Vita Catholica Banatus Nr.2 - 2022

Nr. 2 (332-333) - 2022

Revista Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A Temesvári Római Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift der Römisch-Katholischen Diözese Temeswar

Cred în Dumnezeu Hiszek Istenben Ich glaube an Gott

3 5 7

EDITORIAL Mesaj pentru Sfintele Paști † Iosif Csaba PÁL, Episcopul Diecezei de Timișoara

19 „Cristos a înviat! — Adevărat a înviat!”

DIÖZESANAKZENTE Gesegnete Ostern 2022 ! ...aus Ostern!

spre Învierea Domnului, ca și 21 Împreună, spre învierea de obște!

Pr. Csaba VÁNCSA

† Martin ROOS, em. Bischof von Temeswar

prof. Elena ȘTEFĂNESCU

ACCENTE DIECEZANE RECENSĂMÂNT 2022 – Informații utile

EGYHÁZMEGYEI RÁLÁTÁS Váljunk kicsikké! – Zarándokok imadélutánja Zimándújfaluban

Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

Scriptură vrea să ne transmită câte ceva 8 „Sf. despre credință“ – Interviu cu dr. Imogen Tietze, referent de formare Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

22

ERDEI Ágota

24

ACCENTE DIECEZANE Restaurarea Orgii Bisericii Parohiale Sf. Ana din Deta Dr. Claudiu CĂLIN

„…este nevoie de și mai mult ajutor.“ – Interviu

10 cu voluntari ai SAMR – Filiala Timișoara

Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

13 Kolping România trimite ajutoare la Cernăuți Eduard DOBRE, secretar central Kolping România

25 Calea Sfintei Cruci – Calea Iubirii Brigitta CSÁKI

națională a responsabililor pentru 26 Întâlnirea pastorația familiilor, la Cluj-Napoca Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

16 10

SPIRITUALITATE Vise vs. vedenii într-o lume cu stereotipuri Pr. Daniel DUMITRU

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVIII Nr. 2 (332-333)

Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com https://gerhardus.ro/ro/ https://issuu.com/gerhardus.ro Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025

2

Ilustrații: www.pixabay.com

VITA CATHOLICA BANATUS

Director responsabil: Pr. Csaba VÁNCSA

Colaboratori: Claudiu CĂLIN, Enikő SIPOS, Maria LÁZÁR, Astrid SCHRIFFERT, Irina-Maria LĂPĂDAT, Elena ȘTEFĂNESCU. Design & layout: Silviu LAZĂR

Print: Tipografia DANTONY Timișoara

I

Nr. 2 - 2022

Pentru abonamente:

plata abonamentului se poate efectua prin virament bancar în contul:

RO11RNCB0249049285810001 B.C.R. Timișoara

C.I.F. RO4250689

• un exemplar - 8 RON

• un abonament pentru anul 2022 - 50 RON

• un abonament pentru străinătate - 40 euro • un abonament susținător - 100 RON

EDITORIAL † Iosif Csaba PÁL, Episcopul Diecezei de Timișoara

Mesaj pentru Sfintele Paști

Iubiți frați și surori în Cristos! În zilele de după izbucnirea războiului din Ucraina am călătorit la Satu Mare împreună cu câțiva dintre frații mei întru episcopat pentru a discuta despre organizarea activităților de ajutorare în această situație de criză. La întâlnire au fost prezenți și doi angajați ai Organizației Caritas din Dieceza de Mukachevo (Muncaciu), din Ucraina.

Relatările și mărturiile lor au fost șocante.

Au cerut foarte insistent să ne rugăm. Unul

dintre ei a spus că rugăciunea nu este un ajutor mic, ba dimpotrivă unul foarte mare. Și a continuat: cei care personal nu cred în Isus Cristos, cei care nu și-au zidit credința pe o stâncă, ci doar pe formalități sau poate pe obiceiuri, acum, în această situație dificilă se prăbușesc. Aproape că ne-a implorat să continuăm această slujire pastorală, adică întărirea în credință a tuturora.

Fraților, poate atâta timp cât viața noastră merge bine, nu realizăm ce comoară VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

3

mare este credința noastră. Ce har este că nu credem doar în ceva, ci credem în Isus cel Înviat, care rămâne cu noi în toate situațiile, chiar și în aceste circumstanțe îngrozitoare de război. Da, El a înviat și El însuși ne invită să nu renunțăm la speranță. Și în aceste circumstanțe teribile să trăim pentru ceea ce El și-a dat viața: pentru civilizația iubirii.

Această chemare este adevărată chiar dacă în circumstanțele prezente pare absurdă.

Dar să nu uităm că și atunci când Isus a murit, părea absurd că s-ar mai putea schimba ceva în cazul Lui, că învierea sa va fi posibilă. Situația actuală este, de asemenea, un test al credinței noastre, dar totodată ne pune la încercare și speranța noastră și este o chemare extraordinar de mare la iubire.

Pentru că în lume ura și iubirea se luptă una cu cealaltă.

Am vorbit cu un grup de călugărițe refugiate, care au părăsit Kievul. Au vorbit despre credința încercată și reînnoită. Au vorbit despre iubirea cu care sunt înconjurate, cu care sunt sprijinite acolo unde au fugit.

Vin ajutoare, apeluri telefonice, sprijin prietenesc de pretutindeni, chiar și de la cunoștințele lor din Rusia. Pe de o parte ura, nenorocirea, multă suferință, distrugere, lacrimi, moarte. Asta face ura. De cealaltă parte este valul de iubire, care le înconjoară.

Război între ură și iubire. Bunul Dumnezeu este de partea iubirii. Să nu lăsăm ca inimile noastre să se umple de ură, căci atunci se va umple și de frică. Numai iubirea curată nu se teme. Aveți grijă să nu cultivați sentimente și comportamente violente nici în familie, nici în trafic și nici la locul de muncă.

Cu fiecare gest, cu fiecare faptă a noastră construim ceva. Ceva bun sau ceva rău. Să construim cele pentru care Isus Cristos a trăit, a murit și a înviat: o societate a iertării, a reconcilierii! Să fim de partea iubirii, de partea lui Dumnezeu. Pentru că iubirea a înviat, Isus

4

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

Cristos trăiește. După cum ne spune scurta inscripție de pe zidul ghetoului din Varșovia: „Cred în soare, chiar și atunci când nu strălucește. Cred în dragoste, chiar și atunci când nu o simt. Cred în Dumnezeu, chiar dacă nu Îl văd.“ Mulți dintre semenii noștri refugiați, aflați în nevoie, experimentează prezența lui Dumnezeu printre noi prin modul în care sunt primiți și înconjurați cu iubire. Aceasta este partea noastră acum.

Astfel să ducem grija Celui Înviat semenilor noștri aflați în nevoie, oriunde putem în viața noastră de zi cu zi! Când rostim cuvintele ce anunță vestea cea bună, „Cristos a înviat!“, aceste cuvinte să ne îndemne și la fapte după inima preasfântă a lui Cristos!

Cu aceste gânduri, le doresc tuturor fraților mei dragi, Sărbători Pascale binecuvântate și sfinte!

DIÖZESANAKZENTE † Martin ROOS, em. Bischof von Temeswar

Gesegnete Ostern 2022 ! ...aus Ostern!

Vor 250 Jahren entstand die schwäbische Gemeinde „Ostern“ auf der Banater Heide Eine der umstrittenen Fragen der Banater Geschichtsschreibung, speziell der Banater Toponymie, ist die Herkunft und Deutung des Ortsnamens der ehemals rein schwäbischen Heidegemeinde „Ostern“, die heute Comloșu Mic/Klein-Komlosch heißt. Dabei wird auf eine Erläuterung entweder ganz verzichtet („kann nicht erklärt werden“) oder aber mit vollem Munde behauptet, dass der Name „Ostern“ mit den Osterfeiertagen „nichts zu tun“ habe.

Obwohl in der historischen Literatur das alte Siegel des Gemeindeamtes – nicht des Pfarramtes! – von „Ostern“ bekannt ist, sucht man eine nähere Beschreibung desselben vergeblich. Irgendwo wird aber doch gesagt, dass die Inschrift des Siegels laute: „Da wir singen Alleluja“. Wäre schön, doch das ist nicht ganz so!

Im Bischöflichen Archiv zu Temeswar befinden sich unter den Pfarrakten von „Ostern“ mehrere Abdrucke zu 27x30 mm des alten Dorfsiegels der politischen Gemeinde, die uns einer Lösung näherbringen können. Im Innenfeld ist der sich aus dem Grabe erhebende Heiland mit der vom Kreuz bekrönten und mit einem weiteren Kreuz gezierten Siegesfahne in der Rechten, mit zwei Nägeln in der Linken dargestellt. Die Umschrift – in eigenwilliger Orthographie – lautet: „WIER HOFEN ALE DAS IN OSTERN AN(NO) 1773.“ Ein schöner und gut lesbarer Abdruck findet sich auf einem Dokument aus dem Jahre 1788, gedrückt in roten Siegellack, mit den beigesetzten Unterschriften des Bürgermeisters, eines Geschworenen (vereidigter Ratsherr), des Notars, sowie der beiden Kirchenväter von „Ostern“.

Was die Wahl des Ortsnamens betrifft, stellt

die seit Frühjahr 1772 im Entstehen begriffene Gemeinde „Ostern“ sicherlich etwas Einmaliges dar. Die Banater Gemeinden übernahmen meist die alten Ortsbezeichnungen und wählten für ihre Siegel Symbole aus der profanen Umwelt oder aus ihrer Landwirtschaft, weniger aus der Geistesgeschichte oder gar ihrer katholischen Glaubenswelt aus. Anders war dies bei den Pfarrsiegeln, die meist den Kirchenpatron, in „Ostern“ die hl. Märtyrerin Thekla, im Innenfeld zeigen. Doch wieder ganz anders lagen die Dinge im „politischen Ostern“!

Neben der ausgesprochen religiösen

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

5

Einstellung der ersten Siedler, die auch in der Ortsmonographie von Dr. Peter Pink (1935) mehrfach hervorgehoben wird, scheint bei der Wahl des Ortsnamens, der erstmals im Oktober 1772 schriftlich im Taufbuch der Nachbargemeinde von Sankt Hubert als „Ostern“ erscheint, das Hochfest Ostern, das in jenem Jahr auf den 19. April fiel, eine, wenn nicht gar die entscheidende Rolle gespielt zu haben. Da eine Reihe von Siedlern bereits Anfang Februar 1772 scharenweise aus Bayern oder aus dem „Straubingischen“ kommend, von wo auch die fünf Brüder Fraunhoffer mit ihrem „Ansiedlerkreuz“ sich in „Ostern“ einfanden, in Wien für das Banat registriert worden waren, so kann die Ankunft der ersten Siedlergruppen – nach einer langen Anreise von Wochen – auf den noch leeren Fluren des ehemaligen Prädiums „Mali Comlosch“, zwischen dem von Rumänen 1743 besiedelten (Groß-)Komlosch und der ebenfalls noch neuen deutschen Siedlung Hatzfeld-Landstreu, wohl Ende März/Anfang April 1772, unmittelbar vor den Ostertagen, mit guten Gründen angenommen werden.

6

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

So weiß es auch – durchaus glaubwürdig – die mündliche Ortsüberlieferung. Es wäre zwar ebenso gut möglich, dass die Gemeinde „Ostern“ zu Ostern 1773 – damals der 19.

April – von Amts wegen feierlich begründet wurde, wie es die Jahreszahl 1773 im Ortssiegel will. Beide Möglichkeiten haben einiges für sich, sind auch als gleichzeitig zutreffend gut denkbar, und bestätigen so miteinander den unmittelbaren Zusammenhang der Grundlegung von „Ostern“ in den Ostertagen 1772, spätestens zu Ostern 1773. Auf alle Fälle, so heißt es, wurden die ersten fertigen Häuser in „Ostern“ bereits im Herbst 1772 bezogen.

Neben dem Ortsnamen drückt das Gemeindesiegel in Bild und Wort die christliche Hoffnung aus, mit der die ersten Siedler von „Ostern“ sich an das neue, gewaltige Werk gemacht haben. Österliche Menschen halten an der vom Glauben an die Auferstehung Christi begründeten Hoffnung fest und leben aus ihr.

Insofern kann das „Osterner“ Gemeindesiegel auch uns von heute noch manches sagen.

Gleichzeitig bestätigt es auf eindrucksvolle Weise, zusammen mit der hier als zuverlässig anzusehenden Ortsüberlieferung, den unmittelbaren Zusammenhang der Gründung der Heidegemeinde „Ostern“ im Banat, wie es auch der deutsche Ortsname seit den Tagen von Ostern 1772 durch gut hundert Jahre bis 1882 festgehalten hat, als der Gemeinderat der Aufforderung des ungarischen Ministeriums voreilig und unbedacht zugestimmt hat, dass man ihre rein deutsche Ortschaft (wieder) in Kis-Komlós/Klein-Komlosch umbenenne, was man später bereut, doch vergeblich versucht hat, rückgängig zu machen. Das Volk selber aber blieb bei der herkömmlichen Bezeichnung und war stets der Überzeugung, dass es selber nach wie vor in „Ostern“ beheimatet sei!

Neben dem Siegel aus dem Jahre 1788 finden sich die Unterschriften von Hermann Felbreck(?), damals Schulz, Jacob Kirchl, Geschwohrener, Georg Huth, Schenrichther… (?)rath, Notar, Johann Müller, Kirchenvatter sowie Jacob Bosch, ebenfalls Kirchenvater.

Gesegnete Ostertage besonders denen aus „Ostern“ aber auch allen anderen Landsleuten in Nah und Fern!

ACCENTE DIECEZANE

Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

RECENSĂMÂNT 2022 – Informații utile În acest an în România va avea loc recensământul populației și al locuințelor (RPL). Conform site-ului oficial al RPL, www.recensamantromania. ro participarea la recensământ este o îndatorire cetățenească pe care o îndeplinim fiecare pentru comunitatea în care trăim, deoarece cu toții ne dorim un viitor mai bun pentru noi și generațiile viitoare.

Informații utile puteți găsi accesând link-ul www.recensamantromania.ro.

PERIOADA 14 MARTIE – 15 MAI 2022 este perioada de autorecenzare, când în principiu, toată lumea se poate autorecenza: – fie accesând site-ul www.recensamantromania.ro și apăsând butonul „Platformă autorecenzare“ sau – poate participa la autorecenzarea asistată într-unul din spațiile special amenajate de către primării. ÎNTRE 16 MAI – 17 IULIE 2022 are loc recenzarea prin interviu fața-în-față, când un recenzor va intervieva persoanele care nu s-au autorecenzat, din locuințele alocate în sectorul de recensământ atribuit.

La recensământ vor fi luate în considerare persoanele cu cetăţenie română, străină sau fără cetățenie, cu reşedinţa obişnuită în România.

Sunt incluși în populația țării toți cei care locuiesc

temporar în străinătate (de mai puțin de 12 luni) sau intenționează să locuiască în țară în următoarele 12 luni! În cadrul recensământului va fi estimată populația rezidentă la data de 1 decembrie 2021. Acesta este momentul de referință al recensământului. Deci vor fi „numărate“ acele persoane, care erau în viață la acea dată, înregistrându-se situația lor la momentul respectiv: dacă, de exemplu, cineva la 1 decembrie era încă necăsătorit sau căsătorit, angajat sau șomer, acest lucru trebuie menționat. Este important de știut că, copiii născuți după data de referință, nu pot fi înregistrați, dar trebuie înregistrat acel membru de familie, care în data de 1 decembrie 2021 mai era încă în viață, dar între timp a decedat.

Prima dată este nevoie de preînregistrare pe siteul recensământului (www.recensamantromania. ro). Formularul de preînregistrare este completat de o singură persoană din gospodărie, pentru toți membrii gospodăriei. Este important să fie înregistrați toți membrii gospodăriei. În perioada autorecenzării (14 martie – 15 mai) persoanele care au nevoie de sprijin, adică cele care nu au acces la internet și/sau dispozitive pentru a completa online chestionarul de recenzare sau cele care nu posedă competențele digitale necesare autorecenzării online pot apela la punctele de asistență ale primăriilor, unde vor primi îndrumare cu privire la autorecenzare.

Pe site-ul RPL, accesând link-ul https://www. recensamantromania.ro/ rpl-2021/instrumentar-simetodologii-2021/ puteți găsi modelele de chestionare în mai multe limbi, inclusiv în limba maternă a credincioșilor romanocatolici, care locuiesc pe teritoriul Diecezei de Timișoara: română, maghiară, germană, croată, cehă, bulgară, slovacă, polonă, italiană.

Este de apreciat efortul depus de Institutul Național de Statistică în vederea ușurării accesului la informații și în acest fel.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

7

ACCENTE DIECEZANE Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

„Sf. Scriptură vrea să ne transmită câte ceva despre credință“ Interviu cu dr. Imogen Tietze, referent de formare În urmă cu șase ani dr. Imogen Tietze a început organizarea unei serii de cursuri în Mănăstirea Ordinului Salvatorian din Timișoara-Elisabetin, având ca temă Sf. Scriptură, mai precis Noul Testament. Cu prilejul Anului Sf. Scripturi, proclamat de către Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, pentru Dieceza de Timișoara, am rugat-o pe d-na dr. Tietze să ne împărtășească câteva gânduri legate de acest curs.

– Ce parte a Sf. Scripturi ați parcurs până în prezent în cadrul acestor cursuri?

– Cursul biblic, pe care îl conduc aici în Mănăstirea Ordinului Salvatorian, în acest an, a ajuns la a șasea ediție. Am început cu Evanghelia după Matei, apoi cu cele după Marcu, Luca și Ioan, după care am continuat cu Apocalipsa Sf. Apostol Ioan. Deși aceasta este ultima carte a Bibliei, fiind la începutul pandemiei SARSCOV-2, când tuturora le-a fost frică de ceea ce se va întâmpla, am considerat că din aceste motive sanitare actuale este bine să parcurgem partea de față. În acest an, în cadrul cursului vorbim despre scrisorile Sf. Paul. Cum în afara scrisorilor Sf. Paul mai sunt și alte scrisori, ele vor constitui tema cursului din anul viitor.

Cursul durează jumătate de an, adică vor fi șase întâlniri, la câte o întâlnire pe lună, din octombrie până în martie. Am organizat în acest mod, fiindcă vara oamenii au treburi prin grădină, este și perioada concediilor, și atunci nu prea participă. Fiecare întâlnire începe sâmbătă la ora 10.00 și durează până dupăamiaza, la ora 16.00. Este destul de mult timp, unii chiar sunt de părere că este prea mult, însă eu totuși consider că este bine așa, fiindcă

8

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

putem intra mai profund în temă, ne obișnium mai mult unul cu celălalt, și este inclus și prânzul. Sunt persoane care vin la toate șase întâlnirile, respectiv care au venit până acum la toate cursurile. Participanții sunt de vârstă medie, majoritatea sunt de între 50-60 de ani.

De obicei sunt oameni care sunt implicați în activitățile parohiilor, care merg regulat la biserică și vor să afle mai mult despre Cuvântul lui Dumnezeu. Aici, au ocazia să cunoască destul de bine un anumit text sau o scrisoare și este important să vadă și să înțeleagă, ce scrie în ele. Totodată mai este important și să nu se apropie de text cu părerea gata formată.

Evident, în cadrul cursului avem timp să citim doar anumite părți ale Evangheliilor. De obicei textele sunt grupate în jurul anumitor teme, de exemplu: ucenicie, minunile lui Isus, pildele lui Isus, patimile și învierea lui Isus din Evanghelia respectivă. În cadrul acestui curs, de fiecare dată citim câte o scrisoare a Sf. Paul. Discuțiile nu sunt la nivel foarte înalt, folosind limbajul

teologic, fiindcă eu doresc ca cei care participă să înțeleagă mai bine și la rândor lor să poată da explicații celor care nu au citit aceste scrisori și au ei înșiși întrebări. Toate cursurile, dar mai ales acesta despre scrisorile Sf. Paul, constituie practic un curs de cateheză, despre adevărurile de bază ale credinței noastre. Asta multora le place și ar putea fi un îndemn și pentru ceilalți doritori să participe fiindcă abordăm teme cum ar fi: Ce înseamnă Învierea, ce înseamnă Preasf. Treime, cine este Duhul Sfânt, cine este Isus? Sunt teme importante, pe care mulți le-au învățat doar la orele de Religie înainte de prima Sf. Împărtășanie, dar la nivel de adult nu. Iar acest curs este o șansă să aducem în discuție și aceste teme de credință.

– Cum se desfășoară acest curs?

– După cum am amintit mai sus, cursul începe la ora 10.00. Din cauza pandemiei sunt două feluri de programe: unele cu prezență fizică și altele online, pe platforma Zoom. În varianta cu prezență fizică, de la ora 10.00 le prezint participanților tema actuală, textul redactat. Urmează activități în grupuri mici, unde membrii grupurilor răspund la câteva întrebări și discută pe baza textului. Urmează plenul, unde se prezintă rezultatul discuțiilor.

Este inclus și prânzul, care este important pentru ca cei prezenți să se cunoască mai bine între ei. După prânz continuăm cu discuții, iar cursul se încheie cu o rugăciune în jurul orei 15.00-16.00. În perioada de pandemie cursurile s-au mutat pe platforma Zoom, unde programul a început tot la ora 10.00 și s-a terminat până la prânz.

– În general câți se înscriu la aceste cursuri?

– Se înscriu în jur de 20 de persoane, dar nu toți au timp să și participe. Regulat vin aproximativ 10-15 persoane. Discuțiile întrun grup așa de mic pot fi mai profunde, mai animate, cu toate că eu m-aș bucura dacă ar fi mai mulți interesați.

– Ați menționat de faptul că tema următorului curs o vor constitui celelalte scrisori din Noul Testament.

Mai aveți și alte planuri pentru cursanți?

– Da, aș dori un curs despre Vechiul Testament, măcar câteva texte de bază, ca să

fim conștienți că și Vechiul Testament este valabil pentru noi. Câteva lucruri despre Avram, Moise, David. În total vor fi atunci opt cursuri în opt ani.

– Dacă cineva începe să citească acum Sf. Scriptură și nu este încă familiarizat cu limbajul și structura ei, ce l-ați sfătui?

– Să înceapă cu Evangheliile, fiindcă este o parte mai ușor de parcurs, decât celelalte părți ale Bibliei. Dacă totuși vrea să o citească începând cu Vechiul Testament, să înceapă cu Geneza. Este o valoare să citim Biblia de la început până la sfârșit, dar dacă cineva face asta fără nicio pregătire anterioară sau fără măcar să audă părți din ea în cadrul Sf. Liturghii în biserică, nu va înțelege mult. De aceea eu nu aș recomanda asta în cazul persoanelor care până acum nu au citit-o deloc. Cine totuși dorește, pentru început, l-aș sfătui să citească Noul Testament, și din cele patru evanghelii prima să fie Evanghelia după Marcu. Totodată este important să conștientizăm: Biblia nu vrea să ne dea informații despre stiințele naturii și nu este un reportaj despre viața lui Isus. Sf. Scriptură tot timpul vrea să ne transmită câte ceva despre credință, intenția Evangheliștilor fiind mereu propovăduirea credinței.

– Vă mulțumim mult pentru interviu și pentru timpul acordat! Mult succes în munca Dumneavoastră, în continuare!

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

9

ACCENTE DIECEZANE Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

„…este nevoie de și mai mult ajutor.“ Interviu cu voluntari ai SAMR – Filiala Timișoara O echipă formată din opt tineri voluntari ai Serviciului de Ajutor Maltez – Filiala Timișoara au pornit în zorii zilei de 3 martie a.c. către Sighetu Marmației, la granița dintre România și Ucraina, pentru a ajuta refugiații de război sosiți din țara vecină. Activitatea lor s-a desfășurat în primul rând conform misiunii Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta sintetizată prin motto-ul: Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum (apărarea credinţei şi slujirea săracilor), pornind de la lumina învățăturii lui Isus Cristos: „Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!“ (Mt 25, 35-36). La întrebările adresate de către Biroul de Presă al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara au răspuns Karina Feiler – conducător al

10

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

grupului de Tineret Maltez din România (TMR), Timișoara, voluntar și dr.

Alexandru-Claudiu Râță – responsabil strângere de fonduri SAMR Timișoara, voluntar, coordonatorul acestei echipe.

- Ați întâlnit până acum persoane care au avut nevoie de ajutor? Ați mai participat la acțiuni caritative?

Karina Feiler: – Pot spune că întâlnesc zilnic persoane care au nevoie de ajutor, fie că este vorba de ajutor fizic sau doar un umăr pe care să plângă, o vorbă bună sau o încurajare pe care să le-o spună cineva. Particip la acțiuni caritabile de mică, am dezvoltat o sensibilitate aparte pentru grupurile vulnerabile, îmi place să fiu exact acolo unde este nevoie, să aduc un zâmbet pe buzele celor mai puțin norocoși ori de câte ori am posibilitatea. Sunt un om mic și simplu în această lume mare, dar pot să ofer din puținul meu oricând, oricui are nevoie.

Alexandru-Claudiu Râță: – Da. Sunt voluntar al Serviciului de Ajutor Maltez în România, Timișoara, din anul 2008, situație care mi-a oferit ocazia să-mi ofer sprijinul persoanelor care se află în suferință. Atât în cadrul programelor sociale desfășurate de filiala Maltezilor din Timișoara, cât și prin intermediul activităților desfășurate de către organizația din care facem parte, la nivel național. Și nu doar atât: am trăit experiențe care m-au marcat de-a lungul activității de voluntariat în beneficiul celor necăjiți, atât la nivel individual, cât și la nivelul unor grupuri defavorizate. Una dintre cele mai intense trăiri le-am avut făcând parte dintr-o echipă de voluntari din mai multe țări, care au ajutat refugiații de la un centru aflat pe insula Lesbos.

– Ce v-a determinat să decideți să

umanitară, cu oameni ce au nevoie de ajutor, se află un sistem solid de valori. Iar acest sistem este generat și testat de-a lungul a aproape o mie de ani de existență a fenomenului Maltez de astăzi.

– Faptul că puteți fi în pericol, v-a influențat decizia?

Karina Feiler: – Chiar deloc. „Nihil sine Deo!“ („Nimic fără Dumnezeu!“) este unul din multele citate după care îmi ghidez viața. Nimic nu este întâmplător, iar atâta timp cât simt și cred în prezența Sa, voi fi mereu protejată de orice pericol. Nu am crezut vreo clipă că ceva rău mi/ni s-ar putea întâmpla, atâta timp cât sunt acolo pentru a face un bine.

Alexandru-Claudiu Râță: – Cei care își desfășoară activitatea în domeniul asistenței umanitare sunt prezenți în permanență în locurile de pe glob care se confruntă cu situații de criză și se poate întâmpla ca siguranța acestora să fie expusă unor riscuri. Nu au fost puțini cei care și-au pierdut viața, libertatea sau au fost răniți în timp ce-și desfășurau activitatea. Cu toate acestea, riscurile la care noi ne-am expus prin prezența noastră acolo au fost reduse semnificativ, aproape inexistente, întrucât activitatea noastră nu s-a desfășurat într-o zonă de conflict. Nu am considerat nicio clipă că putem fi în pericol în vreun fel.

vă alăturați echipei care îi sprijină pe refugiați?

Karina Feiler: – Accept de fiecare dată cu mare drag și implicare orice oportunitate în plus de a fi acolo unde este nevoie. Nu am avut nevoie de prea multe motive pentru a mă alătura echipei, pur și simplu ideea de a face un bine altora, în această lume în care majoritatea oamenilor caută să își satisfacă doar binele propriu, fără să se gândească la cei din jur, pentru mine a fost suficient.

Alexandru-Claudiu Râță: – Decizia a venit foarte rapid din partea fiecărui membru al echipei noastre și a contat faptul că la baza acțiunilor noastre oriunde în lume, valorile care motivează implicarea în situații de criză

- Ce fel de sprijin a oferit echipa Dvs. la granița româno-ucraineană?

Karina Feiler: – Membrii echipei noastre au oferit orice sprijin a fost necesar.

Uneori a fost nevoie să dăm o mână de ajutor cu bagajele pe care poate unii dintre refugiați le-au adus zeci de kilometri pe jos, alteori i-am îndrumat spre punctele de înregistrare de unde li se oferea de asemenea și cazare sau transport celor care aveau nevoie, oferindu-le și mâncare sau un ceai cald. Personal, în plus față de toate acestea, într-una din zile am stat cu o familie cât timp așteptau șoferul care urma să îi preia de la graniță și în acest timp le-am plimbat cățelul pe care îl aduseseră cu ei și era foarte speriat și agitat. Am avut astfel ocazia să povestesc puțin cu mama și cei doi copii despre întreaga lor situație, scăpându-i și de stresul în plus provocat VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

11

de micul animăluț fricos. Fiecare dintre noi a încercat să fie prezent oriunde a fost nevoie.

Alexandru-Claudiu Râță: – Echipa noastră de voluntari s-a alăturat colegilor Maltezi din țară, sub coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență, iar principala noastră activitate s-a concentrat pe întâmpinarea persoanelor refugiate de pe teritoriul ucrainean și îndrumarea lor către punctele de informare pentru transport sau cazare. Am contribuit la asistarea acestor oameni de la momentul intrării pe teritoriul României, în diferite forme.

Am ajutat oamenii cu bagajele, am încercat să aflăm dacă au nevoie de îngrijire medicală sau le-am oferit de mâncare și de băut, dar am participat și la alte activități sub îndrumarea coordonatorilor noștri.

–Cum ați trăit aceste zile din punct de vedere fizic și psihic? V-a afectat ceea ce ați experimentat?

Karina Feiler: – Din punct de vedere fizic, frigul a fost cel mai mare inconvenient. O parte din echipa noastră au fost responsabili de turele de noapte, când fluxul persoanelor din Ucraina care treceau granița a fost într-adevăr mai scăzut, dar frigul era mai mare. Dar chiar și așa, am fost prezenți acolo trup și suflet.

Psihic și emoțional, a fost o experiență destul de puternică. De multe ori ne-am regăsit cu lacrimi în ochi, privind mame cu copii, nevoite să își împacheteze toată viața într-o valiză și să plece într-un loc sigur pentru a oferi un viitor copiilor mult prea mici să înțeleagă ce și de ce se întâmplă lucrurile astfel.

Alexandru-Claudiu Râță: – Ar fi inuman să spun că nu am fost afectați în vreun fel. Și mincinos. Fizic, oboseala acumulată s-a resimțit cam tot atât cât ne-a afectat și frigul, care devenea mai greu de suportat odată cu lăsarea serii. Împreună cu colegii mei, am lucrat în schimburi de câte 12 ore, nu a fost mereu prea confortabil. Din punct de vedere psihic, impactul a fost și mai greu de gestionat.

Am bănuit că nu ne va fi ușor, însă realitatea din teren are mereu un impact mai însemnat. Criza umanitară e cealaltă față oribilă a războiului, dincolo de ciocnirea directă dintre cele două tabere, de reflectorul mass-media sau rețelele

12

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

de socializare. Sunt situații și imagini care nu ajung să facă turul studiourilor și rețelelor. Un exemplu suficient de relevant ar putea consta în faptul că în dimineața următoare sosirii noastre acasă, fiecare din echipă am trăit sentimentul că trebuie să ne întoarcem degrabă înapoi, că e nevoie de și mai mult ajutor. Am rămas cu senzația că am făcut prea puțin pentru nevoile acelor oameni.

–Experiențele dobândite în aceste zile vă vor influența activitățile viitoare?

Karina Feiler: – Această experiență m-a făcut în primul rând să realizez cât de norocoasă sunt. Cu siguranță voi fi mult mai recunoscătoare de acum înainte pentru orice am. Mă voi bucura mai mult de clipele petrecute alături de familia și prietenii mei, de liniștea și siguranța casei, de posibilitatea de a mă plimba pe stradă fără a-mi fi frică că un pas în plus îmi poate aduce sfârșitul.

Mă voi implica și mai mult în slujirea celorlalți, aducându-le zâmbete pe buze și bucurie în suflet.

Alexandru-Claudiu Râță: – Categoric, da. Eu îmi doresc ca echipa alcătuită recent în cadrul asociației noastre, formată din voluntari, dar și din angajați ai Serviciului de Ajutor Maltez în România – Timișoara – și în a cărei componență se regăsesc medici, asistenți medicali, infirmieri, asistenți sociali și persoane cu pregătire în psihologie – să-și dezvolte activitatea și să se orienteze și mai mult către domeniul umanitar.

– Vă mulțumim pentru interviu și pentru timpul acordat!

ACCENTE DIECEZANE

Eduard DOBRE, secretar central Kolping România

Kolping România trimite ajutoare la Cernăuți

Invazia Federației Ruse în Ucraina ne-a surprins pe toți, însă Consiliul Director al asociației aflându-se în Brașov, în cadrul unei ședințe de lucru, a reușit să adopte foarte rapid primele măsuri de sprijin. În seara zilei de 25 februarie au fost identificate 130 de locuri ce pot fi alocate pentru refugiați în 8 centre ale Asociației Kolping din diecezele Iași, Alba-Iulia și Timișoara. Primul transport umanitar format din două microbuze a ajuns deja în 4 martie la Casa Kolping din Cernăuți.

Transportul a plecat din Timișoara, cu oprire la Brașov și Oituz – pentru preluarea produselor, fiind completat în Vama Siret cu ajutorul membrilor Kolping din Gheorgheni. Împreună am reușit să acoperim tot necesarul

de produse de primă urgență solicitat de colegii și prietenii noștri din Ucraina.

Sprijinul a constat din două microbuze cu medicamente (antivirale, antibiotice, antihemoragice, medicamente pentru calmarea durerii), pături de salvare, pături termice, dezinfectanți, alimente de bază: conserve, paste făinoase, batoane proteice, cremă de ciocolată; produse de îngrijire bebeluși și copii, lanterne, baterii externe, bocanci, îmbrăcăminte termo, produse de igienă personală, materiale sanitare: garouri SAM XT, pansamente, comprese, betadină și foarte mult rivanol.

Multe dintre articole au putut fi achizitionate din surse proprii, cu sprijinul financiar al Kolping Internațional, donații private din România și mobilizarea asociațiilor VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

13

Kolping. Încă din data de 27 februarie, la inițiativa părintelui paroh Daniel Dumitru, în cadrul Sfintei Liturghii duminicale din Biserica Millennium, s-a lansat un apel pentru sprijinirea celor afectați din Ucraina și a refugiaților care începeau deja să sosească în România.

Comunitatea parohială a reușit din donațiile personale ale credincioșilor să pregătească unul dintre transporturile destinate populației din Cernăuți. Într-un timp foarte scurt s-a reușit o mobilizare exemplară de la Vestul la Estul țării și am ajuns cu bine în Nord – unde exemplul de profundă solidaritate al societății civile și bunăvoința autorităților vamale au fost copleșitoare. Nu am întâmpinat niciun fel de probleme la vamă sau pe șoseaua către Cernăuți. În Ucraina implicarea societății civile, a asociațiilor, este impresionantă. Am putut vizita o bucătărie amenajată la parterul unei școli, în care voluntarii pregătesc în jur de

14

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

200 de porții zilnic pentru nevoiași, spitale și armată. În sălile de clasă sunt cusute truse de prim ajutor pentru soldați, copiii refugiați din Harkov desenează inimi și le așează în fiecare trusă pentru a-i încuraja pe soldați, bărbații secționează articole din cauciuc și confeționează garouri pentru cei aflați în prima linie, iar în sala de sport cu toții cântă și confecționează plase de camuflaj din năvoade de pescuit și resturi de haine.

Ne-am întors inspirați și motivați să organizăm cât mai curând un al doilea transport umanitar în Ucraina.

Astfel, în aceste zile vor ajunge încă 5 transporturi de ajutoare în Cernăuți constând în saci de dormit, bocanci, corturi, paturi, alimente neperisabile, dulciuri, generatoare de curent electric, rezervoare de apă.

Ni s-au alăturat Asociația Medicilor de Familie din București-Ilfov precum și Patronatul Medicilor de Familie din București

și Ilfov cu donații generoase constând în medicamente și materiale pentru îngrijirea răniților.

O doua prioritate pentru Kolping România este de a ajuta populația civilă care va ajunge pe teritoriul României oferind adăpost pentru refugiați, consiliere și ajutor. Oamenii prinși în mijlocul acestor evenimente au nevoie să fie sprijiniți și protejați. Astfel, încă de la debutul atacurilor asupra Ucrainei, Kolping România a lansat apelul umanitar „Solidaritate pentru Ucraina“, venind în ajutorul populației afectate de război prin toate mijloacele de care dispune. Primim deja refugiați în Brașov, mame cu copii, aceștia fiind în drum spre alte țări din Europa de Vest. O altă parte dintre ei au reușit să ajungă în Timișoara, aceștia având deja unde să locuiască și sunt angajați deja de un antreprenor care lucrează la Casa Calfelor din Timișoara. Acestea sunt cazuri fericite, familiile fiind împreună.

Ne-am întors din Ucraina cu o mamă care nu găsea răspunsuri la întrebarile celor două fetițe de 4 ani: unde mergem, unde-i bunica acum, de ce tata nu este cu noi?

Situația tragică din Ucraina va avea consecințe devastatoare asupra populației civile și va duce la distrugerea pe scară largă a obiectivelor civile, cum ar fi instalațiile de apă și electricitate, precum și la deplasări în masă, traume, separarea familiilor și dispariții de persoane. Sute de mii de oameni care locuiesc aproape de zona de conflict se confruntă în mod regulat cu lipsa accesului la alimente, apă și electricitate. Aceasta este realitatea lor zilnică.

Magazinele sunt goale, banii nu mai folosesc la nimic.

Kolping Ucraina are mare nevoie de ajutorul nostru! În Casa Kolping din Cernăuți a fost creat un centru pentru colectarea și distribuirea donațiilor internaționale către spitale, cantine sociale, centre de reabilitare, alte asociații umanitare ucrainene care au nevoie de ajutor.

(Relatare din 10 martie 2022, Timișoara) VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

15

SPIRITUALITATE Pr. Daniel DUMITRU

Vise vs. vedenii într-o lume cu stereotipuri Într-o lume supusă procesului globalizării, azi asistăm neputincioși la crearea unui nou tip de om, omul universal, bun la toate, dar fără rădăcini. Societatea modernă are nevoie de oameni fără prejudecăţi, care pot alege dacă vor fi bărbați sau femei, oameni fără origini, fără istorie, şi fără Dumnezeu, o umanitate globală decăzută. În România zilelor noastre, din păcate, este apreciat de societate omul şmecher cu apucături de înşelătorie, minciună, hoţie, omul fără carte, dar care ştie să se descurce, să aducă voturi la partid, indiferent de modalitate, omul dornic de putere cu orice preţ, omul uşor de manipulat. Astfel funcţionează ideologiile moderne care distrug sau demolează tot ceea ce este diferit de ele şi în acest fel se poate domina fără opoziţii.

Manipulatorii folosesc şi adoraţia tinereţii:

16

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

«trupul tânăr devine simbolul acestui nou cult, astfel încât tot ce are legătură cu trupul este idolatrizat şi dorit fără limite, iar ceea ce nu este tânăr este privit cu dispreţ. Însă aceasta este o armă care sfârşeşte prin a-i degrada înainte de toate pe tineri» (CV 182). Azi se promovează o spiritualitate fără Dumnezeu, o afectivitate fără comunitate şi fără angajare faţă de cei care suferă.

Comportamentul stereotipic, mecanic prevalează în majoritatea acțiunilor umane: ne ducem viața într-un mediu extrem de complex, cu o mare mobilitate, care nu a mai existat niciodată până acum pe planetă. Pentru a-i putea face față însă avem nevoie de adaptări, de scurtături. Nu putem analiza toate aspectele proprii fiecărui eveniment, persoane sau situații cu care ne confruntăm zilnic. Nu avem nici timpul, nici energia și nici capacitatea

pentru așa ceva. De aceea, suntem nevoiți să ne folosim adesea de stereotipuri, ori de reguli improvizate. Recent psihologii au descoperit existența unui număr de scurtături mentale, pe care le folosim în judecățile noastre zilnice, pe care le numim judecăți euristice. Acestea operează în cea mai mare parte la fel ca și regula „scump = bun“ sau „dacă spune un expert = trebuie să fie adevărat“. Aceasta înseamnă că, în loc să evaluăm cu grijă argumentele, avem tendința de a crede aceste stereotipuri. Devenim vulerabili în a comite greșeli extrem de ușor!

Totul devine superficial, credem și acționăm fără a rumega prealabil orice informație.

Papa Francisc îi îndeamnă pe tineri să nu se lase dominaţi de această ideologie care «duce la autentice forme de colonizare culturală» (CV 185), care-i dezrădăcinează pe tineri de la apartenenţele culturale şi religioase din care provin şi tinde să-i omogenizeze, transformându-i în subiecte «manipulabile, făcute în serie» (CV 186).

Tinerii de astăzi cresc într-o societate fără rădăcini, dar există o soluţie: dialogul tinerilor cu cei mai în vârstă, care-i ajută pe tineri să descopere bogăţia vie a trecutului

şi să o păstreze. «Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să nu pierdem contactul cu vârstnicii, pentru a aduna experienţa lor» (CV 188). Asta nu înseamnă că tu trebuie să fii de acord cu tot ceea ce spun și nici nu ești nevoit să accepți toate acțiunile lor, trebuie să ai mereu un spirit critic. Lumii nu i-a folosit niciodată și nici nu îi va folosi vreodată o ruptură dintre generații. Este o minciună ceea ce vor să te facă să crezi, spunându-ți că numai ceea ce este nou este bun şi frumos. Dacă tinerii și bătrânii se deschid la Duhul Sfânt, împreună produc o combinație minunată. Bătrânii vor visa vise, iar tinerii vor avea vedenii. (CV 192) Cred că așa s-ar putea cimenta trainic o societate nouă! Bătrânii au vise împletite cu amintiri, cu imaginile atâtor lucruri trăite, marcate de experiență și de ani. Dacă tinerii se înrădăcinează în visurile bătrânilor, reușesc să vadă viitorul, pot să aibă viziuni care le deschid orizontul și le arată noi drumuri. Dar dacă bătrânii nu visează, tinerii nu mai pot vedea clar orizontul. (CV 193) Fără acest puternic simț de înrădăcinare, putem rămâne descumpăniți de „glasurile“ din această lume, care se luptă pentru atenția

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

17

noastră. Multe din acelea sunt atrăgătoare, propuneri bine „machiate“, care la început par frumoase și intense, dar cu timpul ajung să lase numai golul, oboseala, singurătatea și apatia, astfel sting acea scânteie de viață pe care Domnul a aprins-o într-o zi în fiecare dintre noi. De aceea vă îndemn să mergem împreună, tineri și bătrâni, spre un viitor mai bun. Să ne înrădăcinăm în prezent, și din această poziție să frecventăm trecutul și viitorul: să frecventăm trecutul pentru a ne cunoaște originile și istoria, dar să frecventăm și viitorul, pentru a ne alimenta entuziasmul lăsând să înflorească speranțele noastre. Să ne lăsăm pătrunși și de cuvintele sfântului Paul, care ne îndeamnă să fim „Înrădăcinaţi şi zidiţi în Cristos, întăriţi în credinţă“ (cf. Col 2,7). Care sunt rădăcinile noastre? Ce sens are viaţa mea, ce scop, ce

18

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

direcţie ar trebui să îi dau? A fi înrădăcinaţi în Cristos înseamnă a răspunde în mod concret la chemarea lui Dumnezeu, având încredere în El şi punând în practică Cuvântul său. Să nu-i credeţi pe cei care vă spun că nu aveţi nevoie de alţii pentru a construi viaţa voastră!

Sprijiniţi-vă, în schimb, pe credinţa celor dragi vouă, pe credinţa Bisericii şi mulţumiţi Domnului pentru că aţi primit-o şi v-aţi însuşit-o. În era globalizării nu fiți oameni universali, fiţi mărturisitori ai speranţei creştine în lumea întreagă: sunt mulţi cei care doresc să primească această speranţă! ...dacă veţi crede, dacă veţi şti să trăiţi şi să mărturisiţi credinţa voastră în fiecare zi, veţi deveni instrumente pentru a face ca şi alţii să regăsească sensul şi bucuria vieţii, ce se naşte din întâlnirea cu Cristos!

SPIRITUALITATE Pr. Csaba VÁNCSA

„Cristos a înviat! — Adevărat a înviat!”

Cu aceste cuvinte ale discipolilor lui Isus, creștinii se salută, chiar și până astăzi. De asemenea, și noi sărbătorim în fiecare an, chiar în fiecare duminică, sărbătoarea învierii lui Isus. Prin urmare, merită să ne gândim la ce înseamnă „învierea trupului“. În Secvența Liturghiei de Paști, spunem: „Surrexit Christus, spes mea“, „A înviat Cristos, speranța mea“. Care este învierea pe care o sperăm noi creștinii?

Mai presus de toate, creștinul are speranța că moartea nu este sfârșitul a tot și a toate, ci că fiecare persoană va trăi după moarte, deși într-un mod foarte diferit. Această speranță a fost gândită în două moduri de-a lungul istoriei

spirituale a omenirii. O cale este nemurirea sufletului. Această credință a fost exprimată deja de către Platon. Potrivit lui, sufletul uman care cunoaște adevărul, frumosul și binele este legat de aceste idei eterne, așa că după moartea sa se întoarce în lumea eternă a ideilor. O concepție ca aceasta apare și în Sfânta Scriptură, ea regăsindu-se în Cartea Înțelepciunii (Înțelepciunea 2,12-23), și există chiar o vorbă a lui Isus care se referă la nemurirea sufletului (Mt 10,28).

Totuși, în învățătura despre nemurirea sufletului, Sfânta Scriptură vorbește mult mai des despre învierea trupului și despre viața veșnică. În cazul evreilor, în secolul al II-lea VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

19

î.Chr. s-a răspândit credința într-o înviere trupească care aștepta sfârșitul lumii. Această convingere a fost împărtășită de Isus (Marcu 12,18-27). Cu toate acestea, faptul că „timpul“ lumii continuă, dar Isus Cristos a înviat fizic în „a treia zi“, i-a afectat în mod surprinzător pe ucenicii săi. Totuși, de când Cristos a înviat, creștinii au speranța învierii: „Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, apoi [va fi] sfârşitul, când el va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere.“ (1Cor 15,23-24) Totuși, se pune întrebarea, cum este acest „trup înviat“? Relatările biblice despre învierea lui Isus Cristos arată că trupul înviat, deși este real, există într-un mod foarte diferit de viață decât trupul nostru muritor, de astăzi. Nu este legat de regulile spațiului și timpului, este prezent dintr-o dată acolo unde, după legile fizicii, nu mai putea fi prezent, nici muritor, ci nemuritor. Un astfel de trup este așteptat de la creștini la Învierea Morților. Sf. Paul încearcă să explice natura acestui trup în 1 Corinteni prin exemplul semănării semințelor: sămânța semănată „moare“ și apoi „Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă dacă mai întâi nu moare. Şi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă; însă Dumnezeu îi dă trup după cum vrea şi fiecăreia dintre seminţe îi dă trupul propriu“ (1 Corinteni 15,36-38).

Această analogie nu mai este convingătoare pentru că știm că doar o sămânță „vie“ crește într-o plantă. Nici analogia paulină a diferenței dintre corpurile cerești și corpurile pământești nu ajută, căci acum știm că elementele materialului corpurilor cerești sunt aceleași cu cele ale celor pământești. Când Paul continuă să explice că „trupul aruncat“ este pieritor, rușinos și slab, în timp ce trupul înviat este indestructibil, glorios și puternic, ne aduce puțin mai aproape de înțelegere, dar totuși nu oferă o claritate deplină. Ultima încercare de explicație a lui Paul este cea mai promițătoare: „se seamănă un trup fizic şi învie un trup

20

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

spiritual, căci dacă există un trup fizic, există şi unul spiritual.“ (1Cor 15,44).

Biblia numește suflarea de viață pe care Dumnezeu a suflat-o în nasul lui Adam, făcându-l o „ființă vie“. Este, deci, un principiu al vieții care trăiește viața lumească a omului. În contrast, pneuma este o energie vitală nemuritoare dată de Dumnezeu, care este legată de însăși existența lui Dumnezeu, așa cum Biblia îl numește pe Dumnezeu „Pneuma“ (Ioan 4,24).

Versetul din 1 Corinteni 15,44 este greu de tradus. Traducerile catolice folosesc cuvintele „corp fizic - corp spiritual“, Consiliul Biblic protestant traduce cu cuvintele „corp fizic - corp sufletesc“. Corpul înviat, deci, este un „corp sufletesc sau spiritual“. Ce înseamnă asta?

Exegeții, teologii și filozofii creștini s-au gândit și se gândesc mult la asta. Dintre diversele explicații, îmi place explicația filozofului iezuit Béla Weissmahr. Potrivit lui, esența „corporalității“, care rămâne în corpul spiritual este posibilitatea de autoexprimare și contact cu ceilalți. Oamenii înviați nu numai că vin în unire directă cu Dumnezeu, ci sunt și legați unii de alții în „împărtășirea sfinților“.

După moarte, individualitatea cuiva nu se topește în marea infinitului lui Dumnezeu, dar aspectele „eu, tu, noi“ rămân. Ne exprimăm, intrăm în contact unii cu alții. În viața noastră pământească, aceasta necesită extinderea spațială a corpului nostru (dimensiunea limbii, a urechii etc.), dar această întindere spațială și legată de spațiu este rezultatul stării imperfecte a lumii umane. Speranța biblică pentru starea supremă a omenirii nu este o cufundare fericită budistă în cei din vechime, ci o veșnică comuniune de iubire pentru oamenii care trăiesc în dragoste după chipul Preasfintei Treimi.

Cu această explicație, desigur, doar putem să ghicim ceva, „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el“. (1 Cor 2,9) Multe, multe întrebări rămân fără răspuns. Ce parere ai despre toate astea?

SPIRITUALITATE Prof. Elena ȘTEFĂNESCU

Împreună, spre Învierea Domnului, ca și spre învierea de obște! Și atunci ca și acum, Isus cel Înviat va fi în mijlocul nostru, acum ca Mântuitor, atunci ca Judecător!

Căutând mereu voința Domnului și Învățătorului nostru Isus Cristos, observăm că El Însuși ne vine în întâmpinare. Realizăm că nu noi Îl surprindem plăcut pe El, ci El pe noi! Constatăm cu bucurie, ce mult ne iubește Dumnezeu! Zilele acestea, cu preocuparea de a ne reîntoarce la izvoare, pentru a observa sinodalitatea ca pe o trăsătură esențială a Bisericii Universale, Domnul nostru îmi scoate în evidență din sertarele bibliotecii mele, un caiet studențesc, vechi. Pe prima pagină, surpriză pentru mine: Componența inițială a Grupului Ecumenic, «Cristos în mijlocul nostru!» - «Este și va fi!» Apoi, «Rugăciune - personală la început de drum!» Caietul cuprinde notițele-mărturie de la întâlnirile noastre ecumenice din anul 1994! În 15 martie 1994, am consemnat: «Ziua aniversării a doi ani de la înființarea Grupului Ecumenic (martie, 1992)» Suntem acum la Sărbătoarea Sfântului Iosif, după 30 de ani de la nașterea prin Spiritul Sfânt, a unui mănunchi de suflete care, cu sete adevărată după întâlnirea cu Cristos, ne întâlneam în fiecare marți, într-o altă biserică – citeam împreună un text din Vechiul Testament și unul din Noul Testament, apoi mergeam să aprofundăm cele două texte pentru a putea pune în practică, ceea ce fiecăruia ne spunea învățătorul, prin cuvintele Sfintei Scripturi.

Suntem acum împreună, on-line, la întâlnirea pentru formarea de ucenici și toți împreună

rostim «La mulți ani, Preasfinția Voastră! Ce mult vă iubește Dumnezeu!»

Pentru formarea Cercului Ecumenic, ne-ați chemat și am răspuns chemării pentru că, toți simțeam o sete față de cuvântul vieții, aveam în comun iubirea față de Cristos. Același pentru fiecare confesiune creștină în parte, iubirea pentru Cuvântul lui Dumnezeu și Casa Lui! Țelul nostru era comun: „Facă-se voia Ta“, să împlinim Dorința Lui Isus, „ca toți să fie una“ în 1996, avea să fie și titlul tezei mele de licență.

Mulțumim, Preasfințite Părinte Episcop și pentru recomandarea făcută nouă, la Facultatea de Teologie. Așa ați pornit și grupul studenților teologi din zona Reșiței. Mulțumim lui Dumnezeu pentru că v-a ales, că a răspuns rugăciunilor pe care I le-ați adresat. În anul 1994, în cadrul întâlnirii interconfesionale, ne împărtășeați: „Aș vrea ca Dumnezeu, cândva, să mă ia în mâinile Sale și să mă pună la treabă, pentru ce m-a hirotonit acolo. Ar trebui să fiu mai mult în intimitate cu El. Dacă simțim ștearsă din noi voința Sa, nu avem puterea de a merge împotriva curentului. În viața primilor creștini, vedem mult zel. Simt că Domnul mă cheamă pentru Evanghelia Sa. Eu, personal, trebuie să fiu convertit, adică să fiu în unire mai profundă cu Dumnezeu!“ Iată că v-a luat în brațele sale cum i-ați cerut și v-a încredințat Dieceza de Timișoara. Atâtea suflete, atâția frați care vor redescoperi filiația Divină, ca și noi cei din Reșița și Banatul Montan. (...)

La Întâlnirea Ecumenică din 22 martie 1994, Pr. Pál spunea: „Un singur lucru mi-a atins inima din lectura de astăzi: «De ce-l căutați pe cel viu între cei morți?!» (Lc. 24, 1-10) să nu-l caut pe El între lucruri moarte. Eu am nevoie de Isus viu!

Haideți, spuneți voi, cum procedați, cum mergeți înainte?“ Și atunci am răspuns fiecare... Am alergat împreună la mormânt și acum cu bucurie crezând în realitatea învierii celei de obște, să spunem împreună cu Biserica Răsăriteană: „Ziua Învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le“.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

21

EGYHÁZMEGYEI RÁLÁTÁS ERDEI Ágota

Váljunk kicsikké! – Zarándokok imadélutánja Zimándújfaluban

Zimandújfalun március 12-én lelkinap alkalmával találkozhattak ismét temesváriak, Temesvár környékiek, aradiak, zimándújfalviak, zimándköziek, vagyis mindnyájan, akik egyazon zarándokcsoporthoz tartoznak.

Hosszú kihagyás után nagy boldogság és öröm volt újra látni egymást. A barátságos ölelések, köszöntések már-már családias hangulatot teremtettek.

Kedves lelki vezetőink is részt vettek ezen a számunkra oly kedves eseményen: Szilvágyi Zsolt temesvár-józsefvárosi plébános, Miklós Csaba majláthfalvi plébános, Váncsa Csaba temesvár-gyárvárosi segédlelkész. Jelenlétével megtisztelt Bakó László püspöki titkár és Heinrich József nyugalmazott óteleki plébános.

A templomban Erős Miklós plébános házigazdaként köszöntötte az egybegyűlteket, majd Heinrich József atya vezetésével elimádkoztuk a fáradt ember keresztútját.

22

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

Ezt követően a lelkiatyáink szentmisét mutattak be, amelyen mindannyian részt vettünk. A szentmisét Bakó László püspöki titkár celebrálta. Szentbeszédében Miklós Csaba plébános, a szentmise szónoka az evangéliumban olvasható hegyi beszédre utalva az ellenség szeretetére szólίtott fel, ugyanakkor pár kérdéssel segített bennünket ennek megértésében. – Sokan feltehetjük magunknak a kérdést, hogy hogyan is állunk az ellenségünkkel vagy esetleg egy olyan személlyel, akit kevésbé szeretünk? Mi okból vált az ellenségünkké? Mivel sérthettük meg, felebarátunkat, hogy ellenségekké váltunk? A mentegetőzés és a saját igazunk bizonygatása helyett, azt a döntést kell meghoznunk, hogy őszintén ki szeretnénk-e békülni embertársunkkal. A nagyböjt is az irgalomról és a megbocsátásról szól. Isten egyszülött Fiát feláldozva megbocsátja bűneinket. A

megbocsátás csak akkor igazi, ha én tiszta szívemből óhajtom azt, nem pedig valami külső elvárás miatt próbálom meg, amit esetleg mások unszolására teszek. Az irgalmasságra nagyon jó példa maga Jézus, akit ellenségei megaláztak, leköptek, mégis szótlanul tűrte, sőt imádkozott értük. Ebben mutatkozik meg nagysága – fogalmazott a szónok.

Miklós Csaba atya feltette a kérdést: – Vajon képesek vagyunk-e mi is követni az ő példáját, rezzenéstelen arccal végighallgatni a mások által megfogalmazott kritikát és nem visszavágni? A megbocsátás lehet egyfajta keresztút is, amely tele van nehézségekkel, tele van buktatókkal, megaláztatással, mégis vállamra veszem a keresztem és végigviszem, mert Isten kegyelmében szeretnék részesülni.

A szentmisét egy rövid szentségimádás követte.

Ezután a háborúban szenvedőkért imádkoztunk, majd Szilvágyi Zsolt tartott elmélkedést a békéről, mondván: – A háború miatti félelem sok embert késztetett arra, hogy elhagyja lakhelyét. Sok ember mindenét feladva indult el egy másik országba, ahol nincs veszélyben az élete. Példátlan ősszefogással élelmet, gyógyszereket, használati cikkeket gyűjtöttek számukra a befogadó országok.

Azonban felmerül a kérdés, hogy mivel lehetne még segίteni rajtuk ebben a kilátástalan helyzetben? Sokan, akik otthon maradtak, még a fizikai segítség előtt az imáinkra számίtanak.

Mi pedig tudjuk, hogy az imának hatalmas ereje van. Általa a Jóistenbe kapaszkodunk és élteti bennünk a hitet. Az élő hit pedig segít abban, hogy a legmélyebb nehézségekből is fel tudunk állni. Az földi javakat egyik napról a másikra elveszίthetjük, de aki Istenben hisz, annak van ereje újrakezdeni az életét.

A prédikáció és az elmélkedés egyformán a megbocsátást helyezte a középpontba.

A háború a gonosz működésének az eredménye. Beférkőzött az életünkbe és nem engedi, hogy tisztán lássunk. Amikor valakivel összekülönbözünk, képesek vagyunk arra várni, hogy majd a másik bocsánatot kér, majd a másik megkeres, majd a másik kezdeményez.

Legrosszabb esetben pedig egyik fél sem enged

az igazából, nehogy gyengébbnek tűnjön a másiknál. Ilyenkor a békülés elmarad. Addig, ameddig nem válik az egyik fél ’kicsivé’, ahogy Zsolt atya mondta, addig nem lesz megbocsátás.

Jézus a gúnyolódás , rágalmak, sértgetések közepette is kicsi tudott maradni. Ő az, aki jó példával jár el előttünk, hozzá hasonlóvá kellene válnunk.

Minden viszály, veszekedés, háború, akkor ér véget, amikor az egyik fél lesz olyan bölcs, hogy feladja saját büszkeségét és enged a békesség javára.

Nagyon fontos, hogy e zavaros világban, ezen a szombati napon megérezhettük a béke örömét, az együttlét megtartó erejét, az ima fontosságát, és megtapasztalhattuk a Jóisten jelenletét. Hálás szίvvel köszönjük a lelki vezetőinknek, hogy mindig bátorίtanak és irányίtanak Isten-kereső utunkon, Káfony Mária és a besegítő csoportvezetőknek az áldozatos munkáját – fogalmazott köszöntőjében Buzgău Ligia a temesvári zarándokok részéről. Kocsis József zimándi egyháztanácsos örömének adott hangot, hogy ilyen szép számban megjelentek a hívek, és reményét fejezte ki, hogy az ilyen alkalmaknak lesz még folytatása.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

23

ACCENTE DIECEZANE Dr. Claudiu CĂLIN

Restaurarea Orgii Bisericii Parohiale Sf. Ana din Deta Actuala biserică parohială romano-catolică din Deta a fost ridicată în stil neogotic în anul 1900-1901 și a fost dedicată sf. Ana, bunica Mântuitorului. Consacrarea solemnă a lăcașului a fost celebrată în anul 1910 de către episcopul de Cenad, din acea vreme, János Csernoch, ulterior devenit cardinal de Strigoniu (Esztergom).

Impozantul lăcaș este un edificiu-simbol al orașului Deta și a fost renovat complet, în mai multe rânduri (2015-2016), atât în interior (2019), cât și în exterior. Încă înainte de aceste renovări a fost refăcut pavimentul și s-au luat măsuri împotriva igrasiei din pereți. Însă legată de existența unei biserici și de celebrarea sf. Liturghii, dar și de cultura muzicală a unei comunități, este și orga. Muzicologul dr.

Franz Metz descrie magnificul instrument muzical din Deta, după cum urmează: „Orga bisericii romano-catolice din Deta a fost construită de Carl Leopold Wegenstein în anul 1905, purtând inscripția: Wegenstein C. L. Temesvárott.

Tractura este constituită dintr-o ladă de vânt pneumatică. Atât prospectul, adică dulapul orgii, cât și consola sunt bogat ornamentate cu elemente decorative sculptate manual. Conform unei inscripții aflată în consolă, instrumentul a fost reparat în 1914 de către Richard Wegenstein (...). În cronica parohială „Historia Domus“ s-a notat faptul că, clopotele și fluierele din prospect au fost rechiziționate în timpul Primului Război Mondial pentru scopuri militare, iar firma constructoare de orgi Sauer din Frankfurt/Oder a realizat în 1925 noile fluiere ale prospectului, a curățat și a acordat orga. În 1947 instrumentul a fost din nou reparat, iar în 1970 a fost prevăzut cu un compresor electric, precizează Franz Metz, care notează și un concert de orgă, ce a avut loc în vara anului 1975, concert susținut de renumitul organist din București (născut la Ciacova) Msgr.

Josef Gerstenengst.

Deoarece orga a înregistrat în ultimii ani tot mai mari și mai dese probleme, Parohia RomanoCatolică Deta a decis să inițieze o restaurare generală a instrumentului. Specialistul Péter Sándor din Sânsimion (jud. Harghita), care a realizat și orga noii biserici reformate din Timișoara „Noul Millennium“ (Új Ezredév), a analizat starea orgii din Deta și a înaintat un deviz de lucrări în valoare de 43.000 Euro (= 214.497 Lei). Deoarece parohia nu poate singură să asigure această sumă, părintele-paroh Attila Lokodi apelează cu respect la sprijinul și la donațiile tuturor locuitorilor din Deta, de aproape și de departe, la iubitorii muzicii și la

24

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

binefăcători. Încă din vremurile în care acest instrument a fost cumpărat, dar și atunci când a fost reparat, în trecut, întreaga comunitate și numeroși binefăcători s-au implicat financiar, în acoperirea costurilor. Doar împreună, prin donațiile multora, dar și prin rugăciunile înălțate pentru reușita proiectului, va fi posibil să redăm acestei orgi valoroase vechiul ei răsunet.

Parohia Deta dispune de următoarele conturi, în care se pot face donații benevole: Parohia Romano-Catolică Deta Cont în Lei: (IBAN:) RO61 RZBR 0000 0600 0135 4094 (Raiffeisen Bank, Agenția Deta) Cont în Euro: (BIC/ SWIFT:) RZBRROBU (IBAN:) RO32 RZBR 0000 0600 0704 5024 (Raiffeisen Bank/ Agenția Deta, Romania) Fie ca Atotputernicul și Bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Sf. Ana, ocrotitoarea bisericii din Deta și a Sf. Cecilia, ocrotitoarea muzicii, să îi binecuvânteze și să îi ocrotească pe toți binefăcătorii proiectului de restaurare al acestei orgi!

ACCENTE DIECEZANE Brigitta CSÁKI

Calea Sfintei Cruci – Calea Iubirii

Sâmbătă, 12 martie 2022 am putut participa la o minunată zi spirituală în Parohia Arad-Șega, având ca temă: „Calea Crucii – Calea Iubirii“. În această zi de reculegere am putut întrezări fie și măcar o fărâmă din cât de mare este dragostea lui Isus pentru noi.

Programul a început cu o prelegere susținută de Pr. Daniel Dumitru, paroh de Timișoara II Fabric în limba română și de Sr. Erika-Mária Bukovics, soră mariană de Schönstatt, referent pentru tineret, în limba maghiară. După prelegere, ne-am reunit în grupuri mici, în cadrul cărora ne-am împărtășit gândurile legate de această temă a zilei. Fiecare grupă a încercat să înțeleagă cu filtrul sufletului și al minții câte două dintre cele paisprezece stațiuni ale Căii Crucii. Am citit versetele din Biblie legate de stațiunea respectivă și am discutat despre ceea ce s-a întâmplat acolo: pentru ce vreau să-i mulțumesc lui Isus și ce vreau să cer de la El? Pentru mine aceasta a fost o parte importantă a zilei de reculegere, deoarece am înțeles mai bine motivul pentru care Calea Sfintei Cruci este numită și Calea Iubirii.

A fost frumos, de asemenea, că rugăciunile formulate la discuțiile în grupuri mici au fost rostite în cadrul devoțiunii Calea Sf. Crucii, care a urmat. În cursul după-amiezii nu au

putut lipsi nici atelierele creative, unde tinerii au avut ocazia de a realiza mai multe simboluri ale Căii Crucii: cruce, bici, coroană de spini, ștergarul Veronicăi cu chipul lui Isus și altele.

Au urmat două prelegeri: Pr. Árpád Király, paroh de Arad-Șega și Pr. Piry Radulov, paroh de Vinga le-au explicat tinerilor, în limba maghiară și în limba română, detalii despre Sacramentul Reconcilierii (Spovezii) și le-au oferit posibilitatea de a se spovedi.

Ziua de reculegere spirituală s-a încheiat cu o Sf. Liturghie care, spre marea noastră bucurie, a fost celebrată de către Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara. Episcopul ne-a atras atenția asupra îndemnului de a-i iubi pe cei ce ne duşmănesc, așa cum a făcut-o însuși Isus. Chiar dacă nu avem un dușman, întotdeauna există ceva în viața noastră ce nu iubim, iar acest lucru să îl oferim din dragoste lui Isus, fiindcă aceștia sunt „dușmanii“ noștri.

Spre exemplu, dacă am mult de învățat, dar eu mai degrabă aș face altceva, atunci în acel moment acesta este „dușmanul“ meu, ceea ce am să fac din dragoste pentru Isus. M-am bucurat să particip la această zi spirituală, care m-a ajutat să mă opresc puțin în Postul Mare și să fac în mod conștient ceva și pentru sufletul meu.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

25

ACCENTE DIECEZANE Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara

Întâlnirea națională a responsabililor pentru pastorația familiilor, la Cluj-Napoca

În zilele de 15 și 16 martie Centrul Manresa din Cluj-Napoca a găzduit o întâlnire la care au participat colaboratorii și responsabilii pentru pastorația familiilor din diecezele romano-catolice și eparhiile greco-catolice din România. Întâlnirea a fost inițiată de către E.S. Iosif Csaba Pál, președintele Comisiei pentru Familie din cadrul Conferinței Episcopilor din România. L-am rugat pe Excelența Sa să ne detalieze câteva din subiectele și rezultatele acestei întâlniri.

– Câte dieceze și eparhii au fost reprezentate la această întâlnire?

– Din cele douăsprezece dieceze romanocatolice și eparhii greco-catolice din România, zece au fost reprezentate prin prezență fizică, iar o dieceză a fost conectată online, prin platforma Zoom. De asemenea, tot pe platforma Zoom a fost prezent și un reprezentant din Republica Moldova, Dieceza de Chișinău. La această întâlnire am fost

26

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

în total patruzeci de participanți.

– Tema de discuție a fost procesul sinodal, pregătirea animatorilor în pastorația familiilor și pregătirile pentru cea de-a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor, de la Roma, din 22-26 iunie 2022. Ce opinii au fost exprimate cu privire la fiecare dintre probleme?

– Parcursul sinodal a început în fiecare dieceză și eparhie; cu toții îl considerăm un drum important. Cuplurile căsătorite simt că modul sinodal de gândire și stilul de viață este important și în familie, când nu predomină doar voința exprimată de autoritate, ci se acordă atenție și părerilor celorlalți. Adică, am curajul de a exprima cu îndrăzneală și dragoste ceea ce cred, ceea ce văd, dar și să-i ascult pe ceilalți cu suficientă deschidere. Părintele dr. Fabian Măriuț, director pastoral pentru familii în Arhiepiscopia de București, a susținut o dizertație pe baza profundă, scripturală a procesului

sinodal. A doua temă a fost formarea familiilor animatoare și a liderilor de grup. În legătură cu aceasta, părintele István Szénégető, director pentru pastorația familiilor în Arhiepiscopia de Alba Iulia, a susținut o prelegere foarte frumoasă, în cadrul căreia a afirmat că pregătirea propriuzisă a fost precedată de un proces îndelungat, ei explorând mai întâi, temeinic, acest subiect.

Cursul de formare, care va începe în curând, va dura optsprezece luni și include douăsprezece weekend-uri. Teritoriul Arhiepiscopiei de Alba Iulia a fost împărțit în douăsprezece „centre“, iar familiile care participă provin de pe teritoriul acestor „centre“. Trainingul are trei teme centrale: autocunoașterea, pregătirea teologică și spirituală și misiunea specifică – misiunea creștină. De asemenea, organizatorii încearcă să-i implice și pe preoți în această instruire. Dieceza noastră a relatat că participanții la cursurile Academiei pentru Familii, organizată în urmă cu câțiva ani, sunt acum membri ai team-ului pastoral al familiilor, cărora li s-au alăturat… alte familii. De asemenea avem planificat și un alt curs pentru familii. Vom lucra cu participanții la cursul de formare a adulților, care a început în urmă cu doi ani, deoarece sunt implicate și cupluri care sunt bucuroase să își asume rolul de coordonatori de grup. În Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Napoca, de exemplu, se încearcă a se coordona educația familiilor din eparhie prin cursuri organizate de mișcări, iar cursurile par a fi astfel mai eficiente.

Am avut multe de clarificat despre cea de a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor. La acest eveniment poate participa câte o familie din fiecare dieceză sau eparhie; acestea s-au înscris deja. De asemenea, ne-am hotărât, prin tragere la sorți, din ce dieceză sau eparhie să-i însoțească preotul care va călători cu aceste familii, întrucât doar un preot din România poate călători oficial la Roma cu familiile. Drept urmare, la întâlnirea mondială va putea participa preotul-responsabil al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea. Ca episcop, personal voi însoți cele douăsprezece familii, dintre care unele vor călători împreună cu copiii lor.

Părintele Călin Sechelea, directorul responsabil pentru pastorația familiilor în Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Napoca, a prezentat programul întâlnirii mondiale și site-ul unde sunt disponibile informații utile. S-a vorbit și despre organizarea acestui lucru la nivel diecezan sau

eparhial, întrucât intenția Sfântului Părinte este să organizeze programe pentru familii atât din dieceze și eparhii, cât și în parohii. În dieceza noastră, unele familii s-au oferit să facă o poză a Sfintei Familii împreună cu sigla Întâlnirii Mondiale. Și familiile din parohiile unde li se cere să facă acest lucru, se pot alătura proiectului și pot prezenta ulterior programul care s-a desfășurat în cadrul acestei întâlniri mondiale; de asemenea pot prezenta și programul Zilei Familiilor, care va avea loc în 25 iunie a.c. la Mănăstirea Maria Radna, ba chiar vor putea să se alăture în direct Sfintei Liturghii, pe care o va celebra Sf. Părinte la Întâlnirea Mondială de la Roma. Dorința Sfântului Părinte este ca în perioada de 22-26 iunie a.c. familia să fie în centrul îngrijirii pastorale.

Am organizat și o adunare regională la actuala întâlnire. Ne-am gândit, am lucrat și am discutat în trei regiuni: o zonă este formată din Arhidieceza de București împreună cu episcopiile de Iași și Chișinău, cealaltă din episcopiile greco-catolice, iar a treia din Arhiepiscopia de Alba Iulia și Episcopiile de Satu Mare, de Oradea și de Timișoara. Reprezentanții regiunii noastre au decis că ne vom întâlni la Satu Mare, în octombrie. De asemenea, ne propunem să derulăm și întâlnirea națională, anul viitor pe 14 și 15 martie, în Dieceza de Iași, în localitatea Traian, unde părintele Felician Tiba ne-a invitat cu multă dragoste. De asemenea, am fost foarte plăcut surprinși la această întâlnire, deoarece ne-a bătut la ușă preotul-paroh Renzo Bonetti, fostul director al biroului pastoral al familiilor din cadrul Conferinței Episcopilor Italieni, care tocmai fusese în vizită în Eparhia Greco-Catolică de Oradea; am ascultat cu această ocazie o prelegere foarte bună ținută de domnia sa.

– Ce alte planuri și proiecte de viitor au fost formulate?

– Doamna Elena Costescu a prezentat site-ul național pentru pastorația familiilor, care încă nu este disponibil, public, pe internet, dar sperăm să îl facem public luna aceasta. Mai mulți dintre colegi au început deja să colecteze și să trimită materiale pentru site. În acest fel, ne este mai ușor să vedem activitățile pastorale ale familiilor din celelalte dieceze sau eparhii.

– Mulțumim pentru timpul acordat și pentru că ne-ați stat la dispoziție cu răspunsuri la întrebările noastre!

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 2 - 2022

27

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVIII Nr. 2 (332-333)

ISSN 1454-1025

Partener: