ediţia I, 18 septembrie 1958. Violoniştii Yehudi Menuhin şi David Oistrah, alături de dirijorul George Georgescu„

Concertul de la Ateneul Român, din seara zilei de 18 septembrie 1958 rămâne emblematic pentru imaginea primei ediţii a Festivalului enescian; mă refer la unul dintre marile momente în care câţiva dintre cei mai importanţi artişti ai mijlocului de secol XX au înţeles să omagieze personalitatea muzicianului român. Aram Haciaturian fusese invitat la Bucureşti pentru a asista la audiţia bucureşteană a creaţiei sale, cea de a doua Simfonie „cu clopote”, Menuhin venea la Bucureşti pentru prima dată după încheierea războiului, în condiţiile noului regim instalat în ţară, Constantin Silvestri, prezent pe afişul de concert cu a sa Toccată pentru orchestră, era intens preocupat, la Operă, de repetiţiile spectacolului Oedip.

Orchestra Filarmonicii Moldova este invitată să participe şi anul acesta la Festivalul Internaţional George Enescu. Concertul va avea loc la Ateneul Român din Bucureşti, joi, 5 septembrie, ora 17, avându-l la pupitru pe dirijorul austriac Leo Hussain, cu participarea pianistului italian Marino Formenti. În program: Simfonia Memorial de Cornel Ţăranu, Concertul pentru pian şi orchestră op. 188 de Sir Peter Maxwell Davies şi Earth Dance de Sir Harrison Birtwistle.

George Georgescu, în calitate de director al Filarmonicii, era amfitrionul întregului Festival.[...] Tot atunci, în compania Orchestrei Filarmonice bucureştene, a maestrului George Georgescu, în amintirea memorabilei lor colaborări cu George Enescu, Yehudi Menuhin şi David Oistrah au prezentat publicului bucureştean Dublul concert în re minor de Bach. Era una dintre paginile pe care fiecare dintre cei doi muzicieni au cântat-o în compania lui Enescu însuşi." (din pliantul la ediţia I a Festivalului, realizat de Dumitru Avakian)

În data de 22 septembrie a avut loc prezentarea în premieră națională a tragediei lirice Oedip de George Enescu, cu tânărul David Ohanesian în rol principal, un rol care i-a marcat decisiv cariera solistică (conducerea muzicală: Constantin Silvestri, regia: Jean Ranzescu, decoruri: Roland Laub).

Orchestra ieșeană la ediția din 2011 a Festivalului

Mozaic Leo Hussain a intrat în atenția internațională în 2009, când a fost numit în funcția de director muzical la Salzburg Landestheater. De asemenea, a avut un debut senzational la Théâtre de la Monnaie (Bruxelles) într-o nouă producție, universal aclamată, a lui György Ligeti – Le Grand Macabre de La Fura dels Baus. Mai apoi, Hussain a fost invitat la unele dintre cele mai cunoscute orchestre și teatre de operă, printre care Symphoniker Wiener, Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, BBC Symphony Orchestra, Mozarteum Orchester Salzburg, Berliner Staatsoper, Theater an der Wien, English National Opera, Mariinsky Theatre, Frankfurt Opera şi mai multe proiecte ale Operei La Monnaie. Una dintre cele mai recente reprezentații ale lui Hussain este Visul unei nopți de vară de Benjamin Britten, la English National Opera, primind aprecieri critice în presa britanică. Financial Times a scris: ”Leo Hussain și orchestra au țesut magie, realizând unul dintre cele mai amețitoare și tulburătoare spectacole de la English National Opera”. A dirijat în deschiderea sezonului pentru Deutsches Symphonie-Orchester Berlin la Berlin Musikfest, Les Pêcheurs de Perles la Opera Comique de Paris și Oedipe (George Enescu) la Opera La Monnaie. Viitoarele sale reprezentații includ debuturi la Bayerische Staatsoper (München) cu L’elisir d’amore de Donizetti și la Royal Danish Opera cu Falstaff de Verdi, dar și reîntoarceri la Theater an der Wien cu Beatrice et Benedict de Berlioz, Berliner Staatsoper cu Aida de Verdi și Tosca de Puccini, Frankfurt Opera cu Tosca și The Passenger a lui Weinberg. Stagiunea 2012-2013 din Salzburg include Tristan und Isolde de R. Wagner, Die Fledermaus de Johann Strauss și Greek de Mark-Anthony Turnage (compozitor englez, născut în 1960). Hussain va debuta în SUA, la Santa Fe, într-un spectacol de operă – La Traviata – la sfârșitul sezonului. De asemenea, va dirija concerte simfonice împreună cu NHK Symphony, Stuttgart Radio Symphony, Deutsche Radio Philharmonie, Indianapolis Symphony și Orchestre Philharmonique de Luxembourg. Născut în 1978, Leo Hussain a studiat la Cambridge University și Royal Academy of Music, având colaborări

cu unii dintre cei mai buni dirijori ai lumii, printre care Sir Simon Rattle, Valery Gergiev, Riccardo Muti și Yannick Nezet-Seguin. Cariera sa în operă a început în 2004 ca Director artistic în sezonul de primăvară pentru English Touring Opera, dirijând ulterior îndeosebi în Marea Britanie (inclusiv pentru Glyndebourne on Tour și Opera North). A fost numit Director muzical la Newbury Choral Society în 2004. În perioada recentă, a avut multe colaborări cu Festivalul de la Salzburg, unde a asistat diverşi dirijori în concerte – Rattle și Berlin Philharmonic pentru Pelléas et Mélisande de Debussy, Gergiev și Wiener Philharmoniker pentru Benvenuto Cellini de Berlioz, Muti pentru Otello de Verdi și Die Zauberflöte de Mozart, Nezet-Seguin pentru Roméo et Juliette de Gounod. De asemenea, a colaborat cu Opéra de Paris și Aix-en-Provence Festival.

Pianistul italian Marino Formenti – considerat „un vizionar” de publicaţia New York Times – este unul dintre cei mai captivanţi și originali interpreți din generația sa, în special datorită concertelor sale neobișnuite şi experimentale. În proiecte precum Kurtag’s Ghosts, The Party, Piano Trips sau Seven Last Words, Marino Formenti dezvăluie, în interpretări izbitoare, lucrări vechi în context contemporan. A apărut în festivaluri internaționale la Salzburg, Lucerna, Edinburgh, Schleswig-Holstein, Ravinia și Aspen, precum și în marile săli de concerte din Berlin, Viena, Köln, Paris, Tokio, Zürich, Moscova, Roma, San Francisco, Los Angeles și New York, unde a prezentat ciclul de 3 concerte intitulat Piano Trips pentru seria Great Performers a Centrului Lincoln. A concertat alături de: New York Philharmonic, Münichner Philharmoniker, Los Angeles Philharmonic, Gustav Mahler Chamber Orchestra, Orchestre de la Suisse Romande şi majoritatea orchestrelor europene de radio,

Mozaic sub bagheta dirijorilor Franz Welser-Möst, Kent Nagano, Esa-Pekka Salonen, Daniel Harding şi Gustavo Dudamel. De asemenea, a colaborat cu mari artişti precum Gidon Kremer, Ulrich Matthes şi Maurizio Pollini. Şi-a început cariera de dirijor ca asistent al lui Kent Nagano și Sylvain Cambreling, a lucrat cu unii dintre cei mai mari compozitori din lume, între care Helmut Lachenmann, Gyorgy Kurtag și Salvatore Sciarrino. A dirijat de atunci la Teatro alla Scala din Milano, Musikverein din Viena și Konzerthaus Berlin, pentru Festivalul Wien Modern și Ravenna Festival. În 2009, la invitația expresă a lui Maurizio Pollini, Formenti a dirijat alături de el la Teatro alla Scala din Milano, Salle Pleyel din Paris, sau la Accademia di Santa Cecilia din Roma. În 2009 Marino Formenti a primit Premiul Belmont pentru muzică contemporană, acordat de Fundația Forberg-Schneider. A înregistrat pentru Kairos, Col Legno și BIS. Înregistrarea sa cea mai recentă, un set de 2 CDuri Kurtag’s Ghosts este acum disponibil pe Kairos.

Festivalul Bregenz. A uimit pe toată lumea când a trăit închis într-un studio vreme de opt zile, timp în care a mâncat, a dormit și a cântat. În Party, alături de ansamblul de muzică contemporană Dal Niente din Chicago, Marino Formenti explorează noi contexte pentru a-și prezenta muzica. În timpul evenimentului artistic de 6 ore, publicul este invitat să se ridice, să se miște, să manânce și să bea – condiții create pentru a oferi libertate și relaxare, care facilitează concentrarea intensă asupra muzicii. Performanțele sale au fost lăudate de presa internaţională ca fiind „hipnotice, şamanice, de neuitat … el este, pe scurt, un fenomen!” (Los Angeles Times). LA Weekly a scris că Formenti a invocat o „stare de euforie dincolo de orice experiență”, iar Austrian Standard l-a descris ca fiind un interpret „fantastic … incredibil de captivant”. După reprezentaţia cu Kurtag’s Ghosts, San Francisco Chronicle a scris: „Ceea ce James Joyce a făcut pentru roman, Formenti pare să realizeze pentru recitalul de pian. Rezultatele au fost de neuitat.”

Stagiunea trecută, Formenti a prezentat o nouă lucrare numită Nowhere la Festivalul Graz Steirischer Herbst şi la

Compozitorul român Cornel Țăranu (n. 1934)

Compozitorul britanic Sir Peter Maxwell Davies (n. 1934)

Compozitorul britanic Sir Harrison Birtwistle (n. 1934)

Ansambluri artistice Orchestra simfonică Concert maeștri: Mărgineanu Ghiorghi Stoica Teodora Bărbuş Cristian

Vioara I Vagner Iulia Ludwika Șef partidă

Patraş Adriana Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan‑Dragoş Sebastian Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Emil Chirilă Andrei Gîscă Amalia Vioara a II-a Hrubaru Vlad Solist instrumentist Şef partidă

Tudorache Alina Solist instrumentist Şef partidă

Blendea Andreea Elena Horez Doina Comici Sabareze Sabina Scripcaru Aureliu

Viola Şuvăială Mircea

Flaut Horez Ioan Cezar

Solist instrumentist Şef partidă

Adumitroaei Cătălina Corroller Diana Costăchescu Mihai Doru Gavril Doina Luca Beatrice Violeta Murgoci Profiriţa

Apetroaie Alin

Violoncel Bişoc Liliana Solist instrumentist Şef partidă

Avădănei Nicoleta Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian Aftene Silvia Contrabas Mandache Grigoriţă Solist instrumentist Şef partidă

Bîzgă Constantin Murgoci Radu Prisăcariu Virgil

Şef partidă

Dodan Camelia Oboi Ţaga Florin Solist instrumentist Şef partidă

Olaru Alexandru Pană Delia

Corn Patraş Paul Şef partidă

Popa Romeo Şef partidă

Iftimie Adrian Petrea Constantin Trompeta Moraru Ioan Solist instrumentist Şef partidă

Baciu Bogdan Trombon Ţurcanu Constantin

Clarinet Ailenei Constantin

Solist instrumentist Şef partidă

Şef partidă

Ailenei Mihai Solist instrumentist Şef partidă

Negoescu Aurel Budeanu Florian Fagot Hariton Georgel Solist instrumentist Şef partidă

Guşă Ioan Solist instrumentist Şef partidă

Moisuc Adrian

Andron Radu Cioată Marius Nechifor Ionuţ Tuba Blendea Constantin Solist instrumentist Şef partidă

Percuţie Lupu Radu Solist instrumentist Şef partidă

Popescu Cristina Şef partidă

Maxim Lucian Pian, celestă, orgă Ciotloş Ciprian Harpă Diaconu Adina

Recuzită: Constantinescu Constantin Mania Sandu 47

Ansambluri artistice Corul academic “Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu

Soprane Avădanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminiţa Bleortz Victoria Brînzei Anişoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Herrero de la Conception Mădălina Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Tumurug Ramona Ţurcan Romina

Mezzo-soprane Blându Mihaela Adam Luminiţa Arădoaie Manuela Lupașcu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Avram Ioana Doroşincă Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraş Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Ţaga-Radu Consuela

Tenori Dumitru Radu Muntean Liviu Bucur Vasile Casiean Radu Dascălu Florin Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel

Baritoni–Başi Anghel Laurențiu Bejan Ştefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuş Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Nicolae Cojocariu Bogdan Grigoraş Gabriel Morariu Cosmin Popel Ştefan Ioan Talmaciu Costel

Cvartetul Ad libitum

Alexandru Tomescu, vioara I Şerban Mereuţă, vioara a II-a Bogdan Bişoc, violă Filip Papa, violoncel