Vita Catholica Banatus Nr.6 - 2021

Nr. 6 (328-329) - 2021

Revista Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A Temesvári Római Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift der Römisch-Katholischen Diözese Temeswar

„nu ca să judece lumea, ci ca să o mântuiască” (In 12,47) „nem azért jöttem, hogy elítéljem a világot, hanem hogy megváltsam a világot” (Jn 12,47) „denn ich bin nicht gekommen, um die Welt zu richten, sondern um sie zu retten“ (Joh 12,47)

3 5 8 11 13

EDITORIAL Mesaj și rugăciune de Crăciun † Iosif, Episcop

19

Placă comemorativă pentru victimele deportării, la Sânandrei

Pr. Daniel DUMITRU

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

SPIRITUALITATE Există o rugăciune care nu este despre tine, ci despre Dumnezeu

ACCENTE DIECEZANE Despre legile morale ale lui Dumnezeu

20

Pr. Csaba VÁNCSA

21

CUVÂNTUL VIU Eu sunt Lumina lumii

10

SINOD Deschiderea solemnă a etapei diecezane a drumului sinodal la Timișoara CEI / NEK Veşmântul liturgic simbolizează poporul lui Dumnezeu – Interviu cu creatoarea veşmintelor liturgice ale CEI

KÜLHON Rajzfilmsorozat készül a magyar szentek életéről ACCENTE DIECEZANE

23 Sfântul Martin, lumina celor săraci și amărâți Armina VASTAG

24 27

ADVENT Coroana de Advent

Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara

ADVENT Advent – Zeit des Wartens Pfr. Karl Zirmer

ACCENTE DIECEZANE Ad multos et faustissimos annos!

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVII Nr. 6 (328-329)

Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com https://gerhardus.ro/ro/ https://issuu.com/gerhardus.ro Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025

2

Irina-Maria LĂPĂDAT

TÓTH Gábor / Vasárnap.hu

Prof. Silvia TELESCU

Magyar Kurír, Vatikáni Rádió

16

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

CHRISTUS VIVIT Turismul viselor… vise trăite…

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

14

ACCENTE DIECEZANE Împreună pentru familia Matea

Ilustrații: www.pixabay.com

VITA CATHOLICA BANATUS

Director responsabil: Pr. Csaba VÁNCSA

Colaboratori: Claudiu CĂLIN, Enikő SIPOS, Maria LÁZÁR, Astrid SCHRIFFERT, Adrian IONCSOV, Irina-Maria LĂPĂDAT, Lóránt BALLA. Design & layout: Silviu LAZĂR

Print: Tipografia DANTONY Timișoara

I

Nr. 6 - 2021

Pentru abonamente:

plata abonamentului se poate efectua prin mandat poștal pe adresa: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 sau prin virament bancar în contul: RO11RNCB0249049285810001 B.C.R. Timișoara C.I.F. RO4250689

• un exemplar - 8 RON • un abonament pentru anul 2021 - 50 RON • un abonament pentru străinătate - 40 euro • un abonament susținător - 100 RON

EDITORIAL † Iosif, episcop

MESAJ ȘI RUGĂCIUNE DE CRĂCIUN Dragi confrați întru preoție, iubiți frați și surori în Cristos!

O parte din mesajul meu de Crăciun de anul acesta îl voi exprima în rugăciune.

Izvor veșnic de reînnoire a vieții noastre este mesajul Crăciunului, modul în care Isus a venit în această lume. Încă timp de 30 ani, lumea a rămas așa cum a fost, el nu a răsturnat nimic. Isus a venit și, pur și simplu, a fost prezent. Doar după 30 ani de viață în Nazaret și 3 ani de activitate publică, omenirea a fost pusă în fața deciziei. Și atunci le-a lăsat libertatea deciziei, chiar și cu prețul vieții sale.

Oare îl înțelegem pe Isus? Nu atât cu știința, cât cu viața. El a venit în acel mod, cum ar vrea el ca să trăiască și cei care îl urmează. Și dacă ei ar trăi astfel, atunci, prin ei, și ceilalți în lume l-ar cunoaște, l-ar îndrăgi și ar vrea să-l urmeze. Noi punem câte un diagnostic: de ce este lumea așa sau altfel. El, Fiul omului a venit ca fiind cel mai mic dintre cei mici, „nu ca să judece lumea, ci ca să o mântuiască” (cf In 12,47) trăind așa cum ar trebui să trăiască fii oamenilor, arătând cu viața lui, mai târziu și cu cuvintele sale, cum l-a gândit Dumnezeu pe om, coroana creației.

Să-l rugăm să ne învețe să-l înțelegem bine, pentru ca, urmându-l, să trăim o viață demnă

de om, demnă de creatura Celui care ne-a dat viață.

Isuse Cristoase, te-ai născut. Mulți întreabă unde ești. În Betleem numai puțini te-au descoperit, doar cei care te-au iubit mult și cei care au fost înștiințați de Dumnezeu. Te ascunzi și astăzi? Te ascunzi în tabernacol, în modestia Sfintei Ostii, Te ascunzi în cei săraci, Te ascunzi în litera și în spiritul Sfintei Scripturi... Da, aceasta din urmă a devenit cartea tradusă în cele mai multe limbi și tipărită în cel mai mare număr de exemplare... Dar, oare, oamenii Te găsesc? Oare nu ești precum fiul rabinului, care spunea plângând: „în timpul jocului m-am ascuns și ceilalți nu m-au căutat!”? Cine Te găsește, Doamne? – Doar cel care iubește mult.

Iar aceluia i te revelezi. Tu ai zis: „Celui care mă iubește, aceluia mă voi revela.” (cf In 14,21) De aceea se întâmplă că, de 2000 ani încoace, mulți, foarte mulți sunt cei care Te descoperă... în cei suferinzi, pe care îi ajută chiar și numai cu un pahar de apă, gest pe care Tu îl răsplătești astfel, încât ei Te recunosc încă și mai mult, pentru că Tu Te dezvălui lor și mai mult. Și fiindcă Tu ești iubirea infinită, dezvăluindu-Te lor, îi faci fericiți. Sunt mulți oameni care sunt fericiți, fiindcă trăiesc pentru alții.

Ne ispitește așteptarea pasivă. Aștept pur VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

3

și simplu, ca să treacă timpul, ca să treacă pandemia, ca să vină Anul Nou... O astfel de așteptare ne golește. „Fericiți sunt ochii voștri pentru că văd...” (Mt 13,16), ai zis. Ochiul care vede bine, îndeamnă la fapte. Sfântul Părinte vorbește despre armonia dintre minte, inimă și mâini. Vederea sănătoasă le mobilizează pe acestea. Strigăm și noi, cu orbul din Ierihon: „Doamne, să văd!” (Lc 18,41) Să văd cu ochii credinței, ca să văd cu sufletul meu chipul Tău de astăzi, ca să Te salut, ca să Te iubesc. „Trebuie să ardă în tine, ceea ce vrei să aprinzi în ceilalți.”, spunea Sfântul Augustin. Dă-mi, Doamne, ca să-mi ardă atât de mult inima, încât să pot conduce pe mulți spre cuptorul acestei iubiri... în Betleem. Maria, cu umilința ei, Iosif, cu liniștea lui, iubesc, slujesc, îi atrag pe păstori și pe îngeri. Câtă profunzime are liniștea lor! Atrage precum misterul ecoului într-o fântână adâncă.

Fiule al lui Dumnezeu, Isuse drag, cine Te înțelege, că Te-ai născut în așa mare simplitate și atât de fragil? Cine îl poate înțelege, din toate acestea, pe Cel Atotputernic? – Cel care iubește mult. „Nimeni nu va ști că am fost prinț”, cântă poetul la moartea mamei (Mécs L.). Doar mama, doar acea iubire, pe care Tu, Isuse, în simplitatea Crăciunului, ai adus-o și cu care i-ai îmbrăcat pe Maria și pe Iosif, doar acea iubire știe să Te recunoască și în semeni... „Mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Liturghia Mariei în Betleem: este acolo, Te privește, Te iubește, Te hrănește... este prezentă pentru Tine. Nimic nu este mai important pentru ea, decât faptul că trăiește pentru Tine. Aduce zorii mântuirii lumii. Această simplitate infinită slujește creșterea Împărăției lui Dumnezeu.

4

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

Există oameni care Te recunosc în cei săraci, Te recunosc în tabernacol, Te recunosc și în Sfânta Scriptură... Și există oameni care nu Te recunosc nicăieri. Cine sunt eu, că m-ai binecuvântat cu un har atât de mare, că mă chemi ca pe păstorii din Betleem și îmi dai ca să Te văd...? În sufletul meu Te văd, dar aceasta este mai mult decât orice altă vedere. Pentru că îmi umple ființa mea de lumină, iar această lumină nu trece, cum trece strălucirea palatelor admirate de turiști.

Admir micimea Ta! Cât de bine ar fi ca să o admirăm cât mai mulți! Cât de bine ar fi, dacă lumea ar putea admira astfel micimea Ta, încât să înceapă să Te imite! Într-un birou am auzit că o angajată asculta cântece despre Tine. Îi străluceau ochii, fața și sufletul. Dacă ar putea să Te asculte astfel oamenii..., cât de diferită ar fi lumea în care am trăi! Lumea aceasta ar fi mai umană și, în același timp, mai divină, pentru că ar fi pe placul Tău, Dumnezeule născut printre noi!

Suntem poporul Tău. Suntem mulți, dar vrem să rămânem mici. Blândețea Ta a permis, ca să devii, mai târziu, Miel înjunghiat. Și cât de mult înseamnă acest lucru pentru noi! Dacă ai fi venit cu putere, noi am putea să ne plângem toată ziua că nu avem putere. Tu, însă, ai venit cu puterea iubirii. Și pe aceasta ne-ai transmis-o și nouă. Iar copilul „creștea în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52), citim. Iubirea noastră trebuie să crească și ea „în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor”.

Urez fraților și surorilor mele, ca să creștem împreună în iubirea lui Isus născut între noi!

CHRISTUS VIVIT Pr. Daniel DUMITRU

Turismul viselor… vise trăite…

Trăim timpuri în care oamenii cumpără și dețin mult mai multe lucruri decât s-a întâmplat vreodată în istorie.

Avem mai multe mașini și mai multe smarthphone-uri, avem bitcoin; avem mai multe briz-brizuri și mai multe haine decât am putea purta vreodată; mai multe bunuri materiale, mai mult imateriale decât am putea concepe.

Din păcate majoritatea lucrurilor materiale, în cele din urmă aterizează în gunoi. În aceste condiții ar fi absurd să avem ca prioritate un „gadget“ nou, în loc să posedăm acele lucruri care ne fac să ne simțim implicați și plini de viață, adică visele noastre.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

5

Trăim în acum și de cele mai multe ori, nostalgici, am da o fugă rapidă până-n ieri. Și uite așa, în ritm de galop și cu pistolul la tâmple apare pe firmament, un specimen nedefinit, un om, omul modern! Omul modern care cu sufletul în comă hrănește mediocritatea, un somnambul social cu viață prefabricată consumând șabloane. Un creștin modern cu un GPS stricat îl caută pe Dumnezeu pe harta vieții sale. „Dacă vrei să construiești un vapor – spunea Antoine de Saint-Exupéry în Micul prinț – să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi dorul după marea îndepărtată, nesfârşită.“ Papa Francisc, când se adresează tinerilor, este mereu atent să trezească în ei această dorință după „marea“ nesfârșită. Îi îndeamnă pe tineri să își păstreze privirea spre un orizont larg și să cultive speranța în fiecare acțiune zilnică.

Pentru fiecare om, pentru fiecare tânăr, Dumnezeu a pregătit lucruri extraordinare și

6

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

acestea se pot realiza doar dacă drumul spre împlinirea lor este parcurs cu Dumnezeu.

«Iubirea lui Dumnezeu şi relaţia noastră cu Cristos cel viu nu ne împiedică să visăm, nu ne cer să ne restrângem orizonturile.

Dimpotrivă, această iubire ne îmboldeşte, ne stimulează, ne proiectează spre o viaţă mai bună şi mai frumoasă…» (CV 138).

Visele pot deveni foarte amăgitoare dacă nu sunt trăite împreună cu Dumnezeu, dacă nu se „încarcă“ de la sursa divină și pot deveni adevărate coșmaruri. Unul din darurile pe care le oferă Dumnezeu pentru a alimenta visele este răbdarea. Dușmanul viselor este graba, dorința de a obține totul în cât mai scurt timp.

Nimic din ceea ce este măreț în viață nu se realizează peste noapte!

Biblia ne spune că visele mari sunt cele capabile să fie rodnice: visele mari sunt cele care sunt capabile să semene pace, să semene fraternitate, să semene bucurie, ca astăzi; iată, acestea sunt vise mari pentru că se gândesc la toţi cu NOI. Ști care este opusul lui «eu»?. Poți

aluneca ușor în capcană şi să spui: “Contrariul lui eu este «tu»” Greșit, contrariul lui «eu» este «noi». Adevăratele vise sunt visele lui «noi».

Marile vise includ, implică, sunt extrovertite, împărtăşesc, generează viaţă nouă. Şi visele mari, pentru a rămâne aşa, au nevoie de un izvor inepuizabil de speranţă, de un Infinit care suflă înăuntru şi le dilată. Visele mari au nevoie de Dumnezeu pentru a nu deveni miraje sau delir de atotputernicie. Tu poţi visa lucruri mari, dar singur este periculos, pentru că vei putea cădea în delirul atotputerniciei. Însă cu Dumnezeu să nu-ţi fie frică: mergi înainte și visează lucruri mari.

V-aţi întrebat vreodată de unde vin visele voastre? S-au născut privind la televizor?

Ascultând un prieten? Visând cu ochii deschişi?

Sunt vise mari sau vise mici, slabe, care se mulţumesc cu cât mai puţin posibil? Visele comodităţii, visele bunăstării, visele liniştii, visele care-i adorm pe tineri şi care fac dintrun tânăr curajos un tânăr de canapea. Este trist a-i vedea pe tineri pe canapea, privind

cum trece viaţa prin faţa lor, tineri fără vise, care „ies la pensie“ la 22, 24 de ani: ce lucru nasol, un tânăr la pensie! În schimb, tânărul care visează lucruri mari merge înainte, nu iese la pensie repede. Papa Francisc îi îndeamnă pe tineri să nu observe viața de la balcon, să nu petreacă viaţa în faţa unui ecran, să nu se reducă la a fi vehicule abandonate şi să nu privească la lume asemenea unor turişti: «Faceţi-vă auziţi! Striviţi temerile care vă paralizează… Trăiţi!» (CV 143).

Visați și nu lăsați să vi se fure visele! Căutaţi învăţători buni capabili să vă ajute ca să le înţelegeţi şi să le faceţi concrete în gradualitate şi în seninătate. Fiţi la rândul vostru învăţători buni, învăţători de speranţă şi de încredere faţă de noile generaţii care vin după voi. Un tânăr care este capabil să viseze, devine învăţător, prin mărturie. Pentru că este o mărturie care zdruncină, care mişcă inimile şi arată idealuri pe care viaţa obişnuită le acoperă.

Nu încetaţi să visaţi şi fiţi învăţători în vis.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

7

SPIRITUALITATE Pr. Csaba VÁNCSA

Există o rugăciune care nu este despre tine, ci despre Dumnezeu

8

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

În a șasea parte a călătoriei noastre în universul rugăciunii, vorbim despre rugăciuni libere sau rugăciuni născute din și prin cuvintele noastre.

Caracteristica rugăciunilor libere este că ai mult mai multă libertate; în momentul în care te rogi ai timp să lucrezi cu tine însuți și să vorbești cu Dumnezeu după placul inimii tale, în funcție de emoțiile tale de moment.

Există atât avantaje, cât și dezavantaje ale rugăciunilor libere și legate, de asemenea. În rugăciunile legate, am vorbit despre lucrurile bune despre acordarea unui cadru și dedicarea unui timp fix pentru rugăciune. În rugăciunile libere, trebuie să fii foarte atent să nu fii rapid și să o spui în fugă... și aia e! De exemplu: „Îți mulțumesc Isuse, sunt bine, și tu ești bine? Te salut, hai pa!“ Odată ce îți acorzi timp tihnit pentru a te ruga, rezultatul va fi surprinzător.

Mulți supraestimează timpul dedicat rugăciunii, considerând automat că se roagă mai mult dacă e un timp fix. Nu este ca și cum timpul este singurul factor important în rugăciune, dar nu aș spune nici aceea că este cu siguranță rugăciunea mai bună care durează mai mult. Doar există un pericol real să nu fie un cumul de cuvinte libere pe care le așezi acolo foarte repede, și gata ști o treabă. Mă duc la culcare seara și în rugăciune spun repede: „Asta a fost bine, în această zi; mulțumesc, îți cer scuze pentru... noapte bună!“ Asta durează doar maxim douăzeci și două de secunde și nu constituie un dialog în profunzime.

Dacă alegeți rugăciunea liberă prin cuvintele voastre, asigurați-vă că vă pregătiți în același mod ca pentru rugăciunea legată, dedicați-i timp în același mod, precizați cât de mult doriți să vă rugați și să rămâneți în rugăciune.

Vreau acum să vă aduc în atenție două feluri de rugăciuni libere, una când te rogi cu cuvintele tale și cealaltă când meditezi.

Când te rogi cu propriile tale cuvinte, să știi că poate fi o rugăciune de mulțumire, rugăciune de laudă, de pocăință. Nu vreau să complic acest lucru, spuneți-i lui Dumnezeu ce este în inima voastră, spuneți-i ce cereți, ce doriți, pentru ce îi mulțumiți. NU trebuie complicate lucrurile!

Sincer să fiu, mai bine vorbim despre ceea ce se

întâmplă în noi. Ceea ce este în sufletul, inima noastră!

Onestitatea este foarte importantă în fiecare relație, desigur aceasta este de obicei contrabalansată de faptul că, Dumnezeu știe totul oricum! Acest lucru este adevărat, dar o relație este construită pe sinceritate și mai ales pe faptul de a împărtăși lucruri despre noi înșine. Dumnezeu nu are atât de mult nevoie de asta, dar cred că este mai mult pentru tine care te rogi, să ști să spui ce e cu tine, cum ești. Deci încrederea, deschiderea ta față de Dumnezeu va crește prin îndrăzneala de a împărtăși lucrurile cu El. Există un fel de rugăciune liberă pe care ți-aș recomanda-o, dar necesită foarte mare atenție, iar aceasta este lauda. Lauda lui Dumnezeu este, cred eu, una dintre cele mai bune rugăciune, deoarece este complet dezinteresată.

Lauda este genul de rugăciune care nu este despre tine, ci despre Dumnezeu. Când stai în fața lui Dumnezeu laudă-l, glorifică-l, slăvește-l, spune-i toate calitățile pozitive, spune-i că te bucuri să știi că El e acolo, că te acceptă așa cum ești. Această rugăciune este dezinteresată pentru că dacă îi cer ceva, îi cer eu, dacă îi cer iertare, îmi cer iertare pentru ceva ce am făcut, dacă mulțumesc, îi mulțumesc pentru ceva ce am primit, eu, eu, eu... Acestea sunt în mare parte despre mine. Dar LAUDA însă este despre Dumnezeu. Este ca și când un soț își laudă pur și simplu soția: da ești frumoasă sau dragă, cât de bine este să te văd azi! Nu o laudă pentru ca să primească prânzul în acea zi, nu o laudă pentru scopuri egoiste, ci doar pătrunde sentimentul - că e bine că există pentru el! Iar această rugăciune de laudă este, de fapt, cea mai neinteresată rugăciune.

Apoi să mergem la celălalt fel de rugăciune, cel contemplativ sau meditativ. Există multe tipuri de meditație, acum vreau să vă ofer două feluri aici, ambele bazate pe Biblie.

Una este contemplarea imaginilor, iar cealaltă este contemplarea cuvintelor.

Reflecția imaginii poate fi legată de Sfântul Ignațiu, o facem folosind imaginația noastră și intrând într-un text al Scripturii cu imaginația noastră. Aceasta necesită să alegeți VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

9

un pasaj din Scriptură, nu prea lung, nu prea scurt, ci potrivit pe care îl citiți cu atenție de mai multe ori, de două sau de trei ori, una după alta, apoi închizând spiritual ochii, intrând, retrăgându-vă în sufletul propriu, încercați să vi-l imaginați cât mai în detaliu.

Pur și simplu îți lași imaginația să pătrundă în straturile mai adânci ale părții biblice.

Vedeți sau înțelegeți lucruri pe care poate nu le-ați văzut sau înțeles la prima lecturare. De exemplu, a vă imagina într-o scenă biblică poate fi de mare ajutor dacă vă imaginați acolo în acel pasaj biblic. Puteți fi un personaj, puteți fi Isus însuși, puteți fi un observator anonim al evenimentelor sau puteți fi un personaj anume, dar puteți fi fie o bucată de piatră de pe pământ, fie o pasăre pe cer urmărind această poveste de acolo. Dacă gândești și meditezi bine acest pasaj - am o experiență deosebită cu acest tip de meditație de rugăciune - poți vedea lucruri pe care nu le-ai văzut până acum, Duhul Sfânt îți poate descoperi straturile mai adânci ale Scripturii. În legătură cu aceasta, desigur, este să începeți acest lucru cu o scurtă rugăciune, stabilindu-te, ajungând în punctul de rugăciune așa cum am învățat în trecut și rugându-l pe Duhul Sfânt să vă arate adevăruri pe care trebuie să le cunoașteți despre propria viață, acum în această formă. Când te rogi, fă o rugăciune pentru har, cere un dar de la Dumnezeu, prin această rugăciune de care ai nevoie acum, un răspuns la o întrebare sau chiar o încurajare sau o soluție pentru o situație, ceva de genul. Iar la final, încheie această rugăciune cu propriul tău cuvânt, mulțumește și apoi închide-ți Biblia.

Celălalt tip de meditație biblică este atunci când meditați la textul Sf. Scripuri.

Chiar și atunci, alegeți un pasaj, nu prea lung, câteva propoziții și citiți-l frumos, încet, de mai multe ori și încercați să gustați acele cuvinte.

Gustul înseamnă că atunci când iei o pralină de ciocolată foarte delicioasă în gură și nu o mesteci imediat - cel puțin eu așa fac – o vreme o savurez și o las să se topească, o țin în gură un pic. Tot astfel să citiți și Biblia: să răsucesc puțin cuvintele în mine, nu mă grăbesc cu ea și, între timp, sunt atent la ceea ce provoacă fiecare cuvânt în mine, care mă mișcă, care se

10

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

evidențiază față de celelalte, la care cuvinte am o mică emoție, la care tresar gândurile mele, care este acel cuvânt care îmi vorbește cu adevărat acum. Dacă există un astfel de cuvânt în pasajul respectiv, rămâneți la el. Apoi repetați puțin acest cuvânt, spune-l cu voce tare, întreabă-l pe Dumnezeu, ce vrei să mă înveți acum prin acest cuvânt? Lăsați acest cuvânt să vă pătrundă, să vă miște în interior, lăsați emoțiile și priviți ce se întâmplă în voi și să lăsați Duhul Sfânt să preia controlul în rugăciune.

Duhul Sfânt intră foarte des în aceste rugăciuni contemplative și El vă va conduce, după un timp, dacă-i permiteți. Desigur, este nevoie de puțină practică pentru a putea fi concentrat, pentru a putea să vă concentrați, ceea ce am spus mai devreme este adevărat aici, pentru a avea intervalul de timp, locul, pacea, chiar și colțul de rugăciune, pentru a vă opri totul, să nu sune telefonul, să nu vă disturbe nimic. Pentru a te putea cufunda în contemplație...

CUVÂNTUL VIU Prof. Silvia TELESCU

Eu sunt Lumina lumii Pașii noștri se îndreaptă spre biserică, la întâlnirea cu Isus.

Pregătire: Pentru reușita oricărei acțiuni umane, pregătirea este necesară și valoroasă. Tot așa, pregătirea, apropiată și imediată a rugăciunii Lectio Divina nu trebuie pierdută din vedere.

Așezați în fața Preasfântului Sacrament, așteptăm cu bucurie ca Isus să ne vorbească prin cuvintele Sf. Evanghelii. Îl invocăm pe Duhul Sfânt și îi cerem Sf. Fecioare Maria să mijlocească pentru noi darul înțelepciunii adevărate a Sf. Scripturi.

Lectio: „Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toţi cei care sunt în casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!“ (Mt 5, 14-16)

Tăcere: Ascult glasul Lui. Pur și simplu tac în timp ce El vorbește. Las timp cuvântului sacru să pătrundă tot mai adânc în suflet. El este viu, puternic, lucrător. Precum apa ploii ajunge să ude pământul în adâncime, așa și cuvântul lui Dumnezeu atinge și lucrează mintea, memoria, voința, simțirea noastră. Desigur, un cuvânt sau o idee ne-a atras atenția în mod deosebit.

Reține-l! Ești invitat să nu-l uiți, ci să-l pui în practică. Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi.

Meditatio: După ce și-a rostit cuvântul, Isus așteaptă să-i răspund, să intru în dialog cu El. El tace, mă privește cu drag și interes, să vadă ce am înțeles din cele spuse la Lectio Divina. Reflectez! Cui i-a fost destinat acest cuvânt? Unde și cu ce scop a rostit acele afirmații? Ce relevanță au în viața creștinului, în viața mea? Și la urma urmei, de ce să medităm Cuvântul lui Dumnezeu? Pentru că doar El are VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

11

cuvintele vieții veșnice. Cuvintele oamenilor, schimbătoare și contradictorii au doar o valoare trecătoare, pământească.

Zilnic suntem puși șă alegem, să ascultăm de Cuvântul Lui sau de al oamenilor.

Cuvântul, fragmentul evanghelic propus spre meditare - Mt 5, 14-16 - face parte din Predica de pe munte (Mt 5,1-48), rostită de Isus în prezențe discipolilor și a mulțimii numeroase adunate în jurul său pentru a-i asculta învățătura despre Împărăția lui Dumnezeu, bucurându-se și de vindecări de orice boală și orice suferință.

Cuvântul cheie al textului este lumina.

Scopul și funcția ei sunt de a oferi lumină tuturor celor din casă.

Vorbind despre sine, Isus spunea: „Eu sunt Lumina lumii; cine mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.“ (In 8,12). Isus este Viața, este lumina vieții spirituale, iar lumina aceasta este adevărata lumină care luminează pe orice om pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Aceste lumini precum neoanele, ledurile sau chiar cea a soarelui sau a gânditorilor, filozofilor, a oamenilor politici... sunt incapabile să lumineze drumul Împărăției. În versetul 14 avem cu siguranță una dintre cele mai uimitoare afirmații făcute, vreodată de Domnul nostru Isus Cristos cu privire la creștini: „Voi sunteți lumina lumii“. El vrea să înțelegem cu claritate că suntem ceea ce Tatăl ne-a făcut: lumină a lumii. Este, ca să zic așa, definiția creștinului.

Suntem „lumina lumii“ doar atunci când cel care este „Lumina lumii“ lucrează în și prin noi. În acest caz, contrastul dintre noi și ceilalți trebuie să fie de la sine înțeles și absolut evident. Cunoștințele, instruirea adecvată despre viața veșnică, comportamentul creștin vor fi folositoare aproapelui nostru. Pentru aceasta, noi să avem o relație cu Isus, să ducem o viață de rugăciune, să medităm, să trăim cuvântul lui Dumnezeu. Lăsându-ne transformați de El, vom fi complet diferiți de lume, împlinind voința lui Dumnezeu: să fim cu adevărat lumină.

Iar oamenii văzând faptele voastre bune

12

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

să-l preamărească pe Tatăl din ceruri pentru iubirea și milostivirea Sa. Isus pare să spună: Eu v-am făcut să fiți asemenea unei lumini, asemenea unei cetăți așezate pe un munte care nu poate fi ascunsă, mărturisită prin gesturi, vorbe, fapte. Comportamentul nostru să valideze calitatea de creștin autentic, de lumină a lumii.

Lumina demască întunericul și toate lucrurile care se scund în el. Influența pe care o are creștinul ca „lumină a lumii“ este să arate că toate celelalte lucruri aparțin întunericului.

Totodată, ea ne dă explicații cu privire la cauza întunericului. Singura cauză a problemelor lumii de astăzi, la nivel personal și social nu este alta decât înstrăinarea omului de Dumnezeu păcatul și egoismul?

Lumina ne arată și singura cale de ieșire din înțelepciune: întoarcerea la Dumnezeu, credința în Isus. El ne dă viața nouă care iubește lumina și naște întunericul. Lumea se uită la noi. Vede care cere definit în noi?

Oratio: Doamne Dumnezeule îți mulțumim pentru Lumina venită în lume să lumineze pe tot omul.

Te lăudăm și te preamărim Lumină veșnică.

Iartă-ne că am iubit mai mult întunericul decât lumina.

Ne rugăm Ție să ajungă lumina Cuvântului dumnezeiesc la toate popoarele, la tot omul.

Ajută-ne să fim în lume ceea ce Tu ne-ai destinat a fi, lumină. Dă-ne harul să iubim lumina să răspândim lumina Ta prin faptele noastre, printre frații noștri. Doamne, lumina cerească să pătrundă mintea noastră făcând-o capabilă să discearnă adevărurile revelate de cele false.

Deschide-ne Doamne ochii minții ca să putem avea despre Tine credința adevărată, care trezește în noi simțul adorației, al gratitudinii.

Contemplatio: Citim și medităm Sf. Scriptură pentru a-l întâlni pe Dumnezeu în sufletele noastre, în toți și în toate. În lumina lui Dumnezeu să-l descoperim, în noi înșine precum și în aproapele, pe Isus și să-l iubim.

SINOD Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

Deschiderea solemnă a etapei diecezane a drumului sinodal la Timișoara „Pentru noi, drumul sinodal este o speranță, că Duhul Sfânt ne unește și mai mult întro familie, unde cu toții putem să ne găsim locul“ – cu aceste cuvinte s-a adresat Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, duminică, 17 octombrie a.c., după-amiază, în biserica Millennium din Timișoara-Fabric, confraților în preoție și credincioșilor sosiți din mai multe decanate la Sf. Liturghie de deschidere a etapei diecezane a parcursului sinodal. Pe lângă limbile română, maghiară și germană, episcopul diecezan i-a salutat și în limba italiană pe membrii acestei comunități, prezenți cu această ocazie în biserică. În omilia sa episcopul a prezentat ideile principale din documentul pregătitor și din Vademecum-ul parcursului sinodal, citându-l pe Sf. Părinte Papa Francisc, care a subliniat că Sinodul nu este un parlament, nici un sondaj de opinie, ci un adevărat timp al harului. – „Săi descoperim pe semenii noștri, să ne ascultăm cu iubire unii pe alții, pentru că Dumnezeu vrea să fie prezent în relațiile noastre. Împreună, în spirit de iubire vom înțelege ce vrea să spună Duhul Bisericilor. Sinodalitatea este drumul Bisericii, drumul nostru, pe care putem merge împreună întro direcție bună.“ Sf. Părinte ne sugerează în mod accentuat adorația euharistică, fiindcă fără rugăciune nu există inspirație de la Duhul Sfânt, iar dacă nu există prezența Duhului Sfânt, nu va exista nici Sinodul. Cuvântul syn-hodos înseamnă a merge împreună. Acesta este stilul Bisericii în toate domeniile sale, începând cu Biserica universală, și continuând în dieceze, parohii și

cu cele mai mici comunități – a spus Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan.

La sfârșitul Sf. Liturghii păstorul diecezei a prezentat modalitățile practice de desfășurare a etapei diecezane a sinodului, precizând că sarcina organizării acestei faze revine în primul rând decanilor și responsabililor deferitelor domenii de pastorație, mișcărilor și asociațiilor.

Episcopul a menționat, ca sugestie, ca în parohii credincioșii să se împartă în grupuri mici de 7-8 persoane, astfel încât nimeni să nu fie exclus și întrebările celor zece teme propuse de Vademecum să fie discutate de cât mai multă lume. La final, fiecare parohie să pregătească un referat de maximum 5 pagini, care să fie trimis în format electronic secretariatului Ordinariatului Episcopal până în data de 15 februarie. La fel procedează și mișcările ecleziale, asociațiile și grupurile din diferitele domenii de pastorație.

Sf. Liturghie s-a încheiat cu rostirea rugăcunii pentru drumul sinodal.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

13

CEI - NEK Magyar Kurír, Vatikáni Rádió

Veşmântul liturgic simbolizează poporul lui Dumnezeu

Interviu cu creatoarea veşmintelor liturgice ale CEI Veșmintele liturgice purtate de preoții prezenți la Congresul Euharistic Internațional (CEI) de la Budapesta au fost create de Sr. Maria Agar Loche PDDM (Piae Discipulae Divini Magistri). Călugărița a fost intervievată de Márta Vertse, colaboratoare a redactiei în lb. maghiară a Radio Vatican, dialog din care redăm aici câteva fragmente.

Sora Maria Agar Loche activează în domeniul artei ecleziastice-sacre din 1980 și are două diplome de licență: în artă și în arhitectură. În Italia, în mai multe biserici se regăsesc ferestrele uriașe de sticlă și mozaicurile create de ea, totodată lucrările sale pot fi găsite în Polonia, Irlanda, Mexic și Vatican. Proiectarea și execuția multor obiecte liturgice și tabernacole sunt, de asemenea, legate de numele ei; de exemplu, un potir și

14

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

o patenă pentru Sf. Papă Ioan Paul al II-lea sau relicviarele pentru relicviile Sfântului Ioan Botezătorul și ale Sfântului Grigorie de Nazianz, pe care în data de 27 noiembrie 2004, cu ocazia sărbătorii Sf. Andrei apostol, în cadrul unei celebrări ecumenice Papa Ioan Paul al IIlea le-a dăruit Patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului.

Congregația Piae Discipulae Divini Magistri, fondată în 1924 de Giacomo Alberione, își are sediul la marginea de sud-vest a Romei, pe dealul Portuense. Aici se găsește mănăstirea și atelierul de artă a sorei Maria Agar Loche, iar veșmintele au fost realizate de zece surori în atelierul lor central din Milano. „Participarea mea ca și creatoare a veșmintelor liturgice la acest eveniment internațional semnificativ a fost întâmplătoare“, a spus sora. – „Aș putea spune că a fost o surpriză pentru mine. În primăvara anului 2019, am fost la Napoli pentru adaptarea liturgică a unei biserici, când am primit un apel pe telefonul meu mobil. La telefon era Arhiepiscopul Piero Marini, care mă cunoaște de mulți ani pentru că am lucrat împreună cu el și cu surorile mele din congregație la toate acele lucrări pe care le-a realizat ca ceremonier al Sfântului Părinte și ca Președinte al Comitetului Pontifical al Congreselor Internaționale Euharistice. „Așadar Arhiepiscopul Marini m-a întrebat: »Agar, ai chef să creezi veșmintele liturgice pentru Congresul Euharistic de la Budapesta?« Pe moment am fost foarte surspinsă, dar i-am răspuns imediat: »Desigur, Pr. Arhiepiscop, dacă este vorba de Euharistie și de colaborare întrun eveniment ecleziastic, surorile din congregația Piae Discipulae Divini Magistri vă stau mereu la dispoziție.« A doua zi m-am

întors la Roma unde l-am vizitat imediat pe Arhiepiscopul Marini în biroul său, care mi-a prezentat lucrarea ce urma să fie realizată. În doar o săptămână am făcut schițele și m-am întors la Arhiepiscopul Marini pentru a-mi prezenta desenele. Acolo a fost prezent și episcopul László Németh, care mi-a transmis desenele la Budapesta. După un timp am primit răspunsul că schițele a fost aprobate.

Pentru mine a fost de la sine înțeles ca în schițe să fac referire la logo-ul Congresului de la Budapesta, care fusese deja realizat conform motto-ului: »Toate izvoarele mele sunt în Tine«. În logo a fost vizibil potirulul, Euharistia, râurile, amintindu-ne de Dunăre…

Este firesc să mă gândesc la Euharistie ca la un adevărat simbol al comunității, al unității.

Iar Dunărea, acest fluviu mare și faimos, care unește atâtea popoare și a fost reprezentat în mai toate domeniile artistice, m-a inspirat la următoarele: dearece veșmântul preoțesc în Liturghia Bisericii simbolizează poporul lui Dumnezeu, pe care îl prezintă lui Dumnezeu, atunci acesta trebuie să reprezinte cu adevărat toate popoarele care trăiesc de-a lungul Dunării și toate popoarele care sunt prezente la Congresul Euharistic.“ În continuare sora Agar a explicat că, în conformitate cu ierarhia bisericească, broderiile veșmintelor preoțești diferă. În cazul preoților cazulele sunt decorate cu două râuri, care izvoresc din Cruce și Euharistie. Pe

veșmintele episcopilor sunt redate patru râuri, deoarece pe când preotul păstorește o parohie, episcopul conduce o întreagă dieceză. „Când am pregătit schițele cazulelor, încă nu am știut că la Congres va participa și Sfântul Părinte Papa. Pe cazulele Sf. Părinte și ale cardinalilor sunt brodate șase râuri, presărate cu niște cruci mici, care îi simbolizează pe creștini, pe cei botezați. Și culorile diferă, fiindcă cazula Sf. Părinte este aurie, iar restul veșmintelor sunt albe cu nuanțe de galben. Toate acestea simbolizează un popor, care se răspândește din ce în ce mai mult, după responsabilitatea preotului care îl reprezintă.“ În perioada 24-26 octombrie a avut loc în orașul Vicenza, din provincia nord-italiană Veneto, expoziția de artă ecleziastică intitulată Koinè, unde au fost expuse și veșmintele liturgice purtate la CEI, din Budapesta.

Cuvântul grecesc koinè înseamnă limbaj comun.

Foto: CasaGesuMaestro.com Traducere și prelucrare redacțională: Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

15

ACCENTE DIECEZANE Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

Ad multos et faustissimos annos!

Traducerea în limba română a acestei urări din limba latină ar fi: La mai mulți și fericiți ani! Iar căruia i se adresează este Pr. György Kóbor, paroh emerit de Ciacova, bine cunoscut și respectat preot al Diecezei de Timișoara, fondatorul și directorul asociației Caritas din localitate, care în data de 26 noiembrie a împlinit vârsta de 80 de ani. Cu această ocazie Sf. Liturghie de mulțumire a fost celebrată de către Excelența Sa Iosif Csaba Pál,

16

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

episcop de Timișoara, la care au concelebrat mai mulți preoți diecezani, fiind prezenți și preoți ai celorlalte confesiuni religioase, membrii comunității acestei parohii, prieteni și cunoscuți. În biserica frumos împodobită un coș uriaș de trandafiri galbeni, așezat în fața altarului, a atras imediat privirea. După spusele Pr. Dorin Gyula Filip, parohul actual din Ciacova, aceasta este floarea preferată a Pr. Kóbor, astfel

că este firesc ca în ziua aniversării sale să i se dăruiască un astfel de buchet. Totodată toți cei care îl cunosc personal pe sărbătorit pot afirma că în cazul părintelui vârsta este doar o cifră (adevărata vârstă fiind cea a sufletului) pentru că Pr. Kóbor este încă foarte activ, muncește zi de zi, conduce asociația caritativă, are grijă de toate si de toți cei care speră un ajutor, așteaptă soluții de la dânsul.

Cei optzeci de ani de viață și cincizeci și șapte de ani de slujire sacerdotală au adus atât bucurie, cât și încercări, lupta cu nevoile sau înfruntarea regimului comunist, dar și multe experiențe frumoase și satisfacții, dintre care câteva au fost menționate în omilie de către Pr. János Kapor, paroh de Chișineu Criș. – Un moment important în viața sărbătoritului a fost când imediat după schimbările din decembrie 89 a contribuit la înființarea asociației Caritas din Ciacova. Mie mi-a rămas întipărită în minte acea imagine, când la Ciacova ați primit vizita Excelenței Sale Jean Claude Perisset, nunțiu apostolic, iar convoaiele de TIR-uri venite cu ajutoare din Germania se întindeau din centrul orașului până aproape de intrarea

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

17

în localitate. Emeritul Papă Benedict al XVIlea spunea, că: „…însuşi Dumnezeu este izvorul carităţii, iar caritatea este înţeleasă nu numai ca o filantropie generică, ci ca dăruire de sine.“ Această dăruire de sine ați manifestat-o de-a lungul celor trei decenii

18

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

ale existenței asociației Caritas nu numai în fața ciacovenilor, ci și față de multe persoane care se aflau în nevoie, ba mai mult, față de multe localități din țară și nu numai, care au fost încercate de calamități naturale – a spus vorbitorul, care totodată și-a amintit de anii copilăriei, când Pr. György Kóbor i-a strâns pe toți tinerii în jurul bisericii, iar mai târziu i-a îndrumat spre vocația sacerdotală, respectiv i-a sprijinit în anii pregătirii pe pr. Johann Palfi, actualmente preot la Altötting, în Germania, pe Pr. Dorin Gyula Filip, parohul comunității din Ciacova și pe vorbitor însuși. „Cu aproximativ patruzeci și cinci de ani în urmă și eu am fost prezent la acele exerciții spirituale pe care le-ai ținut seminariștilor la Alba Iulia. Am reținut, că erai optimist și cu mult simț practic. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, și cred că pot spune asta în numele întregii Dieceze, pentru slujirea ta exemplară. Bunul Dumnezeu prin munca ta a făcut mult bine și aceste fapte ne îndeamnă și pe noi ca să lucrăm pentru binele oamenilor, în special pentru mântuirea sufletelor, cu multă recunoștință dar și înflăcărare“ – a spus la sfârșitul Sf. Liturghii Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, adresându-se sărbătoritului și felicitându-l prin înmânarea unei medalii aniversare.

La rândul lui, Pr. György Kóbor a subliniat: această distincție nu o merită el, ci toți cei care de-a lungul anilor l-au ajutat în activitățile și realizările sale, anume îngrijitorii care veghează lângă patul bolnavilor și vârstnicilor, șoferii de camioane care conduceau mii de kilometri cu ajutoarele, donatorii inimoși și toți cei care au transformat în fapte cuvintele lui Isus, anume: „…tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut.“ La sfârșitul Sf. Liturghii, Pr. Dorin Gyula Filip, parohul comunității din Ciacova a mulțumit tuturor celor care au contribuit la înfrumusețarea acestei sărbători prin muncă sau prin prezență. După poza de grup cu preoții, credincioșii prezenți l-au felicitat personal pe părintele emerit.

Ad multos et faustissimos annos, Pr. Kóbor!

ACCENTE DIECEZANE Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

Împreună pentru familia Matea În urmă cu câteva săptămâni casa cantorului din Sânnicolau Mare, dl. Adrian-Dumitru Matea, a fost cuprinsă de foc și a ars în mare măsură, pagubele fiind foarte mari. În acest sens atașăm câteva imagini ilustrative.

Rugămintea noastră este, ca în măsura în care puteți, să îl ajutăm pe acest coleg și confrate al nostru, încercat de necaz în prag de iarnă. Familia domnului Matea este formată din soț, soție și patru copii, oameni credincioși și fideli comunității din care fac parte. Îi recomandăm, în măsura posibilităților, în această perioadă a Adventului, atenției, ajutorului și rugăciunilor voastre, având și în acest fel posibilitatea de a face o faptă bună ca pregătire pentru Nașterea Domnului.

Cei care doriți și puteți să ajutați financiar această familie, o puteți face în contul de mai jos: Titular: Matea Adrian-Dumitru Cont: RO33 BRDE 360S V765 6991 3600 Moneda: RON Vă mulțumim din suflet și vă dorim o un Advent binecuvântat, precum și un Crăciun fericit, luminos și cu multe haruri cerești!

Placă comemorativă pentru victimele deportării, la Sânandrei Joi, 25 noiembrie 2021 a fost dezvelită în sediul primăriei comunei Sânandrei o placă în memoria victimelor, cetățeni ai satelor Sânandrei, Cărani și Covaci, de origine germană (în covârșitoare parte romano-catolici), care au fost deportați la muncă forțată în URSS în ianuarie 1945. Încadrată în placa nou montată se afla și o replică a unei picturi, a unei artiste din Sânandrei, d-na Rausch, replică redată pe ceramică, alb-negru. Aceasta reprezintă momentul deportării din satul Sânandrei. Domnul primar al comunei Sânandrei, Claudiu Coman, domnul vice-primar, Iosif Minnich, preotul-paroh grecocatolic al locului, pr. George Rădulescu și doamna consilier local Rodica Gürtler, au luat pe rând cuvântul. În încheiere a fost rostită rugăciunea Tatăl Nostru pentru sufletele victimelor deportării.

Reporterul TVR Timișoara, Adi Ardelean, a fost prezent, înregistrând evenimentul. În cadrul acestui proiect ne bucurăm si de colaborarea comunei Sânandrei cu Arhiva Diecezană a Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. În imagine, dl. Iosif Minnich, vice-primar și d-na Rodica Gürtler, consilier local, inițiatoarea proiectului.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

19

ACCENTE DIECEZANE Irina-Maria LĂPĂDAT

Despre legile morale ale lui Dumnezeu Cu ceva timp în urmă, în urma unei discuții auzisem din partea unei persoane următoarea afirmație: Toate aceste legi, după care trăim sunt făcute de oameni, oamenii le-au scris negru pe alb și le-au rânduit. Bunăoară, tot oamenii au creat legile după care oamenii se pot căsători ori divorța sau au stabilit normele de conviețuire socială. Prin urmare, potrivit celor spuse, nu ar trebui să fie consecințe majore în încălcarea unor legi, mai ales când această încălcare nu prejudiciază pe nimeni.

Cred ca în managementul creației, dacă ținem cont că toate sunt rânduite într-o manieră perfectă în natură, legile morale ale acestei lumi nu pot fi contestate. Ele ne sunt impregnate în conștiința noastră, pentru că am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a înzestrat cu rațiune și cu darul de a putea lua decizii, de a face alegeri, în limitele permise de circumstanțele în care trăim. Acesta este de fapt darul lui Dumnezeu pentru noi și El dorește ca noi să îl urmăm, în bunătate, în iubire, să fim în armonie cu întreaga creație. În acest context, este desigur imoral să faci rău cuiva, de orice manieră, cu vorba ori cu fapta.

Vorbim despre micile alegeri pe care le facem zi de zi, pentru că Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege între calea binelui și a răului și aproape întotdeauna aceasta alegere este conștientă.

Legile morale ale lui Dumnezeu sunt diferite de legile scrise, gândite de juriști și transpuse în codurile legislative ale statelor lumii. Legile lui Dumnezeu sunt transpuse în ființa noastră umană, ele există în conștiința noastră și depinde doar de noi să le urmăm sau să le ignorăm. Uneori depinde și de educație și de felul în care am fost crescuți sau de felul în care suntem. Dar de multe ori egoismul propriu este cel care ne adoarme conștiința și trecem cu ușurință peste ceea ce știm că este bine, pentru realizări pe care le considerăm importante, dar care din păcate nu sunt durabile în timp. Din motive de distracție ori de aderență la un context social, ne angrenăm în bârfe, deși poate știm că acestea sunt răutăcioase și nu neapărat adevărate. Este doar un exemplu de cum egoismul ne acaparează și ajungem să lucrăm împotriva legilor morale ale lui Dumnezeu, pentru care fiecare inimă și fiecare suflet de pe acest pământ sunt la fel de importante. Înjurăturile, deși par simple vorbe, în subconștient sau chiar involuntar transmit un mesaj către cel care sunt adresate; cel care înjură, de fapt dorește cel mai mare rău către destinatar, tocmai fiindcă prin aceste vorbe îl trimite direct la cel rău. La fel de

20

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

adevărat este că nimeni nu este scutit de suferință.

Am putea să ne întrebăm de ce este atâta suferință în lume, iar singurul răspuns pe care l-am putea sugera, cu mințile noastre neputiincioase, ar fi din cauza păcatului, moștenit de la primii oameni.

De aceea, ar trebui ca fiecare dintre noi să putem lupta spre binele din această lume, spre a depăși această stare, spre a ne apropia de Dumnezeu mai mult. Dumnezeu este iubire, iar munca omului de a se apropia de El, de a-l urma, nu are cum să nu fie răsplătită.

Este cert că avem controlul asupra propriei noastre vieți, pentru că avem libertatea de a ne decide propriile acțiuni, dar nu putem folosi acest liber arbitru decât pentru a sluji lui Dumnezeu.

Dacă ne amintim de scena biblică în care Isus stătea cu apostolii într-o barcă pe mare când a început furtuna, atunci am putea exemplifica acest lucru. Când valurile au năvălit peste corabie ca să o scufunde, Isus dormea în partea din spate a corabiei, iar ucenicii s-au dus să îl trezească, strigând: Doamne noi pierim și tu dormi? Prin această atitudine, Isus ne sugerează că într-o viață dedicată binelui și încrederii în Dumnezeu, nu ar trebui să ne temem de nimic, căci Dumnezeu cunoaște pe fiecare, la fel cum știe nevoile fiecăruia.

Dumnezeu este un martor nevăzut, dar permanent al vieții noastre.

Așa cum un copac sau o plată are nevoie de un timp pentru a crește și a da roade, tot așa și faptele, gândurile sau rugăciunile noastre au nevoie de timp pentru a-și manifesta consecințele. În egală măsură, viciile ori dependențele nu își vor produce niciodată efectele în termen scurt, dar după un timp mai îndelungat, acestea își vor pune amprenta asupra ființei omului. De aceea, numai o viață închinată slujirii lui Dumnezeu va putea duce spre un trai liniștit, căci orice s-ar spune, nu are cum să existe fericire niciunde pe lumea aceasta, decât acolo unde există bunătate, pentru că acolo există Dumnezeu.

KÜLHON TÓTH Gábor / Vasánap.hu

Rajzfilmsorozat készül a magyar szentek életéről

Egyedülálló rajzfilmsorozat készül a magyarországi szentek életéről, lelki vívódásaikról a Kecskemétfilm stúdióban, melyet Mikulás Ferenc producer vezet. A nagyszabású munka készítője Békési Sándor református teológus, rajzfilmrendező. Az animációval már fiatalon megismerkedett, számos rajzfilmben dolgozott, harmincévesen viszont a teológia vált a hivatásává.

Békési Sándor arról beszél a Vasárnap. hu-nak adott interjújában, hogy ő sok animációmentes évtized után hálás Mikulás Ferenc bátorságáért és azért, hogy megbízott benne, és beleegyezett abba, hogy a filmsorozatot saját maga írja, tervezze és rendezze.

A tervek szerint a 13 részes rajzfilmsorozat a Magyar szentek vallomásai címet fogja viselni. Csupán 9 perces epizódokból áll majd egy rész, de arra épp elég hosszúságú, hogy a mindig aktuális főszereplő közvetlenül a halála

előtt elmondott imádságában megfogalmazza mindazt a lelki küzdelmet, amelyet kísértések és próbatételek között kellett megvívnia életpályája során. Ez az életrajzsorozat nem egy történeti tablónak készül a középkor világának színes bemutatásával, hanem épp ellenkezőleg: a főszereplő szívébe próbál behatolni és komoly vallásos tusakodását képileg megfogalmazni, s ezzel együtt a felszín helyett a keresztény hit lényegéről szeretne őszintén beszélni. Ennek érdekében a film képi világa leegyszerűsödik fekete vonalakkal rajzolt grafikává, arany és fekete foltokat hordozó elemekkel. Néhol csak a vér és a szív vörös színével, hogy az elhangzó imádság szövegének jelentőségét ne nyomja el a látvány. A színes fények játéka a mennyei világnak van fenntartva, mintegy ellentételezve a fekete-fehér földit a mennyei ragyogásával.

Ami pedig az elhangzó szöveget illeti, az epizódokban mindig két személy szólal meg.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

21

Az imádságát elmondó szent és egy láthatatlan angyali hang, aki az élettörténethez kapcsolódó bibliai idézeteket közvetíti archaikus székely tájszólásban. Éljen akár a középkorban, az ókorban vagy ma, az Istenben hívő ember belső harcát minden időre érvényesen a Szentírás jeleníti meg, illetve adja a példát, legyenek azok a próféták lázas mondatai, Jézus Krisztus tanítása vagy Pál apostol levelei. Az epizódokban ezekből vett idézetekkel gyakran szerepelnek majd a közbe-közbeszóló angyal révén.

Továbbá a korabeli tanúvallomások, levelek és a szentéletrajzok személyes megfogalmazásai épülnek be a szentek elhangzó szövegeibe. Így például Szent Margitnak és Szent Erzsébetnek nemcsak tetteit, hanem saját szavait is fel tudjuk idézni. A szentek legendáiból pedig nem a csodás elemek színpadias megjelenítése kap hangsúlyt, hanem a csodálatos események mögött a szentek személyes döntéseinek felfejtése. A középkori ember világképét is megpróbálja megjeleníteni a filmsorozatban, ami egyrészt az Isten országa és a földi világ, az Isten után vágyódó ember és a mindenhol felbukkanó ördögi kísértés, a lélek és a test ellentételezésében nyilvánul meg. Másrészt pedig a szentek halálának bemutatásával és a lélek halhatatlanságának érzékeltetésével, a másokért vállalt szenvedéssel és a mindenkori imádkozással a középkorban példának tartott hitéletet szeretné a filmsorozat bemutatni és felhívni a figyelmet.

A bemutatásra kerülő 13 élet között elsősorban az Árpád-házi szentek, mint Szent István és Szent László királyok, Szent Imre herceg, aztán az akkori világ nagy női példaképei: Szent Erzsébet és Szent Margit, valamint Szent Piroska és Szent Kinga. Az Árpád-házon kívüli szentek között szerepelni fog Anjou Szent Hedvig, Szent Gellért, Boldog Mór, Skóciai Szent Margit, Boldog Özséb, valamint Kapisztrán Szent János.

Nagyon fontos, hogy az említett példák esetében olyan animációs filmek is készüljenek, amelyek nem elidegenítő mítoszként vagy történeti meseként mutatják be az elmúlt

22

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

háromezer év hitvilágát, hanem belülről, a hívő ember Isten előtti remegéséből. Mint Dávid király a zsoltárjaiban.

Az animáció ennek a lelki, szellemi megközelítésnek a legkiválóbb műfaja, hiszen mind a teret, mind az időt a végtelenségig tudja sűríteni, a teológiai és erkölcsi gondolatokat sajátos mozgóképi világával a leghitelesebben és legérthetőbben elvonatkoztatni.

ACCENTE DIECEZANE

Sfântul Martin, lumina celor săraci și amărâți „Să vă iubiți unii pe alții“ ne spune Evanghelia Sfântului Ioan. Martin din Tours a respectat cu sfințenie aceste cuvinte, dovadă fiind faptele sale. Chiar dacă nu primea mulți bani ca soldat la acea vreme, mereu era dispus să sară în ajutorul semenilor lui săraci, bolnavi și înfometați. Din puținul lui aducea sprijin și bucurie celorlalți.

Povestea vieții sfântului Martin ne spune că, într-o noapte cu ger năprasnic, pe când acesta era soldat în armată, mergând călare zârește la un moment dat un cerșetor care tremura de frig în fața porții. Astfel, Martin a coborât de pe calul său, a scos sabia din teacă și a tăiat jumătate din mantia sa pe care i-a oferit-o săracului pentru a se acoperi cu ea.

Mantia aparținea de uniforma sa de soldat, care nu era proprietatea lui, ci a armatei, iar pentru gestul făcut putea fi sancționat destul de aspru. În fiecare an, pe 11 noiembrie, ziua în care acesta a fost înmormântat - în anul 397 - catolicii îl sărbătoresc prin reiterarea tradiției germane numită Laternenfest (Sărbatoarea lampioanelor). Obiceiul constă în confecționarea lampioanelor de către copii și de a merge în procesiune, pe stradă, cu ele aprinse și de a cânta spre lauda sfântului Martin.

Anul acestea credincioșii catolici din Parohia Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ din Reșița au paricipat la ora 17:30 la o Liturghie a Cuvântului închinată sfântului Martin.

Părintele-Paroh Pălie Veniamin, după citirea Evangheliei după sf. Ioan, a ținut o mică lecție de istorie în predica sa, despre Martin din Tours. Părintele a spus că Martin a început să învețe despre Isus abia la vârsta de 12 ani.

La acea vreme educația creștină era luată în serios astfel, 5 ani de zile Martin a trebuit să se pregătească, aceasta constând în cunoașterea și trăirea Evangheliei lui Cristos. Apoi, abia la vârsta de 22 de ani a fost botezat.

Armina VASTAG

Chiar dacă s-a înrolat în armată la vârsta de 15 ani, respingea violența cu vehemență. A fost antrenat să lupte, a dus o viață destul de aspră dar, a rămas același om cu suflet neschimbat, tolerant și omenos. În timpul predicii, parohul a făcut o comparație cu un om din zilele noastre, anume cu Dan Negru. El este prezentatorul emisiunii pentru copii intitulată Next Star unde, cu implicarea copiilor talentați, Dan îi ajută pe cei săraci având grijă să nu le lipsească nimic. Exact la fel cum proceda Sfântul Martin, îngrijinduse de cei săraci cu ajutorul talentelor sale de om cu suflet mare.

Sfântul Martin a fost apreciat și iubit de comunitatea sa, deoarece a adus lumină până și în sufletele cele mai întunecate de griji. De asta îl sărbătorim și prin lumina lampioanelor, pentru că el a fost aducătorul de lumină pentru cei săraci, bolnavi și înfometați.

Putem învăța din multe din acțiunile sale; unul dintre lucrurile utile ar fi cum să-i iubim pe semenii noștri în mod egal, indiferent din ce familie se trag sau ce statut social au. Iubirea aduce lumină, iar lumina este calea spre Dumnezeu.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

23

ADVENT Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

Coroana de Advent În timpul Adventului, în marea majoritate a bisericilor creștine, există frumosul obicei de a se face o coroană (de cele mai multe ori din crenguţe de brad) pe care sunt aşezate patru lumânări, fiecare dintre ele fiind aprinsă în ajunul fiecărei duminici din acest timp. Această coroană este un semn, un ajutor pentru creştini de a se pregăti mai bine pentru sărbătoarea Naşterii Domnului.

Istoria coroanei de Advent Coroana de Advent este o tradiţie născută în secolul al XIX-lea în Hamburg. Un tânăr pastor

24

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

evanghelic Johann Heinrich Wichern (18081881) a cumpărat o casă mare în Hamburg, a restructurat-o şi a început să adune copiii de pe stradă, să le dea un acoperiş şi ceva de mâncare. El i-a învăţat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, alţii pictori, grădinari, croitori… şi în felul acesta au încetat de a mai cerşi, învăţând sa-şi câştige singuri pâinea şi să-şi construiască fiecare un trai decent. În fiecare an, în timpul Adventului, tânărul pastor Wichern organiza un moment de rugăciune. În Adventul anului 1838 vrând să facă mai frumos acest timp pentru oaspeţii săi,

s-a gândit ca fiecare copil să aprindă, începând cu 1 decembrie, în timpul momentelor de rugăciune, câte o lumânare colorată. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzendacht (devoțiunea lumânărilor). Apoi, un prieten de-al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe care s-au aşezat lumânările, aşa încât să pară o mare „coroană de lumină“, Lichterkranz. Se ajungea la Crăciun cu toate cele 24 de lumânări aprinse.

Deoarece le plăcea foarte mult, începând cu 1851 chiar copiii au început să ornamenteze cercul de lemn cu ramuri de brad, ca semn al vieţii, realizându-se astfel coroana aşa cum o întâlnim şi astăzi.

Multe persoane au găsit coroana de advent atât de frumoasă, încât au vrut să aibă chiar în casa lor ceea ce se numea Coroana de lumină. În felul acesta uzanţa aceasta a ieşit din acel ambient şi s-a răspândit mai ales în familii.

Dar cine avea în casă un loc atât de mare ca să atârne o coroană de Advent pe care să stea 24 de lumânări? Astfel, încetul cu încetul, numărul lumânărilor s-a micşorat ajungânduse doar la patru, după cele patru duminici ale

Adventului: trei de culoare violet şi una de culoare roz.

După primul război mondial, tradiţia coroanei de Advent a primit un nou impuls şi a intrat şi în casele creştinilor catolici. În 1925 coroana de advent, în forma sa actuală, şi-a făcut apariţia într-o biserică catolică din Köln, iar în 1930 la München. Prin 1935, în Austria, au început să se binecuvânteze coroanele de advent pentru casele particulare.

Semnificaţia coroanei de Advent Coroana de Advent are o funcţie religioasă: ea vesteşte apropierea Crăciunului, ne pregăteşte pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, trezeşte rugăciunea comună, arată că Isus este adevărata lumină care învinge întunericul şi răul.

Coroana de Advent are o formă circulară.

Cercul este încă din antichitate un semn al veşniciei şi al unităţii; aici indică şi soarele şi ciclul său anual, modul său continuu de a se reproduce, fără a se consuma vreodată; exprimă foarte bine misterul lui Cristos care este propus mereu. La fel ca şi inelul, care

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

25

De aceea, coroana adevărată nu trebuie să fie din teracotă, din ceramică etc. Aceste ramuri amintesc de intrarea lui Isus în Ierusalim, primit cu ramuri şi salutat ca rege şi Mesia.

este un tot continuu, coroana este şi semn de fidelitate, fidelitatea lui Dumnezeu faţă de promisiunile sale.

Coroana este şi semn al regalităţii şi al victoriei. În vechea Romă erau încoronaţi învingătorii jocurilor sau ai unui război. Chiar și astăzi primesc coroniţă cei care iau premiul întâi. Coroana de Advent anunţă că acest copil, care este aşteptat, este regele care învinge întunericul cu lumina sa.

Ramurile mereu verzi de brad sau de pin care ornează coroana sunt semnele speranţei şi ale vieţii fără de sfârşit, ale vieţii veşnice.

26

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

Semnificaţia lumânărilor Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale timpului Adventului. Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Naşterii lui Isus, treptata victorie a luminii asupra întunericului. De aceea e bine ca aprinderea lor să aibă loc seara, pe întuneric.

La început lumânările erau trei de culoare violet şi una de culoare roz: violet pentru a indica penitenţa şi convertirea la Dumnezeu, roz ca semn al bucuriei pentru iminenta naştere a lui Isus (cea roz se aprinde în a treia duminică de Advent, numită chiar Gaudete– bucuraţivă). Ele pot fi însă toate de culoare albă.

Fiecare lumânare îşi are semnificaţia sa religioasă. Conform tradiţiei, ele sunt denumite astfel: – prima, este lumânarea profetului; ea ne invită la speranţă. Cu mulţi ani înainte de naşterea lui Isus, profeţii au vorbit poporului invitându-l să aştepte venirea Domnului şi să nu-şi piardă speranţa; – a doua, este lumânarea Betleemului, cetatea în care s-a născut Mesia, Isus Cristos, Mântuitorul tuturor oamenilor; – a treia, este lumânarea păstorilor, cei care au primit cei dintâi vestea Naşterii Domnului, o veste care le-a umplut inimile de bucurie. La această bucurie suntem invitaţi să ne facem părtaşi cu toţii; – a patra este lumânarea îngerilor; ei au adus vestea că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii şi datorită acestei iubiri el a decis să se nască între noi.

Mai sunt şi alte tradiţii, de exemplu: prima este lumânarea iertării acordate lui Adam şi Evei, prin care din muritori au devenit vii în Dumnezeu; a doua este cea a credinţei patriarhilor care cred în darul ţării promise; a treia este cea a bucuriei lui David pentru descendenţa sa; a patra este cea a învăţăturii profeţilor care vestesc dreptatea şi pacea.

Indiferent de care tradiţie se ia în considerare, ideea principală este aceeaşi: aceste lumânări sunt simboluri care îl ajută pe creştin să se pregătească mai bine pentru sărbătorirea Naşterii Mântuitorului.

ADVENT Pfr. Karl ZIRMER Kath. Pfarrgruppe Mainspitze

Advent – Zeit des Wartens Advent, das ist die Zeit des Wartens. Viele von uns erinnern sich noch gut, wie ungeduldig sie einst als Kinder auf Weihnachten gewartet haben: auf die Weihnachtsferien, auf das Fest, auf die heiß ersehnten Geschenke. Das ist lange her.

Warten aber müssen alle Menschen, immer wieder; nicht auszudenken, wie viele Stunden Tag für Tag überall auf Erden mit Warten zugebracht werden. Worauf warten wir? Die Tage und Jahre gehen dahin. Man hat seine Arbeit, seine kleinen und großen Sorgen, seine kleinen und großen Freuden. Man wartet auf den Feierabend, auf das Wochenende, auf den Urlaub.

Man wartet auf bessere Zeiten, auf Besserung der politischen Lage. Und wenn eingetreten ist, worauf wir warten, warten wir auf etwas anderes. Jetzt, in diesen Wochen warten wir auf Weihnachten: die Kinder mit Ungeduld, die Erwachsenen mit Plänen, was alles noch getan werden muss, damit es ein schönes Fest wird.

Worauf warten wir also? Egal worauf wir im Einzelnen warten: Im Grunde erwarten wir überall und jederzeit doch nur eines: das große, ja das unendliche Glück! Zum Bewusstsein dieser radikalen Sehnsucht in der Tiefe unseres Herzens will der Advent uns neu ermutigen. Uns bewusst machen, dass hinter dem alltäglichen Warten, zu dem das Leben uns immer wieder zwingt, eine tiefere Sehnsucht steckt, die Sehnsucht nach einem tiefen, dauerhaften Glück und gläubige Menschen glauben, dass sich darin die Sehnsucht nach dem unendlichen Gott verbirgt.

Wenn wir Advent feiern, dann tun wir es in der Hoffnung, dass die Sehnsucht, die wir im Herzen tragen nicht unerfüllt bleiben wird. „Die Hoffnung stirbt zuletzt“, sagt ein Sprichwort.

Ein anderes Sprichwort sagt: „Doch die Hoffnung auf ein besseres Leben, die lasse Dir bitte, niemals nehmen. Denn wenn Du denkst es geht nicht mehr, kommt von irgendwo ein Lichtlein her.“ Der ungarische Kardinal Péter Pázmány hat die gleichen Gedanken so ausgedrückt: „Dum spiro, spero“ („Solange ich atme, hoffe ich“).

Unsere Hoffnung hat einen Namen: Jesus Christus, dessen Geburtsfest wir an Weihnachten feiern. Weil wir an diesen Christus glauben, der für uns Mensch geworden ist, lassen wir uns den Traum von einer besseren, gerechteren und friedlicheren Welt nicht mehr nehmen. Und wir wollen unseren, wenn auch bescheidenen, Beitrag leisten, dass es in dieser dunklen und kalten Welt heller und wärmer wird. Wir wollen gerade in den Tagen vor Weihnachten Lichter der Hoffnung anzünden. Denn als gläubige Menschen dürfen wir unserer Hoffnung Ausdruck verleihen: Gott steht auf der Seite deren, die sich für Gerechtigkeit und Frieden, für Solidarität und Liebe einsetzen. Er wird unser Bemühen unterstützen und mit seinem Segen begleiten In diesem Sinne wünsche ich uns allen einen besinnlichen Advent und ein gesegnetes Weihnachtsfest.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 6 - 2021

27

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVII Nr. 6 (328-329)

ISSN 1454-1025

Sponsor:

Partener: