Nr. 4 (324-325) - 2021
Revista Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A Temesvári Római Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift der Römisch-Katholischen Diözese Temeswar
Rugăciune, comunitate, distracție Ima, közösség, szórakozás Gebet, Gemeinschaft, Spaß
3
EDITORIAL Rugăciune, comunitate, distracție / Ima, közösség, szórakozás
4
CHRISTUS VIVIT De la „dragostea surogat“ la iubirea autentică
7
SPIRITUALITATE Perseverează în rugăciune chiar și atunci când devine brusc dificilă
Pr. Csaba VÁNCSA
Pr. Daniel DUMITRU
17 Întâlnire, experiențe și parfum de lavandă de pompieri bavareză pentru 18 Mașină pompierii din Lipova Un grup de familii
Astrid WEISZ
Liturghie jubiliară în capela 19 Sf. Ordinariatului Episcopal Enikő SIPOS
20
Pr. Csaba VÁNCSA
10 13 14 15 16 10
CUVÂNTUL VIU Stai în tăcere înaintea Domnului și așteaptă-l! prof. Silvia TELESCU
ACCENTE DIECEZANE Preasfințitul Iosif, la Jubileul a 40 de ani de la hirotonire! Prof. Elena ȘTEFĂNESCU
DIÖZESANAKZENTE Das Ehrenamt im Kirchenbereich
KOCSIK Zoltán, templomigazgató
22
ACCENTE DIECEZANE Două busturi ale fericitului Francisc Maria al Crucii Jordan la Timișoara Enikő SIPOS
Mondială a Bunicilor și Persoanelor 23 Ziua vârstnice la Maria Radna Pr. Csaba VÁNCSA
germanilor bănățeni la Maria 24 Pelerinajul Radna / Deutsche Wallfahrt nach Maria Radna
Dr. Claudiu CĂLIN
25
ACCENTE DIECEZANE Au început lucrările de reparații la biserica din Sânnicolau Mare
Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara
CEI / NEK Prăjitura oficială a Congresului Euharistic Internațional de la Budapesta
Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara
Nyitóünnepség és szentmise a NEK-en Înregistrare și prin telefon la evenimentele din cadrul CEI!
REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVII Nr. 4 (324-325)
Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com https://gerhardus.ro/ro/ https://issuu.com/gerhardus.ro Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025
2
Enikő SIPOS
Josef LUTZ
EGYHÁZMEGYEI RÁLÁTÁS Megújul a temesvári piarista templom
INTERVIU Retrospectiva unei jumătăți de veac de preoție - Interviu cu E.S. Martin Roos, episcop emerit -
Ilustrații: www.pixabay.com
VITA CATHOLICA BANATUS
Director responsabil: Pr. Csaba VÁNCSA
Colaboratori: Claudiu CĂLIN, Enikő SIPOS, Maria LÁZÁR, Astrid SCHRIFFERT, Adrian IONCSOV, Irina-Maria LĂPĂDAT, Lóránt BALLA. Design & layout: Silviu LAZĂR
Print: Tipografia DANTONY Timișoara
I
Nr. 4 - 2021
Pentru abonamente:
plata abonamentului se poate efectua prin mandat poștal pe adresa: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 sau prin virament bancar în contul: RO11RNCB0249049285810001 B.C.R. Timișoara C.I.F. RO4250689
• un exemplar - 8 RON • un abonament pentru anul 2021 - 50 RON • un abonament pentru străinătate - 40 euro • un abonament susținător - 100 RON
EDITORIAL Pr. Csab VÁNCSA
Rugăciune, comunitate, distracție
Acum, vara, mulți dintre noi au plecat la drumeții, au pornit în vacanțe, pentru a ieși puțin din orașul aglomerat. Dar nu trebuie să uităm nici rugăciunea în acest timp. Pentru mine, Liturghia este în primul rând rugăciune, îmi place când ceremonia este încadrată de liniște și concentrare asupra ritualului. Dar acest lucru nu este întotdeauna dat. De exemplu, dacă cineva a fost într-o tabără cu tineri și a ținut Liturghie cu ei acolo sau a participat la vreo Întâlnire Mondială de Tineret, la liturghia de încheiere, știe cu siguranță că starea de spirit a acestor acte liturgice extraordinare este destul de diferită de ceea ce ne-am aștepta la o duminică, în majoritatea bisericilor parohiale. Acolo milioane de oameni sunt una, în rugăciune, este o stare de spirit diferită. Ritualurile noastre bisericești sunt în primul rând rugăciuni, dar de fapt și întâlniri prin care se construiesc comunități. Viața noastră liturgică își atinge cu adevărat scopul atunci când o comunitate se naște din ea. Aceasta nu funcționează încât să fim unul lângă altul; fiecare își face rugăciunea, iar când s-a terminat Liturghia, toată lumea se grăbește spre casă. Membrii unei comunități bune își doresc să fie prieteni, să se ajute reciproc, să își împărtășească durerea și bucuria. Pe baza experienței noastre despre credința creștină, este important să recunoaștem că Dumnezeu este implicat în aceste dorințe și că vrem să ne întâlnim în permanență cu El și cu ceilalți.
Ima, közösség, szórakozás
Most nyáron sokan mennek kirándulni, táborozni, kicsit kiszabadulni a zsúfolt városból és egy kicsit megszusszanni. De ez idő alatt sem szabad elfelednünk az imát. Számomra a szentmise elsősorban ima, szeretem ha a szertartásnak a csend és összeszedettség a kerete. De ez nem mindig adatik meg. Ha valaki például volt már fiatalokkal táborozni és ott misézni szeretett volna, vagy ifjúsági világtalálkozók záró szentmiséjén milliónyi ember részvételével, az pontosan tudja, hogy ezeken rendkívüli liturgikus cselekményeknek a hangulata egészen más, mint amire egy átlagos vasárnap a legtöbb plébániatemplomban számíthatunk. A csíksomlyói búcsún is ilyen rendkívüli vallásos esemény, amelynek a végén több százezer ember együtt imádkozik. Az egyház szertartásai elsősorban imádságok, de valójában közösségépítő találkozások is. Liturgikus életünk akkor éri el csakugyan a célját, ha közösség születik belőle. Ez pedig nem megy úgy, hogy elvagyunk egymás mellett, mindenki végzi a maga imádságát, s amikor a liturgiának vége mindenki siet haza. A jó közösség tagjai barátok akarnak lenni, számontartják, segítik egymás, megosztják egymás bánatát s örömét. Keresztény hittapasztalatunk alapján fontos ráismernünk, hogy ezekben a vágyakban benne van Isten is, s akarunk vele és egymással találkozni folyamatosan. VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
3
CHRISTUS VIVIT Pr. Daniel DUMITRU
4
De la „dragostea surogat“ la iubirea autentică VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
În această lume totul are un preț. Oamenii plătesc pentru sănătate, pentru mâncare și băutură, pentru vacanțe și odihnă… Însă cel mai de preț și căutat lucru este IUBIREA. De aceea, este firesc ca cel mai râvnit lucru să fie și cel mai de preț. Omul, încă de la naștere este însetat de iubire. O caută în fapte, în gesturi, în trăiri și sentimente. O caută în familie, societate și relații interumane. Atât de arzătoare este această nevoie, încât ființa umană ajunge să nu mai realizeze că adevăratele motive pentru care întreprinde anumite acțiuni, sunt reduse toate la un singur scop: Iubirea autentică. Și totuși de mii de ani omul se supune singur acelorași decizii și slăbiciuni fatale, venite din exterior, sub chip ispititor: banii, puterea și relațiile sexuale. Trei balauri nemuritori ai societății care ne amorțesc simțurile și ne dezrădăcinează inimile, pervertind orice urmă de autenticitate. Cred că Dumnezeu s-a săturat de războaiele noastre, de conflictele, invidia dintre noi, ipocrizia și egoismul nostru. Parcă a obosit să vadă felul obsesiv în care omul își dorește ultimul model de smartphone sau ultimul model de mașină. Parcă s-a săturat să vadă cât de puțin timp își acordă oamenii, unii altora și mai ales cât de puțin timp acordăm familiei. A obosit să vadă cum se plâng oamenii de viețile lor, fără ca ei să facă ceva ca să le schimbe. Sunt preot de 16 ani şi creştin botezat de vreo 41. Şi vă mărturisesc cu sinceritate că în ceea ce priveşte credinţa creştină am o mare durere. Consider că generaţia noastră, a trădat mesajul lui Cristos şi prezintă, dar mai ales trăieşte, un creştinism diluat, subţire, ieftin, căldicel: „Lăsaţi, oameni buni, că merge şi aşa. Dumnezeu e bun. El înţelege tot. El înghite orice. Îţi suportă orice-ai face. Ce crezi tu că el vrea să fie singur în cer?“ Un creştinism de duminică. „Lasă, nu contează cum arată viaţa ta, important e să vii la biserică! Asta contează. E paşaportul nostru pentru cer. Ce dacă mai greşesc şi eu? Nu se pune. Ce dacă mă mai bucur şi eu în taină cu (de) prietena mea? Dumnezeu e bun, mă înţelege că sunt tânăr. Ce dacă îl mai înjur şi eu din când în când? El mă suportă, căci ştie că aşa-s eu. Ce dacă mă împărtăşesc doar o dată
pe an? Dumnezeu e bun, o înghite şi pe asta. Veniţi la biserică oameni buni! Să fie pline!“ Însă în biserică ascultăm nişte Evanghelii care ne prezintă un cu totul alt creştinism şi un cu totul alt Cristos decât adesea ni-l imaginăm. Nu vedem un Cristos care face compromisuri, care tace, care înghite orice, ci vedem un Cristos ferm, clar, radical. „Am venit să aduc foc pe pământ şi cât aş vrea ca el să fie deja aprins.“ Și tot Cristos ne mai spune: „Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine nelegiuiţilor!“ Pentru că Dumnezeu e, într-adevăr, bun, dar el nu e naiv. Dumnezeu este iubire, dar el nu e slab de înger! Iar dacă noi credem în Isus Cristos, atunci trebuie să credem în acest Cristos, bun, dar radical, căci altul nu există! Nu l-am auzit niciodată spunând: „Veniţi după mine. Nu contează cum. Important e să fim cât mai mulţi. Buni, răi, nu contează cum, fiţi cu mine. Să fie toţi dacă se poate!“ Nu. Cristos a spus: „Cine vrea să vină după mine, să facă asta, asta şi asta. Ceilalţi nu sunt vrednici.“ Marea veste a papei Francisc pentru toți tinerii, și nu numai, include trei mari adevăruri pe care toți avem nevoie să le ascultăm mereu, de mai multe ori: Dumnezeu te iubește! Cristos te mântuiește! Cristos trăiește! Dumnezeu te iubește! Pentru el tu ești realmente prețios și important, pentru că ești lucrarea mâinilor sale. Iubirea lui știe mai mult de urcușuri decât de căderi, de reconciliere decât de interdicție, de a da o nouă șansă decât de a condamna, de viitor decât de trecut. Trebuie să ai încredere în „amintirea lui Dumnezeu: memoria sa nu este un «disc rigid» care înregistrează și arhivează [electronic] toate datele noastre, ci memoria sa este o inimă duioasă de compasiune, care se bucură să șteargă definitiv orice urmă a noastră de rău“ (Christus vivit, 115-116). Cristos te mântuiește! Ești sigur că ești mântuit?! De ce întreb acest lucru? Pentru că mulți creștini, dacă sunt întrebați acest lucru, nu sunt siguri ce să răspundă. Iar dacă răspunsul e afirmativ, atunci aș mai adăuga: Crezi că ești mântuit? Toți vrem să ajungem în cer, adică să ne mântuim. Am citit undeva pe internet că pentru a intra în cer trebuie să fim atenți la două VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
5
aspecte. Primul: În cer nu se intră cu pile ori pe ochi frumoşi. Isus ne atrage atenţia că atunci când „se va încuia poarta“, unii vor începe să spună: „Doamne, noi am mâncat şi am băut împreună cu tine, iar tu ai învăţat prin pieţele noastre.“ Adică „suntem de-ai tăi, ai uitat?“ Dumnezeu va răspunde „Plecaţi de la mine, nu vă cunosc“, adică, într-un limbaj mai lejer: „Vrăjeala ăsta nu ţine!“ Adesea suntem ispitiți să credem că mântuirea se obţine chiar pe ochi frumoşi. „Doamne, dar eu sunt preot, sunt persoană consacrată, ţi-am slujit toată viaţa!“ Sau: „Doamne, eu sunt un creştin. Eu nu sunt ca alţii. Eu am venit duminica la biserică. Am rotit multe rozarii. Am înălţat rugăciuni!“ La toate astea, Dumnezeu răspunde sec: „Felicitări! Dar nu ăsta e criteriul“. În cer nu se intră cu pile. Nu se intră prin alţii, nu se intră în funcţie de condiţia socială ori poziţia avută în Biserică, nu se intră după niciun considerent care este extern. În cer nu se intră în funcţie de mama şi credinţa strămoşilor tăi, nu se intră în funcţie de religie ori confesiune, în funcţie de Biserica pe care ai frecventat-o. În cer se intră singur. Pe calea mântuirii mărşăluieşti împreună cu alţii, dar pe poartă intri singur, căci e îngustă şi nu încap nici măcar doi. Al doilea: În cer nu intri dacă eşti gras. Adică dacă eşti supraponderal... Am stat şi m-am gândit: oare de ce spune Cristos că poarta prin care se intră în cer e îngustă şi că unii vor căuta să intre pe ea, dar nu vor putea? Nu spune că „nu vor fi lăsaţi.“ Spune că „nu vor putea.“ Nu-mi vine în minte decât un singur răspuns: pentru că nu încap. Sunt prea graşi. Bineînţeles că nu trupeşte, căci nu se intră (deocamdată) în cer cu trupul, ci sufleteşte. Pentru mine, gras sufleteşte e acel om care – asemenea grăsimii trupului – a ajuns să fie astfel fie din cauza unei boli, fie pentru că nu s-a hrănit cu ce trebuie, fie pentru că nu face îndeajuns de multă mişcare. Există nenumărate boli sufleteşti, dar toate se trag dintr-una care „umflă“ extrem de mult sufletul: mândria. Există nenumărate ingrediente pe care le introducem în suflet şi care-l îngreunează, gândindu-mă aici în special la lucrurile pe care le privim, citim ori facem şi care se imprimă în suflet. Şi există un stil de viaţă sufletească care, poate mai mult decât
6
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
orice, face să ai un suflet stătut, stil numit aşa de simplu de italieni prin celebra sintagmă dolce far niente – a face dulcele nimic! De aceea, acel „daţi-vă silinţa să intraţi pe poarta cea îngustă“ înseamnă cerinţa lui Isus adresată nouă, de a munci mereu la cizelarea sufletului propriu. De a avea mereu o viaţă spirituală sănătoasă şi activă care să-mi menţină sufletul în formă. Căci în cer intră doar spiritele suple. Restul nu încap pe poartă. El trăiește! Dacă el trăiește, atunci cu adevărat va putea să fie prezent în viața ta, în fiecare moment, pentru a-l umple de lumină… Dacă el trăiește, aceasta este o garanție că binele se poate impune în viața noastră și că trudele noastre vor folosi la ceva. Așadar, putem înceta să ne plângem și să privim înainte! (Christus vivit, 125-127). Papa Francisc ne îndeamnă: Dacă reușești să apreciezi cu inima frumusețea acestei vești și să te lași întâlnit de Domnul; dacă te lași iubit și mântuit de el; dacă intri în prietenie cu el și începi să conversezi cu Cristos cel viu despre lucrurile concrete din viața ta, asta va fi marea experiență, va fi experiența fundamentală care va susține viața ta creștină. Pentru a rămâne îndrăgostit de Dumnezeu zi de zi, trebuie să ne reamintim că cel mai important angajament al nostru pentru azi este întâlnirea noastră cu Dumnezeu, și că cea mai importantă sarcină a noastră e acea de a iubi. Însă iubirea noastră nu trebuie să fie un surogat, ci trebuie să fie una autentică, ancorată în Dumnezeu.
SPIRITUALITATE Pr. Csaba VÁNCSA
Rugăciunea în viața mea... Perseverează în rugăciune chiar și atunci când devine brusc dificilă
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
7
Este foarte important să înțelegem următoarele gânduri... În mod cert, toată lumea provine dintr-o situație de viață diferită, o vârstă diferită, o casă, un mediu diferit, așa că fiecare trebuie să realizeze la locul său, acolo unde este, ceea ce poate realiza. Este ușor pentru un călugăr să petreacă chiar și o oră sau chiar două în rugăciune, în Adorație Euharistică, dar de la un părinte care are copii în grijă, nu pot să am aceleași așteptări. Prin urmare, îndemnul meu este să decideți liberi cu privire la aspectele pe care vi le spun și să încercați să le aplicați în propria viață și să realizați ceea ce puteți realiza; acolo vă trăiți viața spirituală în locul unde vă aflați fiecare. Așadar, acest lucru să îl percepeți ca pe o încurajare, o indicație, un fel de ghid către locul încotro ar trebui să ne îndreptăm în rugăciune. Nu este nimic obligatoriu... De data aceasta, vreau să vă vorbesc despre rugăciune. În primul rând, atunci când începi să te rogi, încearcă să stabilești din timp cât de mult te vei ruga și nu te abate de la timpul prestabilit pentru rugăciune. Potrivit Sfântului Ignațiu de Loyola, este foarte important acest lucru, deoarece în rugăciune poți experimenta multe, poți să fii captivat de prezența lui Dumnezeu sau chiar să experimentezi seceta în rugăciune – așa cum am vorbit deja despre asta – dar este foarte important să perseverezi în rugăciune chiar dacă ea devine brusc dificilă. Deci, să nu depindem de sentimentele noastre actuale, să depindem de cât de mult ne rugăm. Dacă îmi iau cinci minute, sau zece, sau oricât, mă voi ține de ea și nu o voi schimba, mă voi ține de rugăciune. Al doilea lucru este că atunci când începi să te rogi, ar trebui să-ți creezi mediul potrivit pentru rugăciune. Desigur, spun din nou că este diferit pentru un preot celibatar, într-o parohie, pentru că poate să-și creeze micul altar, copiii sigur nu vor face zgomot, prânzul nu se va arde, așa că poate să-și creeze un mediu calm, potrivit pentru rugăciune. Dar și tu ca laic, încearcă să creezi un mediu cât mai liniștit pentru rugăciune, chiar dacă doar pentru cinci minute.
8
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
Am vorbit deja despre faptul că ar trebui să creezi un mic colț de rugăciune, o masă, o icoană mică pe ea, o cruce. De ce este important acest lucru? Pentru că te ajută să intri în spiritul de rugăciune, te ajută să intri fizic în acea întâlnire cu Dumnezeu. Pe de altă parte, o icoană, o statuie, te ajută să te concentrezi. Prin urmare, vă încurajez să faceți acest lucru deoarece, pe de o parte, atenția noastră funcționează astfel încât, dacă există ceva pe care ne putem concentra cu ochii, vom fi mai ușor prezenți în rugăciune. În cazul Sf. Rozariu, aceeași focalizare este ajutată și de rozariul fizic, în sine, deoarece îl avem în mâini, iar acest lucru ne ajută să ne păstrăm gândurile în rugăciune. Așadar, încercați cumva să faceți acest lucru pentru a crea un mediu potrivit pentru rugăciune, așa cum îl puteți face, în propriul dvs. apartament. Pregătiți-vă înainte să vă rugați; corpurile noastre joacă un rol foarte important legat de cât putem să ne rugăm. Părinții spirituali spun că postura ta exprimă, îndreaptă și modelează gândurile tale. Gândiți-vă, când vorbiți cu cineva, cât de mult înseamnă postura ta din timpul convorbirii. Dacă vorbesc cu tine (îmi încrucișez brațele, mă scufund în scaun și mă uit la tine de parcă nu m-ar interesa ce îmi spui), atunci, un pic, arăt ceea ce cred despre persoana cu care vorbesc sau dacă mă aplec aproape de el, îi sorb fiecare cuvânt, nu numai că exprim ceea ce cred, dar și gândurile îmi schimbă puțin postura mea. În același timp, clasica împreunare a mâinilor, în rugăciune, nu este întâmplătoare, deoarece, adună gândurile tale și te direcționează în sus către Dumnezeu. La fel este și postura mai modernă (mâinile încleștate, degetele întrețesute), dar și mâinile întinse ale carismaticilor, care, de asemenea, exprimă că ești deschis către Dumnezeu, mâna ta, parcă ar spune: „Tată, eu mă dau cu totul, tu ridică-mă!“ Încercați aceste posturi acasă și veți simți diferența. Încercați să vă opriți astfel: cu brațele încrucișate sau cu palmele îndreptate spre cer. Sau postura orientalilor: de obicei ei își țin mâinile pe lângă corp și își întorc palmele spre exterior, simbolizând astfel încredințarea totală; de asemenea, îngenuncherea sau prosternarea
are același sens - întreg corpul mă ajută în rugăciune și asta îmi susține concentrarea. Părinții spirituali spun că într-adevăr atunci putem să fim concentrați în rugăciune dacă coloana vertebrală este dreaptă. Așadar, dacă stai într-o postură stabilă, să stai așa încât să nu trebuiască să te fâțâi sau să te miști după nici un minut. Deoarece atunci concentrația ta se va risipi. Dar dacă stai, asigură-te că, coloana vertebrală este cât mai dreaptă. Așa numitul scaun de rugăciune de la Taizé este foarte mic; ne așezăm pe el, în mijloc, și ne conducem picioarele sub scaun. El ne ajută să avem o poziție potrivită pentru rugăciune. Este înclinat ușor într-un unghi – ideea este că, dacă stai pe el, bazinul tău se va apleca puțin și coloana vertebrală va sta automat dreaptă. Acest lucru vă va ajuta să rămâneți calm chiar și pentru o lungă perioadă de timp, și chiar nu veți fi obosit, deoarece coloana vertebrală este verticală, spatele nu vă va durea și concentrarea va fi mai ușor de realizat. Când vă alegeți postura care vă ajută cel mai bine să vă concentrați, acordați puțină atenție interiorului, disponibilității dvs. mentale sau spirituale. Ce este în tine? Cum te simți? De multe ori suntem atât de încordați sau supărați încât nu suntem cu adevărat conștienți de asta, fapt care ne poate împiedica în rugăciune adică dacă avem o tensiune internă, un stres, o mânie. De aceea, merită să privim spre interior ca un al doilea pas: ce este în mine acum, ce sentimente am în mine? Nu trebuie să judecați aceste sentimente și nici nu vă așteptați să fiți calmi acum, deoarece vreau să mă rog și să mă calmez dintr-o dată. Nu va merge! Pur și simplu înregistrez sentimentele mele, mă uimește că: hei, acum am tensiune, acum am mânie, acum am oboseală, acum am amar sau am bucurie, fericire, eliberare. Să fie al doilea pas al nostru, după ce am ales postura fizică, să conștientizez faptul că acum sunt înaintea lui Dumnezeu. Începe cu aceasta rugăciunea ta, cu ceea ce este în tine: așează totul înaintea lui Dumnezeu. Cu cuvintele tale, spune în câteva propoziții: Doamne, aceasta este ceea ce am acum, asta îți ofer acum, asta îți pot oferi acum în această rugăciune.
Când veți fi parcurs și acest lucru, faceți o cerere pentru har, pe care o adresați lui Dumnezeu în această rugăciune despre ceea ce doriți să primiți de la El ca dar, ceea ce așteptați, poate un răspuns, pentru a primi un ajutor, orice. Dacă o faceți, v-ați expus lumea interioară lui Dumnezeu – spun din nou, fără nicio judecată, deci nu vă învinovățiți dacă sunteți încordați, nu vă enervați mai mult că... aveți nervi, frustrări, deoarece vă va enerva și mai mult – spuneți pur și simplu: Da Doamne, acum acestea sunt în mine, acestea ți le dau, umple-mi tu sufletul, cu altceva. Atunci ar trebui să spui întotdeauna o rugăciune care să vină din interiorul tău, chiar dacă te rogi cu propriile tale cuvinte după aceea, sau doar meditezi sau spui un Rozariu. Începeți întotdeauna cu o rugăciune legată, care vă va atrage puțin atenția și vă va duce sufletul în starea de rugăciune. Dacă ați reușit, puteți trece la rugăciunea pe care ați planificat-o și puteți sta în această rugăciune. Acest lucru este foarte important pentru că de multe ori cele mai valoroase rugăciuni sunt cele pe care le-am făcut cu atâta durere. Acest lucru este important pentru că duhul rău vă poate hărțui în timpul rugăciunii și vă poate ispiti să nu mai faceți și apoi continuați în altă perioadă pentru că acum nu sunteți foarte bine, acum aveți lucruri mai bune, mai importante, nu vă mai rugați atât de mult; îți spui că ai făcut ceea ce ai putut, i-ai spus un Tatăl Nostru, restul altă dată când vei avea timp. Acestea sunt de obicei ispitele care vin în timpul rugăciunii. Așa că rămâi la timpul tău de rugăciune și chiar dacă este greu, completează-l integral, nu încerca să-l scurtezi. Acest tip de rugăciune este poate și mai valoros pentru că este complet și dezinteresat și îl duci până la sfârșit pentru că îl iubești pe Dumnezeu și perseverezi în rugăciune, nu pentru că îl porți în fiecare moment atât de înălțător și binecuvântător. Căci sunt uneori și momente foarte dificile în rugăciune. Există unele clipe înălțătoare și aducătoare de binecuvântare, dar când rugăciunea este mai grea, atunci ea este poate un pic mai valoroasă. VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
9
CUVÂNTUL VIU Prof. Silvia TELESCU
Stai
în tăcere înaintea
Domnului
și așteaptă-l!
10
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
Din nou, cu bucurie prezenți la întâlnirea cu Isus, ne așezăm în jurul său trăind momentele semnificative ale rugăciunii Lectio Divina. Pregătirea: Ne reculegem în fața Preasfântului Sacrament, așteptând cu inima deschisă, plină de iubire, ca El să ne vorbească. Pentru a pricepe cuvântul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, așa cum ni-l vestește Biserica. Îl invocăm pe Mângâietorul prin Litania Duhului Sfânt, îi cerem Sf. Fecioare Maria să mijlocească pentru noi darul înțelepciunii, ca să nu ne lăsăm înșelați niciodată de învățături greșite, ci Cristos să trăiască prin dreaptă credință, în sufletele noastre. Lectio: Citesc pericopa zilei: Lc 8,4-8. Mă transpun în mijlocul acțiunii relatate, urmăresc ce face, ce vorbește și cui i se adresează Isus, lăsândumă atins de un cuvânt. ‹‹4Pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă: 5„Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o. 6 O altă [parte] a căzut pe piatră şi după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. 7 Altă [parte] a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o. 8 Iar altă [parte] a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”›› Tăcere: Cuvântul lui Dumnezeu, viu puternic, pătrunde în suflet. Las timp să lucreze în mintea, memoria, imaginația și voința mea. Un cuvânt mi-a atras atenția în mod deosebit, „mia vorbit“. Isus l-a „sădit“ în inima ta. Reține-l, căci este cuvântul lui Dumnezeu pentru hrana sufletului; de aceea, meditez asupra lui, „mestecă-l, rumegă-l“. Meditatio: Despre ce vorbește Isus în această parabolă? Oare, El, înconjurat de o mulțime mare, vorbindu-le despre semințe, pământ,
semănat și recoltat, le/ne predă o lecție de agricultură? Sau povestește pățania țăranului care a împrăștiat sămânța aiurea: de-a lungul drumului, pe un teren pietros, între spini și nu a obținut recolta așteptată? Doar sămânța căzută în pământ bun a rodit însutit. Acest cuvânt al tău, Isuse, mă pune în dificultate. Nu înțeleg nimic, de ce oare nu a rodit sămânța în toate cele patru tipuri de teren, ci doar într-unul? Ce legătură are acest cuvânt dumnezeiesc cu viața mea? Răbdare. Meditez. Revăd textul. Încet-încet găsesc în Evanghelie răspunsurile: păsările cerului au mâncat-o pe cea căzută de-a lungul drumului; lipsa de umezeală a uscat planta răsărită în terenul pietros; sămânța căzută între spini a răsărit și a crescut, dar a fost înăbușită de spini. Doar sămânța căzută pe teren bun a rodit însutit. În Evanghelia după Marcu putem citi: „Așa este Împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ“ (Mc 4,26). Isus a a adus Împărăția Cerului pe pământ, o oferă tuturor, vrea să intrăm și să trăim în ea, dar se vor bucura de ea doar cei care cred în el, îi primesc cuvântul (sămânța), într-un suflet bun. Evanghelia stimulează gândirea și toate puterile sufletești cu scopul de a-l cunoaște, iubi și urma pe Isus, intrând în Împărăție. Este un moment important din Lectio Divina. Explicându-ni-se sensul spiritual al parabolei... Semănătorul este Domnul nostru Isus, sămânța este cuvântul său și terenurile (patru tipuri) reprezintă sufletul nostru. Da, acum văd legătura dintre cuvântul lui Dumnezeu și viața mea. Sămânța ținută în borcane, etichetate, în cămară, nu va rodi niciodată nimic. Tot așa, cuvântul lui Dumnezeu cuprins între coperțile Bibliei care stă bine pe rafturile bibliotecii noastre, nu va aduce viață, nu va rodi roadele Împărăției în sufletele noastre. De reținut un aspect foarte important este faptul că în toate cele patru cazuri este vorba despre oameni care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, nu de cei care nu-l aud. Totuși, ni se spune în Evanghelie, cele patru categorii de oameni care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu nu au garantată recolta. Doar a patra parte dintre cei care aud se vor bucura de roadele Împărăției. VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
11
Mulți au acces la Cuvântul divin, doar odată pe săptămână când vin la biserică duminica. Diavolul le ia cuvântul divin din inima lor, semănând sămânța îndoielii, necredinței. Alții, în momentul încercării dau înapoi. Sau, înăbușiți de griji, de plăcerile și bogățiile vieții, nu ajung să rodească fapte de credință și iubire necesare intrării în Împărăție. Cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu cu inima curată, generoasă, îl păstrează ca pe o comoară, aduc roadele unei vieți noi, în Cristos. Unii, nu se mulțumesc să se hrănească cu Cuvântul lui Dumnezeu doar duminică, ci citesc și meditează mai des, chiar zilnic, pentru că El are cuvintele vieții veșnice. Oratio: Până acum am ascultat Evanghelia, am reflectat la sensul profund al învățăturii, acum e timpul să mă adresez lui Isus, să mă rog. Doamne, îți mulțumesc că ne-ai învrednicit să stăm cu Tine, să-ți ascultăm cuvântul dătător de înțelepciune și viață. Tată ceresc, în numele Fiului Tău, te rugăm trimite pe Duhul
12
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
Sfânt asupra noastră, să ne dea harul tăriei de a ne dezlipi pe puterea de seducție a bunurilor materiale. Focul iubirii de Dumnezeu și de aproapele să ardă în inimile noastre. Trimite pe pământ o foame după hrana nepieritoare: Cuvântul lui Dumnezeu și Euharistia. Doamne Dumnezeule, leagă-ne de Tine cu legăturile iubirii și nu lăsa să le rupem prin indiferența, nerecunoștința noastră. Ajută-ne ca viețile noastre să fie o laudă adusă gloriei Tale. Amin. Contemplatio: Este darul lui Dumnezeu. Doar exersând primele trei faze, a patra este dăruită. Fără meditatio, lectio ar seca, fără lectio, meditatia ar fi greșită. Scopul lor este contemplatio ca depășire a tuturor simțurilor și a oricăror activități, ca urmare cu Dumnezeu în adâncul sufletului. Citim și medităm Sfânta Scriptură în primul rând, pentru a-l întâlni pe Dumnezeu în noi, în toți și toate.
ACCENTE DIECEZANE Prof. Elena ȘTEFĂNESCU
Preasfințitul Iosif, la Jubileul a 40 de ani de la hirotonire! LA MULȚI ANI, PREASFINȚIA VOASTRĂ! CE MULT VĂ IUBEȘTE DUMNEZEU!
Îl auzim cu toții pe Tatăl nostru ceresc, spunându-vă El însuși, acum, la JUBILEUL A 40 DE ANI DE PREOȚIE: „Vrednic este!“, iar noi, în ca martori credibili, confirmăm într-un ecou: „Vrednic este!“ Magnificat-ul nostru se unește astăzi cu Magnificat-ul Preasfinției voastre! Vă dorim ca de la Tatăl nostru, să primiți mereu puterea de a reîncepe, cu El, în El și pentru El. Măicuța Sfântă să vă poarte în brațele sale de Mamă Cerească! Mult succes în continuare în Imitatio Christi! La mulți ani, rostesc și părinții, copiii și tinerii din cele 18 grupe de religie din școlile Reșiței. Botezând pe mulți dintre ei, ați crescut Împărăția Cerurilor începută în inimile noastre, pentru că mereu ați căutat mai întâi Împărăția Sa, știind că „restul“ se va adăuga și pentru că „restul“ vine de la Acela care poate totul, știe totul și ne iubește enorm - „restul“ acesta este cel mai important! Noi am început să sărbătorim și să ne rugăm pentru acest al 40-lea an de preoție încă din 22 iunie 2020: LA MULȚI ANI! Mulțumim lui Dumnezeu, pentru roadele știute și neștiute de noi, care s-au născut din preoția aceasta. Stăm mărturie și noi, grupul pe care l-ați recomandat la Facultatea de Teologie, teologii, profesorii, chiar și un preot greco-catolic, care am rămas ucenici fără de termen la școala iubirii lui Cristos! Mulțimea elevilor, alături cu mine, suntem cu toții ucenicii Învățătorului, suntem roade pentru Împărăția Sa. Mulțumim pentru ziua pastorală din 20 iunie 2020, al cărei fir roșu a fost reînnoire prin Duhul Sfânt! Am pornit de acolo cu convingerea că reînnoirea este vitală pentru viața spirituală și că este necesar ca ea să înceapă cu mine, cu reînnoirea personală, după voința lui Dumnezeu! Am înțeles și gustat minunăția relației pe care o aveți cu Duhul Sfânt, de care am beneficiat și noi toți, astăzi. Ne-ați oferit un model clar: la Sfânta Liturghie, în dimineața zilei, ați invocat venirea și lucrarea Duhului Sfânt, pentru ca la încheierea zilei pastorale, să mulțumiți pentru felul în care El lucrează în viețile noastre! Vă încredințăm spre ocrotire Inimii Preacurate a Măicuței noastre Cerești! Anul hirotonirii dumneavoastră, 1981, a fost anul în care Fecioara Maria a început să ne vorbească la Međugorje. A fost anul în care Măicuța Cerească a făcut minunea salvării Sfântul Ioan Paul al II-lea, în urma atentatului din 13 mai. Mari minuni a făcut pentru noi Cel Atotputernic! Preamărirea lui Dumnezeu - scopul nostru final - am deprins-o de la Măicuța Cerească! Recunoștință Tatălui Ceresc, învățătorului nostru Isus Cristos și Duhului Sfânt - Treimei celei de o ființă și nedespărțite! VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
13
DIÖZESANAKZENTE Josef LUTZ
Das Ehrenamt im Kirchenbereich Unsere Kirchengemeinden und alle anderen Vereine wären ohne das ehrenamtliche Engagement nicht nur ärmer und kälter, sondern auch weniger oder gar nicht funktionsfähig. Diese vorbildliche Tätigkeit verlangt Kraft und Ausdauer, sowie eine besondere Liebe und Zuwendung für und im Interesse unserer Pfarrgemeindemitglieder. Aus diesem Grunde kann man den „Ehrenamtlichen“ in unseren Kirchengemeinden für Ihre Tätigkeit nicht genug Dank aussprechen, sondern muss ihren Angehörigen (die sehr oft auf vieles verzichten müssen) auch tiefen Respekt bekunden. Wie viele sind es die, die es für selbstverständlich halten „zu helfen“, dass ein ganz wesentlicher Bestandteil unseres gesellschaftlichen Lebens ist, das aber unheimlich viel bewirkt. Es ist nicht selbstverständlich, dass sie sich bei verschiedenen kirchlichen Veranstaltungen treffen, sondern weil sich Gläubige aus unseren Reihen, die gewählten Vorstandsmitglieder, die vielen Helfer, in den Dienst ihrer Pfarrgemeinde stellen. An diese „Ehrenamtlichen“ sollte auch mal einen Dank von unseren Herzen gehen. Aber selbstverständlich beeinflußen nicht nur die „Ehrenamtlichen“ das Leben einer Pfarrgemeinde, sondern ein jeder Gläubige mit seiner Einstellung zum Gemeinschaftsbewußtsein und mit seiner Implizierung. Es geziemt sich allen zu danken, die für andere etwas mehr getan haben als Ihre Pflicht. Auch in Ihrem Tun lebt die Kirchengemeinde. Um nur einige ehrenamtliche Tätigkeiten im Kirchenbereich zu nennen: im Gartendienst; Hecken und Bäume schneiden, Laub kehren, Blumen-, Baumund Pflanzenpflege, Schneedienst. Bei den Advents-Aktionen, Krippengestaltung, Weihnachtsschmuck auf und abbauen, Einweisung von Ministranten, Erstkommunionkinder, Firmlinge, Lektoren, Gesang im Rahmen des Gottesdienstes, Kreuzwegvorbeter, Rosenkranzgebete vor der Hl. Messe, Blumenschmuck bei den Altären oder Mesner-Vertretung, monatlichen Kirchenputz. In der Zeit der Corona-Pandemie sind besonders mehrere ehrenamtliche Aufgaben von Nöten: Hygiene sichern und aufrechterhalten, Abstandhaltung, Maskenpflicht, Desinfektionsmittel im Eingangsbereich. Älteren Gläubigen mit kleine Dienste helfen und sogar Ermutigungsworte überbringen. Viele ehrenamtliche Stunden fallen an bei den verschiedensten Sitzungen: Pfarrgemeinderat, Kirchenverwaltung, Ausflüge und die Gestaltung der Seniorennachmittage. Heute leisten über zwölf Millionen Menschen in Deutschland ehrenamtliche Arbeit. Auch in den Pfarreien der Diözese Temeswar sind viele ehrenamtliche Helfer, deren Namen wir oft nicht kennen, die aber in Ruhe und gewissenhaft ihren Dienst erfüllen. Sie geben damit ein Beispiel für uneigennützige Übernahme von Verantwortung, auf die wir bei der Gestaltung der Zukunft nicht verzichten können. Das Ehrenamt ist und bleibt eine der Säulen für ein intaktes Gemeinwesen. Es liegt an jedem Einzelnen, ob durch Einsatz und Initiative unsere Kirchengemeinschaft und die Gesellschaft ihr menschliches Antlitz behält. Nicht nur gelegentlich sollte gesagt und geschrieben werden: „Wer sich für andere und die Gemeinschaft einsetzt, hat Anerkennung und auch eine gewisse Wertschätzung in der Öffentlichkeit verdient“. Lassen wir uns nicht entmutigen, dann werden wir bestimmt noch eine schöne gemeinsame Zeit haben, zum Wohle unserer Kirchengänger die es nötig haben.
14
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
EGYHÁZMEGYEI RÁLÁTÁS KOCSIK Zoltán
Megújul a temesvári piarista templom A Teleki László Alapítvány a Rómer Fóris terv keretében 9 millió forint, vagyis 123.901 lej értékű összeggel járul hozzá a temesvári piarista templom felújításához. A 2019-es alapítványi döntésükkel lehetővé tették, hogy megújult a templomkertben lévő pincelejárat és megoldódtak a bal oldali torony statikai gondjai. A felújítási munkálatok három szakaszban zajlottak. Az első szakaszban sor került a templomkertben lévő pincelejárat lebontására, a bal oldali torony melletti folyosó mozaikpadlójának felszedésére és a boltív megbontására. A második szakaszban megvalósult a templomkertben lévő pincelejárat újjáépítése, a bal oldali torony melletti pincében, a folyosó alatt húzódó pince boltívének és padlózatának kijavítása, valamint a statikai probléma forrásának megszüntetése. A felújítások harmadik fázisában megvalósul a pincelejárat vakolása, díszeinek feltevése, meszelése, az új ajtó elkészítése és felszerelése, valamint a torony melletti folyosón a statikai problémák megszüntetése után a mozaiburkolat újraöntése. A munkálatok kivitelezője a Bogdán Gábor vezette BG Contec SRL cég. A Teleki László Alapítvány anyagi támogatásával a felújítási munkálatok második szakaszát sikerült megvalósítani. Ez a következőket tartalmazza: a baloldali szárny (torony melletti folyosó) megbontott boltíveinek újraépítése, a boltívek felső részének szintre hozása, valamint az estrich beton kiöntése, a jobboldali pincelejárat alapjának a kiöntése (zsaluzás, vasalás stb.), a szerkezeti gerendák kivitelezése, a lejárat falainak felfalazása, a lejárati lépcsők kiöntése, a tetőszerkezet megvalósítása, lepadolása, borítólemezek felhelyzése, valamint a lefolyók kivitelezése, a megvalósuló építmény (pincelejárat) kívülről és belülről való vakolása Hasit NHL5 típusú szárítóvakolattal. Az első és a harmadik szakasz munkálatait 130.000 lej értékben a hívek adományából sikerült megvalósítani. Még a 2021-es évben kezdetét veszi a templomtető felújítása. Hálás köszönet a támogatásért! VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
15
ACCENTE DIECEZANE Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara
Au început lucrările de reparații la biserica din Sânnicolau Mare La mai puțin de zece zile de la furtuna care a produs considerabile pagube la acoperișul bisericii parohiale romano-catolice din Sânnicolau Mare (ADZ și site-ul diecezan gerhardus.ro au relatat) schelele au fost ridicate iar lucrările de reparații au început. La inițiativa primarului Dănuţ Groza, Consiliul Local a aprobat un ajutor de urgență în valoare de 30.000 Euro, iar o firmă din localitate a fost însărcinată să efectueze lucrările. Parohul locului, Pr. Andó Atilla coordonează lucrările la acoperișul bisericii sfințită în cinstea sf. Tereza de Ávila. Costurile sunt estimate, doar pentru partea de acoperiș, la ca. 40.000 Euro, însă părintele paroh este de părere că mai există și alte daune, printre altele la turn, daune în valoare de alți minimum 5000 Euro. O suprafață considerabilă a acoperișului bisericii (ca. 500 metri pătrați) a fost smulsă de pe biserică de furtuna puternică din seara de 25 iunie și aruncată jos. Acoperișul de tablă va fi acum înlocuit cu unul de țiglă. O primă donație, în valoare de 3000 de lei, pentru reparația urgentă a fostă făcută Parohiei Romano-Catolice de Comunitatea Bisericească Baptistă „Nădejdia“. Episcopia Romano-Catolică de Timișoara a donat la rândul ei 6000 Euro pentru reparații, în timp ce Asociația Germanilor din Sânnicolau Mare, emigrați în Germania (HOG Groß-Sanktnikolaus) a donat alți 5000 Euro. Și Asociația „Altenhilfe Großsanktnikolaus e.V.“ din Burgkirchen, care întreține de ani buni o colaborare fructuoasă cu Forumul German din Sânnicolau Mare, a promis efectuarea unei donații pentru biserică. Prin grija Primăriei Sânnicolau Mare și a Parohiei Romano-Catolice Sânnicolau Mare au început lucrările de reparații la acoperișul bisericii parohiale Sf. Tereza de Avila din localitate. Acoperișul a fost grav afectat de o puternică furtună, care s-a abătut în seara de 25 iunie 2021 asupra mai multor localități din jud. Timiș și Arad. Primăria orașului Sânnicolau Mare a anunțat încă din 26 iunie a.c. faptul că va sprijini refacerea acoperișului, în prezent fiind montate schele pe părțile laterale ale lăcașului de cult, iar lucrările se desfășoară și cu implicarea activă a parohiei romano-catolice din localitate.
16
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
Mulțumim autorităților locale, tuturor oamenilor de bine și sprjinitorilor proiectului de reparații, pentru implicarea lor energică și fără preget! Bunul Dumnezeu să vă răsplătească! Dat fiind volumul mare al reparațiilor, apelăm în continuare la bunăvoința și sprijinul tututor doritorilor. Credincioșii și persoanele care doresc să sprijine acest proiect deosebit de important, demarat pentru slava lui Dumnezeu, pentru comunitatea catolică și nu numai, din localitate – în speță pentru salvarea acestui impozant lăcaș de cult bănățean, o pot face atât prin rugăciuni, dar și prin donații în conturile de mai jos: PAROHIA ROMANO CATOLICĂ SÂNNICOLAU MARE NAGYSZENTMILLÓSI RÓMAI KATOLIKUS PLÉBÁNIA RÖMISCH-KATHOLISCHE PFARREI GROSS-SANKTNIKOLAUS Str. Independenței Nr. 2. 305.600 Sânnicolau Mare CUI: 7426110 RAIFFEISEN BANK Sânnicolau Mare IBAN Lei: RO12RZBR0000060001339359 IBAN Euro: RO81RZBR0000060002427524 Bic/Swift: RZBRROBU Vă mulțumimt!
ACCENTE DIECEZANE Un grup de familii
Întâlnire, experiențe și parfum de lavandă Duminică, 4 iulie, după-amiaza, s-a reușit organizarea unei întâlniri a familiilor pe plantația de lavandă a familiei Konti din Mailat. Aducem calde mulțumiri și sinceră recunoștință gazdelor pentru primirea călduroasă și pentru numeroasele experiențe de neuitat pe care le-am avut. Nu au lipsit jocurile, distracția și buna dispoziție. A fost o după-amiază plăcută, petrecută împreună, care s-a încheiat cu Sf. Liturghie. Ceea ce am putut lua cu noi în căminele noastre au fost gândurile din omilia rostită de către Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal, paroh de Timișoara IV Iosefin, celebrantul Sf. Liturghii: ne simțim bine, dacă este cine să ne aștepte acasă, dacă cineva ne așteaptă cu adevărat. Este importantă familia, este important să aparținem undeva și, dacă totuși se întâmplă uneori să primim un „spin“, să nu renunțăm la speranță, să ne încredem în Bunul Dumnezeu, pentru că El este întotdeauna alături de noi. Mesajul predicii a fost acela că este o provocare să fi profet în propria ta țară, în propria ta casă. După orele de muncă și după alte sarcini nu este ușor să fim răbdători acasă. Cum ar trebui să arate casa noastră? În așa fel, încât toată lumea, chiar și adolescentul, să se bucure că se întoarce acasă. Și de ce există spini în viața noastră? Sfântul Apostol Paul ne răspunde: pentru a nu ne încrede în noi înșine, pentru a nu-i judeca pe alții, pentru că nu cunoaștem „spinii“ altora. Ne-am întors acasă cu recunoștință în inimă. Cu recunoștință pentru că suntem aici unii pentru alții și că plantația de lavandă a putut găzdui în această zi Sf. Liturghie, întâlnirea și jocurile. Urăm familiei Konti prosperitate, putere de muncă, sănătate și binecuvântarea Bunului Dumnezeu! VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
17
ACCENTE DIECEZANE Astrid WEISZ
Mașină de pompieri bavareză pentru pompierii din Lipova – Intermediarul multor donații vine la Radna cu transporturi de ajutoare de peste zece ani Încă de săptămâna trecută, orașul Lipova, din judeţul Arad, are o nouă mașină de pompieri. Aceasta provine din districtul bavarez Rosenheim, cu care Lipova are un parteneriat de peste 20 de ani. Donația vehiculului a fost intermediată de un fost pompier care organizează transporturi de ajutoare umanitare în România: șeful de pompieri (pensionar) Bernhard Benders din Feldkirchen-Westerham, care a dorit să le dea colegilor săi de la brigada voluntară de pompieri din Lipova o mână de ajutor substanțială. Vehiculul donat este unul de stingere a incendiilor model LF8 / 6 de la Feldollinger Wehr, care a fost scos din funcțiune. Mașina are 23 de ani, recent au fost făcute reparații în valoare de peste 20.000 de euro, iar motorul a fost înlocuit în 2013. Noua maşină de pompieri, în care pot circula nouă pompieri și pot fi transportați 600 de litri de apă, a fost necesară în Lipova, deoarece, potrivit lui Bender, echipamentul pompierilor din localitate și comanda de urgență, care este responsabilă pentru o rază de 35 km , este foarte precară. „În calitate de șef al operațiunilor, nu aș îndrăzni să ies cu aceste mașini vechi dacă ar exista un incendiu. Nici măcar nu au staţie de emisie-recepţie pe vehicul, nici starea tehnică nu este bună, aşadar este timpul să echipăm această unitate de pompieri, astfel încât să poată efectua o operațiune eficientă.“Bernhard Benders intenționează să caute şi în viitor echipamente de stingere a incendiilor care nu mai sunt folosite în Germania pentru a le aduce în România. Din punct de vedere logistic, organizarea donației autovehiculului a fost o provocare birocratică, astfel încât pregătirile au durat peste trei luni. Noua maşină de pompieri, împreună cu cele două vehicule vechi ale pompierilor voluntari din Lipova, urmează să fie utilizată în operațiuni de urgență atât în oraș, cât și în cele opt localităţi din împrejurimi. Bernhard Benders a fost șef la brigada profesională de pompieri din München, unde a lucrat aproape 20 de ani înainte de a suferi un grav accident de circulație în 1993. Chiar și consecințele pe termen lung ale acestui accident nu l-au împiedicat să se gândească la semenii săi: a decis să doneze rechizite medicale în valoare de câteva mii de euro și, prin intermediul prietenilor din Fürstenfeldbruck, a ajuns la concluzia că în România era nevoie de toate. Asta a fost în 2008. De atunci, împreună cu cîţiva prieteni, Benders a organizat în jur de 80 de transporturi de ajutoare cu îmbrăcăminte, jucării, biciclete, articole de uz casnic, mobilier pentru azil, scaune cu rotile și dulciuri și a călătorit, de asemenea, cu majoritatea campaniilor, în special la Maria Radna, localitate pe care o consideră ca o a doua casă, mai ales atunci când se oprește la biserica de pelerinaj Maria Radna, unde l-a întâlnit şi pe părintele Andreas Reinholz. La predarea oficială, din 6 iulie a.c., au participat numeroși reprezentanți ai administrației orașului, printre care primarul Florin Fabius Pera, viceprimarul Ioan Lăpădat, șeful Comandamentului de Urgență Voluntar (Serviciul Voluntar pentru Situații der Urgență) din Lipova, Ciprian Filip dar și părintele romano-catolic din Maria Radna, canonicul Andreas Reinholz. (Foto: Primăria Lipova)
18
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
ACCENTE DIECEZANE Enikő SIPOS
Sf. Liturghie jubiliară în capela Ordinariatului Episcopal În urmă cu 50 de ani, în data de 3 iulie 1971 Excelența Sa Martin Roos episcopul emerit de Timișoara a fost hirotonit la Rottenburg/ Neckar de către episcopul Carl Joseph Leiprecht, pentru Dieceza de Rottenburg-Stuttgart. Originar din Satchinez, jud. Timiș, Pr. Episcop Martin a rămas atașat de meleagurile natale și în anii slujirii preoțești în Germania, astfel încât după schimbările din decembrie 1989 s-a întors în Dieceza de Timișoara, în anul 1990, Excelenţa Sa Sebastian Kräuter, episcop de Timişoara numindu-l director al cancelariei episcopale. A fost consacrat ca păstor al Diecezei de Timişoara în 28 august 1999, în ziua sf. Augustin, de către nunţiul apostolic de atunci, dr. Jean-Claude Perisset, arhiepiscop titular de Iustiniana Prima, co-consacratori fiind dr. Gyulay Endre, episcop de Szeged-Csanád şi Johannes Kreidler, episcop auxiliar de Rottenburg-Stuttgart, titular de Edistiana. Din 2011 Excelența Sa Martin Roos este doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Fulda, Land-ul Hessen, Germania. Episcopul Martin Roos a sfinţit 32 de preoţi, a consacrat doi episcopi, a sfinţit capele şi biserici, sub conducerea sa fiind restaurat complexul Maria-Radna şi s-a iniţiat restaurarea Domului Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timişoara, proiect în care colaborează și în prezent. Este autorul mai multor volume legate de istoria Diecezei de Cenad / Timişoara, despre Maria Radna, Sf. Gerhard, despre Catedrala (Domul) romanocatolică din Timișoara şi istoria Banatului. Cu ocazia aniversării a 50 de ani de la hirotonirea întru preot (jubileul de aur), în data de 3 iulie 2021 începând cu ora 11.00 Msgr. Martin Roos episcop em. de Timișoara a celebrat o Sf. Liturghie de mulțumire în capela Ordinariatului Episcopal, la are au participat și concelebrat ES Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara, Msgr. Johann Dirschl, vicar general, părintele canonic Nikola Lauš, cancelar episcopal, Pr. László Bakó, secretar episcopal, Pr. Gábor Benedek Márton, preot cooperator la Parohia Romano-Catolică Timișoara I Cetate; din partea Episcopiei Romano-Catolice de
Szeged-Csanád ES Endre Gyulay, episcop emerit și Msgr. Lajos Kondé, vicar episcopal; din partea Episcopiei Romano-Catolice din Becicherecul Mare (Zrenjanin) ES László Német SVD, episcop diecezan, Zoltán Sándor, diacon permanent și Pr. Pastyik Róbert, iar din partea Episcopiei Romano-Catolice din Oradea ES László Böcskei, episcop diecezan și Msgr. József Fodor, vicar general. Sfântul Părinte Papa Francisc i-a transmis episcopului emerit Martin Roos, cu ocazia jubileului sacerdotal, o scrisoare de felicitare, alături de salutul și de binecuvântarea sa apostolică.
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
19
INTERVIU Enikő SIPOS
Retrospectiva unei jumătăți de veac de preoție
- Interviu cu E.S. Martin Roos, episcop emerit -
La 31 iulie 2021 episcopului emerit de Timișoara, Dr. h.c. Martin Roos, i-a fost conferită Insigna Prințul Eugeniu de Savoya / „Prinz-Eugen-Nadel“, cea mai înaltă distincție a Asociației Șvabilor Bănățeni din Germania. În cadrul unei festivități desfășurate în cadrul Ordinariatului Episcopal, în prezența E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara, domnul PeterDietmar Leber, președintele federal al Asociației Șvabilor Bănățeni a dat citire unei Laudatio dedicate acvitității și muncii episcopului Roos, înmânându-i insigna și documentul oficial. Tot în această vară, Excelența Sa și-a sărbătorit și jubileul de aur – 50 de ani de activitate sacerdotală. Cu această ocazie, colega noastră Enikő Sipos a discutat cu E.S. Martin Roos, care a avut bunăvoința de a acorda Biroului nostru de Presă un amplu interviu care va putea fi citit integral pe pagina oficială a Diecezei noastre: www.gerhardus.ro Excelența Voastră, Părinte Episcop Martin Roos, cu ocazia aniversării a 50
20
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
de ani de preoție, Vă rugăm să călătoriți un pic în timp și în amintiri, alături de noi și să priviți la drumul de viață și de credință, parcurs de la casa părintească și care v-a condus până la scaunul episcopal al Diecezei de Timișoara. Părinte Episcop, cum vă amintiți anii copilăriei? Copilăria mea a fost una fericită, pentru că întotdeauna au fost prezente persoane care au avut grijă de mine, deoarece părinții mei, pentru început nu putut fi lângă mine. Tatăl meu era la război, apoi în prizonierat englez și pribegie, iar mama a fost deportată în Rusia, la muncă forțată, așa că am fost crescut de bunicii mei care - mulțumesc lui Dumnezeu - au fost îndeajuns de sănătoși ca să se ocupe de mine. Ei au fost în tot acest timp „înlocuitorii“ părinților mei. Pe mama am cunoscut-o abia la vârsta de șapte ani, când s-a întors acasă din URSS, iar pe tatăl meu abia în 1962, când aveam aproape douăzeci de ani. Satul meu natal era unul relativ liniștit, dar de fapt am trăit vremuri cu adevărat tulburi. Războiul a afectat foarte tare viața tuturor sătenilor, frontul a traversat satul, iar rușii, care au trecut prin localitate, au tras deseori cu pușca, ba chiar, ici-colo au și omorât oameni. Bunica mea era o femeie foarte categorică, iar când soldații sovietici au intrat cu un camion în curtea noastră și au început să tragă cu pușca în porci, s-a pus în fața soldatului, a arătat spre ea însăși și i-a spus în germană: „Acuma împușcă-mă pe mine și apoi mai poți împușca un porc...“ V-a influențat parohul locului sau alte persoane consacrate să alegeți calea și chemarea preoției? Nu. Pentru mine de la început, de când eram copil mic, de când mă știu și de când îmi amintesc, nu exista nicio îndoială că voi deveni preot. Cum s-a format gândul acesta, nu îmi pot explica.
Prima mea amintire este de la o miruire la care am participat, în 1946, la vârsta de aproximativ patru ani. Am vizitat prima oară Domul când a murit episcopul Augustin Pacha († 4 noiembrie 1954), iar trupul său neînsufleţit a fost depus acolo, pe catafalc. Vineri, 5 noiembrie, când am venit de la școală, la vremea amiezii, am auzit că s-au tras clopotele pentru mort, iar vestea s-a răspândit repede: episcopul a murit. Duminică, 7 noiembrie, dis de dimineață am plecat la Timișoara cu primul tren, cu vărul măi mai mare, pentru a-l vedea pe episcopul decedat. Pe când ajunseserăm, Domul tocmai fusese deschis, astfel că am fost printre primii care s-au rugat în acea zi la catafalcul episcopului. Acele clipe îmi rămân mereu vii în amintire! Familia v-a susținut în luarea acestei decizii? Sincer, nu au fost foarte entuziasmați. În acei ani numai mama era cu mine și când a aflat, i-a scris tatălui meu, în Canada, despre planul meu. Atunci tatăl meu i-a răspuns, spunându-i să mă lase să fac și să învăț ce îmi doresc, să îmi urmez vocația. Într-un final și mama a acceptat decizia mea, cu gândul ascuns că fiul ei „oricum se va întoarce acasă“ din străinătatea neprimitoare. Când am venit acasă în prima vacanță, vecinul, un fierar care știa maghiară, m-a „examinat“, adresându-mi câteva întrebări, la care i-am răspuns prompt. M-a întrebat cum se spune în maghiară: altes Eisen? I-am răspuns, fără să ghicesc intențiile lui: ócskavas (fier vechi). Apoi: ein alter Mann? – vénember (om bătrân), și multe altele. Apoi fierarul i-a spus mamei (asta mi-a povestit-o mama abia după mulți ani): - Fiul tău Martin nu se va mai întoarce aici. Nici nu trebuie să-l aștepți! Când v-ați întors înapoi în Dieceza de Timișoara, ce ați găsit aici? După 1989 a început exodul final al credincioșilor de naționalitate germană, dar și de alte etnii din Banat, astfel că numărul catolicilor s-a redus drastic. Cunoșteam situația din România, dar eram ferm hotărât că mă voi întoarce. După Decembrie 1989 a pornit marele val de ajutoare din Germania, iar când au venit primele transporturi, în ianuarie 1990, m-am alăturat lor. Prima călătorie a fost plină de aventuri. În camionul mare, care era încărcat cu unt înghețat, nu mai era nici un loc în cabină.
Însă, dacă chiar așa de tare doream să mă alătur lor, șeful transportului – il Capo – mi-a indicat, într-o doară, un loc rămas sus de tot în cală. Acolo trebuia să stau doar culcat, căci în picioare sau șezut nu se putea. Am urcat deci acolo sus, m-am învelit într-o haină mare de blană și am dormit până la Timișoara. Când m-am întors în Germania, i-am scris episcopului meu – dr. Walter Kasper – că m-aș întoarce la Timișoara. El mi-a răspuns: „Eu te trimit în România!“ Cum ați primit vestea numirii episcopale, în 1999? Nu m-am așteptat! Pe mine, la Roma, nu m-a cunoscut nimeni, în afară de Cardinalul Walter Kasper, fostul meu episcop. Pentru mine, numirea nu a însemnat o prea mare schimbare; bineînțeles că ea însemna multă muncă, o mai mare responsabilitate, dar nu am fugit niciodată de ele. Încă în Germania, înainte de a mă repatria, am discutat cu preoții originari din Banat, despre situația de acasă, așa că am sosit cu două planuri: să obțin ridicarea bisericii de la Radna la rangul de Basilica Minor și renovarea Palatului Episcopal din Timișoara. După cinci ani de muncă, la 24 septembrie 1995, ne-am putut muta înapoi în Palatul Episcopal. Ca episcop, de care lucruri vă amintiți cu plăcere? Cei mai frumoși ani au fost cei petrecuți cu vizitele canonice. Pe parcursul a opt ani am vizitat întreaga Dieceză, toate parohiile și filialele, străbătându-le în lung și-n lat, privind îndeaproape situația. M-au interesat mai cu seamă condițiile în care preoții își duceau viața și își desfășurau activitatea. A fi alături de preoți, în parohii, în viața lor cotidiană, cu toate suișurile și coborâșurile lor, rămâne cea mai frumoasă dorință și experiență a mea. Îmi plăcea să stau vreme mai lungă în parohii, să mă întâlnesc cu credincioșii de acolo. Îmi amintesc și acum, cu multă emoție de un tânăr băiat, care datorită unui accident, a rămas imobilizat la pat pentru toată viața și pe care l-am cunoscut atunci. Dar mă gândesc adesea și la bătrânii și bolnavii de atunci ai comunităților noastre, pe care i-am cunoscut și vizitat și care aproape toți au trecut deja în veșnicie și mijlocesc pentru noi. Părinte Episcop, Vă mulțumim mult pentru interviu și pentru timpul acordat! VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
21
ACCENTE DIECEZANE Enikő SIPOS
Două busturi ale fericitului Francisc Maria al Crucii Jordan la Timișoara În data de 15 mai 2021, la Roma, în Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, a avut loc ceremonia de beatificare a lui Pater Francisc Maria al Crucii (născ. Jordan, 1848–1918), fondatorul Societății Divinului Salvator (Ordinul salvatorian, SDS). În Timişoara, comunitatea călugărilor salvatorieni, care administrează Parohia Timișoara III Elisabetin, a comandat două busturi ale fondatorului acestei comunități de viață consacrată: unul pentru mănăstire, din gips, şi unul din bronz, amplasat în curtea laterală a bisericii, care a fost binecuvântat şi dezvelit în cadrul unei Sf. Liturghii şi festivităţi, miercuri, 21 iulie a.c. după-amiază. În această zi s-a sărbătorit pentru prima dată comemorarea liturgică a noului fericit, Francisc Maria al Crucii, 21 iulie fiind, începând din acest an, ziua în care îl vom regăsi pe întemeietorul salvatorienilor în calendarele catolice. Sf. Liturghie solemnă a început la ora 18.00, celebrantul principal fiind P. István Barazsuly SDS, parohul comunităţii din cartierul Elisabetin. Au concelebrat: P. Nikolaus Lauš SDS, superiorul mănăstirii, P. Márton Gál SDS, promotor vocaţional, Pr. Petru Nicolae Lauš, cancelar episcopal, Pr. Ionuc Hojda, adminsitrator parohial de Oraviţa
22
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
și Pr. Piry Radulov, administrator parohial de Moldova Nouă. La Sf. Liturghie a fost prezent și dl. Dominic Fritz, primarul municipiului Timişoara, invitaţi din Germania şi credincioşi din parohiile timişorene. La începutul Sf. Liturghii, P. István Barazsuly, parohul comunităţii şi P. Nikolaus Lauš, superiorul mănăstirii i-au salutat pe cei prezenţi, subliind importanţa acestui eveniment pentru comunitatea salvatorienilor timişoreni. Despre viaţa, drumul spiritual şi opera P. Jordan a vorbit P. Márton Gál, în cadrul omiliei. La sfârşitul Sf. Liturghii, P. Nikolaus Lauš a mulţumit tuturor celor care au contribuit la organizarea acestei festivităţi, în special celor doi artişti plastici, sculptorii Luigi Ştefan Varga şi Csaba Ungor, care au realizat cele două busturi.
ACCENTE DIECEZANE
Ziua Mondială a Bunicilor și Persoanelor vârstnice la Maria Radna În cadrul Anului „Familia Amoris laetitia“ sf. Părinte Papa Francisc a instituit Ziua Mondială a Bunicilor și Persoanelor Vârstnice, care va avea loc anual în a patra duminică a lunii iulie, în preajma sărbătorii sf. Ioachim și Ana, părinții Preasfintei Fecioare Maria. Sf. Părinte și-a exprimat rugămintea ca duminică, 25 iulie a.c. în biserici să se celebreze o Sf. Liturghie pentru persoanele în vârstă, să fie ridicate rugăciuni pentru aceștia, iar dacă este posibil, să se organizeze programe spirituale legate de această temă. De asemenea, cei care nu se mai pot deplasa, rugămintea Papei a fost ca ei să fie vizitați în căminele lor. În Dieceza de Timișoara un astfel de program spiritual a fost organizat luni, 26 iulie a.c. în cadrul pelerinajului credincioșilor timișoreni la Maria Radna. În acest sanctuar au fost așteptați vârstnici și bunici, împreună cu familiile lor, din întreaga dieceză, pentru o zi spirituală. La această zi spirituală au venit din mai multe locuri ale diecezei grupuri organizate: din Arad-Micălaca, Arad-Șega,
Pr. Csaba VÁNCSA
Mailat, Timișoara VI Fratelia, Timișoara VII Freidorf, Timișoara IV Iosefin, Lugoj, Gârnic, dar și din alte parohii, de unde au participat grupuri mai restrânse. Ziua a început cu o Sfântă Liturghie celebrată de către părintele Zsolt Szilvágyi, vicar pastoral, paroh de Timișoarea IVIosefin, împreună cu preoții care și-au însoțit credincioșii. După aceasta a urmat devoțiunea Calea Sf. Cruci, pe dealul din spatele Mănăstirii, iar după-masă au urmat mărturii personale cu tema: „Trăirea credinței, vocația și misiunea persoanelor în vârstă“. Au dat mărturie, printre altele, familia Káfonyi, familia Budău, Sr. Marie-Gudrun Glückert, soră mariană de Schönnstatt, Pr. Iosif Heinrich și Janka Ferencz. Fiecare a vorbit din perspectiva sa, despre cum vede el însuși viața de vârstnic și cum încearcă să-și trăiască credința. După acest moment s-a discutat în grupuri mici, iar la final s-a transpus totul în plen, ziua încheindu-se cu o rugăciune finală.
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
23
ACCENTE DIECEZANE Dr. Claudiu CĂLIN
Pelerinajul germanilor bănățeni la Maria Radna Cu prilejul sărbătorii franciscane „Porțiuncula“, luni, 2 august 2021, a avut loc la Maria-Radna, cunoscutul loc de pelerinaj al catolicilor bănățeni și nu numai, pelerinajul catolicilor germani de pretutindeni la Maica Harurilor din Radna. Sfânta Liturghie pontificală a fost celebrată la ora 11.00 de către Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara, omilia fiind rostită de Pr. Mates Dirschl, paroh de Aradu Nou. Programul zilei a început încă înainte de ora 10.30, când participanții s-au întâlnit în bazilică pentru a cânta în cinstea sf. Fecioare piese muzicale tradiționale mariane. Acompaniamentul la orgă și conducerea muzicală, atât înainte, cât și în timpul Liturghiei și apoi la Calea Sf. Cruci a fost asigurat de dl. dr. Franz Metz, cunoscut muzician, organist și muzicolog bănățean, împreună cu dl. Wilfried Michl, bariton, la rândul său muzician bănățean cu renume. La ora 11.00 a urmat sfânta Liturghie pontificală, la care au participat în jurul altarului euharistic, reuniți în jurul păstorului diecezei, o serie de preoți din țară și străinătate, doi diaconi din Germania și delegații sosite cu steaguri mariane, așezate frumos în partea dreaptă a altarului. În predica sa, părintele Mates Dirschl, a evidențiat istoria Porțiunculei, bisericuța cea mică a franciscanilor, în jurul căreia s-a coagulat ordinul franciscan și care erste până azi izvor de har, de reconciliere și indulgențe, dăruite din comoara inefabilă a Bisericii, din îndurarea Bunului Dumnezeu. Pelerinajul de anul acesta a stat sub semnul înfrățirii sanctuarelor Maria-Ramersdorf, de lângă München și Maria-Radna. O delegație din
24
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
Ramersdorf a participat timp de o săptămână, atât la pelerinajul germanilor bănățeni la Radna, cât și la alte programe spirituale și recreative din Timișoara și împrejurimi, călătorit chiar până la Oradea. În acest context, delegația de la Ramersdorf a sosit cu un steag marian nou, care a fost binecuvântat la finalul sfintei Liturghii de către Excelența Sa Iosif Csaba Pál. Părintele episcop a evidențiat și prezența copiilor, viitorul nostru, un viitor viu, voios, dar și frățietatea între cinstitorii sf. Fecioare Maria, mama noastră a tuturor. Părintele-paroh Andreas Reinholz i-a invitat apoi pe cei prezenți la masa comunitară, în claustrul franciscan, masă pregătită sub coordonarea Pr. Ioan Cădărean. Tot cu această ocazie s-a anunțat și editarea și oferirea spre vânzare, la magazinul de suveniruri și la chioșul bazilicii, a noului calendar de perete, cu 12 file, realizat în trei limbi (germană, maghiară și română). Acesta va putea fi obținut și de la Ordinariatul Episcopal. După masa de prânz a urmat, la ora 14.00 devoțiunea Calea Sf. Cruci, începută înaintea grotei Sf. fec. Maria de Lourdes, la baza bazilicii și continuată până pe culmea dealului din spatele mănăstirii. Pr. Robert Dürbach și tânărul studentteolog Mario Karnel au coordonat, împreună cu mai mulți credincioși, femei și bărbați, această devoțiune. La final Pr. Dürbach a mai rostit o scurtă meditație și a dat participanților binecuvântarea. La ora 16.00 domnii Franz Metz și Wilfried Michl au oferit în bazilică un concert vocalinstrumental, încheind astfel programul zilei de pelerinaj.
CEI / NEK Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara
Prăjitura oficială a Congresului Euharistic Internațional de la Budapesta
S-a creat o nouă prăjitură maghiară, preparat pe care participanții îl pot gusta la Congresul Euharistic Internațional de la Budapesta, a anunțat site-ul web al CEI. La fel ca și cu ocazia Congresului Euharistic Internațional din 1938, cofetarii maghiari s-au implicat și de data aceasta în pregătirile CEI, pentru a face și mai memorabilă seria evenimentelor. În cinstea evenimentului mondial catolic, la inițiativa doamnei Éva Vojtek, Asociația Maghiară a Industriei de Cofetărie a anunțat un concurs pentru crearea prăjiturii Congresului. Concursul a fost precedat de negocieri îndelungate, în cadrul cărora consiliul profesional i-a cerut părerea și Excelenței Sale Balázs Bábel arhiepiscop mitropolit din Kalocsa-Kecskemét. Înaltul ierarh a ajutat pregătirea competiției prin definirea aspectelor ecleziastice. Concurenții au primit sarcina să-și creeze prăjiturile îndeplinind mai multe criterii. Una dintre principalele cerințe a fost ca ingredientele folosite de cofetari pentru realizarea gustului specific, distinctiv al produsului, să apară și în Sf. Scriptură.
De exemplu smochine, curmale, rodii, mure, migdale, nuci, fistic, fasole sau ulei de măsline. Totodată, dată fiind natura evenimentului, cofetarii trebuie să țină cont și de faptul ca prăjitura să poată fi ambalată individual și depozitată fără frigider. Concursul a fost monitorizat din partea CEI de către Pr. Kornél Fábry, secretar general, care a făcut parte și din juriu, alături de reprezentanți renumiți ai industriei cofetăriei maghiare: József Auguszt (Codetăria Auguszt, Budapesta), Balázs Erdélyi (Asociația Maghiară a Industriei de Cofetărie, Budapesta), Szilvia Pass (Cofetăria Aranyalma, Székesfehérvár), Pál Sulyán (Cofetăria Sulyán, Veresegyház), Éva Vojtek (Publicația „Cukrászmester Magazin“, Budapesta). Cei șapte cofetari care au ajuns în finală au primit, de asemenea, o serie de sfaturi utile de la membrii consiliului cu privire la materialele folosite, decor, denumire și ambalare. „Membrii juriului au primit o sarcină serioasă din partea concurenților, deoarece fiecare prăjitură a fost o adevărată curiozitate. Fiecare produs a abordat subiectul în mod diferit, astfel încât luarea deciziei a fost și mai dificilă“, a declarat Balázs Erdélyi, președintele Asociației Industriei de Cofetărie din Ungaria. Realizatorul prăjiturii câștigătoare este cofetarul Zsolt Karl. Potrivit evaluării juriului, el a combinat bine tradițiile de cofetărie maghiare cu ingredientele biblice. Prăjitura realizată dintrun aluat dospit, pufos, fraged cu o umplutură bogată de fructe a îndeplinit toate criteriile și, în opinia juriului, poate prezenta tradițiile de cofetărie maghiară și oaspeților sosiți din străinătate. În prăjitura câștigătoare, pe lângă aroma de portocale apar și migdale, smochine, curmale, prune, caise și miere. Cu sprijinul Fondului Național de Cooperare, cu participarea
5-12 September 2021 VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
25
Fundației „Bethlen Gábor Alapkezelő Zrt.“, la Sf. Liturghie de deschidere a Congresului, aproape 1.300 de copii care vor participa la Prima Sf. Împărtășanie vor primi „Prăjitura CEI“. Începând cu 3 septembrie prăjitura oficială a Congresului se va putea găsi în cât mai multe cofetării. Totodată cofetăriile solicitante se angajează ca pe durata CEI o singură dată vor oferi în mod caritabil această prăjitură credincioșilor care vor participa la o Sf. Liturghie întro biserică aflată în vecinătatea lor. Președintele Asociației Maghiare a Industriei de Cofetărie a declarat: „Unul dintre obiectivele competiției a fost ca prin prăjitura câștigătoare să comemorăm Congresul Euharistic, totodată sperăm, ca prăjitura câștigătoare se va putea găsi de acum încolo
în oferta cofetăriilor maghiare timp de mulți ani. Desigur, acest lucru va fi decis de către consumatori, ei vor fi juriul final.“ Sursa text și foto: www.iec2020.hu Traducere: Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara
Nyitóünnepség és szentmise a NEK-en
Hármas ünneppel kezdődik szeptember 5-én a Hősök terén az 52. Nemzetközi Eucharisztikus Kongresszus. Nagyszerű művészek vállalták el a felkérést, hogy fellépjenek a felvezető programban. Számos fontos információt is megtudhatsz a közlekedésről, akadálymentességről, az áldozási lehetőségekről. Magyarország 83 év után rendezheti meg ismét a világeseményt, amely előtt nagyszabású zenés-táncos nyitóünnepséggel tiszteleg. A kongresszusok száznegyven éve íródó történelmében eddig 26 ország adott otthont a kongresszusnak, mindössze 11 ország tehette meg ezt egynél több alkalommal.
26
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
Ünnepeljünk együtt! Az esemény különlegessége, hogy 83 év után nyílik ismét lehetőség arra, hogy a világesemény szentmiséjén legyen valaki elsőáldozó. Több mint 1200 gyermek itt veheti első alkalommal magához az Eucharisztiát. Ez az alkalom egyben az esztergom-budapesti főegyházmegye katolikus iskoláinak Veni Sancte-, azaz tanévnyitó szentmiséje is. A nyitóünnepségre és a szentmisére a beléptetés szeptember 5-én 12 óra 30-tól kezdődik. Az ingyenes esemény nem regisztrációhoz kötött, azonban ajánlott az előzetes helybiztosítás miatt. Műfajteremtő művész A szentmisét megelőzően nagyszerű énekes és zenés programokat hallhatunk. Fellép Rákász Gergely, aki 15 évesen az ország legfiatalabb koncertorgonistájaként adta első hangversenyét. Több mint ezerötszáz fellépése volt már az USA-ban és Európában. Egyedi látásmódja fiatalos lendülettel tölti meg a komolyzenét. Új műfajt teremtett, amelyben képzőművészet, tánc és színészi játék
segítségével tízezrekkel ismertette és szerettette meg a komolyzenét. A zenész nevét viselő alapítvány rendszeresen szervez a határon túli magyarok lakta településekre koncerteket. A zenész sokkszerű megtérése A Weiner Leó fúvós kvintett műsora után Szikora Róbert lép fel. Az ismert zenész a Nemzetközi Eucharisztikus Kongresszus hírnöke. Gyermekként hittanra is, templomba is járt. Befutott zenészként elmerült mindabban, amit az élet kínál egy rockzenésznek. Aztán az 1970-es évek elején a siófoki nagytemplomban visszatalált Istenhez. „A megtérésem pillanata sokkszerű volt, mert nem természetes, hogy a Jóisten utánad nyúl, de velem ezt tette, nehogy végleg elmerüljek. Én pedig igent tudtam mondani neki és megígértem, hogy ezentúl másként fogok élni” – idézte fel a történteket a zenész. Ezután egy újabb hírnök, Lackfi János tanúságtétele hangzik el. Az író, költő, műfordító, szerkesztő felnőtt megtérő, a jegyesoktatása során talált rá hitére, azóta áthatja művészetét. Az irodalmat a párbeszéd terepének tekinti. Írásaiban elsősorban saját istenélménye köszön vissza. A kongresszus első napján hallhatjuk Baricz Gergőt is. Az erdélyi származású zenész, dalszerző szintén a kongresszus egyik hírnöke. 2011-ben egy televíziós tehetségkutató műsorban a harmadik helyen végzett. Az ország ekkor ismerte meg sokszínű tehetségét, így vált megannyi fiatal példaképévé. A Hargita
megyei Borzont szülötte ma is „Dicsértessék a Jézus Krisztus!” köszöntéssel üdvözli édesapját és a faluközösségének idősebb férfi tagjait. A zenész úgy látja: „A világ nem véletlenek alapján működik, s mindenre van válasz, amelyekben maga az Isten jelenik meg. Mivel hiszek a létezésében, amikor nem tudom ésszel megmagyarázni a dolgokat, a hitbe kapaszkodok.” Évezredes örökség Magyarország, Mária országa címmel láthatjuk majd a nagyszabású nyitóműsort, amelyet Káel Csaba rendez. A Kárpát-medence magyarságát és keresztény hagyományait mutatja be a produkció, amelyben megjelennek a tájegységek népviseletei. A Magyar Nemzeti Táncegyüttes mellett színpadra lépnek budapesti és vidéki amatőr és profi táncegyüttesek, hagyományőrző tánccsoportok is. A zenei programot Gőz László szerkeszti, a megnyitó koreográfusai: Zsuráfszky Zoltán és Zs. Vince Zsuzsa. Nyitó szentmise elsőáldozással A színpadi program után a pápai legátus által celebrált, elsőáldozással egybekötött nyitó szentmisén vehetünk részt. Hallhatjuk a Katolikus Iskolák összkarát, a Kodály Zoltán Magyar Kórusiskola és más gyermekkarok közreműködésével. Zenei szolgálatot végez a Weiner Leó Katolikus Zeneiskola Alapfokú Művészeti Iskola és Zeneművészeti Szakgimnázium zenekara.
Înregistrare și prin telefon la evenimentele din cadrul CEI! Începând din 13 iulie, participanții se pot înregistra și prin telefon la evenimentele publice și gratuite ale celui de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional: la Sf. Liturghie de deschidere și de încheiere, precum și la Sf. Liturghie și la procesiunea de sâmbătă. Cu biletele acestui eveniment de talie mondială participanții pot beneficia de reduceri la biletele de călătorie! Se acceptă atât înregistrări individuale, cât și de grup în zilele lucrătoare între orele 10:00 și 17:00 la numărul de telefon 0036 1 955 5823. După 20 august solicitanții individuali sau conducătorii
de grup vor primi biletele prin e-mail sau, în lipsa adresei de e-mail, prin poștă; membrii grupului vor putea solicita biletele de la conducătorul de grup. Avantajul înregistrării este că datorită biletelor primite, participanții pot călători la Budapesta la evenimentele Congresului beneficiind de reduceri. La evenimentele cu taxă cei interesați se pot înregistra în continuare online sau completând formularul tipărit pe suport de hârtie. Mai multe informații pot fi găsite pe site-ul web al congresului: https://www.iec2020.hu/en/node/2351) VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 4 - 2021
27
REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXVII Nr. 4 (324-325)
ISSN 1454-1025
Sponsor:
Partener: