Revista 9, 2014 by Filarmonica „Moldova” Iași

Sumar STAFF Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director general Șerban Mereuță Director adjunct artistic ing. Corneliu Şipoteanu Director adjunct tehnic ec. Dana Apostu Director adjunct economic Birou juridic, personal, comunicare: av. dr. Dumitru Popa, șef birou, purtător de cuvânt Mihaela Mandache, consilier Cristian Ciureanu, referent Secretariat muzical: Carmen Chelaru, consultant artistic Anca Butnaru, secretar muzical Cristina Ungureanu, promovare imagine Bogdan Grigore, bibliotecar Publicitate: Silvia Matei, editor imagine Mihai Cantea, operator sunet Contabilitate, financiar, casierie: Loredana Țilică, economist Gabriela Geger, economist Roxana Sofronie, referent salarizare Florenţa Săcrieru, casier Cristina Marcu, casier agenţia de bilete

Actualitate Maria-Cristina Ungureanu Un zâmbet pentru melomanii Filarmonicii! Povestea unui nou început

Florin Luchian Cvartetul Ad libitum în Festivalul Muzicii Românești

Carmen Chelaru Previziuni despre Trecut! Care va fi soarta unui edificiu încărcat de istorie al Iașului?

File de album Loredana Iațeșen Mansi Barberis – personalitate a culturii muzicale ieşene. De la succesul de ieri la ignorarea contemporană

Mihail Cozmei Antonin Ciolan – continuator și făuritor de școală dirijorală

Mozaic Carmen Chelaru „Cred că viața îl pune pe fiecare, mai mult sau mai puțin, la locul pe care îl merită!” Interviu cu dirijorul Mihnea Ignat

Anca Butnaru Aniversare Gavriil Musicescu la Ismail (Ucraina)

Anca Butnaru „Armonii de iarnă pe tărâmuri basarabene”. Concertul Filarmonicii ieșene la Bălți în Republica Moldova

Calendar Agenda concertelor februarie – iunie 2014

Ansambluri artistice Orchestra simfonică

Corul academic “Gavriil Musicescu”

Cvartetul Ad libitum

Actualitate Un zâmbet pentru melomanii Filarmonicii! Povestea unui nou început Maria-Cristina Ungureanu Muzicolog drd.

În primăvara anului 2013 am primit la Filarmonică solicitarea, din partea tânărului Ciprian Robu (student la acea vreme la secția Design a Universității de Arte George Enescu), de a cerceta arhiva instituției, în vederea elaborării lucrării sale de licență. Fiind primul demers de acest fel primit vreodată la Filarmonică, am fost curioși și interesați de rezultate. În octombrie 2013, Ciprian ne-a semnalat finalizarea proiectului său și, la invitația noastră, ne-a făcut o demonstrație care ne-a convins să pornim la schimbarea de … „look” a venerabilei noastre instituții. Urmările au început să apară pentru public din ianuarie anul acesta: noul format al afișelor, al revistei și programului de sală, pagina de Facebook, urmează pagina de internet și alte materiale de promovare. L-am provocat, prin urmare, la o discuție pe tânărul artist, în vederea consemnării a ceea ce considerăm a fi un eveniment în percepția Filarmonicii în Iași și în lume.

Ciprian-Tiberiu Robu s-a născut la Iași, și-a făcut studiile la Liceul Teoretic Miron Costin, specializarea matematică–informatică. A urmat apoi Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității de Arte George Enescu, pe care a absolvit-o în 2013. În ultimul an de studii a beneficiat de o bursă Erasmus la Universitatea Falmouth din Marea Britanie, unde a urmat un curs de graphic design. Experiența sa profesională însumează până în prezent colaborări cu diferite firme și instituții din Iași și SUA și participări la workshop-uri internaționale. În 2010 s-a implicat în proiectul Euroscola, desfășurat la Strasbourg, iar în 2012 a participat la vernisajul The Truth as invented by DESIGN Iași. În prezent, Ciprian Robu este graphic-designer la o societate americană cu sediul în Iași și, în timpul liber, acordă sprijin echipei Filarmonicii Moldova în implementarea noii identități vizuale, ori de câte ori este solicitat.

Actualitate Cristina Ungureanu: Proiectul tău de licență se intitulează Identitate de brand – Filarmonica Moldova Iași. Cum ți-a venit ideea? Ciprian Robu: Am început să mă gândesc la tema proiectului meu de licență la sfârșitul anului II de studii. Asistasem în trecut la alte prezentări ale colegilor mai mari și ceva m-a nemulțumit: majoritatea proiectelor propuse erau fictive. Unul din rolurile unui designer este acela de a rezolva probleme reale, indiferent de natura acestora. De ce să nu încerc să rezolv o situație concretă? Am început să-mi trec pe o listă diferite subiecte ce merită o cercetare mai atentă, iar într-un final am rămas la trei: clubul sportiv Kwang-Gae Iași, din care am făcut parte timp de opt ani, signaletica1 pentru orașul Iași și bineînțeles – Filarmonica din Iași. Am avut motivații personale puternice pentru toate, dar am optat pentru ultima temă, deoarece am considerat că-mi poate oferi cea mai mare satisfacție și cea mai mare provocare în același timp. CU: Să explicăm puțin noțiunea de brand 2. CR: În trecut, branding-ul presupunea marcarea vitelor din ferme cu fierul încins, pentru a putea fi recunoscute de către proprietar. În zilele noastre, un brand reprezintă un amestec de elemente tangibile și intangibile, sub umbrela unei mărci, care, dacă beneficiază de un management corect, creează și influențează valoarea unei afaceri. Elementele tangibile sunt cele pe care le observăm de cele mai multe ori: culorile, texturile, arhitectura, interiorul unui magazin, mirosul, sunetul etc. Elementele intangibile fac referire la proprietăți intelectuale precum brevete, mărci comerciale, drepturi de autor, metodologii de afaceri, dar și la recunoașterea brandului.

CU: Cât de importantă este latura vizuală la o instituție muzicală? CR: Aici aș putea să generalizez. Pe scurt și plastic exprimat, identitatea vizuală reprezintă zâmbetul și strângerea de mână a unui brand! Identitatea vizuală a unei instituții culturale (inclusiv muzicale) are rolul de a o ajuta să se poziționeze vizibil și distinct într-un spațiu cultural, fie el local, național sau internațional. Cel mai important este faptul că o identitate vizuală

puternică exprimă valorile și ambițiile unei organizații, afacerile și caracteristicile acesteia. CU: De ce Filarmonica „Moldova” și nu o altă instituție? CR: Pe lângă provocarea pe care am menționat-o deja, aș mai putea adăuga faptul că, dintre toate instituțiile din Iași, Filarmonica îmi era cea mai cunoscută, eu fiind un mare iubitor de muzică simfonică. Fusesem în clădire, observasem afișele, biletele, signaletica exterioară, comportamentul angajaților etc. Am avut încă de la început o oarecare simpatie pentru această instituție. CU: Spuneai în introducerea lucrării că la baza alegerii tale au stat două motive: pasiunea pentru muzică și actuala identitate vizuală a Filarmonicii, „incompletă” și „neactualizată”. De unde provine pasiunea pentru muzică? CR: Pasiunea pentru muzica simfonică a luat naștere și a continuat să crească în urma unui concert extraordinar la care am luat parte în primul an de liceu, cred. A fost ceva destul de spontan, tatăl meu cumpărând bilete cu câteva ore înainte de începerea concertului. Atât pot spune: Simfonia a 9-a de Beethoven dirijată de Mark Mast. Mi s-a ridicat părul de pe mâini și am continuat să fredonez Oda Bucuriei o săptămână după aceea. Am ajuns acasă, am download-at de pe internet ceea ce tocmai ascultasem și acela a fost playlistul meu din Winamp pentru mult timp. În următoarele săptămâni/luni/ani am fost prezent, mai des sau mai rar, la concertele din serile de vineri. CU: Care au fost pașii pe care i-ai urmat în elaborarea proiectului? CR: Pașii pot fi diferiți de la un proiect la altul, dar în mare sunt următorii: documentarea, concluziile, ideile, soluția propusă și implementarea soluției. De la definiția din DEX și până la stabilirea audienței (cu mulți alți pași), documentarea este foarte importantă și probabil ocupă 70-80% din proiect. După ce se trag anumite concluzii se stabilește direcția spre care va merge noua identitate vizuală.

1 signaletică = care dă semnalmente ce facilitează recunoașterea. (< fr. signalétique). DEX online 2 brand = marcă comercială. Este o metodă de însemnare a unor produse, prin care se poate identifica firma producătoare, care caută să asigure o calitate superioară produselor pentru a-și păstra reputația. http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc%C4%83_comercial%C4%83 14.02.2014

Actualitate CU: Povestește-ne despre studiul de piață pe care l-ai efectuat și în ce măsură au contat opiniile celor intervievați. CR: Studiul de piață a fost efectuat pe un număr relativ mic de persoane. Deoarece nu am avut bugetul să angajez o firmă specializată care se ocupe cu așa ceva, am creat singur un chestionar online, pe care l-am postat pe Facebook, în grupuri atent alese: Colegiul de Artă Octav Băncilă și Universitatea de Arte George Enescu. Nu am primit foarte multe răspunsuri, dar am încercat să lucrez cu ce am avut. Opiniile au contat foarte mult, m-au condus la o alegere destul de ușoară a cromaticii și la stabilirea valorilor instituției care urmau să fie transpuse într-un simbol grafic. CU: Un astfel de demers presupune, fără îndoială, o analiză a arhivei instituției. Ce ai urmărit în materialele care ți-au fost puse la dispoziție și care au fost concluziile? CR: Majoritatea materialelor pe care le-am analizat au fost afișe din perioada 1950 – până în prezent. Am urmărit elementele care ar putea sămi spună câte ceva despre trecutul instituției precum culorile, corpul de literă, elemente grafice adiționale, compoziția. Câteva din concluziile care merită menționate sunt: prezența unei monograme care a fost folosită între anii 1960–2000, acum ea poate fi văzută doar pe o plăcuță din exteriorul clădirii. Alt element grafic folosit este imaginea unei ogive gotice, creație a pictorului ieșean Val

Gheorghiu. Corpul de literă, în schimb, diferă radical de la o perioadă la alta, la fel și cromatica. Alte materiale analizate au fost biletele actuale, abonamentele, website-ul și signaletica.

CU: Pasul următor a fost analiza concurenței, referindu-ne aici atât la instituții de profil din țară, dar și din străinătate. Ce subiecte ai analizat? CR: Am analizat aproximativ toate instituțiile cu același profil din lume, de pe toate continentele. Am vrut să-mi dau seama cum comunică acestea la nivel vizual. Am întâlnit fel și fel de cazuri, însă unele exemple sunt de-a dreptul superbe. Câteva instituții care mi-au atras atenția sunt: Filarmonica din Berlin (pentru consistența materialelor, modul clar de comunicare), Filarmonica din New York (pentru curajul acestora de a implementa o identitate aspru criticată la început, pentru contemporaneitate), Filarmonica din Atena (pentru simbolul grafic superb, care comunică din primele secunde domeniul în care activează instituția) și Filarmonica din Luxemburg (pentru o abordare deosebită, inspirată din arhitectura clădirii în care activează). CU: Cum se prezintă celelalte filarmonici din țară, după părerea ta? CR: E doar o opinie personală, desigur, însă consider că nu numai celelalte filarmonici, ci majoritatea instituțiilor publice din România comunică foarte prost la nivel vizual: de la Camera Deputaților sau identitatea turistică a țării până la

Actualitate

Filarmonica din New York

Filarmonica din Luxemburg

Filarmonica din Berlin

Filarmonica din Atena

Actualitate Poliție, Regii de Transport, Spitale, licee și universități. Să nu mai vorbim de recentul logo ANAF de 7.000.000 de lei!

CU: Odată finalizată etapa de cercetare, prindeau contur trăsăturile noii identități. Care era viziunea ta la acel moment? CR: După etapa de cercetare am fost sigur de câteva lucruri: noua identitate trebuie să se bazeze pe un simbol puternic care să comunice numele instituției – Moldova (care de altfel fixează spațiul – mulți nu știu ca Filarmonica din Iași se numește Moldova, inclusiv eu înainte de începerea documentării), să comunice domeniul – muzica –, să fie contemporan, simplu, puternic, memorabil și integru. De asemenea, identitatea trebuia să iasă din marea de culori pământii atât de prezentă în spațiul cultural ieșean și național. De asemenea, instituțiile și companiile evoluează, de aceea flexibilitatea a fost un criteriu vital. CU: Pornind de la diferite subiecte, cum ar fi: unda sonoră + litera M, traseul baghetei dirijorului, elemente arhitecturale, vechea monogramă a Filarmonicii, text sau elemente grafice provenite din notația muzicală etc., ai creat multiple variante de logo. Am numărat în lucrarea ta 90 de schițe de mână și digitale. Cum ai ales soluția finală? CR: Au fost mult mai multe schițe și idei,

Noul logo al Filarmonicii

care mai de care mai îndrăznețe. În legătură cu alegerea variantei optime, am procedat destul de simplu: am analizat și reanalizat schițele de mai multe ori, am început să le elimin pe cele care nu comunicau clar valorile instituției sau care prezentau probleme de citire la dimensiuni mici. Apoi am mai tăiat din cele care se asemănau cu mărcile altor filarmonici sau care nu permiteau suficientă flexibilitate pentru a fi dezvoltate întrun sistem vizual. Consider că varianta finală aleasă este memorabilă, contemporană și proaspătă, aduce instituției un aer de contemporaneitate, de viitor. CU: Cromatica propusă de tine este cu totul nouă față de ceea ce s-a folosit până în prezent la Filarmonică: roșu amaranth, negru cald și alb. De ce ai ales aceste culori? CR: Am o explicație foarte simplă în ceea ce privește alegerea acestor culori. Negrul este o culoare elegantă, sofisticată, membrii orchestrei sunt îmbrăcați în negru, impune respect și autoritate. Roșul este o culoare dinamică, captează foarte repede atenția, este un stimulator intelectual. Dar cel mai important, roșul este culoarea pasiunii. Albul semnifică puritatea, calmul, liniștea, fiind ales pentru calmarea compozițiilor. CU: Nu întâmplător ai ales nuanța roșu amaranth... CR: Așa este. Roșul am aranth este reprezentarea culorii florii de amaranth. Se spune despre această floare că ar fi crescut pe muntele Olimp și că nu s-ar fi ofilit niciodată. Este deci un simbol al longevității.

Floarea de amaranth

Actualitate CU: Fontul ales – forma literelor – are și el un cuvânt de spus? CR: Fontul are un rol foarte important. Numele instituției este scris în majuscule, inspirând astfel un caracter puternic, serios, oficial. Fontul se numește Mercury Text, un font elegant cu serife 3, contemporan și flexibil. CU: La prima vedere, noul simbol îmbină litera M cu nota muzicală (mai bine spus cu o terminație din nota muzicală). Însă și spațiul alb joacă un rol important… CR: Spațiul alb joacă un rol foarte important în noul sistem grafic. Ideea utilizării albului în exces semnifică momentul de liniște de dinaintea începerii unui concert și are la bază filosofia marelui compozitor Claude Debussy, care considera că muzica nu este alcătuită din sunete, ci din spațiul dintre ele. Se spune că cei mai buni muzicieni din lume cântă de fapt mai puține note decât am putea auzi. Ei cântă în acest fel pentru ca mintea ascultătorului să completeze spațiile rămase cu propria imaginație. CU: Logotipul 4, al doilea element ce compune logo-ul, îl reprezintă numele instituției. De ce ai eliminat sintagma „de Stat” din titulatură? CR: Prin eliminarea sintagmei „de Stat”,

Forma de literă Mercury Text

numele instituției devine unul mai prietenos, mai ușor de ținut minte și mai clar, comunicând foarte simplu tipul instituției, numele acesteia și locația în care se află. CU: Capitolul final din lucrarea de licență conține soluții de aplicare a design-ului conceput în materiale printate: afișe, programe de sală, pliante informative, website, aplicație smartphone, dar și propuneri mai puțin convenționale… CR: În capitolul final am încercat să implementez elementele specifice noii identități într-un set de materiale de comunicare, atât pentru print [mijloace, obiecte fizice, n.n.], cât și pentru online [forme și căi electronice, virtuale de comunicare, n.n.]. În acest stadiu am vrut să analizez cum comunică noua identitate pe materiale pe care orice instituție publică ar trebui să le aibă, de la cărți de vizită și până la signaletica interioară. M-am gândit și la niște elemente mai puțin comune, cel puțin în România, precum o campanie de advertising, ce presupune montarea unor instalații sonore în oraș, în puncte-cheie. Cum ar reacționa trecătorii la apariția unei viori colorate gigantice, care cântă singură, plasată în Piața Unirii?!

Noul simbol grafic

3 Serifă/serife = (cunoscute și sub denumirea de codițe în limbajul colocvial) sunt liniuțele, mai mult sau mai puțin subțiri/fine, cu care se termină unele linii componente principale ale unor fonturi (tipuri de literă). http://ro.wikipedia.org/wiki/Serif%C4%83 14.02.14 4 Logotip = Forma grafică distinctivă (siglă, desen, simbol etc), ce îmbracă o varietate largă de forme, culori, dimensiuni etc, și care are rolul de a defini într-o manieră unică și specifică identitatea unui produs, a unei mărci sau a unei firme. http://www.iqads.ro/dictionar/logotip 14.02.2014

Actualitate CU: Bibliografia din finalul proiectului conține titluri de cărți din domeniul branding-ului si graphic design-ului. Și totuși, lucrarea este înțesată cu noțiuni ce presupun cunoștințe muzicale. Cum ai reușit să-ți însușești aceste noțiuni? CR: Documentarea inițială m-a ajutat foarte mult. Am studiat ceea ce presupune un portativ, notele muzicale - când și de ce se folosesc, tipurile de instrumente, dirijori, metode de dirijat, compozitori celebri și cam tot ce înseamnă istorie a muzicii simfonice. Pentru această documentare am folosit preponderent internetul, dar am citit și revistele Filarmonicii. CU: Încet, și beneficiind de implicarea ta, soluția propusă de tine prinde contur la Filarmonica „Moldova”. Ce părere ai de rezultatele de până acum? CR: Am fost foarte plăcut surprins de faptul că propunerea mea a fost acceptată și că proiectul meu de licență a devenit un proiect real. Desigur, sunt unele mici probleme, care sunt sigur că se vor rezolva cât de curând. De pagina de Facebook sunt foarte mulțumit. E o imagine puternică, atrage imediat atenția când se postează noutăți, concurează cu paginile de Facebook alte unor instituții de rang internațional. Sper că în viitorul apropiat se va realiza și website-ul, care are un potențial foarte mare — este practic imaginea principală a Filarmonicii în mediul virtual – zâmbetul și strângerea de mână ale muzicienilor Filarmonicii adresate melomanilor săi!

Iași, 19 ianuarie 2014

Actualitate Cvartetul Ad libitum în Festivalul Muzicii Românești

Florin Luchian Muzicolog drd.

Voces și Ad libitum în Festivalul Muzicii Românești ed. XI, 23 octombrie 2007

Festivalul Muzicii Românești, reluat în Serie nouă începând cu anul 2007, după o perioadă de aproape două decenii de absență, reprezintă pentru muzicienii Iașului un prilej de afirmare a potențialului artistic, iar pentru întregul public, șansa de a cunoaște și de a aprecia valorile muzicale naționale în interpretări de un rafinament aparte. Însuși unul dintre compozitorii reprezentativi ai muzicii „clasice” românești, Dumitru Capoianu, în prefața pliantului celei de-a XII-a ediții a Festivalului, saluta cu mult entuziasm reinițierea acestui eveniment, subliniind importanța promovării muzicii noastre, „care nu poate fi a noastră decât dacă o recunoaștem și știm că ne aparține”. Iașul s-a putut mândri întotdeauna cu o școală de muzică demnă de invidiat, de-a lungul timpului legându-se de acest oraș nume precum Eduard Caudella, Gavriil Musicescu, George Enescu, Sergiu Celibidache, Ion Baciu, Achim Stoia, Vasile Spătărelu și mulți alții. Însă mai specific, Iașul a fost întotdeauna recunoscut pentru excepționala școală de coarde și de muzică de cameră, exemplul cel mai elocvent fiind Cvartetul Voces. Formația s-a lansat în același an cu prima ediție a Festivalului Muzicii Românești și a crescut odată cu acesta, membrii cvartetului ajungând cu timpul profesori ai Conservatorului ieșean, formând noi generații de muzicieni de excepție. La fel ca și în prima etapă a Festivalului, una dintre prioritățile organizatorilor a fost alegerea atentă a interpreților ce urmau a fi programați în eveniment, pe criterii valorice dovedite în timp. Abordarea unui repertoriu românesc aparținând în mare parte secolului XX presupune existența unor formații cu un nivel de pregătire artistică ridicat. Organizatorii Festivalului Muzicii Românești – Filarmonica Moldova și Universitatea de Arte George Enescu – au luat în calcul mai întâi interpreții din Iași, urmărind în primul rând aspectele calitative dar și pe cele financiare. Dacă în primele zece ediții – 1973-1988 – Cvartetul Voces a fost aproape nelipsit, după reluarea acestuia în 2007 a venit rândul discipolilor

Actualitate acestora, Cvartetul Ad libitum, să reprezinte cu mândrie și profesionalism valoarea școlii interpretative ieșene. Predarea „ștafetei” ș-a desfășurat într-un mod excepțional, cu totul reprezentativ, în concertul memorabil din 23 octombrie 2007. Cele două formații camerale ieșene, Voces și Ad libitum, maeștri și discipoli, după ce au interpretat pe rând cele două Cvartete opus 22 de George Enescu, s-au reunit pentru a oferi publicului o altă capodoperă enesciană, Octuorul pentru coarde op.7. Membrii cvartetului Ad libitum, Adrian Berescu – vioara I, Șerban Mereuță – vioara a II-a, Bogdan Bișoc – violă și Filip Papa – violoncel, absolvenți ai Conservatorului ieșean, care aveau să fie formați, fiecare în parte și toți la un loc de Voces, au apărut pentru prima dată sub acest nume în fața publicului în anul 1988, într-un concert la Piatra-Neamț. Pășind pe urmele maeștrilor lor, Ad libitum a avut o evoluție remarcabil, confirmată de premii, între care cea mai prestigioasă distincție internațională pentru cvartet de coarde, la Evian (Franța, 1997). Au urmat numeroase concerte în țară și peste hotare, la festivaluri prestigioase precum: Printemps des Artes (Monte Carlo), Orlando Festival (Olanda), Luberon (Franța), Bensheim (Germania), Gstaad (Elveția), Maribor (Slovenia), etc. În ediția a XII-a, Cvartetul Ad libitum a avut o prezență mai consistentă în festival, susținând un concert cameral de excepție în 7 octombrie 2008, din al cărui program au făcut parte Cvartetul nr. 2, op. 19, „al consonanțelor” de Pascal Bentoiu, 12 Microludii de György Kurtág și Cvartetul op. 22 nr. 2 în sol major de George Enescu. Atât cvartetul lui Bentoiu, compus în 1973, cât și cel de Enescu (1951), sunt lucrări de un deosebit rafinament și tehnicitate, ce au prins din nou viață pe scena Filarmonicii prin intermediul interpreților. György Kurtág (n. 19 februarie 1926, Lugoj, județul Caraș-Severin) este compozitor maghiar din România, laureat al Premiului Muzical Ernst von Siemens (1998). Începând din anul 2009, fiind numit oficial ansamblu al Filarmonicii Moldova, Cvartetul Ad libitum a devenit o prezență tot mai cerută de publicul Festivalului Muzicii Românești, fiind din nou prezent cu un concert cameral extraordinar, în 13 octombrie 2009. Publicul a avut șansa de a asculta Cvartetul nr. 5 op. 20 de Dumitru Bughici, Cvartetul nr. 6 de Wilhelm Georg Berger și Cvartetul de Radu Paladi, trei lucrări ce conturează o policromă panoramă muzicală și o bogată varietate stilistică.

Ad libitum în 13 octombrie 2009

... Și în 15 noiembrie 2010

Actualitate

Ad libitum în 30 octombrie 2012

... Și în 26 octombrie 2013

La ediția „academică” din 2010 a Festivalului Muzicii Românești, dedicată aniversării a 150 de ani de la fondarea Şcolii de muzică și declamațiune din Iași – actuala Universitate de Arte George Enescu – și împlinirii celor nouă decenii de la crearea Societății Compozitorilor Români, Cvartetul Ad libitum a avut misiunea de a susține concertul inaugural din 15 noiembrie 2010. Prestigiosul ansamblu cameral a propus publicului meloman două lucrări foarte „proaspete”, pline de cantabilitate și expresivitate – Cvartetul nr. 2 de Vasile Timiș (2001) și Cvartetul nr. 4 de Iulia Cibișescu-Duran (2003) – echilibrate de binecunoscutul și îndrăgitul Cvartet op. 22 nr. 2 de George Enescu. Concertul s-a bucurat de o primire călduroasă din partea audienței, însă nimeni nu avea să știe că acela avea să fie ultimul concert al formației în acea formulă, în cadrul Festivalului Muzicii Românești! Cvartetul Ad libitum a fost de nelipsit la fiecare ediție din Seria nouă a festivalului, excepție făcând doar ediția din 2011, datorită dispariției premature a prim-violonistului cvartetului, Adrian Berescu, într-un tragic accident. Cvartetul a avut șansa continuității prin alăturarea violonistului Alexandru Tomescu, formulă în care au înregistrat, în 2012, un prim compact disc: Ad libitum Primus. Cu prilejul celei de-a XVI-a ediții, Cvartetul Ad libitum revenea pe afișele Festivalului Muzicii Românești, în concertul din 30 octombrie 2012. De această dată, ansamblul a prezentat Cvartetul nr. 2, op. 19, „al consonanțelor” de Pascal Bentoiu, compus în 1973, „apărut în plină domnie a disonanței agresive, (…) înscriindu-se, alături de lucrările altora din aceeași perioadă, în seria acelor compoziții de protest contra tiraniei estetice, a avangardei”, după cum însuși compozitorul îl descrie. La un sfert de veac de carieră artistică de un înalt nivel profesional – în anul 2013 –, Cvartetul Ad libitum a inclus în seria de concerte aniversare reluarea desăvârșită și plină de sensibilitate a uneia dintre cele mai frumoase lucrări camerale din repertoriul muzicii românești – Cvartetul op. 22 nr. 2 în sol major de George Enescu. În ediția a XVII-a a Festivalului Muzicii Românești au apărut în 26 octombrie 2013, în continuarea unui turneu reprezentativ în Olanda. Profesionalismul, măiestria, sensibilitatea, dar și inteligența artistică cu care Ad-libitum-ii au dat viață unor lucrări ale muzicii românești de o inestimabilă valoare au făcut ca publicul să revină cu plăcere la concertele propuse, iar acest festival să dăinuiască timp de patru decenii și sperăm că și peste ani se va mai auzi încă de el. Iași, 14 februarie 2014

Actualitate Previziuni despre Trecut! Care va fi soarta unui edificiu încărcat de istorie al Iașului?

Carmen Chelaru

Bunicii noștri – generațiile interbelice – numeau edificiul din strada Cuza Vodă, cu stația de tramvai, statuia cronicarului Miron Costin și curtea Teatrului Național în față, Notre Dame – un Notre Dame mai mic decât cel parizian, dar în care se vorbea și se învăța franțuzește încă din primii ani de școală. Astăzi, pentru mai toți ieșenii de vârsta a doua și a treia – chiar și pentru cei mai tineri! – același edificiu înseamnă Filarmonica – un reper inconfundabil deopotrivă pentru șoferii de taxi și pentru melomani, pentru profesori și elevi, pentru funcționari, vatmani și medici – pe scurt, pentru toți cei care, dintr-un motiv sau altul, au drum prin centrul istoric al Iașului.

Institutul Sacré Coeur al Ordinului Notre Dame de Sion: exterior

Actualitate Existența complexului de clădiri din strada Cuza Vodă, colț cu Brătianu (în stânga) și Stroescu (în dreapta) pornește din primele decenii ale veacului 19. Clădirea care a aparținut Vistiernicului Alecu Balș1 a fost ridicată în jurul anului 18152, construită în stil neoclasic caracteristic sfârșitului de secol 18. Ulterior, edificiul a fost cumpărat de Institutul francez Sacré Coeur3 al călugărițelor din Ordinul romano-catolic Notre Dame de Sion4, existent la Iași la începutul secolului 19. Într-un ghid al Iașului din 1933, istoricul acestui așezământ este prezentat astfel: „În prima jumătate a veacului al XIX-lea au existat, pe lângă câteva școli începătoare, fundate de stat, și unele școli destinate mai mult fiilor și fiicelor de boeri, ce s-au fost înființat de diferiți profesori străini, în care se putea educa și instrui toți cei cu oarecare dare de mână, mai întâi în învățătura limbilor străine, ca franceza și germana, mai ales, precum și muzica sau alte îndeletniciri familiare. Dar nici o școală particulară cu cursuri superioare și reglementare nu se crease în Iași, din inițiativă privată, până ce, în cursul anului 1866, după stăruința unui Episcop catolic din localitate, Monseniorul Salandari, sesizat și prin îndemnurile mai multor personagii din elita socială locală, se hotărî înființarea unei școli sistematice, după modelul celor din străinătate, pentru fetele ce căutau să se instruiască cât se poate mai perfect. În aceste împrejurări, la data de 7/19 Martie 1866 luă ființă Institutul Notre Dame de Sion, care obținu concursul Congregației Catolice Notre Dame de Sion din Paris, trimețându-se un număr de maici în Iași, unde nu se afla decât o școală mixtă pentru copiii catolici, condusă de un sigur Institutor. La sosirea Maicelor, fetele fură separate de băeți, spre a primi o instrucțiune deosebită.

În April următor, după cererea mai multor persoane din elita ieșană, mai sosiră în Iași zece Maici catolice, cu care se înființă un Institut superior, cu autorizarea Ministerului Român al Instrucției publice, având ca superioară pe Mère Marie Théodorine (Amélie Randon). Institutul fu instalat mai întâi în casa închiriată de la Principesa E. Ghyca din strada Lăpușneanu [ulterior localul Creditului Funciar Urban, astăzi Policlinica Stomatologică, n.n.]. În Octombrie 1868, Institutul fu transferat în Casele Balș, din strada Golia (astăzi strada Cuza Vodă), unde se află și acum. În 1872 s-a deschis acolo un Orfelinat intern gratuit pentru orfane catolice, în număr limitat până la 30. În 1880 s-a instituit și un Externat cu plată pentru clasele mijlocii. Mai mulți profesori români fură angajați, ca să predeie anumite cursuri în limba română. Cursurile generale se predau în limbile germană și franceză, cum și pentru anumite eleve în limbile engleză și italiană. Pe lângă studiile teoretice se mai predă în această instituție și muzica, lucrul manual, desenul, gimnastica etc. Numărul elevelor crescu în mod gradat, începând de la 53 în 1866, și ajungând la mai multe mii până în ziua de astăzi. Cu prilejul marelui războiu precedent, în 19161918, cursurile în această instituție fură suspendate, localurile fiind rechiziționate de guvern, și ocupate de un spital român, un spital rusesc și un spital francez, în mod simultaneu. Tot acolo se instală un Comitet sanitar regional (1916); locuințe pentru o parte din parlamentari (1918); un lagăr pentru soldații algerieni scăpați din câmpul prizonierilor din Muntenia; tot aici fu instalat un punct de legătură între ofițerii ruși nesupuși revoluției; un sediu și depozit al unei cooperative. La 1918 se redeschise în parte clasele, iar în 1919 reîncepu funcționarea normală a instituțiunii.

1 „Familia Balș are și ea la origine pe un oarecare Balșa sau Baloș, Bălăuș sau Boloș, provenit din Muntenegru. Citeste mai mult: Familiile marilor boieri din Moldova veacului XIX, http://esuceveanu.ablog.ro/2009-12-04/familiile-marilor-boieri-din-moldovaveacului-xix.html#axzz2rZmL6MVh 27.01.2014 2 Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Olga Rusu, Const-Liviu Rusu – Prin Iașii de odinioară, Casa de Presă-Editură „Cronica”, Iași 1995. Text anexat reproducerii nr. 56 3 „La Société du Sacré-Cœur de Jésus (Societas Sacratissimi Cordis Jesu) a été fondée en 1800 par Madeleine-Sophie Barat (1779, Joigny dans l'Yonne 1865) pour l'éducation des jeunes filles. Ses membres sont aujourd'hui appelés Sœurs du Sacré-Cœur. Elles étaient célèbres autrefois sous le nom de Dames du Sacré-Cœur. Leur spiritualité est ignatienne. Elles signent R.S.C.J. (Religiosa Sanctissimi Cordis Jesus).” http://fr.wikipedia.org/wiki/Soci% C3%A9t%C3%A9_du_Sacr%C3%A9-C%C5%93ur_de_J%C3%A9sus#Notes_et_r.C3.A9f.C3.A9rences 24.01.2014 4 „Notre-Dame de Sion, couramment abrégé en NDS, est une congrégation religieuse catholique romaine fondée en 1843 par Théodore et Alphonse Ratisbonne. Plusieurs communautés ainsi que de nombreux établissements scolaires portent actuellement le nom de « Notre-Dame de Sion » dans le monde. C'est la congrégation dont était issue sœur Emmanuelle. L'histoire de Notre-Dame de Sion se confond avec celle des relations entre judaïsme et christianisme. D'abord fondée dans le but de convertir les juifs au christianisme, la congrégation change radicalement d'orientation à partir du concile Vatican II. Dans le monde catholique, elle devient alors l'un des principaux acteurs du dialogue avec le judaïsme, dans le respect de cette religion et en excluant toute volonté de conversion.” http:// fr.wikipedia.org/wiki/Congr%C3%A9gation_de_Notre-Dame_de_Sion 24.01.2014

Actualitate Actualmente se află în acest local: Pensionatul (Grădină de copii), curs primar și liceal, cu drept de publicitate; ca externat, un curs secundar cu programă proprie și studiu special al limbei franceze; o școală primară parohială de fete, cu patru clase și cu drept de publicitate; o școală primară parohială de băeți, ca filială a acestei instituții, se află instalată în Strada Colonel Langa, având patru clase, cu drept de publicitate; un Internat pentru fete sărace, cari se formează la practica lucrărilor de menaj; Patronajul, operă filantropică extra-școlară pentru fetițe tinere din «clasa nevoiașă» cu colonii de vacanță la Grozești (Oituz) și o școală de croitorie, pentru lengerii, recunoscută de utilitate publică. Tot în această mare clădire funcționează și astăzi un Dispensar Franco-Român medical, unde în mod gratuit se dau consultații și îngrijiri medicale pentru toți săracii, fără deosebire de vârstă, naționalitate și religie.”5 Între anii 1900-1910, Institutul francez Notre Dame a construit o completare la clădirile mai vechi

ce îi aparțineau, în prelungirea vechii Case Balș. Cu aceasta ocazie a fost ridicată clădirea cu paraclis (capela) rezervată uzului călugărițelor și elevelor catolice ale institutului – actuala sală de concerte a Filarmonicii. Arhitectul noului corp de clădiri a fost italianul J. Vignaly. Pe lângă importanța arhitectonică, edificiul are și una istorică și culturală, aici având loc diferite manifestări artistice ale timpului. Între altele, în salonul Casei Balș s-a jucat în 1817 prima piesă de teatru în limba română, iar la 18 ianuarie 1847 a avut loc – după cum menționa presa ieșeană a vremii – un concert susținut de marele pianist și compozitor Franz Liszt. După anul 1947, Institutul Notre Dame de Sion a fost desființat, personalul francez repatriindu-se. Clădirile au fost abandonate timp de mai mulți ani, slujind mai întâi ca lagăr de prizonieri, apoi ca depozit de materiale și cămin pentru studenți. În 1950 o parte din clădiri au fost atribuite Liceului de Artă Octav Bancilă, iar Casa Balș a adăpostit în perioada 1960–1982 Conservatorul George Enescu.

Interiorul capelei Notre Dame – ulterior sala de concerte a Filarmonicii

5 Cel mai nou ghid al Iașului, F.A., publicat probabil în 1933, pp. 99-102.

Actualitate În anul 1954, Primăria orașului Iași încredințează Trustului de Construcții Căi Ferate renovarea edificiului care adăpostea fosta capelă și transformarea lui în sală de concerte cu anexele necesare pentru Filarmonica Moldova. La 17 noiembrie 1957 are loc inaugurarea noii săli printr-un concert simfonic ce a marcat și aniversarea a 15 ani de activitate a instituției. Dirijori: Achim Stoia (directorul Filarmonicii din acea vreme) și Theodor Avithal (dirijor permanent). În program: Aram Haciaturian – Simfonia nr. 2, George Enescu – Rapsodia Română nr. 1, Constantin Palade – Balada „Gheorghe Doja” (solist baritonul Iulian Rădulescu). De atunci, în Sala numită ulterior Ion Baciu, cu 560 de locuri (incluzând balconul) s-a făcut Muzică, până la 1 februarie 2013, când a fost închisă pentru public din considerente de siguranță a clădirii. Pe parcursul timpului, ca urmare a cutremurelor din anii 1977, 1986, 1990 și a apelor din pânza freatică, edificiul a fost grav afectat. Din anul 1988, Consiliul Culturii a adăugat la

proprietatea Filarmonicii și Casa Balș, la care s-a început o lungă lucrare de renovare, ce a durat 22 de ani! În anul 2003 clădirea a fost revendicată de Congregația Notre Dame de Sion, în 2007 a fost retrocedată în conformitate cu Legea 501/2002, iar în 2008 a fost donată Episcopiei Romano-Catolice din Iași. Printr-un contract de locație, edificiul a fost transmis Universității de Arte George Enescu spre refacere și folosință pe termen de 30 de ani, cu condiția ca Filarmonica Moldova să-și poată continua activitatea pe toată perioada locației. Astfel, printr-un șir de împrejurări, cele două instituții muzicale ieșene, care timp de peste două decenii au fost co-locatarele clădirii din str. Cuza Vodă nr. 29 (1960-1982) s-au reîntâlnit în circumstanțe formal diferite, dar în esență cu bune perspective de conlucrare.6 Ceea ce însă părea a fi în sfârșit o perspectivă de stabilitate s-a dovedit efemeră, întrucât, la 1 februarie 2013, după mai multe demersuri din ce în ce mai insistente din partea edililor Iașului, Sala de concerte Ion Baciu a fost închisă publicului din

Conservatorul „George Enescu” și Filarmonica „Moldova”, cu statuia cronicarului Miron Costin

6 Informații puse la dispoziție de cabinetul juridic al Filarmonicii, 6 ian. 2009.

Actualitate

Fila 30b din Cartea de Aur: la 17 noiembrie 1957 este consemnată inaugurarea actualei săli de concerte din str. Cuza Vodă nr. 29. Pagina poartă semnăturile participanților la eveniment, începând cu directorul A. Stoia, dirijorul Th. Avithal, solistul I. Rădulescu și concert-maestrul Al. Garabet

Afișul de inaugurare a sălii din str. Cuza Vodă nr. 29

aceleași considerente de securitate a clădirii. De atunci, artiștii Filarmonicii au pornit în peregrinări prin sălile publice ale orașului, tot astfel cum se-ntâmplase cu puțini ani în urmă, cu artiștii Operei și cu cei ai Teatrului Național. De altfel nu numai cultura Iașului trece prin asemenea momente vitrege. Clujul nu are nici acum un sediu adecvat pentru Filarmonică. „Unul din cei mai reputați dirijori din lume, Lawrence Foster a primit ieri titlul de doctor honoris causa al Academiei de Muzica Gheorghe Dima din Cluj. Foster a spus că va susține crearea unui sediu pentru Filarmonica de Stat Transilvania la Cluj-Napoca.” (din „Ziua de Cluj”, 4 septembrie 2013)7 Oricâtă bunăvoință ar exista din partea confraților întru cultură – Universitatea de Arte, Teatrul Luceafărul, Colegiul de Artă Octav Băncilă, Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu și alte asemenea instituții din Iași – efectele nedorite au apărut inevitabil: numărul melomanilor scade, instrumentele și alte dotări materiale sunt tot mai mult expuse degradării, moralul artiștilor este pus la încercare… Nu putem decât să sperăm ca un trecut încărcat de evenimente memorabile – zidurile pline de muzica unor nume legendare precum Ion Voicu și Ștefan Ruha, Aldo Ciccolini, Viorica Cortez, Elena Moșuc, Valentin și Ștefan Gheorghiu, Cvartetul Voces, Dan Grigore, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Ion Baciu, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Corul Madrigal și Marin Constantin, Valeri Gheorghiev… – un asemenea trecut să fie premisa unui viitor apropiat și de bun augur!

7 http://www.ziare.com/cluj-napoca/filarmonica/monstrul-sacrulawrence-foster-o-sa-fac-lobby-pentru-filarmonica-4119784 09.02.2014

Actualitate

Sala de concerte â&#x20AC;&#x17E;Ion Baciuâ&#x20AC;? a Filarmonicii (foto: Mihai Cantea)

File de album Mansi Barberis, personalitate a culturii muzicale ieşene. De la succesul de ieri la ignorarea contemporană

Loredana Iațeșen Lector univ. dr.

Figură marcantă a vieții muzicale ieșene și prima compozitoare din România, Mansi Barberis a constituit o provocare pentru muzicologi, care au comentat în diverse publicații imaginea ei din mai multe perspective: istorică, estetică și stilisticointerpretativă. Am descoperit cu surprindere, că informațiile cu privire la biografia și creația ei sunt menționate atât în dicționarele românești1, cât și în enciclopediile internaționale2. În volume de sinteze istoriografice sunt prezentate aspecte legate de implicarea compozitoarei în activitatea instituțiilor artistice ieșene, de periodicitatea lucrărilor acesteia în programele de concert, de cariera ei interpretativă și didactică. Lucrările compozitoarei s-au bucurat de aprecierea criticii de specialitate a timpului, fapt ce a condus la apariția unor numeroase cronici publicate în revista „Muzica”, în diverse periodice culturale și cotidiene de informații. Din comentariile muzicologice generale sau detaliate, prezente în cercetările istoriografice, monografii și în studii de specialitate, am reținut că apropierea de Mansi Barberis, implică, fără îndoială, reconstituirea unei personalități complexe, în ambianța culturală și muzicală a Iașului de secol XX. Un eveniment deosebit în cultura muzicală ieșeană a fost înființarea Societății simfonice

George Enescu, unde Mansi Barberis s-a afirmat ca membră fondatoare, prin implicarea unor personalități ale vremii, în calitate de compozitori, dirijori, interpreți (Alexandru Zirra, Antonin Ciolan, Ilie Sibianu), dar mai ales prin celebra stagiune din 1917-1918, în care maestrul Enescu a dirijat cele peste 20 de concerte simfonice, au avut loc numeroase reprezentații de operă și teatrale. Câteva decenii mai târziu, Iașul cultural și muzical s-a dovedit a fi nu numai un spațiu de refugiu din anii primului război mondial. O personalitate ca George Enescu a revenit la 9 octombrie 1942, pentru a dirija în sala Teatrului Național concertul inaugural al Filarmonicii. Alături de interpreți valoroși din orchestră – Alexandru Garabet, Ludwig Acker, Lucia Burada, Constantin Arbore – figura și numele violonistei Mansi Barberis. Între creațiile de muzică românească interpretate în prima stagiune, Mansi Barberis era înscrisă pe afișele unor concerte cu lucrări în genul suitei, alături de George Enescu, Ion Ghiga, Constantin Nottara. Fără îndoială, această personalitate a muzicii ieșene, Mansi Barberis, apreciată în egală măsură de poeți, scriitori, plasticieni, scenografi și de colegii ei de breaslă, prin viața și activitatea ei multiplă, a traversat o epocă de efervescență

1 Mihail Cozmei – Existențe și împliniri, Iași, Editura Artes, 2010 2 Aaron Cohen – International Encyclopedia of Women Composers, New York - London, R. R. Bowker Company, 1981

File de album

Pagina de program și prezentarea compozitoarei, la concertul din 13 decembrie 1942

culturală, influențând destinele unor generații de artiști. „Mansi Barberis era [...] de o distincție pe care nu se putea să nu o remarci, delicată și veșnic zâmbitoare, atât în cercul familial cât și în societate”, comenta Aurel Leon în într-un portret din revista „Cronica”3. Tatăl ei, Giuseppe Barberis, absolvent al Şcolii Politehnice din Torino, s-a angajat ca inginer la Iași, în cadrul lucrărilor de modernizare a căilor ferate române. În 1897 a obținut cetățenia română și s-a căsătorit cu Margueritte, fiica lui Jules Cazaban, membru al celebrei dinastii, originară din sudul Franței, de la Carcassone și care a fost înnobilată în 1697. Primul venit în România a fost arhitectul François Cazaban. Fiul său Jules, cetățean român, s-a căsătorit la Iași cu Ida Ademollo, născută la Florența. Aceștia vor fi bunicii Clemansei Barberis. Copilăria și adolescența le-a petrecut alături de sora ei Margareta (Migheta) – viitoare pianistă – îmbinând studiul muzicii cu cel al literaturii, familia fiind responsabilă de completarea culturii lor prin concerte, piese de teatru, conferințe. În această etapă de inițiere în domeniul artei sonore (1903-1908), Mansi Barberis ia lecții particulare la Botoșani, cu misterioasa Doamna M, urmând ca din anul 1909, să studieze vioara la Iași, cu Eduard Caudella. Pregătirea muzicală susținută la Conservatorul din orașul natal (1916-1919), unde i-a avut ca profesori pe Enrico Mezzetti (canto), Sofia Teodoreanu (teorie), Antonin Ciolan (contrapunct, orchestrație), Athanasie Teodorini (vioară), discipoli ai cunoscuților creatori de școală, Gavriil Musicescu, Teodor Burada, o recomandă pe Mansi Barberis ca demnă continuatoare a acestei tradiții valoroase. O altă etapă deosebit de importantă în cariera sa profesională este legată de continuarea pregătirii muzicale în centre europene de elită. Cursurile de perfecționare de la Berlin (19221924), Paris (1926-1928), Viena (1936) au reprezentat pentru tânăra creatoare ocazii de a studia cu profesori cunoscuți din acea perioadă: Wilhelm Klatte (armonie, contrapunct, orchestrație), Lula Mysz Gmeiner, Gabriel Paulet, Paula Marck von Neusser (canto), Vincent d’Indy, Noel Gallon (compoziție).

3 Aurel Leon, Mansi Barberis, Cronica nr. 3,Iași, 12 decembrie 1986

File de album

Părinții

Împreună cu sora sa, Migheta

La Bârlad, în 1929, „Concert în familie”, dirijor Mircea Bârsan

Gabriel Paulet, profesor de canto la

Perfecționarea în străinătate i-a oferit posibilitatea de a-și însuși nuanțe ale stilurilor de tip vest-european: romantismul subtil al lui Joseph Marx, maniera de combinare a unui limbaj de tip clasico-romantic, cu sonorități în zona folclorică arhaică, întâlnită în unele lucrări de Vincent d’Indy sau impresionismul francez, care era la modă în acea perioadă. În calitate de interpretă (cântăreață sau instrumentistă), numele ei figurează încă din primul deceniu al secolului XX, cu ocazia numeroaselor audiții muzicale care aveau loc în casa profesorului Grigore Bârsan4. În acest salon, alături de Mansi Barberis s-au afirmat și alte nume de referință din arta interpretativă sau componistică: Lucreția Bârsan, George Enescu, George Baldovin, Alexandru Cișman etc. Deseori, tehnica ei vocală s-a evidențiat în numeroase recitaluri de muzică romantică, franceză, germană și românească, susținute alături de pianista Aurelia Cionca (prietenă și rudă prin alianță cu Mansi Barberis). O întâlnim de asemenea în ipostază de violonistă sau violistă a unor formații camerale (fondatoarea cvartetului de coarde Femina – împreună cu Lucia Burada, Jeana Botez, Mariana Iarosevici) sau alături de muzicieni reprezentativi ai vremii: Athanasie Theodorini, Mircea Bârsan, Vasile Filip. În această perioadă, Mansi Barberis va desfășura nu numai o activitate artistică bogată, ci va beneficia de îndrumările (sugestiile) în compoziție oferite de maeștrii Enescu sau Castaldi. Acesta din urmă, neîncrezător la început în capacitatea ei creatoare, afirma că „el nu dă lecții [...] la domnișoare ce vor să se fandosească prin saloane”5. Lucrările ei acoperă toate genurile: vocal, cameral, vocal-simfonic, operă, muzică de scenă. Valoarea acestora nu a rămas fără ecou, fiind confirmată la nivel național și internațional. Dacă în 1935 devine membră în Societatea Compozitorilor Români, Mansi Barberis încă din 1925 era laureată a premiului G. Enescu, fiind distinsă cu mențiunea a II-a, pentru corul pe 8 voci mixte, Kirie eleison. În 1934 obține mențiunea I, cu piesa simfonică Viziuni și Scherzando pentru pian, urmată în 1943 de locul III cu Simfonia I, iar în 1953, de Premiul Uniunii Compozitorilor cu Poem concertant pentru vioară și orchestră.

4 fost director al Liceului Național din strada Kogâlniceanu 5 Mansi Barberis în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p. 23

File de album După 1930, apariția numelui ei pe afișe în calitate de compozitoare va provoca reacții din partea presei. „Prima compoziție muzicală a unei românce, ce se execută la Iași: Pagini simfonice de Mansi Barberis-Plăcințeanu. Dirijor, prof. Antonin Ciolan”6 – publica ziarul „Opinia”, la 13 aprilie, 1932. Într-un interviu acordat în cotidianul „Lumea”, din 16 aprilie, 1936, Ionel Perlea anunța că va dirija Poemul simfonic Viziuni, cu Orchestra Radio, comentând: „...este o surpriză că o femeie poate lucra o orchestrație așa de complexă și așa de superioară”7.

Câțiva ani mai târziu, la 16 septembrie 1937, Orchestra simfonică din Viena, dirijată de Max Schönherr interpreta cu succes Suita I pastorală pentru orchestră de Mansi Barberis, eveniment semnalat în numeroase cotidiene de informații sau

de cultură. În 1946, aceeași lucrare s-a cântat cu Orchestra Radio, condusă de Theodor Rogalski. Au urmat și alte opus-uri interpretate în Italia, Elveția, Olanda, Mansi Barberis integrându-se astfel în categoria compozitorilor autohtoni apreciați în străinătate, alături de Ilie Sibianu cu Rapsodia Română a II-a susținută la Varșovia și de Alexandru Zirra cu Simfonia a II-a audiată în sala Augusto din Roma. Într-o activitate componistică de peste cinci decenii, muzica de cameră ocupă un loc deosebit. Compuse în etape stilistice diferite, lucrările camerale creează la nivel general, imaginea unor succesiuni de momente muzicale contastante ca sonoritate dar unitare prin valorificarea intonațiilor românești. De la expresivitatea structurilor mici din pastelul pentru pian O seară (1920), la muzica romantică debordantă din Scherzando – piesă pentru pian (1934), sau lirică în Preludiu pentru pian (1956), se impune cvartetul pentru voce, oboi, clarinet și harpă intitulat Doina, (1969) pe versuri de Constantin Cârjan, lucrare cu influențe folclorice evidente, inedită sub aspectul combinațiilor timbrale și a scriiturii armonice evoluate, într-un limbaj tono-modal. La rândul ei, creația simfonică, vocalsimfonică și concertantă se remarcă prin caracterul descriptiv, asocierea unor sonorități romantice cu cele impresioniste, obținerea unor culori vocale și orchestrale deosebite, valorificarea resurselor timbrale ale instrumentelor. Preocuparea pentru efectele de contrast sonor nu devine un scop în sine, ci un mijloc de subliniere a unor secțiuni de virtuozitate instrumentală și vocală, sau a unor pasaje muzicale de un lirism intens, în care compozitoarea inventează teme în caracter doinit. Amintim Suita a II-a - Trei momente descriptive (1951), Concert pentru pian și orchestră în re major, Balada pentru bariton și orchestră sau Poemul vocal-simfonic Călin. Însăși alegerea genurilor de baladă, cantată, poem vocalsimfonic, în care primează valoarea literară a textului, în raport cu sonoritatea, muzica devenind un fond sonor care, de cele mai multe ori punctează și nu domină acțiunea. Reținem că relația accentuată între muzică și literatură, experiența în domeniul vocal, din perspectivă creatoare și interpretativă, sunt

6 „Opinia”, 13 aprilie, 1932, apud. Mansi Barberis în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p. 45 7 „Lumea”, 16 aprilie, 1936, apud. Mansi Barberis în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p. 52

File de album aspecte ce au influențat muzica de cameră și simfonică a lui Mansi Barberis, în direcția valorificării programatismului și a unor trăsături specifice vocalității. Creația corală nu a reprezentat o preocupare constantă a compozitoarei, în raport cu muzica de scenă (Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, 1934; Revoluție în mănăstire de Gregorio și Maria Martinez, 1934) care i-a asigurat succesul, promovând-o pe Mansi Barberis în universul teatrului, unde a colaborat cu regizori, scenografi sau actori, în sensul adecvării muzicii la text. O problemă asupra căreia Mansi Barberis s-a concentrat și în alte genuri, liedul sau opera, care au ocupat cea mai mare parte a creației sale. Aplecarea către muzica vocală se explică și printr-o bogată activitate interpretativă sau didactică. Profesoară de canto la Conservatorul ieșean (1934-1950), la Institutul I.L. Caragiale din București sau la Conservatorul Ciprian Porumbescu (1951-1956), a cunoscut posibilitățile tehnice și expresive ale vocii umane, le-a respectat, creând cântăreților partituri corespunzătoare. În cele peste o sută de miniaturi vocale, create independent sau grupate în cicluri, compozitoarea a parcurs diverse etape de acumulări stilistice și de limbaj. De remarcat este faptul că liedurile compozitoarei au fost incluse în repertoriile unor interprete valoroase, unele dintre ele fiind elevele

distinsei profesoare Mansi Barberis: Teodora Lucaciu, Mireille Constantinescu, Julieta Borcea, Ella Urmă, Marta Joja, etc. Experiența acumulată în sfera muzicii vocale și pasiunea pentru teatru s-au împlinit la Mansi Barberis în realizarea operelor: Apus de soare, Kera Duduca, Domnița din depărtări, Căruța cu paiațe8. Concentrându-se sub aspect tematic asupra evocării istorice, compozitoarea se înscrie pe de o parte, în direcția abordată în opera românească de George Ștefănescu și continuată de Alexandru Zirra, iar pe de altă parte, se preocupă de adaptarea literaturii la muzica modernă, apropiindu-se de Paul Constantinescu (O noapte furtunoasă), Marțian Negrea (Marin pescaru), Pascal Bentoiu (Hamlet). La 30 decembrie 1967, la Opera Română din București, avea loc premiera spectacolului în trei acte Apus de soare, pe libretul regizorului George Teodorescu, după piesa lui Barbu-Ștefănescu Delavrancea. Criticii au reacționat imediat, pentru că această operă reprezenta o provocare. Nu numai că era prima creație scenică românească aparținând unei compozitoare, „una dintre cele mai puțin de zece – la ora aceea – [...] în întreaga lume”9, însă textul complicat al lui Delavrancea sub aspect cantitativ și al conținutului, crea dificultăți în adaptarea la nivel sonor. De asemeni, în realizarea muzicală a spectacolului s-au implicat muzicieni importanți

Secvenţe din primul serial de televiziune, produs in România, Muşatinii (1972)

8 Relevant este faptul că aceste spectacole au fost menționate în Central Opera Bulletin, editat la NewYork de către Metropolitan Opera, cf. Mansi Barberis în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p.100

File de album ai vremii: dirijorul Paul Popescu, soliștii Octav Enigărescu, Iulia Buciuceanu, Valentin Teodorian, Valentin Loghin, Teodora Lucaciu, etc. Deși opera s-a bucurat de succes la primele spectacole, reacțiile cronicarilor au fost diferite. Dacă în cotidianul „România liberă”, George Sbârcea considera Apus de soare „o lucrare de mari proporții, a cărei structură vădește inteligență artistică și temperament dramatic”10, Grigore Constantinescu relata în revista „Muzica” din 1968, că „independența libretului, stricta sa asemănare cu originalul teatral, creează impresia că muzica vine doar să ilustreze, nu să comande evoluția ideilor, rămânând o contribuție independentă în sine”11. Într-adevăr, în 1972, Mansi Barberis a valorificat tematica muzicală din Apus de soare în serialul de teatru TV Mușatinii, realizat de Sorana Coroamă-Stanca. Pasiunea compozitoarei de a surprinde din punct de vedere sonor ambianța epocii, se reflectă și în opera următoare, Kera Duduca (compusă în 1963 și revizuită în 1969), din trei acte, pe libretul semnat de Anghel Ionescu Arbore, după Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon. Spectacolul a fost adaptat pentru televiziune și interpretat în premieră la 26 iulie, 1970, cu soliștii Mihaela Mărăcineanu, Mireille Constantinescu, Valentin

Teodorian, Eduard Tumagianian, acompaniați de Orchestra Conservatorului din București. Acțiunea se petrece la începutul secolului al XIX-lea, opera accentuând caracterul de satiră a unei societăți amestecate, prin asocierea intonațiilor orientale, lăutărești și a celor populare. Faptul că această operă s-a difuzat pe fragmente în 1971, 1974 și nu a beneficiat de o montare scenică propriu-zisă, care să permită crearea unei viziuni de ansamblu asupra partiturii, a umbrit succesul ei. Dar opera cea mai apropiată de sufletul compozitoarei, care s-a bucurat de aprecierea unanimă a publicului și a criticii de specialitate, rămâne Domnița din depărtări (1971). În acest context, Mansi Barberis este nu numai autoarea muzicii dar și a libretului, inspirat din piesa La princesse lontaine de Edmond Rostand, în traducerea lui Mihai Codreanu. Premiera a avut loc la Iași în 1976, în regia lui Anghel Ionescu Arbore, sub conducerea muzicală a dirijorului Radu Botez. Fără îndoială, a fost o reușită, pentru că Mansi Barberis, pornind de la povestea romantică a lui Edmond Rostand – o reiterare a legendei lui Tristan și a Isoldei – a compus, după opinia lui Grigore Constantinescu, „o muzică ale cărei dimensiuni se încadrează într-un accentuat lirism postromantic, cu melodii largi și

Scenă din Domnița din depărtări. Prima audiție absolută

La premiera operei Căruța cu paiațe de la Iași

9 Idem, op. cit.,p.61 10 România liberă,4.01.1968,apud. Mansi Barberis.....op. cit. p.61 11 Grigore Constantinescu, Opera Apus de soare de Mansi Barberis, în revista Muzica, nr. 2., 1968, p. 38

Actualitate evocatoare, armonii rafinate și o orchestrație de discretă culoare”12. Ne referim la acea sonoritate rafinată, specifică unor creatori romantici și impresioniști francezi, care s-a integrat în Domnița din depărtări, într-o sinteză originală a intonațiilor din diferite culturi muzicale. Din păcate, această muzică valoroasă nu s-a înregistrat și a încântat doar publicul din seara premierei. În prezent, nu ne rămâne decât să medităm la expresivitatea ei, cu ajutorul cronicilor și a partiturii. Ultima operă de Mansi Barberis a fost Căruța cu paiațe (1980), alcătuită din trei acte, pe libretul lui Anghel Ionescu Arbore, după piesa omonimă de Mircea Ștefănescu. Premiera a avut loc la Iași în 1982. Acest spectacol are valoarea unui testament, dacă ne gândim că peste patru ani, la 10 octombrie 1986, compozitoarea devenea o amintire în sufletele celor care o apreciaseră din sfera culturală și muzicală a Iașului de odinioară și nu numai. Mai mult decât atât, în această creație scenică, Mansi Barberis mai revine odată la lumea teatrului, de care s-a simțit poate, cea mai legată. Parcurgerea la nivel general a opus-urilor camerale, simfonice sau vocal-simfonice și în special a creației vocale dezvăluie că Mansi

În fața Operei Române din Iași, a doua zi după premiera operei Domnița din depărtări

Barberis a avut un crez componistic diferit, refuzând categoric să apeleze la sistemele novatorare ale secolului XX. „Nu au interesat-o nici revoluțiile sonore ale vienezilor, ale lui Bartok, Stravinski sau Varese și nici nostalgia polifonică a compozitorilor din perioada interbelică. Mansi Barberis a fost și rămâne o romantică... Dar nu în sens epigonic! Ci o reprezentantă a unui romantism românesc” comenta Doru Popovici într-un portret publicat în „Muzica” din 1976.

La Iași împreună cu soliștii Operei Române București

12 Grigore Constantinescu, A IV-a ediție a Festivalului Muzicii Românești, în revista Muzica nr. 6, 1976, p.26

File de album Antonin Ciolan continuator şi făuritor de şcoală dirijorală1 -fragmente-

prof. univ. dr. Mihail Cozmei

Caricatură Antonin Ciolan, semnată Corneliu

Puțini sunt marii artiști a căror activitate, al căror destin s-a contopit cu viața culturală a unei localități, definind-o și definindu-se. O asemenea personalitate, cu aură de legendă, a fost Antonin Ciolan. Elev, apoi profesor la Conservatorul ieșean, instrumentist și dirijor de cor și orchestră, s-a afirmat pe parcursul a peste trei decenii ca un entuziast animator și făuritor al mișcării artistice din Iași, pentru ca în ultimele două decenii de viață, cu înnoit și mereu tânăr elan, să contribuie la consolidarea și dezvoltarea vieții muzicale din Cluj, ca profesor la Conservatorul de muzică Gheorghe Dima, dirijor și director la Opera Maghiară, dar mai ales la Filarmonica din ClujNapoca, instituție căreia i-a adus, prin activitatea sa, un deplin și strălucitor, un temeinic prestigiu. A studiat pianul cu Aspasia Varlam și vioara cu Eduard Caudella și a fost îndrumat permanent de Gavriil Musicescu pe care îl seconda la corul mitropolitan sau în conducerea unor alcătuiri

1 Articol publicat în Scrieri muzicologice, Conservatorul „George Enescu”, Iași 1983

orchestrale. Antonin Ciolan continuă mai târziu activitatea lui Musicescu, iar din dorința de a-i ajuta pe instrumentiștii fără angajamente și nu în ultimul rând din bucuria de a dirija, alcătuiește o formație orchestrală care concertează la berăria „Bragadiru”. Vorbind despre anii petrecuți la Dresda (19091913), A. Ciolan menționa cu un nemărginit respect studiile cu Felix Draeseke, precum și contactele cu celebrul dirijor Arthur Nikisch, personalitate a mișcării muzicale europene care a fost o pildă, în domeniul artei dirijorale și pentru alți doi muzicieni români de valoare recunoscută: George Georgescu și Ionel Perlea. După înființarea Societății simfonice George Enescu pe care o va conduce direct din 1919, A. Ciolan desfășoară o bogată, stăruitoare și entuziastă activitate muzicală reușind, pe de o parte, să asigure continuitatea vieții de concert, iar pe de altă parte, să făurească o adevărată școală de dirijat, atât la clasa de orchestră a Conservatorului ieșean, cât și la corul bisericii Sf. Spiridon. Este prima școală de dirijat din țara noastră. Desigur, A. Ciolan nu uită exemplul de înaltă profesionalitate, lecția de o remarcabilă valoare din întreaga activitate a dirijorului, profesorului și compozitorului G. Musicescu: de la el a învățat respectul pentru partitură și exigența realizării structurilor ritmice și a intonațiilor, ca și a indicațiilor de nuanțe; de la el a învățat, de asemenea, să folosească economic și eficient mișcarea brațelor, suplinind gestul exterior cu elocvența privirii. Elevii formați în această

File de album

1939 – Sărbătorirea prof. Radu Constantinescu, rectorul Conservatorului „G. Enescu” Iași Rândul de sus: C. Georgescu, C. Iamandi, V. Apostu, N. Broască, Hristache Popescu, V. Rabeze, I. Vasilescu, I. Nosek, Emanuel Elenescu, un gazetar ieșean Rândul de jos: Carol Nosek, Al. Roșca, Radu Constantinescu, Mihăiță Borcea (primărie), Antonin Ciolan, Alexandru Garabet, Ludwig Acker

Membrii fondatori ai Filarmonicii „Moldova” Filă din cartea de Aur

Afișul concertului din 17 decembrie 1930

File de album perioadă? Numele lor se recomandă singure și îl recomandă și pe profesor: Sergiu Celibidache, Carlo Felice Cillario, Remus Țincoca, Dumitru D. Botez, Anatol Chisadji, Florica Dimitriu, Emanoil Elenescu, Radu Motez, Dinu Niculescu ș.a. Destrămarea Societății simfonice George Enescu a determinat o diminuare a activității de concert din Iași. Permanentizarea și consolidarea mișcării muzicale rămâne însă ca o idee scumpă tuturor muzicienilor ieșeni. De aceea, în 1942, la înființarea Filarmonicii Moldova, act datorat unui grup de muzicieni în fruntea cărora s-a aflat profesorul Radu Constantinescu, directorul Conservatorului de muzică și artă dramatică, dirijorul A. Ciolan s-a numărat printre cei mai activi și competenți colaboratori ai tinerei instituții de artă. După 1946 pleacă la Filarmonica din București, apoi, se stabilește definitiv la Cluj. Lista elevilor se îmbogățește cu nume noi, afirmate cu strălucire în viața muzicală națională și internațională: Emil Simon, Erich Bergel, Hary Bela, Petre Sbârcea, Miron Rațiu și încă alții, ilustrează, prin activitatea și realizările lor, valoarea și importanța celei de a doua etape a școlii de dirijat făurită de A. Ciolan la Iași și continuată la Cluj-Napoca. Începând cu anul 1946, A. Ciolan va fi prezent în viața muzicală ieșeană doar ca simplu dirijor

invitat. Și dacă în stagiunile 1946-1947, 19471948, 1948-1949 i se încredințează mai multe programe (4 în prima și câte două în celelalte menționate), din stagiunea 1949-1950 dirijează la Iași doar câte un program simfonic, sau nu este invitat de loc (stagiunile 1949-1950, 1955-1956). În ceea ce privește repertoriul, în spiritul epocii, programele dirijate de A. Ciolan vădesc un interes sporit pentru muzica rusă, cu deosebire pentru creația lui P. I. Ceaikovski: Simfoniile a IVa, a V-a și a VI-a, Capriciul italian, Serenada pentru coarde, Uvertura 1812. Reprogramarea la Iași a Simfoniei a IV-a de Brahms în 15 martie 1958 (mai fusese cântată în stagiunile 1948-1949, 1950-1951 și 1955-1956), însemna o încercare de permanentizare a prezenței muzicii marelui compozitor în repertoriul curent. Unul dintre cei mai buni interpreți ai muzicii lui J. Brahms. S-a numărat, mai ales, printre primii dirijori care au promovat în viața muzicală din țara noastră creația marelui compozitor german. Desigur, se știe – și cel puțin programele de la Iași o demonstrează – compozitorii preferați ai dirijorului Antonin Ciolan au fost L. V. Beethoven și P. I. Ceaikovski. În primele decenii ale secolului nostru, la București și la Iași, în aceste centre în care

Antonin Ciolan și orchestra simfonică a filarmonicii, după 1957

File de album existența conservatoarelor asigura funcționarea unor orchestre simfonice, gustul publicului era orientat cu preponderență spre creația clasicilor vienezi, uverturile de Wagner, muzica franceză (Franck, SaintSaens ș.a.), Grieg, de asemenea, Dvorak, Ceaikovski ș.a. Față de muzica lui J. Brahms, publicul avea o anumită reținere. Chiar și unii muzicieni manifestau aceeași atitudine. La Iași, interesul pentru creația brahmsiană a sporit simțitor abia către 1960. Meritul primelor audiții din creația lui Brahms revine lui A. Ciolan. Un alt eveniment care are importanță istorică a fost interpretarea la Iași a Simfoniei a IX-a de L. van Beethoven. S-a crezut că prima audiție a simfoniei a IX-a de Beethoven a fost realizată la 13 iunie 1954, dirijor fiind A. Stoia. Iată însă că, în interviul luat de Constantin Dediu (redactor la Radio Iași) în anul 1967, A. Ciolan afirmă că, probabil prin 1921 (nu își amintește data în mod sigur) a realizat prima audiție ieșeană a Simfoniei a noua, cu orchestra Societății George Enescu și prin reunirea câtorva formații corale existente atunci. Afirmația este interesantă și merită o confirmare documentară. În ceea ce privește stilul său dirijoral, s-au subliniat adesea gesturile reținute, reduse la „mijloacele exterioare cele mai economicoase”; s-a remarcat preocuparea de a da o expresie perfectă fiecărui amănunt al partiturii, dar și structurii de ansamblu, de asemenea, dincolo de migala cu care lucra fiecare detaliu, s-a evidențiat dinamismul realizărilor finale ale repetițiilor, puterea de a electriza instrumentiștii și publicul și de a-i purta, cu siguranță și o neobișnuită forță de convingere, spre înțelegerea monumentalelor construcții simfonice. Prezentarea maestrului Antonin Ciolan în programele de sală din 21 februarie 1943 (sus) și 21 martie 1943 (jos)

File de album

Concertele lui Antonin Ciolan la Filarmonica Moldova din Iași

n. 1 ianuarie 1883, Iași m. 4 decembrie 1970, Cluj-Napoca (în paranteză este indicat numărul concertelor dirijate în fiecare stagiune)

23.01.1944 Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Ceaikovski – Serenada (p.a.) Schumann – Simfonia nr. 1 (p.a.)

Stagiunea 1942-1943 (4) 21.02.1943 Solistă: Lucica Burada Beethoven – Simfonia nr. 7, op. 92 E. Lalo – Simfonia spaniolă (părțile I și IV) Al. Zirra – Poem simfonic „Țiganii” Ceaikovski – Capriciu italian

6.02.1944 Solistă: Lucia T. Burada P. Dukas – „Ucenicul vrăjitor” H. Wieniawsky – Concertul în re minor pentru vioară și orchestră (p.a.) Beethoven – Simfonia nr. 7

21.03.1943 Solistă: Nadia Chebap Wagner – Preludiu la „Tristan și Isolda” Mussorgski – Dans persan Liszt – Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în mi bemol major Ceaikovski – Simfonia nr. 5, op. 64 30.05.1943 Solist: Constantin Stroescu Beethoven – Simfonia nr. 8 Tiersot – „L’amour de moi” Gluck – „O de ma douce ardeur” (arie din opera „Paris și Elena”) Duparc – L’invitation au voyage Canteloube – Cântece regionale franceze (Auvergne) pentru tenor și orchestră Borodin – Schițe din stepă Liadov – „Kikimora”, op. 63 13.06.1943 Paul Dukas – Poemul simfonic „Ucenicul vrăjitor” Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Ceaikovski – Simfonia nr. 4, op. 36 Stagiunea 1943-1944 (10) 12.09.1943 Beethoven – Simfonia nr. 3 Ceaikovski – Capriciu italian Enescu – Poema română

12.03.1944 Wagner – Uvertura „Tannhäuser” Ceaikovski – Simfonia nr. 6 „Patetica” Borodin – Dansurile din opera „Cneazul Igor” (p.a.) 23.04.1944 Weber – Uvertura „Oberon” Beethoven – Simfonia nr. 7 Enescu – Poema română 13.05.1944 Mozart – Uvertura „Nunta lui Figaro” Ceaikovski – Serenada pentru coarde Schubert – Simfonia nr. 5 (p.a.) 27.05.1944 Weber – Uvertura „Euryanthe” Novak – Suita Beethoven – Simfonia nr. 8 10.06.1944 Liadov – „Kikimora” Beethoven – Simfonia nr. 2 Wagner – Uvertura „Tannhäuser” 17.06.1944 Mozart – Uvertura „nunta lui Figaro” Beethoven – Simfonia nr. 3 Enescu – Poema română 1.07.1944 Beethoven – Simfonia nr. 3 Saint-Saens – Poemul simfonic „Vîrtelnița Omfalei” Wagner – Uvertura „Maeștrii cântăreți din Nürnberg”

Stagiunea 1944-1945 (1) 2.09.1944 Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Beethoven – Simfonia nr. 7 Mozart – Uvertura la „Nunta lui Figaro” Stagiunea 1945-1946 (3) 17.02.1946 Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Wagner – „Murmurul pădurii” din opera „Siegfried” (p.a.) Ceaikovski – Simfonia nr. 5

17.03.1946 Beethoven – Simfonia nr. 5 Mussorgski – Dans persan Borodin – Dansuri polovțiene din opera „Cneazul Igor” 19.05.1946 Weber – Uvertura la „Euryanthe” Beethoven – Simfonia nr. 3 Ceaikovski – „Spărgătorul de nuci” (p.a.) Stagiunea 1946-1947 (4) 20.10.1946 (Ziua prieteniei RomânoSovietice) Ceaikovski – Simfonia nr. 6 „Patetica” Liadov – Kikimora Borodin – Dansuri polovțiene din opera „Cneazul Igor” 19.01.1947 Solist: Alexandru Garabet Beethoven Uvertura „Coriolan” Romanța în fa minor pentru vioară și orchestră (p.a.) Romanța în sol minor pentru vioară și orchestră Simfonia nr. 8 Uvertura „Prometeu” 23.03.1947 Solist: Serafim Antropov Glinka – Uvertura la „Ruslan și

File de album

Ludmila” Andricu – Suită de dansuri din baletul „Taina” (4 părți) (p.a.) Lalo – Concertul pentru violoncel (p.a.) Ceaikovski – Simfonia nr. 5 25.05.1947 Solist: Constantin Bobescu Wagner – Drumul lui Siegfried pe Rin din „Amurgul zeilor” (p.a.) Lalo – Simfonia spaniolă pentru vioară și orchestră Mozart – Simfonia nr. 35 „Haffner” Stagiunea 1947-1948 (2+1) 26.10.1947 Solist: Ion Voicu A. Dvorak – Simfonia „Din lumea nouă” Ceaikovski – Concertul în re major pentru vioară și orchestră Swendsen – Carnaval de Paris 2, 3.10.1947 (Pașcani) Glinka – Uvertura la „Ruslan și Ludmila” Beethoven – Simfonia nr. 6 „Pastorala” Enescu – Rapsodia I în la major 11.01.1948 Beethoven – Simfonia nr. 7 Liszt – Rapsodia nr. 2 Enescu – Rapsodia I C. Porumbescu – „Pe malurile Prutului” (p.a.) Haciaturian – Cântec pentru Stalin (cu corurile Sf. Spiridon și C.F.R.) (p.a.) Ceaikovski – Uvertura „1812” Stagiunea 1948-1949 (2) 14.01.1949 Solistă: Magda Neculau Rimski-Korsakov – Suita simfonică „Șeherazada” Ceaikovski – Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în si bemol minor (p.a.) Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” 28.01.1949 Solist: Ionel Geantă Beethoven – Simfonia nr. 7 Mozart – Concertul în re major pentru vioară și orchestră (p.a.) Wagner – Uvertura la „Tannhäuser”

Stagiunea 1950-1951 (1) 23.02.1951 Solist: George Iarosevici Schumann – Simfonia nr. 4 Miaskovski – Concert în do minor pentru violoncel și orchestră (p.a.) Enescu – Rapsodia I în la major

Stagiunea 1957-1958 (1) 14, 15.03.1958 Solist: Sony Niculescu Iuliu Mureșianu – Suita I (p.a.) C. Saint-Saens – Concertul în la minor pentru violoncel și orchestră J. Brahms – Simfonia nr. 4 în mi minor

Stagiunea 1951-1952 (1) 18.04.1952 Solist: Mihai Constantinescu Rimski-Korsakov – Suita simfonică „Șeherazada” Kabalevski – Concert în do major pentru vioară și orchestră Ceaikovski – Uvertura solemnă „1812”

Stagiunea 1958-1959 (1) 22, 23.05.1959 Solist: Gheorghe Halmoș L. Profeta – „Zile de vacanță” (p.a.) Beethoven – Concertul nr. 5 în mi bamol major pentru pian și orchestră Beethoven – Simfonia nr. 5

Stagiunea 1952-1953 (1) 6.02.1953 Solist: Ioan Danie Bartok – Jocuri populare românești (p.a.) Haydn – Cocnert pentru oboi și orchestră (p.a.) Ceaikovski – Simfonia nr. 6

Stagiunea 1959-1960 (1) 16, 17.10.1959 Solistă: Irina Lăzărescu E. Junger – Epopee eroică (p.a.) N. Rimski-Korsakov – Concert pentru pian și orchestră P. I. Ceaikovski – Simfonia a IV-a Stagiunea 1961-1962 (2) 9, 10.09.1961 – Deschiderea stagiunii (Concerte date în cadrul celui de al doilea Festival internațional George Enescu) Solistă: Halyna Czerny-Stefanska (R. P. Polonă) G. Enescu – Rapsodia I Chopin – Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră A. Dvorak – Simfonia nr. 5, „În lumea nouă”

Stagiunea 1953-1954 (1) 16.04.1954 Solist: Petru Onofrei Corul de stat „Gavriil Musicescu” Dirijorul corului: George Pascu F. Mendelssohn-Bartholdy – Simfonia IV-a „Italiana” Iuliu Mureșianu – Suita III-a de dansuri românești (p.a.) R. Strauss – Concert în mi bemol major pentru corn și orchestră (p.a.) A. Borodin – Dansuri polovțiene din opera „Cneaz Igor” pentru cor și orchestră

22, 23.06.1962 – Închiderea stagiunii Soliști: Ștefna Ruha (vioară), Livia Rusu (soprană), Viorica CortezGuguianu (mezzo), Ion Iorgulescu (tenor), Ion Prisăcaru (bas) Beethoven Concertul în re major pentru vioară și orchestră Simfonia nr. 9 pentru soliști, cor și orchestră. Dirijorul corului: Ion Pavalache

Stagiunea 1954-1955 (1) 13.05.1955 Solistă: Magda Nicolau Sigismund Toduță – Concert pentru orchestră de coarde (p.a.) Liszt – Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră Ceaikovski – Simfonia nr. 5 Stagiunea 1956-1957 (1) 30.11.1956 Solistă: Aurelia Cionca Enescu – Rapsodia a II-a Beethoven – Concert nr. 5 în mi bemol major pentru pian și orchestră H. Berlioz – Simfonia fantastică

Stagiunea 1967-1968 (1) 13.10.1967 – Deschiderea stagiunii (Aniversare 25) George Enescu – Simfonia I în mi bemol major

Text adaptat și prelucrat de Anca Butnaru 31

Mozaic „Cred că viața îl pune pe fiecare, mai mult sau mai puțin, la locul pe care îl merită!” Interviu cu dirijorul Mihnea Ignat

Carmen Chelaru

Născut la Craiova, în 1980, Mihnea Ignat este dirijor principal și director artistic al orchestrei filarmonice a Universității din Alicante (Spania) din anul 2005 și profesor de muzică de cameră în cadrul aceleiași instituții. A dirijat această orchestră la Madrid, Zaragoza, Murcia, Altea etc. În stagiunea 2009–2010 a ocupat concomitent și poziția de dirijor asociat al orchestrei simfonice naționale a Republicii Dominicane. Începând din februarie 2010 lucrează ca asistent al celebrului dirijor rus Dmitrij Kitajenko, iar din octombrie 2012 este și asistent al maestrului Jesús López Cobos. A absolvit secțiile de dirijat și compoziție ale Universității Naționale de Muzică din București, urmând în continuare cursul de masterat în stilistică dirijorală ale aceleași universități, cu Horia Andreescu. De asemenea a participat activ la mai multe masterclass-uri, unul dintre cele mai importante fiind cel din cadrul Academiei de Vară Prag-Wien-Budapest, pentru care a primit o bursă de participare din partea Universității de Muzică și Arte Plastice din Viena. În octombrie 2010 a câștigat prin vot direct al orchestrei Premiul Special al Filarmonicii Toscanini, în cadrul celei de a IX-a ediții a Concursului Internațional Arturo Toscanini de la Parma, Italia. A fost premiat de asemenea în cadrul concursurilor organizate de RTÉ National Symphony Orchestra (Irlanda), Orquesta Sinfónica de Bilbao (Spania), Orquesta de Córdoba (Spania), etc. Angajamentele viitoare includ pe lângă concertele cu Orchestra Filarmonică a Universității de Alicante, colaborări cu Orchestra Filarmonică din Zagreb, Orchestra Filarmonicii G. Enescu din București, Orchestra Națională Radio din București, Filarmonica Toscanini (Italia), RTÉ National Symphony Orchestra, Orchestra Filarmonicii din Sarajevo etc. Mihnea Ignat a condus orchestra ieșeană pentru pima dată în martie 2013, cu lucrări de Ceaikovski și Sibelius.

Mozaic Carmen Chelaru: Vă aflați pentru a doua oară la Iași, după ce în martie anul trecut ați lăsat o impresie foarte bună artiștilor noștri. Urmarea a fost dorința noastră de a continua, cât se (mai!) poate, colaborarea cu Dvs. În ce vă privește, există premizele unei cariere internaționale ascendente. Unde și cu cine v-ați format ca muzician, apoi ca dirijor? Mihnea Ignat: Am studiat pianul doisprezece ani, la Liceul de Muzică din Craiova. Totodată, încă de prin clasa a IX-a am dirijat corul Liceului – așa am descoperit plăcerea artei dirijorale. De aceea, la Universitatea Națională de Muzică din București am studiat concomitent compoziția (cu maestrul Octavian Nemescu) și dirijat orchestră (cu maestrul Petru Andriesei), apoi cursuri masterale cu maestrul Horia Andreescu. Concomitent studiilor am avut șansa de a beneficia și de sfaturile maestrului Gheorghe Costin, după care legăturile cu România s-au întrerupt, prin plecarea mea în Spania. Sigur, în anii studenției mergeam foarte frecvent la repetiții – fie la Ateneu, fie la Radio – și acolo am învățat multe. CC: În ce împrejurări ați ajuns în Spania? MI: Am ajuns în Spania imediat după

încheierea studiilor universitare și de masterat la București, în toamna anului 2005. Am aflat din internet că se angaja dirijor principal și director artistic al orchestrei Universității din Alicante1. Era atunci, în 2005, un proiect abia inițiat, iar rolul meu a fost de a înființa practic acest ansamblu simfonic. Provincia Alicante are o veche tradiție în domeniul muzicii de fanfară. Fiecare localitate, mare sau mică, are fanfara ei, considerată o mândrie locală. Din acest motiv, valoarea suflătorilor aici este remarcabilă, de la vârste fragede; sunt numeroși interpreți cu nivel bun și foarte bun. Prin urmare, nu mi-a fost greu să găsesc instrumentiști corespunzători pentru orchestra nou înființată. În privința instrumentelor de coarde însă nivelul este destul de scăzut, mai ales comparativ cu România. N-a fost ușor, dar am reușit să constitui o orchestră care să sune profesionist, cuprinzând exclusiv studenți ai Universității. Am susținut primul concert în decembrie 2005. CC: În acest caz aveți problema veșnicei schimbări din fiecare an: vin studenți, pleacă studenți... ? MI: Nu, nu e chiar așa. Putem păstra anumiți instrumentiști până la vârsta de 35 de ani. Mulți

1 Universitatea din Alicante (vechi oraș pe coasta de sud-est a Spaniei) a fost înființată în anul 1979, continuând o foarte veche tradiție în sfera învățământului academic, ce datează din veacul al 16-lea. http://web.ua.es/en/universidad-alicante/background-and-evolution.html 07.02.2014

Mozaic dintre membrii fondatori, mai ales suflători, continuă să facă parte din ansamblu. Unii sunt chiar remarcabili – primul cornist a cântat în orchestra de cameră cu Abbado, mulți sunt membri în Orchestra Națională de Tineret a Spaniei... De asemenea, nu toți sunt spanioli; condiția e să fie rezidenți sau bursieri (inclusiv bursieri Erasmus) ai Universității din Alicante. CC: Presupun de aici că există un suport financiar pentru acest proiect? MI: Da, fiecare membru al orchestrei primește o mică bursă, care nu reprezintă plata serviciilor artistice, ci un ajutor pentru accesorii muzicale, pentru cărți, pentru întreținere, locuință și transport... Pe scurt, să nu trebuiască să pună bani din buzunar pentru a activa în orchestră. CC: Care este frecvența concertelor? MI: În fiecare an desfășurăm trei–patru „stagii” de concerte: de Crăciun, primăvara, de Paști și în timpul verii sau în octombrie. De fiecare dată lucrăm un program pe care-l prezentăm în patru– cinci concerte în Alicante și în orașele provinciei; am fost invitați și la Saragosa, la Madrid, în Valencia... CC: Ce repertoriu abordați? MI: La început m-am bazat mult pe clasici – Mozart, Beethoven, Schubert. Acum facem însă simfonii de Ceaikovski, suitele din baletul Tricornul și Nopți în grădinile Spaniei de De Falla, a Opta și a Noua de Dvořák... Suntem totuși restrânși de numărul limitat de burse, de aici numărul limitat de instrumentiști. CC: Soliști... ? MI: De fiecare dată când am putut, am invitat soliști tineri din România – violoncelistul Ștefan Cazacu de exemplu sau pianistul Silvan Negruțiu din SUA2. Avem o colaborare permanentă cu Colegiul Național de Muzică Regina Sofia din Madrid, care ne trimite în fiecare an soliști. Menirea noastră este, între altele, să deschidem uși pentru tinerii muzicieni de talent, chiar dacă pentru noi ar fi interesant și util să colaborăm și cu nume mari, consacrate. Numărul limitat de concerte pe an ne-a forțat însă să optăm pentru prima variantă. CC: Împărtășiți-ne din experiența concursurilor internaționale de dirijat... MI: Sunt necesare la un anumit moment al carierei

unui tânăr dirijor însă de cele mai multe ori nu reflecteaza fidel realitatea, pregătirea sau talentul unei persoane. Vorbim in primele etape de un timp de concurs de 10 min./candidat. Nu multe tipuri de personalitate se pot adapta instantaneu acestor cerinte. Până la urmâ înțeleg perfect afirmatia lui B. Bártok: "Concursurile sunt pentru cai!" Am participat la cursuri de vară organizate de Universitatea de Muzică și Arte vizuale din Viena (Universität für Musik und darstellende Kunst Wien, n.n.), apoi câteva sesiuni de cursuri în Spania. CC: Cum este să fii asistentul maestrului Dmitrij Kitajenko? MI: L-am cunoscut pe maestrul Kitajenko la Concursul Internațional de Dirijat Nicolai Malko de la Copenhaga, din 2009 (Malko Competition Young Conductors). El era în juriu3. Mi-a spus că m-a apreciat în timpul concursului; de aceea am vrut să păstrez legătura cu dânsul și consider asta o șansă extraordinară pentru mine. Prin maestrul Kitajenko am avut acces la un nivel cu totul nou față de ce făcusem până atunci. Am învățat de la el cum să construiești relația cu orchestre de orice nivel, cum să controlezi psihologic anumite situații apărute în timpul repetițiilor; cum să alegi o dinamică a repetițiilor de la o zi la alta, ținând cont de modul în care decurge cea precedentă – tot felul de detalii aparent neimportante, dar care, dacă știi să le aplici, îți dai seama că funcționează. În plus, el nu lasă să se simtă ascendentul de valoare pe care îl are asupra mai tinerilor săi confrați. Ca asistent al său, eu sunt cel care conduc repetițiile preliminare, atunci când maestrul nu poate veni de la început. Așa s-a întâmplat la Filarmonica din Zagreb, unde eu am făcut primele trei repetiții cu Simfonia Manfred de Ceaikovski. A fost o experiență extraordinară, pentru că înainte de asta discutasem împreună partitura în amănunt. Am și acum în partitură adnotările făcute de el, observațiile privind orchestrația, trăsăturile de arcuș etc. În același timp, multe din sugestii, din ideile interpretative nu le oferă orișicui – în privința asta am avut nevoie de un timp de adaptare din partea mea și de testare din partea lui. După ce a constatat că am o bună pregătire și sunt o persoană de

3 Membrii juriului internațional la ediția din 2009 a concursului au fost: Lorin Maazel, Dmitri Kitajenko, Tadaaki Otaka, Hans Graf, Thomas Søndergård, Audun Halvorsen, Anders Fog-Nielsen, Brian Dickie, Paul Müller, Kurt Meister, Helena Hiilivirta, Mats Engström, Kim Bohr, Friedrich Dolezal, Per Magid. ttp://www.malkocompetition.com/jury/jury/maazel-on-competition 7.02.2014 2 Silvan Negruțiu este șeful catedrei de pian la Millikin University School of Music, Illinois (SUA). http://www.millikin.edu/academics/cfa/som/ departments/keyboard/Documents/Silvan%20Negrutiu%20bio.pdf 07.02.2014

Mozaic

Dirijorul rus Dmitrij Gheorghevici Kitajenko s-a născut la Leningrad, la 18 august 1940, a studiat la Conservatorul din Leningrad, apoi la Moscova. În 1969 a fost laureat al primei ediții a Premiului Herbert von Karajan (Baden-Baden, Germania). D. Kitajenko a fost directorul Orchestrei Filarmonice din Moscova timp de 14 ani. De asemenea – dirijor permanent al Orchestrei din Bergen (1990-1998), al Orchestrei Radio din Frankfurt (1999-2004) și al celei din Berna (19992004). A activat totodată ca dirijor principal la Teatrul Muzical Academic Stanistavski și Nemirovici Dancenko din Moscova (1970-1976). În prezent este unul din cei mai apreciați dirijori din viața muzicală internațională.

încredere a devenit comunicativ și prompt în răspunsul la mesaje. CC: Ce calități ar trebui să aibă un bun dirijor de orchestră, în opinia Dvs.? MI: În orice caz, soluția nu este im itarea maestrului sau a maeștrilor! Informația venită din valoare și din experiențe excepționale – da, poate și trebuie să fie de folos. Am învățat de la Dmitrij Kitajenko, de pildă, că gestul dirijoral trebuie să anticipeze sunetul orchestrei. CC: Credeți că pentru o anumită muzică poate exista o singură soluție interpretativă? MI: Nu, în nici un caz. Tocmai în asta constă marea satisfacție pe care ți-o dă Muzica – fiecare dintre noi este construit după un model unic, dar fiecare om este diferit de ceilalți; în mare putem gândi la fel, dar intrând în detalii apar o mulțime de aspecte diverse, noi. CC: Orchestre românești, orchestre străine... ? Ce experiențe aveți? MI: Din păcate la noi totul începe cu ceea ce-ar trebui să fie ultima problemă: problema economică. Istoria spune că s-a făcut artă de valoare și pe stomacul gol! Însă în cazul muzicienilor e vorba de timpul necesar pentru asimilarea partiturilor, de la o săptămână la alta. În România, muzicienii profesioniști nu au la dispoziție întreg acest timp, din cauză că nu au un confort economic. Cei mai mulți dintre ei își iau câte două servicii pentru a face față financiar. Când, după trei sau patru ore de repetiție urmează cursuri la liceu sau la conservator, iar seara acasă trebuie să faci față și celorlalte probleme ale vieții zilnice, ale familiei – după toate astea este imposibil să cerem calitate! Nu vorbesc aici despre suplimentarea veniturilor, ci despre condiția unui trai decent. CC: Cum e muzicianul de orchestră de astăzi în opinia Dvs. ? MI: Din experiența ultimilor ani de lucru cu diferite orchestre am sesizat două direcții în formarea instrumentistului: cea anglo-saxonă, inclusiv cea americană, mai nou și orchestrele de tineret din Venezuela – insistând pe tehnică și practică orchestrală; sunt profesioniști foarte buni și disciplinați. A doua orientare, europeană, din Germania, Rusia, de la noi, unde se insistă și pe formarea unei culturi muzicale prin audiții și cursuri teoretice. La un moment dat, cei dintâi simt lipsa informațiilor venite din această bază de

Mozaic cultură muzicală generală. Cu orchestrele anglosaxone nu ai nici un fel de dificultate în execuția fidelă a partiturii – totul e studiat încă de la prima repetiție. E mai dificil însă realizarea unor subtilități timbrale, a unor culori sonore deosebite; în linii generale, se cântă totul cam la fel. De cealaltă parte, pot apărea aproximații de intonație ori alte asemenea inexactități, dar la nivel interpretativ sunt mai maleabili. CC: Clipe ori artiști memorabili? MI: Se întâmplă foarte rar să ai șansa unei colaborări cu un solist cu care să te-nțelegi din primele minute. Mi-aduc aminte de Rapsodia pe o temă de Paganini de Rahmaninov, pe care am dirijat-o la Filarmonica din Zagreb, cu un pianist de vreo 23-24 de ani, croat, student al lui Dmitri Bașkirov la Colegiul Reina Sofia din Madrid. Neam întâlnit seara, în apartamentul în care eram cazat – era o pianină acolo – mi-a cântat de la început până la sfârșit, totul perfect. A doua zi, la repetiția cu orchestra – totul perfect, nici o oprire, seara la concert din nou perfect. S-a terminat concertul, ne-am uitat unul la altul și nu ne venea să credem: am cântat împreună această lucrare dificilă deopotrivă pentru solist, pentru orchestră și pentru dirijor și n-a fost nici cea mai mică ezitare… ?!

Bruno Vlahek s-a născut în 1986, la Zagreb. Și-a început educația muzicală la vârsta de 9 ani, dovedind foarte curând aptitudini excepționale. A fost cel mai tânăr absolvent al Academiei de Muzică din Zagreb. A continuat la Conservatorul din Lausanne, la Academia de Muzică din Köln, iar în 2010-2011 a studiat la Colegiul Național de Muzică Regina Sofia din Madrid, cu Dmitri Bașkirov. În iunie 2011, Regina Spaniei i-a înmânat diploma de excelență, într-o ceremonie organizată la Palatul regal El Pardo4.

4 http://en.wikipedia.org/wiki/Bruno_Vlahek 10.02.2014

CC: Cum se numește ? MI: Bruno Vlahek… Mi-amintesc de asemenea de un alt episod cu maestrul Kitajenko, care, după două repetiții dezastroase, a făcut un concert magnific! Explicația? Cred că e de ordin psihologic. Era la Barcelona, în octombrie 2012, cu un program foarte greu – Ceaikovski: Uvertura Anul 1812, Serenada pentru orchestră de coarde și Simfonia a 4-a. La repetiția generală, instrumentiștii nu reușeau să se concentreze, se cânta fals, decalaje … Nu ieșea nimic. Maestrul i-a lăsat să cânte, fără opriri – doar atunci când decalajele erau prea mari a oprit și asta s-a întâmplat doar de două ori. După repetiție l-am însoțit în cabină: „Maestre, a ieșit foarte prost!!” Arăta cu adevărat în suferință. A ridicat capul, m-a fixat și mi-a replicat: „Nu-nu, a ieșit foarte bine!” În momentul acela n-am înțeles, dar am simțit în același timp că nu e cazul să mai continui discuția (În relația noastră apar frecvente momente de-astea: el încearcă să vadă până unde reușesc să înțeleg unele situații. Din fericire, până acum am ieșit din toate cu bine!) Seara a fost un concert extraordinar! După concert: „Maestre, mi s-a părut absolut incredibil ceea ce s-a întâmplat în seara asta!” „Mie nu mi s-a părut incredibil! În nici un caz în repetiția generală nu trebuia să lucrez, să opresc de multe ori, să creez tensiune ori panică. Erau deja preocupați de faptul că nu puteau să cânte împreună, că era fals… Trebuie să ai încredere în muzicienii din fața ta și în simțul datoriei pe care fiecare din ei îl are! Muzicienii de orchestră nu sunt nici surzi, nici proști! Pot fi mai mult sau mai puțin atenți în timpul repetițiilor , dar în momentul în care ies pe scenă sunt muzicieni ca și tine și nu vor să se pună pe ei înșiși în situații jenante. Fii convins că după repetiție și-au luat partiturile și le-au studiat mai atent ca niciodată. În plus, tensiunea creată de nivelul slab al repetiției generale i-a mobilizat extraordinar în timpul concertului. Așa au dat 110% din potențialul lor artistic!” A fost o mare lecție pentru mine! Pot spune că mie mi s-a întâmplat și-așa, dar și invers: repetiția a fost foarte bună, iar în concert au apărut diverse momente slabe. Orchestranții intră siguri pe ei, relaxați și pot interveni momente de neatenție… Desigur, în meseria asta nu avem nici o garanție de la o

Mozaic repetiție la alta, că totul va merge din ce în ce mai bine! CC: Aveți un mod de lucru foarte minuțios organizat, de luni până vineri… MI: Pornind de la modul de frazare a muzicii pe care îl doresc, adaptez indicațiile din fiecare partitură înainte de prima repetiție și le comunic orchestrei din timp, în așa fel încât să nu pierdem timpul, să nu pun răbdarea instrumentiștilor la încercare. Apoi, în prima repetiție parcurgem lucrările „șnur”, în următoarele trei disecăm în detaliu, iar generala trebuie să re-creeze pentru fiecare interpret tabloul general al pieselor din program. Trebuie să am în vedere rezistența fizică și psihologică a orchestrei… De aceea, prefer să lucrez pe partiturile mele de orchestră, fără modificări, ștersături, pe care instrumentiștii să le aibă din timp. Totodată, obișnuiesc să justific, pe scurt, cerințele mele față de orchestră și asta netezește comunicarea. Nu caut originalitatea cu orice preț.

CC: Sunteți pianist... Învățați partitura dirijorală la pian sau mut, la masa de lucru? MI: Mă ajut de pian, dar fac asta tot mai rar. Din moment ce fac adnotări pe partiturile orchestrei, studiez fiecare știmă în detaliu. CC: Ce perspective aveți, apropiate și îndepărtate? Nu-mi pun nici limite, nici mari țeluri… ! Las lucrurile să vină de la sine. Mă preocupă să fac muzică bună și să comunic bine cu orchestrele cu care colaborez – nu cu orice preț, bineînțeles – oricum, nu cu prețul compromisului asupra muzicii. Sunt orchestre cu care mă înțeleg din primul moment – cum s-a întâmplat la Iași –, cu altele nu mă simt conectat. Cred că viața îl pune pe fiecare, mai mult sau mai puțin, la locul pe care îl merită! Iași, 30 ianuarie 2014

Imagine din concertul filarmonicii ieșene din 31 ianuarie 2014

Mozaic Aniversare Gavriil Musicescu la Ismail, în Ucraina

Anca Butnaru

Compozitorul și dirijorul român Gavriil Musicescu (1847-1903), fondator al primului cor profesionist din România

În anul 2013 s-au împlinit 110 ani de la moartea compozitorului și dirijorului Gavriil Musicescu, patronul spiritual al Corului Filarmonicii de Stat Moldova din Iași. Gavriil Musicescu s-a născut la Ismail (oraș în sudul Republicii Moldova, pe brațul dunărean Chilia), la 20 martie 1847. Și-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Huși, apoi la Conservatorul din Iași (1864-1866) unde i-a avut profesori pe Pietro Mezzetti, Gheorghe Burada, Gustav Wagner. Timp de doi ani și-a continuat studiile în Rusia, la Sankt Petersburg (1870-1872). Din 1872, Gavriil Musicescu devine profesor de armonie la Conservatorul din Iași. În 1876 înființează Corul Mitropolitan din Iași, primul cor profesionist de la noi, al cărui dirijor va fi până la sfârșitul vieții. Cu acest cor a efectuat turnee în Transilvania, Banat și în mai multe orașe din Regat, provocând admirație și entuziasm în rândul tuturor muzicienilor și iubitorilor de muzică ai vremii. „Ca dirijor de cor era neîntrecut – scria în 1904, A.D. Atanasiu (1871-?)1, președintele Asociației Generale a Artiștilor din Iași. Prin capacitatea muzicală, prin focul sacru al artei domina puterile tuturor și, ca prin farmec, cea mai mică nuanțare exprimată prin gest era executată de cor după dorința maestrului. El era expresia, era sufletul corului. Şi l-a făcut fără pereche în țară și în stare de a rivaliza cu cele mai bune coruri din străinătate. Munca fără preget, energie fără seamăn și caracteristica lui inteligentă au fost puse în conducerea corului, nu numai în cercul restrâns al activității unui diriginte de cor, ci în direcționarea unei școli, unei epoci muzicale…” 2 Gavriil Musicescu s-a stins din viață la Iași, la 8/21 decembrie 1903.

1 http://www.biblacad.ro/bnr/brmautori.php?aut=a&page=990&limit=30 2 http://www.crispedia.ro/Gavriil_Musicescu

Mozaic Corul academic Gavriil Musicescu, în cei peste 60 de ani de activitate, a reușit să se situeze printre formațiile corale românești de prestigiu, atât prin repertoriul susținut – de la marile opusuri vocal-simfonice, la capodoperele a cappella – cât și prin calitățile sale specifice – omogenitate, precizie a intonației, rafinament, expresivitate. La sfârșitul anului 2013, Institutul Cultural Român din București a organizat un inedit moment pentru artiștii Filarmonicii Moldova și anume mult așteptatul concert al Corului Gavriil Musicescu la Ismail, în Ucraina. „Sala Taras Sevcenco, arhiplină, a răsunat de aclamații, iar spectatorii au aplaudat în picioare” – se anunța în presă3. La începutul concertului au luat cuvântul reprezentanții autorităților locale din România, precum și Consulul General al României la Odessa, Emil Rapciu, care au sprijinit organizarea concertului.

Concertul – prin programul ales și prin nivelul interpretativ – a fost de mare impact. Un alt site 4 îl caracterizează pe scurt drept „eveniment de excepție”! „După 60 de ani – scria corespondentul Romanian Global News – Gavriil Musicescu revine în orașul său natal, repus în scenă de unul din cele mai bune și premiate coruri din România. Cu acest prilej s-a realizat o punte între românii de o parte și de alta a brațului Chilia.” 5 Dinamic și bine proporționat, concertul din 22 decembrie 2013 a reluat partituri și teme de confirmată popularitate, dedicate sărbătorilor de iarnă, reușind să transforme seara de duminică într-una „magică și plină de emoție."6 Dat fiind planul de perspectivă, pe care conducerea Filarmonicii se străduiește să-l materializeze, sperăm să avem în stagiunile viitoare marcarea unui nou pas înainte, în realizarea și a altor concerte în afara granițelor României.

3 http://www.izmacity.com/novosti/kultura/6808-izmailchane-aplodirovali-xoru-muzychesku-stoya în 23 decembrie 2013 4 http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/11737-bravo-s-mai-venii-s-nu-ne-uitai-eveniment-de-excepie-in-sudul-basarabiei-40 5 Idem 6 Ibidem

Mozaic

Mozaic Armonii de iarnă pe tărâmuri basarabene. Concertul Filarmonicii ieșene la Bălți, în Republica Moldova Anca Butnaru

Începutul de an 2014 a fost marcat de un eveniment de maximă importanță: debutul Filarmonicii din Iași în Republica Moldova, într-un concert notabil, organizat de Consiliul Județean Iași, Primăria Municipiului Bălți și Asociația Euroregiunea Siret-Prut-Nistru. Concertul a fost susținut la Palatul Municipal de Cultură din Bălți și s-a dorit a fi inclus în seria evenimentelor destinate să marcheze Zilele Culturii Naționale din Republica Moldova.Municipiul Bălți, „capitala de nord” a Republicii Moldova, este al treilea oraș ca mărime, cu potențial industrial și cultural, după Chișinău și Tiraspol.

Mozaic

Palatul Municipal Bălți

„Prestigioasa Filarmonică de Stat Iași, România, a susținut, în premieră, în Republica Moldova, la Bălți, un concert cu genericul „Armonii de Iarnă”. 130 de membri talentați ai orchestrei au oferit publicului cele mai frumoase pasaje din lucrările lui G. Enescu, G. Musicescu, P.I. Ceaikovski, G. Verdi, J. Strauss și alți compozitori de renume”. (http://baltimd.wordpress.com/2014/01/17/premiera-in-basarabia-filarmonica-de-stat-iasi-canta-la-balti/) De fapt, cele două ansambluri ale Filarmonicii – Orchestra simfonică și Corul Gavriil Musicescu, sub bagheta dirijorului Marcian David – au inaugurat seria de manifestări muzicale care se dorește a fi periodică și care va prezenta pagini de popularitate, îndrăgite de publicul larg. Comunicarea adâncă, spirituală, stabilită între interpreți și public a dat o notă aparte acestei seri de muzică, toți cei prezenți având certitudinea unor manifestări de lungă desfășurare care vor marca viața muzicală de dincolo de Prut. Imagini din concert, preluate de pe pagina Facebook a lui Cristian Adomniței, Președintele CJ Iași

Mozaic

Calendar Februarie 2014 Vineri, 7 februarie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Stravinski Pasărea de Foc Concert simfonic Dirijor: Adrian Petrescu Solist : Mihai Ailenei, cl Mozart – Uvertura „Nunta lui Figaro” Weber – Concertul nr. 1 pentru clarinet și orchestră în fa minor, op. 73 Ceaikovski – Poloneza din opera „Evgheni Oneghin” Stravinski – Pasărea de Foc (1919)

Marți, 11 februarie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Antal Zalai și vioara Stradivarius Recital extraordinar Antal Zalai, vioară (Ungaria) Jozsef Balog, pian (Ungaria) "Gershwin and More; clasica si jazz" G. Gershwin–T. Huillet – Rhapsody in Blue Keith Jarret - Elegie pentru vioara si pian G. Gershwin–J. Heifetz - Trei preludii H. Provost – Intermezzo K. Weill–J. Heifetz – "Mack the Knife" M. Ponce–J. Heifetz - Estrellita F. Vale - Ao pe da fogueira "Deep River" (arr. J. Heifetz) W. Kroll - Banjo and Fiddle G. Gershwin–I. Frolov - Porgy and Bess Fantasia

Vineri, 14 februarie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Shakespeare in love Concert Simfonic Dirijor: Alexander Walker (Anglia)

Vineri, 21 februarie 2014, ora 19 Colegiul Național „O. Băncilă” Marea Simfonie de Schubert Concert simfonic Dirijor: Cristian Lupeș

Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Ceaikovski – Uvertura fantezie „Romeo și Julieta” Ed. Elgar – Falstaff (primă audiție)

Schubert Uvertura „Harpa fermecată” Simfonia nr. 9 în do major

Miercuri, 19 februarie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Coruri din opere Concert coral Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu R. Leoncavallo – „Paiațe” - Corul clopotelor P. I. Ceaikovski – „Evgheni Oneghin” Vals, scene „Evgheni Oneghin” – Corul țărăncilor G. Verdi – „Otello” – Fuoco di gioia „Macbeth” – Corul vrăjitoarelor G. Bizet – „Carmen” – Habanera Ch. Gounod – „Faust” – Corul soldaților R. Wagner - „Olandezul zburător” – Corul marinarilor P. Mascagni – „Cavaleria rusticană” – Preghiera G. Verdi „Forța destinului” – La Vergine degli angeli „La Traviata” – Brindisi „Aida” – Marșul triumfal

25 februarie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Concert cameral Cvartetul Vox Artis Andrei Chirilă, vioara I Alina Tudorache, vioara a II a Manuela Buciumaș, violă Alexandru Spătărelu, violoncel J. Haydn – Cvartet în mi bemol major, op. 1 nr. 2 W.A. Mozart – Cvartet în do major, KV 157 F. Mendelssohn-Bartholdy – Cvartet în re major, op. 44, nr. 1 Vineri, 28 februarie 2014, ora 19 Colegiul Național „O. Băncilă” Beethoven – Simfonia a șaptea Concert Simfonic Dirijor: Adrian Morar Solistă: Ioana Goicea, vioară Radu Bacalu - European Translations (primă audiție absolută) Brahms – Concertul pentru vioară și orchestră în re major Beethoven – Simfonia nr. 7 în la major, op. 92

Martie 2014 Marți, 4 martie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Clasicii vienezi mereu tineri Concert cameral Cvartetul Ad libitum

Vineri, 14 martie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Duelul instrumentelor Orchestra de coarde și Ansamblul de suflători ale Filarmonicii Dirijor: Cristian Oroşanu

Vineri, 21 martie 2014, ora 19 Teatrul „Luceafărul” Simfonia Patetică de Ceaikovski Concert simfonic Dirijor: Bogdan Chiroșcă Solist: Răzvan Suma, vcl

Schubert – Quartettsatz Haydn – Cvartetul în sol major, op. 76 nr. 1 Beethoven – Cvartetul în mi bemol major, op. 127

Donizetti – Sinfonia pentru instrumente de suflat în sol minor Enescu – Dixtuor pentru suflători Dvorak – Serenada pentru coarde op. 22

Anatoli Liadov - Kikimora Dvorak – Concertul pentru violoncel și orchestră în si minor, op. 104 Ceaikovski – Simfonia nr. 6 „Patetica”

Vineri, 7 martie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Virtuozitate și sentiment Concert simfonic organizat în colaborare cu Deutsches Kulturzentrum și Institut Français Iași Dirijor: Olivier Robe (Franța) Sebastian Câșleanu, vioară (Germania)

Marți, 18 martie 2014, ora 19 Sala „Eduard Caudella” Valsuri și glume muzicale celebre Concert coral Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu

Vineri, 28 martie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Seducția Violoncelului Concert simfonic Dirijor: Florin Totan Solist: Marin Cazacu, violoncel

Mozart – Simfonia nr. 31, KV. 297 (Paris) Saint-Saens – Introducere și Rondo capriccioso, op. 28 Waxman – Fantezia Carmen Johannes Brahms – Simfonia nr.3, op. 90

Respighi – Adagio con variazioni Max Bruch – Kol Nidrei Saint-Saens – Allegro appassionato Șostakovici – Simfonia nr. 5

Calendar

Calendar Aprilie 2014 Vineri, 4 aprilie 2014, ora 19 Teatrul Național Dialogul Maeștrilor Dirijor: Radu Postăvaru Soliști: Dan Prelipcean, Filip Papa Bujor Prelipcean, Șerban Mereuță Vivaldi – Concertul pentru 2 violoncele Bach - Concertul pentru 2 viori Beethoven - Simfonia nr. 5 Vineri, 11 aprilie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert vocal-simfonic Dirijor: Juan Luiz Martinez (Spania) Dirijorul corului: Doru Morariu Mozart –Ave verum corpus; Missa Încoronării Schumann – Simfonia nr. 2 Marți, 15 aprilie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Concert cameral extraordinar Cvartetul Voces Haydn – Ultimele 7 Cuvinte ale Mântuitorului

Joi, 17 aprilie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști : Tobias Feldmann, vioară (Germania) Florian Schmidt-Bartha, violoncel (Germania) Brahms – Concert pentru vioară, violoncel și orchestră Mozart – Requiem Vineri, 25 aprilie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Simfonic Dirijor: Radu Popa Solist: Filip Papa, violoncel Ed. Elgar – Serenada pentru coarde Ed. Elgar – Concertul pentru violoncel și orchestră C. Franck – Simfonia în re minor

Mai 2014 Vineri, 2 mai 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Simfonic Dirijor: Cristian Brâncuşi Solistă: Teodora Stoica, vioară Th. Grigoriu–„Ovidiu la Tomis”, pentru cor si orchestra Bruch - Concertul pentru vioară și orchestră în sol minor Schubert – Simfonia „Neterminata” Smetana – Vltava Marți, 6 mai 2014, ora 19 Concert cameral Cvartetul Ad libitum Program în curs de definitivare Vineri, 9 mai 2014, ora 19 Concert Simfonic Dirijor: Adrian Morar Solist: Hugo Ticciati, vioară (Suedia) Viorel Munteanu – „Întoarcere la Blaga” pentru soprană și orchestră John Adams – Concertul pentru vioară și orchestră Richard Strauss – Burghezul gentilom

Miercuri 14 mai 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Recital Filip Papa, violoncel Horia Mihail, pian Program în curs de definitivare Vineri, 16 mai 2014, ora 19 Concert Simfonic Dirijor: Tiberiu Soare Solist: Mircea Călin, vioară (Olanda) Berlioz — Uvertura „Carnavalul roman” Bruch – Fantezia Scoţiană pentru vioară şi orchestră R. Strauss — Moarte și transfigurație

Sîmbătă, 24 mai 2014, ora 20 (?) Vaslui, Parc Copou Concert Vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu Program în curs de definitivare

Vineri, 30 mai 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Vocal-simfonic Dirijor: Miran Vaupotic (Croaţia) Solist: Vlad Stănculeasa, vioară Mozart – Concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră Rossini – Stabat Mater

Vineri, 23 mai 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Simfonic Dirijor: Valentin Doni Solist: Alexei Nabiulin, pian (Rusia) Program în curs de definitivare

Iunie 2014 Vineri, 6 iunie 2014, ora 19 Concert simfonic Dirijor: Vlad Conta Solist: Răzvan Hamza, vioară (Germania) Mozart Simfonia nr. 1 KV 16 Concertul nr. 5 pentru vioară și orchestră R. Strauss Till Eulenspiegel Dansul celor șapte văluri din opera „Salomeea”

Vineri, 13 iunie 2014, ora 19 Concert simfonic Dirijor: Marcel Verhoeff (Olanda) Program în curs de definitivare Duminică, 15 iunie 2014, ora 19 Concert coral Dirijor : Doru Morariu Program în curs de definitivare Marți, 17 iunie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Concert cameral Cvartetul Ad libitum Program în curs de definitivare

Vineri, 20 iunie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor : Adrian Petrescu Program în curs de definitivare Sîmbătă, 21 iunie 2014, ora 19 Palas Concert de închidere a stagiunii Dirijor: Adrian Petrescu Program în curs de definitivare

Ansambluri artistice Orchestra simfonică Concert maeștri: Mărgineanu Gheorghe Stoica Teodora

Vioara I Bărbuș Cristian Șef partidă Vagner Iulia Ludwika Șef partidă Patraș Adriana Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan-Dragoș Sebastian Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Emil Chirilă Andrei Vioara a II-a Hrubaru Vlad Solist instrumentist Șef partidă Tudorache Alina Solist instrumentist Șef partidă Blendea Andreea Elena Horez Doina Comici Sabareze Sabina Scripcaru Aureliu Viola Șuvăială Mircea Solist instrumentist Șef partidă Adumitroaei Cătălina Corroller Diana Costăchescu Mihai Doru Luca Beatrice Violeta Murgoci Profirița Violoncel Bișoc Liliana Solist instrumentist Șef partidă Avădănei Nicoleta Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian Aftene Silvia

Contrabas Mandache Grigoriță Solist instrumentist Șef partidă Bîzgă Constantin Murgoci Radu Prisăcariu Virgil Flaut Horez Ioan Cezar Solist instrumentist Șef partidă Apetroaie Alin Șef partidă Dodan Camelia Oboi Țaga Florin Solist instrumentist Șef partidă Olaru Alexandru Pană Delia Clarinet Ailenei Constantin Solist instrumentist Șef partidă Ailenei Mihai Solist instrumentist Șef partidă Negoescu Aurel Budeanu Florian

Fagot Hariton Georgel Solist instrumentist Șef partidă Gușă Ioan Solist instrumentist Șef partidă Moisuc Adrian Corn Patraș Paul Șef partidă Popa Romeo Șef partidă Iftimie Adrian

Percuție Lupu Radu Solist instrumentist Șef partidă Popescu Cristina Șef partidă Maxim Lucian Pian, celestă, orgă Ciotloș Ciprian Harpă Diaconu Adina

Trompeta Moraru Ioan Solist instrumentist Șef partidă Baciu Bogdan Trombon Țurcanu Constantin Solist instrumentist Șef partidă Andron Radu Șef partidă Cioată Marius Nechifor Ionuț Tuba Blendea Constantin Solist instrumentist Șef partidă

Recuzită: Constantinescu Constantin Mania Sandu

Ansambluri artistice Corul academic “Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu

Soprane Avădanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminița Bleortz Victoria Brînzei Anișoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Herrero de la Conception Mădălina Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Tumurug Ramona Țurcan Romina

Mezzo-soprane Blându Mihaela Adam Luminița Arădoaie Manuela Lupașcu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Avram Ioana Doroșincă Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraș Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Țaga-Radu Consuela

Tenori Dumitru Radu Muntean Liviu Bucur Vasile Casiean Radu Dascălu Florin Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel

Baritoni–Bași Anghel Laurențiu Bejan Ștefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuș Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Nicolae Cojocariu Bogdan Grigoraș Gabriel Morariu Cosmin Popel Ștefan Ioan Talmaciu Costel

Cvartetul Ad libitum

Alexandru Tomescu, vioara I Șerban Mereuță, vioara a II-a Bogdan Bișoc, violă Filip Papa, violoncel