Raport activitatea grupurilor civice informale din românia final by Fundația SERENDINNO (arhiva)

ACTIVITATEA GRUPURILOR CIVICE INFORMALE ÎN ROMÂNIA - RAPORT DE CERCETAREAutori: Marilena Andrei (coordonatoare) Ovidiu Voicu

Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România; Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.

iulie 2015

CUPRINS Introducere ................................................................................................................................................................... 4 Cartografierea grupurilor civice informale ....................................................................................................................... 6 Definire................................................................................................................................................................................. 6 Scop: schimbare socială ................................................................................................................................................... 6 Independență................................................................................................................................................................... 7 Dimensiune: un singur nucleu ......................................................................................................................................... 7 Identificare ........................................................................................................................................................................... 8 Metode de căutare .......................................................................................................................................................... 8 Perspectiva temporală ..................................................................................................................................................... 8 Cartografiere ........................................................................................................................................................................ 9 O încercare (aproape nereușită) de abordare cantitativă ................................................................................................. 17 Analiza datelor ............................................................................................................................................................... 17 Activități în comunitate ................................................................................................................................................. 17 Utilizarea Internetului .................................................................................................................................................... 18 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 20 Organizații de sprijin – modele de lucru......................................................................................................................... 22 FES – Cetățeanul în primul rând! ....................................................................................................................................... 22 Prezentare generală ....................................................................................................................................................... 22 Modelul schimbării ........................................................................................................................................................ 22 Implementare ................................................................................................................................................................ 23 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 25 Fondul Român de Dezvoltare Socială - promovează dezvoltarea comunitară................................................................... 28 Prezentare generală ....................................................................................................................................................... 28 Modelul schimbării ........................................................................................................................................................ 28 Implementare ................................................................................................................................................................ 30 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 34 PACT – Învățare, participare, încredere ............................................................................................................................. 36 Prezentare generală ....................................................................................................................................................... 36 Modelul schimbării ........................................................................................................................................................ 36 Implementare ................................................................................................................................................................ 38 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 39 Centrul de resurse pentru participare public (CeRe)- Susține o voce puternică în fața autorității publice ........................ 42 Prezentare generală ....................................................................................................................................................... 42 Modelul schimbării ........................................................................................................................................................ 42 Implementare ................................................................................................................................................................ 44 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 45 Studii de caz .................................................................................................................................................................. 48 Comuna PONOR ................................................................................................................................................................. 48 Comunitatea .................................................................................................................................................................. 48 Grupurile de inițiativă .................................................................................................................................................... 49 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 51 Grupul de inițiativă Locală Cocorăștii Mislii ....................................................................................................................... 53 Comunitatea .................................................................................................................................................................. 53 Grupul ............................................................................................................................................................................ 53 2

Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 55 Grupul de inițiativă comunitară Ariceștii Zeletin ............................................................................................................... 57 Comunitatea .................................................................................................................................................................. 57 Grupul ............................................................................................................................................................................ 57 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 59 Asociația Muscel pentru Educație și Cultură din Câmpulung............................................................................................. 60 Comunitatea .................................................................................................................................................................. 60 Grupul ............................................................................................................................................................................ 60 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 62 Grupul de inițiativă locală Drajna ...................................................................................................................................... 64 Comunitatea .................................................................................................................................................................. 64 Grupul ............................................................................................................................................................................ 64 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 67 Grupul de inițiativă civică „Iașul iubește teii” .................................................................................................................... 69 Comunitatea .................................................................................................................................................................. 69 Grupul ............................................................................................................................................................................ 69 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 72 Grupul de inițiativă „Lacul Tei” .......................................................................................................................................... 75 Comunitatea .................................................................................................................................................................. 75 Grupul ............................................................................................................................................................................ 76 Percepţii și impact .......................................................................................................................................................... 80 Lecții învățate ................................................................................................................................................................. 80 Dincolo de o comunitate spațială- Grupuri informale organizate în jurul unor idei .......................................................... 82 Domenii de lucru pentru grupuri informale................................................................................................................... 82 Elemente comune și lecții învățate ................................................................................................................................ 86 Concluzii ........................................................................................................................................................................ 88 Lecții învățate..................................................................................................................................................................... 88 Finanțare: este cu adevărat o problemă? ...................................................................................................................... 88 Înregistrarea: informal sau nu?...................................................................................................................................... 89 Consiliere: pe cine sun când am o problemă? ............................................................................................................... 90 Formare: să învățăm împreună...................................................................................................................................... 90 Rețea: continuăm să învățăm împreună ........................................................................................................................ 91 Trecerea la activități de tip watchdog nu este nici imediată, nici naturală ................................................................... 91 Concluzii ............................................................................................................................................................................. 92

INTRODUCERE Raportul Activitatea grupurilor civice informale în România este rezultatul unui demers de cercetare realizat în perioada mai-iunie 2015, în cadrul proiectului Dezvoltarea capacității ONG-urilor și a grupurilor informale, implementat de Fundația pentru o societate deschisă. Un studiu despre activitatea grupurilor informale de inițiativă civică din România este prin natura situației unul exploratoriu. Deși există mai multe programe care lucrează cu astfel de grupuri de cetățeni, încă nu au fost făcute demersuri pentru o cunoaștere aprofundată a acestui fenomen social. Prin urmare, nu există un cadru care să permită o investigare sistematică a subiectului. În aceste condiții, ne-am fi dorit, așa cum probabil așteaptă și o bună parte a cititorilor, un demers mai amplu, care să acopere o perspectivă istorică și o analiză detaliată a momentului. Trebuie însă să precizăm încă de la început, că nu vom răspunde unor astfel de așteptări ridicate. Nu o spunem ca pe o scuză, ci mai degrabă ca pe o promisiune. Cercetarea de față a fost doar o etapă într-un proiect mai amplu; i-au fost alocate trei luni, cu o echipă redusă și metode aproape exclusiv calitative. Sunt resurse suficiente pentru obiectivele proiectului, dar nu pentru o cercetare ca scop în sine. Dar una din concluziile raportului este nevoia de a proiecta și implementa o cercetare mai amplă dedicată fenomenului. Proiectul în cadrul căruia s-a desfășurat cercetarea și-a propus „înființarea unui Centru de resurse care să ofere structurilor asociative servicii de training și consultanță care să le sprijine în dezvoltarea și eficientizarea activității lor”. Extinderea acestor servicii către acele structuri asociative neînregistrate legal, pe care le vom numi convențional în continuare grupuri informale, este una dintre noutățile aduse de proiect. În acest sens, prima etapă este realizarea unui studiu de context asupra grupurilor informale din România. Este o etapă care se finalizează cu raportul de față și va fi urmată de o analiză legislativă asupra aceluiași subiect. Obiectivele cercetării sunt direct legate de obiectivele proiectului, pentru că raportul are rolul de a informa celelalte componente ale proiectului. Ne-am propus o primă analiză a dimensiunii fenomenului, cu o încercare de cartografiere; analiza programelor de sprijin pentru grupurile informale și a lecțiilor învățate din acestea; și analiza nevoilor de formare și consultanță ale persoanelor implicate în activitatea unor grupuri informale. Ca urmare a specificului proiectului, am introdus câteva constrângeri suplimentare care să ne ajute să definim mai bine obiectul de studiu. Cea mai importantă constrângere este legată de adăugarea unui atribut civic grupurilor pe care le-am analizat, definit prin asumarea unui obiectiv de schimbare socială. Întregul proiect se adresează societății civile militante, organizațiilor care își propun în mod activ să producă o schimbare pozitivă într-un segment al societății. Ipoteza întregului proiect este că aceste grupuri informale reprezintă germenii unei societăți civile la firul ierbii, implicată în activități de advocacy și watchdog, acele priviri critice ale societății îndreptate permanent asupra decidenților. Dar oamenii se asociază, formal sau informal, pentru diverse scopuri. În cazul grupurilor informale, predomină situațiile în care nu există un obiectiv de schimbare. De fapt, de cele mai multe ori, membrii acestor grupuri nu se percep ca o formă de asociere civică. Includem aici grupuri organizate în jurul unor pasiuni comune – sport, lectură, călătorii, jocuri etc., dar și grupuri care au obiective caritabile, de ajutor al unor persoane vulnerabile, fără însă a dori și un impact sistemic. Cu certitudine, granița este fină: în fond, flexibilitatea este un atribut al organizării informale. Mai multe detalii despre toate aceste constrângeri sunt incluse în primul capitol al raportului, în care vorbim despre cartografiere și o încercare de analiză cantitativă. Dacă am menționat încercarea de analiză cantitativă, este momentul să discutăm puțin metodele utilizate. Orice cititor va observa lesne că raportul nu utilizează convențiile obișnuite ale unui articol academic. Este o alegere deliberată și ne asumăm absența aparatului critic. Ne dorim ca raportul să fie accesibil unui public informat, dar nu neapărat din zona academică. Nu excludem ca datele culese să fie utilizate în articole ce respectă rigorile academice, dar cu siguranță

redactarea lor va cere mai mult timp decât cel avut la dispoziție. Comunicarea informală a rezultatelor cercetării nu exclude însă utilizarea unor metode riguroase pentru culegerea și analiza datelor. Cadrul inițial al proiectului, prin context și resursele ce au putut fi alocate cercetării, a direcționat destul de clar către utilizarea unor metode calitative. Am folosit analiza de documente și interviuri semi-structurate pentru a înțelege mai bine activitatea organizațiilor ce au experiență în sprijinirea grupurilor informale. Am adăugat un mix de interviuri telefonice, prin email sau față-în-față cu facilitatori comunitari, o categorie de specialiști care lucrează direct cu grupuri comunitare, de multe ori informale. Am organizat și două discuții de grup, la București, cu membri ai unor astfel de grupuri. Principalul rezultat este surprinderea modelului de lucru și a lecțiilor învățate din activitatea a patru organizații de sprijin, pe care le veți găsi în al doilea capitol al raportului. La toate cele de mai sus, am adăugat încă un nivel de interviuri individuale semi-structurate sau discuții de grup cu reprezentanți ai unor grupuri informale, din mai multe localități, precum și analiza secundară asupra rapoartelor privind activitatea acestora. Rezultatul este vizibil în cel de-al treilea capitol, care include o serie de studii simplificate de caz. Le spunem simplificate pentru că ne-am concentrat pe sintetizarea informației astfel încât să obținem mai ales lecții învățate și analiză de nevoi, răspunzând astfel obiectivelor cercetării. Toate aceste date au devenit punct de intrare pentru analiză și sinteză, rezultând ultimul capitol, cel al concluziilor. Acesta are două secțiuni, una care detaliază principalele rezultate ale cercetării și una care sintetizează punctual concluziile relevante pentru obiectivele proiectului. Echipa de cercetare le mulțumește tuturor celor ce au avut răbdarea și disponibilitatea să răspundă întrebărilor din chestionare și să participe la interviuri sau discuții de grup. Le mulțumim mai ales reprezentanților celor patru organizații – Fundația PACT (Georgiana Cune, Mădălina Ene), Fundația Friederich Ebert (Diana Pop), FRDS (Mihaela Peter), Ce-re (Iustina Neagu și Vlad Cătuna) – care sprijină activ și cu folos grupuri civice informale și ne-au sprijinit și pe noi cu informații și contacte. Analiza și interpretarea acestor informații și concluziile cercetării ne aparțin în totalitate și nu reprezintă poziția persoanelor intervievate. Ne asumăm orice eventuală eroare sau neînțelegere. Nu în ultimul rând, toate secțiunile raportului sunt supuse dezbaterii. Sperăm, de altfel, că raportul va genera în primul rând o dezbatere despre rolul grupurilor civice informale în societatea noastră și despre cum putem potența acest instrument de acțiune cetățenească.

CARTOGRAFIEREA GRUPURILOR CIVICE INFORMALE

DEFINIRE Un exercițiu de cartografiere a grupurilor informale este dificil în primul rând din cauza generalității subiectului. În mod natural, indivizii se auto-organizează spontan în cadrul societății, în grupuri informale, fără a face neapărat conștient acest lucru. O cercetare exhaustivă asupra dinamicii fenomenului de asociere spontană este cu mult dincolo de resursele și obiectivele studiului de față. Sunt necesare o serie de ipoteze și limitări care să definească mai bine populația studiată și în același timp să reducă dimensiunile ei la unele tangibile. Am aplicat două criterii importante: scopul și independența grupului. SCOP: SCHIMBARE SOCIALĂ Am plecat de la definiția cea mai simplă a grupului informal, aceea a unei rețele de indivizi care se asociază pentru atingerea unui scop comun. Prima și cea mai importantă restricție este legată de scop. Am luat în considerare doar grupurile care urmăresc să producă o schimbare socială. Această restricție derivă din obiectivele proiectului în care are loc cercetare. Proiectul dorește să creeze un centru de resurse pentru societatea civilă militantă, cu o posibilă componentă pentru grupuri informale. Nu includem în cercetare grupurile care au ca unic obiectiv realizarea în comun a unei pasiuni. Este adevărat că există o bogată literatură care vorbește despre importanța existenței unor astfel de grupuri de pasiuni comune pentru apariția celor care urmăresc o schimbare. Însă cercetarea noastră este despre funcționarea grupurilor care deja încearcă să facă ceva, nu despre societate în ansamblu (deși ne-am fi dorit să facem și această cercetare). De asemenea, nu includem grupurile care au apărut cu un scop administrativ. Ca exemple, asociațiile de locatari sau proprietari (acestea din urmă sunt înregistrate legal) sau asociațiile de părinți (indiferent de statusul legal). În anumite contexte, aceste grupuri pot să militeze pentru o schimbare, dar, în esență, ele s-au născut pentru se implica în procese administrative, adesea ca urmare a unor prevederi legale. Unii membri nu pot alege să participe sau nu. Nu putem vorbi de spontaneitatea asocierii. Dimensiunea și domeniul schimbării nu reprezintă criterii de excludere a unor grupuri, dar am urmărit să fie vorba de o schimbare pozitivă, în sensul unui bine public, pe care îl definim prin prisma respectării drepturilor fundamentale ale omului. Nu am inclus grupuri rasiste, homofobe sau orice alte grupuri care promovează un discurs al urii sau urmăresc marginalizarea unor grupuri sociale. Atragem însă atenția că astfel de grupuri există și ar trebui cercetate separat. O excepție o fac grupurile implicate în economia socială. În programele de dezvoltare a unor întreprinderi sociale sunt folosite adesea metode de facilitare care implică un grup informal ca pas intermediar către înregistrarea unei firme sau asociații care să administreze întreprinderea socială în cauză. Nu am luat în considerare aceste grupuri cu caracter temporar. Nu în ultimul rând, am căutat grupuri care nu doar își doresc schimbarea socială, ci întreprind acțiuni concrete pentru a o aduce. Această distincție este importantă pentru că există numeroase grupuri de discuție sau de reflecție în spațiul virtual, pe forumuri sau rețele sociale. Unul din punctele comune ale discuțiilor este dorința de a produce o schimbare pozitivă în societate și, în multe cazuri, sunt schimbate idei despre cum s-ar putea face. Însă, cele mai multe dintre aceste comunități virtuale nu au făcut încă pasul către acțiune, deci nu le-am luat în calcul.

INDEPENDENȚĂ A doua restricție importantă se referă la independența grupurilor informale. Este un criteriu firesc, dar necesită o discuție, pentru că, așa cum se poate lesne observa pe parcursul întregului raport, majoritatea grupurilor de inițiativă din România au apărut ca urmare a unui stimul extern. Restricția pe care o folosim se referă la acele grupuri care rămân fundamental legate de organizația sau instituția care le-a creat, fără perspectivele unei poziționări independente de acestea. Nu spunem că este un lucru bun sau rău, ci doar că nu sunt acele tipuri de grupuri care ne interesează din perspectiva proiectului, pentru că ele rămân o extensie a organizației ce le-a creat, ceea ce le limitează aria de acțiune. Un bun exemplu sunt grupurile bazate pe credință, organizate în jurul bisericilor (indiferent de confesiune). Acestea sunt foarte răspândite și rareori sunt înregistrate formal. Adesea au și scopuri sociale sau caritabile, ceea ce le-ar face să respecte criteriul scopului. Însă ele vor exista doar atât timp cât există biserica respectivă și nu au obiective proprii, ci își asumă scopurile instituției în cauză. Tot din spațiul privat, nu am inclus grupuri născute în interiorul unor companii, ca parte a eforturilor de responsabilitate socială ale companiei respective. Acestea au de obicei scopuri sociale, dar existența lor e indisolubil legată de existența programului companiei respective. Similar, dar din mediul non-profit, nu am inclus grupuri care acționează ca filiale locale ale unei organizații non-guvernamentale, chiar dacă sunt neînregistrate. Din zona instituțiilor publice, nu am inclus acele grupuri care sunt efectiv coordonate de către una sau mai multe astfel de instituții. Un bun exemplu sunt Grupurile de Acțiune Locală înființate în cadrul unui program național coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale și care au în consiliile de administrație preponderent reprezentanți ai instituțiilor publice. Un alt exemplu sunt grupuri apărute în programe de facilitare locală, ca urmare a unor demersuri ale primăriei, cu scopul de a implica comunitatea în anumite proiecte sau consultări. În schimb, am inclus acele grupuri mixte, în care participă deopotrivă cetățeni și reprezentanți ai autorităților publice, inclusiv aleși locali, dacă grupurile își păstrează o independență de facto față de instituțiile publice și există o delimitare clară a activităților grupului de cele ale autorităților locale. Ca exemplu, sunt numeroase astfel de grupuri rezultate din acțiunea fundațiilor comunitare și care, deși uneori includ chiar și primari, rămân o voce distinctă în comunitate. La fel de important este că am inclus toate grupurile care s-au format ca urmare a unor stimuli externi, de obicei în programe ale unor organizații non-guvernamentale, dar care au în mod explicit obiectivul de a se desprinde de ONG-urile respective și de a continua independent, de îndată ce programul de sprijin s-a încheiat. De altfel, acestea reprezintă marea majoritate a grupurilor informale identificate în România. DIMENSIUNE: UN SINGUR NUCLEU Grupurile informale pot fi oricât de mici, la limită formate din doar doi indivizi. Teoretic, folosind Internetul, numărul de indivizi aflați simultan în contact este infinit. Există însă un prag dincolo de care nu mai vorbim de un grup, ci de un alt fenomen social? „Elefantul din vitrină”, privind în istoria recentă a României, este mișcarea Uniți Salvăm. Este un grup constituit spontan, folosind rețele de socializare; este informal; urmărește o schimbare socială; și este independent. Este un grup informal? Totuși, îi spunem mișcare, iar acest termen a fost folosit spontan. Diferența fundamentală între Uniți Salvăm și alte grupuri informale este că primul nu are un nucleu unic. Este un grup de grupuri, cu nenumărate fețe și abordări, cu numeroase motivații și obiective.

Acesta este și criteriul pe care l-am folosit în cadrul cercetării: am luat în calcul doar acele grupuri care au un nucleu unic, un singur punct de legătură pentru toți membrii săi, indiferent de numărul membrilor. IDENTIFICARE Principala dificultate în identificarea grupurilor informale este evidentă din denumirea lor: sunt informale. Nu se înregistrează nicăieri și adesea au o traiectorie sinuoasă, alternând perioade de activitate și inactivitate. METODE DE CĂUTARE Datele pe care le cunoaștem despre asocierea spontană a cetățenilor în România, în scopul unei schimbări sociale, indică un context pesimist. Făcând referire doar la datele din cercetările Fundației pentru o societate deschisă, seriile Barometrul de Opinie Publică (1994-2007), Studii Electorale Românești (2009-2011) și Barometrul Incluziunii Imigranților (2013-2015) au inclus cel puțin un item, de obicei aceeași întrebare, despre participarea la organizații nonguvernamentale. Niciodată procentul celor care au răspuns pozitiv nu a depășit 8%, media fiind undeva în jurul procentului de 5%. De asemenea, un alt indicator important, încrederea în alți oameni, arată că mai puțin de un sfert dintre români manifestă astfel de sentimente. Prezența încrederii este, cel puțin teoretic, o condiție necesară asocierii formale sau informale. Ipoteza inițială a fost că numărul grupurilor informale este foarte scăzut. Analiza preliminară, pe parcursul căreia am contactat mai multe organizații de sprijin și centre de resurse pentru societatea civilă, a susținut această ipoteză. În general, coagularea unor grupuri de inițiativă, în scopuri civice sau pentru a produce o schimbare în comunitate, se întâmplă mai degrabă la existența unor stimuli externi decât spontan. Prin urmare, am căutat să identificăm grupuri informale prin două canale principale: 



Prin intermediul organizațiilor de sprijin, pentru acele grupuri care fie au apărut ca urmare a unui stimul extern, fie au apelat la astfel de organizații. Am luat în calcul doar organizațiile care au avut programe dedicate grupurilor informale și care au fost active în ultimii ani. Astfel, am cules informații de la: FRDS, Pact, FES, Ce-Re. Prin căutări online, inclusiv pe rețele sociale, am identificat grupuri formate spontan. Am plecat de la ipoteza că acestea sunt active pe rețele sociale, folosesc Internetul să se organizeze și să se informeze. Am folosit inclusiv un scurt chestionar online, distribuit prin rețele sociale și e-mail.

PERSPECTIVA TEMPORAL Ă Obiectivul principal al cercetării este să identifice mecanismele de funcționare și nevoile specifice ale grupurilor informale, pentru a informa centrul de resurse pentru societatea civilă. Din această perspectivă, situația actuală a grupurilor informale este mai puțin relevantă, pentru că ne interesează felul cum au funcționat atunci când au fost active ca grupuri informale. Unul din obiectivele secundare este cartografierea grupurilor, subiectul acestei secțiuni. Înainte de a încerca să construim hărți, este util să discutăm despre posibila situație actuală a grupurilor:   

Activează în continuare ca grupuri informale; sau S-au înregistrat legal; sau Nu mai sunt active.

Pentru grupurile identificate prin metoda a doua, căutări on-line, cunoaștem situația actuală, pentru că am luat contact cu fiecare grup în parte. Nu a fost posibil să facem o verificare similară pentru toate grupurile înființate în programe ale unor organizații de sprijin, pentru simplu motiv că sunt suficient de multe încât o verificare exhaustivă să depășească 8

resursele echipei de cercetare. Organizațiile de sprijin au informații incomplete despre situația actuală a grupurilor, din același motiv al lipsei resurselor. Acolo unde au existat evaluări externe sau interne avem imagini complete la un moment dat în timp, dar niciuna nu este la zi. Știm cu certitudine că există grupuri în toate cele trei situații. Portretele individuale pe care le-am inclus în raport reflectă toate aceste situație. Însă, pentru secțiunea de cartografiere, am păstrat toate grupurile care au fost active în ultimii opt ani (două cicluri electorale), indiferent de situația lor actuală. Astfel, distribuțiile prezentate în continuare pot să cuprindă grupuri care la acest moment fie nu mai sunt active, fie s-au înregistrat formal, fiind asociații. CARTOGRAFIERE Aplicând metodele descrise și respectând cele trei criterii enunțate, am identificat un număr total de 513 grupuri civice informale, din întreaga țară. Din punct de vedere al celor două metode de colectare, acestea se grupează astfel:  

466 de grupuri identificate prin intermediul organizațiilor de sprijin, fiind înființate în cadrul programelor acestora; 47 de grupuri identificate prin căutări on-line, înființate spontan.

Se poate lesne observa că marea majoritate a grupurilor informale (pe care le-am identificat) s-au înființat ca urmare a unui stimul extern, cu un raport de 10 la 1 față de cele înființate spontan. Se ridică întrebarea legitimă despre limitările impuse de metoda de căutare. Este posibil ca o căutare sistematică, prin canale multiple, la nivel local, să scoată la lumină un număr semnificativ mai mare de grupuri care să se fi înființat spontan? Datele de cercetare nu oferă un fundament pentru un răspuns cert, însă toate indiciile susțin ipoteza că acesta este raportul real între grupuri. O posibilă explicație a acestei stări de fapt este că numărul persoanelor care se implică pe căi civice pentru o schimbare socială este relativ mic, iar un grup informal nu este printre primele opțiuni atunci când doresc să acționeze împreună. Distribuția geografică este puternic afectată de obiectivele programelor organizațiilor de sprijin. Cele mai multe grupuri au fost înființate în cadrul programelor FRDS: 378, dintre care 253 într-un program care viza reabilitarea zonelor miniere. Aceste grupuri sunt și cele mai volatile, pentru că ele sunt înființate pentru a decide destinația unor investiții comunitare și avem cele mai puține informații despre soarta lor după finalizare proiectelor respective. Iar programul pentru zone miniere este unul încheiat, pentru care nu mai avem informații recente. Pentru a înțelege mai bine situația distribuției pe județe, o vom urmări în trei pași, eliminând pe rând grupuri identificate prin programele FRDS. Luând în calcul întregul eșantion, situația pe județe este următoarea:

Județul Alba Arad Argeș Bacău Bihor Bistrița-Năsăud Botoșani Brăila Brașov Buzău Călărași Caraș-Severin

Numărul de grupuri 42 0 10 21 17 9 1 9 5 3 4 29 9

Cluj Constanța Covasna Dâmbovița Dolj Galați Giurgiu Gorj Harghita Hunedoara Ialomița Iași Ilfov Maramureș Mehedinți Mureț Neamț Olt Prahova Sălaj Satu Mare Sibiu Suceava Teleorman Timiș Tulcea Vâlcea Vaslui Vrancea București Global

9 2 9 5 13 2 3 71 6 51 6 5 6 29 4 9 2 5 16 14 6 5 21 4 3 5 8 5 4 30 5

Aceeași informație poate fi vizualizată în imaginea de mai jos:

Cu cât culoarea este mai închisă, cu atât în județul respectiv am identificat mai multe grupuri informale. Ies în evidență județele din zona minieră a Văii Jiului, dar și din Bacău, Maramureș sau Alba, unde s-a concentrat programul FRDS amintit. Să eliminăm acum din reprezentări grupurile din programul pentru zone miniere. Rezultă o nouă distribuție pe județe, pentru doar 260 de grupuri, tabelar și grafic: Județul Alba Arad Argeș Bacău Bihor Bistrița-Năsăud Botoșani Brăila Brașov Buzău Calarași Caraș-Severin Cluj Constanța Covasna Dâmbovița

Numărul de grupuri 17 0 5 6 11 4 1 9 5 3 4 5 8 2 5 5 11

Dolj Galați Giurgiu Gorj Harghita Hunedoara Ialomița Iași Ilfov Maramureș Mehedinți Mureș Neamț Olt Prahova Sălaj Satu Mare Sibiu Suceava Teleorman Timiș Tulcea Vâlcea Vaslui Vrancea București Global

13 2 3 15 2 1 6 5 36 2 4 9 2 5 15 4 6 5 7 4 3 3 4 5 4 30 5

Observăm imediat că tonalitățile s-au apropiat foarte mult între ele, dar și de culoarea alb, ceea ce reflectă o densitate scăzută de grupuri informale. Excepția vizibilă este București-Ilfov, mai exact Municipiul București, unde am găsit un număr mai mare de grupuri înființate spontan, a căror pondere va crește pe măsură ce eliminăm programe ale unor organizații de sprijin. Tot aici se văd rezultatele activității susținute de către o altă organizație, Ce-Re, pentru sprijinirea unor grupuri cetățenești de cartier. În distribuția de mai sus, programele FRDS dedicate finanțărilor de proiecte mici de infrastructură sunt dominante, reprezentând aproape jumătate din totalul grupurilor luate în calcul. Metodologia acestor proiecte include o etapă de facilitare locală pentru constituirea unui grup informal care să contribuie la alegerea destinației investiției. Includerea acestor grupuri este la limita criteriului independență, pentru că există o asociere cu autoritatea locală, dar nu putem determina (fără o vizită în teren) tăria acestei asocieri. La pasul următor vom renunța la aceste grupuri, și vom păstra doar 135 de entități în eșantion. Noua distribuție, tabelar și vizual, este următoarea: Județul Alba Arad Argeș Bacău Bihor

Numărul de grupuri 2 0 5 0 4 13

Bistrița-Năsăud Botoșani Brăila Brașov Buzău Călărași Caraș-Severin Cluj Constanța Covasna Dâmbovița Dolj Galați Giurgiu Gorj Harghita Hunedoara Ialomița Iași Ilfov Maramureș Mehedinți Mureș Neamț Olt Prahova Sălaj Satu Mare Sibiu Suceava Teleorman Timiș Tulcea Vâlcea Vaslui Vrancea București Global

2 0 2 3 0 1 2 4 0 1 3 9 0 3 11 2 0 1 1 4 0 2 1 0 5 14 0 1 2 4 4 3 2 1 1 0 30 5

În această distribuție avem cu certitudine doar grupuri care s-au înființat cu planuri pe termen lung. Sunt de asemenea, grupurile cu șansele cele mai mari de a fi active în continuare, informal sau înregistrate legal (atenție, nu înseamnă că toate sunt active, avem și exemple contrarii). Repartiția grupurilor pe județe este puternic influențată de faptul că o altă organizație de sprijin, PACT, și-a ales ca zonă de interes județele din sud și sud-est. Modelul de lucru PACT, în cascadă, cu grupuri ce se transformă în organizații suport la nivel local, face ca în unele județe din sud, spre exemplu Gorj, Argeș, Prahova, să întâlnim mai multe grupuri informale, preponderent în comunități rurale. O influență similară o are și activitatea FES, care folosește o metodă bazată pe recomandări interne pentru extinderea rețelei, ceea ce conduce la clustere de comunități în care există GIL-uri (Grupuri de Inițiativă Locală, facilitate de FES).

La pasul următor, ultimul, vom elimina cu totul influența organizațiilor de sprijin care acționează ca stimulent extern. Vom păstra doar grupurile despre care știm că au apărut spontan. Acest lucru nu exclude ca ulterior să fi primit sprijin de la alte organizații mai mari.

Păstrăm astfel în distribuție doar 48 de grupuri, din doar 10 județe, la care se adaugă cele „globale”, adică fără o localizare geografică precisă. Județ Alba Brașov Cluj Iași Ilfov Prahova Sibiu Timiș Vaslui București Global

Număr de grupuri 1 1 3 1 2 1 1 2 1 30 5

Pentru completitudinea prezentării, iată și distribuția vizuală:

Toate aceste grupuri sunt concentrate în București și alte câteva orașe mari. Din analiza tipului de membri ale unor astfel de grupuri, descrisă în celelalte secțiuni ale raportului, am ajuns la concluzia că vorbim despre persoane cu resurse mai multe și mai ales cu educație și acces la informații peste medie. Aceste observații ne conduc către una din concluziile importante ale cercetării. Grupurile informale, ca instrument civic, sunt folosite cu precădere de cetățeni cu acces mai bun la resurse și educație mai ridicată. Despre aceste grupuri, pe care le putem numi civice, vom discuta mai mult în secțiunea următoare.

O ÎNCERCARE (APROAPE NEREUȘITĂ) DE ABORDARE CANTIT ATIVĂ Planul inițial al cercetării nu a inclus o componentă cantitativă. Rațiunea acestei alegeri metodologice a fost lipsa oricăror elemente pentru construirea unui cadru de eșantionare, fie el și pentru o cercetare exploratorie. Vorbim practic despre prima încercare de a aborda sistematic problematica grupurilor informale la nivel național. De asemenea, timpul alocat cercetării, doar trei luni, ridică riscuri legate de posibilitățile concrete de a implementa o cercetare cantitativă. Este și motivul pentru care am preferat un exercițiu de cartografiere, care să ofere puncte de plecare pentru viitoare studii în domeniu. Totuși, după etapa de cartografiere, având în față peste 514 contacte ale unor grupuri informale, am decis să încercăm să adăugăm o analiză cantitativă la studiul nostru. Am optat pentru un chestionar auto-aplicat, on-line, distribuit prin e-mail tuturor grupurilor de la care aveam un astfel de contact (aproximativ 85% dintre ele). Chestionarul on-line a fost dublat de contactarea telefonică, pentru a aminti (sau a informa) respondenții despre existența chestionarului și a oferi sprijin pentru completarea acestuia. Cu resursele existente – operatorii au fost voluntari – am reușit o singură contactare telefonică, pentru aproximativ 60% dintre contacte. Rezultatul a fost însă foarte modest. Am obținut, în total, doar 38 de chestionare completate. Dintre acestea, am eliminat trei, pentru că aveau răspunsuri doar la câteva întrebări, și alte două, pentru că reprezentau grupuri informale fără un scop de schimbare socială, criteriu deschis la începutul acestei secțiuni. Rămân astfel doar 33 de chestionare completate. Numărul mic nu permite efectuarea unor analize statistice complexe și care să aibă sens. Prin urmare, vom folosi datele colectate în principal pentru a completa informațiile obținute prin metode calitate. Vom folosi doar statistici descriptive simple – distribuții de frecvențe – și vom utiliza doar numere întregi, nu procente. Nu vom încerca statistici pe sub-grupuri, pentru că ar scădea și mai mult numărul de cazuri din fiecare grup. ANALIZA DATELOR ACTIVITĂȚI ÎN COMUNITATE Dintre cele 33 de grupuri incluse în eșantion, 29 au răspuns că au avut activități într-o comunitate bine definită spațial. Reprezentanții acestora au răspuns la un set de întrebări despre acțiunile întreprinse și relația cu autoritățile locale. Întâlnirile publice și distribuirea informațiilor în spațiul public sunt tipurile de acțiuni utilizate cel mai des de respondenți pentru a se adresa întregii comunități, indicate de 23, respectiv 27 dintre grupuri. Este interesant de remarcat un număr relativ mai mare (7) de grupuri care consideră puțin eficientă distribuirea de informații în spațiul public. Aproximativ jumătate din grupurile care au participat la cercetare au încercat și activități care vizează direct indivizii, campanii din ușăîn-ușă (15) și strângere de semnături (17). Majoritatea (câte 13) le consideră destul de eficiente. Tipuri de activități

Organizarea unor întâlniri publice Distribuirea de informații în spațiul public Campanii din-ușă-în-ușă Strângere de semnături

Nu au organizat

Au organizat și le consideră puțin sau foarte puțin eficiente Spațiul public

Au organizat și le consideră eficiente sau foarte eficiente

14 10

2 4 Relația cu autoritățile 17

13 13

Participarea la întâlniri ale Consiliului Local Audiență la Primar Trimiterea unor memorii, documente tehnice etc. Petiții Proteste publice Contactarea parlamentarilor din colegiile respective

13 17

6 1

10 10

O bună parte dintre grupurile ce au răspuns chestionarului au încercat și diverse metode de a interacționa cu autoritățile locale din comunitatea în care activează. Acest lucru nu este surprinzător, dat fiind că presupunem că cei care au răspuns se află printre cele mai active grupuri. Răspunsurile cu privire la aceste metode sunt detaliate în tabelul de mai sus. Metoda cel mai des folosită, dar și cea considerată eficientă de către cei mai mulți (14 din 21), este trimiterea unor documente tehnice sau memorii către administrație. Probabil că adresarea cu argumente este o modalitate de a compensa o anumite lipsă de încredere din partea autorităților. Întrebați dacă au avut vreodată probleme la interacțiunea cu autoritățile pentru că sunt un grup informal, 9 respondenți au răspuns afirmativ, iar problemele indicate sunt legate de reticența instituțiilor publice de a răspunde unor grupuri neînregistrate legal. NEVOI DE FORMARE PENTRU LUCRUL ÎN COMUNITATE Am plecat de la premisa că membrii grupurilor informale nu au avut timpul necesar pentru a specializa în diverse metode de a interacționa cu publicul sau cu autoritățile. De aceea, am vrut să verificăm în ce măsură și-ar dori să participe la sesiuni de formare pe diverse teme ce i-ar putea ajuta în activitatea lor în comunitate. Un sumar al răspunsurilor este prezentat în tabelul următor. Domeniu

Comunicare și relații cu publicul Organizarea evenimentelor Negociere Alte teme menționate spontan

Legislație Advocacy

Nu consideră necesar să se pregătească

Consideră că este puțin sau foarte puțin important Interacțiunea cu publicul

Consideră că este important sau foarte important

6 7

1 Strângere de fonduri (5) Organizarea voluntarilor (3) Organizare comunitară (3) Relația cu autoritățile 0 2

23 20

UTILIZAREA INTERNETULUI Reamintim că una din ipotezele inițiale a fost că grupurile informale folosesc intens noile tehnologii și mai ales Internetul pentru a se conecta și a comunica. Încă un argument că ipoteza este doar parțial adevărată este că, doar 24 din cele 33 de grupuri care au răspuns la chestionar (online) spun că au avut activități proprii pe Internet. Cea mai folosită este rețeaua

Facebook (22 de grupuri), deși eficiența ei este discutabilă (15 opinii pro, 7 opinii contra). Al doilea cel mai folosit instrument este website-ul propriu (14), considerat eficient de aproape toți (13) cei care îl utilizează. Tipuri de activități

Nu au folosit

Website (pagină de Internet) propriu Blog Facebook Twitter Youtube Petiții on-line

Au folosit și le consideră puțin sau foarte puțin eficiente Spațiul public

Au folosit și le consideră eficiente sau foarte eficiente

9 2 19 19 18

4 7 3 4 2

9 15 2 1 4

Putem spune totuși că cei mai mulți dintre respondenți ar dori și consideră că este important sau foarte important să se pregătească mai bine pentru a folosi pagini web (18), rețelele sociale (20) sau în general pentru a comunica on-line (19).

Subiect

Nu consideră necesar să se pregătească

Consideră că este important sau foarte important

7 5 6

18 20 19

Pagini web Rețele sociale Comunicare on-line

Consideră că este puțin sau foarte puțin important Interacțiunea cu publicul 0 0 0

SURSE DE FINANȚARE Întrebați despre bugetul grupului, pentru activitățile desfășurate, răspunsurile au variat între zero (strict voluntariat) și un maxim de 75.000 euro în doi ani. Numărul mic de cazuri nu ne permite să facem alte statistici. Sursa de finanțare menționată cel mai des, dar nu de toate grupurile (26 din 33), este reprezentată de contribuțiile membrilor. Cei care nu au menționat contribuțiile membrilor sunt cei ce au buget zero, deci nu au nici un fel de finanțare. Urmează finanțări directe din partea unor organizații private (12), donații din partea susținătorilor (11), alte surse fiind menționate mai rar. Fiind o întrebare cu răspuns multiplu, numărul total de răspunsuri depășește 33 (numărul de respondenți).

Sursa de finanțare

Număr de grupuri

contribuții ale membrilor

donații din partea susținătorilor

finanțări directe din partea unor organizații private (firme, ONG-uri)

finanțări din partea instituțiilor publice

proiecte înscrise în competițiile organizate de donatori privați

altele

Rugați să ierarhizeze, cei mai mulți dintre respondenți au pus pe primul loc contribuțiile membrilor (13), urmate de finanțări directe din partea unor organizații private (9), alte surse, nespecificate (5) și finanțări din partea instituțiilor publice, proiecte înscrise în competițiile organizate de donatori privați și donații din partea susținătorilor (câte 2). Am întrebat și care a fost modalitatea practică prin care finanțările primite din surse externe sunt acceptate și decontate. Cea mai des întâlnită metodă, menționată de 11 respondenți, este derularea proiectelor printr-o organizație umbrelă deja înregistrată. În 8 cazuri a fost vorba de primirea banilor în contul unuia dintre membri, în 6 cazuri de decontarea unor bonuri sau facturi, iar în 3 cazuri de donații cash ce nu au fost înregistrate. Totuși, 11 grupuri spun că au avut probleme în a accesa unele finanțări pentru că nu erau înregistrate formal. ORGANIZAȚII DE SPRIJIN 16 din cele 33 de grupuri au interacționat cu organizații de sprijin pentru societate civilă. Cel mai des, sprijinul primit a constat în consultanță și specialiști (13 cazuri), sprijin financiar (11), contacte cu alte organizații (10), cursuri și formare (10) și medierea relațiilor cu autoritățile (5). Toate evaluează interacțiunea ca bună sau foarte bună, consideră că sprijinul primit a fost important sau foarte important pentru atingerea obiectivelor grupului și ar recomanda organizația respectivă și altor grupuri informale care doresc sprijin. LECȚII ÎNVĂȚATE Ne-am fi dorit să avem mai multe răspunsuri în baza de date, suficient de multe încât analiza statistică să ne vorbească mai bine despre peisajul grupurilor informale din România. Din păcate, nu am reușit acest lucru. Sunt totuși câteva lecții importante învățate din această încercare. Poate cel mai important lucru este că am supraestimat puterea și atracția Internetului. Cel puțin pentru grupurile comunitare, ele se află mai degrabă între oameni, încercând să interacționeze mai mult direct, decât în rețea. Ipoteza că informațiile vor ajunge ușor la ei și că vor accepta interacțiunea on-line s-a dovedit falsă. Acest lucru ne învață că, dacă dorim să lucrăm cu grupuri informale ca agenți de schimbare, trebuie să fim pregătiți atât să folosim metode clasice de interacțiune, cât și să îi învățăm să utilizeze la maxim noile tehnologii. Grupurile care acționează în comunități bine definite spațial își propun în cele mai multe dintre cazuri să interacționeze atât cu oamenii, cât și cu autoritățile. Am aflat că folosesc majoritatea metodelor cunoscute, dar că nu întotdeauna sunt eficiente în utilizarea lor. Prin urmare, sunt conștiente că au nevoie să își îmbunătățească abilitățile în mai multe domenii cheie. Nu înseamnă neapărat că își doresc cursuri sau sesiuni de formare; e foarte posibil să aibă nevoie de consultanță și expertiză, aceasta fiind de altfel cel mai des întâlnit tip de asistență oferit de organizații de sprijin. Comunicarea, în particular comunicarea on-line, precum și folosirea noilor tehnologii în general, sunt două zone importante în care majoritatea reprezentanților grupurilor informale ar dori să se descurce mai bine.

Sunt indicii importante că finanțarea nu este o problemă în sine. Grupurile care doresc să implementeze proiecte mai mari, cu nevoi de finanțare pe măsură, se înregistrează sau apelează la organizații umbrelă. Cele mai mici găsesc metode pentru a aduce contribuții financiare modeste, pentru că activitatea este susținută în principal de voluntariatul membrilor. Nu în ultimul rând, mai multe grupuri spun că interacțiunea cu autoritățile publice poate fi limitată de statusul de grup neînregistrat. Foarte probabil că soluția la această problemă constă în educarea reprezentanților autorităților.

ORGANIZAȚII DE SPRIJIN – MODELE DE LUCRU

FES – CETĂȚEANUL ÎN PRIMUL RÂND! PREZENTARE GENERALĂ Proiectul "Cetățeanul în primul rând" (CîPR) este un instrument de stimulare a implicării civice și politice a cetățenilor la nivel local, implementat începând cu anul 2005 cu sprijinul Fundației Friedrich Ebert (FES). Proiectul a fost inițiat ca o colaborare între două fundații germane – FES și DVV-proiect România (Asociația Universităților Populare Germane – AUPG). După integrarea României în Uniunea Europeană, DVV și-a încetat activitățile locale și proiectul a continuat în implementarea FES. Proiectul și-a propus ca obiectiv pe termen lung educarea cetățenilor pentru implicarea activă în viața comunității. Pe fondul unei participări civice și politice reduse, proiectul a urmărit să genereze în primul rând o schimbare de atitudine în comunitățile în care a lucrat, învățând membrii acestora să devină cetățeni activi și critici, observatori atenți și implicați ai activității autorităților locale. Altfel spus, proiectul dorește ca cetățenii să își cunoască și să îți exercite activ drepturile civice și politice fundamentale. De aici și denumirea aleasă – Cetățeanul în primul rând! – o exprimare clasică pentru buna guvernare în democrația reprezentativă. MODELUL SCHIMBĂRII Intervenția proiectului CîPR are loc preponderent la nivel comunitar, prin intermediul grupurilor de inițiativă locală (GIL). Grupurile active în proiect formează o rețea națională, informală. Grupurile primesc sprijin din partea FES sub formă de pregătire și consultanță. Astfel, modelul proiectului are trei elemente majore, care se întăresc reciproc: înființare, sprijin, rețea națională. Acestea sunt descrise în schema de mai jos. (1) ÎNFIINȚARE Procesul de înființare a unui nou grup preia în linii mari modelul organizării comunitare: 1.

Este identificată o persoană cheie în comunitate, care va deveni persoana de contact pentru Grup. Această persoană este cunoscută și ca „facilitator local”.

2. Se organizează în comunitate un seminar cu cetățenii, moderat de o persoană cu experiență din afara comunității. În prima parte a seminarului participanții sunt informați despre bazele și mecanismele democrației și despre modalitățile de participare la procesul decizional a cetățenilor. În a doua parte, participanții lucrează împreună pentru a identifica acele probleme ale comunității pe care ei le-ar putea rezolva prin forțe proprii, alcătuind astfel o „agendă de lucru”.

În urma seminarului, cetățenii interesați să continue activitatea se organizează într-un Grup de Inițiativă Locală, care va acționa pentru rezolvarea problemelor identificate, iar pe termen mediu și lung pentru a participa activ în viața comunității. Facilitatorii locali vor fi coordonatorii Grupului.

(2) SPRIJIN Pe durata de viață a grupurilor active, acestea primesc sprijinul FES sub formă de know-how, prin mai multe metode: 

sprijin educațional, prin ateliere de formare organizate periodic, la care participă facilitatorii locali și alți membri ai GIL;



materiale informative, având mai ales teme civice ;



grupurile primesc ocazional sfaturi de la reprezentanții FES.

Grupurile nu primesc sprijin financiar. (3) REȚEA NAȚIONALĂ Toate grupurile active fac parte din rețeaua națională a proiectului. Atât prin seminariile de formare, care devin și un loc de întâlnire, cât și prin comunicare directă, grupurile schimbă informații și cunoaștere și transmit modele de acțiune în comunitare. Este practic un proces permanent de învățare între egali. Instrumentul este conceput ca un cadru de învățare permanentă. Înființarea GIL este facilitată de FES, și Grupul se coagulează în jurul unor obiective tangibile. Ulterior, Grupul primește sprijin sub formă de cunoaștere, prin ateliere, materiale și învățare în rețea, alegând noi obiective pe măsură ce le atinge pe cele anterioare. În timp, GIL va alege tot mai multe obiective civice, contribuind astfel la atingerea obiectivului programului și generând o schimbare reală în comunitate. IMPLEMENTARE

ETAPE DE IMPLEMENTARE Proiectul CîPR a început în anul 2005 ca o colaborare între două fundații germane – FES și DVV-proiect România (Asociația Universităților Populare Germane – AUPG). După integrarea României în Uniunea Europeană, DVV și-a încetat activitățile locale și proiectul a continuat în implementarea FES. Privind retrospectiv, putem identifica patru etape în viața proiectului (este doar o identificare analitică, ele nu au fost numite ca atare în programare): (1) Prima etapă de extindere. În 2005-2006, au fost organizate seminare inițiale în 14 comunități, prin parteneriatul dintre cele două Fundații. (2) A doua etapă de extindere. În 2007-2010, au avut loc evenimentele de constituire a GIL în alte 22 de localități. (3) Etapa de consolidare. În 2011 au fost deja înființate, prin aceeași metodă, 4 Grupuri și a fost contractată o evaluare externă. (4) Etapa de menținere. În 2012-2015 nu au mai fost înființate noi Grupuri, dar au continuat atelierele (anual) și a fost păstrată structura de rețea. 23

În total, au fost înființate 40 de Grupuri de Inițiativă Locale, în tot atâtea comunități. Evaluarea din 2011 a arătat că, la acel moment, rata de supraviețuire (grupuri încă active) era de aproximativ 50%. La ultima întâlnire națională, din 2014, numărul de GIL participante a fost de 12, dar alte câteva rămân relativ active. TIPURI DE ACTIVITĂȚI Grupurile de Inițiativă au avut libertate deplină de alegere a activităților în care s-au implicat, chiar dacă organizația de sprijin a stimulat îndreptarea către zona civică și politică, prin conținutul seminarelor de formare și a materialelor puse la dispoziție. Prin urmare, gama de activități a fost destul de largă. Le putem grupa în patru categorii: Activități cultural-artistice. Sunt activitățile cel mai des întâlnite, cel mai probabil ca urmare a influenței mandatului facilitatorilor locali (vezi secțiunea următoare, despre condiții specifice). Includem aici organizarea unor evenimente cultural-artistice (inclusiv implicarea în organizarea „zilelor localității” sau evenimente similare); promovarea patrimoniului cultural al localității; sprijinirea grupurilor artistice ale comunității; sprijinirea unor evenimente culturale în școli. În multe situații este foarte dificil de diferențiat între activitățile GIL și cele specifice așezămintelor culturale din localitate. Activități ecologice și de amenajarea teritoriului. Este a doua categorie de activități, ca incidență, în viața GIL. În primul rând curățenia localității este una dintre activitățile cele mai populare, rezultând din folosirea metodei de identificare a nevoilor comunității. Se adaugă activități de tipul amenajarea parcurilor sau a unor clădiri publice. Este important în cazul acestor activități faptul că au o importantă componentă de stimulare a voluntariatului; ele atrag o participare ridicată din partea comunității. Activități cu caracter social. Bursele de studiu pentru elevi și sprijinirea grupurilor vulnerabile sunt activitățile de acest tip. O componentă importantă a acestor activități este cea de strângere de fonduri. Așa cum am spus, Clubul Seniorilor este un tip aparte de activitate cu caracter social. Activități civice și politice. Chiar dacă activitățile care vizează implicarea civică și politică a cetățenilor sunt în număr mai mic decât celelalte tipuri, se întâlnesc în practica celor șapte ani de existență a proiectului diverse exemple de astfel de acțiuni: interfața între autoritățile publice și cetățeni; informarea și educarea cetățenilor; advocacy pentru luarea unor decizii locale; Voce critică (watchdog). În general, Grupurile au arătat o capacitate ridicată de adaptare la condițiile locale. Chiar dacă activitățile sunt adesea similare în concept, punerea lor în practică diferă de la un Grup la altul. Acest lucru face ca fiecare GIL să fie altfel decât oricare altul, ceea ce sporește valoarea rețelei ca mijloc de schimb de informații și bune practici. În 2012, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale, Grupurile au primit din partea FES oferta de a se implica în activități specifice: întâlniri cu candidații, analiza programelor electorale, dezbateri publice etc. Doar patru Grupuri au răspuns pozitiv. CONDIȚII SPECIFICE Parteneriatul inițial, între cele două Fundații germane, a influențat întregul proiect DVV / AUPG are un mandat de sprijinire a sectorului cultural, astfel încât contactele din teritoriu au fost mai degrabă din această zonă. Așa se face că, în general, facilitatorii locali au fost manageri ai așezămintelor culturale din localitate. Ulterior, rețeaua a fost extinsă exclusiv prin metoda recomandărilor din interior. S-a mers într-o nouă comunitate la recomandarea unui GIL. Astfel, chiar și după ieșirea DVV din România, facilitatorii locali au continuat să fie manageri culturali locali.

Acest lucru are avantaje și dezavantaje, din perspectiva obiectivelor proiectului. Avantajul este că vorbim de persoane implicate, cunoscute și credibile, care au energia necesară pentru a coagula GIL. Dezavantajul este legat de obiectivul implicării civice și politice; firesc pentru experiența lor, facilitatorii locali au mai degrabă înclinații culturale și artistice. Poziția lor de angajați ai Primăriei îi face reticenți să se implice în activități civice sau politice. Aceste condiții specifice ale implementării nu au fost incluse în modelul teoretic descris, dar au influențat modul în care proiectul s-a desfășurat în România. Un proiect similar, folosind același model, în Republica Moldova, are rezultate diferite în ceea ce privește gama de activități ale GIL. LECȚII ÎNVĂȚATE CĂUTAREA UNUI ECHILIBRU ÎNTRE INVESTIȚIE ȘI REZULTATE Pe de o parte, rata de supraviețuire este relativ scăzută: aproximativ 25% pe toată durata de viață a proiectului, și aproximativ 50% în etapele de extindere. Pe de altă parte, investiția finanțatorului a fost redusă: nu au fost finanțate direct activități ale Grupurilor; nu au existat facilitatori sau organizatori comunitari cu experiență care să activeze permanent; principalele costuri au fost managementul rețelei și întâlnirile periodice. Probabil că o investiție susținută ar fi condus la păstrarea mai multor grupuri în rețea. Dar ar fi fost o prezență artificială sau o reală schimbare în comunitate? Despre grupurile active putem spune cu certitudine că își doresc să facă acest lucru și că au impact în comunitățile lor. Căutarea unui echilibru just între resursele implicate și schimbarea obținută trebuie să fie o preocupare permanentă a unei organizații de sprijin. Resursele disponibile sunt întotdeauna limitate și alternativele pentru investiție sunt multe. De la un punct înainte, prea multe resurse investite pot genera o distorsiune, apariția unor structuri artificiale generate aproape exclusiv de existența finanțării. Echilibrul căutat este întotdeauna o întrebare deschisă. SCHIMBAREA SE PRODUCE ÎN TIMP Numărul de grupuri active poate fi privit și din perspectiva impactului în comunitate. În cele 10-12 comunități cele mai active, s-a produs o schimbare pozitivă. Există nuclee de cetățeni implicați, care atrag în activitățile lor și alți membri ai comunității. Această schimbare a avut nevoie de un timp semnificativ, dar pare stabilă și cu influență în ansamblul comunității. Din acest punct de vedere, putem spune că instrumentul funcționează. UN INSTRUMENT ADECVAT PENTRU COMUNITĂȚI MICI Dintre cele 40 de localități, 17 au fost orașe mari și medii, iar restul orașe mici și comune. Din prima categorie, un singur grup a rămas activ, iar un al doilea a transferat cunoașterea acumulată către o comună din aproprierea orașului. Fără a intra în detalii de analiză, trebuie menționat că este un instrument adecvat pentru comunități mici. FACILITATORUL LOCAL ARE UN ROL ESENȚIAL Principalii factori de succes ai modelului sunt motivația și abilitățile facilitatorului local. În toate Grupurile, facilitatorul comunitar este principalul responsabil pentru activitățile de management și reprezentare a Grupului, dintre care cele mai importante sunt:     

organizarea Grupului, menținerea coeziunii, asigurarea unei agende interne; identificarea resurselor necesare derulării activităților; coordonarea activităților Grupului; reprezentarea grupului în relația cu APL și alți actori locali; menținerea legăturii cu rețeaua. 25

În special ultimele două dintre activitățile enumerate cad cu precădere în sarcina facilitatorului. Este și o consecință a poziției facilitatorului în comunitate. Din perspectiva implementării, cu doar câteva excepții, facilitatorii locali au fost recrutați din rețeaua de manageri culturali. Din această postură, facilitatorii au deja o cale de dialog deschisă atât cu autoritățile publice, cât și cu membri ai comunității. Fiind vorba de un proiect cu o încărcătură puternică de voluntariat, motivația facilitatorului poate fi stimulată prin alte metode: cultivarea spiritului civic și a dorinței de a îmbunătăți comunitatea; oferirea de oportunități de dezvoltare personală și întărire a capacității profesionale; recunoașterea în comunitate și în afara ei pe baza rezultatelor obținute. În cazul proiectului CîPR, datorită condițiilor specifice de selecție, facilitatorii locali au venit de obicei cu un bagaj important de cunoștințe, derivate din pregătirea și activitatea anterioară, iar pe parcursul proiectului au primit cunoștințe și informații noi, mai apropiate de obiectivele proiectului. Multe dintre metodele propuse în cadrul seminarelor de formare au fost bine primite și utilizate în comunitate; însă pentru alte metode, și în particular pentru cele care vizează direct acțiunile de implicare civică și politică, se resimte nevoia unor lămuriri suplimentare, a îmbunătățirii cursurilor sau chiar a unui mentorat care să ajute la adaptarea conceptelor la situația concretă din comunitate. Aceste aspecte legate de abilitățile facilitatorului sunt încă mai importante acolo unde selecția se face din afara a ceea ce numim „elita administrativă” a comunității. MEMBRI ȘI SUSȚINĂTORI ÎN COMUNITATE Structura Grupurilor indică, așa cum era de așteptat, o structură concentrică: 1.

Facilitatorul local și membrii cheie. Sunt persoanele care se ocupă direct de organizarea Grupului, adică cele cinci activități principale menționate în secțiunea anterioară.

Nucleul GIL. Alături de cei de mai sus, în cele mai multe grupuri întâlnim alte câteva persoane, nu mai mult de 56, care participă la aproape toate activitățile (incluzând aici întâlnirile periodice ale Grupului) și își asumă coordonarea unor activități sau sub-grupuri.

Grupul extins. La acest nivel includem persoanele care participă ocazional la întâlnirile Grupului, în funcție de interese, și care se simt parte a Grupului.

Numărul membrilor Grupului extins poate să ajungă – cel puțin declarativ – la câteva zeci, însă cel mai probabil doar câteva Grupuri au și o componentă extinsă. În acest context, profilul membrilor este de asemenea important. Tipologia participanților la seminarele locale determină în mod decisiv structura GIL, cu puține excepții. Rămân membri ai Grupului pe termen lung cei mai interesați dintre participanții inițiali și se întâlnesc foarte puține cazuri în care intră în Grup cetățeni care au participat cel puțin la un seminar. La diverse acțiuni, membrii grupului se bazează și pe capacitatea de a atrage susținători din comunitate. Succesul grupurilor este adesea bazat tocmai pe această capacitate, care nu trebuie ignorată. IMPORTANȚA REȚELEI Participarea într-o rețea de grupuri de inițiativă aduce câteva avantaje strategice importante:  

Învățare – prin schimbul permanent de informații și cunoaștere între grupuri, acestea împrumută idei, metode și abordări, sau obțin feed-back asupra propriilor proiecte. Motivație – sentimentul de apartenență și recunoașterea reciprocă determină membrii grupurilor să fie mai motivați în activitatea lor, un factor foarte important pentru succes, așa cum am arătat mai sus. 26

 

Acces la resurse – în unele situații, prin intermediul partenerilor din rețea, grupurile pot accesa resurse noi. Recunoaștere – participarea la rețea, mai ales dacă include și asocierea cu una sau mai multe organizații de sprijin cunoscute, aduc un plus de notorietate și credibilitate grupurilor, utile atât pentru relația cu susținătorii, cât și pentru cea cu autoritățile.

Beneficiile aduse de aceste avantaje depășesc costurile menținerii rețelei.

FONDUL ROMÂN DE DEZV OLTARE SOCIALĂ - PROMOVEAZĂ DEZVOLTAREA COMUNITARĂ PREZENTARE GENERALĂ În 1998, Parlamentul României votează Legea 129/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului Român de Dezvoltare Socială. Fondul este un organism nonprofit și autonom. El a fost conceput ca o instituție de gestionare a practicilor comunitare, creată în baza unui transfer de experiență internațională codificată în modele de facilitare în principal dinspre Banca Mondială. Practic, este vorba despre modelul altor țări aflate în dezvoltare în perioada respectivă și de folosirea bunelor practici din acele proiecte și a lecțiilor învățate. El s-a dorit un instrument flexibil, care să poată pilota inițiative ale Guvernului, îndreptate împotriva sărăciei, cu stimularea participării civice. Prin cele peste 500 de grupuri de inițiativă locală înființate și sprijinite, a derulat cel mai amplu proces de facilitare comunitară din România postdecembristă și a consacrat în societatea românească termenul de dezvoltare comunitară. Misiunea FRDS, așa cum este ea reflectată pe site-ul organizației, constă în “Sprijinirea dezvoltării durabile a comunităților sărace și a altor categorii vulnerabile din România, prin promovarea și suportul acordat inițiativelor locale orientate către binele comun, identificate, înaintate și realizate în mod participativ, prin implicarea comunității.” MODELUL SCHIMBĂRII Modelul FRDS este unul amplu dezbătut în literatura de specialitate din România pe tema dezvoltării comunitare. Etapele acțiunii comunitare pe care le prezentăm în continuare sunt cele conceptualizate de specialiști în domeniu. Dintre programele derulate de FRDS, pe care le vom prezenta mai jos, doar primul – Social Development Fund -, care a avut două etape și s-a desfășurat pe durata a șase ani, a pus în practică în întregime acest model. În prezent, FRDS nu are în derulare proiecte care să îl mai aplice. Intervenția are loc la nivel comunitar, prin intermediul grupurilor de inițiativă locală. FRDS nu și-a propus formalizarea permanentă a acestor grupuri și nu urmărește programatic evoluția acestora în timp. Ceea ce și-a propus FRDS prin aceste intervenții a fost realizarea unei schimbări de atitudine și mentalitate pe multiple planuri (individual și instituțional, local și național) prin demonstrarea faptului că acolo unde există voință pentru rezolvarea unei probleme există și soluții.

(1) INIȚIEREA Marea majoritate a proiectelor FRDS au avut ca țintă mediul rural la nivel național, uneori și mediul urban. Altele s-au adresat exclusiv comunităților din zonele miniere, iar altele, comunităților de romi. 4. 5.

APELUL DESCHIS este metoda preferată și folosită în toate programele FRDS. Organizația anunță Programul și grupurile de inițiativă locală, după ce parcurgeau pașii etapei de inițiere, se înscriau în competiție. FACILITAREA COMUNITARĂ. Proiectul debuta cu identificarea zonelor spre care trebuia orientată facilitarea. Acestea erau în primul rând zonele foarte sărace (indicate pe o hartă a sărăciei, realizată de specialiști la nivel național) și/sau cu potențial redus de concepere și depunere de aplicații pentru finanțare. Facilitarea avea o abordare proactivă și viza informarea comunităților cu privire la oportunitatea finanțării, identificarea liderilor informali, medierea între membrii comunității, între liderii informali și cei formali în vederea atingerii unui consens, sprijinirea coagulării grupului de inițiativă, motivarea membrilor grupului, asistarea grupului în identificarea și prioritizarea nevoilor comunității, în atragerea de susținere din partea acesteia și în scrierea aplicației de finanțare. Se acorda o atenție specială informării autorității locale – atât a conducerii primărilor locale, cât și de la nivel județean. Aceasta întrucât la finalul proiectelor derulate obiectivele dezvoltate trebuiau preluate de primării, care asigurau și sustenabilitatea proiectului. Cel care derula acest întreg proces era facilitatorul comunitar.

CONSTITUIREA GRUPULUI LOCAL DE INIȚIATIVĂ era un rezultat al facilitării comunitare sau al mobilizării comunității în scopul accesării unei finanțări. În momentul constituirii lor, aceste grupuri sunt înregistrate formal în Registrul Primăriei, în baza Legii 129/1998, sunt funcționale pe durata implementării unui proiect finanțat de FRDS și se dizolvă în virtutea legii în momentul în care proiectul se încheie. Ele își aleg un comitet de conducere, alcătuit din președinte, trezorier și secretar și își deschid un cont bancar. Decizia în grup este consultativă, iar răspunderea aparținea comitetului de conducere, ai cărui membri răspund solidar. În etapa de inițiere, sarcina lui era de a mobiliza resursele comunității, a atrage susținere și a scrie o cerere de finanțare cu scopul de a rezolva o problemă prioritară pentru comunitate.

COMPETIȚIA era deschisă tuturor comunităților ce doreau să aplice pentru finanțare și care întruneau condițiile de eligibilitate, indiferent dacă fuseseră facilitate sau nu. Finanțarea era acordată în funcție de calitatea proiectelor. Nu întotdeauna comunitățile facilitate primeau finanțare, deoarece aplicațiile lor nu întruneau un punctaj eligibil. (2) IMPLEMENTAREA

FINANȚAREA consta în acordarea de granturi, în sumă fixă, destinate îmbunătățirii condițiilor de viață, abordând mai multe segmente de dezvoltare locală. În primii zece ani de funcționare a fondului, finanțarea era acordată grupului de inițiativă locală, în sarcina căruia intra cheltuirea corectă a banilor prin derularea unor proceduri standard de achiziție; procedurile de achiziție aplicate erau cele furnizate de Banca Mondială și aveau o formă simplificată, comparativ cu Legea achizițiilor publice, tocmai pentru ca oamenii obișnuiți să le poată derula în bune condiții. Partea de achizitii se verifica ex-ante, comitetul de coordonare primea din partea unui supervizor un aviz că respecta procedurile. În ultimii ani, granturile au fost orientate și către alte tipuri de organizații: primării, ONG-uri. ASISTENȚA TEHNICĂ ȘI INSTRUIREA acordate în timpul implementării proiectului vizau creșterea capacității beneficiarilor de a implementa în bune condiții proiectele finanțate și de a asigura sustenabilitatea lor pe termen lung. Ca instrumente, presupune instruiri privind managementul de proiect pentru coodonatorii proiectelor finantate, supervizarea de teren a proiectelor, monitorizarea participativă a proiectelor (prin implicarea

beneficiarilor), networking (constituirea rețelelor de beneficiari, organizații non-guvernamentale și autorități locale) etc. Instruirile se făceau pe grupe și se desfășurau de principiu în două etape; în etapa inițială, în care beneficiarii erau informați cu privire la modul de lucru pe proiect, în cea de a doua etapă se discutau aspecte concrete, legate în principal de problemele apărute în derularea proiectelor și soluțiile găsite. Suportul tehnic și verificarea cad în sarcina supervizorilor. Fiecare supervizor are o arie specifică de expertiză – infrastructură, social sau activități generatoare de venit. Aceștia țineau legătura permanent cu membrii grupului, mergeau în teren ori de câte ori era nevoie și în mod obligatoriu, înainte de raportare. Principala sarcină era de a superviza derularea proiectului și a viza documentele, însă îndeplineau în același timp și rolul de consultanți, acordând clarificări, îndrumări și sfaturi, contribuind cu abordarea și cu partea specifică de legislație. Întâlnirile de rețea au fost o altă formă de sprijin acordată membrilor grupurilor de inițiativă. Ele erau organizate pe tematici - de pildă, aducțiune de apă, drumuri, social, creșterea de albine, tâmplărie etc. Impactul lor a fost unul foarte bun, pentru că prilejuiau atât un schimb de informații și soluții foarte utile, cât și motivarea și creștere încrederii în sine și în ceilalți a participanților. Din păcate, rețelele funcționează doar atâta vreme cât sunt finanțate. 3.

PREDAREA OBIECTIVULUI ȘI DIZOLVAREA GRUPULUI. Implementarea unui proiect comunitar de către un grup de inițiativă se încheie cu predarea obiectivului către primărie și dizolvarea grupului de inițiativă, în virtutea legii. În această fază, membrii grupului de inițiativă știu că și-au îndeplinit misiunea și în același timp sunt degrevați de responsabilitate. (3) POSTIMPLEMENTAREA

1. SUSTENABILITATEA. Pentru perioada de sustenabilitate se constituie, ca grup informal de această dată, un grup de întreținere a proiectului. Membrii acestui grup de întreținere nu sunt în mod obligatoriu aceleași persoane cu membrii grupului de inițiativă. Sarcina grupului de întreținere este aceea de a sprijini primăria în întreținerea obiectivului. În unele cazuri, drept consecință a experienței de lucru alături de comunitate, o parte dintre membrii grupului de inițiativă s-a constituit în asociații înregistrate formal, care și-au formulat o viziune pe termen lung și și-au propus obiective mai complexe pentru dezvoltarea comunității. 2. EVALUAREA EX-POST. Aceasta are loc în vederea asigurării funcționării și optimizării practicilor în domeniu și în scopuri academice. Este realizată de evaluatori ai Fondului, ai donatorilor sau/și din mediul academic.

IMPLEMENTARE PROGRAME DERULATE Spre deosebire de alte organizații-suport, FRDS nu are propriu-zis un program de dezvoltare comunitară, ci a folosit un model propriu de dezvoltare comunitară, de inspirație Banca Mondială, în derularea a 6 scheme de grant, pe care le prezentăm în continuare. SOCIAL DEVELOPMENT FUND – SDF - este primul proiect derulat de FRDS, în perioada 1999-2007; el a avut 2 etape și s-a adresat în principal comunităților rurale. Proiectul a constituit manifestarea interesului și a angajamentului Guvernului de a reduce sărăcia din mediul rural și de a asigura un acces mai bun al grupurilor dezavantajate la servicii sociale. Unul din obiectivele pe termen lung a constat în depășirea pasivității și transformarea comunităților sărace în spații sociale creative și dinamice, capabile să identifice soluții și resurse pentru inițierea și dezvoltarea de proiecte comunitare. 30

PROIECTUL DE DEZVOLTARE RURALĂ – PDR – s-a desfășurat în perioada 2004-2006 și a vizat comunități rurale din 5 județe-pilot. A fost inițiat de Ministerului Administrației și Internelor și a avut ca obiectiv general creșterea capacității administrației locale din mediul rural de a dezvolta proiecte locale destinate îmbunătățirii infrastructurii, cu consultarea și implicarea comunității, prin creșterea rolului consiliilor locale și prin dezvoltarea abilităților de planificare și gestionare a investițiilor. "Fereastra comunitară" a PDR - pentru implementarea căreia FRDS a acționat în calitate de agenție de implementare - a fost destinată comunităților periferice și de dimensiuni reduse, ale căror probleme de infrastructură riscau să fie considerate marginale în raport cu gravitatea problemelor existente la nivelul unei comune. Aceste comunități și-au ierarhizat problemele de infrastructură și, în baza unei compeții de proiecte, au primit granturi pentru investiții în nevoile prioritare. SCHEMA DE DEZVOLTARE SOCIALĂ A COMUNITĂȚILOR MINIERE – SDSCM - FAZA I s-a derulat în perioada 20042006 și s-a adresat comunităților miniere afectate de restructurarea industriei de profil (din rural și urban) și grupurilor dezavantajate din comunități miniere (din rural și urban). A reprezentat una dintre componentele Programului "Închiderea Minelor și Atenuarea Impactului Social". Înscriindu-se în ansamblul demersurilor de atenuare a impactului social asupra zonelor afectate de restructurarea sectorului minier, Schema de Dezvoltare Socială a Comunităților Miniere și-a propus, în principal, dezvoltarea capacității comunităților miniere de a-și gestiona propriile probleme. FRDS a îndeplinit rolul de agenție de implementare pentru această componentă, pe lângă Ministerul Economieie și Industriei (în calitate de beneficiar al împrumutului), colaborând în această calitate cu Agenția Națională de Dezvoltare a Zonelor Miniere, responsabilă de atenuarea impactului social ca urmare a procesului de restructurare economică. SCHEMA DE DEZVOLTARE SOCIALĂ A COMUNITĂȚILOR MINIERE – SDSCM – FAZA A II-A s-a derulat în perioada 2006-2011 și s-a adresat comunitatilor miniere afectate de restructurarea industriei de profil (din rural și urban) și grupurilor dezavantajate (din rural și urban). Este una dintre sub-componentele Proiectului "Închiderea Minelor, Refacerea Mediului și Regenerare Economică și Socială" (2007-2010), inițiat de Ministerul Economiei. Proiectul a fost destinat restructurării sectorului minier și regenerării socio-economice în zonele afectate de închiderea minelor și are mai multe componente, împărțite la rândul lor în subcomponente. SDSCM face parte din componenta "Regenerare socioeconomică" și, comparativ cu faza I, se adresează unei arii mai extinse de comunități miniere (19 județe). Beneficiarii sunt nu doar mineri sau foști mineri și familiile lor, ci și restul membrilor comunității, la fel de afectați de restructurarea sectorului minier, pentru care nu s-au inițiat măsuri specifice de dezvoltare.

PROGRAMUL DE INTERVENȚII PRIORITARE – PIP – s-a derulat în perioada 2007-2013 și este destinat comunităților majoritare de romi, din care 81% din mediul rural. A fost plasat în contextul mai larg al Deceniului de Incluziune Socială și este una din cele 4 componente ale Proiectului de Incluziune Socială, proiect guvernamental, finanțat dintr-un împrumut de la Banca Mondială. TIPOLOGIA PROIECTELOR COMUNITARE Atâta timp cât se înscriau în coordonatele programului de finanțare, comunitățile au avut libertatea să-și stabilească prioritățile și să inițieze investiții în obiectivele considerate de maximă importanță pentru dezvoltarea lor. Principalele categorii de proiecte dezvoltate de grupurile de inițiativă sunt;     

Lucrări de mică infrastructură (drumuri comunale, poduri, rețele de alimentare cu apă etc.); Reabilitarea de centre comunitare în care se desfășoară activități culturale, sociale, interetnice; Furnizarea de servicii sociale; Proiecte integrate, constând în lucrări de mică infrastructură și servicii sociale; Activități generatoare de venit (de pildă: centre de prelucrare și comercializare a materiilor prime în mediul rural; pensiuni, servicii de transport local; service auto, servicii funerare etc. ). 31

Potrivit datelor publicate pe site-ul Fondului, în total, în perioada 1999 - 2013, au fost finanțate 1.438 proiecte de grant (între 20.000 si 195.000 dolari SUA, aprox. 120 proiecte/an), din care 133 proiecte integrate, destinate incluziunii sociale a romilor - care abordează mai multe segmente de dezvoltare locală, 150 de servicii sociale comunitare adresate grupurilor dezavantajate (copii, tineri la risc, femei victime ale violenței domestice, vârstnici fără suport familial, romi etc.), 219 proiecte de antreprenoriat și creare de locuri de muncă, 16 proiecte inovatoare, restul de 911 fiind proiecte de reabilitare a micii infrastructuri comunitare. CONDIȚII SPECIFICE În 1998, când FRDS a început derularea primei scheme de grant, SDF, participarea civică era aproape nulă, fiind considerată o practică indezirabilă pentru majoritatea populației. Considerăm că această atitudine față de participare se datora în principal rezistenței la acțiuni voluntare sau la implicarea benevolă în probleme ale comunității întrucât erau asimilate practicilor comuniste, când aceste lucruri erau impuse de regim. Membrii grupurilor de inițiativă aveau un profil extrem de variat și nu se poate stabili o tipologie socio-demografică a celor care, de-a lungul timpului, s-au implicat în acțiuni comunitare. Erau tineri și bătrâni, bine școliți sau fără școală, cu o situație materială mai bună sau mai proastă; în mod uzual, erau ceea ce numim oameni obișnuiți. Mai ales în primii ani de implementare, persoanele cu un nivel de educație mediu sau peste medie au fost în număr foarte scăzut. Ceea ce i-a determinat de cele mai multe ori pe oameni să se implice în activitatea grupului comunitar și să-și asume răspunderi era dorința de a rezolva o problemă care-i afecta personal – un drum, un pod, un centru de zi, un loc de muncă etc., disponibilitatea de timp și încrederea în sprijinul pe care urmau să-l primească din partea experților FRDS. Principala barieră în calea implicării a constat în teama de asumare a răspunderii personale pentru cheltuirea banilor și pentru reușita proiectului. Pentru că nivelul de educație în comunități era foarte scăzut, deschiderea unui cont bancar, derularea procedurilor de achiziție, contabilizarea dovezilor de plată, întocmirea de rapoarte etc. erau considerate lucruri care le depășeau posibilitățile. Tot în primii ani de activitate, în virtutea principiului participativ pe care se bazau schemele de grant, finanțările erau îndreptate exclusiv către grupurile de inițiativă locală. Autoritatea locală era informată cu privire la schema de grant aflată în derulare și la potențialele avantaje ale comunității în urma derulării unui proiect în comunitate, însă nu era implicată nici în scrierea cererilor de finanțare, nici în implementarea proiectelor. Majoritatea lor percepeau beneficiile aduse comunității de obiectivele dezvoltate și preluau întreținerea acestora la finalul proiectului. Principalele beneficii percepute erau: îmbunătățirea condițiilor de viață ale membrilor comunității, atragerea de fonduri în comunitate și posibilitatea orientării bugetului local spre alte priorități, activarea membrilor comunității în rezolvarea unor probleme locale și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea imaginii autorității locale. Pentru că au existat însă și situații în care preluarea s-a făcut cu dificultate, ulterior, grupurilor de inițiativă li s-a solicitat un acord preliminar al primăriei. Principalele bariere în acceptarea de către o parte a autorităților locale a modului de lucru al Fondului au constat în lipsa controlului asupra implementării proiectelor și teama față de apariția unui alt pol de putere în comunitate, prin înființarea de grupuri de inițiativă conduse de lideri informali. Din punct de vedere al sustenabilității, lucrările de mică infrastructură și investițiile în servicii sociale, preluate de primării, au avut cel mai mare succes. În ce privește activitățile generatoare de venit, o sustenabilitate bună au înregistrat cele care au avut ca obiect de activitate prestarea de servicii (servicii turistice, servicii auto, servicii cadastrale, chiar si servicii funerare etc.). În schimb, bună parte dintre centrele axate pe producția de bunuri alimentare (lapte, brânză, carne) au întâmpinat mari probleme de adaptare la normele de siguranță alimentară impuse de Uniunea Europeană, apărute ulterior încheierii proiectelor 32

respective, în principal din lipsă de finanțare pentru adaptarea infrastructurii centrelor la aceste norme. Din domeniul alimentar, mai bine s-au adaptat afacerile bazate pe prelucrarea fructelor de pădure, a plantelor medicinale și a legumelor; în prezent, unele dintre acestea fac producție pentru export. De-a lungul timpului, reprezentanții FRDS au identificat factori care pot încuraja nivelul de implicare comunitară în proiecte de dezvoltare comunitară:    

cultura locală, existența unui sâmbure de implicare; beneficiile propuse de program răspund nevoilor percepute ale comunității; existența în zonă a unei resurse umane pregătite; implicarea autorității locale în încurajarea aplicațiilor și stimularea participării, de la nivel comunal și mai ales județean.

În zonele care au întrunit aceste condiții, aplicațiile pentru finanțare au fost foarte numeroase la fiecare apel deschis (de pildă, județele Alba sau Iași); pe de ată parte, au existat și zone în care, în ciuda unui volum de facilitare crescut, oamenii au avut o disponibilitate scăzută pentru implementarea de proiecte, cum ar fi unele județe din sudul țării – Călărași, Giurgiu, Tulcea. Fiecare dintre schemele de grant prezentate mai sus s-a desfășurat în condiții specifice. În cadrul Social Development Fund – SDF -, fondurile acordate proiectelor au fost transferate direct grupurilor comunitare, formate din cetățeni. Acesta este proiectul care, prin abordarea folosită, a lansat o nouă tendință în designul programelor de dezvoltare locală în România. Aceasta s-a axat pe implicarea cetățenilor în stabilirea priorităților și definirea proiectelor locale printr-un proces participativ, alături de aplicarea principiului "learning-by-doing" prin investirea grupurilor locale de inițiativă cu responsabilități în gestionarea fondurilor, derularea procedurilor de achiziții și a altor activități din cadrul proiectelor. Este programul în care modelul de dezvoltare comunitară prezentat la începutul acestui material a fost aplicat în întregime. Reușita proiectului SDF a dus la preluarea modelului în cadrul unor programe de preaderare, dar și la reproducerea acestuia în unele proiecte ale Băncii Mondiale, inițiate după 2001. Nu în ultimul rând, instituții și organizații locale sau regionale au împrumutat practici și instrumente experimentate cu succes prin acest proiect de dezvoltare locală. În cadrul proiectului de Dezvoltare Rurala – PDR granturile au fost gestionate prin implicarea cetățenilor atât în managementul financiar, cât și în cel tehnic, după modelul deja aplicat în proiectele derulate anterior de FRDS. În cadrul Schemei de Dezvoltare Socială a Comunităţilor Miniere intervenția FRDS la nivelul comunităților s-a subsumat principiilor de implicare cetățenească, parteneriat, contribuție locală, dezvoltare de capacități pentru derularea proiectelor, promovate și în cadrul proiectelor anterioare. Portofoliul de proiecte și pachetul de suport oferit beneficiarilor în pregătirea și implementarea proiectelor au fost adaptate specificului comunităților miniere. Intervenția în contextul unei atitudini cvasigenerale de neimplicare și neîncredere în măsurile guvernamentale, intervenția Fondului la nivelul comunităților miniere a necesitat eforturi deosebite. Facilitatorii FRDS au avut un rol însemnat în procesul de stimulare a participării comunitare: au cartografiat satele, periferiile și semiperiferiile localităților miniere urbane, inclusiv zonele centrale, recunoscute ca fiind foarte sărace (fără acces la apă, canalizare, centrală termică etc), le-au informat și sprijinit pentru a întocmi o cerere de finanțare eligibilă. În cadrul Programului de Interventii Prioritare – PIP, în baza experienței anterioare, FRDS a promovat o perspectivă integratoare asupra dezvoltării locale prin finanțarea de proiecte integrate și mobilizarea actorilor locali interesați. Acest tip de proiecte integrate au cuprins cel puțin două componente - din aria infrastructurii și aceea a serviciilor sociale

comunitare. De asemenea, s-a oferit posibilitatea ca pentru problemele ce nu au putut fi rezolvate din fondurile PIP, comunitățile să poată solicita sprijin pentru pregătirea unor proiecte cu finanțare din fonduri europene. Diferențele de abordare a problematicii au impus și câteva transformări instituționale, FRDS adaptându-și structura organizatorică prin înființarea unui Birou pentru Relația cu Comunitățile Romilor.

LECȚII ÎNVĂȚATE OMUL NU ÎNVAȚĂ PÂNĂ NU FACE Filozofia Băncii Mondiale – learning by doing – era o noutate în materie de lucru cu oamenii la sfârșitul anilor ‘90, când a fost introdusă în România. Experiența a demonstrat că a fost o abordare câștigătoare. În primii ani, a existat o rezervă a comunităților față de programul de dezvoltare comunitară. Ulterior, s-a constatat că multe dintre comunitățile care derulaseră un proiect prin FRDS, la următoarele apeluri deschise, reveneau cu aplicații. Reușita unui proiect genera încredere, iar încrederea genera dorința de a progresa, de a face mai mult. Deși în cazul comunităților care reveneau cu proiecte la apelurile următoare membrii grupurilor de inițativă erau diferiți de cele anterioare, a existat un proces de împărtășire a experienței înregistrate anterior, deoarece noile grupuri erau mai competente în implementarea proiectelor și aveau o deschidere mai mare. De asemenea, în virtutea acumulării de expertiză, o parte dintre grupurile de inițiativă au generat înființarea de organizații non-guvernamentale, care și-au asumat sarcini de dezvoltare comunitară. GRUPURILE DE INIȚIATIVĂ LOCALĂ SUNT INCUBATOARE DE LEADERSHIP S-a constatat totodată că grupurile de inițiativă au funcționat ca niște incubatoare de leadership. O parte importantă a membrilor comitetelor de conducere au ajuns mai târziu lideri formali ai comunităților lor. Pe de o parte, era firesc să se întâmple așa, pentru că din start, procesul de facilitare presupunea ca element esențial identificarea liderilor informali din comunitate. Pe de altă parte, exercițiul derulării de finanțări, trainingurile de care au beneficiat, consultanța, schimburile de experiență, întâlnirile de rețea au sporit competențele acestor oameni, fără ca ei să fi avut din start acest obiectiv, și iau pregătit să-și asume un rol mai important. Unii dintre aceștia sunt în prezent primari foarte activi, cu un număr mare de proiecte implementate în comunitățile lor. SCHIMBAREA ATITUDINII ȘI A MENTALITĂȚILOR ARE NEVOIE DE TIMP Programul cel mai eficient din punct de vedere al impactului în comunitate este considerat programul Băncii Mondiale – SDF. Acesta a avut o etapă-pilot, în urma căreia metodologia și procedurile de lucru au fost mai bine adaptate la context, și o a doua etapă, în care finanțările au fost mai mari. A fost programul cel mai longeviv – se întinde pe o durată de 6 ani, fapt care a înlesnit consolidarea metodologiilor de lucru și acumularea de experiență specifică de către experții implicați în proiect. De asemenea, inclusiv comunitățile au acumulat experiență, lucru dovedit de aceea că, atunci când derulau deja un al doilea proiect pe program, se descurcau mult mai bine. Proiectul a avut în vedere o dezvoltare extensivă și a permis gradul cel mai ridicat de implicare a comunității. Aceasta a constat în: informarea și facilitarea comunităților și stabilirea priorităților împreună membrii acesteia; derularea finanțărilor doar prin grupurile de inițiativă; cofinanțarea proiectului de către comunitate, de regulă prin muncă

voluntară, implicarea primăriilor în sustenabilitatea proiectelor, realizându-se astfel o cooperare între comunitate și autoritate. Aceste coordonate permit consolidarea investițiilor făcute atât în oameni, cât și în obiectivele dezvoltate. În perspectivă temporală, limitele programului de dezvoltare comunitară a FRDS au constat în aceea că nu a existat o finanțare continuă a acestuia și nu a existat o viziune macro, pe termen lung, finanțările pentru proiectele comunitare au fost limitate, rezolvând doar parțial diferite probleme ale comunităților, nu s-a implementat același tip de program. Setarea unor obiective pe termen lung avantajează derularea unor programe de dezvoltare comunitară de calitate, deoarece permit o bună valorificare a experienței acumulate de organizația suport și experții acesteia, dar și a experienței acumulate de comunitățile implicate. ÎN COMUNITĂȚILE MICI, PUTEREA EXEMPLULUI FUNCȚIONEAZĂ Pe termen lung, probabil cel mai important impact al proiectelor FRDS constă în aceea că a stimulat atragerea de finanțări diverse în comunități. Pe de o parte, așa cum am spus deja, au existat comunități care au aplicat în mod repetat pentru finanțările FRDS. Exemplele pozitive i-au încurajat și pe alți membri ai comunității să aibă inițiative în vederea rezolvării unor probleme comunitare. Pe de altă parte, implicarea unor oameni obișnuiți în derularea proiectelor a contribuit la combaterea mentalității potrivit căreia „finanțările nu sunt pentru oricine”. Liderii grupurilor informale ajunși mai târziu în funcții de conducere în comunitate aveau deja competențe formate atât pentru atragerea de sprijin pentru comunitățile lor, cât și pentru interacțiunea cu comunitatea. În plus, în multe dintre aceste comunități există un număr mai mare de persoane care au accesat fonduri europene.

PACT – ÎNVĂȚARE, PARTICIPARE, ÎNCREDERE PREZENTARE GENERALĂ Fundația PACT implementează unul dintre cele mai vechi programe de dezvoltare comunitară încă active în România. Începând din anul 2003, pe parcursul mai multor runde, și continuând în prezent, programul „Învățare, participare, încredere” și-a propus să re-aprindă spiritul comunitar în localități rurale și nu numai din sudul României. Programul se adresează persoanelor, grupurilor sau asociațiilor din comunitățile în care lucrează, oferindu-le un pachet complet de servicii, de la finanțare la consultanță. Pe parcursul celor șase runde (a șasea este în implementare), programul a dezvoltat un model lărgit al intervenției, care folosește o gamă variată de metode pentru a identifica potențialii beneficiari și a-i sprijini în demersurile lor de schimbare în comunitate. Această experiență oferă valoroase repere pentru înțelegerea felului în care grupurile informale pot deveni agenți ai schimbării. MODELUL SCHIMBĂ RII Programul „Învățare, participare, încredere”, pe care îl vom numi în continuare Programul, se desfășoară începând cu anul 2003 și continuă în prezent. Intervenția are loc la nivel comunitar, prin intermediul organizațiilor comunitare. Acestea pot fi grupuri de inițiativă informale, asociații locale sau chiar lideri informali, dar există tendința de înregistrare pentru cei ce rămân activi. Implementarea a avut loc în cinci runde de extindere succesive, cu durate de aproximativ doi ani, dar și cu perioade de stabilizare în ultimii ani. În momentul de față este în derulare runda a șasea, inițiată în anul 2014. Începând cu anul 2013, PACT a adăugat componente complementare Programului de bază, prin care adaugă noi pachete de sprijin pentru organizațiile comunitare. Scopul general al Programului, chiar dacă nu este întotdeauna explicit formulat, este determinarea unei schimbări în comunitățile vizate prin generare unor mecanisme incluzive de lucru în comun. Maniera modulară de implementare a sprijinit dezvoltarea unui model adaptiv de intervenție, prin învățare permanentă. Programul are un ciclu în patru pași bine definit, care rămâne constant, dar care cuprinde o organizare modulară cu componente adăugate la fiecare pas. Schema de mai jos surprinde forma maximală, cu toate componentele, chiar dacă nu toate au fost incluse în fiecare rundă.

(1) IDENTIFICAREA GRUPURILOR COMUNITARE Selecția inițială a beneficiarilor este un element cheie al Programului, un aspect confirmat și de diversificarea permanentă a metodelor prin care este făcută. 8.

APELUL DESCHIS, însoțit de posibilitatea obținerii unei finanțări, este metoda preferată în primele runde de implementare. Organizația de sprijin anunță Programul și grupurile interesate, formalizate sau nu, se înscriu.

PROMOVAREA ȘI CĂUTAREA ACTIVĂ reprezintă o metodă care are la bază nevoia de a duce informația despre apel către comunități care sunt mai puțin conectate la canalele disponibile pentru PACT. Poate lua forma unor dezbateri locale și regionale, informări directe sau colaborări cu instituții publice locale.

10. Folosirea FACILITATORILOR COMUNITARI este o metodă introdusă în rundele recente de implementare. Este tot un mijloc de căutare activă, dar foarte specifică și implicând colaboratori mobili, de aceea o evidențiem separat. 11. MULTIPLICAREA, evidențiată în schemă printr-o săgeată și nu printr-o celulă în tabel, devine o metodă de selecție pe măsură ce Programul derulează cicluri complete. Unele din organizațiile comunitare devin la rândul lor organizații de sprijin, fiind implicate în transferul de expertiză, inclusiv prin selectarea beneficiarilor pentru noi runde. (2) SPRIJIN PENTRU ORGANIZAȚII COMUNITARE Grupurile comunitare primesc sprijinul PACT cu scopul de a își întări capacitate și de a se transforma în organizații comunitare. Conținutul acestui sprijin poate să difere de la o rundă la alta, dar putem lesne identifica o tipologie a intervențiilor. 1.

INSTRUIRE, sprijin educațional, prin sesiuni de formare. Un element constat al Programului este reprezentat de cursurile de creștere a capacității organizaționale – management de proiect și financiar, scriere de proiecte și strângere de fonduri, diverse forme de organizare comunitară etc. Se pot adăuga, fie prin Program, fie prin proiectele complementare, module specifice cum este cel de advocacy.

CONSULTANȚA INDIVIDUALĂ reia o parte din temele abordate în cursuri, particularizând-o pentru nevoile fiecărui grup. Consultanța poate fi programată sau spontană. Cea programată implică vizite în comunități sau diverse forme de mentorat. Cea spontană este răspunsul prompt al echipelor de implementare la cereri de ajutor din partea beneficiarilor, pe diverse canale (direct, telefonic, e-mail), cu tematică diversă, de la mici chestiuni administrative la punctarea unor aspecte esențiale de lucru în comunitate. Începând cu rundele recente de implementare, odată cu introducerea facilitatorilor comunitari, consultanța poate lua forma serviciilor de facilitare oferite de aceștia.

Finanțarea prin MICRO-GRANTURI este o metodă al cărei nume vorbește de la sine. În modelul Programului, finanțarea unui proiect comunitar este importantă pentru că face legătura cu cel de-al treilea pas al ciclului de implementare și în același timp asigură cu certitudine un cadru de implementare a aspectelor teoretice învățate.

(3) PROIECTE COMUNITARE Implementarea unui proiect comunitar este o metodă clasică de organizare comunitară (sau facilitare comunitară, nu denumirea este importantă) și este unul din elementele cheie ale Programului. Este important să 37

punctăm planificarea participativă și cerințele de incluziune a grupurilor vulnerabile asociate sprijinului oferit, care constituie una din mărcile sociale ale Programului. Nu este obligatoriu ca proiectul să fie sprijinit prin MICRO-GRANT. Programul include sprijin pentru IDENTIFICAREA ALTOR SURSE DE FINANȚARE, prin scriere de proiecte sau strângere de fonduri. Etapa de proiect comunitar se poate multiplica prin implementarea mai multor proiecte în paralel sau consecutiv. (4) SCHIMBARE ÎN COMUNITATE Instruirea, consultanța și implementarea, preferabil cu succes, a unui proiect comunitar sunt elementele de bază pentru consolidarea grupului inițial ca organizație comunitară, ce va rămâne să activeze în comunitatea respectivă pe termen lung. Este primul pas al unei schimbări în comunitate și, de cele mai multe, indicatorul vizibil pe termen scurt. Pe termen mediu, unele din organizațiile susținute devin la rândul lor furnizoare de expertiză și se petrece astfel transferul către alte comunități, sau efectul de multiplicare despre care vorbeam anterior. Schimbarea profundă urmărită de Program se petrece în ansamblul comunității și poate fi măsurată prin creșterea implicării cetățenilor pentru rezolvarea problemelor comune și prin o mai bună includere a grupurilor marginalizate. IMPLEMENTARE ETAPE DE IMPLEMENTARE Programul a fost implementat în zona de sud a României, în mai multe runde. În tabelul următor prezentăm un sumar cantitativ cu principalele repere temporale și spațiale. Runda Runda 1

Perioada și județele Martie 2003 – Iunie 2004

Runda 2

Dolj, Vâlcea, Mehedinți, Gorj Iulie 2004 – Iunie 2006 Olt, Argeș, Teleorman

Runda 3

Runda 4

Runda 5

Octombrie 2006 – Ianuarie 2008 Călărași, Giurgiu, Ialomița și Ilfov Februarie 2008 – Februarie 2010 Argeș, Dolj, Gorj, Teleorman Iunie 2010 – Aprilie 2013 Dâmbovița, Ialomița, Călărași, Giurgiu, Ilfov

Runda 6

Începută în 2014, în

Caracteristici ale modelului

Grupuri comunitare susținute 14 asociații și fundații 6 grupuri informale, dintre care 1 sa înregistrat și 5 nu mai activează

Diversificarea metodelor de selecție prin promovare și căutare activă. Introducerea unor criterii privind programe incluzive.

20 asociații, fundații și grupuri informale 3 grupuri informale, dintre care 2 sau înregistrat și unul nu mai activează 7 asociații și fundații 8 grupuri informale, dintre care unul s-a înregistrat și 7 nu mai activează

Promovarea și căutarea activă devine element cheie în procesul de selecție. Sunt introduse micro-granturi. Introducerea programatică a efectului de multiplicare prin selectarea unor organizații care să transfere cunoaștere în alte comunități. Folosirea facilitatorilor comunitari în toate etapele. Module de instruire complementare oferite prin alte programe ale organizației (începând cu 2013). Continuă oferirea de module 38

19 grupuri informale, dintre care 5 s-au înregistrat (unul singur mai activ) și 14 nu mai activează

19 grupuri informale, dintre care 4 s-au înregistrat (unul singur mai activ) și 13 nu mai activează

Se lucrează cu 6 grupuri informale

derulare

complementare.

Constanța, Brăila, Tulcea

Accent pe includerea grupurilor marginalizate.

TIPOLOGIA PROIECTELOR COMUNITARE Grupurile comunitare au avut libertatea de alegere a activităților în care s-au implicat. În mod firesc, s-au orientat cu precădere către subiecte culturale și sociale, mai ușor de înțeles și, în același timp, cu potențial scăzut de fricțiuni cu autoritățile locale. Activitățile civice și politice au apărut rar în alegerile spontane ale grupurilor susținute. Principalele categorii de activități ce se regăsesc în proiectele comunitare alese de grupurile susținute sunt, în ordinea frecvenței apariției:    

Tradiție și cultură – păstrarea obiceiurilor și tradițiilor locale, afirmarea identității culturale, evenimente artistice; Educație și copii – activități de educație formală și non-formală, sprijinirea unităților de învățământ din localitate, programe de sprijin pentru copii cu situație mai dificilă; Cluburi – locuri de socializare și petrecere a timpului liber pentru tineri sau vârstnici; Ecologizare și spații publice – curățenia localității, amenajarea unor spații comune, locuri de joacă pentru copii.

CONDIȚII SPECIFICE Programul utilizează un model care presupune că grupurile comunitare active pe termen lung se vor înregistra ca organizații non-guvernamentale. Grupurile informale de inițiativă reprezintă doar o etapă intermediară. Alegerea zonei de sud a României ca spațiu de intervenție atrage unele consecințe determinate de condițiile specifice locale. În întreaga zonă, tradițiile de auto-organizare culturală au fost puternic afectate în perioada regimului comunist, astfel încât este dominantă lipsa de încredere și de cele mai multe ori nu există mecanisme comunitare ce ar putea fi activate, ci ele trebuie create. Majoritatea județelor din zona aleasă sunt mai degrabă sărace, unele dintre ele foarte sărace. Programul a ales sistematic comunități mai puțin dezvoltate și cu probleme de incluziune socială – comunități sărace, cartiere marginale, procent ridicat de romi. LECȚII ÎNVĂȚATE IMPORTANȚA SELECȚIEI PRO-ACTIVE Etapa de identificare a grupurilor comunitare a Programului a cunoscut o evoluție continuă pe întreaga durată de implementare. Relativ repede, accentul a căzut pe căutarea pro-activă a grupurilor existente, însoțită de metode variate de promovare a oportunităților oferite de Program. În rundele cele mai recente, selecția pro-activă merge direct către identificarea unor persoane-cheie cu ajutorul facilitatorilor locali. Această evoluție a Programului reprezintă o adaptare la contextul implementării, determinat, așa cum spuneam, de contextul mai degrabă advers organizării spontane a cetățenilor. Concluzia nu este neașteptată, dar odată cu confirmarea ei găsim și o posibilă soluție. Grupurile de cetățeni care să lucreze împreună la o problemă comună apar destul de rar spontan, chiar și în cazul celor informale. Există totuși reacție la stimuli externi. Urmărind evoluția Programului, putem presupune cu o probabilitate ridicată de certitudine, că extinderea permanentă se poate face doar cu rafinarea metodelor de selecție pro-activă.

SĂRĂCIE ȘI IMPLICARE? Strâns legat de prima lecție învățată, dar suficient de important pentru a o evidenția separat, implementarea Programului analizat trebuie cel puțin să pună în dezbatere problematica implicării în regim de sărăcie. Cunoaștem deja dintr-o bogată literatură că implicarea apare după ce nevoile de bază sunt satisfăcute și nu mai intrăm în numeroasele analize pe această temă. Prin alegerea curajoasă de a lucra preponderent în comunități sărace și cu probleme de incluziune, Programul oferă noi perspective asupra relației dintre sărăcie și implicare. Până la un punct, selecția pro-activă amintită anterior, împreună cu consultanța individuală, oferă suficient sprijin pentru a stimula implicarea. Apar inevitabil limitări, atât pentru identificarea noilor grupuri, cât și pentru menținerea activității celor înființate. Pe termen lung, trebuie adresată problema sărăciei. O posibilă soluție, abordată până acum doar teoretic în implementarea Programului, este crearea unor pachete de sprijin integrate, cu măsuri de întărire a capacității organizațiilor comunitare și măsuri de dezvoltare economică locală, posibil prin economie socială. TRECEREA CĂTRE IMPLICARE CIVICĂ NU SE FACE SPONTAN Discuția despre implicare ne conduce la o altă lecție importantă a Programului, aceea că trecerea către implicare civică și politică nu se face spontan. Modelul ideal al grupurilor comunitare este cel al societății civile angajate, care nu doar rezolvă probleme punctuale, ci intră în dialog permanent cu autoritatea locală, acționând cu mult curaj civic pentru a supraveghea activitatea acesteia. În fapt, tendința spontană a grupurilor a fost să se îndrepte către proiecte cu potențial scăzut de controversă. Proiectele culturale, sociale sau de înfrumusețare a localității reprezintă principalele categorii tematice. Trecerea către implicare civică nu se face spontan, ci trebuie la rândul ei stimulată. Pentru ultima rundă, Programul oferă complementar un modul de advocacy, acesta putând fi un posibil răspuns la problemă. DILEMA LIDERULUI (IN)FORMAL Confirmarea proverbului „omul sfințește locul” este un rezultat așteptat în cazul unui program de organizare comunitară. Atât teoria cât și practica domeniului ne arată că resursa cheie sunt liderii informali ai grupurilor, indiferent dacă acestea sunt sau nu înregistrate legal. Grupul rămâne activ și are rezultate în măsura în care liderul sau liderii acestuia se implică în activitate. Contextul de implementare a Programului, care a ales strategic comunități cu posibile falii (foarte săraci vs mai puțin săraci, romi vs majoritari) și care a adoptat o metodă bazată pe proces participativ, ne atrage atenția asupra posibilelor efecte negative ale dependenței de lider. Un lider prea puternic, prea entuziast și cu mai puține abilități de lucru în echipă poate deveni o problemă în diverse situații. Poate să fie o barieră pentru extinderea grupului, pentru că nu acceptă „concurența”. Poate să fie reticent la însăși abordarea participativă, pentru că „el știe cel mai bine”. Poate să piardă din impact pentru că nu reușește un compromis în negocierile cu alte grupuri sau cu autoritățile locale. Din fericire, toate aceste probleme se pot rezolva prin educație. Soluția stă în acordarea timpului și atenției suficiente identificării nevoilor de învățare ale liderilor informali identificați. IMPORTANȚA CONSULTANȚEI INDIVIDUALE La prima vedere, componentele de instruire și micro-granturile par cele mai importante componente ale etapei de sprijin. Sunt cele mai vizibile și au cel mai mare timp alocat formal în proiecte. Există însă în cadrul Programului o componentă permanentă de consultanță individuală, care poate să fie programată sau nu. Cea programată este mai vizibilă și mai ușor de cuantificat. Cea neprogramată este de fapt activitatea zilnică a persoanelor de legătură ale grupurilor, care se transformă adesea într-o activitate de instruire practică a membrilor grupurilor comunitare. De la utilizarea formularelor și aplicațiilor software, trecând prin înțelegerea legislației și normativelor, și până la definirea sau formularea unor 40

concepte, toate acestea constituie baza absolut necesară pentru a avea impact. Lecția învățată este că orice program de sprijin pentru grupuri comunitare trebuie să aloce timp și flexibilitate prin personalul implicat pentru a răspunde nevoilor individuale ale beneficiarilor. O SOLUȚIE BAZATĂ PE ÎNCREDERE PENTRU FINANȚAREA GRUPURILOR INFORMALE Chiar dacă obiectivul Programului include înregistrarea grupurilor comunitare, o bună parte din activități s-au desfășurat sau se desfășoară cu grupuri informale. Includem aici și micro-granturi, ceea ce ne conduce la o soluție practică pentru finanțarea grupurilor neînregistrate. În cazul acestui Program, fondurile au fost transferate către un cont bancar deschis la orice bancă comercială de către un membru al grupului inițial, dar cu drept de utilizare pentru un al doilea membru. Actele fiscale sunt emise de către furnizori pe numele organizației suport. Este foarte important sprijinul direct, consultanța individuală amintită anterior, pentru buna desfășurare a activității. Este remarcabil că nu au existat nicio situație în care membrii grupurilor sprijinite să fi încercat să deturneze utilizarea banilor. Cele două elemente-cheie în acest caz au fost flexibilitatea finanțatorului și încrederea reciprocă.

CENTRUL DE RESURSE PENTRU PARTICIPARE PUBLICĂ (CERE)- SUSȚINE O VOCE PUTERNICĂ ÎN FAȚA AUTORITĂȚII PUBLICE PREZENTARE GENERALĂ Programul de organizare comunitară al Centrului de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) a început în toamna anului 2009, odată cu punerea în practică a proiectului “Înapoi la rădăcini”. Modelul de intervenție în comunitate pus în practică de CeRe se bazează pe modelul organizării comunitare, ca formă distinctă de participare cetăţenească, un model de sorginte americană, care a început cu munca lui Saul Alinsky în Statele Unite în 1938. Organizarea comunitară este un proces democratic, de lungă durată, prin care oamenii sunt aduşi împreună pentru a acţiona în interesul lor comun. Aceştia identifică probleme şi soluţii, apoi acţionează prin implicarea structurilor de putere existente pentru ca acele soluţii să devină realitate. Ideea de a aduce în România acest model a pornit de la constatarea atât a reticenței oamenilor față de implicarea în decizia publică, cât și a lipsei sau a ineficienței implicării cetățenilor în deciziile publice care le afectează zi de zi traiul în cartierul sau orașul lor. Astfel, a apărut nevoia dezvoltării unei culturi a participării active a cetățenilor la nivel local în procesul de luare a deciziilor publice, în așa fel încât ei să-și poată reprezenta propriile interese și să producă schimbările dorite în mediul în care trăiesc.

MODELUL SCHIMBĂRII Programul de organizare comunitară al CeRe se desfășoară la nivel comunitar, în aria unor cartiere din București (Lacul Tei, Favorit și Callatis din Drumul Taberei și Pantelimon), prin intermediul grupurilor de inițiativă (GI). El presupune coagularea de grupuri de inițiativă și asistarea acestora în derularea unor campanii proprii de advocacy în scopul soluționării problemelor cu care se confruntă la nivel local. Asistența acordată grupurilor este de lungă durată și se desfășoară formal în cadrul unei serii de proiecte derulate de organizație. Programul pune în practică un Model de organizare comunitară în patru pași – Ascultare; Documentare; Acțiune; Organizare. Coagularea și dezvoltarea fiecăruia dintre grupurile de inițiativă presupune parcurgerea acestor pași cu asistența unui organizator comunitar. Pașii nu sunt parcurși liniar, ci la un moment dat în viața unui grup ei se suprapun – de pildă, când vrei să câștigi mai mult sprijin din partea comunității, te întorci la pasul de Ascultare ; atunci când vrei să rezolvi o nouă problemă de pe agendă sau ceea ce ai făcut nu e suficient, faci din nou Documentare etc. Concomitent, grupurile beneficiază de diferite forme de sprijin: finanțare, formare, consultanță, schimburi de experiență. Schema de mai jos redă Modelul de organizare comunitară practicat.

(1) ASCULTARE Este primul pas al procesului de organizare comunitară; el constă în ascultarea sistematică a cetăţenilor pentru a selecta şi prioritiza problemele cu care se confruntă şi pentru a identifica lideri potenţiali. Organizatori comunitari și voluntari intră în legătură cu locuitorii unei zone alese în prealabil, în faza incipient, bătând din ușă în ușă. Scopul acestei etape este identificarea de nevoi și de potențiali lideri. În următoarea fază, persoanele care și-au declarat disponibilitatea de a participa la rezolvarea unor probleme ale comunității sunt aduse împreună pentru a se putea forma un grup de lucru. În acest grup de lucru este generată o listă de priorități, în scopul de a fi supusă atenției membrilor cartierului. Se convoacă o adunare publică, unde sunt supuse la vot prioritățile. Un obiectiv important al acestui prim pas este acela de a construi relaţii de încredere şi respect între cetăţeni, care vin adesea din medii diferite. După acest proces sistematic de ascultare, cetăţenii aleg în mod democratic un număr de probleme prioritare pe care le pot rezolva. (2) DOCUMENTARE Acest al doilea pas implică identificarea de soluţii potențiale, a oamenilor care să acționeze şi a instituţiilor (administraţia locală sau centrală, şcoala, poliţia etc.) care au autoritatea şi resursele pentru a soluţiona problemele identificate de cetăţeni. Pentru a identifica potenţiale soluţii, este nevoie de o documentare asupra modului în care o problemă poate fi rezolvată (de exemplu, căutarea unor modele de succes din alte cartiere sau oraşe care ar putea fi aplicate în zona de acţiune a grupului). (3) ACȚIUNE În baza potențialelor soluții identificate la problemele cu care se confruntă, cetățenii trec la acţiune. Acţiunile concrete constau în întâlniri de negociere cu autorităţile, întâlniri în care problemele şi soluţiile pot fi discutate şi tranşate, adunări mai mari la care organizaţia comunitară îşi demonstrează “puterea prin număr” şi în cadrul cărora li se cere autorităţilor publice să răspundă cu privire la paşii pe care îi vor face pentru rezolvarea problemelor. (4) ORGANIZARE În paralel cu etapele de ascultare, documentare şi acţiune, cetăţenii sunt implicaţi în procesul de consolidare și lărgire a grupurilor de inițiativă în scopul construirii unei organizaţii comunitare de sine stătătoare. Grupurile sunt sprijinite să își creeze propria identitate, să își dezvolte mecanisme interne de luare a deciziilor și de lucru în echipă și un mod democratic și transparent de a lucra în și cu ajutorul comunității din care fac parte. Se urmărește crearea unor organizații de durată, puternice şi guvernate democratic, capabile să abordeze numeroase probleme în comunitate. O astfel de organizaţie creează cadrul în care cetăţenii îşi dezvoltă abilităţi de participare, inclusiv abilităţi de strângere de fonduri care să-i permită acesteia să deruleze diferite programe și activități. 43

IMPLEMENTARE ETAPE DE IMPLEMENTARE Inițial, programul a constat în înființarea grupurilor comunitare și sprijinirea acestora, urmând modelul descris mai sus. Implementarea s-a desfășurat pe parcursul ultimilor șase ani, începând din 2009. La această dată CeRe păstorește în București grupuri de inițiativă care parcurg agende stabilite de cetățenii cartierelor respective. În ultimii ani, organizația a constatat că s-au constituit tot mai multe grupuri cetățenești atât în București, cât și în alte localități din țară. Acestea au apelat la CeRe pentru a solicita asistență pe probleme concrete. Drept urmare, a dezvoltat proiecte prin care să poată sprijini inclusiv aceste grupuri. În 2013, CeRe a demarat un proces intens de schimburi de experiență între grupurile de inițiativă. La acestea participă grupurile din Programul de organizare comunitară și grupuri din alte programe ale organizației. În prezent, organizația lucrează la crearea unei rețele, formate din aceste grupuri. Specificul aceste rețele constă în aceea că ea se creează natural, în baza relațiilor de amiciție create cu prilejul întâlnirilor comune. Grupurile și-au descoperit preocupări comune, cum ar fi spațiile verzi sau construcțiile și retrocedările ilegale. Nu în ultimul rând, rețeaua poate să îi facă mai vizibili și mai puternici în fața autorităților. TIPOLOGIA PROIECTELOR COMUNITARE Specificul grupurilor de inițiativă sprijinite de CeRe îl reprezintă modul militant în care au ales să lupte pentru cartierul lor. În atingerea obiectivelor propuse, ele folosesc metode specifice de advocacy, lucrând în același timp la vitalizarea spiritului comunitar și atragerea de sprijin sporit din partea vecinilor de cartier. Intervențiile comunitare au de regulă ca obiect:  dezvoltare urbanistică armonioasă, care să conducă la îmbunătățirea calității vieții în cartiere - amenajarea de străzi și trotuare sigure, amenajarea corespunzătoare a parcurilor, înființarea de centre culturale comunitare, asigurarea siguranței cetățenilor, asigurarea curățeniei, asigurarea de locuri de parcare, îmbunătățirea circulației mijloacelor de transport, amenajarea de locuri de joacă pentru copii etc.;  luarea de atitudine față de autoritățile locale, care permit desființarea locurilor de parcare, distrugerea cartierelor și a spațiului verde prin atribuiri ilegale de terenuri, autorizarea de construcții care încalcă legile urbanistice și de protecție a mediului, dar și minime exigențe estetice, defrișări abuzive etc. CONDIȚII SPECIFICE Inițial, programul a presupus identificarea unor zone/cartiere din București după anumite criterii: în zonă să se fi manifestat o formă minimală participare publică – cetățeni care și-au manifestat nemulțumirea, un protest etc.; densitatea de locuitori să fie mare – așadar, zonă de blocuri; aria de intervenție să includă aproximativ 10.000 de locuitori. Alegerea celor trei cartiere bucureștene ca zone de intervenție a programului - Lacul Tei, Drumul Taberei și Pantelimon – a avut la bază aceste criterii. Din momentul coagulării lor, grupurile de inițiativă beneficiază de sprijinul organizației. Se urmărește astfel dezvoltarea abilităților și cunoștințelor membrilor grupurilor de inițiativă (comunicare, moderare de întâlniri, vorbit în public, roll play, storytelling, lucru în echipă, tehnici de negociere, legislație în domeniul participării publice, planificarea campaniilor de advocacy, fundraising, etc.). Acest lucru se întâmplă permanent, prin asistența oferită de organizatorii comunitari, dar și prin organizarea de traininguri, ateliere și întâlniri cu alte organizații non-guvernamentale și experți în domenii de interes pentru cetățeni. Finanțarea grupurilor de inițiativă este, de asemenea, o componentă importantă a sprijinului pe care CeRe îl oferă. Finanțarea este în sumă variabilă și se acordă în funcție de nevoi. Cheltuielile sunt înregistrate în situațiile financiare ale organizației-suport. Principalele nevoi de finanțare sunt generate de activitățile legate de promovare și comunicare, dar și de acțiunile în instanță. 44

Deși grupurile comunitare au o autonomie completă de acțiune în raport cu CeRe, ele rămân dependente de organizațiasuport în virtutea faptului că lipsa personalității juridice conduce la imposibilitatea derulării pe cont propriu a diferite activități, cum ar fi: inițierea de dezbateri publice, organizarea de evenimente autorizate, trimiterea în instanță, accesarea a diferite programe de finanțări, strângerea de donații provenite din aplicarea prevederii 2% etc. Înființarea și dezvoltarea de organizații sau grupuri civice puternice în relația cu decidenții se pot face doar în baza unei expertize serioase a organizației-suport. CeRe a facilitat schimburi de experiență în principal pentru organizatorii comunitari și membrii grupurilor de inițiativă din București, dar și pentru alte persoane interesate să învețe și să practice organizarea comunitară. Concret, au fost facilitate schimburi de experiență între grupurile de inițiativă din București și organizații și grupuri cetățenești din Slovacia, Polonia, Germania, Ungaria, Republica Moldova; de asemenea, organizatorii comunitari ai organizației au participat la întâlniri cu traineri din Statele Unite. Din toamna anului 2011, celor care doresc să învețe și ulterior să practice organizarea comunitară, CeRe le oferă posibilitatea unor internship-uri în Statele Unite. De-a lungul timpului, modelul de organizare comunitară în patru pași a dat rezultate importante peste tot unde a fost aplicat. Promovarea acestei metode la nivel național și european este unul dintre obiectivele organizației. CeRe a organizat sesiuni introductive pe tema organizării comunitare, care au fost deshise tuturor ONG-urilor și persoanelor interesate să afle mai mult despre această metodă. Din 2010, CeRe este membru activ în ECON, rețea informală de organizații din nouă țări care promovează metoda de organizare comunitară în Europa. LECȚII ÎNVĂȚATE PROGRAMELE TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ NEVOILOR CONCRETE ALE COMUNITĂȚILOR De multe ori, diferitele organizații prestabilesc ariile de intervenție și folosesc un set de criterii restrictive în funcție de care acordă sprijin și finanțare; urmarea acestui fapt constă în aceea că diferitele grupuri care participă la competiția pentru obținerea sprijinului trebuie să-și seteze agenda în funcție de finanțările existente în piață. Programul de organizare comunitară folosește o metodologie diferită – el vine în întâmpinarea problemelor concrete ale comunităților și este suficient de flexibil pentru a putea răspunde oricărei probleme cetățenești identificate. Astfel, agendele de lucru ale grupurilor de inițiativă create sunt alcătuite prin consultarea permanentă cu cetățenii din cartier și supunerea la vot a priorităților, în cadrul unor întâlniri. Acest fapt creează premisele unui dialog permanent și real între membrii grupului și vecinii din cartier și, în timp, atrage mult sprijin. De asemenea, CeRe nu sprijină doar grupurile pe care le-a creat, ci răspunde la solicitările oricărui grup care îi solicită ajutorul și a cărui misiune concordă cu obiectivele organizației. SPRIJINUL ORGANIZAȚIEI-SUPORT ESTE DECISIV Toate grupurile de inițiativă sprijinite de CeRe în ultimii cinci ani au avut rezultate și sunt încă active. Această situație se datorează modului în care au fost sprijinite aceste grupuri. Grupurile au beneficiat în permanență de asistența unui organizator comunitar; rolul acestuia este unul foarte complex: el setează dinamica de grup, facilitează discuțiile și interacțiunile dintre membrii grupului, le prezintă oportunitățile de dezvoltare organizațională, identifică nevoile de formare și consultanță, oferă training și consultanță adecvată nevoilor grupului, îi pune în legătură cu oameni din presă, îi pregătesc pentru interviuri și prezentări. De asemenea, formarea și consultanța acordate au fost întotdeauna adaptate la nevoile concrete ale grupurilor. Și din punct de vedere al sprijinului financiar, acesta a fost acordat ori de câte ori a fost necesar. Deși în principiu aceasta este o situație dintre cele mai fericite, pentru că asigură sustenabilitatea planului de intervenție, ea prezintă și o capcană – gupurile nu reușesc să conștientizeze la parametri reali nevoile de finanțare pe care le presupun activitățile lor. 45

STRATEGIA DE INTERVENȚIE TREBUIE ADAPTATĂ PERMANENT LA CONTEXT Metoda de lucru a CeRe diferă esențial de aceea a altor organizații finanțatoare și sub un alt aspect: dacă un proiect clasic, a cărui implementare a fost aprobată, are un tablou bine stabilit de activități, pe care beneficiarul trebuie să îl respecte cu religiozitate, metoda CeRe încurajează grupurile de inițiativă sprijinite să-și adapteze în permanență strategia de acțiune la contextul real. În activitatea grupurilor de inițiativă, accentul cade pe misiunea, scopul și obiectivele acestora, sprijinite de un set de valori împărtășite de membrii grupului. Dincolo de acestea, acțiunile concrete trebuie să răspundă dinamismului interacțiunii cu stakeholderii. CEL MAI IMPORTANT REZULTAT – SCHIMBAREA ATITUDINILOR – VINE ÎN TIMP Atunci când au făcut primii pași în munca alături oamenii din cartierele alese, organizatorii au trebuit să facă față unui val de suspiciune, neîncredere și scepticism cu privire la reușita propunerii lor de organizare comunitară. Puțini au fost cei care au acceptat să afle ce li se propune în mod concret și mai puțini cei care au participat la primele adunări publice. Odată grupurile constituite, a apărut o nouă provocare: înșiși membrii grupurilor abandonau cauza, imediat ce se înregistrau eșecuri ale acțiunilor întreprinse. Rezultatele au apărut greu. Dar s-a dovedit că schimbările pot să apară dacă oamenii se mobilizează. Însă, odată apărute, primii care au suferit o transformare au fost chiar membrii grupurilor de inițiativă. Au pornit cu neîncredere în ei înșiși, în puterea lor de a schimba ceva, cu impresia că autoritatea publică e de neatins. Acum au ajuns în punctul în care știu că există schimbări concrete pe care le pot face – cu efort, tărie, încăpățânare, cu un mare consum de timp și energie. Apariția rezultatelor a condus inclusiv la schimbarea atitudinii oamenilor din cartier față de grupurile de inițiativă. Au ajutat și acțiunile de vitalizare a spiritului comunitar, întreprinse cu aceeași determinare ca și campaniile de advocacy. Grupurile de inițiativă au căpătat recunoaștere în cartierele lor, numărul de susținători activi a început să crească, oamenii li se adresează cu tot felul de sesizări și probleme, la acțiunile comunitare se adună tot mai mulți oameni. S-a născut speranța. Oare pentru a câta oară? Chiar dacă cetățenii cartierelor sunt doar într-o etapă de curiozitate, de testare și explorare a posibilității de activism civic, așa cum cu realism se exprima unul dintre organizatorii comunitari, tot e bine, sunt tot mai mulți cei care încearcă. Oamenii au tendinţa să se implice în procesul de luare a deciziilor publice atunci când principalele lor interese şi probleme sunt abordate şi atunci când sunt implicaţi alături de persoane în care au încredere şi pe care le respectă. CONSECVENȚA PRODUCE SCHIMBAREA ATITUDINII AUTORITĂȚII PUBLICE FAȚĂ DE CETĂȚENI Prin acțiunile lor, membrii grupurilor de inițiativă și-au mărit capitalul social și au atras sprijin din diverse medii – ONG, academic, cultural, economic, mass-media. Au apelat la specialiști care să-i ajute cu argumente profesioniste pentru justificarea cauzelor lor și în fundamentarea soluțiilor propuse. De asemenea, au relaționat în repetate rânduri cu diferiți responsabili de la nivelul autorității publice. Prin insistență, seriozitate, profesionalism, au fost recunoscuți în timp ca parteneri de dialog credibili. La nivelul responsabililor și decidenților publici s-au creat precedente și așteptări. Oamenii au devenit cetățeni, iar autoritatea se așteaptă la implicare din partea lor. În aceste condiții, autoritatea publică de la nivelul a diverse comunități a început să dea semne că devine mai responsabilă, mai transparentă și mai deschisă în raport cu cetățeanul și problemele acestuia. Pentru ca victoria acestui prim pas să nu fie irosită, este nevoie de crearea unei societăți civile puternice.

CREAREA UNOR REȚELE DE SPRIJIN – VIITORUL GRUPURILOR CIVICE Practica a dovedit că printre cele mai eficiente forme de intervenție civică se numără protestul de stradă și trimiterea în judecată. Când cetăţenii se adună în numere mari, puterea şi influenţa lor asupra factorilor de decizie creşte în mod semnificativ. De asemenea, organizarea schimburilor de experiență între gupuri de inițiativă din România și din străinătate a demostrat faptul că oamenii nu numai că pot învăța unii de la alții, dar se și pot susține unii pe alții și se pot motiva mai bine decât ar face-o cineva din exterior. Crearea unei rețele de sprijin între grupurile din București creează premisele unui schimb permanent de informație și know-how, dar și de sprijin reciproc în acțiunile întreprinse. Grupurile de inițiativă și-au descoperit deja o serie de preocupări comune, cum ar fi construcțiile care încalcă legile urbanistice și de protecție a mediului, abuzurile asupra spațiului verde etc. Beneficiind de sprijinul unei rețele, eficiența intervențiilor publice ale unui grup va crește. Și chiar mai important, va putea ajunge în prim-plan rezolvarea unor probleme aflate în competența autorității locale și care afectează calitatea vieții tuturor cetățenilor din capitală.

STUDII DE CAZ

COMUNA PONOR COMUNITATEA Comuna Ponor este amplasată în partea de nord-vest a judeţului Alba, la o distanţă de 35 de kilometri faţă de cel mai apropiat oraș, Aiud, şi la 68 de kilometri de reşedinţa judeţului – municipiul Alba-Iulia. Ea are în componenţă şase sate: Ponor, După-Deal, Vale în Jos, Valea Bucurului, Geogel și Măcăreşti. Satul Ponor, care este centrul de comună, urmăreşte cursul văii Ponorului, dar din cauza reliefului frământat, casele sunt aşezate dispersat. Satul este atestat documentar pentru prima dată în anul 1648. Este așezat în Munții Trascăului, prezentând un relief specific de munte, dezvoltat pe calcare și flis. Varietatea reliefului carstic, prin spectaculozitatea sa, a florei și a faunei precum și caracteristicile climatice îl fac atractiv din punct de vedere turistic. Până prin 1960, în orice vară, ponorenii mergeau la “ţară”, să muncească la secerat holdele de pe Valea Mureşului, de unde se întorceau cu grâu în schimbul muncii. La fel şi toamna, la culesul porumbului. Un obicei ce a existat în comuna Ponor a fost adunarea sărbătorească de la “Piatra Crîsnicului”. Acest loc, asemeni sărbătorii de pe Muntele Găina, constituia un prilej de întâlnire a fetelor cu flăcăii din Ponor şi comunele învecinate. În fiecare an, în luna Rusaliilor, preoţii din aceste comune se întâlneau acolo, făceau maslu, după care flăcăii şi fetele, care aducea merinde şi băutură de acasă, încingeau o horă după muzica lăutarilor până noaptea târziu. Acest obicei a durat până prin 1965. Perioada de după 1990 a fost marcată, ca în toată țara, de închiderea multor obiective economice, fapt ce a condus la o rată a șomajului foarte ridicată și la scăderea nivelului de trai al locuitorilor din comună. Izolarea satelor, starea foarte proastă a drumurilor, lipsa oricăror facilități, lipsa locurilor de muncă și a altor posibilități de câștigare a traiului au făcut ca satele comunei să se depopuleze masiv în toată această perioadă. “În sat au rămas fie cei care nu au învățat școală deloc și nu au avut unde să plece, fie pe unii nu i-au lăsat părinții; că au avut cinci-șase copii și la unu dintre ei i-a zis că tu rămâi acasă.”(locuitor al comunei) Veniturile locuitorilor comunei provin din pensii, ajutor social și salarii (plătite de primărie, școală, mici magazine) – comuna are aproximativ 25 de angați, din câteva mici afaceri în comerț și din creșterea animalelor. Cei plecați au început să se întoarcă în sat abia în momentul în care APIA a început să dea subvenții pentru animale; aceasta a fost percepută ca o oportunitate de asigurare a traiului unei familii. Câțiva oameni tineri s-au întors și s-au apucat să crească animale – vaci, oi și capre. Cele mai multe ferme sunt mici, de subzistență; există o singură fermă de vite care are mai mult de 100 de capete și care aparține fostului primar. Aceasta a fost modernizată din fonduri europene. Majoritatea fermierilor valorifică în principal carnea de vițel, vânzând în târgurile din apropiere; laptele nu are căutare. Deși zona este foarte frumoasă, turismul nu este încă o activitate economică dezvoltată în această zonă.

Dată fiind marea răspândire a caselor din cauza reliefului montan, rețeaua de drumuri în comună are o lungime foarte mare. În comună nu există nici un drum asfaltat. Toate reabilitările de drumuri care s-au făcut în ultimii 20 de ani au constat în pietruire. Principalele necesități ale locuitorilor comunei constau în: 

  

Întocmirea documentației de intabulare și cadastru pe proprietăți; se consideră că principala piedică în calea dezvoltării economice a comunei și a prosperității locuitorilor o reprezintă lipsa actelor de proprietate, fapt care îi împiedică pe oameni să aplice pentru finanțarea a diferite afaceri și activități agricole; proprietatea este fărâmițată, iar oamenii nu își permit să achite din venituri proprii întocmirea actelor. Îmbunătățirea calității drumurilor; Asigurarea de servicii medicale permanente pentru locuitorii din comună; în prezent, există un medic care trece prin sat din când în când; Asigurarea de servicii medicale veterinare de calitate; deși în comunitate există un medic veterinar concesionat, acesta nu lucrează cu profesionalism, iar oamenii nu sunt mulțumiți de calitatea serviciilor lui.

În ultimii ani, primăria a realizat mai multe investiții, din fonduri proprii sau din fonduri europene: s-a modernizat primăria, s-au modernizat cele 2 cămine culturale din comună, s-au achiziționat utilaje auto pentru întreținerea drumurilor, s-au reabilitat două drumuri, este în construcție un dispensar care la parter are prevăzute 3 cabinete medicale (pentru 1 medic de familie, 1 medic stomatolog și 1 medic veterinar), iar la etaj asigură câte un apartament pentru fiecare dintre medici. Una dintre marile nemulțumiri ale primarului comunei este aceea că, din cauza neîndeplinirii a o serie de criterii de eligibilitate (număr de locuitori, marea răspândire a caselor, rețeaua extinsă de drumuri a comunei etc. ), finanțările din PNDR pentru investiții comunale sunt foarte greu accesibile. Nu în ultimul rând, locuitorii comunei se mândresc cu Mânăstirea Ponor, a cărei construcție a început în 2002 și este aproape finalizată. Ansamblul monahal are forma unei cetăți și este unul impunător. Odată cu apariția acesteia, zona a început să fie vizitată de turiști într-un număr mai mare. GRUPURILE DE INIȚIATIVĂ ACTIVITĂȚI ȘI REZULTATE Într-un interval de 10 ani, în perioada 1998-2008, în comuna Ponor s-au desfășurat patru proiecte ce au beneficiat de finanțare din partea Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS). Stoparea bruscă a șirului de proiecte finanțate de Fond în această comunitate se datorează faptului că ea nu s-a mai încadrat în profilul comunităților eligibile. DRUM COMUNAL SAT VALE ÎN JOS. Proiectul a constat în pietruirea unui drum de 5 kilometri, investiția fiind de 75.000 de dolari. Procesul de facilitare comunitară a început în 2008, în anul 2000 proiectul a fost aprobat spre finanțare și s-a încheiat în 2001. Perioada de sustenabilitate prevăzută în contractul de finanțare a fost de 5 ani. Notăm că acest drum a fost reabilitat în 2014 din fondurile GAL, pe măsura 322. DRUM COMUNAL SAT PONOR. Prin acest proiect s-au pietruit 4 kilometri de drum în satul Ponor și s-a construit un zid de sprijin. Valoarea proiectului a fost de 70.000 de dolari. Facilitarea a început în 2001, iar proiectul s-a derulat în 2002. DRUM COMUNAL SAT GEOGEL. Prin acest proiect s-au pietruit 3 kilometri de drum în satul Geogel. Valoarea proiectului a fost de 75.000 de dolari. Proiectul s-a derulat în 2003.

TÂMPLĂRIA SILVA. Proiectul, în valoare de 20.000 de dolari, a constat în înființarea unei activități generatoare de venit (AGV); membrii grupului de inițiativă au ales ca obiect de activitate tâmplăria, iar ca formă juridică de organizare, societatea agricolă. El s-a desfășurat în 2006-2007. FUNCȚIONAREA GRUPURILOR DE INIȚIATIVĂ Fiecare dintre cele patru proiecte s-a derulat cu respectarea metodologiei de dezvoltare comunitară, aplicată de FRDS. Membrii grupurilor de inițiativă din cele 3 proiecte de reabilitare a drumurilor au fost de fiecare data alții. În cel de al patrulea proiect președintele grupului de inițiativă a fost aceeași persoană cu președintele primului grup. Diversitatea persoanelor implicate se datorează în principal faptului că implicarea într-un grup de inițiativă a avut drept criteriu principal interesul membrilor grupului în rezolvarea problemei respective. Cum drumurile au înlesnit accesul la diferite facilități pentru locuitorii din diverse sate, în grupuri s-au implicat oameni din respectivele comunități. Deși primăria era doar un stakeholder în aceste proiecte și nu era implicată oficial în derularea proiectelor, uneori, din grupurile de inițiativă făceau parte angajați ai primăriei. Primul grup de inițiativă s-a înființat în toamna anului 1998; el avea 10 membri și s-a înregistrat la Primărie ca Grup de inițiativă locală, în baza Legii 27. Membrii grupului și-au ales un președinte, un secretar și un trezorier. În 1999, grupul a trebuit să facă față unui conflict între președinte și membrii grupului; președintele era genul de lider discreționar, care nu se consulta în luarea deciziilor cu membrii grupului și nu îi informa pe aceștia cu privire la mersul lucrurilor. Conflictul a devenit acut în momentul în care președintele a numit în funcțiile de secretar și trezorier, în mod nestatutar, pe fiica sa și pe o prietenă a acesteia, care nici măcar nu locuiau în comunitate. În ciuda intervenției supervizorilor din partea FRDS, președintele a insistat în decizia luată unilateral. Atunci, supervizorul grupului a organizat o ședință de grup, în care lucrurile au fost restabilite – s-a ales o nouă structură de conducere a grupului, iar din acel moment, proiectul a decurs normal. În special cei 3 membri din conducere au început să se informeze, să se documenteze și să coordoneze realmente procesul. Prioritatea identificată în procesul de facilitare comunitară a constat în reabilitarea drumurilor din comună. S-a stabilit că drumul care urma să fie reabilitat să fie acela care lega satul Vale în Jos de centrul comunei. Drumul respectiv era într-o stare foarte proastă, nu putea fi parcurs cu mașina; oamenii puteau circula pe el doar cu căruța sau pe jos; fapt care îi izola complet de lume. Grupul a conceput proiectul, l-a înscris în competiție, iar în 2000 acesta a fost aprobat spre finanțare. Membrii activi ai grupului erau în special cei trei din structura de conducere. Aceștia erau investiți cu responsabilitatea derulării tuturor procedurilor de achiziție și de supraveghere a construirii obiectivului. Proiectul se încheia în momentul în care obiectivul era construit și era dat în folosința autorității locale. Grupul de inițiativă locală se dizolva de la sine, în virtutea faptului că legea își producea efectele. Următoarea etapă era constituirea unui grup de mentenanță, care să colaboreze cu primăria la întreținerea drumului. Membrii acestui din urmă grup puteau fi diferiți de membrii grupului de inițiativă, dar s-a facut alegerea să rămână aceiași. Timp de cinci ani, membrii grupului s-au ocupat și de mobilizarea resurselor locale pentru întreținerea drumului.

Cel de al doilea grup de inițiativă a avut tot 10 membri și s-a constituit în 2001. Proiectul a parcurs aceleași etape, însă fără să se mai lovească de problemele întâmpinate de primul grup. Se consideră că experiența primului grup a fost foarte folositoare, pentru că, deși membrii grupului erau diferiți de primii, ei au primit un sprijin consistent și activ din partea președintelui primului grup. Se consideră că fericită a fost și echipa care a coordonat grupul: președintele grupului era de profesie inginer agronom, trezorierul era contabil în primărie, iar secretarul era un om gospodar, care se ocupa cu oieritul. În 2002, proiectul s-a încheiat, iar obiectivul a fost dat în folosință Primăriei. Procedural, s-a constituit grupul de mentenanță. Cel de al treilea grup de inițiativă a fost constituit în 2003 de locuitori din Geogel. Acesta a fost sprijinit în principal de reprezentanții primăriei. Cel de al patrulea grup de inițiativă, inițiat în 2006, a avut ca scop înființarea unui atelier de prelucrare a lemnului (tamplărie, tăiat bușteni, debitat bușteni și rindeluit), pe componenta de activități generatoare de venit. Grupul de inițiativă, care a avut 10 membri, s-a transformat în societate agricolă pentru a putea derula finanțarea. Președintele grupului a pus la dispoziția proiectului un teren și o clădire pentru sediu. Atelierul era de interes local, pentru că la acea vreme nu exista nici un echipament similar în comună. Între timp, mulți dintre locuitorii comunei și-au achiziționat asemenea utilaje, iar atelierul are o activitate scăzută. În general, comitetele de coordonare “duceau greul”. Ele se întruneau în medie o dată pe lună sau mai des, în funcție de sarcinile pe care le aveau de îndeplinit. Membrii grupurilor au fost sprijiniți de supervizori în orice problemă era necesar. Deși dificilă, procedura de achiziții nu a ridicat probleme. Lucrările au fost contractate de la o firmă privată. Membrii grupurilor afirmă că lucrul cel mai dificil a fost derularea lucrărilor de pietruire a drumurilor, pentru că apăreau tot timpul probleme care trebuiau rezolvate – de pildă, cu aprovizionarea cu piatră, care trebuia adusă de la Aiud etc. Relația cu Primăria nu a ridicat nici un fel de probleme; aceasta a eliberat documentația necesară – certificate de urbanism, autorizații de construcție, iar în final, a preluat drumurile. Din punct de vedere al impactului, s-a afirmat că oamenii din sate au fost mulțumiți de construirea drumurilor, dar că, în general, nu-și manifestă aprecierea, fapt receptat cu tristețe de membrii grupurilor de inițiativă, care au investit în mod voluntar mult efort în lucrările respective. LECȚII ÎNVĂȚATE IMPLICAREA EXPERȚILOR ORGANIZAȚIEI-SUPORT ESTE DETERMINANTĂ Toate cele 4 proiecte au parcurs etapele prevăzute de metodologia de lucru a FRDS din acea perioadă. Esențial este considerat sprijinul primit din partea facilitatorului comunitar, în prima etapă a fiecărui proiect, și al supervizorilor, în cea de a doua etapă. Rolul facilitatorului a fost foarte important pentru că a informat comunitatea în așa fel încât aceasta să cunoască de fiecare dată posibilitățile de finanțare oferite de FRDS și să conștientizeze beneficiile implicării comunitare. Supervizorii sunt cei care au asigurat implementarea în bune condiții a proiectelor, prin consultanța oferită și vizitele în comunitate ori de câte ori era nevoie; se consideră că, în lipsa dedicării lor, membrii grupurilor de inițiativă nu ar fi putut duce proiectele la bun sfârșit. De nivelul de încredere pe care reprezentanții FRDS au reușit să-l aducă în comunitate au depins implicările în proiectele ulterioare.

PUTEREA EXEMPLULUI Derularea cu succes a primului proiect a născut dorința oamenilor din celelalte sate de a atrage sprijin și pentru comunitatea lor. Oamenii de aici sunt mândri de faptul că Alba se numără printre județele “cele mai deschise la finanțări”. Pe de altă parte, ponorenii au căpătat încredere să acceseze și alte tipuri de finanțări. De pildă, de măsura 141 din vechiul PNDR, au beneficiat aproximativ 50 de ferme de subzistență. Regretul acestor oameni este acela că, din cauza faptului că nu au actualizate actele pe terenuri, nu au reușit să atragă mai multe investiții în comună.

GRUPUL DE INIȚIATIVĂ LOCALĂ COCORĂȘTII MISLII I. COMUNITATEA Comuna Cocorăștii Mislii se găsește în centrul județul Prahova, la mică distanță (17km) de Municipiului Ploiești. Alte două orașe mici – Băicoi, 7km și Plopeni, 4km – se află în imediata vecinătate. Cu trei sate, aproximativ 3.600 de locuitori și o suprafață de 3.439 ha, este considerată o comună de dimensiune medie. Apropierea de orașele menționate, într-o zonă relativ dezvoltată economic a țării, reprezintă o oportunitate pentru locuitorii comunei de a găsi locuri de muncă. Se adaugă venituri din agricultură și din mici afaceri locale (comerț, construcții, logistică). Satele Cocorăștii Mislii (centrul de comună) și Goruna sunt ceva mai dezvoltate, în timp ce Țipărești, ușor izolat față de celelalte, este mai mic și cu dezvoltare ceva mai redusă. Utilitățile publice sunt bine dezvoltate în toate cele trei sate, cu rețele funcționale de electricitate, apă și gaze naturale. Drumurile sunt inegal dezvoltate: cel principal, un drum județean, este în stare mai bună, dar cele secundare necesită reparații. Aspectul caselor arată la rândul lor un grad inegal de dezvoltare. Întâlnim și case noi și gospodării bine întreținute, dar și locuințe vădit mai modeste. Centrul de comună are indiciile unor activități edilitare susținute și de succes în ultimii ani: clădirile Consiliului Local și școlii refăcute, clădirea Căminului Cultural în proces de extindere, un parc nou și apreciat de localnici. Toate acestea sunt rezultatul unor proiecte finanțate din fonduri naționale sau europene, la care administrația locală s-a conectat cu succes. Pe scurt, comparat cu alte comune, Cocorăștii Mislii se bucură de o așezare și legături mai bune cu orașe, inclusiv municipiul Ploiești, un pol de creștere, precum și de o infrastructură mai bine dezvoltată. Totuși, se confruntă cu aceleași probleme demografice ca majoritatea localităților rurale, poate la o scară ceva mai mică. Populația îmbătrânește, iar o bună parte din tineri preferă să se mute la oraș. Numărul de elevi ai școlii este în continuă scădere și comuna se confruntă cu unele dificultăți legate de fluctuația profesorilor, mulți fiind suplinitori. Un număr important de persoane active se află la muncă în străinătate. II. GRUPUL ISTORIC Grupul de Inițiativă Locală (GIL) Cocorăștii Mislii, a intrat în programul Cetățeanul în Primul Rând în anul 2010. Modelul schimbării pentru acest program, descris în secțiunile anterioare, este centrat pe liderul grupului, facilitatorul local, persoana cheie în desfășurarea activităților în comunitate. Urmând exemplul dominant în cadrul programului, facilitatorul local este directorul căminului cultural din comună, unul din liderii informali ai comunității. GIL Cocorăștii rămâne unul dintre cele mai active grupuri din programul CîPR, participând la toate întâlnirile anuale. GIL și-a propus să fie o interfață între cetățeni și administrație, obiectiv păstrat de la înființare până în prezent. Grupul nu dorește să chestioneze sau să monitorizeze administrația, ci să fie un creuzet de idei pentru dezvoltarea comunei. Cele mai multe dintre aceste idei au o puternică încărcătură culturală.

În perioada 2013-2014, o parte din membrii GIL, coordonați tot de liderul sau facilitatorul grupului, au participat la programul de dezvoltare comunitară al Fundației PACT, obținând un micro-grant și sprijin pentru implementarea unui proiect de economie socială. Este vorba despre un atelier de țesături. Proiectul încearcă să reînvie o tradiție locală și în același timp să ofere o alternativă de dezvoltate comunității. Este un subiect fundamental diferit de activitatea obișnuită a grupului și nu toți membrii s-au arătat la fel de interesați. Pentru continuarea pe termen lung a proiectului, persoanele implicate au preferat să constituie Asociația „Visul Verde”, cu personalitate juridică. Din perspectiva GIL, „Visul Verde” este doar un proiect al grupului și nu o altă metodă de a acționa. Alături de „Visul Verde”, există alte două asociații în comună, ambele având în rândul lor membri ai GIL. Este vorba de Asociatia de înfrățire Cocorăștii Mislii – Castanet Tolosan (Franța) și un Grup de Acțiune Locală, înființat conform metodologiei Ministerului Dezvoltării. FUNCȚIONARE GIL Cocorăștii Mislii are aproximativ 30 de membri, între care un nucleu de 15 membri activi, cam aceiași de la înființare și până în prezent. Ceilalți participă ocazional, în funcție de activități, sau temporar, cât timp se află în localitate. Plaja de vârstă a membrilor este între 15 și 73 de ani, dar mai mult de 20 sunt tineri sau cadre didactice, aflați într-un fel sau altul în legătură cu școala. Membrii grupului se auto-selectează: rămân doar cei care participă la activități. Grupul și-a propus să aibă întâlniri lunare, dar nu întotdeauna reușește. Pe de altă parte, sunt perioade cu activități în care întâlnirile sunt chiar mai dese. La începutul fiecărui an, în prima întâlnire, grupul pune pe masă idei pentru anul respectiv. Prin consens, sunt alese 3-4 idei, care devin proiectele principale din anul respectiv. Principalul criteriu este adeziunea membrilor. Sunt alese acele idei la care aderă și participă un număr suficient de mare de membri încât să poată fi puse în aplicare. Al doilea criteriu important este realismul propunerii, dacă poate fi pusă sau nu în aplicare cu resursele existente. La sfârșitul anului, există o întâlnire de evaluare a implementării proiectelor asumate. Pe parcursul anului, majoritatea întâlnirilor sunt de lucru, pentru determinarea stadiului proiectelor și continuarea acestora. Întreaga activitate este coordonată de facilitatorul grupului. Anumite activități punctuale sau chiar proiecte pot fi coordonate de unii dintre membri, în funcție de implicarea lor. Spre exemplu, unul dintre membrii grupului a propus și coordonat mai multe serii de cursuri de informatică pentru elevii școlii din comună. Una din problemele identificate chiar de către facilitator este absența „unui tânăr care să vină din urmă”. În acest moment, grupul este construit în jurul liderului său, depinzând de acesta, membrii așteptând adesea îndemnul sau aprobarea facilitatorului. Este o situație care poate să ajute pentru eficiență, dar care conduce la probleme pe termen lung. Fidel obiectivului său de a fi o interfață între autorități și cetățeni, GIL și-a propus să aibă relații de colaborare cu ambele părți. Acest lucru implică adoptarea unei atitudini neutre din punct de vedere politic, dar și o implicare redusă în acțiuni de advocacy sau watchdog. La ultimele alegeri, GIL a mediat un dialog cu candidații despre anumite proiecte, fără însă a provoca reacții ale acestora pe teme mai spinoase, cum sunt bugetele locale sau activitatea autorităților publice. Membrii grupului spun că nici nu sunt nemulțumiri mari, care să justifice adoptarea unor poziții mai contondente. Relația bună cu primăria se reflectă și în sprijinul financiar primit de la autorități. Toate activitățile GIL au în spate munca voluntară a membrilor și, atunci când este nevoie, sprijinul financiar din partea Consiliului Local. Uneori sunt solicitate și mici donații, preponderent în natură, de la agenții comerciali locali. Practic, GIL propune idei noi, apoi participă voluntar la implementare, iar dacă este nevoie de finanțare, primește sprijinul actorilor din localitate, în special primăria. Astfel au fost implementate mai multe proiecte edilitare, culturale sau educaționale. ACTIVITĂȚI ȘI REZULTATE Unul din primele proiecte ale GIL, ales încă de la prima întâlnire, este marcarea unor trasee turistice pe dealurile împădurite de pe raza comunei. Acestea vin în principal în sprijinul localnicilor, care nu mai știu vechile cărări, iar pe 54

termen lung ar putea contribui la dezvoltarea turistică a zonei. În primul an, au fost realizate două trasee. Ulterior, un al treilea traseu a fost marcat și au fost refăcute primele două. Grupul și-a propus un proiect permanent de întreținere a traseelor. Acestea sunt bine primite de localnici și au adus și avantajul unui foarte bun proiect educațional pentru elevii din comună. Seria cursurilor de utilizare a calculatoarelor, propusă și implementată de unul din membrii GIL, student la informatică, a avut mare succes la public. Cursurile au fost fie de introducere în programare, pentru elevi, fie de utilizare, nivel începător, pentru persoanele vârstnice. În primul caz, cursurile au avut și un rol important de consiliere în carieră. Pentru seniori, scopul imediat a fost ușurarea comunicării cu rudele aflate la muncă în străinătate. Proiectul „Visul Verde”, amintit anterior, iese din tiparul obișnuit, dar poate fi considerat, cel puțin parțial, un succes. Asociația cu același nume, înființată de mai mulți membri GIL, are sprijinul autorităților locale – un spațiu de lucru în cadrul Căminului Cultural – și a obținut un micro-grant din partea Fundației PACT. Cu banii obținuți au fost achiziționate materiale și utilaje pentru țesătorie și au fost organizate cursuri de perfecționare pentru femei fără loc de muncă din localitate. Scopul este reînvierea unei tradiții locale și transformarea ei într-o sursă de venit pentru oamenii din comunitate. După un prim an mai bun, activitatea atelierului este acum mai scăzută, dar în continuare se pot face comenzi on-line. Sunt unele probleme cu promovarea, iar echipa proiectului încă nu a găsit soluțiile cele mai potrivite. Apare însă și un impact indirect, pentru că mai multe dintre cursante lucrează și de acasă, obținând astfel un mic venit suplimentar. GIL a implementat anual mai multe proiecte cu caracter cultural. Am ales ca ultim exemplu unul dintre primele proiecte, intitulat Muzeul satului pentru toți. Acesta a avut ca scop inițial accesibilizarea muzeului din satul Goruna, obiectiv atins prin renovarea căilor de acces. Ulterior, grupul a revenit pentru îmbunătățirea exponatelor și pregătirea unor resurse educaționale pentru elevii din localitate. Noul muzeu, îmbunătățit, a fost inaugurat în ianuarie 2014, fiind foarte bine primit de comunitate. III. LECȚII ÎNVĂ ȚATE CE FUNCȚIONEAZĂ ȘI CE NU? Modelul de funcționare al GIL Cocorăștii Mislii este influențat decisiv de două opțiuni majore, una explicită, a doua implicită. Prima este dată de viziunea grupului ca interfață autorități-comunitate, ceea ce plasează GIL într-o relație de parteneriat cu autoritățile. Opțiunea implicită este determinată de tipologia membrilor, fiind vorba în principal de persoane din zonele educație și cultură; în mod natural, deciziile consensuale se îndreaptă către proiecte din aceste zone. Astfel descris, putem spune simplu că modelul funcționează foarte bine. GIL este un izvor permanent de idei noi, proiecte mai mari sau mai mici de înfrumusețare a localității și creștere a capitalului cultural și educațional. Auto-poziționarea în zona obiectivelor tangibile, realiste, combinată cu influența – în sens pozitiv – pe care membrii grupului o au asupra edililor, conduc la obținerea unor rezultate bune. În fiecare an, grupul reușește să implementeze 3-4 proiecte locale, de anvergură mică. Ocazional, sunt preluate de către Consiliul Local și idei mai ambițioase, cum este cea a parcului din centrul comunei. Acest ritm de lucru are un impact pozitiv asupra coeziunii grupului. Există permanent proiecte comune, menținând membrii antrenați și implicați, dar fără a cere un volum exagerat de timp din partea lor. Se poate face o discuție dacă metoda consensuală poate opri unele proiecte mai îndrăznețe, în favoarea unora mai „așezate”. Conform spuselor facilitatorului, acest risc există, dar nu crede că s-a materializat până acum. Proiectul „Visul Verde” poate fi considerat excepția care confirmă regula. Este un proiect mai complex și cu mai multe responsabilități, inclusiv prin existența unei finanțări externe. Chiar dacă sunt implicați o parte din membrii GIL, proiectul

este clar o entitate distinctă, cu propria viață, care funcționează după alte reguli. Liderul grupului ne spune că faza inițială, de pregătire a atelierului, a fost destul de stresantă pentru GIL, pentru că a cerut o implicare mai mare și pe un teritoriu mai puțin cunoscut. Birocrația și costurile suplimentare generate de existența unei asociații au fost alte elemente care au îndepărtat grupul de alte proiecte similare. Dincolo de acest stres suplimentar, rămâne un model de lucru ce a funcționat: grupul informal a generat o idee și a inițiat proiectul, transmițând apoi continuare către un segment distinct al comunității. O problemă majoră a cărei rezolvare nu a fost găsită, până acum, este cea a liderului. Facilitatorul actual este principalul „responsabil” pentru succesele grupului, dar în același timp întreaga structură depinde de el. Conștient de riscurile acestei poziții, își dorește să transmită o parte din responsabilități, consolidând astfel viziunea pe termen lung, dar încă nu a găsit calea de a face acest lucru. Un element important al succesului a fost găsirea unui echilibru între activități și timpul alocat. „Trebuie să lași oamenii să facă ce le place, altfel nu participă”, este lecția învățată repede de facilitator. Dar grupul trebuie să aibă suficiente activități, încât să fie atractiv, și nu atât de multe încât să îndepărteze voluntarii. Membrii GIL cred că spiritul comunitar există, dar este „adormit” și că, acționând înțelept, poate fi trezit. SPRIJIN EXTERN În cei aproape cinci ani de activitate, GIL Cocorăștii Mislii a interacționat direct cu două organizații de sprijin și membrii săi au participat la mai multe tipuri de activități pentru consolidarea capacității grupului. Așa cum ne așteptăm, ei consideră că toate aceste activități au fost utile. Putem discuta despre o ierarhizare a lor, din perspectiva membrilor GIL: -

schimburile de experiență și exemplele de bună practică au fost cele mai utile pentru modelul de lucru ales, pentru că au oferit acces direct la idei și practici noi, testate de alte grupuri și organizații. Atât întâlnirile de rețea, cât și vizitele de studiu au fost foarte apreciate. Fără rezerve, preferința este pentru întâlniri față în față, lucrul online creând dificultăți de socializare și comunicare. consultanța oferită de experți din cele două organizații de sprijin a contribuit la rezolvarea unor probleme punctuale, mai ales în proiectul „Visul Verde”. Încercând să abstractizăm în discuții cu membrii GIL, am ajuns la concluzia că ar aprecia existența unei persoane – mentor, facilitator, consultant, denumirea nu este importantă – la care să apeleze atunci când se lovesc de o problemă nouă. Este vorba mai ales de aspecte legale sau birocratice. cursurile sau o formă de pregătire intensivă, sunt un alt element util. Au fost menționate mai ales cursuri de comunicare și lucru în comunitate, dar și elemente de bază de management al organizației și de proiect, inclusiv chestiuni fiscale și legale. Din nou, există o preferință puternică pentru cursuri față-în-față, nu online. finanțarea, prin micro-grantul pentru „Visul Verde”, este un element important pentru succesul proiectului respectiv, dar nu unul definitoriu pentru grup. Modelul actual, cu voluntariat și resurse din comunitate, este preferabil pentru că nu aduce „responsabilități și complicații”. Probabil că grupul ar fi mai interesat de accesarea unor finanțări, dacă acestea ar veni într-o formă mai prietenoasă. Pe de altă parte, nu respinge posibilitatea repetării exercițiului anterior, în sensul facilitării apariției unui alt grup, eventual înregistrat, care să implementeze proiecte concrete.

GRUPUL DE INIȚIATIVĂ COMUNITARĂ ARICEȘTII ZELETIN

I. COMUNITATEA Ariceștii Zelentin este o comună slab dezvoltată situată în nordestul județului Prahova, într-o zonă deluroasă, a Subcarpaților de Curbură. Are în componență doar două sate, centrul de comună cu același nume și satul Albinari. La ultimul recensământ au fost înregistrați 1.224 locuitori, dintre care aproape o mie în satul centru de comună. Suprafața totală a comunei este de 2 aproximativ 21 km , iar casele sunt răspândite pe mai multe dealuri și văi. Deși se află la o distanță relativ mică de orașele Ploiești (50km) și Vălenii de Munte (40km), legăturile sunt destul de proaste. Rețeaua de drumuri comunale este preponderent neasfaltată. Rețeaua electrică acoperă întreaga comună, dar doar o parte din case au acces la utilități precum gaze și apă. Nu există canalizare. Comuna se confruntă cu o situație demografică dificilă. Aproximativ 720 dintre locuitori sunt pensionari, iar alte 100 de persoane sunt inactive. Instituțiile publice sunt principalul angajator din localitate. Există doar câțiva comercianți locali. Alături de beneficiile sociale, principala sursă de venit este agricultura de subzistență. Zona are tradiție și potențial ridicat pentru pomicultură, dar livezile existente sunt tot mai puține. Lipsa de persoane active, care să le îngrijească este o parte a problemei. Mai lipsesc și garduri sau alte metode de protecție a livezilor în fața animalelor sălbatice care distrug copacii. II. GRUPUL ISTORIC Grupul de inițiativă comunitară din Ariceștii Zelentin s-a format în anul 2010, răspunzând unui apel de proiecte al Fundației PACT. Oportunitatea de finanțare a fost explicată de către un facilitator local dintr-o localitate apropiată, care a făcut o prezentare la școala din comună. Oamenii din Aricești au văzut în primul rând o oportunitate de dezvoltare economică și au ales să construiască un proiect în jurul unei livezi de aproximativ 6 ha aflată în exploatare pe terenul școlii, dar neîntreținută. Începând cu octombrie 2010 și pe parcursul anului 2011, membrii grupului au participat la sesiuni de instruire și au primit consultanță din partea echipei PACT. Au reușit să propună un proiect acceptat pentru finanțare și să obțină un micro-grant. În octombrie 2012, grupul a încercat să se înregistreze formal, ca Asociație. Din cauza unei erori minore în întocmirea dosarului, solicitarea inițială a fost respinsă de Judecătoria Ploiești. Neînțelegând exact cum funcționează procedura, membrii grupului nu au reacționat la timp, deși ar fi avut posibilitatea să aducă completările necesare, astfel încât decizia a rămas definitivă. Acest lucru a demoralizat o parte dintre fondatori, care și-au retras sprijinul. În 2013, liderul grupului, profesor la școala din comună, s-a transferat într-o comună învecinată, Surani, iar în 2014 s-a mutat acolo, ceea ce a dus la încheierea activității grupului.

FUNCȚIONARE După prezentarea inițială, făcută de facilitatorul PACT, au început demersurile pentru scrierea unui proiect patru persoane. În scurt timp, s-au alăturat alte patru, apoi alte două, numărul maxim de membri fiind zece. Dinamica grupului a fost determinată în bună măsură de faptul că grupul a fost creat în jurul unui singur proiect. Fiind un grup mic, deciziile se luau prin consens, iar întâlnirile se organizau ad-hoc, de câte ori era nevoie. Două persoane au avut roluri cheie în grup. Primul este profesorul din localitate care a devenit lider informal al grupului și principalul promotor al proiectului. Al doilea este un profesor de horticultură, acum pensionar retras în comuna natală, care a furnizat expertiza tehnică necesară. Acest mod de lucru a creat două dependențe funcționale: de micro-grant și de lider. Grupul s-a concentrat pe implementarea proiectului. După ce acesta a fost finalizat, s-a încercat continuarea prin înregistrarea formală pentru administrarea livezii, dar eșecul primei încercări a condus la scăderea semnificativă a entuziasmului. Acest lucru s-a suprapus cu mutarea liderului la o altă școală (a fost de fapt o promovare, prin câștigarea unui concurs pentru funcția de director). Încercarea de a transfera responsabilitățile către un alt membru al grupului nu a fost un succes după ce persoana în cauză și-a găsit la rândul său un nou loc de muncă, din care avea timp limitat. ACTIVITĂȚI ȘI REZULTATE Grupul de inițiativă s-a înființat în jurul unui proiect și acesta a rămas singura sa activitate. După obținerea finanțării din partea PACT, membrii grupului au lucrat voluntar la îmbunătățirea situației livezii din curtea școlii. Au fost făcute săpături în jurul pomilor ce putea fi salvați și, mai ales, au fost cumpărați puieți pentru plantare. Tot din grant, au fost cumpărate mici utilaje și materiale necesare activității de pomicultură. Nu în ultimul rând, școala a oferit elevilor posibilitatea să participe la un curs de pomicultură, care a fost un succes. Atât membrii grupului, cât și absolvenții cursului au mers într-o vizită de studiu la Saschiz, județul Mureș, pentru a vedea activități economice similare. Livada este în continuare viabilă, chiar dacă grupul și-a încetat activitatea. Este de ajutor că întregul perimetru este îngrădit, ceea ce ține la distanță animalele. Utilajele și o parte din materiale sunt la dispoziția autorităților locale, în calitate de administratori ai școlii, iar primăria caută o soluție pentru continuarea activității. Există discuții în curs cu un investitor din județ care ar putea prelua exploatarea livezii, în schimbul unei taxe anuale. PERCEPȚII ȘI IMPACT Probabil că cea mai importantă schimbare adusă de proiect nu este livada în sine, ci aducerea unei noi perspective într-o comunitate care nu mai găsea formule pentru dezvoltare. Schimbarea începe chiar cu membrii grupului. Ei sunt mai conștienți că astfel de mici afaceri agricole pot reprezenta o soluție pentru creșterea nivelului de trai, dacă este investită suficientă energie. La întrebarea către ce alte proiecte s-ar orienta, liderul grupului vorbește spontan despre apicultură sau creșterea ciupercilor. Chiar dacă este profesor și director de școală, și predă o materie (religia) fără valențe economice, consideră că fără un minim de dezvoltare economică, fără a asigura un venit constant, nu poate avea progres. Membrii grupului au fost impresionați de activitatea din Saschiz, care le-a deschis perspectiva. Acolo, oamenii au și o mică fabrică de compoturi și dulcețuri, și și-au diversificat producția astfel încât să aibă materie primă mai multe luni din an. Este un model pe care l-ar vedea aplicat și în zona lor. Și alți membri ai comunității au luat exemplul livezii de la școală. Și-au îngrădit mici suprafețe de teren, au plantat pomi. Nu în ultimul rând, primarul caută activ parteneri pentru dezvoltarea unor afaceri locale, prin parteneriate public-privat: dezvoltarea livezii, deschiderea unei ciupercării. Comunitatea își propune să participe cu munca și terenul, iar investitorul trebuie să aibă un minim capital. 58

III. LECȚII ÎNVĂ ȚATE CE FUNCȚIONEAZĂ ȘI CE NU? Cea mai importantă lecție învățată de membrii grupului este că atunci când pornești la drum, trebuie să ai un plan pe termen lung, care să fie reper în momentele mai dificile și care să ghideze activitățile după încheierea unor etape importante. Activitatea a mers foarte bine până la finalizarea proiectului finanțat extern, apoi entuziasmul a scăzut și nu au găsit o continuare viabilă. Roluri mai bine conturate și responsabilități mai bine împărțite ar fi putut asigura supraviețuirea grupului și după plecarea liderului. Din perspectiva succeselor, puterea exemplului este unul dintre cele mai importante elemente. Dacă oamenii văd că se poate face ceva, vor fi stimulați să participe și să găsească soluții. De acum fostul lider al grupului este optimist că se va găsi o soluție cu livada, dar și că alte mici întreprinderi vor apărea în zonă, dacă vor mai fi oportunități de finanțare. NEVOI ȘI ORGANIZAȚII DE SPRIJIN Pentru grupul de inițiativă din Aricești, sprijinul extern a fost determinant. Au contat toate elementele lui și consideră că un program de sprijin trebuie să le includă într-un fel sau altul pe toate: -

facilitatorul local a adus informațiile la firul ierbii și le-a tradus pe înțelesul tuturor; de asemenea, a menținut interesul ridicat până la definitivarea proiectului; un pachet bine alcătuit de cursuri și consultanță a permis abordarea cu încredere a unor activități cu totul noi. Niciunul dintre membrii grupului nu mai lucrase până atunci direct cu noțiuni de management de proiect, cu fluxuri bugetare (fie ele și la nivel mic) sau cu unele aspecte legale și fiscale. Ar fi fost probabil util ca aspectele legale să fie mai bine explicate, ceea ce ar fi putut evita eșecul înregistrării asociației. A ajutat mult că în comunitate era o persoană cu expertiză în domeniu; în absența profesorului, un astfel de sprijin ar fi trebui inclus în pachetul de formare. Au simțit la un moment dat lipsa unor instrumente prin care să ajungă mai bine la comunitate, să își comunice mai bine activitatea; colaborarea cu PACT a fost foarte bună și au apreciat disponibilitatea de a primi răspunsuri și sfaturi. S-au simțit ajutați, un lucru care i-a stimulat să continue; nu în ultimul rând, pentru cei din Aricești finanțarea a contat foarte mult. A fost în primul rând un stimulent pentru a face ceva, apoi singura cale prin care să investească în proiect.

ASOCIAȚIA MUSCEL PENTRU EDUCAȚIE ȘI CULT URĂ DIN CÂMPULUNG I. COMUNITATEA Câmpulung este unul din cele trei municipii din județul Argeș și este localizat în nord-estul județului, în depresiunea cu același nume. Este un loc cu un bogat trecut istoric. Arheologii au descoperit o necropolă datând din epoca bronzului, ceea ce indică existența unei localități; sunt urme de locuire din perioada geto-dacică și din cea romană; este cel mai vechi oraș din Țara Românească și prima reședință domnească, de unde a pornit primul document scris în limba română. Toate acestea contribuie la un bogat patrimoniu cultural local, dar și la un sentiment de mândrie locală, în sens pozitiv. Localitatea traversează însă o perioadă de declin lent, marcată în primul rând prin scăderea demografică și pierderea puterii industriale. Numărul de locuitori a scăzut de la 44 de mii în 1992 la doar 31 de mii în 2011, pe fondul migrației interne și externe și al îmbătrânirii populației. Principalele platforme industriale, în primul rând uzinele Aro, s-au închis, nefiind înlocuite de alte firme de anvergură. Încercări repetate de a deschide drumul către dezvoltare prin turism și valorificarea patrimoniului cultural au rămas în faza de plan, mai ales din cauza infrastructurii slabe și a lipsei de viziune. Câmpulung își păstrează farmecul și patrimoniul, dar își caută încă soluțiile de dezvoltare. II. GRUPUL ISTORIC Asociația Muscel pentru Educație și Cultură (AMEC) a debutat în anul 2004 ca grup informal, înființat de trei profesori din localitate. Factorul determinant a fost oportunitatea de finanțare oferită de programul „Învățare. Participare. Încredere”, implementat de echipa actualei Fundații PACT, care s-a întâlnit în mod fericit cu o mai veche dorință a fondatorilor, de a pune bazele unui club de teatru local. Primii doi ani de activitate s-au identificat cu acest proiect, care a adus notorietate, încredere și mai mulți membri grupului. În 2006, a fost înregistrată Asociația, care este activă și astăzi. Asociația și-a ales misiunea „de a induce la nivel local construirea unei societăţi civile puternice, sprijinind şi lucrând în special cu tinerii şi copii, fară a exclude alte categorii, pentru ca aceştia să se poata baza pe cunostinţele, talentul şi abilităţile lor în vederea implicării active în viaţa comunităţii, pentru dezvoltarea economică şi socială durabilă şi a accesului la bunăstare”. Scopul Asociației este „promovarea educaţiei şi a culturii, în special în rândul copiilor şi tinerilor, pentru formarea deprinderilor de cetăţean activ într-o economie în permanentă schimbare, cultivarea spiritului antreprenorial şi a spiritului comunitar”. Obținerea personalității juridice a deschis drumul pentru diversificarea surselor de finanțare, dar în ceea ce privește aria de acțiune, majoritatea activităților s-au desfășurat în domeniile educație și cultură. Au fost și activități sociale, dar nu a existat o implicare de tip watchdog și nici acțiuni de advocacy, cu excepția unor acțiuni de informare privind transparența decizională. Începând cu anul 2010 și continuând în prezent, AMEC a implementat cu succes mai multe proiecte transnaționale finanțate prin programul Tineret în Acțiune, acestea fiind principalele activități curente ale asociației. De mai mare interes pentru cercetare este revenirea AMEC în programele PACT, în două runde succesive, în calitate de organizație (intermediară) de sprijin. În 2007, AMEC a sprijinit două proiecte ale unor grupuri comunitare, din Drăghici (grup informal; comună) și Pescăreasa (asociație de părinți; cartier din Câmpulung). În 2008, alte patru grupuri au

beneficiat de sprijinul AMEC, în comunitățile Gura Pravăţ, Mărcuș (sate), Vişoi şi Valea Popii (cartiere Câmpulung). Toate cele patru, din 2008, au fost grupuri informale. Toate și-au îndeplinit obiectivele pe termen scurt, adică proiectele în jurul cărora s-au coagulat, dar niciunul dintre grupurile informale nu mai este activ. FUNCȚIONARE În continuare ne vom referi cu precădere la activitățile din perioada 2004-2006, înainte de înregistrarea AMEC, și la cele din 2007-2008, sprijinirea altor grupuri informale. Chiar dacă activitatea AMEC este mult mai bogată după înregistrare, obiectivul cercetării este să identifice practicile grupurilor informale. Sunt două elemente esențiale care au determinat funcționarea grupului: dimensiunea redusă și pasiunea comună. Grupul inițial a fost de trei persoane, care au pus la punct proiectul câștigător al unui micro-grant PACT. Proiectul a constat în susținerea unui atelier de teatru de păpuși și în două reprezentații pe scena unui teatru din localitate. Deciziile au fost luate în comun, prin consens iar întâlnirile s-au desfășurat de câte ori a fost nevoie, uneori chiar zilnic, în apropierea reprezentațiilor. A contat faptul că toți membrii erau profesori, având o viziune comună asupra felului în care se fac lucrurile. Nu în ultimul rând, sesiunile de instruire oferite de PACT au ghidat grupul în anumite tipare, destul de flexibile, de implementare a proiectului. ACTIVITĂȚI ȘI REZULTATE Așa cum am arătat, activitatea grupului informal s-a organizat în jurul proiectului teatral. Putem spune că a fost un succes. Acest lucru este dovedit de mai multe fapte obiective: proiectul inițial a fost implementat cu bune rezultate; grupul s-a mărit pe parcursul implementării proiectului; reacția publicului a fost favorabilă; iar în urma tuturor acestor reacții, grupul a avut încredere în forțele proprii, a primit noi membri și s-a înregistrat ca asociație. Transferul de bune practici către alte grupuri informale, în perioada 2007-2008, a avut un succes limitat în timp. În perioada în care AMEC a furnizat direct sprijinul, proiectele au fost duse la bun sfârșit de toate cele șase grupuri. Ulterior, chiar dacă membrii AMEC au fost disponibili voluntar pentru sfaturi la cerere, resursele asociației nu au permis să lucreze direct cu grupurile din celelalte comunități. În timp, acestea și-au epuizat energiile și nu au mai continuat să lucreze împreună. PERCEPȚII ȘI IMPACT Este cert că AMEC, după mai bine de zece ani de activitate, este un nume cunoscut în localitate, cu atât mai mult cu cât membrii săi sunt profesori cu experiență. În portofoliul asociației găsim, alături de numeroase proiecte educaționale, și proiecte cu impact social și vizibilitate, cum sunt reabilitarea unei secții a unui spital sau realizarea unui loc de joacă pentru copii. AMEC și-a diversificat cu relativ succes sursele de finanțare, primind sprijin de la mai multe firme din localitate, dar și de la numeroase persoane, prin mecanismul 2%. Asociația a organizat prima licitație caritabilă din istoria localității. Toate aceste lucruri cu siguranță au generat o schimbare în comunitate, cel puțin la nivelul comportamentelor individuale, ale numeroaselor persoane care donează, se implică voluntar sau participă în programele educaționale ale asociației. Grupul informal, activ în primii doi ani de istorie a AMEC, are și el o contribuție la întregul tablou, însă nu avem informațiile și instrumentele prin care să o individualizăm.

III. LECȚII ÎNVĂ ȚATE CE FUNCȚIONEAZĂ ȘI CE NU? Modelul AMEC este cel al unui grup informal care a ales înregistrarea și a continuat ca Asociație, având activități și după zece ani. Unul din elementele de succes, pentru planurile inițiale, este întâlnirea fericită dintre un plan schițat – teatrul – și o oportunitate externă. Membrii grupului inițial își doreau să acționeze, dar nu se știe când ar fi făcut-o. Această întâlnire nu este neapărat întâmplătoare. Programul de finanțare a fost construit în așa fel încât să răspundă exact unor astfel de planuri. Notăm deci importanța unui stimulent extern bine calibrat pentru a porni activitățile. Plasarea finanțării într-un context de formare și consultanță este un alt element de succes. Membrii grupului au avut acces la sesiuni de formare inițială despre scrierea și implementarea proiectelor, la consultanță pentru pregătirea proiectului, din nou la formare, specific pentru proiectul propus, și din nou la consultanță, pe durata implementării. Acest pachet asociat micro-grantului a fost foarte bine primit și a contribuit decisiv la buna desfășurare a activităților. AMEC este alcătuită din profesori și și-a catalizat natural eforturile în domeniul educației, formale și non-formale, mai ales în ultimii ani. Acest lucru ajută organizația, așa cum a ajutat și grupului informal. Este o opțiune rațională, pentru că, în condițiile unor resurse limitate, este de așteptat ca rezultatele să fie cele mai bune în domeniul de maximă competență al membrilor. Pe de altă parte, membrii și-ar dori să își extindă activitatea și în alte tipuri de proiecte. Se simte chiar o dependență de o singură sursă de finanțare, pentru că asociația a implementat în ultimii ani doar proiecte Tineret în Acțiune și resimte dependența de un singur finanțator. Dar deja discuția intră în aspecte care nu mai privesc grupul informal, ci asociația înregistrată legal. NEVOI În opinia membrilor AMEC, combinația echilibrată între acces la finanțare și instruire/consultanță rămâne principala nevoie a grupurilor informale sau a organizațiilor mici, ce poate fi satisfăcută prin sprijin extern. Probabil că atât istoria organizației, cât și faptul că este deja înregistrată fac ca membrii AMEC să considere accesul la surse de finanțare mai important decât au făcut-o alte grupuri informale. În același timp, consideră că simpla existență a finanțării nu este suficientă pentru organizații de voluntari – iar AMEC rămâne în esență o organizație de voluntari, pentru că nu plătește salarii în proiectele derulate. Finanțarea trebuie să fie însoțită de acces la formare, pentru a o putea accesa și utiliza, dar și la consultanță pe parcursul implementării proiectelor. Exemplele de formare sau consultanță care au revenit cel mai des în discuție includ: -

accesare finanțărilor, cu observația că nu sunt utile sesiunile generale, ci cele foarte specifice, dedicate fiecărui program în parte; un pachet de bază de management de proiect și management financiar, mai ales pentru grupurile/organizațiile aflate la început de drum; instrumente de interacțiune cu comunitatea: strângere de fonduri, atragerea și gestiunea voluntarilor; instrumente de comunicare, mai ales adaptate la noile tehnologii.

Pentru toate interacțiunile sunt preferate interacțiunile directe, în defavoarea celor on-line. Un element foarte interesant adus în discuție de membrii AMEC este modul în care existența unei finanțări poate schimba direcția de acțiune a unui grup sau a unei organizații, prin impunerea priorităților finanțatorului. Organizațiile profesionalizate, care își pot permite să plătească personal pentru identificarea și accesarea finanțărilor, se adaptează mai ușor la prioritățile fiecărui finanțator. Pentru grupuri informale și organizații mici, unde contează foarte mult pasiunea investită în idee, oportunitățile de finanțare ar trebui constituite așa încât să le permită să își dezvolte propriile idei.

Nu în ultimul rând, organizațiile mici învață din exemple. De aceea, cel puțin pentru membrii AMEC, sunt foarte importante participarea la vizite de studiu, întâlniri de lucru, schimburi de experiență sau chiar cursuri în care accentul cade pe experiențele membrilor. Ideile noi au stat la baza unor activități și proiecte noi. ORGANIZAȚII DE SPRIJIN Este destul de clar din descrierea de până acum că, pentru echipa AMEC, colaborarea cu programul de sprijin oferit PACT a fost una foarte bună. De altfel, exemplele date sunt destul de mult emulate după acest program. În calitate de furnizor de sprijin, proiectele în care s-a implicat AMEC au mers bine pe durata implementării, dar nu au condus la grupuri stabile și cu atât mai puțin la organizații noi. Diferența, probabil, constă tocmai în capacitatea redusă a organizației de a furniza un pachet complet de servicii pe termen mai lung. Dintr-o altă perspectivă, AMEC a putut să funcționeze eficient ca organizație de sprijin doar atât timp cât a participat la programe susținute de PACT, o organizație mai mare și cu mai multe resurse.

GRUPUL DE INIȚIATIVĂ LOCALĂ DRAJNA I. COMUNITATEA Drajna este o comună din nord-estul județului Prahova, aflată la aproximativ 40 km de Municipiului Ploiești și în imediata vecinătate a orașului Văleni de Munte. Comuna are 11 sate, o populație de aproximativ 5.000 de locuitori și o suprafață totală de 2 peste 55km , ceea ce lasă loc pentru o diversitate de probleme și modele de dezvoltare. Zona deluroasă, pe ambele maluri ale pârâului Drajna, între două culmi, este propice locuirii. Pe teritoriul comunei a fost descoperit un depozit de bronz datat la 1440 î.Hr., o cetate dacică din primii ani ai erei noastre, dar și un castru roman din 140, ultimul repus recent în circuitul arheologic, după o lungă perioadă de conservare. Satul Drajna este atestat documentar începând cu secolele 15-16, în hrisoave de atestare a stăpânirii moșnenilor (țărani liberi) asupra pământului. Comuna are un important potențial pentru agricultură, în principal zootehnie (peste 2000 de hectare de pășune și fâneață) și pomicultură (500 hectare de livezi), dar și cereale (500 hectare de teren arabil). Agricultura este principala sursă de venit a locuitorilor, dar este departe de a fi singura. Cele 1.500 de hectare de pădure asigură o bază pentru industria lemnului, în zonă fiind mai multe firme de profil, de la prelucrarea lemnului la mic mobilier. Legăturile bune cu orașul Ploiești, pe drumul național DN1A, permite unei părți a locuitorilor să își găsească de lucru în reședința de județ. Totodată, un număr în creștere de persoane din Ploiești și-au construit case de vacanță sau reședințe secundare în Drajna. Chiar dacă nu au domiciliul permanent în comună, aceste persoane au o contribuție la dezvoltarea locală. Satele componente sunt inegal dezvoltate în ceea ce privește infrastructura și calitatea vieții. Satele Drajna de Sus (unde se află și sediul primăriei) și mai ales Drajna de Jos, care s-a extins până la ieșirea din orașul Văleni, formează centru comunei și simpla observare a zonei le arată cu un nivel de dezvoltare evident superior celorlalte sate. Starea drumurilor, curățenia, iluminatul public, dar și starea caselor și a gospodăriilor, sunt mai bune în cele două sate. Tot aici sunt concentrate principalele servicii publice și sunt mai numeroase magazinele sau punctele comerciale. În general, într-o discuție scurtă cu un vizitator, oamenii, cel puțin cei din Drajna de Jos, vorbesc cu mândrie de satul lor, arătând mai degrabă lucrurile bune și realizările, decât nemulțumirile. Una din nemulțumiri este alimentarea cu gaze, aflată de mai mulți ani la studiul de fezabilitate. Drajna a cunoscut o neașteptată schimbare politică la alegerile din 2012. Primarul în funcție, deși cu realizări recunoscute și susținut de alianța aflată la guvernare, a fost învins de candidata opoziției. II. GRUPUL ISTORIC Grupul de Inițiativă Locală Drajna, sau GIL, așa cum este numit chiar de membrii săi, a fost înființat în anul 2005 în chiar primul an al programului Cetățeanul în Primul Rând, al Fundației Friederich Ebert. Amintim că modelul de lucru, descris în secțiunile anterioare, este centrat pe liderul grupului, facilitatorul local, persoana cheie în desfășurarea activităților în comunitate. În primii doi ani, facilitatorul a fost unul dintre viceprimari. Acesta s-a retras în 2007, fiind înlocuit de actualul

lider, directorul Căminului Cultural din localitate. Majoritatea membrilor grupului consideră ca punct inițial, din care se scrie istoria, anul 2007. Nucleul GIL a rămas neschimbat în toți acești ani. Obiectivele majore asumate inițial au fost legate în bună măsură de promovarea potențialului cultural al localității și au rămas și ele neschimbate. FUNCȚIONARE Grupul a funcționat în toată perioada de la înființare și până în prezent cu un număr de până la 15 persoane, la care se adaugă voluntari și susținători. GIL Drajna a ales să țină o evidență pe categorii, făcând distincție între membri și susținători. Deși grupul se consideră deschis, au fost doar câteva persoane care s-au adăugat pe parcurs. Facilitatorul local, liderul grupului, joacă rolul cel mai important, fiind cel care organizează activitățile și transmite responsabilități. Inițial, au fost organizate întâlniri periodice, chiar lunare. Ulterior, pe măsură ce membrii s-au specializat, numărul întâlnirile a scăzut și multe sunt convocate ad-hoc. În organizarea actuală, „fiecare știe ce are de făcut”, iar facilitatorul știe la cine să apeleze când are nevoie de ajutor. Membrii grupului sunt majoritar persoane angajate în administrație, inclusiv directorul școlii și alți profesori, la care se adaugă cetățeni cu mai mult timp liber, fie pensionari, fie cetățini, temporar fără loc de muncă. O figură importantă, chiar dacă nu este membru formal al grupului, este preotul din Drajna de Jos, foarte respectat în localitate. Fostul primar a fost multă vreme considerat un membru neoficial al grupului. Totuși, GIL și-a ales de la început o poziție de deplină neutralitate politică, ceea ce, în practică, s-a transformat într-o așezare în afara politicii. Acest lucru a redus din capacitatea civică a grupului, dar a permis o colaborare permanentă cu autoritățile locale, indiferent de compoziția politică a acestora. Grupul se percepte ca un partener al autorităților locale, a căror agendă o sprijină, încercând totodată să sensibilizeze decidenții față de ideile provenite din rândul membrilor GIL, sau chiar al altor cetățeni. Ca urmare a acestor bune relații, principala sursă de finanțare pentru acțiunile grupului este autoritatea locală. Se adaugă uneori agenții locali, cu donații în natură. Grupul nu a încercat niciodată să scrie proiecte de finanțare către alți donatori, privați sau publici. Un motiv important este că membrii GIL sunt conștienți că nu au abilitățile necesare pentru a scrie și implementa proiecte finanțate din alte surse. Activitatea GIL poate fi considerată sustenabilă pe termen lung, având în vedere că se bazează în principal pe voluntariatul membrilor săi. Dar va rămâne limitată la proiecte complementare celor ale autorităților publice, sau la a aduce o ușoară valoare adăugate unor activități pe care membrii săi le-ar fi implementat oricum, ca parte a muncii lor de zi cu zi. ACTIVITĂȚI ȘI REZULTATE Proiectul cel mai longeviv al GIL este publicația lunară Cronica Drajnei, care are aproape zece ani de apariție neîntreruptă. Cele opt pagini sunt realizate de membrii GIL și tipărite cu ajutorul financiar al primăriei. Ziarul și-a propus să reflecte viața socială și culturală a comunei și să ajute la comunicarea între autorități și cetățeni. Ziarul a început cu un tiraj de 1.000 de exemplare, apoi a urcat la 2.000, în cei mai buni ani. În ultima perioadă, tirajul a scăzut la 500 de exemplare. Este cunoscut în comunitate, chiar mai bine decât GIL, și bine primit de localnici. Publicația este distribuită de voluntari: inițial au fost elevi, acum sunt susținători ai grupului, în principal persoane vârstnice. Nu apare online. Un al doilea proiect cu vizibilitate este plantația de pomi fructiferi realizată pe terenul bisericii ortodoxe din Drajna de Jos. Au fost plantați inițial 200 de pomi, la care s-au adăugat alți 200 recent; sunt meri și pruni. Fondurile pentru achiziționarea puieților au fost asigurate de primărie, iar plantarea și îngrijirea sunt realizate de voluntari. Fructele rămân

bisericii, care le folosește la sărbători sau în acțiuni caritabile. Deși a fost luată în calcul și valorificarea lor pe piață, nu au fost găsite mijloacele prin care o astfel de acțiune să fie pusă în practică, mai ales din cauza nevoii de a obține certificate de producător. Văzând succesul acțiunii, mai mulți săteni au adoptat modelul, plantând mini-livezi în curțile proprii. Membrii GIL s-au implicat și în activitățile ansamblului de dansuri tradiționale, precum și în alte activități culturale. Este totuși neclar unde se oprește activitatea lor curentă și unde începe plus-valoarea adusă de GIL. Activitățile culturale ar fi existat și fără grup, așa cum recunoaște chiar facilitatorul său. Dar, tot el spune că prin intermediul grupului a făcut ca acestea să nu fie doar ale căminului cultural sau ale școlii, ci ale unei părți mai largi a comunității, asigurând astfel mai multă deschidere. Am notat și alte activități comune realizate de membrii GIL în cei zece ani de lucru, dintre care enumerăm pe scurt: 

punerea în valoarea a unor elemente de patrimoniu cultural local: refacerea troițelor, renovarea monumentelor istorice de pe raza localității;



realizarea unui ghid turistic al localității;



amplasarea unei cruci din metal de dimensiuni impresionante pe unul dintre dealurile din apropierea comunei;



ecologizare și înfrumusețarea localității: băncuțe pentru stațiile de transport public, curățarea șanțurilor, realizarea de rigole, amplasarea unor marcaje rutiere, toaletarea arborilor de pe spațiul public;



activități umanitare, donații pentru copii sau vârstnici.

În toate aceste situații, GIL a jucat un rol de facilitator, propunând ideea, apoi găsind resurse – de cele mai multe ori la primărie, dar și la agenți economici locali – și mobilizând locuitorii. GIL s-a implicat și într-un proiect ambițios de recuperare a unei mori cu valoare culturală și istorică, aflată în proprietate privată. În anul 2014, au obținut introducerea unei sume importante, 500.000 lei, în bugetul local, pentru achiziție, dar proprietarii au anulat tranzacția pe ultima sută de metri. PERCEPȚII ȘI IMPACT Grupul de Inițiativă Locală, sub acest nume, este puțin cunoscut în localitate, așa cum arată datele unei cercetări cantitative din 2011. Mai degrabă sunt cunoscuți membrii săi. Majoritatea proiectelor enumerate anterior sunt asociate fie cu membri individuali, fie direct cu instituții publice. Absența notorietății grupului se datorează și lipsei unei strategii de comunicare centrată pe grup. Chiar cel mai important instrument de comunicare, Cronica Drajnei, are pe frontispiciu „Publicație de informare editată de Primăria și Consiliul Local Drajna”. Membrii GIL explică această situație prin aceea că nu au urmărit niciodată să popularizeze Grupul ca atare, ci să îl folosească ca un instrument pentru a atinge alte obiective. Acest rol, de catalizator de idei de la membrii GIL și alți locuitori, către autoritățile publice, este în bună măsură recunoscut. Este relevant și că Grupul își continuă activitate după schimbarea politică amintită, chiar dacă noua doamnă primar, atunci când a candidat, a refuzat să participe la dezbaterile organizate de grup. Deși acest lucru nu este spus direct, poziția principalilor membri de angajați ai unor instituții publice locale, deci în subordinea primăriei, se constituie într-o limitare importantă a marjei de manevră a grupului.

III. LECȚII ÎNVĂ ȚATE CE FUNCȚIONEAZĂ ȘI CE NU? Modelul ales de GIL Drajna este cel al cooperării cu autoritățile publice locale. Grupul s-a autopoziționat ca una din interfețele de comunicare între politic și cetățeni. În ceea ce privește spectrul de activități, GIL a ales promovarea patrimoniului comunității, atât în interiorul ei cât și în afară. După zece ani de experiență, putem spune că este un model funcțional, cu limitările asumate de această dublă poziționare. Putem vorbi de succesul activității GIL Drajna din prisma rezultatelor concrete obținute în această perioadă. Cele mai importante sunt enumerate în secțiunea anterioară. Principalii factori care au contribuit la acest tip de succes sunt: -

consolidarea, în timp, a încrederii reciproce; Pe de o parte, GIL și-a ales ținte tangibile și a acționat consecvent pentru atingerea lor, arătând astfel că reprezintă o întreprindere serioasă, căreia i se pot încredința responsabilități și chiar fonduri. Pe de altă parte, Primăria și Consiliul Local au respectat promisiunile făcute și au furnizat sprijin moral și material, atunci când argumentele au fost convingătoare. Situația de astăzi ne arată că o propunere din partea GIL este cel puțin ascultată, iar grupul poate conta pe sprijinul autorităților pentru proiecte de interes comunitar. Este remarcabil că această stare de fapt s-a conservat și după schimbarea politică, GIL păstrând o relație funcțională cu noua administrație. implicarea liderilor locali; Mai multe persoane cheie din comunitate sunt membri sau susținători ai grupului. Directorul căminului cultural este liderul și facilitatorul grupului, principalul organizator al acestuia. Preotul paroh, o persoană foarte respectată în comunitate, este susținător activ. Directorul școlii și mai mulți profesori sunt membri sau participă la diverse activități. Toți aceștia oferă credibilitate și stabilitate GIL. Încrederea despre care vorbeam anterior, în ambele sensuri, este în bună măsură construită prin participarea acestor lideri informali. Pe termen lung, participarea lor asigură stabilitate, pentru că sunt persoane legate de comunitate și care rămân în comunitate, contribuind inclusiv la realizarea unor proiecte pe termen lung. Nu este obligatoriu ca aceștia să fie și principalii organizatori. continuitatea proiectelor pe termen lung; În cazul GIL Drajna, sunt cel puțin două proiecte pe termen lung, despre care putem spune că definesc grupul: ziarul local, distribuit gratuit și ansamblul de dansuri tradiționale. Ambele sunt proiecte permanente, care creează vizibilitate și contribuie decisiv la coeziunea internă și motivarea membrilor. Putem să adăugăm în aceeași categorie și livada experimentală, care este un proiect pe termen lung cu mare vizibilitate.

Limitările asumate ale modelului se referă la activități de tip watchdog. GIL Drajna nu și-a propus să fie tipul de organizație care pune presiune permanentă pe administrație pentru transparență și bună guvernare. O astfel de direcție de acțiune ar putea plasa grupul într-o poziție antagonică față de autoritate, afectând parteneriatul. Unul din obiectivele ce nu au fost atinse de grup este legate de extinderea bazei de membri permanenți și voluntari către tineri și alte persoane active. În mod obișnuit, tinerii din comunitate participă temporar la acțiuni ale grupului, până când pleacă să continue studiile sau găsesc de lucru, ceea ce le restrânge timpul disponibil pentru activități voluntare. Încă nu au fost găsite mijloace eficiente de a păstra legăturile cu aceste persoane și de a le implica în grup pe termen lung. Neatingerea acestui obiectiv generează o capacitate scăzută de a folosi unele instrumente ce ar putea contribui la dezvoltarea grupului: folosirea mai intensă a instrumentelor online de comunicare (spre exemplu, revista nu apare și online). Un element important de succes a fost posibilitatea de a participa în rețeaua Cetățeanul în Primul Rând, a grupurilor de inițiativă locală înființate cu ajutorul FES. Pentru GIL Drajna, lucrul în rețea a fost o oportunitate de învățare permanentă din experiența și ideile celorlalte grupuri. A fost totodată un factor motivatoriu, întâlnirile anuale devenind un moment de auto-evaluare și prezentare a rezultatelor obținute. 67

SPRIJIN EXTERN GIL Drajna a luat de mai multe ori în calcul posibilitatea de a se înregistra formal, dar nu a găsit niciodată argumente suficiente pentru a o face. Înregistrarea ca asociație ar putea să aducă acces la finanțări externe, dar vine împreună cu o serie de responsabilități legale și fiscale, generatoare de costuri suplimentare. Dintre activitățile curente, nu există niciuna care să nu poate fi făcută din postura de grup informal și nu au fost propuse de către membrii grupului activități care să necesite înregistrarea. Nu există nici un semn că autoritățile locale și-ar schimba atitudinea, dacă ar avea în față o asociație și nu un grup de inițiativă. Posibilitatea accesării unor finanțări externe rămâne principalul beneficiu potențial al înregistrării. Dar finanțarea în sine este un subiect secundar. Activitățile GIL sunt integral voluntare și membrii nu își doresc profesionalizarea, adică plata unor salarii. Costurile cu activitățile curente pot fi acoperite din contribuții individuale și ale unor actori locali publici (Consiliul Local și instituțiile din subordine) sau privați (firme din localitate). Un scenariu în care înregistrarea și finanțarea externă ar deveni opțiuni interesante este cel în care grupul – sau viitoarea asociație – ar sprijini autoritățile locale să scrie proiecte și să obțină finanțări pentru proiecte mai ambițioase. Este, de altfel, una din ideile mai vechi propuse de grup: Consiliul Local să angajeze o persoană responsabilă cu aceste activități. Chiar și în acest scenariu, GIL ar prefera mai degrabă să sprijine autoritățile, decât să devină vehiculul principal. Un sprijin extern important și așteptat este legat de oportunități de dezvoltare personală pentru membrii grupului: abilități de folosirea a noilor tehnologii, scriere și management de proiect, comunicare, organizarea comunității și extinderea bazei de membri – acestea sunt tot atâtea exemple de domenii în care membrii GIL s-ar putea perfecționa cu impact asupra activității grupului. Nu în ultimul rând, a fost menționată utilitatea unei anume forme de consultanță sau mentorat, în care să poată apela la persoane cu experiență pentru sfaturi sau lămurirea unor chestiuni tehnice. ORGANIZAȚII DE SPRIJIN GIL Drajna a avut încă de la înființare sprijinul Fundației Friederich Ebert și a partenerilor săi. Colaborarea cu FES este considerată esențială pentru dezvoltarea grupului. De altfel, persoana care a facilitat constituirea grupului și a oferit sprijin și consultanță, din partea FES, a devenit recent cetățean de onoare al localității, la propunerea GIL, în semn de mulțumire pentru ajutorul dat. Membrii grupului consideră că cele mai importante instrumente de sprijin au fost acțiunea inițială de facilitare și participarea permanentă la rețea și întâlnirile pentru schimb de experiență.

GRUPUL DE INIȚIATIVĂ CIVICĂ „IAȘUL IUBEȘTE TEII” I. COMUNITATEA Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Iașiul a fost capitala Moldovei în perioada 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala României între 19161918. Conform datelor recensământului din anul 2011, municipiul Iași numără 290.422 de locuitori și este al patrulea oraș ca mărime din România. Dacă în 2008 populația era de 313.994, la ultimul recensământ s-a constatat scăderea populației Iașiului sub 300.000 de locuitori. Conform specialiştilor, principalele cauze ale acestei scăderi sunt migraţia externă masivă şi reducerea natalităţii. Rata crescută a şomajului, instabilitatea politică, economică şi socială sunt, potrivit specialiştilor, principalele cauze pentru care ieșenii au fost nevoiţi să ia calea străinătăţii în ultima decadă. Potrivit Direcţiei Judeţene de Statistică Iaşi, cele mai multe persoane care au ales să emigreze în judeţ au vârsta cuprinsă între 20 şi 29 ani (32%) sau între 30 şi 39 ani (28%). În ceea ce priveşte categoria de vârstă 40-49 ani, procentul este de 17,5%. În clasamentul ţărilor alese de ieşeni pentru a emigra pe prima poziţie se află Italia (63%), urmată de Spania (10,5%), Marea Britanie (5,2%), Franţa (2,7%) şi Germania (2,6%). Iașiul este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60.000 de studenți trec annual pragul universităților din oraș. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea ``Alexandru Ioan Cuza``, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Iașiul este, de asemenea, un centru economic important al României. Industriile principale sunt metalurgia, medicamentele, textilele și industria alimentară. Sectoarele bancar și IT au luat avânt în ultimii ani, numeroase bănci și companii de software fiind prezente în oraș. În mediul non-guvernamental local se remarcă în principal filiale puternice ale unor ONG-uri naționale, în timp ce organizațiile locale sunt încă mici. Pentru că activitatea grupului analizat vizează în principal decizii ale Consiliului local și ale Primăriei Iași, redăm aici structura de conducere. Din decembrie 2003, primar al Iașiului este Gheorghe Nichita; consiliul local, format din 27 de consilieri, are următoarea componență politică: 18 membri PSD, 6 membri PNL, 3 membri independenți. II. GRUPUL ISTORIC Grupul s-a constituit în februarie 2013, ca reacție spontană a câtorva cetățeni din Iași, în principal tineri, la intenția Primăriei de a tăia teii de pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, pietonala Iașilor, o decizie care, deși îi afecta pe cetățenii orașului, s-a luat fără consultarea acestora. Denumirea “Iașul iubește teii” este o replică la un slogan din campania electorală din 2012 – “USL iubește Iașiul”.

Din august 2013, grupul primește asistenţă din partea Centrului de Resurse pentru Participare Publică (CeRe). Membrii grupului consideră că sprijinul acestui centru de resurse a fost esențial pentru succesele înregistrate. Potrivit declarației de pe pagina de facebook a grupului, “implicarea tuturor membrilor grupului este voluntară, apolitică şi consensuală. Structura de conducere este dezvoltată orizontal, bazată pe principiile centrale ale democraţiei participative. Credem în transparenţă, colaborare şi responsabilitate. Grupul nostru continuă să fie deschis voluntarilor şi specialiştilor care ne împărtăşesc principiile şi misiunea.” Activitatea grupului a constat în organizarea de proteste publice, de evenimente mediatice şi de acţiuni legale împotriva abuzurilor edilitare în materie de mediu. A iniţiat proiecte de monitorizare, colaborare şi dialog public în interesul transparentizării modului în care este administrat oraşul, cu scopul de a promova consultările publice şi implicarea specialiştilor independenţi în articularea proiectelor cu impact semnificativ asupra comunităţii. Dincolo de temele punctuale de mediu pentru care grupul militează, membrii lui consideră că întreaga lor activitate are și o altă miză: crearea unui precedent în ce privește o victorie a societății civile în raport cu modificarea unei decizii a administrației și schimbarea atitudinii sistemului față de cetățean. FUNCȚIONARE Tabloul funcționării acestui grup de inițiativă arată ca o pagină de sinteză dintr-un manual de management. Pentru că, după doi ani de activitate, toate inițiativele și activitățile lui se subsumează logic și funcțional triadei Misiune-ScopObiective, sprijinită de un set clar de valori și principii. Grupul declară că “Misiunea noastră se va fi îndeplinit atunci când pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt din Iaşi vor fi plantaţi din nou tei, iar când mediul înconjurător de pe raza municipiului Iaşi va fi gestionat cu responsabilitate şi profesionalism.” Oamenii care au format grupul inițial se cunoșteau între ei mai mult sau mai puțin – erau membri ai unor organizații nonguvernamentale din Iași, foști activiști în organizații studențești, persoane private, dar și emigranți ieșeni, bursieri în țări occidentale. Deschiderea unei pagini de Facebook a atras susținători ieșeni emigrați în Canada, Anglia și Franța. Important a fost și faptul că unii dintre membri avuseseră în timp ocazia să-și educe și să-și exerseze spiritul civic. În cei mai bine de doi ani de existență, componența grupului s-a schimbat, dintre membrii inițiali rămânând activă o singură persoană. În iunie 2015, data desfășurării cercetării în Iași, grupul avea 18 membri. Investiția de timp și energie a membrilor activi a fost una semnificativă – ajungând la câteva ore zilnic, timp de luni de zile. Așadar, una dintre condițiile reușitei grupului a fost ca activiștii să-și permită acest lucru, considerat un lux. Modul de lucru al membrilor grupului presupune asumarea de roluri și responsabilități distincte și consultarea activă cu privire la toate acțiunile, deciziile și materialele lansate în spațiul public. De pildă, pentru editarea unui materiale de presă, erau consultate minim 4 persoane. Deciziile se iau prin consens. Grupul a funcționat cu un nucleu dur, în medie de 6 persoane; acestea erau sprijinite de ceilalți membri ai grupului, care își asumau sarcini punctuale. Grupul a reușit să atragă susținători din mediul ONG, academic, cultural, economic, mass-media. A colaborat de-a lungul timpului cu parteneri din mediul academic european (dendrologi, antropologi, arhitecţi, urbanişti, jurişti) şi din structurile non-guvernamentale româneşti. La rezultatele obținute de grup în favoarea cauzei teilor din Iaşi au colaborat grupul academic “www.impotriva.blogspot.co.uk”, Asociaţia Dendro Ornamentală “Anastasie Fătu” Iași, Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe București), Asociația Peisagiştilor din România (ASOP), Societatea Ornitologică Română (Filiala Iaşi) şi Coaliţia pentru Mediu din România. Pagina de Facebook a grupului înregistreaza 12.300 de susținători, iar la protestele publice organizate au participat în medie 500 de cetățeni ai orașului.

De remarcat că, mulți dintre susținători au preferat să acorde sprijin pe căi private, în vreme ce protestele, unde susținerea este publică, nu au reușit să adune un număr semnificativ de oameni, raportat la populația orașului. Strategia de acțiune a grupului a presupus în principal atragerea de competență. ACTIVITĂȚI ȘI REZULTATE Toate activitățile grupului se subscriu unei ample campanii de advocacy, care a avut o componentă juridică și una de implicare civică, ai cărei pași principali au fost:  Informarea constantă a opiniei publice, prin intermediul paginii de Facebook, cu privire la demersurile desfășurate și încurajarea implicării ieșenilor (https://www.facebook.com/IasuliubesteTeii);  De-a lungul timpului, grupul a organizat 5 proteste publice, cu participarea a peste 500 de ieșeni; prin acestea s-a solicitat replantarea teilor, respectarea legii (e.g., Legea 24/2007, Legea 52/2003, Legea 182/2000), a interesului publicului larg şi a bunelor practici în dezvoltarea urbanistică durabilă;  Realizarea cu sprijinul unor specialiști independenți a mai multor rapoarte și expertize, atât pentru a determina replantarea teilor, cât și pentru a stopa anumite abuzuri asupra spațiilor verzi, cum ar fi proiectul care presupunea distrugerea singurului parc central (http://www.goo.gl/oa7MoH);  Inițierea împreună cu câțiva consilieri locali a unui proiect de hotărâre de consiliu local în vederea replantării teilor; transmiterea de scrisori publice către consilierii locali;  Contestarea în instanță a marcării ilegale a peste 500 de arbori din Copou; salvarea de la tăiere a acestor arbori. În urma presiunii publice şi a argumentelor specialiştilor grupului, reprezentanţii Primăriei Iaşi au recunoscut că situaţia creată a fost o “greşeală” de comunicare şi de procedură;  Elaborarea unui regulament complet de îngrijire (“toaletare”) a arborilor urbani, pe care Primăria Iaşi a declarat că intenționează să îl pună în aplicare (http://regulament-toaletare-arbori.blogspot.ro/);  Salvarea parcului Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri", care urma să fie distrus pentru realizarea unei parcări subterane, prin contestarea legală şi amendarea pe larg a proiectului „parcării subterane” propuse de Primăria Iaşi în parcul din faţa Teatrului Naţional din Iaşi. Concluziile dezbaterii publice, la care au participat 100 de persoane, pe această temă sunt rezumate aici: http://goo.gl/cLYH3k;  A contribuit la constituirea unei comisii de specialişti pentru evaluarea stării de sănătate, respectiv, pentru salvarea arborilor monument al naturii „Plopii fără soţ”. Intenția grupului este ca atribuţiile acestei comisii să se extindă şi să presupună gestionarea generală a întregii vegetaţii înalte de pe raza municipiului Iaşi ;  A facilitat implicarea multor membri ai comunităţii în sancţionarea derapajelor legale şi comunicaţionale ale administraţiei locale (de pildă, aprox. 8000 de ieşeni şi-au manifestat dorinţa de a fi replantaţi teii: http://goo.gl/eMvqVO; aproximativ 100 de persoane au trimis pictoriale conţinând mesaje individuale, adresate primarului Nichita; în vara anului 2014 grupul a centralizat aproximativ 500 de cărţi poştale adresate edilului, atât pe tema tăierii teilor, cât şi legate de alte probleme locale) ;  Într-un final, Primarul Gheorghe Nichita a recunoscut public că decizia înlocuirii teilor cu salcâmi japonezi pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a luat fără a se comunica coerent şi suficient cu membrii comunităţii. De asemenea, Primarul a admis că proiectul de modernizare a bulevardului central a fost adaptat/improvizat din mers şi că nu a existat o strategie pe termen lung privind amenajarea lui. O cronologie făcută de membrii grupului poate fi găsită aici: http://impotriva.blogspot.co.uk/2014/02/cronologie.html .

PERCEPȚII ȘI IMPACT Este un fapt unanim acceptat acela că, în general, în țară, la nivel local, se dezvoltă în special organizații nonguvernamentale orientate spre rezolvarea de probleme sociale; acest lucru le face dependente de parteneriatele și finanțările publice. Buna guvernare și cetățenia activă nu se numără pe lista de priorități a ONG-urilor locale, în general. Grupul este foarte cunoscut în Iași și are o notorietate bună la nivel național. A atras susținători din medii dintre cele mai diverse - academic, cultural, societate civilă, economic, diaspora, de la nivel local și național. A desfășurat campanii foarte creative, incisive, insistente, argumentate științific. Are 12.300 de susținători pe Facebook. Cu toate acestea, cel mai mare număr de participanți atras la cele 5 proteste de stradă a fost de 500. Atitudinea cvasi-generală față de protestul de stradă a fost una rezervată. Oamenii se tem să iasă în stradă și să-și reclame drepturile, consideră că e un lucru rău. Deschiderea pentru implicarea civică alături de „Iașul iubește teii” a fost manifestată de organizații, instituții și persoane care, pe de o parte, nu sunt dependente de resursele sistemului, cel puțin la nivel local, iar pe de altă parte de persoane care dețineau o cultură civică, care conștientizau importanța faptului de a-ți face auzită vocea atunci când consideră că se întâmplă ceva rău. De aici rezultă nevoia fundamentării și construirii unei culturi civice la nivelul masei largi de cetățeni, muncă grea, care trebuie pornită de la zero. În lipsa unei culturi civice, cetățenii nu-și vor putea atinge obiectivele comunitare. III. LECȚII ÎNVĂȚATE ÎN CONCEPȚIA ADMINISTRAȚIEI LOCALE, LEGĂTURA DINTRE CETĂȚEAN ȘI DECIDENT NU EXISTĂ, PRACTIC. La nivelul administrației locale, transparența în decizii, menținerea legăturii cu cetățenii, consultarea publică sunt considerate irosire de resurse, cred membrii grupului. Mai mult, exercitarea drepturilor cetățenești de a solicita participare publică, consultare, transparența informațiilor etc. naște o reacție de rezistență, manifestată prin lipsa de răspuns în termen legal la sesizările cererile oficial formulate, jigniri, tactici de sustragere de la dialog, de discreditare publică a partenerului de dialog prin campanii negative. Această reacție se manifestă cu precădere atunci când sistemul este pus în situația de a recunoaște o greșeală pe care a făcut-o și de a o repara. În schimb, în ultimul timp, administrația ieșeană a dovedit că poate fi cooperantă, atunci când societatea civilă i se adresează pentru a rezolva probleme asupra cărora ea încă nu s-a pronunțat, cum ar fi problema cișmelelor publice. OBIECTIVELE PE TERMEN LUNG TREBUIE SUSȚINUTE DE ORGANIZAȚII CIVICE. “Iașul iubește teii” s-a născut din revoltă și din dorința unor oameni de a rezolva acea problemă care nu suferea amânare. Însă, în momentul în care teii pentru salvarea cărora milita grupul au fost tăiați, o parte dintre membri s-au retras, considerând că nu mai au pentru ce să lupte. Aceasta este încă o dovadă a faptului că oamenii se alătură unor grupuri de inițiativă pentru a rezolva probleme punctuale, pe termen scurt. În timp, odată cu apariția unor succese, reacția comunității la existența și acțiunile grupului de inițiativă civică s-a schimbat. În prezent, membrii grupului primesc sesizări de la oamenii obișnuiți, iar presa le solicită opinia în chestiuni de mediu. Grupul a ajuns să fie perceput drept un pol de competență în materie de intervenții în spațiul public pe probleme de mediu, se bucură de încredere. Acesta este un prim nivel al schimbării – oamenii sesizează problema și încearcă să delege responsabilitatea către o autoritate. Din punctul de vedere al membrilor grupului, comportamentul dezirabil este însă acela al implicării active a cetățenilor în rezolvarea problemelor care îi afectează, fapt ce presupune o modificare de comportament.

Supravegherea autorității publice și participarea publică trebuie să fie permanente, lucru care naște necesitatea existenței unei structuri formalizate. Transformarea unui grup de inițiativă într-o structură formală trebuie să fie totuși un proces organic. El va ști că e momentul să se formalizeze atunci când: va dori să facă mai mult, să își extindă activitatea; când va simți nevoia să își consolideze echipa, să fie mai organizat și de asemenea când va avea nevoie de sprijin financiar mai consistent. Doar o structură formalizată își poate propune obiective pe termen lung, poate avea o activitate constantă și poate fundamenta o cultură civică la nivelul unei comunități. REȚETA SUCCESULUI După o analiză atentă atât a opiniilor persoanelor intervievate în cadrul cercetării, dar și a surselor din online, am identificat elementele care au făcut din grupul „Iașul iubește teii” un exemplu de succes pentru acțiunea civică din România, confirmat și de Premiul pentru Impact primit la Gala Societății civile 2015, ediția a XIII-a: DETERMINAREA Grupul s-a constituit într-un organism suficient de flexibil, încât să permită o fluctuație mare de activiști. Fluctuația s-a produs dintr-o diversitate de motive: lipsa de resurse de timp a membrilor; lipsa de încredere și speranță în reușita proiectului; conflicte interne, generate de personalitățile diferite ale membrilor ș.a. Primul abandon semnificativ al unui număr important de membri s-a produs în momentul în care Primăria și-a pus în practică decizia de a tăia teii de pe pietonală. Eșecul i-a demobilizat. Dar cei rămași au demonstrat suficientă încredere și încăpățânare pentru a pune în practică, pas cu pas, obiectivele. Legat de acestea din urmă, ele au decurs în mod firesc unele din altele, fără o agendă prestabilită. Misiunea grupului a funcționat întotdeauna ca o călăuză. ABORDAREA PROFESIONISTĂ Grupul a avut șansa și înțelepciunea de a avea atât în componență, cât și printre susținători, profesioniști. Activitatea acestui grup de activism civic a presupus un spectru foarte larg de expertiză - pentru a putea face față aparatului administrativ, pentru a cunoaște foarte bine domeniul de intervenție (mediu și urbanism), pentru câștigarea încrederii publice. Activitățile grupului au presupus în principal implicarea de specialiști pe: advocacy, legislație, antropologie, administrație publică, mediu, comunicare și relații publice. Campania susținută a presupus lansarea în spațiul public a unor propuneri și informații susținute de argumente – de ordin dendrologic, istoric, cultural, arhitectural. Tot în aria expertizei profesionale se plasează și sprijinul primit din partea Centrului de Resurse pentru Participare Publică, considerat de membrii grupului esențial pentru reușita lor. În ciuda determinării membrilor unui grup de inițiativă de a-și susține cauza până la capăt, acest lucru este considerat aproape imposibil în lipsa expertizei privind mijloacele folosite. Grupurile de inițiativă trebuie să facă față unui aparat administrativ birocratic, defensiv, lipsit de transparență, care nu este deschis la a-și recunoaște greșelile, la dialog cu cetățenii și la schimbare. Sprijinul adus de CeRe a constat în stabilirea strategiei de advocacy – atât ca viziune de ansamblu, cât și din punct de vedere al pașilor de urmat, prin implicarea grupului într-un proiect denumit „Comunități active pentru mediu”. De asemenea, sprijinul a constat în training-uri și în finanțarea a o parte din materialele necesare desfășurării campaniei – tipărire de cărți poștale, afișe, materiale necesare realizării de pancarte (pânză, vopseluri etc.). STRATEGIA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE Încrederea și susținerea publică sunt elemente esențiale într-o campanie civică. Strategia grupului a presupus derularea de campanii publice pe toate canalele media existente, impunerea ca grup credibil în spațiul public, atragerea susținerii unor personalități din spațiul public local și mai ales național (de exemplu, Liviu Mihaiu, Dan Perjovschi). Grupul a reușit 73

să aibă o mare vizibilitate intrând în atenția mass-media de la nivel central și ținând subiectul deschis prin acțiunile întreprinse. Campaniile au mizat pe concepte și abordări creative, originale, simplu de înțeles. ACTIVAREA REPREZENTANȚILOR LOCALI Întotdeauna există instituții și oameni care dovedesc onestitate în munca desfășurată. Una dintre mizele unei campanii de advocacy este și ajungerea la stadiul de colaborare sau atragerea sprijinului unor decidenți, cum ar fi reprezentanți ai unor instituții locale sau consilieri locali. Garda de Mediu Iași a amendat cu 60.000 de lei Primăria pentru tăierea teilor, iar Primăria a contestat amenda în instanță. Grupul de inițiativă a sprijinit Garda de Mediu ca parte intervenientă în instanță, în virtutea expertizelor și dovezilor adunate pe tema tăierii teilor. Este un proces în desfășurare. De asemenea, grupul a reușit ca, împreună cu o parte dintre consilieri locali, să inițieze un proiect de HCL pentru replantarea teilor.

GRUPUL DE INIȚIATIVĂ LACUL TEI I. COMUNITATEA Cartierul Tei este situat în estul Bucureștiului, pe teritoriul administrativ al sectorului 2 și are o suprafață de 138 de hectare, pe care se găsesc 36 de străzi. Acesta începe din spatele fostei fabrici de cărămidă Tonola (actualul Parc al Circului) și este cuprins între bd. Lacul Tei (sud-est), str. Barbu Văcărescu (nord-vest) și Lacul Tei (nord-est). Cartierul este o zonă populată din cele mai vechi timpuri; săpăturile din cartier atestă urmele unor așezări, despre care se presupune că ar data din epoca bronzului. Nu în ultimul rând, au fost descoperite în acestă zonă și câteva locuințe dacice și daco-romane. Amenajarea parcului 8 Mai din prima jumătate a secolului al XX-lea, pe un teritoriu ocupat de mulți tei, a făcut ca denumirea zonei și a lacului din vecinătate să se numească Tei. Cartierul s-a dezvoltat datorită parcelării întregii zone și ocupării ei cu construcții mici, toate aflate lângă o regiune industrială, constând în principal în gropi pentru fabrici de cărămidă. La începutul secolului XX, zona Tei se întindea pe un teritoriu mai mare decât cel pe care îl știm acum. Atunci includea și o mare parte din ceea ce astăzi cunoaștem drept cartierul Colentina. În acea vreme, o mare parte din străzile din zonă purtau diminutivul de „tei", atașat la denumire (de exemplu: Sfântul Nicolae Tei, Ghica Tei etc.). Anul 1990 a găsit o mare parte din această zonă dezafectată sau cu gropile de fundații abia săpate. Aceste loturi au fost retrocedate vechilor proprietari, care le-au scos la vânzare pe piața imobiliară. În prezent, aici găsim numeroase construcții care au mai ales destinația de locuință. Pe terenurile care până în 1950 erau ocupate de gropile fabricilor de cărămidă sunt construite spații comerciale mari. În ciuda faptului că are o suprafață destul de mare, în Tei se găsesc doar o școală, un liceu și o grădiniță de stat. Acestea sunt completate de unitățile similare din cartierele învecinate. Această zonă dispune și de un centru universitar - Facultatea de Construcții; ea se găsește la circa 20 de minute distanță de centrul Bucureștiului. Cartierul beneficiază de toate utilitățile, fiind străbătut de mijloace de transport în comun (autobuz, tramvai, troleibuz). Apropierea de centru este un avantaj major în condițiile supraaglomerării capitalei. Este zona unde se găsesc multe dintre cluburile de lux ale Bucureștiului: Bamboo, Fratelii, Pescariu. În acest cartier se află Parcul Circul de Stat, principalul loc de recreere și agrement al locuitorilor din zonă. În interiorul parcului este amplasat Circul de Stat, care a fost amenajat în anul 1961, pe o suprafață de 26 de hectare, după planurile arhitectului Valentin Donose. De la clădirea Circului pornesc peluze largi, care permit circulația în jurul lacului. Aleile betonate îngăduie plimbări relaxante, iar vegetația variată și bogată a parcului include și specii rare de copaci, precum Ginkgo biloba, platani, chiparoși de baltă. Parcul este înfrumusețat cu sculpturi realizate în trunchiurile arborilor și arbuștilor de artistul plastic C. Teodorescu. În mijlocul parcului se află ''Lacul cu izvoare naturale'', cu o formă aproape rotundă în plan, având o suprafață de 0,75 ha. Pe malul lacului cresc lotuși roz (Nymphea lotus), floare declarată monument al naturii în anul 1931. Această plantă rară

are un stagiu de vegetație care începe în zilele primăverii, se dezvoltă vertiginos, acoperind apele lacului cu frunze mari și flori frumos colorate, creând în timpul verii un peisaj deosebit de atrăgător în parcul Circului. În ceea ce privește fauna, lacul este un habitat potrivit pentru rațe sălbatice, o atracție a lacului fiind reprezentată și de broasca țestoasă de apă europeană (Emys orbicularis). Herpetofauna este reprezentată de trei specii de amfibieni și trei specii de reptile. Parcul mai este cunoscut și sub denumirea de ''Parcul Tonola'', fiind amenajat pe fosta ''groapă Tonola'', formată în urma excavării argilei pentru fabrica de cărămidă înființată, în 1865, de Max Tonola. Fabrica a funcționat în acest loc până înainte de al Doilea Război Mondial.În ultimii ani, nivelul apei lacului cu lotuși roz a scăzut dramatic, afectând grav fauna locală (pești, rațe sălbatice, broaște țestoase etc.). II. GRUPUL ISTORIC Grupul de inițiativă Lacul Tei se prezintă astfel: “Suntem un grup de cetățeni obișnuiți care locuiesc în zona Lacul Tei, care s-au hotărât să încerce să schimbe în bine traiul din această zonă. Vom încerca să convingem autoritățile locale să ia în seamă problemele pe care noi, cetățenii, le identificăm drept cele mai importante pentru noi în cartierul Lacul Tei.” Grupul s-a constituit în 2010, ca urmare a inițierii de către Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) a Programului de organizare comunitară în acest cartier. Alegerea zonei a fost o consecință a faptului că, în 2008, în cartier a avut loc un protest spontan, legat de ridicarea automobilelor de pe Bd. Lacul Tei, în condițiile în care locuitorii din zonă nu aveau o alternativă pentru a-și parca mașinile. Experții CeRe au considerat că locuitorii acestui cartier au manifestat atitudine civică și pot să facă mai mult dacă sunt sprijiniți. În urma a sute de interviuri individuale și a câtorva discuții de grup, organizate de organizatorii comunitari cu persoanele care au manifestat deschidere față de program, s-a fondat grupul de inițiativă. Primele probleme legate de cartier au fost discutate în cadrul unei întâlniri organizate la un liceu din zonă, la care au participat aproximativ 50 de persoane. Acum, după cinci ani, oamenii recunosc că au mers din curiozitate la acea întâlnire și că habar nu aveau ce urma să se întâmple. Grupul este activ și, grație rezultatelor obținute, pe agenda lui se adună din ce în ce mai multe probleme de rezolvat. În cei cinci ani de activitate, componența grupului s-a schimbat fundamental de doua ori; însă fluctuația de membri a fost crescută în toată perioada. Ceea ce i-a adus împreună de fiecare dată a fost în principal interesul personal de a se implica în rezolvarea unei anumite probleme și încrederea că, prin abilitățile personale, pot contribui la rezolvarea problemei. Odată ce o problemă este rezolvată, o parte dintre membri se retrag. FUNCȚIONARE Problemele comunitare de pe agenda grupului și prioritățile sunt stabilite în urma consultărilor cu oamenii din cartier. Dea lungul timpului, pe lista de priorități s-au aflat: asfaltarea unor străzi din cartier, parcarea, reabilitarea termica, curățenia în cartier, întreținerea parcului (pază, curățenie, irigare), siguranța cetățenilor în cartier, darea în administrarea Circului de Stat a unei părți din Parcul Circului și îngrădirea accesului cetățenilor în această zonă, secarea lacului din Parcul Circului.

Grupul are în prezent 23 membri; 16 dintre ei formează nucleul foarte activ, iar ceilalți 7 se implică punctual în diferite activități. Profilul lor este unul extrem de divers: sunt oameni cu profesii diferite, cu vârste diferite, cu stiluri de viață diferite, cu valori personale diferite. Pe tot parcursul celor cinci ani, grupul a fost sprijinit de Centrul de Resurse pentru Participare Publică. Sub îndrumarea acestei organizații, membrii grupului au parcurs un traseu complex de pregătire, cu sprijinul experților CeRe, dar și a unor traineri străini, adunând un bagaj considerabil de informații în domeniul de intervenție al grupului și dezvoltându-și diferite abilități și competențe: cum să meargă în audiență, cum să pregătească o cerere de informare, cum să-și stabilească rolurile când merg în audiență, cum să facă fundraising, cum să atragă oameni noi în cadrul grupului, cum să-și dezvolte organizația, cursuri de vorbit în public, storytelling, atelier pe valori, cum să facă organizare comunitară. Au beneficiat în permanență de training și consultanță adaptate la propriile nevoi, au participat la schimburi de experiență cu organizații similare din țară și din țările din vecinătate, au primit finanțare pentru diferite activități, în funcție de nevoi, au implicat diferiți experți în acțiuni de voluntariat, iar în prezent participă la construirea unei rețele de grupuri civice. Unii dintre ei cunosc modul de funcționare a sistemului administrativ, atribuțiile și regulamentele de funcționare ale diferitelor instituții publice chiar mai bine decât funcționarii publici sau alți angajați ai acestor organizații. Activitatea este una voluntară, iar membrii nu au nici un fel de așteptări legate de recompensarea financiară a implicării lor. Dimpotrivă, de multe ori finanțează ei înșiși unele cheltuieli necesare desfășurării activităților. Dincolo de dorința de a participa la rezolvarea unor probleme ale cartierului, gradul de implicare este determinat de disponibilitatea de timp a fiecăruia. Membrii grupului își asumă de la sine diferite sarcini din lista de lucruri care trebuie făcute, în funcție de abilități și disponibilitatea de timp. Pentru că agenda este una destul de încărcată, problemele sunt abordate pe grupuri de lucru. Încă de la înființare, întâlnirile de grup au loc la aproximativ două săptămâni, excepție făcând perioadele în care se organizează diferite evenimente, când se organizează mai des întâlniri de lucru. În timp, membrii grupului și-au stabilit o serie de reguli:     

grupul funcționează fără lider; se lucrează doar pe teme agreate de toți membrii grupului; deciziile sunt luate întotdeauna consensual; toți membrii sunt considerați egali, nu se fac diferențieri în funcție de nivelul de studii, situația materială sau alte criterii; comunicarea se face în cea mai mare măsură verbal – în cadrul întâlnirilor sau telefonic, pentru că mesajele scrise (în special prin email) au condus la confuzii și conflicte.

Munca la proiectele de pe agendă este considerată foarte solicitantă, epuizantă; victoriile și satisfacțiile se obțin cu foarte mare efort și investiții – de timp, de expertiză, financiare, în dezvoltarea personală; obstacolele care apar în rezolvarea unor probleme par de multe ori insurmontabile. Rezolvarea unei singure probleme de pe agenda de lucru se întinde pe o perioadă lungă de timp – de pildă, acțiunile ce vizează stoparea secării lacului din Parcul Circului durează deja de cinci ani. De-a lungul timpului, au învățat să folosească și au folosit o gamă foarte variată de forme de implicare civică și activism: petiții, audiențe, solicitare de informații publice în baza Legii 544/2001, solicitări de consultare publică, organizarea de

proteste, chemarea în judecată a unor instituții publice. Cele mai eficiente mijloace de acțiune civică sunt considerate protestele publice cu o participare de minim 500 de cetățeni și chemarea în judecată. Una dintre dificultățile cu care grupul se confruntă o reprezintă lipsa unui loc stabil de întâlnire. Ședințele de lucru au loc în diferite locuri publice – școli, restaurante, terase, în parc, în funcție de bunăvoința vecinilor din cartier. De curând, grupul de arhitecţi de la studioBASAR a propus amenajarea unui spaţiu de întâlnire în Parcul Circului. ACTIVITĂŢI ȘI REZULTATE

CÂȘTIGAREA CAMPANIEI LEGATE DE REABILITAREA ALEII JUDEȚULUI. În urma acțiunilor întreprinse de grup, Aleea Județului, o stradă din cartier, a fost reabilitată - aleea nu a fost închisă traficului, în schimb, a fost reabilitată și s-a construit un trotuar care să permită circulația în siguranță a pietonilor. Aceasta este prima reușită de pe agenda grupului. CÂȘTIGAREA CAMPANIEI LEGATE DE LOCURILE DE PARCARE DE PE BULEVARDUL LACUL TEI. Problema a devenit o prioritate pentru grupul de inițiativă la sfârșitul anului 2010. Procesul de documentare a dovedit că soluția nu era una la îndemână, iar unii dintre membri au părăsit grupul când au înțeles complexitatea problemei. Grupul, asistat de organizatorul comunitar și beneficiind de sprijinul unui urbanist, a decis să se adreseze Administraţiei Străzilor și să-i solicite să permită parcarea pe Bulevardul Lacul Tei între orele 19.30 şi 7.30, în timpul zilelor lucrătoare ale săptămânii şi 24 de ore pe zi, sâmbăta și duminica şi pe durata sărbătorilor legale. Soluţia nu implica costuri majore, putea fi pusă rapid în practică şi nu afecta traficul din timpul zilei. În iunie 2010, la Administraţia Străzilor a Primăriei Municipiului Bucureşti a fost depusă o petiție în acest sens, semnată de peste 1000 de persoane. Deși reprezentanţii Administraţiei Străzilor au acceptat imediat propunerea şi au promis punerea acesteia în aplicare până la sfârşitul lunii august, schimbarea promisă nu a avut loc. S-au căutat noi mijloace și persoane care să pună presiune pe factorii de decizie. Au mai fost necesare două luni de telefoane, plângeri scrise şi o întâlnire faţă-în-faţă cu directorul Administraţiei Străzilor. Iar într-o noapte din luna noiembrie 2011, sub semnele care interziceau parcarea pe Bulevardul Lacul Tei au apărut panourile care anunțau noile reguli de parcare. RECÂȘTIGAREA PARCULUI CIRCULUI. Parcul Circului este, de mai bine de 50 de ani, principalul spațiu public și de agrement din zonă. În 2011, Consiliul Primariei Generale a decis ca 11.050 de mp din suprafața Parcului Circului (aproximativ un sfert din parc) să intre în administrarea Circului de Stat București, drept compensare pentru un teren pe care Circul l-a pierdut în urma unui proces de retrocedare. Astfel, Circul câștiga și dreptul de a-și aduce animalele exotice pe acea porțiune de parc, cu condiția de a proteja copacii, aleile și de a menține parcul în condiții optime. În scurt timp, locul a fost îngrădit și au fost aduse animale exotice. Acest lucru a trezit nemulțumirea cetățenilor din cartier: accesul în parc fusese blocat în zona respectivă, decizia se luase fără să existe o consultare publică pe această temă, menajeria amenajată putea deveni o sursă de boli, iar spațiile verzi și arborii ocritiți din zona împrejmuită puteau avea de suferit. Grupul de inițiativă a considerat prioritară această problemă și a trecut la acțiune, pentru a profita de apropierea alegerilor locale. Între timp, pe site-ul Primăriei Capitalei a fost descoperit Planul de Management al Circului pentru perioada 2012-2015, document aprobat în luna aprilie 2011 de Primarul General. Planul prevedea construirea în parc a 6 „căsuțe în copaci”, adăposturi pentru 90 de animale exotice și o sală de spectacole cu 400 de locuri. Suma totală a investiției era estimată la 4 milioane de euro. Bănuiala iscată de citirea documentului a fost că Circul intenționa să ridice construcția pe spațiul verde.

Pe lista de acțiuni desfășurate cu scopul rezolvării aceste probleme se numără: sesizarea Poliției și a Gărzii de Mediu; înaintarea unei petiții, semnate de peste 1300 de persoane; înaintarea a numeroase adrese şi cereri Primăriei Capitalei şi Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (A.L.P.A.B.) şi au mers în numeroase audienţe; desfășurarea unui protest, organizat în 19 mai 2011. Au obţinut acces la bugetul A.L.P.A.B. pentru 2013 şi 2014, în urma unei acţiuni în instanţă. Consecința acestor acțiuni derulate în plină campanie electorală a fost desființarea gardurilor și permiterea din nou a accesului în parc prin acele zone. Animalele au fost mutate. Dar Hotărârea de consiliu local nu a fost anulată. A fost o victorie parțială. În continuare, grupul a făcut cereri de audiență la Primarul General, au solicitat dreptul de participare publică la ședințele consiliului. Grupul a apelat la consultanță juridică și a redactat o cerere prin care Primăriei i se solicită revocarea dreptului de administrare deținut de Circ; și-a găsit aliați în rândul organizațiilor de mediu, care la rândul lor au trimis cereri în acest sens către Primărie. Sub această presiune, municipalitatea a demarat o campanie de curățare a întregului parc – s-a reparat instalația de irigare a parcului, care fusese stricată timp de 8 ani, s-au reparat aleile și scările, s-a modernizat instalația de iluminare a parcului, parcul este mai bine întreținut – au fost plantați arbori și arbuști, s-au pus coșuri de gunoi, este menținută curățenia, iar spațiul verde este îngrijit corespunzător etc. Legat de Parcul Circului, pe agenda grupul se află în continuare: revocarea dreptului de administrare deținut de Circ și redarea acelei suprafețe în administrarea ALPAB, reinstalarea mobilierului urban în zona administrată de circ, printr-o colaborare cu StudioBasar, curățarea Lacului Circului și stoparea invaziei nuferilor roz, care pot să sufoce toate celelalte forme de vegetație etc. DERULAREA CAMPANIEI DE STOPARE A SECĂRII LACULUI DIN PARCUL CIRCULUI. O altă activitate a grupului este legată de stoparea secării Lacului din Parcul Circului și alimentarea acestuia cu apă. Așa cum am amintit deja, acesta este un lac cu izvoare naturale. Totuși, în urmă cu mai mulți ani, începând din 2007-2008, locuitorii din zonă au constatat că nivelul apei lacului cu lotuși roz a scăzut dramatic, afectând grav fauna locală (pești, rațe sălbatice, broaște țestoase etc.). Grupul s-a implicat activ în rezolvarea acestei probleme încă de la înființare. De-a lungul timpului, diferiții specialiști consultați au emis mai multe ipoteze legate de cauzele secării lacului: afectarea pânzei freatice prin construirea pe malul lacul a unor blocuri-turn cu cinci niveluri de adâncime (conform unui document semnat de Direcția de Control din Primărie, dinainte de 2009), încălzirea globală, care a provocat schimbarea regimului climateric, modernizarea rețelei de canalizare, care face ca pierderile să nu mai fie de 50%, ca mai înainte, ci de doar 25%, impermeabilizarea suprafeței Bucureștiului, prin betonarea excesivă, inclusiv a parcurilor. O bucată de vreme, nivelul lacului a fost menținut prin pomparea apei din pânza freatică, iar oxigenarea, prin patru aeratoare instalate pe lac. La un moment dat, nici pompa, nici aeratoarele nu au mai funcționat. Abia după 4 ani de presiune a grupului ALPAB a dispus efectuarea unui studiu hidrogeotehnic de către specialiștii din cadrul Facultății de Hidrotehnica din București. Pe rezultatele acestui studiu, care trebuie să apară la sfârșitul lunii iulie, grupul își va fonda acțiunile viitoare. DERULAREA UNEI CAMPANII PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA TRASEELOR DE TRANSPORT PUBLIC ÎN CARTIER ȘI GĂSIREA UNEI SOLUȚII DE TRANSPORT DIRECT AL LOCUITORILOR DIN ZONĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI. Grupul pregătește o 79

petiție care să fie adresată RATB și Comisiei de transport din cadrul Primăriei generale, prin care se solicită înființarea unei linii de transport în comun care să lege cartierul de centrul orașului. În aceasta sunt propuse trei posibilități: înființarea unei linii de autobuz care să plece de la Șoseaua Colentina, să treacă prin Lacul Tei, să iasă în Barbu Văcărescu, ca apoi să se îndrepte spre Piața Unirii; modificarea traseului liniei de autobuz 182 pentru a face legătura cu metroul la stația Ștefan cel Mare; sau suplimentarea numărului de tramvaie pe liniile 5 și 16 și prelungirea programului. Este necesar ca petiția să fie semnată de minim 1000 de persoane. PERCEPŢII ȘI IMPACT După cinci ani de activitate, Grupul de Inițiativă Lacul Tei a câștigat notorietate atât în cartier, cât și în rândul unei părți a populației Bucureștiului. Aceasta se datorează în principal rezultatelor obținute, dar și strategiei de comunicare a activității grupului, care include atât apariții în presă, cât și comunicare online și mai ales relaționare directă cu cât ma mulți cetățeni ai cartierului. Întâlnirile și evenimentele organizate în cartier se bucură de o participare din ce în ce mai numeroasă, atitudinea oamenilor față de grup s-a schimbat, iar cel mai important este faptul că grupul adună tot mai mulți susținători și membri activi. Numai în ultimele luni, s-au înscris printre activiști aproximativ zece persoane. De-a lungul timpului, grupul a atras sprijin din partea unor specialiști din mediul academic, dar și a unor organizații nonguvernamentale. De asemenea, relația cu factorii responsabili din ALPAB s-a îmbunătățit. Această îmbunătățire a fost obținută în urma a sute de ore de implicare, în activități de documentare, de acțiuni civice, de atragere în întocmirea dosarelor de intervenție a unor specialiști din mediul academic. În cele din urmă, membrii grupului au fost acceptați ca parteneri de dialog, care pot sprijini inclusiv administrația parcului prin implicarea și vigilența lor. III. LECȚII ÎNVĂȚATE SPRIJIN ȘI NEVOI Sprijinul extern pe care gupul din Lacul Tei l-a primit a fost esențial. Ceea ce a făcut diferența a fost nu doar fiecare element de sprijin luat în parte, ci modul de îmbinare a elementelor: -

grupul a fost asistat în permanență de un organizator comunitar, care a avut de îndeplinit un rol complex: asigurarea unei dinamici bune a grupului, medierea relaționării în grup, identificarea nevoilor de pregătire și acordarea de sprijin în pregătirea a diferite acțiuni; totodată, s-a preocupat să facă un transfer cât mai bun de expertiză, astfel încât la un moment dat grupul să poată funcționa autonom; finanțarea a fost continuă și a fost adaptată la nevoile grupului; pachetul de pregătire a răspuns prompt nevoilor concrete ale grupului și a fost adaptat la contextul acțiunilor întreprinse; pregătirea teoretică a fost îmbinată cu practica și cu schimburile de experiență în țară și în străinătate; le-au fost facilitate diferite parteneriate și contacte utile – cu alte organizații non-guvernamentale, cu oameni din presă, cu specialiști în diferite domenii; s-a creat contextul motivării membrilor grupului, în condițiile în care voluntariatul în cadrul campaniilor de advocacy este foarte solicitant.

De folos a fost și faptul că membrii grupului au pregătiri diferite, în diverse domenii, ceea ce face ca fiecare să-și poată asuma un rol specific, diferit. Obiectivul acestei metodologii de pregătire vizează transferul de know-how până la punctul în care grupul să poată deveni de sine stătător, iar cel puțin o parte dintre membrii grupurilor să poată juca rolul de organizatori comunitari sau să ia decizia de a formaliza grupul. Principalele nevoi ale membrilor grupului vizează în prezent următoarele:  



identificarea de activiști care să le preia rolul, astfel încât ei să se poată retrage; în condițiile în care membrii grupului au în principal un profil de activist, se resimte nevoie atragerii în grup de persoane cu profil de lideri, capabili să atragă o susținere cât mai mare din partea comunității. Acesta trebuie nu doar să-și asume rolul de coordonator, dar, și mai important, să fie acceptat ca lider de ceilalți membri și să fie capabil să-și motiveze oamenii și să le mențină implicarea; Principalele dificultăți de care se lovesc în continuare membrii grupului țin de lipsa unor experți tehnici și mai ales în domeniul juridic, care să-i ajute să înțeleagă atribuțiile Apa Nova, ale Apelor Române, ale Gărzii de Mediu și ale Autorității de Mediu, să cunoască normativele și legislația în materie de construcții, normele urbanistice, amenajarea spațiilor verzi, toaletarea arborilor, animale de companie etc.

ÎNCREDEREA SE CÂȘTIGĂ DE LA OM LA OM Experiența le-a demonstrat membrilor grupului că sprijinul concetățenilor se câștigă de la om la om. Comunicarea și promovarea online funcționează doar într-o mică măsură, pentru că mulți dintre cetățenii din cartier nu sunt conectați la aceste mijloace moderne de informare și comunicare. Drept urmare, strategia lor se bazează pe organizarea de evenimente publice și realizarea de materiale de comunicare tipărite, considerate foarte eficiente. Pe agenda de lucru a grupului se află în permanență activități ce vizează îmbunătățirea spiritului comunitar, creșterea vizibilității activității grupului în cartier, sporirea susținerii în rândul locuitorilor din cartier, intensificarea consultărilor cu cetățenii din cartier. Au fost desfășurate mai multe întâlniri în cartier, au fost organizate 2 cafenele publice, ateliere de lucru manual, desene pe asfalt şi face painting pentru copii şi adulţi, la acestea locuitorii cartierului au fost îndemnați să completeze cărţi poştale cu mesaje scrise de către Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (A.L.P.A.B.) şi Primăria Sectorului 2, privind probleme specifice, a fost organizată o expoziţie de fotografii din cartier (prin proiectul “Istorie și tradiție în Lacul Tei” - sponsorizat de Fondul pentru comunitate Mega Image), au fost amplasate panouri de consultare privind problemele din cartier (parcări, sensuri unice, siguranţa locuitorilor, transport public etc.). În același spirit, a fost concepută „Foaia de Tei”, din care au apărut deja 3 numere – o publicație de cartier, distribuită gratuit, care reflectă activitatea grupului, colaborările cu diverse organizații și propunerile acestuia și pune în discuție problemele comunitare. Deși sunt foarte eficiente, aceste evenimente consumă mult timp și apare astfel o problemă legată de managementul timpului membrilor grupului, la care se caută soluții.

DINCOLO DE O COMUNIT ATE SPAȚIALĂ- GRUPURI INFORMALE OR GANIZATE ÎN JURUL UNOR IDEI Am analizat până acum în raport preponderent grupurile comunitare, adică pe acelea care acționează într-un spațiu geografic bine delimitat. Acest lucru este o consecință directă a raportului numeric de 10 la 1 între grupuri comunitare și alte feluri de grupuri informale. Am identificat însă și câteva zeci de grupuri ce nu acționează strict la nivelul unei comunități. Probabil că ele sunt mai multe și prin metodele utilizate nu am ajuns la toate, dar estimăm că raportul față de grupurile comunitare se păstrează. Raportul numeric nu spune însă, totul despre grupurile născute spontan, în jurul unor principii sau valori. Chiar dacă sunt mai puține, de cele mai multe ori se află mai aproape de modelul cetățeanului implicat civic și politic (nu neapărat partizan), activ în apărarea drepturilor și libertăților civile. În această secțiune, vom prezenta modelele de acțiune ale unora dintre aceste grupuri, într-o organizare care pune în centru domeniile în care activează. Prezentarea nu este nici exhaustivă, nici evaluativă. Faptul că dăm un exemplu sau altul nu înseamnă că acele grupuri sunt singurele sau cele mai importante în domeniul respectiv. Informațiile despre grupuri sunt rezultatul cercetării de teren și al documentării online. DOMENII DE LUCRU PEN TRU GRUPURI INFORMALE SPRIJIN PENTRU PERSOANE ÎN SITUAȚIE DE VULNERABILITATE Domeniul social este unul în care găsim numeroase inițiative private prin care sunt ajutați direct oameni aflați într-o situație de vulnerabilitate: copii fără familie, bătrâni din centre sociale, oameni ai străzi, persoane cu boli grave etc. Acest tip de auto-organizare socială se dezvoltă tot mai mult și în România, pe măsură ce oamenii devin mai atenți la dezechilibrele sociale. Cele mai multe dintre inițiative se asociază și cu o organizație înregistrată, care poate fi firmă sau non-profit. Asocierea poate fi explicită sau implicită. Un exemplu pentru al doilea caz este dat de acțiuni ale angajaților unor multinaționale, intermediate de compania angajatoare. Există însă și destule inițiative care rămân informale, cel puțin o perioadă. Pentru scopurile cercetării de față, în cea mai mare parte, nu am luat în calcul aceste inițiative. În cele mai multe dintre cazuri, schimbarea pe care o urmăresc se referă strict la situația persoanelor pe care le ajută. Ele nu țintesc o schimbare socială mai amplă. Acest lucru nu le face mai puțin importante sau mai puțin legitime, dar nu sunt tipul de grupuri pe care le cercetăm. Pe de altă parte, linia de demarcație este destul de fină. Trecerea către un model mai activ civic poate fi treptată. Un drum de acest fel poate include câteva etape: grup informal, asociație cu obiectiv strict de prestare a unui serviciu social, dezvoltarea asociației, adăugarea unor obiective de schimbare socială. Un bun exemplu de astfel de inițiativă este O masă caldă, plecată din Cluj în urmă cu aproximativ doi ani. La început, a fost o activitate de voluntariat pentru studenții Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării de la Universitatea Babeș Bolyai Cluj-Napoca. La inițiativa a două cadre didactice, și-au propus să ofere o dată pe săptămână o masă caldă unor persoane sărace din oraș. Au obținut sprijinul facultății și aprobările necesare pentru a folosi cantina socială de la primărie și au început cu 50 de porții pe zi, în fiecare joi. Doi ani mai târziu, au ajuns la 400 de porții săptămânal, în trei cantine din Cluj-Napoca, și câte una în Bistrița și București. Se adaugă beneficiari din sistemul penitenciar din Cluj, cu sprijinul unei firme locale, și „o masă rece”, adică sendvișuri pentru copii din București. Numărul voluntarilor a crescut constant, vorbind de câteva sute de persoane care se implică în astfel de activități. Chiar dacă nucleul inițial de la FSPAC a rămas același, vorbim deja de mai multe grupuri cu un scop comun. Studenții facultății continuă programul în cantina primăriei, dar într-o altă cantină din Cluj, la Centrul Social de Urgență, activitatea este coordonată de medici de la Clinica de psihiatrie infantilă. Centrul din Bistrița este coordonat de o voluntară care a preluat ideile de la cei din Cluj, iar la București activitatea a început după ce una dintre inițiatoare s-a mutat cu locul de muncă de la Cluj în capitală. În Bistrița și București cantinele au început să funcționeze în 2015.

Tot din acest an, există și Asociația O Masă Caldă, înregistrată legal. Aceasta este în primul rând un vehicul pentru a primi donații și pentru alte aspecte legale, cum sunt cele privind autorizațiile. Pentru moment, asociația nu are alte planuri și nu și-a propus să schimbe modul de operare, bazat exclusiv pe voluntariat. Totuși, în 2014, sub umbrela Societății Studenților la Științe Politice, o parte din voluntari au încercat să obțină o finanțare în cadrul competiției TeImplici.ro, pentru a extinde modelul și în alte orașe, dar și pentru a elabora un manual pentru grupuri ce doresc să îl preia din proprie inițiativă. REDESCOPERIREA PROTESTULUI CIVIC În ultimii ani, într-un context marcat de criza economică globală și de redefinirea contractelor sociale în numeroase țări, România a început să redescopere o cultură a protestului civic. Am asistat la numeroase proteste de stradă, cu câteva caracteristici comune: nu au avut în principal un scop social (obținerea unor beneficii sau drepturi sociale); au avut un caracter asumat de neutralitate politică; au fost proteste împotriva elitelor politice și administrative în ansamblul lor. Unele dintre proteste au plecat de la cazuri punctuale (exploatările de la Roșia Montana sau Puiești, tăierile ilegale de păduri, încercări ale Parlamentului de a împiedica mersul justiției în cazuri de corupție). Au fost și proteste care au pus în discuție actualul cadru instituțional de împărțire a puterii. Protestele au fost aproape întotdeauna organizate online, folosind rețelele sociale. Au apărut nuclee de organizare în mai multe orașe. Unele dintre ele au devenit grupuri cu un grad mai mic sau mai mare de coeziune internă, dar care și-au păstrat caracterul informal. Într-o încercare de încadrare a fenomenului în tiparele cunoscute, mass-media, îndeosebi cea națională, a folosit adesea denumirea Uniți Salvăm pentru variatele forme ale acestei mișcări. Este o simplificare care acoperă mult prea mult din multiplele fațete ale mișcării protestatare românești. Este firesc ca o parte din grupuri să fie direct legate de cazurile punctuale ce au generat proteste. Grupul de Inițiativă împotriva Chevron Pungești sau Mișcarea de Rezistență Puiești au apărut după ce firma Chevron a inițiat operațiuni de explorare a zăcămintelor de gaze de șist în localitățile cu același nume din județul Vaslui. În ambele cazuri, grupurile au inclus persoane din cele două comunități sprijinite cu informații și metode de organizare de către activiști de mediu din Bârlad, Vaslui sau București. Similar, Grupul de Inițiativă Civică Sebeș s-a constituit ca reacție a problemelor generate de tehnologia periculoasă pentru mediu folosită de firma Kronospan. La Roșia Montana, unde dosarul exploatării miniere este deschis de mai bine de 15 ani, comunitatea locală și-a înregistrat de destulă vreme organizațiile, dar au apărut în alte orașe grupuri de sprijin, care apoi au evoluat în organizații cu obiective mai largi. De asemenea, au apărut în mai multe orașe grupuri care protestează împotriva despăduririi și exploatării ilegale a lemnului. La Timișoara, Grupul R9TM „s-a născut ca grup de acțiune și suport local a campaniei Salvați Roșia Montana” în anul 2012. A fost printre organizatorii protestelor din cursul anului 2013, inclusiv prin prima acțiune de tip occupy din localitate. S-a implicat și în acțiuni de informare a cetățenilor, dar energiile s-au stins. O parte din membrii grupului au fondat o asociație, cu activitate redusă la acest moment. La Brașov, a apărut în 2014 o inițiativă similară, sub numele Grupul de Intervenție Civică. Acesta s-a transformat relativ repede în asociație legal constituită și este destul de activ în spațiul public. La Sibiu, în 2014 a fost înființat Grupul „Cu verdele-n SUS”, care „își propune să aducă în vizor situația pădurilor și necesitatea ca acestea să fie protejate.” Grupul mizează mai puțin pe acțiuni de protest, și se concentrează pe campanii de promovare și informare, online și offline, dar și pe acțiuni de împădurire. Adesea grupurile informale de acest tip devin o parte importantă a scenei civice în localitățile lor. La Cluj, grupul Tinerii Mânioși s-a format în timpul protestelor din ianuarie 2012 a devenit cunoscut mai degrabă pentru organizarea sau participarea la variate proteste în ultimii ani, unde s-a făcut remarcat și prin metodele originale de exprimare („performance”). Grupul este de asemenea prezent la numeroase dezbateri civice din localitate și contribuie activ prin

publicistică. Nu în ultimul rând, grupul este conectat la dezbaterile din lumea universitară clujeană, de care este strâns legată prin activitatea membrilor săi. Am întâlnit evoluții similare și la București, unde grupuri create sub umbrela Uniți Salvăm activează astăzi în diverse forme. Comunitatea Uniți Salvăm, un grup format la sfârșitul anului 2014 de către participanți bucureșteni la protestele din 2013, își dorește să mențină spiritul acesteia și să continue să catalizeze energiile contestarea către o schimbare socială reală. Grupul a continuat să se implice în organizarea unor proteste, dar are și o intensă activitate civică. Organizează periodic dezbateri și s-a implicat în monitorizarea alegerilor și în campania civică Politică fără Bariere. Și alte grupuri au avut traiectorii similare, deși poate mai puțin vizibile. Câteva exemple sunt: România Vie, un grup transformat între timp în asociație, care se diferențiază de celelalte prin ideologia de centru-dreapta; România Fără Ei, înregistrat ca asociație relativ repede, un grup cu obiective ambițioase de implicare în politică; Uniți Schimbăm, un grup încă activ care a evoluat către o platformă de opinie și informare pe teme civice; sau Rezistența Urbană, un grup activ încă din anul 2007, la început ca platformă de opinie și informare, apoi și ca organizator sau observat al acțiunilor de protest, inclusiv cele din anii 2013 și 2014. COMUNITĂȚI DE PRACTICĂ Transferul de expertiză de la comunități profesionale către decidenți este o practică veche și cunoscută. De obicei, are loc prin asociații profesionale recunoscute. Există însă și situații în care comunități de practică se pot constitui ad-hoc și pot avea o contribuție relevantă la dezbateri publice pe teme de actualitate. Grupuri informale bazate pe rețelele sociale pot fi un instrument foarte bun în acest sens. EURATOM nu este doar acronimul Comunității Europene a Energiei Atomice, ci și numele unui grup informal, creat încă din anul 2005, care își propune să informeze actorii publici și privați din România despre cele mai noi evoluții și dezvoltarea energiei nucleare în țara noastră și la nivel internațional, în principal privind programul european amintit. Membrii activi sunt persoane care lucrează în domeniu și care au o atitudine pozitivă față de dezvoltarea energiei atomice. Grupul informal are în spate un grup de discuții online și, mai recent, un grup Facebook. O evoluție foarte interesantă o are Asociația Pro Infrastructura, înregistrată foarte recent, chiar în acest an (2015), cu obiectivul de a monitoriza obiectivele majore de infrastructură din România și de a se implica prin luări de poziție și recomandări relevate în dezvoltarea acestora. Asociația s-a născut din activitatea pe două forumuri de discuții online, unde persoane pasionate de subiect discută starea infrastructurii românești. În perioada în care se afla în dezbatere publică MasterPlanul de transport al României (anul 2014), din aceste dezbateri s-au cristalizat luări de poziție foarte pertinente pe acest subiect, coagulate într-o scrisoare deschisă trimisă ministerului transporturilor. Acesta a ajuns în presă și a fost bine mediatizat. Încurajați de succes, „forumiștii”, așa cum erau deja numiți de mass-media, au continuat să trimită documente de poziții și chiar să participe la dezbateri organizate de autorități. Ulterior, cu sprijinul unei organizații non-guvernamentale, „forumiștii” au trecut de la stadiul de grup informal la cel de asociație înregistrată. SPRIJINIREA GRUPURILOR SOCIALE DISCRIMINATE Societatea românească poate să fie foarte tolerantă cu unele grupuri etnice sau sociale, dar și foarte intolerantă cu altele, așa cum sunt minoritățile sexuale, romii, persoanele infectate cu HIV sau consumatorii de droguri. A ajuta sau reprezenta astfel de grupuri este uneori și un act de curaj, pentru că îi expune pe cei implicați. Un grup informal poate fi un prim pas către auto-organizare. Un bun exemplu este Gay Straight Alliance, un grup relativ nou, dar cu o evoluție foarte rapidă. Grupul a fost fondat la începutul anului 2015 de un grup de tineri nemulțumiți de absența unor organizații care să furnizeze servicii comunitare pentru persoanele LGBT. Grupul a pornit de la un nucleu de cinci persoane, cu diverse experiențe de activism. A crescut relativ repede la 10-12 participanți care vin constant la întâlniri, pentru ca la jumătatea anului deja să cunoască aproape 50 de persoane care s-au implicat sau au sprijinit într-un fel sau altul în activități. Componența grupului include persoane 84

de toate orientările sexuale, de unde și numele lui. Unul din modelele urmărite de grup este cel al „Campus Pride”, comunități de sprijin pentru tineri LGBT organizate fizic în campusurile universitare. Grupul își propune să ofere astfel de servicii, dar și să dezvolte o latură de activism și promovare a culturii LGBT, cu viziune pe termen lung. Recent, grupul a obținut un micro-grant pentru a deschide primul Campus Pride din România, în cadrul Universității București. Pentru a implementa mai ușor proiecte, grupul discută foarte serios despre înființarea unei asociații, lucru ce probabil se va întâmpla înainte de sfârșitul anului. Grupul de Inițiativă „Decid pentru mine!”, înființat în septembrie 2014, este primul și până acum singurul format din persoane cu dizabilități psihosociale. Grupul nu este format spontan, ci a apărut în cadrul unui proiect, cu același nume, susținut de două organizații non-guvernamentale. Grupul militează pentru dreptul la auto-reprezentare al persoanelor cu dizabilități psihosociale, una dintre cele mai discriminate categorii sociale din România. Prin intermediul proiectului în cadrul căruia s-a înființat, grupul și-a propus să aibă o prezență permanentă în spațiul public, online și off-line, și să desfășoare diverse activități de advocacy pentru atingerea obiectivului său. Asociația SOS Infertilitatea și-a început activitatea ca grup informal în anul 2008, înregistrându-se după doar un an. Abordează problematica persoanelor afectate de infertilitate, un subiect considerat tabu în societatea românească. A început și a rămas esențial o platformă de comunicare și opinie, la care se adaugă activități de consiliere online, socializare și promovare a unor răspunsuri practice la problemele grupului social reprezentat. Activitățile rămân integral voluntare, asociația fiind înființată pentru gestionarea donațiilor și o vizibilitate mai bună. Succesul asociației poate fi măsurat și prin numeroasele premii obținute la gale ale societăți civile din ultimii ani. Grupul informal „Lights into the future” s-a constituit în Bacău în a doua parte a anului 2013, atunci când a lansat proiectul „Gentle Touch”, prin care a urmărit „implicarea activă și directă a tinerilor într-un program de abordare a persoanelor cu sindromul Down prin intermediul instrumentelor si metodelor nonformale”. Grupul lucrează în strânsă legătură cu Asociația Sindrom Down Bacău și ajută la extinderea rețelei de sprijin pentru servicii adresate persoanelor afectate de această maladie. PLATFORME DE OPINIE Odată cu dezvoltarea Internetului, au apărut numeroase site-uri de opinie, personale sau de grup. În cazul celor din urmă vorbim de grupuri informale, cel puțin într-o primă fază. Uneori, autorii unei publicații online sau ai unui blog colectiv aleg să fondeze o organizație nouă, cu scop de profit sau nu, dar aceasta nu este regula. Facem desigur distincția între platformele independente și cele asociate unei alte publicații, online sau offline, sau unei organizații. Pentru a le lua în calcul în cercetarea noastră, trebuie să adăugăm și criteriul schimbării sociale. Granița este flexibilă. Teoretic, cel puțin pentru platformele pe teme sociale sau politice, textul de opinie este scris și cu intenția de a influența publicul și poate decidenții, nu doar de a informa. Este deci un generator de schimbare. Dar există și grupuri care au pornit la drum având între obiectivele principale generarea unei schimbări, pe modelul intelectualului angajat. MODELUL INTELECTUALULUI ANGAJAT În general, grupurile cu un obiectiv clar de schimbare socială sunt cele care se revendică de la o ideologie bine conturată. Ele își construiesc legitimitatea plecând de la principiile și valorile ideologiei respective, îndemnând la cuprinderea lor în politicile publice. Dăm două exemple aflate cumva în oglindă. CriticAtac este o platformă de stânga, socialistă, iar În linie dreaptă este una de dreapta, conservatoare. Ambele au fost create de oameni care s-au cunoscut prin scrierile lor și au descoperit afinități comune față de ideologia de la care se revendică. Ambele platforme au și organizații formal înregistrate asociate, în principal pentru administrarea donațiilor. Întâlnim și alt tip de platformă, care nu este neapărat ideologică, ci dorește să aducă în spațiul public contribuții ale unor persoane active în domenii diverse. Așa este, spre exemplu, Protokoll, o platformă care pornește de la o școală de artă

contemporană și adaugă o componentă de intervenție publică, asumându-și că „scopul final este nu să interpretăm lumea, ci să contribuim la schimbarea și la socializarea ei”. SCHIMBARE PRIN CUNOAȘTERE La intersecția între comunități de practică și platforme de opinie, găsim grupuri informale organizate în jurul unei pasiuni comune și care, fie de la început, fie în timp, și-au propus și obiective de schimbare socială. Și în acest caz, linia de demarcație este dificil de tras, pentru că nu întotdeauna este ușor să decizi unde se termină pasiunea comună și unde începe implicarea civică. Am cules câteva exemple de grupuri care își doresc să îmbunătățească situația într-un domeniu legat de cunoaștere. Chiar dacă nu întotdeauna impactul se vede imediat, astfel de inițiative au potențialul de a contribui major la progresul social. ProLibro a început ca un blog și s-a dezvoltat într-o comunitate a celor interesați de rolul bibliotecilor în secolul 21, cu participare voluntară și până la 300 de vizitatori zilnic, în perioadele de maximă activitate. Grupul Wikipediști reunește persoanele interesate de conținutul cunoscutei enciclopedii libere, Wikipedia; ei sunt editori ai ediției în limba română. Bucharest English Book Club este unul dintre cluburile de carte ce (încă) funcționează în România; în general, am inclus aceste cluburi în categoria celor ce rămân la o pasiune comună, dar am decis să îl individualizăm pe acesta, de limbă engleză, pentru că fondatorii lui au arătat o intenție de a genera un model de instrument care promovează acceptarea diversității. ROSEdu este „o organizație bazată pe o comunitate de oameni pasionați de tehnologie și software liber, în mediul educațional”, care promovează educația pe baza valorilor open source; și-a început activitate în 2007, ca grup informal în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare a Politehnicii Bucureștene, înregistrându-se ulterior. Adăugăm și Open Knowledge Romania, un grup apărut recent, afiliat la comunitatea internațională non-profit Open Knowledge, care, așa cum îi spune numele, promovează accesul liber la cunoaștere. Toate aceste grupuri, și la altele similare, au în comun că, fără a fi militante, își propun o schimbare profundă a societății prin cunoaștere. STIL DE VIAȚĂ Nu doar ideologia, ci și stilul de viață poate genera un model de schimbare socială. Este și cazul mișcării internaționale Slow Food, care promovează hrana bună, adică „hrana realizată prin practici artizanale, manufacturiere, cu ingrediente naturale, fără aditivi și elemente de substituție, care să fie plătită pe măsura eforturilor cerute de realizarea ei”. Chiar această definiție cuprinde trimiteri nu doar la modul de viață al membrilor mișcării, ci și la relații sociale și respectul față de producător. Mișcarea Slow Food a apărut în Italia și s-a extins în întreaga lume, bazându-se pe auto-organizare la nivel național și local. Asociațiile, grupurile sau cluburile care se raliază mișcării, numite convivium-uri, pot fi înregistrate formal sau nu. Mișcarea Slow Food România este alcătuită din 12 convivium-uri, dintre care 11 funcționează ca grupuri informale. ELEMENTE COMUNE ȘI LECȚII ÎNVĂȚATE Toate aceste grupuri, dar și altele similare, au în comun profilul membrilor lor. În cele mai multe dintre cazuri, sunt persoane cu educație, nivel de informare, rețea socială și în general acces la resurse net peste medie. Sunt numeroși cei care au deja un trecut de implicare civică sau chiar activism. În general, sunt tineri sub 40 de ani. Chiar și acolo unde grupurile s-au înființat în comunități cu mai puține resurse, cum sunt cele unde au apărut probleme cu activitatea unor companii, grupurile au început să se coaguleze cu ajutorul și după implicarea unor activiști cu profil apropiat de cel descris mai sus. Această observație nu vine ca o surpriză, ci ca o confirmare a ipotezelor teoretice. Ne așteptăm ca persoanele care au ajuns la un anume nivel de resurse, mai ales în ceea ce privește informare și educația, să se implice mai mult civic. O consecință a accesului mai bun la resurse este înțelegerea mai bună a instrumentelor legale pe care le au la dispoziție, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de a se înregistra ca asociație sau fundație. Pentru astfel de grupuri, înregistrarea este cântărită mai atent, cu avantaje și dezavantaje. În aproape toate cazurile, se ajunge la înregistrare sau cel puțin la

asocierea cu una sau mai multe organizații non-guvernamentale pentru a putea avea acces la o serie de instrumente legale disponibile doar asociațiilor și fundațiilor: participarea la procesul decizional, respectarea normelor privind organizarea întrunirilor în spațiul public, gestionarea fondurilor primite din donații. Dezavantajele înregistrării sunt legate de costuri și responsabilități suplimentare și permanente, inclusiv în afara perioadelor de activitate. Pentru că nu doresc profesionalizarea grupurilor, înțelegând prin aceasta transformarea în ocupația lor principală, majoritatea celor implicați în astfel de inițiative privesc înregistrarea ca pe un rău necesar. Trebuie să facă acest pas sau cel puțin să găsească o organizație umbrelă pentru a avea acces la unele instrumente legale. Soluția preferată la aceste probleme este simplificarea procedurilor legate de activitatea organizațiilor non-guvernamentale în general. În discuțiile cu reprezentanții unora dintre aceste grupuri, au fost menționate atât aspectele privind procedura de înregistrare, cât și costurile generate de obligațiile de raportare fiscală și de sistemul contabil foarte complicat, precum și cele aduse de obligația de a avea și menține un cont bancar. Ei consideră că astfel de costuri administrative se constituie într-o barieră reală în calea dreptului la liberă asociere. De asemenea, foarte multe legi fac referire explicit la asociații și fundații, în secțiunile privitoare la transparență și implicarea societății, excluzând astfel grupurile informale sau simplii cetățeni. Este privită cu neîncredere soluția de compromis a unui cadru legislativ dedicat grupurilor informale, care să definească un sistem administrativ mai simplu pentru acestea. Argumentele împotrivă sunt: este o soluție artificială, care nu rezolvă problema de fond; ar putea să determine organizații mici să aleagă varianta unui grup informal, ceea ce le-ar limita perspectiva de dezvoltare pe termen lung; apare o discriminare între grupurile care aleg să se înregistreze și cele care nu o fac, devenind astfel un factor de presiune pentru înregistrare; și ar putea să fie abuzată de autorități, acestea refuzând să discute cu grupurile neînregistrate. Sunt mai deschise la înregistrare grupurile care au evoluat către activități permanente și își pun problema stabilității prin acoperirea unor costuri din donații sau proiecte. În cazul lor discutăm mai serios și aspectele legate de obținerea de finanțări din surse externe grupului. Spre deosebire de grupurile comunitare, și probabil strâns legat de aceleași nivel mai ridicat de capital educațional și informațional, se poate observa că grupurile constituite spontan și cu intenții pe termen lung încearcă o gamă mai largă de metode de strângere de fonduri. Acest lucru nu înseamnă că au și mult succes, lovinduse de lipsa de înclinație a publicului pentru donații, mai ales pe teme civice. Așa cum ne așteptam, nevoile de sprijin sunt și ele diferite. Astfel de grupuri nu mai caută instruire de bază în domenii precum managementul organizației, managementul proiectelor sau comunicare, așa cum am văzut în cazul celor comunitare. Dimpotrivă, pe unele din aceste teme ar putea să devină sursă de cunoaștere. Există însă un spațiu neacoperit în zona extinderii bazei de membri și susținători și a ieșirii către comunitate. De asemenea, a apărut ideea unor centre de consultanță pentru grupuri și organizații mici în domenii precum contabilitate sau juridic, care să preia din încărcătura administrativă și să fie mai eficiente pentru că deservesc un număr mai mare de beneficiari.

CONCLUZII LECȚII ÎNVĂȚATE FINANȚARE: ESTE CU A DEVĂRAT O PROBLEMĂ? Subiectul finanțării este unul dintre primele pe agenda societății civile din România, care suferă de câțiva ani de o lipsă cronică de oportunități de finanțare. În mod natural, el se extinde și către societatea civilă informală, de obicei sub forma întrebării: cum ar putea grupurile informale să acceseze finanțări? Sunt numeroase indicii în cercetarea noastră care ne spun că trebuie să facem un pas înapoi și să ne întrebăm dacă chestiunea finanțării este cu adevărat între primele pe agenda grupurilor informale. În general, grupurile informale nu au nevoie de un buget instituțional, pentru că nu au cheltuieli „administrative”. Membrii participă voluntar la activități și nu își doresc să fie plătiți; nu au sediu și alte cheltuieli legate de acesta; nu au costuri impuse de legislație, cum sunt cele legate de obligații fiscale. Prin urmare, nu au povara permanentă a „asigurării sustenabilității organizației”. Apoi, păstrând jargonul ONG, grupurile nu au „proiecte”, ci mai degrabă „activități” (chiar și atunci când le numesc proiecte). Să spunem că dintr-un proiect, așa cum îl întipărim în standardele tot mai rigide ale finanțatorilor, extragem doar activitățile și lăsăm la o parte tot balastul administrativ – management, comunicare, raportare, cuvinte-cheie în lumea non-profit. Odată cu ele dispar și o bună parte din costurile administrative ale proiectului, rămânând doar cele operaționale. În fine, aceste costuri operaționale sunt de cele mai multe ori reduse, pentru că activitățile grupurilor informale sunt în mod natural pe scală mică, focalizată pe obiective imediate. Costul principal este tocmai timpul participanților, dar, așa cum am spus, membrii grupurilor rareori doresc să se profesionalizeze ca activiști în societatea civilă, deci nu își pun problema să câștige un onorariu din aceste activități. Dimpotrivă, sunt dispuși să contribuie suplimentar și cu micile fonduri necesare derulării activităților. Așadar, fără costuri administrative, cu mult voluntariat, în acțiuni de mică anvergură pe care sunt dispuși să le finanțeze, membrii grupurilor informale nu au între primele priorități atragerea finanțărilor. Dimpotrivă, sunt conștienți că finanțarea externă, mai ales cea „pe proiecte”, vine cu o sumă de responsabilități și costuri suplimentare. Includem aici posibilitatea de a fi deturnați într-o anume măsură de la scopurile inițiale, pentru a se adapta la cerințele finanțatorilor. Acele grupuri care doresc să își dezvolte activitățile către modele ceva mai complexe, cu costuri mai mari, găsesc soluții: crearea unei noi organizații, activarea sub umbrela unei organizații existente, transferarea ideilor către organizații mai mari sau instituții publice care să le pună în aplicare. Nu spunem că finanțarea nu contează sau că nu are importanța sa. Am văzut exemple de grupuri care s-au format pentru că a existat o finanțare disponibilă, iar unele dintre ele au continuat sau continuă să funcționeze, cu rezultate remarcabile, și după încheierea finanțării. Există însă și grupuri care s-au constituit doar pentru obținerea finanțării și apoi au renunțat la orice alte activități; acestea sunt situații în care linia de finanțare generează structuri artificiale. Din această perspectivă, „accesul la finanțare al grupurilor informale” pare mai degrabă o preocupare bine intenționată, dar exterioară acestora. Crearea cu orice preț a unor condiții specifice pentru a atinge acest obiectiv este o cale de acțiune care implică costuri (de timp, energii și chiar de resurse materiale) și riscuri ce ar putea să depășească avantajele. Unul dintre riscuri este chiar schimbarea fundamentală a motivațiilor, de la interese și pasiuni comune către satisfacerea agendei finanțatorilor.

ÎNREGISTRAREA: INFORMAL SAU NU? Opțiunea înregistrării legale, ca asociație sau fundație, este una importantă pentru grupurile care vor să treacă la un model mai bine structurat de activitate. Nu este însă nici simplă, nici imediată, existând un spațiu important de îmbunătățire a situației existente. Strâns legată de chestiunea finanțării este cea a înregistrării legale. Unul dintre motivele principale pentru care finanțatorii nu lucrează cu grupuri informale este că acestea nu au o personalitate juridică, deci nici nu pot fi trași la răspundere, nici nu prea există mecanisme fiscale acceptate legal pentru a derula operațiunile. Lipsa înregistrării are însă și alte consecințe negative. Limitează accesul grupurilor informale la o serie de instrumente legale din zona transparenței decizionale și a accesului la informații de interes public, acolo unde legea face expres referire la organizații constituite legale. Ca o consecință, scade disponibilitatea la dialog a autorităților publice. Ca răspuns la aceste probleme, unele dintre grupurile informale aleg opțiunea înregistrării ca asociație. Decizia nu este imediată și de fiecare dată este atent cântărită. Înființarea unei noi organizații generează responsabilități legale și costuri permanente. Sunt grupuri care spun că gestiunea acestor responsabilități și costuri ar cere prea mult timp, în detrimentul altor acțiuni. În unele cazuri, însăși procedura de înregistrare este un impediment, pentru că implică atât costuri obligatorii relativ mari (patrimoniu inițial, costuri cu actele), cât și o procedură complicată. Pentru îmbunătățirea situației existente, pot fi luate măsuri care vizează întreg sectorul asociativ și măsuri specifice pentru grupuri informale. Din prima categorie, cea mai simplă și cea mai dorită este simplificarea procedurilor de înregistrare, inclusiv prin scăderea costurilor: o lege mai clară, procedură mai clară, găsirea unor soluții legale care să nu implice costuri relativ mari cu actele. Un alt set de măsuri, poate mai important, se referă la simplificarea obligațiilor legale și fiscale ale organizațiilor mici, începând cu un model de contabilitate simplificată. Complementar cu astfel de măsuri legale sau pentru compensare în absența lor, sunt necesare centre de resurse legale pentru organizații nonguvernamentale mici, care să le ajute să înțeleagă și să aplice normele existente. Dintre măsurile specifice pentru grupuri informale, cel mai des menționată este satisfacerea nevoii de informare pe teme juridice și fiscale. Astfel de informații fie nu există, fie sunt greu de înțeles pentru că nu sunt adaptate limbajului comun. Ele ar trebui să ajute grupurile să decidă în cunoștință de cauză dacă vor alege înregistrarea sau nu. La fel de importantă este informarea și educarea autorităților și politicienilor, care să aibă deschidere către lucrul cu grupuri de cetățeni. Această direcție poate fi extinsă către măsuri de actualizare a cadrului legislativ, cu scopul de a deschide și grupurilor de cetățeni instrumente legale în domenii precum accesul la informații și transparența decizională. O discuție fără o concluzie clară este cea despre crearea unei clase legale de organizații intermediare între grupuri informale și asociații, după modelul micro-întreprinderilor, în care să intre organizații mici (definite în funcție de buget anual și număr de angajați). Acestea ar putea să aibă unele facilități la înregistrare și funcționare – spre exemplu, contabilitate simplificată – ușurându-le viața la începutul activității. Avantajul acestei formule ar fi că oferă pe termen scurt o soluție organizațiilor mici. Dar sunt și dezavantaje importante. Conceptul de „grup informal înregistrat” este problematic în sine. Ori este informal, ori este înregistrat. Dacă un grup de persoane preferă să acționeze informal, atunci împingerea către înregistrare, fie ea și simplificată, este o greșeală. Spre exemplu, instituirea unei „liste oficiale” a grupurilor informale, oricât de ușoară ar fi înregistrarea, ar fi o eroare, pentru că ar da un argument tuturor politicienilor ce vor să îi ignore pe cei ce nu sunt pe „listă”.

CONSILIERE: PE CINE SUN CÂND AM O PROBLEMĂ? Putem să îi spunem consiliere, mentorat sau consultanță. În esență, este răspunsul la întrebarea „eu pe cine sun când am o problemă pe care nu știu să o depășesc?”. Este instrumentul de sprijin cel mai des menționat în discuțiile cu grupurile informale și cel mai bine primit din programele organizațiilor de sprijin. Domeniile acoperite de consiliere sunt suficient de variate: legal, fiscal, tehnic, comunicare etc. Plaja de întrebări este la fel de mare, de la cum completez un formular, la cum propun un amendament la o hotărâre a Consiliului Local. Sunt numeroase aspecte care cer un nivel mai mare sau mai mic de expertiză într-un domeniu în care membrii unor grupuri mici nu se pricep. De cele mai multe ori le rezolvă prin documentare și apelarea la cunoscuți; dacă nu reușesc sau li se pare prea complicat, renunță. Existența unor centre de expertiză, înțelese inclusiv ca liste de persoane dispuse să ajute, cu o credibilitate susținută de organizații recunoscute, ar fi un important pas înainte pentru sprijinirea acestor forme incipiente ale societății civile. O formă specifică a consilierii, utilizată înainte de apariția grupurilor informale, este facilitarea sau organizarea comunitară. Poate avea și alte denumiri și în esență este activitatea unei persoane cu experiență de lucru în comunitate de a stimula rețelele și energiile interne ale acesteia, pentru a coagula unul sau mai multe grupuri comunitare, fie ele informale sau înregistrate legal. Cercetarea arată că este o metodă necesară și care poate fi eficientă, dacă este bine utilizată, mai ales în mediul rural. FORMARE: SĂ ÎNVĂȚĂM ÎMPREUNĂ Accesarea unor sesiuni de formarea relevante activității lor este al doilea tip de sprijin pe care și-l doresc grupurile informale. Formarea și consilierea sunt strâns legate și în multe situații au aceleași subiecte și sunt oferite de aceleași persoane. Sunt câteva elemente care definesc succesul unor sesiuni de formare, în opinia reprezentanților grupurilor informale cu care am vorbit: 



Legătura formare-consiliere. O sesiune de formare pune bazele teoretice într-un domeniu și oferă instrumente practice. Asistența la aplicare, cel puțin parțial și măcar pe o perioadă limitată, crește semnificativ șansele de succes. Un exemplu este cel al formării urmate de șase luni de contact cu formatorul pentru implementare. Specificitate și exemple concrete. „Nu un curs despre transparență, ci unul despre utilizarea fiecărui articol de lege”; „nu un curs despre accesare de fonduri, ci câte o sesiune specifică pentru fiecare program de finanțare în parte”. Așa cum spuneam anterior, grupurile informale sunt mai degrabă teritoriul acțiunii. Este firesc ca nevoile de formare să fie direcționate către teme foarte specifice și multe exemple concrete. Schimb de experiență. Învățarea prin interacțiunea cu ceilalți participanți la cursuri este una din metodele cel mai des menționate în discuțiile cu reprezentanții grupurilor informale. Aceștia apreciază mai mult sesiunile de formare care pun accentul pe experiențele participanților. Față-în-față. Sesiunile cu participare fizică, față-în-față, sunt de departe cele preferate. Deși nu resping întru totul sesiunile online, majoritatea celor cu care am discutat preferă interacțiunea directă, atât cu formatorul, cât și cu ceilalți participanți.

Temele menționate cel mai des au fost (nu este o clasificare, ci o enumerare):    

Interacțiunea cu comunitatea sau organizare comunitară Comunicare și relații publice Advocacy Management de proiect 90

   

Accesarea fondurilor – specific pentru fiecare oportunitate în parte Pachet de bază pentru managementul organizației: management, financiar, legal, leadership Aspecte legale privind interacțiunea cu autoritățile Folosirea instrumentelor online

Una din problemele des întâlnite și greu de abordat de către grupuri informale este cea a dependenței de lider. Pe de o parte, grupul rămâne activ și are rezultate în măsura în care liderul sau liderii acestuia se implică în activitate. Pe de altă parte, un lider prea puternic, prea entuziast și cu mai puține abilități de lucru în echipă poate deveni o barieră pentru extinderea grupului și asumarea responsabilităților de către alți membri. Este un subiect rareori abordat în formare și consultanță și care ar merita o atenție sporită. REȚEA: CONTINUĂM SĂ ÎNVĂȚĂM ÎMPREUNĂ Am subliniat între elementele unei formări de succes, în opinia reprezentanților grupurilor informale intervievați, interacțiunea cu ceilalți participanți. Preferința pentru învățare de la egali merge chiar mai departe. Grupurile care au participat în programe ale organizațiilor de sprijin au menționat de fiecare dată între componentele apreciate ale programelor evenimentele de rețea. Participarea periodică, cel puțin o dată pe an, la întâlniri cu grupuri similare, din alte localități, reprezintă deopotrivă un factor motivant și unul de învățare. Este foarte important pentru voluntarii din grupuri să întâlnească oameni cu preocupări similare și activități asemănătoare pentru a fi motivați să își continue activitatea. Cercetarea noastră arată și că interacțiunea cu grupuri similare a fost permanent o sursă importantă de noi idei și proiecte pentru grupurile informale, iar găsirea unor noi obiective comune este adesea un factor decisiv pentru consolidarea și continuarea activității grupurilor informale. TRECEREA LA ACTIVITĂ ȚI DE TIP WATCHDOG NU ESTE NICI IMEDIATĂ, NICI NATURALĂ Am revenit des pe parcursul acestui raport la posibila implicare a grupurilor informale în activități de tip watchdog. Este de altfel una din temele cercetării. Am plecat de la observația că în multe localități mici, rurale sau urbane, a scăzut dramatic numărul organizațiilor care supraveghează civic și critic activitatea autorităților publice, ceea ce contribuie la degradarea calității guvernării locale. Una din ipotezele de lucru este că grupurile informale ce activează în astfel de localități au potențialul de a suplini această lipsă. Am constatat însă că trecerea la activități de tip watchdog nu este nici rapidă, nici naturală. Cele mai multe dintre grupurile întâlnite aleg obiective din alte domenii (social, ecologic, cultură, educație ș.a.), chiar și atunci când organizațiile de sprijin au obiective explicite privind implicarea în activități civice. Sunt mai multe motiv în spatele acestei opțiuni, dintre care le enumerăm pe cele mai importante: sunt alese obiective mai concrete, mai ușor de înțeles și de atins; sunt satisfăcute mai întâi nevoi de bază, de unde și preferința pentru social; grupurile caută să colaboreze și să obțină sprijinul autorităților, evitând orice situație ce ar putea genera divergențe; instrumentele pentru acțiuni civice sunt mai greu de înțeles și aplica. Modelul ideal al grupurilor comunitare este cel al societății civile angajate, care nu doar rezolvă probleme punctuale, ci intră în dialog permanent cu autoritatea locală, acționând cu curaj civic pentru a supraveghea activitatea acesteia. Dar cercetarea arată că trecerea către implicare civică nu se face spontan, ci trebuie la rândul ei stimulată. Toate metodele descrise mai sus – consiliere, formare, rețele, finanțare – pot să contribuie la atingerea acestui scop. Un ingredient absolut necesar este răbdarea. Așteptarea unor rezultate imediate sau pe termen scurt este o eroare. O investiție pentru reinventarea civică a comunităților românești prin grupuri informale trebuie să fie una pe termen lung.

CONCLUZII Universul cercetat a fost constituit de acele grupuri informale care își doresc schimbarea socială și întreprind acțiuni concrete pentru a o îndeplini. Demersul nostru relevă faptul că în continuare societatea românească este în bună parte reticentă la organizarea spontană în grupuri civice. Grupurile informale, ca instrument civic, sunt folosite cu precădere de cetățeni cu acces mai bun la resurse și educație mai ridicată și sunt concentrate în București și alte câteva orașe mari. Printre aceștia, sunt numeroși cei care au deja un trecut de implicare civică sau chiar activism. Există totuși reacție la stimuli externi și majoritatea grupurilor de inițiativă din România au apărut ca urmare a unor programe de dezvoltare comunitară, derulate cu succes de o organizație-suport. Trecând în revistă tipurile de activități derulate de grupurile de inițiativă sprijinite, constatăm că cele mai multe au pe agendă activități cu potențial scăzut de controversă cu autoritatea publică – lucrări de mică infrastructură, activități cu caracter social, educative, cultural-artistice, ecologice și de amenajare a teritoriului. Aceste grupuri sunt mai stabile din punct de vedere al componenței și leadershipului; reversul acestei caracteristici este acela că retragerea liderului duce la disiparea grupului. Principalele rezultate ale acestora constă în scoaterea membrilor unei comunități din zona de pasivitate sau de confort personal și coagularea interesului și a preocupărilor lor în jurul unor activități care generează beneficii pentru ei și pentru comunitate. Aceasta este o bună pregătire pentru implicarea pe termen lung. Pe lângă cele de mai sus, există – atât în mediul rural, dar mai ales mediul urban - grupuri de inițiativă a căror activitate vizează implicarea civică și politică a cetățenilor – advocacy pentru luarea unor decizii locale, asigurarea unei interfețe între autoritatea publică și cetățeni, informarea și educarea cetățenilor, Voce critică (watchdog). Aceste grupuri înregistrează o fluctuație mai mare a membrilor, provocată de investiția mare de timp personal și energie în campania de advocacy susținută, dar și de atașamentul față de o anumită cauză; odată ce aceasta atinge un deznodământ, susținătorii ei se retrag. Ele sunt totodată grupuri foarte flexibile – activitățile întreprinse și resursele folosite pentru atingerea obiectivelor sunt adaptate pe moment, în funcție de modificarea contextului, scopul principal fiind acela de urmărire a misiunii. Unele dintre aceste grupuri civice au reușit să influențeze sau să schimbe decizii la nivel local și să fie recunoscuți și acceptați ca parteneri de dialog de autoritatea locală. Impactul concret al rezultatelor lor la nivelul comunităților constă în aceea că înregistrează de un sprijin mai mare și sunt recunoscuți ca autoritate în diferite domenii, iar concetățenii le semnalează diferite probleme și le solicită sprijinul. Pentru grupurile civice, acesta este doar un prim nivel al schimbării generate, de delegare a responsabilității și implicării. Țelul lor rămâne însă acela o modificare la nivel de comportamente - mobilizarea comunităților în care activează și atingerea unui grad ridicat de implicare a membrilor acestora. Principalele nevoi de sprijin ale grupurilor vizează acumularea de know-how, în special prin consultanță și expertiză, și de motivație. Întrucât problematicile comunitare abordate sunt foarte diverse, sprijinul este cu atât mai eficient cu cât este acordat prin interacțiune directă, personalizat și pe o perioadă îndelungată de timp. De asemenea, schimburile de experiență și rețelele de sprijin sunt foarte apreciate și eficiente. Ele generează solidaritate și sprijin pe termen lung. Formalizarea nu se numără printre prioritățile grupurilor de inițiativă. Dificultățile întâmpinate de acestea în virtutea faptului că nu sunt înregistrate formal pot fi depășite în multe cazuri prin colaborarea cu o organizație non-

guvernamentală – o soluție la îndemână și preferabilă, fie prin educarea reprezentanților autorităților, fapt ce necesită un grad mai mare de implicare a societății civile. Se consideră că transformarea unui grup de inițiativă într-o structură formală trebuie să fie un proces organic. Tendința de formalizare apare atunci când membrii au obiective pe termen lung - dorind să își extindă activitatea, să își consolideze echipa, să fie mai organizați și să aibă acces la resurse financiare mai consistente. În aceste condiții, pentru grupurile de inițiativă existența și sprijinul centrelor de resurse este esențial. Acestea le pot pot sprijini, prezervându-le condițiile de existență. În continuare rămâne nevoia fundamentării și construirii unei culturi civice la nivelul societății. Transformarea persoanelor în cetățeni are nevoie de timp și sprijin permanent.