Grupurile informale din romania analiza legislativa by Fundația SERENDINNO (arhiva)

GRUPURILE INFORMALE DIN ROMÂNIA - ANALIZAĂ LEGISLATIVAĂ Autoare: Mihaela Pop Voluntare: Adriana Zaharia Laura Petrescu

Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România; Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.

iulie 2015

CUPRINS INTRODUCERE.................................................................................................................................................. 3 OBIECTIVELE RAPORTULUI........................................................................................................................ 5 METODOLOGIE................................................................................................................................................. 5 STRUCTURA RAPORTULUI........................................................................................................................... 7 Romaâ nia sș i situatșia grupurilor civice informale din perspectivaă juridicaă .................................8 Nerecunoasș terea grupului informal ca entitate de sine staă taă toare îân raporturile cu administratșia publicaă sș i alte institutșii publice.............................................................................9 Perspectiva finantș aării sș i accesului la resurse a grupurilor civice informale.................10 Precedentul romaâ nesc îân materia dezvoltaă rii comunitare...................................................11 Modele de bunaă practicaă sș i legislatșie îân cazul grupurilor civice informale din Europa sș i Statele Unite ale Americii........................................................................................................................... 18 Particularitaă tși ale sistemelor juridice alese, care au implicatșii asupra reglementaă rilor din sectorul non-profit....................................................................................................................... 19 Modele de functșionare a grupurilor civice informale din state apartșinaă toare sistemelor de drept descrise............................................................................................................ 20 Propuneri de ordin administrativ sș i legislativ pentru îâncurajarea initșiativei civice spontane............................................................................................................................................................ 37 Reglementarea grupurilor informale îân vederea recunoasș terii sș i a unei mai bune colaboraă ri cu autoritaă tșile publice................................................................................................... 37 Propuneri non-legislative privind grupurile civice informale, generate de nevoia de a îâncuraja dezvoltarea unei culturi a participaă rii active sș i democratice a cetaă tșenilor la nivel local, regional sș i natșional........................................................................................................ 38 Diversificarea contextului social la nivel practic ne determinaă saă propunem sș i reglementarea unei forme de asociere aflate la granitșa dintre grup informal sș i organizatșie formalaă (asociatșie ori fundatșie) sș i care saă îâmbine caracteristici din ambele categorii, dar fiind totusș i o entitate cu specific propriu........................................39 CONCLUZII....................................................................................................................................................... 44 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................................ 46

INTRODUCERE Raportul reprezintaă rezultatul unui proces de cercetare sș i analizaă juridicaă realizat îân perioada iulie-septembrie 2015, îân cadrul proiectului Dezvoltarea capacităţii ONG-urilor și a grupurilor informale, derulat de caă tre Fundaţia pentru o societate deschisă sș i se situeazaă îântr-o etapaă subsecventaă cercetaă rii sociologice finalizate cu raportul Activitatea grupurilor civice informale în România 1 . Din anteriorul studiu sociologic de context reies, pe laâ ngaă mecanismele de functșionare a grupurilor informale îân Romaâ nia, problemele cu care se confruntaă sș i nevoile specifice. Imaginea astfel conturataă sș i îân mod special punctele nevralgice din viatșa acestor entitaă tși asociative au stat la baza prezentei cercetaă ri.

Mediul asociativ din Romaâ nia este compus la nivel practic din structuri îânregistrate sș i recunoscute din punct de vedere legal, cum sunt asociatșiile sș i fundatșiile sș i din entitaă tși de facto, neîânregistrate juridic sau administrativ, sș i anume grupurile civice informale. Rolul pe care grupurile civice informale îâl joacaă îân societate este unul de necontestat. Ele se constituie ca mijloace de rezolvare a unor probleme ce afecteazaă viatșa comunitaă tșilor locale, instrumente folosite îântr-un proces democratic de caă tre cetaă tșeni obisș nuitși. Astfel, ele sunt parte din realitatea cotidianaă sș i reprezintaă mai îântaâ i de toate un fenomen social tot mai pregnant. Totusș i, cadrul legislativ din Romaâ nia nu este adaptat acestei realitaă tși a sectorului non-profit. Grupurile civice informale sunt asimilate acestui sector doar la nivel conceptual sș i/sau îân literatura de specialitate. Acestea nu beneficiazaă de recunoasș tere legislativaă expresaă . Din acest motiv, îântaâ mpinaă o serie de probleme îân desfaă sș urarea activitaă tșii, de multe ori, initșiativa cetaă tșeneascaă spontanaă nefiind îâncurajataă ci din contraă , obstructșionataă . 1

http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Raport_Activitatea%20grupurilor %20civice%20informale%20din%20Rom%C3%A2nia_final.pdf

Mai mult, cadrul legislativ din Romaâ nia care acoperaă mediul non-profit este cu cel putșin un pas îân urma celor din societaă tșile mai dezvoltate îân care se folosesc cu succes toate instrumentele democratice, chiar dacaă îân tșara noastraă existaă un precedent de legiferare îân domeniul dezvoltaă rii comunitare. Este vorba despre Legea nr. 129/1998 privind îânfiintșarea, organizarea sș i functșionarea Fondului Romaâ n de Dezvoltare Socialaă . De aceea, legislatșia trebuie saă raă spundaă exigentșei de actualitate, trebuie pusaă îân acord cu realitatea socialaă cotidianaă , pentru ca astfel saă fie facilitataă implicarea cetaă tșeneascaă prin intermediul grupurilor informale. Iar dupaă cum am subliniat anterior, îân aceastaă realitate, grupurile civice informale joacaă un rol tot mai important, tocmai datoritaă lipsei formalizaă rii sș i lipsei birocratșiei, pe care multși cetaă tșeni le preferaă . IÎn democratșiile participative functșionale sau cu vechime îân plan internatșional, libertatea de asociere este recunoscutaă sș i ridicataă la nivel de drept fundamental. Cu toate acestea, are abordaă ri diferite. Principala distinctșie se face îântre viziunea oferitaă de statele cu drept cutumiar sș i cele cu drept scris. Dacaă îân primele, simplul acord al membrilor este suficient pentru constituirea sș i recunoasș terea unei structuri asociative/ a unui grup, îân statele cu drept scris, de obicei, existaă proceduri de îânregistrare, unele mai mult, altele mai putșin flexibile. IÎn cercetarea de fatșaă ne propunem saă identificaă m cele mai bune solutșii de ordin legislativ sș i administrativ pentru problemele pe care le îântaâ mpinaă grupurile civice informale, astfel îâncaâ t ele saă se poataă dezvolta pe o bazaă care saă sprijine initșiativa cetaă tșeneascaă sș i îân asș a fel îâncaâ t libertatea de asociere saă nu fie îângraă ditaă de proceduri birocratice îâmpovaă raă toare. Raportul de fatșaă se adreseazaă oricaă ror persoane interesate de progresul sistemului non-guvernamental, indiferent caă sunt parte a acestui sector sau nu sș i îândeosebi celor ce au capacitatea saă propunaă sș i/ sau saă adopte solutșii concrete de naturaă juridicaă sș i administrativaă pentru a sprijini grupurile civice informale.

OBIECTIVELE RAPORTULUI Obiectivul particular al cercetării și analizei juridice prezente este acela de a propune soluții administrative și legislative care să rezolve problemele întâmpinate de grupurile informale în România. Vom urmaă ri modelele de bunaă practicaă , privind functșionarea sș i finantșarea grupurilor civice informale, din legislatșia unor state ale Europei precum sș i din Statele Unite ale Americii ca inspiratșie sș i punct de pornire îântr-o dezbatere publicaă romaâ neascaă . IÎn aceastaă etapaă a proiectului – cercetarea de fatșaă - ne propunem saă contribuim la crearea unei fundatșii solide pentru dezvoltarea grupurilor informale sș i la îâncurajarea, îân general, a unei culturi a participaă rii active spontane a cetaă tșenilor la nivel local, regional sș i natșional. Obiectivul general al proiectului privit îân ansamblul saă u, respectiv îâmbunaă taă tșirea cadrului general de functșionare a grupurilor informale, este sprijinit de obiectivul specific al acestei etape care prin propunerile de actualizare legislativaă urmaă resș te îâmbunaă taă tșirea cadrului legal sș i administrativ aplicabil grupurilor de initșiativaă civicaă .

METODOLOGIE Pentru a analiza legislatșia sș i practicile privind activitatea grupurilor informale la nivelul Europei și al Statelor Unite ale Americii, am urmărit mai multe aspecte în cercetare, precum:    



Existentșa unei proceduri de îânregistrare sș i paă strare îân evidentșaă (eventuale registre sau alte suporturi); Forme de functșionare, statut juridic (dacaă grupurile informale au sau nu personalitate juridicaă ) sș i diversele denumiri sub care sunt gaă site; Surse sș i modalitaă tși de finantșare; eventualaă îânregistrare fiscalaă ; Recunoasș terea lor ca entitaă tși de sine staă taă toare îân raport cu autoritaă tșile sș i institutșiile publice; statutul pe care grupurile civice informale îâl au îân aceste raporturi; Proceduraă de dizolvare sș i soarta pe care o are patrimoniul grupului îân ipoteza dizolvaă rii. 5

IÎn etapa urmaă toare, au fost identificate sș i analizate actele normative din plan intern ce ar putea avea incidentșaă asupra grupurilor informale sș i a celor din plan extern, mai exact din statele analizate mai sus, precum sș i literatura de specialitate din acest domeniu. Specificaă m caă statele a caă ror legislatșie a fost analizataă îân lucrare nu au fost alese îân mod îântaâ mplaă tor ci au fost alese acele tșaări reprezentative din principalele sisteme de drept la nivel internatșional, deoarece principala deosebire îân abordarea conceptului de liberaă asociere provine din distinctșia dintre statele cu drept comunitar sș i statele cu drept scris. Pentru colectarea informațiilor legate de situatșia juridicaă a acestor grupuri de peste hotare, am identificat sș i apelat la grupuri de initșiativaă civicaă sș i retșele internatșionale de organizare comunitaraă care, pe parcursul desfaă sș uraă rii cercetaă rii, ne-au furnizat informatșii despre modul îân care aceste forme de asociere îâsși desfaă sș oaraă activitatea. Au fost solicitate sș i trimiteri legislative concrete din acest domeniu. Datele astfel colectate au fost centralizate. Acestea provin din: -

trimiteri legislative (acte normative sș i comentarii ale acestora), rapoarte internatșionale de prezentare a situatșiilor retșelelor de organizare comunitaraă , rezumate ale discutșiilor purtate cu reprezentantși ai retșelelor ori grupurilor informale de peste hotare, materiale de presaă sș i literaturaă de specialitate.

IÎn vederea straâ ngerii informatșiilor relevante, am organizat mai multe îântaâ lniri cu expertși din cadrul unor organizatșii non-guvernamentale din Bucuresș ti. A urmat apoi analiza propriu-zisă a datelor, rezultaâ nd prezentul raport.

Realizarea cercetaă rii a fost posibilaă cu sprijinul semnificativ al voluntarelor Adriana Ionela Zaharia sș i Laura Petrescu. Le multșumim celor care au manifestat disponibilitate sș i bunaă vointșaă îân colaborare, furnizare de informatșii sș i, îân general, îân a raă spunde îântrebaă rilor noastre. STRUCTURA RAPORTULUI 6

Pentru atingerea obiectivului stabilit îân demersul nostru sș i pornind de la rolul pe care îâl au aceste forme de organizare civicaă din Romaâ nia - grupurile civice informale - sș i pe care ar trebui saă îâl joace îân contextul social, a fost analizataă situatșia juridicaă actualaă din plan intern. Astfel, cercetarea de fatșaă debuteazaă cu o analizaă a contextului legislativ din Romaâ nia cu incidentșaă asupra tipurilor de asociere formalaă , dispozitșii care ar putea prezenta relevantșaă pentru îântregul mediu non-guvernamental, incluzaâ nd grupurile informale. Scopul a fost de a identifica legislatșia deja existentaă , actele ce necesitaă revizuire, pentru a propune acele solutșii menite saă sprijine activitatea entitaă tșilor informale de asociere civicaă sș i pentru a fi îân acord cu realitatea socialaă romaâ neascaă . Raportul continuaă cu analiza comparataă a situatșiei juridice privind grupurile informale dintr-o serie de state din Europa sș i SUA, unde modelele de bune practici sș i dispozitșii normative- acolo unde existaă -, reprezintaă o bunaă sursaă de inspiratșie îân identificarea celor mai eficiente solutșii de naturaă juridicaă pentru problemele pe care le îântaâ mpinaă entitaă tșile informale de initșiativaă cetaă tșeneascaă îân Romaâ nia. Urmaă toarea etapaă este dedicataă optimizaă rii acestor modele identificate, pentru a putea fi aplicate îân mediul asociativ romaâ nesc sș i propuneri concrete de amendamente legislative. Aceste propuneri cautaă saă îânglobeze solutșii pentru problemele identificate îân raportul sociologic Activitatea grupurilor civice informale în România astfel îâncaâ t grupurile de initșiativaă civicaă saă poataă juca rolul pe care trebuie saă îâl aibaă îântr-o societate democraticaă modernaă . IÎn îâncheierea raportului se regaă sesș te sș i o sectșiune de concluzii ale îântregului proces de cercetare sș i analizaă .

ROMÂNIA ȘI SITUAȚIA GRUPURILOR CIVICE INFORMALE DIN PERSPECTIVĂ JURIDICĂ Initșiativa cetaă tșeneascaă sau activismul civic privit din perspectivaă juridicaă , poate îâmbraă ca douaă forme. Avem pe de-o parte entitaă tși îânregistrate din punct de vedere legal, cu personalitate juridicaă , formale (cum sunt spre exemplu asociatșiile sș i fundatșiile), iar, pe de altaă parte, structuri asociative neîânregistrate, faă raă personalitate juridicaă , informale. Este util de mentșionat caă cele din urmaă sunt denumite conventșional grupuri civice informale, dar îân doctrina de specialitate la nivel internatșional sunt identificate sș i dupaă alte denumiri precum grupuri de organizare comunitaraă (SUA, Germania, Polonia), grupuri de initșiativaă civicaă , organizatșii de caritate neîânregistrate (Londra, Tș ara Galilor), asociatșii obsș tesș ti (Republica Moldova), asociatșii de facto (Italia), asociatșii nedeclarate (Frantșa) etc. Aceste forme de initșiativaă cetaă tșeneascaă reprezintaă un fenomen social 1 ce capaă taă amploare, care îân tșara noastraă , raportat la alte state, beneficiazaă doar de o istorie recentaă sș i sunt nereglementate juridic. IÎn Romaâ nia, tot mai multaă lume remarcaă aparitșia sș i functșionarea unor entitaă tși preasociative2 cu activitate îân sectorul non-guvernamental. Ele sunt parte dintrun fenomen social care deja are traditșie îân America, unde îâsși gaă sesș te sș i raă daă cinile. Se îântaâ lnesc de asemenea îân state din Europa a caă ror societate este dezvoltataă sș i care pun pretș pe valorile democratice. IÎn sectșiunea urmaă toare se regaă sesc sș i modele de functșionare a acestor structuri asociative de peste hotare. IÎn tșara noastraă îânsaă , fenomenul este îân stadiu incipient sș i foarte putșin cunoscut 3. 1

Pentru detalii despre aspecte sociologice și modul de apariție a grupurilor civice informale în România, a se vedea raportul Activitatea grupurilor civice informale în România, la adresa http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Raport_Activitatea %20grupurilor%20civice%20informale%20din%20Rom%C3%A2nia_final.pdf . 2 http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/viata-oengist-e-frumoasa-dialogandrei-pop , “O îmbunătățire importantă este diversificarea societății civile. Avem dea face cu noi grupuri de iniţiative civice, nu neapărat formalizate, care reuşesc să influenţeze viaţa publică la nivel local. Această dezvoltare pe un plan nou este de natură să ne aducă beneficii, pentru că în acest fel societatea civilă reprezintă din ce în ce mai mulţi cetăţeni. “ a spus Andrei Pop într-un interviu Dilema Veche după apariția Indexului sustenabilităţii organizaţiilor societăţii civile, REALIZAT DE USAID ÎN 29 DE ŢĂRI DIN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST ŞI EURASIA. 3 http://econnet.eu/media/Best%20Practice%20Examples/2012%20ECON-Grundtvig %20CO%20Handbook.pdf , pag. 15.

Dar indiferent de regiunea geograficaă la care ne raportaă m, menirea grupurilor civice de initșiativaă care fac dezvoltare comunitaraă este aceeasș i. Ele sunt instrumente de rezolvare a unor probleme ce afecteazaă viatșa unei comunitaă tși. Sunt unelte ale cetaă tșenilor obisș nuitși, folosite îântr-un proces democratic îân vederea solutșionaă rii unor probleme punctuale ale comunitaă tșii. Importantșa grupurilor cu rol de watchdog sau implicate îân viatșa socialaă a comunitaă tșii este una sporitaă , dat fiind rolul pe care îâl joacaă initșiativa civicaă neîângraă ditaă îân dezvoltarea democratșiei. Pentru garantarea acestui rol deosebit, societaă tșile dezvoltate le recunosc existentșa îân mod expres îân legislatșiile lor sș i le asiguraă o serie de facilitaă tși, mai ales de naturaă fiscalaă , astfel îâncaâ t saă îâncurajeze aceste forme de initșiativaă civicaă . Situatșia grupurilor civice informale din punct de vedere sociologic îân tșara noastraă se regaă sesș te îân studiul de context realizat îân etapa precedentaă a proiectului din care face parte sș i aceastaă cercetare juridicaă . Raportul sociologic prezintaă imaginea de ansamblu a grupurilor informale de la noi, modalitaă tșile îân care functșioneazaă , retșelele din care fac parte sș i centrele de resurse care le sprijinaă activitatea sș i, foarte important pentru debutul demersului nostru juridic, nevoile pe care aceste entitaă tși asociative le-au semnalat echipei de cercetaă tori sș i problemele cu care ele se confruntaă îân desfaă sș urarea activitaă tșii. IÎn continuare vom trece îân revistaă principalele impedimente de functșionare a grupurilor civice informale semnalate la noi îân tșaraă : NERECUNOAȘTEREA GRUPULUI INFORMAL CA ENTITATE DE SINE STĂTĂTOARE ÎN RAPORTURILE CU ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI ALTE INSTITUȚII PUBLICE. IÎn Romaâ nia, grupurile civice informale nu beneficiazaă de acoperire/ mentșionare legislativaă , de prevederi speciale care saă le recunoascaă existentșa ca entitaă tși de sine staă taă toare sș i saă îâncurajeze aceastaă formaă de activism civic. Cu toate acestea, la nivelul perceptșiei generale, ele fac parte din sfera non-guvernamentalaă , alaă turi de entitaă tșile formale, care beneficiazaă de suport sș i recunoasș tere îân domeniul legislativ. Lipsa mentșionaă rii lor îân legea-cadru ce reglementeazaă sectorul non-profit le vaă duvesș te de recunoasș tere expresaă mai ales îân raporturile cu decidentșii sferei publice care le trateazaă cu reticentșaă sș i uneori abuziv. Concluzia aceasta se bazeazaă pe faptul caă grupurile informale acuzaă deseori o lipsaă de colaborare îân aceste raporturi, refuz de furnizare a unor date publice, refuz de primire la consultaă ri sș i dezbateri publice ca entitate- grup informal, pentru simplul motiv caă 9

nu existaă grupuri informale din punct de vedere legal. De exemplu, Ordonantșa de Guvern 26/2000, la art. 50 prevede obligatșia organelor administratșiei publice de a furniza informatșii publice asociatșiilor sș i fundatșiilor, dar nu sș i grupurilor de cetaă tșeni (informale). Vidul legislativ îân privintșa formelor asociative informale este evident. Asș adar, din acest context derivaă o serie de probleme ale grupurilor îân discutșie. IÎn primul raâ nd, relatșiile dintre administratșia publicaă sș i grupurile informale sunt fie inexistente, fie extrem de greoaie, existaâ nd necesitatea medierii lor de caă tre un reprezentant desemnat de grup care intervine îân nume personal sau de caă tre o organizatșie cu personalitate juridicaă ce sustșine respectiva entitate informalaă . Apoi, accesul la informatșii publice este îângraă dit fatșaă de grupurile civice informale, ele neputaâ nd saă solicite astfel de date îân numele structurii, pentru caă nu se pot legitima printr-o prevedere normativaă specialaă expresaă . Pot saă invoce numai prevederile generale, constitutșionale, care nu sunt interpretate mereu sș i îân favoarea lor. Nici transparentșa decizionalaă îân administratșia publicaă nu este garantataă sș i fatșaă de aceste grupuri, ele neputaâ nd de multe ori saă participe ca grup la dezbateri publice, sș edintșe publice etc., ci doar ca cetaă tșeni, îân nume individual. IÎn acest fel se aduce atingere conceptului de bunaă guvernare sau celui de transparentșaă decizionalaă , care sunt deziderate sș i indicatori de progres mentșionatși chiar îân Strategia Natșionalaă Anticoruptșie a Romaâ niei. O altaă problemaă semnalataă care derivaă din lipsa personalitaă tșii juridice se referaă la imposibilitatea grupurilor informale de a fi reprezentate îân instantșaă ca (entitaă tși) reclamante. Or, este esentșial saă se recunoascaă dreptul de acces la justitșie sș i fatșaă de aceste structuri asociative, îân caz contrar îâncaă lcaâ ndu-se nu doar prevederile doctinare pe acest subiect, ci îânsaă sș i legislatșia comunitaraă ce subliniazaă ori-decaâ te-ori are ocazia, caă liberul acces la justitșie nu trebuie îângraă dit cetaă tșenilor. De aici, îângraă direa accesului la instantșaă fataă de aceste grupuri de cetaă tșeni legitimate de un puternic spirit civic, apare vaă dit nejustificataă .

PERSPECTIVA FINANȚĂRII ȘI ACCESULUI LA RESURSE A GRUPURILOR CIVICE INFORMALE. Raportul sociologic Activitatea grupurilor civice informale în România atrage atentșia caă , desș i finantșarea acestor entitaă tși raă maâ ne o problemaă , apare necesitatea de a manifesta o atentșie sporitaă îân reglementarea acestui aspect. Motivul este 10

acela al existentșei riscului schimbaă rii motivatșiilor membrilor sau al readaptaă rii activitaă tșilor pentru satisfacerea agendei finantșatorilor. Finantșarea este necesaraă , îânsaă trebuie adaptataă ca valoare la cuantumul pe care un grup informal îâl folosesș te îân rezolvarea unei probleme, sș i trebuie saă fie usș or de accesat, dat fiind absentșa unui statut juridic al grupului. IÎn documentele ONU unde este tratataă libertatea de asociere 1, Organizatșia face o serie de recomandaă ri, printre care aceea caă libertatea de asociere trebuie îântșeleasaă îâmpreunaă cu libertatea de acces la resurse financiare pentru sprijinirea activitaă tșilor derulate de cei care se asociazaă avaâ nd un scop legitim. PRECEDENTUL ROMÂNESC ÎN MATERIA DEZVOLTĂRII COMUNITARE IÎn ciuda inexistentșei actuale a unei legislatșii dedicate grupurilor informale, îân Romaâ nia a existat totusș i un precedent de reglementare juridicaă îân domeniul dezvoltaă rii comunitare. Este vorba despre legea nr. 129/1998 privind îânfiintșarea, organizarea sș i functșiuonarea Fondului Romaâ n de Dezvoltare Socialaă , care este prima organizatșie ce s-a ocupat de dezvoltare comunitaraă îân Romaâ nia. Fondul Romaâ n de Dezvoltare Socialaă (FRDS) este primul model de dezvoltare comunitaraă sș i îâncurajare a initșiativei civice din tșara noastraă . Fondul este modelul altor tșaări aflate îân dezvoltare îân perioada îân care acesta a fost îânfiintșat îân baza bunelor practici sș i a lectșiilor îânvaă tșate îân alte tșaări. Programele sale erau initșiative ale Guvernului îândreptate îâmpotriva saă raă ciei, cu stimularea participaă rii civice. Toate aceste au faă cut parte dintr-un amplu proces de facilitare comunitaraă din tșara noastraă , prin cele peste 500 de grupuri de initșiativaă localaă (GIL) îânfiintșate sș i sprijinite. GIL-urile erau prevaă zute ca entitaă tși cu existentșaă temporaraă . Legea nu sș i-a propus formalizarea lor permanentaă ori o evolutșie îân timp a acestora caă tre forme precum asociatșiile îânregistrate. Durata lor de viatșaă se suprapunea cu perioada de activitate îân cadrul proiectului2. Astfel, ele se desfiintșau de drept, faă raă vreo proceduraă formalaă , îân momentul îâncheierii activitaă tșii.

http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/HRCouncil/RegularSession/Session23/ A.HRC.23.39_EN.pdf , pag 6; 2 Legea nr. 129/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea FRDS menționează acest aspect la art.2 alin(2) teza a doua: „persoana juridică astfel constituită încetează să ființeze după ce a fost realizat obiectivul finanțării, potrivit unor proceduri stabilite de Fond.”

Modelul FRDS este descris pe larg îân raportul sociologic 1 ce precede aceastaă cercetare juridicaă îân cadrul proiectului nostru. Aici se gaă sesc informatșii legate de tipurile de proiecte derulate de Fond, procedura de accesare, schemele de dezvoltare comunitaraă îân baza caă rora se desfaă sș urau proiectele sș i lectșiile îânvaă tșate îân urma aplicaă rii la noi a modelului FRDS. Descriem îân continuare pe scurt, modalitatea de constituire sș i functșionare a grupurilor de initșiativaă localaă . IÎn vederea accesaă rii programelor FRDS, la nivelul comunitaă tșilor locale se îânfiintșau GIL-uri, fie prin intermediul unui facilitator comunitar 2, fie prin efortul membrilor grupului, dupaă o etapaă de informare a comunitaă tșilor de caă tre reprezentantși ai Fondului îân legaă turaă cu oportunitatea de finantșare sș i procedura de initșiere sș i îânscriere îân competitșie. IÎn prima fazaă se constituiau GIL-urile (fie prin facilitator, fie de caă tre membri) printr-o îânregistrare formalaă îân Registrul Primaă riei, deci vorbim despre o proceduraă administrativaă . Ele îâsși alegeau un comitet de conducere (presș edinte, trezorier sș i secretar) sș i îâsși deschideau un cont bancar. Parcurgerea procedurii de îânregistrare le oferea personalitate juridicaă restraâ nsaă . IÎn acest sens, Legea nr. 128/1998 ce reglementeazaă FRDS spune la art. 2 alin(2) caă „pentru a beneficia de prevederile prezentei legi, grupurile […] trebuie saă dobaâ ndeascaă personalitate juridicaă pe baza procesului-verbal de constituire ca persoanaă juridicaă , îâncheiat de cel putșin 10 membri ai comunitaă tșii, respectiv cel putșin 30 de membri îân cazul beneficiarilor de etnie romaă , îânregistrat la consiliul local îân a caă rui razaă teritorialaă se aflaă comunitatea/ asș ezarea beneficiaraă sau grupul beneficiar, dupaă caz. De personalitatea juridicaă astfel dobaâ nditaă se poate face uz numai îân raporturile juridice naă scute îân legaă turaă cu aplicarea prevederilor prezentei legi.”

http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Raport_Activitatea%20grupurilor %20civice%20informale%20din%20Rom%C3%A2nia_final.pdf , pag. 28; 2 Legea nr. 129/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea FRDS stipulează la art. 2 alin (1) lit. h, definiția facilitatorului. Astfel, „facilitatorul este o persoană fizică sau o persoană juridică selectată de Fond, care își asumă obligația să ajute o comunitate rurală săracă, un grup dezavantajat, un grup productiv ori altă categorie socială stabilită ca eligibilă, provenită din comunități orășenești, comunale sau sătești, după caz, să se organizeze, să își identifice necesitățile proprii, să le ierarhizeze, să elaboreze un proiect, să depășească problemele de organizare și comunicare apărute în timpul derulării unui proiect, să participe la dezvoltarea durabilă a comunității și după încheierea finanțării Fondului.”

Cea de-a doua fazaă este competitșia efectivaă a grupurilor îânscrise pentru obtșinerea finantșaării, urmataă de etapa implementaă rii proiectului. Finantșarea era acordataă grupului de initșiativaă localaă care avea obligatșia de a o folosi strict îân scopul realizaă rii obiectivelor asumate, prin derularea unei proceduri de achizitșii simplificataă . IÎn primii 10 ani granturile au fost oferite doar GIL-urilor, dar îân ultimii ani acestea au fost orientate sș i caă tre alte tipuri de organizatșii- primaă rii, ONG-uri. FRDS oferea sprijin ataâ t îân vederea coagulaă rii grupului de initșiativaă sș i motivaă rii lor, caâ t sș i îân scrierea cererii de finantșare, primeau chiar asistentșaă pentru cresș terea capacitaă tșii de implementare (instruiri, supervizare, monitorizare participativaă a proiectului, networking etc.). La finalul proiectelor derulate, obiectivele dezvoltate trebuiau preluate de primaă rii, care asigurau sustenabilitatea proiectului. Apoi GIL se dizolva de drept sș i era degrevat de responsabilitate. Exista sș i o etapaă post-implementare îân care se constituia un alt grup informal cu scop de îântretșinere a proiectului, etapaă îân care se faă cea o evaluare a parcursului proiectului. IÎn prezent, actele normative existente îân ansamblul legislativ romaâ nesc dedicate mediului asociativ formal sș i care ar prezenta relevantșaă pentru grupurile civice informale, dacaă ar intra sub incidentșa lor de reglementare, nu fac nicio trimitere din care saă reiasaă asimilarea la un anumit nivel a acestor grupuri cu entitaă tșile îânregistrate. Mai mult, aceste legi nu se bucuraă nici de o interpretare extensivaă . O prezentare succintaă a reglementărilor cu incidență asupra sectorului nonprofit din țara noastră se impune. Cadrul legal relevant pentru grupurile civice informale cuprinde umaă toarea serie de acte normative:  Constituția României IÎn mod primordial, libertatea de asociere (art. 40), libertatea la informatșie (art. 31), dreptul la petitșionare (art. 51), sunt recunoscute sș i garantate îân statul romaâ n prin reglementarea lor îân legea fundamentalaă natșionalaă , Constitutșia Romaâ niei. Indisolubil legate de aceste drepturi fundamentale îân legitimarea activitaă tșii sș i initșiativelor sectorului nonprofit, sunt libertatea de exprimare sș i cele a caă ror îâncaă lcare antreneazaă de multe ori reactșii rapide ale organizatșiilor de profil sș i chiar proiecte atunci caâ nd realitatea socialaă o cere, cum ar fi dreptul la culturaă sș i la 13

educatșie, dreptul la ocrotirea saă naă taă tșii sș i la un mediu saă naă tos, dreptul de vot. Prin reglementarea acestor drepturi, Constitutșia asiguraă o bazaă legislativaă care, dacaă ar fi completataă cu o legislatșie specialaă , ar putea legitima existentșa sș i functșionarea grupurilor civice informale, ele putaâ nd fi îâncadrate, la nivel constitutșional, îân sintagma “alte forme de asociere” enuntșate îân art. 40. Articolul 31 justificaă sș i îâncurajeazaă cererea de informatșii de interes public din partea oricaă rui cetaă tșean sș i oricaă rei persoane, autoritaă tșilor publice revenindu-le obligatșia saă asigure informarea corectaă a cetaă tșenilor asupra acestui tip de date, sub rezerva limitelor instituite de lege. Acest articol constitutșional trebuie coroborat cu legislatșia specialaă îân materie, mai exact cu Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatșii de interes public sș i cu Ordonantșa de Guvern nr. 26/2000 care la art. 50 mentșioneazaă din nou îândatorirea autoritaă tșilor publice de a pune la dispozitșia asociatșiilor sș i fundatșiilor informatșii de interes public, îân conditșiile legii. Observaă m sș i aici caă nu se mentșioneazaă niciun cuvaâ nt despre situatșia altor entitaă tși, cum ar fi grupurile de initșiativaă cetaă tșeneascaă . Legea face pur sș i simplu abstractșie de aceste entitaă tși asociative ce reprezintaă o realitate a vietșii sociale.  OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile Legea cadru de functșionare a asociatșiilor sș i fundatșiilor reglementeazaă ansamblul aspectelor ce tșin de viatșa asociatșiilor sș i fundatșiilor, adicaă de structurile formale ale mediului non-profit. Aceasta acoperaă problema îânfiintșaării acestor entitaă tși, a procedurii sș i documentatșiei necesare îân acest sens, reglementeazaă aspect legate de functșionarea sș i organizarea efectivaă a acestora, procedura de dizolvare sș i relatșiile dintre ele sș i autoritaă tșile publice. Nu existaă îânsaă nicio prevedere potrivit caă reia, maă car din anumite puncte de vedere sș i raportat la anumite aspecte punctuale, grupurile civice de initșiativaă saă fie asimilate tipologiilor formale din mediul asociativ.  Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public Acest act normativ reglementeazaă accesul liber sș i neîângraă dit al tuturor persoanelor interesate la informatșii sș i documente ce fac parte din activitatea autoritaă tșilor sș i institutșiilor publice, precum sș i a regiilor autonome. IÎnsaă neexistaâ nd îân legislatșie reglementarea expresaă a grupurilor informale ca entitaă tși de sine staă taă toare, ele nu au posibilitatea de a solicita îân numele grupului informatșii de interes public, astfel caă ele 14

trebuie saă desemneze o persoanaă fizicaă din cadrul grupului care saă cearaă îân nume personal acele date utile entitaă tșii neîânregistrate. ONU recomandaă îân actele sale, de fiecare dataă caâ nd are ocazia, garantarea libertaă tșii de acces la informatșii de interes public. Subliniazaă de asemenea indisolubila legaă turaă dintre acest drept fundamental sș i participarea publicaă a cetaă tșenilor1. IÎn acest sens, de exemplu, îân Declaratșia de la Rio privind mediul îânconjuraă tor sș i dezvoltarea durabilaă care stabilesș te cele 27 de principii ale participaă rii publice , se mentșioneazaă caă la nivel natșional, fiecare persoanaă trebuie saă aibaă acces la informatșii de interes public legate de comunitate sș i detșinute de autoritaă tși. Mai spune sș i caă statele trebuie saă îâncurajeze sș i saă faciliteze participarea publicaă prin informarea cetaă tșenilor sș i trebuie saă le asigure accesul efectiv la procedurile judiciare sș i administrative prin care saă îâsși apere aceste drepturi îân caz de abuz.  Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, completataă de Legea 242/2010, reglementeazaă posibilitatea de a interveni îân procesul decizional sș i obligatșiile pe care le au autoritaă tșile îân sensul facilitaă rii participaă rii publicului la procesul decizional. Aplicarea ei extensivaă sș i pentru grupurile informale ar fi esentșialaă , dat fiind faptul caă ele sunt implicate îân activitaă tși de advocacy sș i watchdog 2, constituind un ochi critic al societaă tșii îândreptat asupra decidentșilor. Asș adar, îân momentul de fatșaă, desș i art. 3 lit. f) definesș te termenul de asociaţie legal constituită incluzaâ nd orice alt grup asociativ de reprezentare civică, autoritaă tșile publice sunt îân general reticente îân a-l aplica sș i îân cazul grupurilor informale, dataă fiind aparitșia lor recentaă îân sfera publicaă romaâ neascaă .  Legea nr. 350/ 2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități non-profit de interes general. Textul acestei legi prevede ca posibili beneficiari ai unui contract de finantșare nerambursabilaă 3, persoane fizice sau juridice faă raă scop 1

https://en.wikipedia.org/wiki/Rio_Declaration_on_Environment_and_Development ; http://www.anpm.ro/dezvoltare-durabila ; 2 Raportul sociologic Activitatea grupurilor civice informale în România, pag 4; 3 Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, “finanțare nerambursabilă” reprezintă “alocație financiară direct din fonduri

patrimonial. Asș adar, îân lipsa recunoasș terii exprese a entitaă tșii grup informal sș i a personalitaă tșii juridice, grupul de initșiativaă civicaă nu poate aplica pentru parcurgerea procedurii de selectșie publicaă de proiecte. Art. 3 alin (1) al acestei legi spune expres caă „pentru a putea participa la procedura privind atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial- asociaţii ori fundaţii constituite conform legii.” Asș adar, pentru a obtșine finantșare îân acest mod, doar un membrupersoanaă fizicaă din cadrul grupului ar putea saă depunaă un proiect îân nume personal, sș i nu al grupului. Dat fiind faptul caă nu existaă îâncaă legislatșie specialaă care saă le acopere, grupurile civice informale îân Romaâ nia îâsși legitimeazaă activitatea pe drepturi sș i libertaă tși fundamentale cetaă tșenesș ti care sunt prevaă zute generic îân acte normative interne sș i mai ales internatșionale, regaă site îân conventșii, regulamente, recomandaă ri, pacte, tratate la care Romaâ nia este parte. Astfel, contextul juridic îân care se îâncadreazaă conceptul de grup informal îân Romaâ nia, asemenea civilizatșiei occidentale, este delimitat de trei drepturi fundamentale. Concret, vorbim despre libertatea de asociere, dreptul la participare publicaă sș i liberul acces la informatșii de interes public. Pe recunoasș terea sș i garantarea acestor drepturi se fundamenteazaă existentșa sș i desfaă sș urarea activitaă tșilor de caă tre grupurile informale de initșiativaă civicaă , îânsaă ele sunt indisolubil legate de o serie de alte drepturi sș i libertaă tși. Mediul legislativ internatșional, îân special din democratșiile dezvoltate, este caracterizat primordial de recunoasș terea sș i garantarea libertaă tșilor fundamentale ale cetaă tșenilor. Pe acest cadru general îâsși fundamenteazaă existentșa din perspectivaă juridcaă grupurile civice informale îân Romaâ nia, faă raă saă existe sș i prevederi speciale. Notșiunea de grup civic informal este gaă sitaă doar îân doctrinaă sș i îân vorbirea curentaă a celor ce activeazaă îân sfera nonguvernamentalaă , dar nu sș i îân acte normative, astfel caă entitatea de sine staă taă toare- grupul informal, nu beneficiazaă de recunoasș tere legislativaă . Acest aspect a dus nu o data la abuzuri din partea autoritaă tșilor publice îân sensul refuzului de recunoasș tere a acestor forme de organizare cetaă tșeneascaă .

publice, în vederea desfășurării de către personae fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial a unor activități nonprofit care să contribuie la realizarea unor acțiuni sau programe de interes public general, regional sau local.”

Dacaă din punct de vedere sociologic grupurile civice informale sunt legitimate de autenticul spirit civic ce caracterizeazaă demersurile lor, din punct de vedere juridic avem drepturile fundamentale cetaă tșenesș ti amintite. Acestea apar reglementate îân conventșii, pacte sș i tratate la care Romaâ nia este parte sș i îân consecintșaă trebuie saă le respecte. Vorbim de exemplu despre Conventșia Europeanaă a Drepturilor Omului (art. 11 reglementeazaă libertatea de asociere, art. 10 descrie contșinutul dreptului de informare sș i libertatea de exprimare), Pactul Internatșional privind Drepturile civice sș i politice (art. 22- dreptul la sociere, art. 21-dreptul la îântrunire pasș nicaă , art. 26- egalitatea cetaă tșenilor îân fatșa legii sș .a. articole ce prezintaă relevantșaă îân contextul prezentei analize). Asș adar, modul de functșionare sș i activitatea efectivaă a acestor grupuri de indivizi care îâsși exercitaă dreptul la asociere, participare publicaă sș i informare pentru atingerea unui scop comun, mai exact cel al producerii unei schimbaă ri sociale pozitive, se greveazaă pe aceste libertaă tși cetaă tșenesș ti fundamentale, neavaâ nd sș i un suport juridic intern dedicat îân mod expres, îântaâ mpinaâ nd astfel seria de probleme amintitaă . IÎn sprijinul acestor grupuri sș i cu scopul de facilitare a activismului civic sș i a dezvoltaă rii comunitare, au venit caâ teva organizatșii-suport prin programe de stimulare sș i asigurare de resurse, asiguraâ nd o necesaraă intermediere pentru ca grupurile civice informale saă îâsși poataă desfaă sș ura activitatea. Concluzionaâ nd, îân Romaâ nia grupurile civice informale nu sunt recunoscute expres îân legislatșie, nu este stabilitaă o proceduraă specialaă de îânregistrare sș i cu ataâ t mai putșin de paă strare a unei evidentșe a lor, dar existaă totusș i organizatșii de sprijin sș i centre de resurse pentru societatea civilaă care au avut paâ naă îân prezent programe dedicate sprijinirii grupurilor informale. Aceste organizatșii sș i centre de resurse au fost identificate îân urma cercetaă rii sociologice finalizate cu raportul Activitatea grupurilor civice informale în România 1; dintre ele, enumeraă m FRDS, PACT sș i Ce-Re. Ele deruleazaă programe care lucreazaă cu astfel de grupuri de cetaă tșeni sș i gaă sesc modalitaă tși ca acestea saă functșioneze sș i saă primeascaă suport inclusiv financiar, chiar dacaă grupurile informale nu beneficiazaă de recunoasș tere expresaă îân vreun act normativ.

Raport Activitatea grupurilor civice informale în România, mai-iulie 2015, din cadrul proiectului Dezvoltarea capacității ONG-urilor și a grupurilor informale, implementat de Fundația pentru o societate deschisă, http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Raport_Activitatea%20grupurilor %20civice%20informale%20din%20Rom%C3%A2nia_final.pdf , pag 36, 42.

MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ ȘI LEGISLAȚIE ÎN CAZUL GRUPURILOR CIVICE INFORMALE DIN EUROPA ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII Aceastaă sectșiune urmaă resș te identificarea de modele de reglementare legislativaă ori cutumiaraă îân state unde este îâncurajataă initșiativa civicaă prin asigurarea unei baze normative. IÎn analiza comparataă am urmaă rit o serie de aspecte considerate relevante îân dezbaterea actualaă pe tema sectorului non-guvernamental din tșara noastraă . Aceste aspecte reprezintaă totodataă puncte nevralgice pentru grupurile civice informale sș i pot fi schematizate dupaă cum urmeazaă :    



Existentșa unei proceduri de îânregistrare sș i paă strare îân evidentșaă (eventuale registre sau alte suporturi); Forme de functșionare, statut juridic sș i diversele denumiri sub care sunt gaă site; Surse sș i modalitaă tși de finantșare; eventualaă îânregistrare fiscalaă ; Recunoasș terea grupurilor informale ca entitaă tși de sine staă taă toare îân raportul cu autoritaă tșile sș i institutșiile publice; statutul pe care grupurile civice informale îâl au îân aceste raporturi sș i care diferaă îân functșie de importantșa care li se acordaă îân societate; Proceduraă de dizolvare sș i soarta pe care o are patrimoniul grupului îân ipoteza dizolvaă rii.

Literatura de specialitate1 referitoare la sistemul nonguvernamental (incluzaâ nd sș i grupurile civce informale) din diverse tșaări reflectaă o diferentșaă majoraă de abordare a libertaă tșii de asociere îân functșie de sistemul juridic de care apartșine fiecare. Marea distinctșie este îântre statele cu sistem juridic cutumiar (commonlaw) sș i cele cu sistem de drept scris. Mai exact, îân sistemele juridice cutumiare regula este caă acordul benevol al membrilor ce fondeazaă o asociatșie este suficient pentru ca aceasta saă capete personalitate juridicaă . De partea cealaltaă , îân tșaările cu sistem de drept scris se cer anumite formalitaă tși pentru dobaâ ndirea 1

D. Rutzen, D. Moore, M. Durman, Cadrul legal al sectorului ONG- studiu realizat de International Center for No-for-Profit Law (ICNL); sș i I. E. Sibian, Legislaţia cu privire la sectorul nonprofit în ţările Uniunii Europene- publicat de Fundatșia pentru Dezvoltarea Societaă tșii Civile; sș i Cadrul legal al sectorului ONG în Europa de Vest (Anglia, Țara Galilor, Germania, Franţa)- studiu realizat de Asociatșia Centrul pentru Legislatșie Nonprofit (CLNR). 18

personalitaă tșii juridice, ca de exemplu urmarea unei proceduri de îânregistrare sau pentru publicitate1. Astfel, pentru analiza noastraă am ales state reprezentative din sistemul juridic romano-germanic, anglo-saxon (common-law), sistemul specific regaă sit îân SUA sș i cel al tșaărilor scandinave (tșaările nordice). PARTICULARITĂȚI ALE SISTEMELOR JURIDICE ALESE 2 , CARE AU IMPLICAȚII ASUPRA REGLEMENTĂRILOR DIN SECTORUL NONPROFIT Sistemul juridic romano-germanic. Acest sistem este caracterizat de tendintșa de legiferare, de codificare sș i sintetizare a dreptului. Astfel, îân dreptul romanogermanic se identificaă proceduri tehnice reglementate îân detaliu. Mai mult, îân statele Europei de Est iesș ite de sub dominatșie sovieticaă (spre exemplu Bulgaria sau Polonia) acest sistem este profund birocratic. Tocmai de aceea sistemul romano-germanic este cunoscut sș i sub denumirea de sistem bazat pe institutșii. Din acest sistem juridic face parte sș i Romaâ nia, alaă turi de Frantșa, Germania, Polonia, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Luxemburg sș .a. Sistemul juridic anglo-saxon (cutumiar). Este dezvoltat pe baza jurisprudentșei instantșelor de judecataă . Altfel spus, se creeazaă drept prin crearea precedentului judiciar. Are la bazaă trei izvoare de drept: common-law, equity 3 sș i statute law. Dreptul englez se aplicaă îân Anglia, îân Tș ara Galilor, Irlanda, îânsaă nu sș i îân Scotșia. De asemenea, acesta staă la baza sistemelor juridice din fostele colonii britanice cum ar fi Australia sau Noua Zeelandaă , Canada, care au paă strat paâ naă îân prezent mosș tenirea sistemului cutumiar. IÎn India, de asemenea, dreptul hindus s-a contopit cu dreptul britanic4. Toate aceste state fac parte din Commonwealthstate care au paă strat sistemul de drept cutumiar (common-law) ca urmare a

I. E. Sibian, Legislaţia cu privire la sectorul nonprofit în ţările Uniunii Europenepublicat de Fundatșia pentru Dezvoltarea Societaă tșii Civile, pag. 2, http://www.fdsc.ro/documente/17.pdf . 2 M. Guțan, Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului comparat, Editura Hamangiu; și prof.univ.dr. V. D. Zlătescu, membru al Academiei Internaționale de Drept Comparat, Mari sisteme de drept din lumea contemporană. 3 Equity reprezintă o corijare, un corectiv a regulilor cutumiare care în timp se perimă datorită evoluției societății. 4 India este statul în care dreptul cutumiar a fost legiferat pentru prima dată și transformat în drept scris.

colonizaă rii, desș i evolutșia fiecaă rei societaă tși îân parte a dus la aspecte specifice îân sfera juridicaă . Sistemul juridic al Statelor Unite ale Americii. Desș i are la bazaă sistemul common-law precum statele Commonwealth-ului, dreptul SUA are o structuraă proprie, rezultataă din evolutșia societaă tșii. Are particularitaă tși generate îân primul raâ nd de structura federalaă a SUA. Existaă o Constitutșie Federalaă scrisaă care asiguraă o uniformitate a legislatșiei din statele componente. Nu a fost îânsaă suprimat complet dreptul cutumiar. Asș adar se regaă sesș te sș i dreptul scris care reglementeazaă raporturile sociale, îânsaă existaă sș i culegeri de jurisprudentșaă sș i diverse ghiduri faă raă statut de lege care se bucuraă de autoritate asemaă naă tor actelor normative. Sistemul juridic al țărilor scandinave. Dreptul tșaărilor nordice (Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda) este unul atipic, nefaă caâ nd parte din niciunul dintre sistemele juridice clasice. Este un sistem de drept distinct ataâ t fatșaă de common-law, caâ t sș i de cel romano-germanic, dar îâmbinaă anumite aspecte din cele douaă . IÎn doctrinaă , este totusș i apreciat ca faă caâ nd parte din sistemul romanogermanic.

MODELE DE FUNCȚIONARE A GRUPURILOR CIVICE INFORMALE DIN STATE APARȚINĂTOARE SISTEMELOR DE DREPT DESCRISE

GERMANIA 

Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare, IÎn Germania, pe laâ ngaă formele îânregistrate de asociere civicaă existaă asociațiile neînregistrate sau nedeclarate. Ele îâsși legitimeazaă existentșa îân baza art. 9 din Constitutșia Germaniei ce prevede dreptul la liberaă asociere sș i a Legii privind asociatșiile din 1964. Ele sunt lipsite de personalitate juridică, dar cu toate acestea au sș i ele anumite aspecte ale personalitaă tșii juridice. Aceste asociatșii faă raă personalitate juridicaă sunt guvernate de dispozitșiile care guverneazaă parteneriatele. Codul Civil German (BGB) prevede îân art. 54 caă "asociatșile faă raă personalitate juridicaă sunt guvernate de dispozitșiile care guverneazaă parteneriatele (partnership). Astfel, printr-un Partnership agreement (simplu acord benevol), partenerii își asumă reciproc obligația de a promova atingerea unui scop comun îân 20

maniera stipulataă îân contract, cu precaă dere, dar faă raă a se limita la asta, de a aduce contributșiile agreate. Astfel, nu este instituită o procedură formală de înregistrare sș i nu trebuie declaratși îân vreun fel membrii sș i nici puterile pe care sș i le-au stabilit îân cadrul grupului prin acord. 

Modalitățile de finanțare și statutul fiscal. Finantșarea asociatșiei nedeclarate se face prin cotizatșiile membrilor, îânsaă aici functșioneazaă sistemul de organizatșii-umbrelaă care le asiguraă sprijin. Existaă aproximativ 10 organizatșii-umbrelaă care lucreazaă cu grupuri informale. Membrii lor lucreazaă ca voluntari sș i nu primesc fonduri decaâ t prin intermediul acestor structuri-umbrelaă , dar cu toate acestea ajung saă gestioneze sume importante - au îânceput saă aibaă un rol sș i o voce din ce îân ce mai importante, mai ales îân sfera socialaă . Caâ nd are loc o tranzactșie cu o tertșaă persoanaă îân numele unei asemenea asociatșii, liderul (reprezentantul) raă spunde personal. Dacaă sunt mai multși reprezentantși, acesș tia raă spund solidar. Asociatșiile neîânregistrate nu pot avea cont bancar îân nume propriu, nu beneficiazaă de subventșii din partea statului precum asociatșiile îânregistrate sș i nici nu pot primi donatșii.



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. IÎn Germania, asociatșiile nedeclarate vorbesc despre o relatșie bunaă îântre ele sș i autoritaă tșile publice sș i spun caă se mentșin asș a chiar dacaă grupul nu ia decizia de a se îânregistra la un moment dat. Ele sunt recunoscute ca grupuri sș i tratate ca entitaă tși de sine staă taă toare.

FRANȚA Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Asociatșiile nedeclarate/ neîânregistrate (association non-enregistree) sunt simple conventșii ale membrilor sș i nu pot sa aibă personalitate juridică. Ele se pot constitui de sine staă taă tor sau pot functșiona cu sprijinul unei alte organizatșii, adicaă a unei entitaă tși ce are personalitate juridicaă . Ele sunt reglementate de o lege din anul 19011.

http://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do? cidTexte=LEGITEXT000006069570&dateTexte=20150817 ;

Grupul informal este, asș adar, considerat o asociatșie de fapt, el putaâ nd exista fără a fi îndeplinită nicio formalitate, îânsaă datoritaă faptului caă nu au personalitate juridicaă , li se recomandaă 1 îân mod constant îânregistrarea ca grup formal2 pentru a avea acces la o serie de beneficii 3. Pentru ca o asociatșie formalaă saă dobaâ ndeascaă personalitate juridicaă este nevoitaă doar saă notifice prefectura îân legaă turaă cu existentșa sa bazataă pe acordul benevol al membrilor (proceduraă administrativaă de îânregistrare). Aceastaă subdiviziune teritorialaă a guvernului paă streazaă îân acest mod o evidentșaă a entitaă tșilor asociative formale.

1 2



Aspecte financiare și statutul fiscal. Lipsa personalitaă tșii juridice atrage o listaă de consecintșe, printre care aceea caă un grup informal nu poate semna un contract îân numele saă u, membrii raă spund îân solidar pentru datoriile grupului, grupul nu poate primi donatșii, daruri manuale 4 sș i nici nu are acces la subventșii din partea statului ca o asociatșie îânregistrataă , iar liderul grupului este personal raă spunzaă tor pentru gresș elile îântregii entitaă tși. Bunurile de care dispune asociatșia sunt proprietatea indivizibilaă a membrilor saă i. Totusș i, desș i nu are personalitate juridicaă , o astfel de asociatșie nedeclarataă poate primi active din partea membrilor saă i (cotizatșii ale membrilor), acesș tia raă maâ naâ nd proprietari asupra activelor. Deci asociatșia nu are un patrimoniu propriu. Bunurile raă maâ n proprietatea membrilor, îânsaă sunt afectate scopului pentru care s-a constituit grupul. Nu îâsși poate deschide cont bancar îân numele saă u. IÎn cazul unor asociatșii este posibil saă existe un trezorier care poate deschide un cont bancar în numele său și în beneficiul asociatiei.



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. Aici asociatșiile nedeclarate pot saă se apere îân justitșie, deci pot saă stea îân instantșaă pe pozitșia de paâ raâ t, nu îânsaă sș i îân calitate de reclamant. Asociatșia nedeclarataă este reprezentataă îân fatșa autoritaă tșilor de un membru mandatat de caă tre celelalte persoane care intraă îân structura organizatșiei.

http://www.assistant-juridique.fr/ne_pas_declarer.jsp

http://www.juniorassociation.org/ewb_pages/j/ja_mode_emploi.php ; Darul manual este o formă specială de donație care are ca obiect bunuri mobile corporale pentru formarea și validitatea căreia, pe lângă acordul de voință al părților în scopul transferării și respectiv al dobândirii unui drept cu titlu gratuit, este necesară tradițiunea, adică predarea efectivă, materială a bunului. 4



În ceea ce privește durata de viață și dizolvarea asociației nedeclarate, pe principiul simetriei, dat fiind faptul caă nu existaă nicio proceduraă pentru îânfiintșare sș i îânregistrare, o asociatșie nedeclarataă poate fi dizolvataă tot faă raă nicio formalitate. POLONIA Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Nu este prevaă zutaă vreo proceduraă de îânregistrare pentru grupurile informale. Sunt legitimate din punct de vedere juridic de libertatea de asociere ca drept fundamental cetaă tșenesc. Ele functșioneazaă prn intermediul organizatșiilor-umbrelaă de organizare comunitaraă , atunci caâ nd este cazul.



Aspecte financiare și statutul fiscal. Functșionaâ nd prin intermediul organizatșiilor-umbrelaă , grupurile informale din Polonia sunt sprijinite de acestea sș i din punct de vedere financiar sș i logistic, prin programe dedicate. Le sprijinaă îân straâ ngerea de fonduri sș i le pun la dispozitșie un cont bancar.



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. Tot structurile umbrelaă mijlocesc sș i relatșia dintre grupurile informale sș i organele administratșiei publice.



SLOVACIA Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Nu este prevaă zutaă îân legislatșie vreo proceduraă de îânregistrare. IÎn Slovacia, grupurile informale functșioneazaă preponderent prin organizatșii-umbrelaă .



Aspecte financiare și statutul fiscal. Grupurile informale functșioneazaă sș i sunt sprijinite de organizatșii-umbrelaă care le ajutaă îân straâ ngerea de fonduri (fundrasing sș i programe), punaâ ndu-le la dispozitșie sș i un cont bancar. Aici gaă sim sș i „Community Foundations” care oferaă granturi de 2000-3000 de euro grupurilor informale.



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. Relatșia cu autoritaă tșile publice este mijlocitaă de organizatșiile-umbelaă sau derulataă prin intermediul unui reprezentant desemnat al grupului.



În ceea ce privește durata de viață și dizolvarea asociației nedeclarate. Aici grupurile informale se consideraă dizolvate fie caâ nd îâsși ating scopul, fie caâ nd nu mai pot functșiona.

REPUBLICA MOLDOVA 

Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. IÎn Republica Moldova grupurile informale nu apar mentșionate explicit îân legislatșie. Cu toate acestea legislatșia (Legea nr. 837/1996 cu privire la asociațiile obștești și Legea nr. 560/1995 cu privire la organizarea și desfășurarea întrunirilor) prevede caă asociația obștească (cu distinctșie îântre cea localaă sș i cea republicanaă ) este o organizatșie necomercialaă , independentaă de autoritaă tșile publice, constituitaă benevol de cel putșin douaă persoane fizice sș i/sau juridice, asociate prin comunitate de interese îân vederea realizaă rii, îân conditșiile legii, a unor drepturi legitime 1. Dar asociatșiile obsș tesș ti nu sunt grupuri informale. Ele sunt organizatșii îânregistrate. Aceste asociatșii obsș tesș ti apar mentșionate sș i îân Strategia de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2012-2015. De asemenea, îân vederea consolidaă rii conceptului de bunaă guvernare, existaă diverse ghiduri2 ca de exemplu “Ghidul alesului local” îân care sunt îâncurajate relatșiile deschise cu cetaă tșenii sș i cu asociatșiile obsș tesș ti, ca grupuri de cetaă tșeni. Asociatșiile obsș tesș ti se înregistrează și funcționează prin sprijinul unor organizații cu personalitate juridicaă . Spre exemplu, CNTM – Consiliul Natșional al Tinerilor sș i Centrul CONTACT3 oferaă suport tehnic sș i resurse informatșionale grupurilor care doresc saă se îânregistreze ulterior ca asociatșie formalaă . Procedura de înregistrare este reglementată de Codul Civil din Republica Moldova, aplicaâ ndu-se asociatșiilor obsș tesș ti cu interes republican (general, nelimitat la nivel local) prevederile referitoare la organizatșiile necomerciale. Ele trebuie saă îâsși rezerve o denumire, saă îâsși constituie un dosar care saă cuprindaă datele membrilor (minim douaă

Legea Nr. 837 din 17 mai 1996 cu privire la asociațiile obștesști, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=325424 2

http://cntm.md/ro/publication/ghid-metodologic-%E2%80%9Eorganiza%C8%9Biide-tineret-proceduri-%C8%99i-tehnici-de-creare-%C8%99i-dezvoltare%E2%80%9D 3

http://contact.md/new1/index.php/ro/toate-noutatile/223-centrul-contact-a-instruit-asociatiilecomunitare-in-domeniul-servicii-sociale-pentru-grupuri-dezavantajate-si-antreprenoriat-social 24

persoane majore), hotaă raâ rea de constituire (act constitutiv) sș i statutul. Dosarul astfel constituit se depune la Ministerul Justitșiei, dupaă care urmeazaă etapa de îânregistrare fiscalaă la Inspectoratul Fiscal. Asociatșiile obsș tesș ti îâsși pot deschide cont bancar. IÎn ceea ce privesș te asociatșiile obsș tesș ti de nivel local, este reglementataă o proceduraă administrativaă . Astfel, ele se îânregistreazaă de caă tre autoritaă tșile administratșiei publice locale. Legea 436/2006 privind administratșia publicaă localaă prevede la art. 29 printre atribuțiile primarului, „îânregistrarea asociatșiilor obsș tesș ti care intentșioneazaă saă activeze îân unitatea administrativ-teritorialaă respectivaă . Pentru îânregistrare, asociatșiile obsș tesș ti locale trebuie saă prezinte aceleasș i acte precum cele republicane. 

Aspecte financiare și statutul fiscal. Asociatșiile obsș tesș ti pot avea venituri, dar nu sș i profit. Uneori pot fi finantșate partșial sau îân totalitate de caă tre stat paă straâ ndu-sș i totusș i autonomia sș i libertatea de decizie îân activitate. Membrii asociatșiilor obsș tesș ti pot fi voluntari, dar existaă cazuri îân care acesș tia sunt angajatși sș i remuneratși pentru activitatea lor.



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. Datoritaă faptului caă asociatșiile obsș tesș ti se îânregistreazaă , ele sunt recunoscute ca entitaă tși de sine staă taă toare îân raporturile cu organele administratșiei publice sș i alte institutșii publice.

DANEMARCA 

Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. IÎn Danemarca existaă posibilitatea îânfiintșaării de caă tre persoane publice sau private a unor asociații nedeclarate, faă raă a fi nevoie de a îândeplini vreo formalitate administrativaă . Singura conditșie este ca ele saă aibaă o denumire sș i un organ director. Dar aceste asociatșii nedeclarate pot fi și ele de două feluri: cele care nu au personalitate juridicaă sș i pentru care este suficientaă îândeplinirea mentșiunilor faă cute anterior, iar de cealaltaă parte, asociatșiile nedeclarate care îâsși doresc personalitate juridicaă , astfel îâncaâ t saă primeascaă sprijin logistic sș i financiar. Pentru dobaâ ndirea personalitaă tșii juridice, aceste asociatșii trebuie saă îâsși constituie un dosar îân care saă se regaă seascaă 25

numele sș i adresa asociatșiei, lista membrilor fondatori sș i Consiliul de Administratșie. Dosarul astfel constituit se depune la bancă în vederea deschiderii unui cont și „pe lângă Comună”. Asș adar, asociatșiilor nedeclarate li se oferaă posibilitatea de a opta îântre a raă maâ ne neîânregistrate sau a se îânregistra sș i a beneficia automat de anumite avantaje decugaâ nd din personalitatea juridicaă astfel dobaâ nditaă . Mai mult decaâ t ataâ t, îân Danemarca chiar structurile asociative formale îâsși legitimeazaă existentșa din punct de vedere juridic, îân baza unui text constitutșional1 care spune caă cetaă tșenii sunt liberi saă formeze asociatșii cu scop legal, faă raă autorizatșie prealabilaă . Aici, existaă o conditșie de îânregistrare îântr-un termen de trei luni de la crearea lor, numai pentru anumite asociatșii (numite asociatșii declarate) sș i anume, asociatșiile de drept privat a caă ror activ patrimonial depaă sș esș te suma de 250.000 coroane. IÎn acest sens este reglementataă o proceduraă simplaă de declarare sș i îânscriere îân Registrul asociatșiilor aflat îân paă strarea Ministerului Justitșiei. 

Aspecte financiare și statutul fiscal. IÎn vederea desfaă sș uraă rii de activitaă tși financiare, asociatșiile nedeclarate trebuie saă dobaâ ndeascaă personalitate juridicaă sș i saă aibaă propriul cont bancar, acestea obtșinaâ ndu-se dupaă procedura specialaă reglementataă , dosarul de constituire trebuind depus sș i la bancaă .



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. Autoritaă tșile publice recunosc asociatșiile nedeclarate ca entitaă tși de sinestaă taă toare, indiferent dacaă ele opteazaă sau nu pentru îânregistrare. IÎn Danemarca nu am identificat impedimente semnalate de aceste asociatșii îân ceea ce privesș te accesul la informatșii de interes public sau piedici îân initșiative de participare publicaă . IRLANDA



Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Conform „Poor and relief Act2”, îân sectorul nonprofit din Irlanda functșioneazaă sș i Charities (organizații de caritate). Acestea sunt grupuri de persoane

Constituția daneză din 1953. În Irlanda există legi speciale care reglementează sfera socială încercând eradicarea sărăciei. Aceaste legi prevăd și rolul organizațiilor de caritate în realizarea scopului menționat. 2



sau trusturi care desfaă sș oaraă o activitate caritabilaă . Pentru a putea face asta, trebuie saă îândeplineascaă douaă conditșii: saă aibaă un scop sș i saă desfaă sș oare activitate eminamente caritabile; saă actșioneze îân unul din urmaă toarele domenii: eradicarea saă raă ciei, religie, educatșie sș i alte obiective îân folosul comunității. Statutul de charity este atribuit de “Revenue Commissioners”. Se remarcaă procedura de îânfiintșare extrem de flexibilaă pentru charities. De altfel, îân Irlanda, niciun tip de organizatșie asociativaă nu este supusaă unei obligatșii de a depune un statut, înregistrarea fiind facultativă. Din categoria organizatșiilor de caritate fac parte sș i organizațiile consultative de pe lângă ONU și Comisia Europei care pot avea acelasș i statut ca sș i organizatșiile de caritate, iar domeniul lor de activitate tșine îân general de drepturile omului. Aspecte financiare și statutul fiscal. Profitul nu trebuie distribuit îântre membri sș i este necesar saă se facaă un audit financiar anual al organizatșiei de caritate. Este interzisaă remunerarea membrilor organului de conducere, sub forma de salarii sau onorarii.

FINLANDA 

Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Aici asociațiile nedeclarate sut prevaă zute expres îân Legea nr. 503/1989 1 la capitolul 10, care reprezintaă cadrul pentru asociatșiile non-profit. Ele nu pot avea personalitate juridică, astfel caă nu pot avea, îân numele grupului, anumite drepturi, nu pot saă îâncheie contracte. Definitșia lor dataă de lege spune caă „o asociatșie care nu se îânregistreazaă nu poate dobaâ ndi drepturi sș i nu îâsși poate asuma obligatșii sș i nici nu poate compaă rea îân instantșaă îân nume propriu. Raă spunderea pentru un act faă cut pentru asociatșia neîânregistrataă revine persoanelor ce au semnat, îân solidar. Persoanele care nu au participat la îâncheierea actului nici nu vor raă spunde, dacaă este cazul.”



Aspecte financiare și statutul fiscal. Neavaâ nd personalitate juridicaă , nu pot saă detșinaă drepturi îân nume.

http://www.icnl.org/research/journal/vol9iss2/art_1.htm ; https://www.prh.fi/en/yhdistysrekisteri/act.html



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. Aici, asociatșiile nedeclarate nu pot saă comparaă îân instantșaă nici ca paâ raâ te, dar nici ca reclamante, îân scop de a se apaă ra ca entitate de sine-staă taă toare. Membrii asociatșiei nedeclarate din Finlanda raă spund personal de actele îâncheiate îân numele asociatșiei.

LETONIA ȘI ESTONIA 

Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Aici grupurile informale ale cetaă tșenilor sunt sustșinute de organizatșii denumite Community Philantropy sau Community Foundations. IÎn Legea Asociatșiilor sș i Fundatșiilor din aceste tșaări nu existaă îânsaă prevederi concrete legate de aceste entitaă tși.



Aspecte financiare și statutul fiscal. Grupurile informale ale cetaă tșenilor din aceste state sunt sprijinite, inclusiv financiar, de organizatșii îânregistrate denumite Community Philantrophy/ Community foundations. MAREA BRITANIE ȘI ȚARA GALILOR



Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Aici se regaă sesș te un model complex de functșionare. Pe laâ ngaă asociatșii sș i fundatșii, îân Marea Britanie existaă organizații de caritate (charities) sș i au statut de utilitate publicaă . Definitaă concis, organizatșia de caritate reprezintaă un organism îânfiintșat cu scop caritabil, care oferaă un beneficiu pentru public. Se regaă sesc trei categorii de charities: trusturi (purpose trust- create pentru îândeplinirea unui anumit scop), asociatșii neîânregistrate sș i companiile cu raă spundere limitataă . Din perspectiva procedurilor de îânregistrare, se îântaâ lnesc două tipuri de organizații de caritate. IÎn primul raâ nd sunt cele care nu au obligatșia de a se îânregistra, acestea fiind charities al caă ror venit anual nu depaă sș esș te 5000 lire sterline. Dar ele pot totusș i saă aplice pentru îânregistrare la HM Revenue and Customs, îân vederea recunoasș terii ca charity sș i obtșinerea facilitaă tșilor fiscale corespunzaă toare lor, dacaă demonstreazaă caă au primit fonduri semnificative, iar acestea nu pot fi accesate decaâ t îân urma îânregistraă rii. Pe de altaă parte, existaă organizatșiile de caritate care sunt obligate saă se îânregistreze la un organism public de supraveghere numit Comisia organizațiilor de caritate (The Charity Comission). Pentru 28

înregistrare trebuie să depună o serie de documente: copie după actul de constituire al organizației și chestionare completate care dau detalii despre scopul organizației și metodele propuse pentru ca acesta să fie atins. Există un registru de evidență al Comisiei organizațiilor de caritate, care este deschis publicului. Ele sunt reglementate îân Legea organizațiilor de caritate din anul 1993, iar pentru cele îântegistrate, Comisia a instituit proceduri sș i publicatșii accesibile pe site-ul institutșiei1. Organizatșia de caritate are obligatșia saă îâsși aleagaă un nume diferit de cel al unei organizatșii similare deja existente, rezolvaâ nd astfel eventualele confuzii îân raâ ndul publicului. Ele nu au personalitate juridică, iar pentru a fi catalogate drept charity se tșine cont de obiectivele pentru care se îânfiintșeazaă , sș i nu de structura legalaă de organizare care este identicaă cu cea a unei asociatșii. Mai mult decaâ t ataâ t, organizatșiile de caritate sunt doar o formaă specialaă de asociatșie, al caă rei specific este dat de scopul pentru care s-a îânfiintșat. Existaă o listaă care enumeraă aceste obiective, iar îân ea se regaă sesc urmaă toarele: eradicarea saă raă ciei, scopuri religioase, educatșie, utilitate publicaă , alte scopuri pentru beneficiul comunitaă tșii îântr-o manieraă recunoscutaă ca fiind caritabilaă de caă tre lege. IÎnsaă enumerarea nu este exhaustivaă , deoarece Comisia organizatșiilor de caritate sau IÎnalta Curte au posibilitatea de a recunoasș te noi scopuri.



Printre activitaă tșile Comisiei organizatșiilor de caritate se numaă raă : paă strarea registrului general sș i public al organizatșiilor de caritate; exercitarea functșiei de anchetaă a activitaă tșii acestora; autorizarea prealabilaă a trazactșiilor mobiliare sau imobiliare; verificaă documente contabile sș i chiar poate saă creeze un plan de gestiune care saă amelioreze situatșia unei organizatșii care are probleme financiare; poate consilia administratorii acestor organizatșii sau chiar saă îâi îânlocuiascaă îân anumite situatșii.

Aspecte financiare și statutul fiscal. Organizatșiile de caritate nu au personalitate juridicaă , îânsaă cu toate acestea, legea specialaă sș i dispozitșiile ce reglementeazaă organismul Comisiei organizatșiilor de caritate

https://www.gov.uk/topic/running-charity

mentșioneazaă caă pot efectua tranzactșii mobiliare sau imobiliare cu alte organizatșii, îânsaă au nevoie de autorizarea prealabilaă din partea Comisiei organizatșiilor de caritate. De asemenea, organizatșia dispune de propriul patrimoniu. Organizatșiile de caritate beneficiazaă de numeroase facilități, mai ales fiscale. Ele sunt scutite de la cele mai multe forme de impozitare directă. Nu plaă tesc impozit pe subventșii, donatșii (indiferent caă le primesc de la corporatșii sau de la persoane fizice) sș i alte surse similare de venit. Aceste organizatșii nu plătesc impozit pe veniturile din investiții, inclusiv chiria. Anumite tranzactșii sunt scutite de TVA, inclusiv cele mai multe subventșii, dar îân general sunt supuse cotei standard de TVA de 20%, îân cazul îân care furnizeazaă bunuri sș i servicii cu o valoare mai mare de 81.000 de lire sterline îântr-un anumit an. IÎn ceea ce privesș te desfaă sș urarea activitaă tșilor economice, legea organizatșiilor de caritate le permite saă desfaă sș oare activități de comerț îân scopul îândeplinirii unui obiectiv principal de caritate. Administratorii se pot angaja îân activități comerciale îân vederea straâ ngerii de bani. Alte activitaă tși comerciale sș i economice decaâ t cele prevaă zute limitativ îân lege pentru organizatșiile caritabile nu pot fi efectuate direct de acestea, ci prin intermediul unei filiale cu scop patrimonial, profiturile fiind ulterior transferate caă tre organizatșiile de caritate. IÎn cazul îân care se doresș te un transfer de fonduri către o organizație de caritate, acesta este considerat a fi faă cut membrilor acesteia îân mod direct, îân calitatea lor de „coproprietari”. IÎn ceea ce privesș te donatșiile primite de o organizatșie de caritate, donatorii au posibilitatea de a paă stra un interes patrimonial raportat la donatșiile lor. Aceasta se realizeazaă printr-un acord îântre cele douaă paă rtși, la momentul donatșiei. Acordul este cunoscut ca o prevedere de recuperare. El permite donatorilor saă recupereze proprietatea îân anumite circumstantșe. De exemplu, dreptul de recuperare se poate exercita îân cazul îân care organizatșia nu folosesș te activele îân scopul desemnat sau dacaă aceasta se dizolvaă .



În ceea ce privește durata de viață și dizolvarea asociației nedeclarate. Organizatșiile de caritate se dizovaă dacaă mai raă maâ ne un

singur membru îân cadrul acestei asociatșii sau îân alte cazuri prevaă zute îân actele ei. La dizolvare, activele organizatșiei trebuie saă fie transmise unei alte organizatșii ce urmaă resș te scopuri identice sau maă car similare. Transferul este autorizat îân prealabil de caă tre Comisia organizatșiilor de caritate, care se asiguraă îân acest fel caă proprietatea unei asociatșii de caritate continuaă saă fie folositaă îân scopuri caritabile. Aceste aspecte sunt stabilite îân documentele ce guverneazaă organizatșia de caritate, la prevederile referitoare la dizolvare. Comisiei organizatșiilor de caritate sș i IÎnaltei Curtși li s-au atribuit puteri largi de interventșie pentru a proteja proprietatea organizatșiei.

STETELE UNITE ALE AMERICII ȘI CANADA 

Sub aspectul reglementării și procedurii de înregistrare. Organizarea comunitaraă îâsși are originea îân Statele Unite ale Americii unde s-au pus bazele îâncaă din 1938. Asociatșiile nonprofit de organizare comunitaraă nedeclarate (unincorporated nonprofit associations) sunt îân cea mai mare parte înregistrate ca ONG-uri, avaâ nd statut sș i proceduri dupaă care se organizeazaă . IÎnsaă functșioneazaă astfel de entitaă tși sș i fără a fi înregistrate, îân functșie de jurisdictșia statului îân care functșioneazaă . La baza îânfiintșaării lor staă simplul acord benevol sș i oral al membrilor (agreement), ad-hoc. Nu sunt incluse îân categoria analizataă trusturile, parteneriatele domestice sau îântșelegerile de coproprietate. Procedura de înregistrare este una foarte flexibilaă , fiind cerute date despre grup care saă ateste utilizarea numelui asociatșiei îân comunicarea cu tertșii, existentșa unui cont bancar sș i a unei adrese posș tale sau de e-mail îân numele organizatșiei nonprofit nedeclarate. Ele sunt reglementate de „Revised Unincorporated Nonprofit Association Act”, acesta fiind un document care îânglobeazaă cele mai bune prevederi legislative din toate statele membre, îân legaă turaă cu aceste entitaă tși neîânregistrate. Asș adar, ele sunt prevaă zute expres îân acest act normativ, ca entitate distinctaă , capabilaă saă îântreprindaă activitaă tși sș i saă dezvolte diverse relatșii îân nume propriu. 31

IÎn SUA existaă sș i un ghid pentru alegerea celei mai bune forme de organizare, iar la punctul IV se vorbesș te despre organizatșiile care au nevoie saă se formeze rapid, ca de exemplu „Save the Wetlands”. De asemenea, îân unele state se gaă sesș te sș i ”Model Nonprofit Corporation” îân care la punctul 1.28 se vorbesș te despre un „certificate of existance” al unui grup/asociatșii/corporatșii neîânregistrate. 

Aspecte financiare și statutul fiscal. O organizatșie comunitaraă nedeclarataă are posibilitatea de a achizitșiona sș i transfera drepturi de proprietate îân nume propriu. Aceste forme de initșiativaă cetaă tșeneascaă pot saă îâncheie contracte îân nume propriu, saă primeascaă donatșii sș i legate.



În raporturile cu autoritățile publice și alte instituții publice. Fiind considerate entitaă tși de sine staă taă toare îân sectorul nonguvernamental, ele pot îântretșine relatșiile cu autoritaă tșile publice îân nume propriu, faă raă necesitatea unui mediator. De asemenea, datoritaă faptului caă sunt recunoscute expres de actul normativ care le reglementeazaă , o astfel de organizatșie poate actșiona sș i poate fi actșionataă îân instantșaă îân nume propriu.



În ceea ce privește durata de viață și dizolvarea asociației nedeclarate. „Unincorporated nonprofit association” poate fi dizolvataă îân maă sura îân care:  principiile care guverneazaă asociatșia prevaă d un termen sau o metodaă de dizolvare;  membrii sunt de acord cu dizolvarea;  nu poate fi gaă sit niciun membru al asociatșiei, iar operatșiunile acesteia au fost sistate pentru cel putșin trei ani de caă tre managerii acesteia, sau, in lipsa unui manager actual, al ultimului manager;  prin ordin al Curtșii;  dacaă o altaă lege ulterioaraă , alta decat cea prezenta (Revised Unincorporated Nonprofit Association Act), ar prevedea o altaă ipotezaă . IÎn urma dizolvaă rii, aceste organizatșii îâsși continuaă existentșa paâ naă ce toate drepturile sș i oblgatșiile au fost transș ate.

Din modelele expuse anterior rezultă următoarele concluzii: 32

 sub aspectul reglementării grupurilor informale. Ca imagine de ansamblu, regulile ce se aplicaă structurilor informale de initșiativaă civicaă , de obicei, nu sunt cuprinse îântr-un text de lege organicaă 1. Existentșa sș i functșionarea acestui tip de asociere este, peste tot unde este recunoscut, legitimat primordial de libertatea fundamentalaă sș i naturalaă a persoanelor de a se asocia pentru a urma realizarea unui scop ce nu este interzis de lege. Constitutșiile statelor prevaă d acest drept sș i este totodataă suficient pentru a oferi legitimitate grupurilor de initșiativaă . Astfel, nu este nevoie îân mod imperios de legislatșie specialaă pentru simpla legitimare a existentșei lor. Cu toate acestea, îân unele state existaă prevederi dedicate grupurilor informale, care îâncurajeazaă aceastaă formaă de asociere prin facilitaă tșile pe care le stipuleazaă .  proceduri de înregistrare. IÎn modelele analizate am identificat state care nu impun vreo proceduraă de îânregistrare pentru recunoasș terea grupurilor informale. Aici simplul acord benevol îân sensul asocierii îân vederea realizaă rii unui scop comun este suficient pentru ca grupul saă fie format. Mai mult, sunt state precum Irlanda unde organizatșiile de tip asociativ nu sunt supuse unei obligatșii de a depune statutul, îânsaă sș i îânregistrarea lor fiind facultativaă sș i sub semnaă turaă privataă . IÎn societaă tșile dezvoltate unde existaă o proceduraă de îânregistrare reglementataă , îân general este una administrativă (de exemplu, depunerea dosarului de constuire la primaă rie sau la prefecturaă ). Nicidecum nu se vorbesș te despre vreo proceduraă judiciaraă , mai exact de necesitatea trecerii prin filtrul unei instantșe a documentelor de îânfiintșare. Autoritatea îânregstraă rii apartșine de cele mai multe ori unui organism administrativ la nivel local, beneficiind de avantajele descentralizaă rii. Chiar sș i îân state apartșinaâ nd sistemului juridic romano-germanic (caracterizat de formalism procedural) se observaă o tendintșaă de reducere a birocratșiei îân pocedurile de îânregistrare. Au raă mas putșine state care nu sș i-au adaptat legislatșia privind sectorul ONG la realitatea cotidianaă a societaă tșii, paă straâ nd proceduri greoaie de îânregistrare. Se poate observa cu usș urintșaă tendintșa generalaă de flexibilizare a procedurilor de constituire, cu rezultatul reducerii la maxim a birocratșiei. Formalitaă tșile sunt minimale dar sș i suficiente pentru ca grupurile civice informale saă fie recunoscute expres sș i saă poataă desfaă sș ura activitaă tși specifice. 1

I. E. Sibian, Legislația cu privire la sectorul nonprofit în țările Uniunii Europenepublicat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, pag. 2, http://www.fdsc.ro/documente/17.pdf ;

Existaă situatșii îân care aceste grupuri sunt îâmpaă rtșite la raâ ndul lor îân douaă categorii sș i anume: îânregistrate sau neîânregistrate. IÎn acest fel nu se aduce atingere dreptului fundamental la liberaă asociere, neîângraă ditaă . IÎnregistrarea raă maâ ne facultativaă , o optșiune a grupului pentru a beneficia de o serie de beneficii care decurg din îânregistrare.  Statutul juridic al grupului informal. Personalitatea juridică. Ca regulaă , îânregistrarea grupului are ca principalaă consecintșaă obtșinerea personalitaă tșii juridice a entitaă tșii asociative. Dar existaă sș i numeroase state îân care grupurile informale nu pot obtșine deloc personalitate juridicaă sș i state care oferaă posibilitatea grupurilor de a opta pentru o variantaă faă raă personalitate juridicaă (caz îân care nu se cere parcurgerea unei proceduri de îânregistrare) sau pentru cea îân care, îânregistraâ ndu-se, capaă taă personalitate juridicaă . Asș adar, existaă state care au o regulaă unilateralaă îân sensul îânregistraă rii ori a neîânregistraă rii sș i state care oferaă grupurilor posibilitatea de a alege dacaă doresc sau nu saă se îânregistreze, putaâ nd exista îân oricare din cele douaă forme.

 Aspecte financiare și înregistrare fiscală. Distinctșia principalaă sub acest aspect este îântre statele care prevaă d o proceduraă de îânregistrare sș i cele îân care aceasta nu este reglementataă . Astfel, acolo unde grupurile informale se îânregistreazaă , indiferent caă este o exigentșaă sau o optșiune, ele dobaâ ndesc personalitate juridicaă sș i implicit o anumitaă independentșaă financiaraă . Pot saă aibaă propriul cont bancar, saă contracteze îân nume propriu, chiar saă detșinaă proprietaă tși îân patrimoniu, saă acceseze finantșaări sau saă primeascaă fonduri sub diverse forme (daruri manuale, donatșii etc.). Acestea beneficiazaă de cele mai multe ori sș i de facilitaă tși fiscale din partea statului. De cealaltaă parte sunt grupurile care nu trebuie ori nu doresc saă se îânregistreze sș i care, neavaâ nd personalitate juridicaă , nu pot saă contracteze îân nume propriu, nu pot saă îâsși deschidaă cont bancar, saă primeascaă bani îân numele grupului etc. Acestea de regulaă sunt dependente de o organizatșie-umbrelaă care mijlocesș te toate aceste activitaă tși, care le pun la dispozitșie cont bancar, le ajutaă îân straâ ngerea de fonduri, ori de un reprezentant desemnat al grupului care face orice act îân nume propriu, raă spunzaâ nd totodataă pentru acestea. IÎn ceea ce privesș te îânregistrarea fiscalaă , de regulaă ea nu este necesaraă , nefaă caâ nd parte din procedura de îânregistrare a grupului informal. 34

 Raporturile cu administrația publică și alte instituții publice. Sș i aici distinctșia se face îântre statele îân care grupurile informale se îânregistreazaă unde grupul poate face acte îân nume propriu sș i statele unde ele nu se îânregistreazaă , caz îân care aceste relatșii sunt mediate de organizatșiile umbrelaă sau de un reprezentant desemnat al grupului. Caâ t privesș te posibilitatea de a sta îân instantșaă ca grup informal, acolo unde ele sunt îânregistrate ele pot compaă rea îân nume propriu, chiar sș i ca reclamante.  Dizolvare. De regulă durata de viață a grupului informal se suprapune cu cea necesară pentru atingerea scopului pentru care s-a constituit. La finalul acestui interval ele se dizolvă de drept. Există însă state în care sunt prevăzute cazurile în care un grup informal se consideră dizolvat și chiar minime proceduri de dizolvare acolo unde grupul deține patrimoniu și trebuie să fie stabilită soarta acestuia la momentul în care grupul nu mai există.

Relația cu administrația publică și alte instituții publice

Procedură de dizolvare

Procedură de înregistrare

Directă, în nume propriu

Mijlocită de organizație umbrelă/ reprezentant

State în care există procedură

State în care nu există procedură

Reglementată

Nereglementată

Germania

Frantșa

Marea Britanie sș i Tș ara Galilor

Germania

Danemarcaîânregistrare facultativaă

Frantșa

Republica Moldova

Polonia

SUA

Frantșa

Republica Moldova

Germania

Danemarca

Slovacia

Canada

Polonia

Irlandaîânregistrare facultativaă

SUA

Finlanda

Slovacia

Canada

Letonia sș i Estonia

Personalitate juridică

Cu personalitate juridică

Aspecte financiare

Fără personalitate juridică

Independente financiar

Dependent organizații umbrelă reprezenta

Danemarca- cele care opteazaă pentru îânregistrare

Danemarca- cele care nu se îânregistreazaă

Danemarca- cele îânregistrate

Germania

Irlanda- cele care se îânregistreazaă

Germania

Irlanda-cele care se îânregistreazaă

Frantșa

Letonia sș i Estonia

Frantșa

Marea Britanie sș i Tș ara Galilor

Polonia

Marea Britanie sș i Tș ara Galilor

Polonia

SUA sș i Canadaîânregistrare

Slovacia

Republica Moldova

facultativaă Finlanda

Irlanda- cele care nu se îânregistreazaă

Marea Britanie sș i Tș ara Galilor

Finlanda

SUA

Letonia sș i Es

Letonia sș i Estonia

Canada

Marea Britanie sș i Tș ara Galilor SUA sș i Canada

Tabel ilustrativ al concluziilor privind legislația în cazul grupurilor informale în alte țări

PROPUNERI DE ORDIN ADMINISTRATIV ȘI LEGISLATIV PENTRU ÎNCURAJAREA INIȚIATIVEI CIVICE SPONTANE IÎn urma analizei modelelor de functșionare a grupurilor de initșiativaă civicaă din state apartșinaâ nd unor sisteme juridice distincte sș i tșinaâ nd cont de precedentul romaâ nesc îân dezvoltarea comunitaraă - modelul FRDS, venim cu o serie de propuneri legate de sectorul non-proft, astfel îâncaâ t acestea saă raă spundaă cerintșelor de actualitate ale vietșii sociale din Romaâ nia. REGLEMENTAREA GRUPURILOR INFORMALE ÎN VEDEREA RECUNOAȘTERII ȘI A UNEI MAI BUNE COLABORĂRI CU AUTORITĂȚILE PUBLICE. IÎn acest sens propunem: 1. Amendarea Ordonanței de Guvern 26/2000 cu privire la asociații și fundații după cum urmează:



Art. 5 alin. (3) ar trebui saă prevadaă caă asociatșiile faă raă personalitate juridicaă constituite îân baza dreptului constitutșional la liberaă asociere, despre care se face vorbire la alin. (2), sunt asimilate structurilor formale (asociatșii ori fundatșii) îân raporturile cu autoritaă tșile publice, îân special îân cele privind liberul acces la informatșii de interes public sș i transparentșaă decizionalaă , cu trimitere la art. 50 sș i art. 51 (2) ale Ordonantșei 26/2000, îândreptaâ nd obligatșia autoritaă tșilor publice de a furniza informatșii de interes public sș i de a se consulta sș i cu grupurile civice informale.

Observații: a) Grupurile informale îâsși asumaă un obiectiv de schimbare socialaă , propunaâ ndu-sș i saă producaă schimbaă ri pozitive îân segmente ale societaă tșii sș i îântreprinzaâ nd actșiuni concrete pentru a le atinge. Pentru îândeplinirea acestui rol îân societate, ele trebuie recunoscute mai îântaă i de toate sș i la nivel legislativ. b) Mentșionarea lor expresaă ca parte a sectorului non-guvernamental ar reprezenta un pas îânainte îân zona transparentșei decizionale sș i a eficientșei guvernaă rii, prin raportare la grupurile informale. c) Pentru ca transparentșa decizionalaă îân administratșia publicaă saă capete eficientșaă sș i fatșaă de grupurile civice informale, propunem sș i efectuarea unor campanii de consș tientizare a reprezentantșilor administratșiei publice sș i a sectorului asociativ îân legaă turaă cu necesitatea de interpretare corectă a Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. IÎn aceastaă lege se mentșioneazaă îân mod clar faptul caă administratșia publicaă trebuie saă asigure transparentșa decizionalaă fatșaă de cetaă tșeni sș i asociatșii legal constituite, iar la art. 3 lit. f) se 38

explicaă faptul caă îân conceptul de asociatșie legal constituitaă intraă sș i orice grup asociativ de reprezentare civicaă ce functșioneazaă îân baza dreptului constitutșional la liberaă asociere. Asș adar, avem instrumentul necesar pentru ca problema semnalataă de cetaă tșeni privind lipsa de transparentșaă îân privintșa grupurilor informale saă fie solutșionataă . Ar trebui ca grupurilor civice informale saă li se faciliteze implicarea îân activitaă tși de advocacy sș i watchdog, dat fiind faptul caă principalul lor rol este acela de ochi critic al societaă tșii îândreptat caă tre decidentși.

2. Amendarea Legii nr. 350/ 2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general se impune odataă cu acceptarea apartenentșei grupurilor civice informale la sectorul non-profit, îân sensul prevederii exprese a grupurilor civice informale (ca grupuri faă raă personalitate juridicaă sș i faă raă scop patrimonial) la art. 2 lit. f) alaă turi de celelalte entitaă tși care pot fi beneficiare a contractelor de finantșare nerambursabilaă . Completarea ar trebui saă aparaă sș i la art. 3 în care se mentșioneazaă conditșiile cerute pentru a fi solicitant al unei finantșaări nerambursabile din fonduri publice.

PROPUNERI NON-LEGISLATIVE PRIVIND GRUPURILE CIVICE INFORMALE, GENERATE DE NEVOIA DE A ÎNCURAJA DEZVOLTAREA UNEI CULTURI A PARTICIPĂRII ACTIVE ȘI DEMOCRATICE A CETĂȚENILOR LA NIVEL LOCAL, REGIONAL ȘI NAȚIONAL. IÎn Romaâ nia predominaă activismul civic artificial, conform imaginii creionate îân analiza de context din etapa anterioaraă a proiectului - Activitatea grupurilor civice informale în România, de aceea: 1. O primaă propunere derivaă chiar din una dintre concluziile raportului sociologic sș i anume, din nevoia de a proiecta sș i implementa o cercetare mai amplă dedicată fenomenului grupurilor civice informale. 2. Promovarea susținută a activității grupurilor informale. Scopul urmaă rit este informativ sș i educativ prin consș tientizarea cetaă tșenilor asupra dreptului fundamental la liberaă asociere prin grupuri informale. O consecintșaă directaă ar putea fi cresș terea numaă rului de cetaă tșeni implicatși civic, prin îâncurajarea activismului civic spontan, îân detrimentul activismului civic artificial sș i îân detrimentul pasivitaă tșii civice. IÎn acest sens, se pot promova sș i activitaă tși concrete ale unor grupuri deja existente . Exemplu: Cazul Irlandei unde National Social Service Board publicaă un anuar partșial al asociatșiilor cu scopul de a informa asociatșiile despre drepturile lor sș i a le oferi sprijin logistic.

 



IÎn Romaâ nia existaă o serie de organizatșii care, îân cadrul unor proiecte, vin îân îântaâ mpinarea nevoii de informare permanentaă a structurilor asociative. Consideraă m oportunaă sș i paă strarea Registrului Natșional ONG, îân atributșia Ministerului Justitșiei. Mai mult, propunem ca anual, Ministerul Justitșiei saă publice un document care saă ilustreze situatșia - din intervalul temporal pe care îâl acoperaă - a structurilor asociative din sfera nonguvernamentalaă , ataâ t îânregistrate, caâ t sș i neîânregistrate. IÎn acest fel, materialul ar deveni util îân informarea persoanelor interesate sș i/ sau care îâsși doresc saă desfaă sș oare activitaă tși îân sectorul nonprofit. De asemenea, o expunere a situatșiei la nivel juridic, o trecere îân revistaă a ultimelor noutaă tși îân materie de jurisprudentșaă natșionalaă sș i comunitaraă îân domeniul libertaă tșii de asociere, participare publicaă sș i cel al libertaă tșii de informare, ar ajuta semnificativ procesul de educare a cetaă tșeanului îân privintșa drepturilor sale.

3. O altaă propunere, ce raă spunde unei problematici identificate îân urma cercetaă rii sociologice, este crearea unor centre de resurse care să ofere structurilor asociative servicii de training și consultanță și care să le sprijine în dezvoltarea și eficientizarea activității lor. Aceastaă necesitate exprimataă de reprezentantșii grupurilor Informale existente s-a îântaâ lnit îântr-un mod fericit cu unul din obiectivele proiectului nostru, de a sprijini îânfiintșarea unui asemenea centru de resurse care se adreseazaă sș i structurilor asociative faă raă personalitate juridicaă .

DIVERSIFICAREA CONTEXTULUI SOCIAL LA NIVEL PRACTIC NE DETERMINĂ SĂ PROPUNEM ȘI REGLEMENTAREA UNEI FORME DE ASOCIERE AFLATE LA GRANIȚA DINTRE GRUP INFORMAL ȘI ORGANIZAȚIE FORMALĂ (ASOCIAȚIE ORI FUNDAȚIE) ȘI CARE SĂ ÎMBINE CARACTERISTICI DIN AMBELE CATEGORII, DAR FIIND TOTUȘI O ENTITATE CU SPECIFIC PROPRIU. Acestea sunt la bazaă grupuri informale care, pentru a obtșine anumite facilitaă tși stipulate îân legislatșie, opteazaă pentru o minimaă formalizare prin parcurgerea unor pasș i de îânregistrare sș i luare îân evidentșaă. Consideraă m caă realitatea actualaă a societaă tșii civile impune recunoasș terea acestei noi entitaă tși care diversificaă sectorul non-guvernamental sș i care ar putea saă aibaă urmaă torul specific:

Denumire: grupuri de inițiativă civică declarate (GICD) -Scop: oferirea posibilitaă tșii grupurilor civice informale de a opta pentru o variantaă intermediaraă de asociere foarte flexibilaă care saă le asigure accesul la resurse sș i la informatșii cu caracter public faă raă a apela la organizatșii intermediare, facilitarea participaă rii publice, îâncurajarea initșiativei

civice spontane, asigurarea tratamentului egal îân raporturile cu autoritaă tșile publice sș i a transparentșei decizionale. -Constituire și înregistrare: beneficiile de care urmeazaă saă se bucure un astfel de grup nu pot fi îântșelese totusș i dincolo de parcurgerea unor minimi pasș i procedurali. Astfel, propunem o proceduraă administrativaă de îânregistrare sș i luare îân evidentșaă. Ea presupune constituirea unui dosar de caă tre membrii GICD, care saă fie ulterior depus la Primaă ria localitaă tșii unde îâsși are domiciliul reprezentantul desemnat al grupului, alaă turi de cererea de îânregistrare. Dosarul trebuie saă contșinaă un act de constituire îân care saă fie mentșionatși membrii initșiali sș i un reprezentant desemnat de acesș tia, adresa reprezentantului pentru asigurarea corespondentșei cu grupul, denumirea grupului sș i scopul pentru care se constituie. -Personalitatea juridică. Prin aprobarea îânregistraă rii GICD îântr-un registru special din cadrul Primaă riei, grupul capaă taă personalitate juridicaă de care se va face uz doar îân raporturi juridice naă scute îân vederea îândeplinirii scopului pentru care a fost constituit, cu anumite restrictșii îân conditșiile legii, astfel îâncaâ t grupul va avea capacitate specialaă de folosintșaă. Personalitatea juridicaă permite sș i deschiderea unui cont bancar îân numele grupului sș i de asemenea îâncheierea de acte juridice circumscrise îândeplinirii scopului. Personalitatea juridicaă astfel dobaâ nditaă va îânceta îân momentul realizaă rii scopului pentru care grupul s-a constituit, fiind necesaraă notificarea Primaă riei îân acest sens, pentru luarea maă surilor de radiere din Registrul de evidentșaă.

Pentru implementarea acestui model este nevoie de caâ teva modificaă ri la nivelul legislatșiei sș i de unele demersuri administrative, astfel îâncaâ t modelul propus saă capete eficientșaă. IÎn acest sens, propunem urmaă toarele:

1. Amendarea Ordonanței de Guvern 26/2000 cu privire la asociații și fundații Pentru recunoașterea expresă a grupurilor de inițiativă civică declarate, alaă turi de celelalte entitaă tși din mediul asociativ actual, art. 1 al Ordonanței ar trebui saă aibaă urmaă torul contșinut: “Persoanele fizice sș i persoanele juridice care urmaă resc desfaă sș urarea unor activitaă tși de interes general sau îân interesul unor colectivitaă tși ori, dupaă caz, îân interesul lor personal nepatrimonial, pot constitui asociatșii, fundatșii ori pot opta pentru constituirea unui grup de iniţiativă civică declarat, în condiţiile prezentei legi.”; Art. 2 lit. d) al Ordonanței ar urma completat astfel: “Prezenta ordonantșaă are ca scop crearea cadrului pentru: lit. d) facilitarea accesului asociatșiilor, fundatșiilor și grupurilor de iniţiativă civică declarate la resurse private și publice.” Pentru reglementarea unei proceduri de constituire sș i îânregistrare a GICD consideraă m necesaraă introducerea unei sectșiuni noi, Secţiunea 3. Constituirea și înregistrarea grupurilor de iniţiativă civică preasociative, subsecventaă sectșiunilor ce reglementeazaă

constituire asociatșiilor sș i fundatșiilor îân capitolul II, mai exact, dupaă art.19. Aceasta va duce la necesitatea renumerotaă rii articolelor îân cadrul Ordonantșei. Contșinutul articolelelor sectșiunii 3 este urmaă torul: Art.1 (al secțiunii). Grupul de iniţiativă civică declarat este subiectul de drept constituit din minim trei persoane, care pe baza unui acord benevol se asociază în vederea realizării unui scop de interes public pentru comunitatea din care face parte, având personalitate juridică dobândită în urma parcurgerii unei proceduri administrative de înregistrare, care durează până la momentul realizării scopului pentru care s-a constituit. Art. 2 (al secțiunii). Alin. (1) Grupul de iniţiativă civică declarat dobândește personalitate juridică prin aprobarea cererii de constituire depusă la Primăria în circumscripţia căreia își are domiciliul reprezentantul desemnat al grupului. Alin (2). De personalitatea juridică se poate face uz numai în raporturile juridice născute în legătură cu scopul pentru care grupul s-a constituit, în limitele prevăzute de lege. Art. 3 (al secțiunii). Alin (1). În vederea dobândirii personalităţii juridice restrânse, grupul de iniţiativă civică declarat trebuie să constituie un dosar cuprinzând: cererea de înregistrara a grupului și actul de constituire sub semnătură privată care să consfinţească acordul benevol de constituire al membrilor aparţinând unei comunităţi locale, numele membrilor, reprezentantul desemnat cu menţiunea limitelor împuternicirii sale, domiciliul reprezentantului în vederea păstrării coresondenţei, scopul urmărit prin asociere și menţionarea interesului public al comunităţii care justifică asocierea, denumirea grupului. Alin. (2). Dosarul astfel constituit se înregistrează la Primărie. Alin. (3). În termen de 3 zile de la depunere, se emite dispoziţie de aprobare a constituirii grupului de iniţiativă civică declarat. Alin. (4). În cazul existenţei unor neregularităţi în cadrul dosarului de constituire, grupul este înștiinţat de către Primărie la împlinirea celor 3 zile, în vederea complinirii neajunsurilor semnalate în maxim 10 zile lucrătoare sub sancţiunea neînregistrării. Alin. (5). În ipoteza în care persistă neregularităţile din dosarul de constituire, se va emite o dispoziţie de neînregistrare, atacabilă cu contestaţie la autoritatea emitentă în termen de 5 zile de la comunicare. Art. 4. (al secțiunii) Ca urmare a emiterii unei dispoziţii de aprobare a constituirii, grupul de iniţiativă civică declarat este înregistrat în Registrul de evidenţă special aflat în păstrarea Primăriei, de la data emiterii. Art. 5. (al secțiunii) Dispoziţia de aprobare a constituirii se comunică din oficiu către reprezentantul desemnat al grupului și către organul financiar local în a cărui rază teritorială se află domiciliul reprezentantului desemnat, în vederea înregistrării. Art. 6. (al secțiunii) Eventualele modificări în actul de constituire se efectuează prin notificarea Primăriei în legătură cu orice schimbare, împreună cu o cerere de efectuare a modificărilor.

Art.7. (al secțiunii) Grupurile de iniţiativă civică declarate pot să își deschidă cont bancar în nume propriu. 

Pentru asigura accesul la finantșare, art. 46 al capitolului VII Veniturile, al Ordonantșei 26/2000 ar trebui saă fie completat astfel: “Alin. (3): Veniturile grupurilor de iniţiativă civică declarate sunt cele prevăzute la literele a, e, f și g.”1



Pentru garantarea bunelor relatșii cu autoritaă tșile publice, propumen urmaă toarea formaă pentru art. 50 al Ordonantșei: “Autorităţile publice sunt obligate să pună la dispoziţia asociaţiilor, fundaţiilor, federaţiilor, grupurilor de iniţiativă civică declarate și grupurilor civice informale fără personalitate juridică informaţiile de interes public, în condiţiile legii.” IÎn acest fel, atât GICD cât și grupurile civice informale vor avea posibilitatea îân mod efectiv saă îâsși exercite dreptul de a solicita informatșii de interes public îân numele grupului sș i saă cearaă participarea lor la viatșa publicaă . IÎn acelasș i scop sș i cu referire ataâ t la GICD caâ t sș i la grupurile civice informale, propunem modificarea art. 51 alin. (2) al Ordonantșei astfel: “Autorităţile publice menţionate la alin. (1) se vor consulta cu reprezentanţii asociaţiilor, fundaţiilor, grupurilor de iniţiativă civică declarate și ai grupurilor civice informale care își desfășoară activitatea în sfera lor de competenţă, în vederea stabilirii unor programe sau activităţi comune.”



Caâ t privesș te dizolvarea GICD, art. 60 al Ordonanței ar trebui urmat de un nou articol care saă prevadaă faptul caă grupurile de initșiativaă civicaă declarate se dizolvaă la momentul notificaă rii Primaă riei îân legaă turaă cu îândeplinirea scopului pentru care s-au constituit, autoritatea publicaă emitșaând o dispozitșie de radiere a grupului din Registrul special de evidentșaă. 2. Amendarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică Propunem urmaă torul text pentru art. 3 lit. f): “asociaţie legal constituită- orice organizaţie civică, sindicală, patronală sau orice alt grup asociativ de reprezentare civică, incluzând grupurile de iniţiativă civică declarate și grupurile civice informale.”

3. Amendarea Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general. Propunem urmaă torul contșinut al art. 3 : “Pentru a putea participa la procedura privind atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizce sau persoane juridice fără scop patrimonial- asociaţii, fundaţii sau grupuri de iniţiativă civică declarate- sau culte religioase recunoscute conform legii.”

a) cotizațiile membrilor; e) donații, sponsorizări sau legate; f) resurse obținute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale; g) alte venituri prevăzute de lege. 43

4. Cât privește Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, identificaă m doar o problemaă de interpretare. Astfel, ataâ t timp caâ t i se recunoasș te oricaă rei persoane dreptul de a solicita informatșii de interes public, trebuie acceptat sș i dreptul unui grup de persoane saă solicite acest tip de date. Observatșie: Trebuie să menționăm caă prin aceste propuneri, îân sensul îânregistraă rii unei noi entitaă tși preasociative avaâ nd toate caracteristicile descrise îân prezentul raport, nu urmărim să aducem nicio restrângere libertății fundamentale și constituționale de asociere prin stabilirea unor formalități. Mai mult, credem caă o astfel de restraâ ngere nici nu se va îântaâ mpla îân mod concret. Cu totșii suntem de acord că inițiativa civică în baza dreptului la asociere nu trebuie restrânsă. De aceea, prin propunerile pe care le initșiem, urmărim saă aducem în dezbaterea publică un set de instrumente / opțiuni/ beneficii pentru grupurile care vor opta pentru varianta înregistrării administrative.

Așadar, vorbim despre un drept de opțiune, iar nu despre o obligație.

CONCLUZII IÎn Romaâ nia se remarcaă tot mai mult activitatea unor entitaă tși/ grupuri neformalizate îân sectorul non-profit care, pe laâ ngaă faptul caă diversificaă acest sector, aduc îâmbunaă taă tșiri efective îân viatșa publicaă a comunitaă tșilor locale. Coagularea îân mod spontan a grupurilor de initșiativaă îân scopuri civice, scopuri de a produce schimbaă ri pozitive îân societate, este esentșialaă pentru orice democratșie participativaă cum se doresș te a fi sș i Romaâ nia. Dar pentru stimularea implicaă rii civice trebuie oferite mecanisme de stimulare, iar cele deja existente trebuie îâmbunaă taă tșite, adaptate realitaă tșii sociale actuale. Toate acestea mai ales datoritaă faptului caă imaginea prezentataă de raportul sociologic indicaă un context pesimist îân ceea ce privesș te asocierea spontanaă a cetaă tșenilor îân Romaâ nia raportat la numaă rul mult mai ridicat de grupuri civice informale apaă rute ca urmare a unui stimul extern 1. Initșiativa civicaă sș i participarea publicaă la modul general, trebuie îâncurajate. Consideraă m caă îân contextul social din acest moment, o modalitate de îâncurajare a participaă rii publice este prin recunoasș terea sș i la nivel legislativ a unei noi forme apartșinaâ nd sectorului nonguvernamental, aflataă la granitșa dintre grup informal sș i organizatșie formalaă (asociatșie sau fundatșie). Recunoasș terea acestor entitaă tși- grupuri de initșiativaă civicaă declarate- nu va aduce îân niciun fel atingere libertaă tșii constitutșionale de asociere. Grupurile informale constituite simplu, doar îân baza unui acord benevol neformalizat sș i neîânregistrat trebuie saă existe îân continuare sș i saă nu fie obstructșionate de proceduri birocratice de niciun fel. Grupurile de cetaă tșeni cu initșiativaă civicaă vor avea posibilitatea saă opteze îântre a raă maâ ne grup informal sau a pacurge o proceduraă flexibilaă de îânregistrare administrativaă ca GICD. Nu putem saă formalizaă m informalul. Ar reprezenta un paradox. Asș a caă avem nevoie de recunoasș terea unei entitaă tși noi pentru care saă asiguraă m conditșii flexibile sș i facile de constituire sș i functșionare. IÎn ceea ce privesș te grupurile civice informale putem îânsaă saă propunem asimilarea lor structurilor formale îân raporturile cu autoritaă tșile publice sș i cu accesul lor la contracte de finantșare nerambursabilaă din fonduri publice. Totusș i, este nevoie de aceastaă nouaă entitate - GCID- care îân urma constituirii saă beneficieze de anumite avantaje pe care nu le-ar avea dacaă ar raă maâ ne grup informal, ele nedorindu-sș i saă se îânregistreze ca asociatșie ori fundatșie (pentru care existaă acum o proceduraă judiciaraă greoaie ataâ t de constituire dar mai ales pentru dizolvare sș i lichidare). Este nevoie de o formaă mult felxibilizataă de asociere care saă nu îântaâ mpine problemele semnalate de grupurile informale îân 1

Așa cum este specificat în analiza sociologică Acțiunea grupurilor civice informale în România, raportul dintre grupurile civice informale spontane și cele create de alte entități, este de 1 la 10 în favoarea celor din a doua categorie. Mai exact, din numărultotal de 513 GI identificate, 466 au fost înființate în cadrul programelor unor organizații de sprijin, în timp ce numai 47 de grupuri de inițiativă civică dintre cele găsite au fost înființate online.- pag 9. 45

activitatea lor. Aceasta va îâmbina caracteristici ale grupurilor informale cu unele ale entitaă tșilor formale (ca de exemplu personalitate juridicaă obtșinutaă îân urma unei proceduri administrative de îânregistrare sș i luare îân evidentșaă), aflaâ ndu-se la granitșa dintre cele douaă forme de asociere.

BIBLIOGRAFIE o A. Iorgovan, E. S. Taă naă sescu, I. Muraru, M. Constantinescu, Constituţia României revizuită. Comentarii și explicaţii, Editura All Beck o C. Bîârsan, Conventșia Europeanaă a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, Vol I, Editura CH Beck o Cadrul legal al sectorului ONG în Europa de Vest (Anglia, Țara Galilor, Germania, Franţa)studiu realizat de Asociatșia Centrul pentru Legislatșie Nonprofit (CLNR) o I. E. Sibian, Legislaţia cu privire la sectorul nonprofit în ţările Uniunii Europene- publicat de Fundatșia pentru Dezvoltarea Societaă tșii Civile http://www.fdsc.ro/documente/17.pdf o D. Rutzen, D. Moore, M. Durman, Cadrul legal al sectorului ONG- studiu realizat de International Center for No-for-Profit Law (ICNL) o M. Andrei, O. Voicu, Activitatea grupurilor civice informale în Români http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Raport_Activitatea%20grupurilor%20civice %20informale%20din%20Rom%C3%A2nia_final.pdf o M. Gutșan, Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului comparat, Editura Hamangiu; sș i prof.univ.dr. V. D. Zlaă tescu, membru al Academiei Internatșionale de Drept Comparat, Mari sisteme de drept din lumea contemporanăGhid Metodologic: Organizaţii de tineret. Proceduri și tehnici de creare și dezvoltare- http://cntm.md/ro/publication/ghidmetodologic-%E2%80%9Eorganiza%C8%9Bii-de-tineret-proceduri-%C8%99i-tehnici-decreare-%C8%99i-dezvoltare%E2%80%9D o Ghid: Learning sustainable citizen participation- http://econnet.eu/media/ECON %20resources/FINALminorityRightsLeaflet_full_20150905.pdf o Ghid- Organizarea comunitară în teorie și în practică. Sau cum să înclini balanţa puterii în favoarea cetăţeanului. http://econnet.eu/media/Training%20and%20Curriculum%20%20non%20english/Romanian/2012%20ECON%20CO%20Handbook%20-%20Romanian %20translation.pdf o Ghid pentru publicarea datelor deschise- al Coalitșia pentru date deschise sș i Cancelarea PrinMinistrului, martie 2015, http://www.opengovpartnership.org/ o Legea nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informatșii de interes public o Legea nr. 52/ 2003 privind transparentșa decizionalaă îân administratșia publicaă o Legea nr. 350/ 2005 privind regimul finantșaărilor nerambursabile din fonduri publice alocate o o o o

pentru activitaă tși non-profit de interes general Ordonantșa de Gruvern nr 26/2000 privind asociatșiile sș i fundatșiile http://www.assistant-juridique.fr/ne_pas_declarer.jsp http://www.anpm.ro/dezvoltare-durabila http://www.ce-re.ro/event/2012-03-17 47

o o o o

http://www.ce-re.ro/legislatie7 http://www.coastalwiki.org/wiki/Public_participation_legislation http://www.communitycollaboration.blogspot.ro/ http://contact.md/new1/index.php/ro/toate-noutatile/223-centrul-contact-a-instruitasociatiile-comunitare-in-domeniul-servicii-sociale-pentru-grupuri-dezavantajate-si-

antreprenoriat-social o http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/viata-oengist-e-frumoasa-dialog-andreio o o o

pop https://www.gov.uk/topic/running-charity http://www.icnl.org/research/journal/vol9iss2/art_1.htm http://www.juniorassociation.org/ewb_pages/j/ja_mode_emploi.php http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/HRCouncil/RegularSession/Session23/A.HRC.

23.39_EN.pdf o http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/HRCouncil/RegularSession/Session20/Ao o o o o

HRC-20-27_en.pdf http://www.opengovpartnership.org http://ogp.gov.ro/despre-ogp/ https://en.wikipedia.org/wiki/Rio_Declaration_on_Environment_and_Development https://en.wikipedia.org/wiki/Voluntary_association https://en.wikipedia.org/wiki/Public_participation_geographic_information_system