15 minute read

GÂNDURILE TINERILOR Până când ne vom vedea

GÂNDURILE TINERILOR

Astrid SCHRIFFERT

Advertisement

Până când ne vom vedea...

Prea iubite Tată ceresc, Astăzi am multe motive pentru care să îți scriu. M-am trezit devreme și am văzut soarele pe care L-ai creat, cum își întindea razele somnoroase ca ochii mei. Deseori mă întreb ce acuarele folosești ca să pictezi cerul așa de frumos, ca eu și ceilalți să ne putem bucura de el. Am găsit pisica, făcută covrigel, cum aștepta să mă trezesc. Oare ea e păzitorul meu pe timpul nopții? Pentru că dacă am un coșmar, ea e acolo, se cuibărește lângă mine și mă liniștesc. Apoi m-ai adus în brațele deschise ale părinților mei. Știi tu... Acei îngeri fără aripi pe care i-ai trimis pe pământ ca să aibă grijă de mine. Te-am văzut în ochii lor când m-au salutat. O țin minte pe mama cum se strecura dimineața să îmi lase un sărut pentru când mă voi trezi. Si-atunci tot pe Tine te simțeam. Era modul Tău de a-mi spune: „Bună dimineața! Ți-am pregătit o nouă aventură”. Apoi am plecat spre gară și am urcat în tren. Găsesc o mare plăcere în a călători singură. Obișnuiesc să privesc pe geam și să văd cum natura se mișcă în jurul meu. Și acolo tot Tu ești. Cât de răbdător Ești ca să pui viață într-un singur fir de iarbă. Cum poți Tu, Doamne, să ne iubești pe fiecare în parte așa de mult? Nu pot percepe cum poți fi atent la toți și toate în același timp. Să știi că am zărit prima căprioară de pe câmp, și pe a doua. Mi-am adus aminte de acel banc cu omul care striga la Tine după ajutor, Tu i-ai tot trimis bărci și el nimic. Dar când Mi-ai pus în față cele șapte căprioare adunate, am înțeles ce voiai să îmi transmiți. Zburdau și se bucurau împreună. Erau libere. Libere de griji, libere de gânduri, libere de anxietate... Atât de libere. Și am început să mă întreb ce mă oprește să fiu eu cea liberă. Nu mi-a luat mult să îmi dau

seama. Noi oamenii avem o constantă și statornică dorință de stabilitate și pentru asta suntem capabili să intervenim în planul Tău pentru noi. Chiar dacă suntem conștienți că Tu ști ce e mai bine pentru noi. Suntem încăpățânați și punem mare preț pe ceea ce gândesc cei din jurul nostru. Deci suntem legați de noi înșine și acele „must do” pe care trebuie să le îndeplinim pentru a fi în trend cu cei din jur. Pe scurt: „nu e original să fi original”. Tu știi mai bine că mie nu îmi place să fiu în trend. Oamenii pot arăta cu degetul către mine, dar vor ști ei oare vreodată ce se află în sufletul meu? Mi-am propus aceasta după ce am citit într-o foarte utilă carte că „lumea în ansamblu poate nu se va sfârși în viitorul apropiat, dar lumea mea poate se va sfârși azi”. Și realizez că ultimul lucru pe care vreau să îl fac este să ajung în fața Ta plină de regrete și să mă plâng că nu am fost suficient de fericită în toată viața mea. Acum, în timp ce îți scriu, sunt pe drumul spre casă. Doamne, ce acuarele folosești ca să pictezi cerul? E minunat. Îmi place tare mult că aduci astfel de culori la fiecare început și sfârșit de zi a vieții mele. Nu am fost doar fericită și cu zâmbetul pe buze astăzi. M-am enervat foarte tare când am fost în criză de timp, am rămas

GÂNDURILE TINERILOR

dezamăgită de indiferența unor frați de-ai mei, care poate nu s-au trezit la fel de frumos, și m-am întristat când mi-am dat seama că pot cuprinde foarte greu în scris tot ce am să îți spun. Dar cum se spune: „Ochiul care n-a plâns, cum poate ști când e fericit?”. Călătoresc singură din nou. Aud vocile oamenilor pe fundal, dar mai tare Te aud pe Tine cum îmi vorbești despre toate câte am trăit împreună azi. Urcând în mașina tatei, am simțit căldura pe care o emana bucuria lui că îmi revede ochii, acum mai obosiți ca dimineață. Acolo ai fost Tu, iarăși. M-ai luat în brațe fericit să mă duci acasă, în siguranță, ca orice tată grijuliu și iubitor. Pășind pragul casei, prin zâmbetul mamei m-au îmbrățișat norii. Chiar dacă ne-am văzut dimineață, revederea a fost mai dulce ca mierea din lapte. Îmi sună foarte a clișeu să „Îți mulțumesc” la acest final de zi. Așa că am să îți spun că pagina vieții mele care cuprinde ziua de azi a fost frumoasă și că o iubesc. O iubesc mult pentru că M-ai trezit dimineața devreme să văd la rândul meu cum trezești natura, cum o chemi la viață și la o nouă aventură. O iubesc mult pentru că M-ai pus în gândul unor suflete dragi mie, care fie m-au chemat la o adorație, fie mi-au amintit de niște poze de la un eveniment foarte aproape de sufletul meu, fie mi-au sustras un zâmbet cu un cântecel, fie mi-au amintit de iubirea Ta și mi-au adus liniștea necesară ca să pot

să vorbesc cu Tine deschis, despre tot și toate. O iubesc mult pentru că am avut ocazia și în această zi să Îți admir creația, în toată splendoarea ei, cu toată strălucirea ei, curată sau prăfuită, minunată așa cum este ea. O iubesc pentru că îngerii mei păzitori, cu și fără aripi, cu și fără blăniță, au avut grijă ca mie să nu îmi lipsească nimic, că mi-au ascultat povestea zilei cu ardoare. O iubesc pentru că astăzi am cunoscut în sfârșit cum este să te bucuri pentru lucrurile mici. O Doamne, Tu care ești acolo sus, probabil vezi lucrurile acestea atât de mici, dar pentru mine Le-ai făcut așa de mari. Mai mare lucru este că pot să vorbesc așa cu tine, să îți scriu totul așa cum știe inima mea, așa cum numai Tu mă cunoști. Aceasta este mărturia mea, încrederea în Tine, Tată ceresc! Ajută-i și pe ceilalți să își elibereze fricile și necazurile în fața Ta, și învață-i să fie liberi, să își ia jos cătușele și să mergem în pace către Tine. A Ta copilă, Astrid SCHRIFFERT

FOCUS DIECEZAN

Alina Maria NEDELCU Parohia Dudeștii Vechi

Mărturie din izolare

Pentru mine și familia mea acest Paște a fost puțin „ciudat” prin faptul că eram învățați de mici să participăm la toate celebrările din

Biserică, iar acum se vedea la orizont că nu va fi posibil acest lucru. Iar pe lângă toate acestea, situația devine și mai grea de suportat prin obligația de a păstra distanțarea socială, noi având o relație foarte strânsă cu cei dragi ai noștri, materializată prin întâlniri foarte dese. Prima greutate, odată cu această izolare, a apărut ca o întrebare: cu cine vom lăsa copilul cât suntem la servici? Dar Duhul Sfânt a lucrat și a văzut nevoia noastră prin posibilitatea de a lucra și de acasa. Apoi, încet-încet, totul a intrat la normal. Ne-am adaptat programul la noile reguli și am realizat cât de binecuvântați suntem cu ceea ce avem. În această lună de izolare am reușit să petrecem mai mult timp împreună, să facem multe lucruri pe care le tot amânam din lipsă de timp, am redescoperit plăcerea de a sta toată ziua afară la soare, înconjurați de natură, de cântecul păsărilor, de cotcodăcitul găinilor și câte și mai câte. Ba chiar am reușit să citim cărțile cumpărate în urmă cu ceva timp și pe care nu reușeam să le terminăm. Parcă timpul a încetinit și ne dă posibilitatea de a finaliza tot ce trebuie terminat. Ne-am dedicat zilnic un moment de rugăciune pentru toți cei afectați de acest virus, bolnavi pe de-o parte și cei care se luptă împotriva lui, pe de altă parte, mai ales că avem o prietenă, soră franciscană, îmbolnăvită de acest virus și care se luptă de mai bine de VITA CATHOLICA BANATUS I Nr. 3 - 2020

trei săptămâni cu boala. Am avut oportunitatea să participăm virtual, în diferite parohii, la Celebrările cu ocazia Paștelui, începând cu Joia Mare. În toate duminicile am participat, tot virtual, la Sfânta Liturghie, am avut ocazia să ascultăm noi emisiuni la radio și pe facebook, cu și despre catolici, dar și să învățăm lucruri noi. Alex, fiul meu, m-a ajutat să vopsim ouăle și să pregătim un tort, iar soțul meu m-a ajutat la Konkata (fel de mâncare, care nu lipsește de pe masa de Paști, la bulgarii bănățeni, ce conține: colac, ouă vopsite, șuncă fiartă și cârnați). Ziua de Paști am sărbătorit-o noi trei, acasă. Am pus masa festiv, așa cum ar fi fost dacă era toată familia la noi și i-am sunat pe rând pe cei dragi, pe videocall, ca să ciocnim virtual un ou și să vestim: Cristos a înviat! Îmi răsună mereu în minte acest verset din epistola către Romani: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigoana sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia ori sabia?”. Totuși, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit, și eu simt că ne iubește enorm de mult și azi. Pe mai departe știu doar că Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, iar ce pot eu sa vă cer este să căutăm partea bună a acestei situații speciale și să ne rugăm pentru înțelepciune și răbdare. Cristos a înviat, aleluia! Isukras ij uzkrasnal, álleluja!

FOCUS DIECEZAN

Astrid SCHRIFFERT

Duminica Floriilor - Ziua Mondială a Tineretului 2020

Anul acesta, cu toate că posibilitățile de organizare au fost precare, din cauza pandemiei din toată lumea, am rămas solidari și am petrecut această zi plină de bucurie, fiecare în casele noastre. Știm că speranța și încurajarea se fac simțite mult mai bine dacă rămânem uniți în credință. Toți tinerii doritori și voioși au avut ocazia de a participa online la Liturghia pentru Tineret, transmisă live pe Facebook, pe pagina Centrului Diecezan de Tineret, la Calea Sf. Cruci în limba maghiară și la rugăciunea Rozariului în limba română, ambele organizate prin intermediul platformei Zoom. Cu mare bucurie și nerăbdare am așteptat această Zi Mondială a Tineretului, în Duminica Floriilor. Această zi înseamnă pentru mine bucuria de a-L întâmpina pe Isus la poarta inimii mele și de a mă pregăti ca măreața Lui Jertfă și Înviere sămi aducă acele încurajări de care am nevoie pe drumul meu de tânăr creștin. Excelența Sa, Iosif Csaba Pál, episcopul nostru diecezan, ne-a fost alături atât la Liturghie cât și la rugăciunea Rozariului. Sprijinul său față de activitățile tinerilor diecezei este de mare ajutor și de apreciat. Mesajul său pentru această zi mi-a adus multă încurajare deoarece în acest timp

de distanțare socială, apropierea spirituală pe care ne-a oferit-o a fost de mare ajutor. Rugăciunea Rozariului a fost pentru mine punctul culminant al zilei. Părintele episcop ne-a povestit că pe vremea când era copil nu înțelegea pe deplin această rugăciune atât de frumoasă. Este adevărat că uneori o consider poate lungă sau poate pur și simplu nu reușesc să mă concentrez suficient asupra meditației. Când a început rugăciunea m-a cuprins un sentiment aparte. A fost atât de încurajator să știu și să realizez că mulți alții se roagă împreună cu mine, că suntem cu gândul unul la celălalt, chiar dacă nu ne cunoaștem. Am folosit pasaje din mesajul Sfântului Părinte adresat tinerilor cu ocazia Zilei Mondiale ale Tineretului. Prin cuvintele sale am simțit cum și el este alături de noi, toți tinerii din această lume. Dacă în ziua precedentă mă simțeam singură și fără chef, în timpul rugăciunii i-am simțit pe toți aproape. Am fost uniți în rugăciune, iar făcut această zi să fie una specială, aceasta a fost puternică. „Ridicăchiar dacă s-a desfășurat strict în te şi devino ceea ce eşti! Graţie mediul online: E.S. Iosif Csaba acestui mesaj, atâtea feţe stinse Pál, care ne încurajează mereu, ale tinerilor din jurul nostru se colaboratorii Centrului Diecezan vor anima şi vor deveni mult mai de Tineret, în special celorlalți frumoase decât orice realitate membri din Jubilate și TEKMEK, virtuală!” (Papa Francisc) alături de care am pregătit Mulțumesc tuturor care au activitățile și impulsurile zilei. VITA CATHOLICA BANATUS I Nr. 3 - 2020

FOCUS DIECEZAN

7+1 întrebări: răspunde episcopul Iosif Csaba Pál

Hai să ținem pasul cu viața! Să ne susținem reciproc sufletește! Să ținem legătura unii cu alții! În aceste vremuri „încoronate”, încurajarea prin rugăciune este esențială, iar acestea sunt mesaje importante, care sunt articulate în multe locuri, indiferent de limbă, de culoarea pielii, de opinii politice. Aceasta este pur și simplu… în regulă (!), pentru că în sfârșit există câteva elemente în lume, în care este înțelegere. Site-ulromkat.roa început să caute oameni mai cunoscuți cărora le-a adresat o serie de 7+1 întrebări, lansate pentru a-și descrie această nouă viață, pe care doreau să o trăiască în condițiile noi, schimbate. Așa că redactorii romkat.ro l-au rugat și pe episcopul nostru diecezan să răspundă la aceste 7+1 întrebări. Hai să ținem pasul cu viața! Să ne ținem sufletele unite, împreună! Țineți legătura între voi! „Conversația” de azi dezvăluie și de ce se teme episcopul atunci când îi este frică… episcopul Iosif Csaba Pál, din Dieceza

de Timișoara, ne răspunde la întrebări. Răspunsurile sale sunt publicate integral, mai jos:

1. Ce lucru bun v-a adus acest blocaj în viață?

Oprirea multor programe mi-a oferit timp și spațiu pentru a mă gândi la ceea ce contează cu adevărat, la ce urmează de aici înainte, mai departe.

2. Care este cel mai remarcabil eveniment din viața Dumneavoastră de zi cu zi, în această perioadă?

La fel ca înainte: minute liniștite cu bunul Dumnezeu și conversații cu oamenii (acum mai ales prin telefon și dispozitivele de comunicare).

3. Ce vă pare rău că nu ați făcut înainte de această pandemie?

Poate faptul că nu i-am vizitat pe frații mei creștini, bolnavi.

4. Care este cea mai mare recunoștință?

Că Dumnezeu este cu noi. Călătorește cu noi, ne iubește la infinit. Și mai exact: aduce la suprafață multă bunătate umană, pe care o văd în jurul meu în fiecare zi.

5. De ce vă este frică atunci când… vă este frică?

Îmi este frică de faptul că o să pierd ceva din vedere, că îmi va lipsi ceva… că nu îi acord suficientă atenție lui Dumnezeu și tocmai de aceea pot fi neatent cu semenii mei.

6. Care a fost cel mai frumos moment al Paștelui din acest an?

Conversațiile telefonice cu preoții. Timp de câteva zile, aceasta a fost una dintre cele mai importante activități ale mele. A fost o mare plăcere să experimentăm cu adevărat

FOCUS DIECEZAN

comuniunea, de a fi (și) astfel împreună. Acest Vreau să experimentez în continuare adevărata lucru se datorează celui Înviat. solidaritate: să-i văd pe toți ca membri ai marii 7. La ce vă așteptați de la viitor, ce familii a lui Dumnezeu.

doriți de la Dumneavoastră înșivă, de +1. Ce L-ați întreba pe Isus cel Înviat, la mediul Dumneavoastră, de la lume, dacă l-ați întâlni acum?

după ce se va fi oprit epidemia? „Dacă l-aș întâlni?” – Îl întâlnim în fiecare Mă „aștept” să nu „mă aștept” la nimic de la ceilalți. În același timp mi-aș dori foarte mult să-mi dedic timpul și energia mea pentru zi. L-am și întrebat dacă a permis această epidemie sau are vre-un plan important cu ceea ce dă cu adevărat rod, pentru acelea această pandemie? Apoi mi-am cerut scuze care construiesc cu adevărat Împărăția că i-am pus atât de impulsiv întrebarea și am lui Dumnezeu. Petreceți mai puțin timp schimbat-o: ce vrea să-mi trimită, ce vrea cu cu organizarea și acordați mai mult timp asta în viața mea? – Înțelegerea răspunsului oamenilor. Mediul meu? „Să încercăm să trăim Său se formează încet, maturizându-se în inima și mai mult ca adevărați frați și surori”. Lumea? mea. 7+1 kérdés: Balla Lóránt válaszol

Tartsunk lépést az élettel! Tartsuk egymásban a lelket! Tartsuk a kapcsolatot! Ma Balla Lóránt, a temesvári Bartók Béla Elméleti Líceum magyar irodalomtanára válaszol a romkat.ro által tett kérdésekre.

1. Mi jót hozott az életedbe a vesztegzár?

Minden területen fejlődést jelent a vesztegzár. Több odafigyelés Istenre – olyan ez az időszak, mint egy jó lelkigyakorlat. Mélyebb önismeret és társismeret – napi beszélgetés szeretteimmel. Fejlődés tanári hivatásomban – megtanultam a Google Tanterem és a Google Meet használatát. A vidéki élet, a természet nagymértékű felértékelődése – a kertészkedés, a virágzó fák, a veteményezés feltöltenek. Ugyanakkor a fejlődéshez párosul a lelassulás – sehová nem kell rohanni, nem kell semmit elsietni. Jó időszak ez a türelem gyakorlására és az elmélkedésre.

2. Mi egy mostani hétköznapod legkiemelkedőbb eseménye, pillanata?

Ébredés után sokkal nagyobb a hála

bennem Isten felé, hogy felébredhettem, egészséges vagyok. Két fontos tartópillére van a napjaimnak és önmagamnak: Isten és a szeretteim. Az egyik legkiemelkedőbb esemény az, amikor beszélgethetek családtagjaimmal és barátaimmal – elmesélik a napjaikat, élményeiket, félelmeiket, és vigasztaljuk egymást… A másik legkiemelkedőbb pillanat az, hogy van idő lelki olvasmányokra. Naponta előkerül az evangélium és hozzá kapcsolódó

This article is from: