Vita Catholica Banatus Nr. 1 - 2019 by Episcopia Romano-Catolică Timișoara / Bistum Temeswar / Temesvári Egyházmegye

Nr. 1 (294-295) - 2019 Revista diecezei romano-catolice de Timişoara A temesvári római katolikus püspökség folyóírata Zeitschrift des römisch-katholischen Bistum Temeswar

Ce-ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefonul mobil? Mi lenne, ha a Szentírás olyan fontos lenne, mint a mobiltelefonunk? Was würde passieren, wenn wir unsere Bibel genauso wie unser Handy behandeln würden?

EDITORIAL

Biblia conexiune cu Dumnezeu Pr. Csaba VÁNCSA

SFÂNTUL PĂRINTE

FAMILIE

6 7

14/15

Papa și Biblia Tati, hai să ne citești din Biblie!

10 11

TINERET

Biblia în viața mea! Astrid SCHRIFFERT

ȘTIRI PE SCURT Die Bibel: Gottes Wort im Menschenwort PEDAGOGIE

Biblia - prezența lui Dumnezeu, în Cuvântul Său Prof. Elena ȘTEFĂNESCU

PAGINA COPIILOR

Povestește-mi despre Biblie

Dorință de anul nou: să citesc, să cunosc, să ”trăiesc” Biblia în fiecare zi Pr. Nikola LAUŠ jr.

Prezentarea ediției-facsimil a lucrării Deliberatio a sf. Gerhard Claudiu CĂLIN

ÎNDRUMARE

12/13

PREZENTARE DE CARTE

aLapgondolat

Szentírás vs mobiltelefon

PAGINA PSIHOLOGULUI

Iubirea - aripă dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El Psih. dr. Irina VASTAG

19 20

T. VÁNCSA Csaba

PAGINA MEDICALĂ

Hrana Creierului Dr. Friederike ODORESCU

O școală cu suflet Pr. Zoltán KOCSIK

KITEKINTŐ

“A mobiltelefonhoz hasonlóan legyen mindig kéznél a Biblia.”

KATÓ Gizella

Interjú Pál József Csaba temesvári püspökkel a romániai püspökök ad limina látogatásáról GEDŐ Ágnes

INTERJÚ

Deliberatio – Szent Gellért püspök írott öröksége

Programe diecezane

S.E.

Revistă diecezană a Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A temesvári Római-Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift des römisch-katholischen Bistum Temeswar anul XXV nr. 1-2 (294-295) Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 Tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com web: www.parocatr.cnet.ro Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025

Director responsibility: pr. Csaba -Tibor VÁNCSA Tehnoredactare: PÉTER Attila Antal Colaboratori: pr. Nikola LAUS jr., pr. Zoltán KOCSIK, Claudiu CĂLIN, SIPOS Enikő, PIKLOR Ladislau, Delia ORȚAN, Constanța BUGARIU, Elena ȘTEFĂNESCU, Astrid SCHRIFFERT, Irina VASTAG Responsabil pagina web: Flavius Brânzilă

Pentru abonamente:

plata abonamentului se poate efectua prin mandat poștal pe adresa: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 • un abonament pentru anul 2019 - 30 RON • un abonament pentru străinătate - 30 euro • un abonament susținător - 100 RON

Pr. Csaba VÁNCSA

BIBLIA

conexiune cu Dumnezeu Cu toții avem o carte care se prăfuiește în biblioteca noastră, pe care nu o luăm atât de des în mână pentru că ni se pare demodată. O carte atât de veche în care sunt relatate evenimente și personaje mai vechi de două mii de ani, sau altele atât de vechi încât aproape că nu mai pot fi localizate în timp și spațiu. Este vorba de o carte... „deloc modernă”! Adică, vorbim, de fapt, de Biblia aceea care stă acolo pe un raft, uitată de noi, de cele mai multe ori, o carte pe care de fapt nu o cunoaștem. Când auzim cuvântul Biblie sau Sfânta Scriptură ne gândim la ceva atât de înspăimântător încât nu ne încumetăm să o luăm în mână și să o răsfoim, sau ne punem o sumedenie de întrebări: Mai trebuie să citim astăzi Biblia? Ce îi mai spune omului modern o astfel de carte? Care este locul ei în viața creștinului contemporan? Este Biblia o hrană? Poate cuvântul Scripturii să aducă tuturora putere și viață, mângâiere și nădejde, reazim și medicament? Biblia atinge conştiinţa omului, ea nu este concepţia unei anumite epoci, nici a unui poet renumit, nici a poporului evreu. Este o mare favoare, dar şi o mare răspundere, că omul zilelor noastre posedă o Biblie, deoarece este un itinerariu în ea pentru fiecare creștin. În a doua scrisoare către Timotei citim: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Tim 3, 16). Biblia îl învaţă pe om gândurile lui Dumnezeu, îi arată starea lui spirituală, îl avertizează cu privire la sfârşitul său, îl îndrumă dinspre mândria şi îngâmfarea sa spre Binele suprem şi veşnic, îi arată mijlocul prin care să stea cu demnitate și fără teamă în fața dreptei judecăți a lui Dumnezeu, precum şi calea pe care se poate ajunge la statutul de îndreptăţit înaintea Creatorului. Iar celui care s-a întors, prin credinţă, la Dumnezeu, îi arată toate favorurile de care are parte, începând de aici, de pe pământ. Biblia arată omului locul pe care îl va avea în veşnicie. Cuvântul lui Dumnezeu este, atât pentru cel care nu-l crede, cât şi pentru cel care-l crede, un judecător al gândurilor şi intenţiilor inimii: „nici o făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite în faţa lui Dumnezeu“ (Evrei 4,13). Toată tăria unui creștin trebuie să fie BIBLIA! Ea ne însoţeşte, ne îndeamnă, ne luminează şi ne întăreşte în toate circumstanţele vieţii noastre. Ea ne dă căldura inimii şi lumina minţii ca să-L ducem pe Cristos în orice chip la cunoștinţă (Filipeni 1,18). Ea ne oferă toate armele care îi trebuie unui ostaş adevărat, unui „nebun oastaş al lui Cristos!”. Biblia este o parte întregitoare, o lipsă a vieţii omului, întocmai ca şi apa pe care o bem, ca aerul pe care îl respirăm şi pâinea ce o mâncăm… Din Biblie putem să îl cunoaștem pe Dumnezeu! „Cuvintele dumnezeieşti [ale Scripturii] cresc împreună cu cel care le citeşte” spune sf. Grigore cel Mare, deci să nu uităm că această carte „veche” ni-L revelează pe Bunul Dumnezeu, iar noi creștinii trebuie să luăm Biblia în mână pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pentru a crește în credință, să nu lăsăm această carte esențială a vieții creștine să se prăfuiască undeva.

Imprimarea: Tipografia Print and Smile

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

SFÂNTUL PĂRINTE

Tati, hai să ne citești din Biblie!

Papa și Biblia Traducere de pr. Mihai PĂTRAŞCU

De curând a apărut Biblia pentru tineri, unde Suveranul Pontif a scris Prefața pentru această Biblie. Dacă voi aţi vedea Biblia mea, probabil că nu aţi fi deloc uimiţi. Aţi spune: „Cum? Aceasta este Biblia papei? O carte aşa de veche, aşa de uzată!”. Chiar aţi putea să-mi dăruiţi una nouă, continuă el, eventual chiar una de 1.000 de euro: nu, n-aş vrea-o. Iubesc Biblia mea veche, aceea care m-a însoţit jumătate din viaţa mea. A văzut bucuria mea, a fost udată de lacrimile mele: este comoara mea inestimabilă. Trăiesc din ea şi pentru nimic pe lume nu aş da-o. (...) Vreau să vă spun un lucru: astăzi, chiar mai mult decât la începuturile Bisericii, creştinii sunt persecutaţi; care este motivul? Sunt persecutaţi pentru că poartă o cruce şi dau mărturie despre Cristos; sunt condamnaţi pentru că au o Biblie. Desigur, Biblia este o carte extrem de periculoasă, aşa de riscantă încât în anumite ţări cel care are o Biblie este tratat ca şi cum ar ascunde în dulap grenade! Mahatma Gandhi, care nu era creştin, a spus odată: „Vouă creştinilor vă este încredinţat un text care are în sine o cantitate de dinamită suficientă pentru a face să explodeze în mii de bucăţi întreaga civilizaţie, pentru a răvăşi lumea şi a aduce pacea într-o planetă devastată de război. Însă îl trataţi ca şi cum ar fi pur şi simplu o operă literară, nimic mai mult”.

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

FAMILIE

Aşadar ce ţineţi în mână? O capodoperă literară? O culegere de istorii vechi şi frumoase? (…) Aşadar aveţi în mâini ceva divin: o carte ca focul, o carte în care Dumnezeu vorbeşte. De aceea amintiţi-vă: Biblia nu este făcută pentru a fi pusă într-un raft, mai degrabă este făcută pentru a fi ţinută în mână, pentru a fi citită des, în fiecare zi, fie singuri fie în companie. De altfel, în companie faceţi sport, mergeţi să faceţi shopping; aşadar, de ce să nu citiţi împreună, în doi, în trei sau în patru, Biblia? Eventual în aer liber, cufundaţi în natură, în pădure, pe malul mării, seara la lumina unei lumânări... (...) Vreau să vă destăinui cum citesc Biblia mea veche: adesea o iau, o citesc câtva timp, apoi o pun deoparte şi mă las privit de Domnul. Nu eu îl privesc pe El, ci El mă priveşte pe mine: Dumnezeu este cu adevărat acolo, prezent. Astfel mă las observat de El şi simt - şi nu este desigur sentimentalism -, percep în adâncul meu ceea ce Domnul îmi spune. Uneori nu vorbeşte: şi atunci nu simt nimic, numai gol, gol, gol... Dar, răbdător, rămân acolo şi îl aştept astfel, citind şi rugându-mă. Mă rog aşezat, pentru că mă doare când stau în genunchi. Uneori, rugându-mă, chiar adorm, dar nu-i nimic: sunt ca un copil apropiat de tatăl său, şi asta e ceea ce contează. Vreţi să mă faceţi fericit? Citiţi Biblia. Sursa: ercis.ro

Am avut întotdeauna o afinitate pentru beletristică. Citeam destul de mult, și cred că asta se poate spune despre majoritatea celor care au copilărit înainte de anii ’90. Nu același lucru se poate spune despre copiii noștri. În mod sigur v-ați lovit de această dilemă în calitate de părinți – respect excepției! Am fost o dată la un forum a cărui temă era: Augustin de Hipona – doctor al Bisericii. Am dus cu mine și Confesiunile lui, pe care le-am primit în dar de la părintele paroh când eram deja licean. Dar acum aveam deja copiii mei și eram preocupat de întrebarea: cum să îi fac să pună mâna pe o carte, oricare... Și am pus întrebarea moderatorului: dumneavoastră ce ați face pentru aceasta? Răspunsul lui a fost simplu: ia o carte, pune-te și citește. Copiii vor vedea și vor face și ei la fel, poate nu din prima, dar e nevoie de răbdare...

BIBLI

Mi-am adus aminte de experiența lui Augustin când încă nu era creștin, dar preocupat fiind de examinarea conștiinței sale medita sub un smochin și aude deodată cuvintele care îi vor schimba viața: tolle, lege! (ia și citește). Realizând că nu e nimeni lângă el tălmăcește aceasta ca pe un îndemn divin de a citi Biblia. Ce simplu e – mi-am zis, totul e să merg acasă, să mă pun în fotoliu și să citesc. Și pentru atâta a trebuit să vin la un forum de specialitate să întreb. M-am și rușinat un pic, dar am zis că măcar am primit răspunsul: exemplul personal este cel ce contează. Și a contat... după seri întregi în care am stat cu cartea în mână, sub privirile uimite ale pruncilor (soția era complicele meu în toată povestea). E drept că nu a fost nimic spectaculos, copiii mei nu au devenit cărturari înverșunați, dar câte-o poveste sau o cărticică de aventuri au devenit familiare pentru ei. Mi-ar plăcea Era un prim pas...

caut pe google, un minut”. Și îmi returnează o propoziție: ”Evrei 10,7 Iată, vin să fac voința Ta!” Scurt și concis, aproape spartan, dar e experiența personală a unui copil... Celălalt mi-a spus că a fost impresionat de ce a spus Isus când a vindecat orbul din naștere: ”cei orbi vor vedea, iar cei ce văd vor orbi” . Cei mici au totdeauna cele mai frumoase replici, urmează dialogul cu fiica mea mai mică:

într-un fel să am și eu așa credință de copil, prea suntem adulți și sceptici.

... Și acum două săptămâni am primit de la redacție acest subiect frumos și provocativ: să împărtășesc experiențele din familie legate de Sfânta Scriptură. Cu toate că aceste experiențe nu lipseau, am zis să nu mă bazez pe amintiri și am înlocuit regulat povestea de seară în familie cu citirea unor pericope evanghelice. După câteva zile, văzând că se întârzie programul de seară, unul dintre copii îmi zice: tati, hai să ne mai citești din Biblie. Și am învățat lecția a nu știu câta oară: tolle, lege! Ca să pot înțelege mai bine ce gândesc copiii despre scriptură, i-am întrebat pe cei mari dacă au pasaje preferate. Răspunsurile lor: ”da, ar fi ceva, stai puțin să

- Ți-a plăcut ceva din Biblie? - Nu știu, nu-mi amintesc... - Dar am citit despre minunile lui Isus. - A, da, mi-a plăcut cum vindecă oamenii. - Și când a umblat pe apă, ce zici? - Cu barca? - Nu, cu picioarele pe apă, și nu s-a scufundat! - Nu e mare lucru, doar e Dumnezeu și poate totul!

Mi-ar plăcea într-un fel să am și eu așa credință de copil, prea suntem adulți și sceptici. Să ne aducă Anul Nou credința de copii ai lui Dumnezeu ca să putem spune împreună cu copiii noștri: Citește-ne din Biblie, e preferata mea! Familia PIKLOR

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

TINERET

COPII

Astrid SCHRIFFERT

Biblia în viața mea! Mă consider un copil al lui Dumnezeu foarte norocos deoarece, încă din primii mei ani, mama a avut grijă să îmi pună în brațe Biblia și să cunosc fiecare taină pentru a deveni un suflet plăcut Lui. Mic copil fiind, acea mică și frumos ilustrată cărticică primită la botez, a știut cum să mă atragă, atât prin cuvinte, care pe atunci erau citite de părinți, cât și prin viile culori din desene, făcându-mă să îmi doresc să o descopăr și mai mult. Trecând anii, Biblia a rămas un stâlp de sprijin în viața mea și încerc mereu, oriunde merg, să am un fragment sau chiar cartea integrală cu mine. Pentru mine Biblia nu este o simplă relatare a faptelor poporului lui Dumnezeu, ci este cartea de căpătâi, cartea fundamentală a existenței omului. Prin ea, însuși Domnul ne vorbește despre dragoste și suferință, despre credință și trădare, despre jertfă și mântuire. Ca tânără creștină, în zilele noastre, îmi este uneori greu să mă regăsesc printre oameni, dar sfaturile și îndemnurile care le găsesc printre paginile Bibliei îmi îmbărbătează credința și îmi dau curajul și puterea de a nu-mi ascunde iubirea pentru Dumnezeu. „Îți voi da succes și îți voi arăta calea pe care să mergi; te voi sfătui și ochii mei vor fi asupra ta.”(Psalmul 32:8). Deseori mă întreb cum poate Dumnezeu să fie atent la toți oamenii în același timp, și nu pot decât să îi mulțumesc că mă poartă în brațe în fiecare zi și că mă iubește atât de mult. „Și dacă tot ce am aș da ca hrană [săracilor], și dacă mi-aș da trupul ca să fie ars, dar n-aș avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.”(1 Cor, 13:3). Acesta este motto-ul în care mă regăsesc mereu, în bucurie sau suferință, în descurajare sau credință. Isus ține foarte mult să ne încurajeze să ne iubim aproapele oriunde și oricând, dar deseori nu ținem seamă de acest fapt pentru că ne este greu să îndurăm oamenii care nu ne sunt pe plac și ne plângem la cea mai mică înțepătură. Dumnezeu ne vrea însă creștini puternici și statornici, cu o credință de neclintit, care să fie un sprijin pentru cei sărmani, pentru cei care au nevoie de o mână de ajutor sau de un umăr pe care să plângă, cărora să nu le fie teamă să spună în fața tuturor

„Ce mare e Domnul!”. Prin iubire am învățat să iert, să îi înțeleg pe cei de lângă mine, să îmi jertfesc din timp pentru a medita și pentru a parcurge căile pe care El mi le-a pregătit, și toate acestea, pentru că Domnul mi-a vorbit prin Sfânta Scriptură. Dragi tineri, dragi semeni, care subapreciați Biblia, de unde vreți să aflați răspunsuri și încurajări, dacă nu din cuvintele Domnului, așternute pe paginile cărții sale, scrisă pentru noi, carte pe care, deseori doar o îndesați pe raft? Nu lăsați credința voastră frumoasă și tânără să se sufoce! Răsfoiți paginile Bibliei și deschideți-vă inimile pentru ca Domnul să pătrundă în sufletul vostru.

Pagină îngrijită de Prof. Constanța BUGARIU

Povestește-mi despre Biblie - Maria, te rog, îmi povestești ceva despre Biblie? întreabă micuțul Paul. - Eu știu că, a povesti despre Biblie, înseamnă a povesti despre Dumnezeu. Dar și eu sunt copil, ca și tine, și nu le știu pe toate. Hai să-l rugăm pe părintele Iosif să ne povestească! - Părinte, părinte! Ne povestiți și nouă câte ceva despre Biblie? Strigă, într-un glas, copiii. - Sigur, cu mare bucurie. Biblia este numită și „cartea cărților”. Ea este alcătuită din două mari părți. - Da, Vechiul și Noul Testament! strigă Maria entuziasmată. - Așa este. Ai fost atentă la orele de religie, ceea ce mă bucură. Vechiul Testament vorbește despre istoria poporului evreu. Iar Noul Testament vorbește despre ... - Știu: despre viața și activitatea lui Isus! exclamă Maria. - Și de data asta ai dreptate! În cele patru Evanghelii se vorbește, așa cum ai spus, despre viața și activitatea lui Isus. Știți voi unde s-a născut Isus? - îi întreabă părintele Iosif pe copii. - Eu cred că la Betleem, răspunde Paul. - Așa este. Dar știți voi unde a săvârșit el prima sa minune?

- Pe Muntele Măslinilor? întreabă Paul. - Nu, la nunta din Cana, unde a transformat apa în vin pentru nuntași. - Da, îmi aduc aminte! Era și Maria, mama lui Isus prezentă la acea nuntă. Nu-i așa? întreabă Maria. - Da, așa este! Dar știți voi câți apostoli l-au urmat pe Isus? - Asta știu și eu: doisprezece apostoli erau! - exclamă Paul. - Ai dreptate, Paul! Uite câte lucruri știi, deși ești încă mic. Felicitări. Știți voi cine și cum l-a trădat pe Isus? - Iuda a fost acela! Printr-un sărut dat lui Isus. Așa este? răspunde Maria prompt. - Și acum ai dreptate, Maria. Acum să-mi spuneți unde au avut loc patimile, moartea și învierea lui Isus… - le ceru părintele Iosif copiilor cu blândețe. - Eu cred că la Nazaret, dar nu sunt sigur... răspunde Paul. - Nu, Paul! La Ierusalim s-au întâmplat aceste lucruri. Nu-i așa părinte? Întreabă Maria. - Așa este, Maria. Sunteți copii buni și isteți. Dar acum ar fi bine să mergeți acasă, să nu-și facă părinții griji. Promit să mai stăm și altă dată de vorbă, dacă vreți și voi. Poate mai invitați și alți copii!?

Bibel - Quiz Wie viele Jünger hatte Jesus?

Wovon handelt das Neue Testament?

Wo wurde Jesus geboren?

zwölf

von der Geschichte des jüdischen Volkes

in einem armen Haus

achtzehn

vom Leben Jesu Christi

in einem Krankenhaus

zweiundzwanzig

von der Schöpfung der Erde

in einem Stall

Aus wie vielen großen Abschnitten besteht die christliche Bibel?

Warum wurden Adam und Eva aus dem Paradies vertrieben?

Was brachten die Heiligen Drei Könige Jesus nicht als Geschenk?

zwei

sie haben andere Götter verehrt

Gold

drei

sie haben eine Schlange getötet

Weihrauch

vier

sie haben aus dem verbotenen Baum der Erkenntnis gegessen

Silber

Találd meg a betolakodót! Minden sorban a képek között egy betolakodó van. Megtaláltad?

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

ÎNDRUMARE Pr. Nikola LAUŠ jr.

DORINȚĂ DE ANUL NOU:

să citesc, să cunosc, să ”trăiesc” Biblia în fiecare zi Odată cu trecerea timpului, praful se așterne în casa noastră fără să observăm, și nu doar peste lucurile și cărțile din casă, ci, din păcate, uneori și peste Biblie – cartea de referință a unui creștin, și, de fapt, mai mult decât o carte. Iar odată cu praful așternut pe Biblie, scade și setea noastră de cunoaștere a lui Dumnezeu, se stinge dorința de a descoperi și înțelege Cuvântul Domnului adresat nouă. Iar când ne pierdem interesul și zelul de a citi și medita Sf. Scriptură, atunci automat rugăciunea se răcește iar relația cu Creatorul, la fel ca într-o prietenie, are de suferit întrucât nu mai este întreținută prin cuvânt, dialog, descoperire. Am experimentat și eu aceasta iar viața mea spirituală a fost mult mai săracă... Mulți dintre noi (inclusiv eu) suntem tentați să ne achiziționăm biblii copertate frumos, poate pentru a avea o carte care arată bine în bibliotecă. Dar Sf. Scriptură nu este încă o carte de colecție, ci Biblia înseamnă ”Dumnezeu vorbește copiilor Săi”, după cum era titlul unei frumoase cărți pe care am primit-o în copilărie. Sunt persoane care cunosc foarte bine Biblia: știu versete pe de rost, rostesc pasaje din memorie și caută să învețe ad literam texte biblice. Un lucru lăudabil, însă doar dacă reușim și performanța de a împlini ceea ce am memorat. Sau, după cum afirma sf. Bernard de Clairvaux, ”Citeşte corect scripturile acela care transformă cuvintele în fapte.” Căci ce folos să repetăm versete, să reținem pasaje din Vechiul sau Noul Testament, dacă inima ne este departe de Domnul, dacă dragostea ne este rece față de frați, dacă lupta pentru sfințenie lipsește din cotidianul zilnic și dacă prin viața noastră nu dăm mărturie că ne-am asumat Cuvântul lui Dumnezeu și că trăim în har? În urmă cu mai mult de 10 ani, când în localitatea Rafnic activau surori croate, la intrarea în locuința lor exista o cutiuță cu bilețele care conțineau câte un verset din Sf. Scriptură. Și fiecare persoană care intra în casă, trebuia să ia un bilețel pentru a vedea ce-i transmite Domnul în acel moment. Era un bun mod de a reflecta pe parcursul zilei la un verset scurt, dar cuprinzător. Poate ar fi utilă o astfel de practică și acum, pentru a ne ”recultiva” gustul pentru citirea Bibliei. Într-adevăr, nu mereu pot citi Cuvântul Lui cu starea potrivită. Când eram la seminarul teologic mi-am propus ca în 2-3 zile să citesc fie o carte din Vechiul Testament, fie o scrisoare din Noul Testament. Și reușeam! Dar nu rămâneam cu atâta folos sufletesc ca atunci când citeam mai puțin, dar mai atent și mai profund. Nici nu cred că Biblia este o carte de citit rapid. Căci atunci când o citesc cu atenție și reculegere, mă simt mai apropiat de Tatăl meu ceresc, a cărui bunătate și iubire o descopăr tot mai mult. Și întâlnindu-L pe El în paginile Sfintei Scripturi, nu mă simt niciodată singur sau lipsit de ajutor, dimpotrivă: sunt sprijinit, condus și încurajat de Adevărul Lui. De aceea, la începutul acestui an, îmi propun să-L ”citesc” tot mai mult pe Cel pe care-L iubesc, să mă las fascinat de Mântuitorul inimii mele și să trăiesc din Cuvântul Său în fiecare zi.

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

aLapgondolat T. VÁNCSA Csaba

SZENTÍRÁS vs MOBILTELEFON “Egyszer egy fiatal elmesélt nekem egy történetet. Az édesapja jó pár évvel korábban egy idegennel állított haza és senki sem tudta évekig, hogy mi a feladata ennek az idegennek a családjuk életében. A fiatalt úgy nevelték, hogy legyen érzéke arra, hogy a jót és a rosszat megkülönböztesse. A különleges idegen viszont olyan volt, ha nem tudott valaki egy kérdést megfelelni, ő tudta a választ. Életében először még foci meccsre is elvitte a fiút. Rengeteget tudott beszélni, de ez senkit sem zavart. Ők hallgatták őt és az édesanya észrevette, hogy az idegen figyel gyermekére. Hatása lett a mindennapokra az idegen viselkedésének. Körülbelül 40 éve él velük és még mindig köztük van, egy sarokban él és úgy hívják ezt az idegent, hogy televízió. Idő közben megérkezett az ő felesége is és furcsa neve volt, úgy hívják: számítógép. Az első gyermekét úgy hívják: mobiltelefon. A második gyermeküket pedig Facebook és érkeztek a további gyermekek: WhatsApp, Twitter és még gondolják, hogy tovább bővítik a családjukat.” Ennek a történetnek az üzenete teljesen világos. Hogy ha a technológia időszakában élünk, eltávolít bennünket egymástól. Habár ez az idő a technológia ideje és habár az életünkben bombáznak bennünket minden oldalról. Fontos visszatérni a mi forrásunkhoz, visszatérni az első szeretethez, ez pedig ISTEN. Jézus, a mi első tanító mesterünk. Ő tudja, hogy hogyan kell hallgatni. Meghallgatja a szükséget szenvedőket, akik meg akartak gyógyulni, akik gyógyulást kértek vagy közbenjártak valaki gyógyulásáért, amikor meghallotta az embert és ha jónak látta, Jézus üzenetet adott neki. Akár példabeszédben, rövid beszédben, amely mindig úgy fejeződött be, hogy a személy rátalált a hitre, meggyógyult lelkileg és testileg is.

Mária és Márta példájával; Mária odaült Jézus lábaihoz és hallgatta őt. Márta pedig, mint jó háziasszony állandóan sietségben van, meg akarja vendégelni Jézust a maga módján. Úgy tűnik, hogy Jézus ebben a helyzetben igazságtalan, amikor megfedi Mártát: „Márta, Márta, Mária a jobbik részt választotta.” Mária a hallgatásával bölcsebben döntött. Tisztelnünk kell az Istent. Ezért megkérdezlek benneteket, hogy mi történne akkor, ha úgy ragaszkodnátok a Szentíráshoz, mint a mobiltelefonotokhoz? További kérdéseket is feltennék. Mi lenne, ha a zsebünkben vagy táskánkban Szentírást hordoznánk? Visszamennél a Szentírásodért, amit otthon felejtettél, amikor munkába vagy iskolába mentél? Mi történne, ha naponta százszor belenéznék a Szentírásba? Mi történne, ha elolvasnánk néhány üzenetet a Szentírásból, ugyanúgy, ahogyan az üzeneteket olvassuk a telefonon? Mi lenne, ha nem tudnánk nélküle élni? Ha reggel felébredéskor rögtön a Szentírást vennék a kezünkbe és nem a mobiltelefont? Akarunk-e a gyerekeinknek Szentírást ajándékozni? Akartok-e Szentírást olvasni utazás közben? A Szentírás és a mobiltelefon összehasonlításakor a Biblia esetében nem kell félnünk attól, hogy kikapcsolódik, lemerül az akkumulátora, hogy valaki leblokkolja, mert Jézus az ő vére árán már kifizette érte a számlát.

Mi, akik gyakran, vagy akár minden vasárnap járunk szentmisére, abba a csapdába kerülhetünk, hogy nem halljuk meg Isten üzenetét, hanem csak legyintünk, hogy ezt már ismerjük, ezt már tudjuk. A meghallgatás történetét egy szentírási történettel támasztanám alá. VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

KATÓ Gizella

“A mobiltelefonhoz hasonlóan legyen mindig kéznél a Biblia.” Nagyböjt első vasárnapján e szavakkal foldult Ferenc pápa a Szent Péter téren összegyűlt hívekhez, amikor elimádkozták az Úrangyalát. “A Biblia tartalmazza Isten szavát, mely mindig időszerű és hatékony, s csak annak Szavával vívjuk meg a harcot a gonosz szellemmel” - olvasom a Keresztény Élet 2017.III.19-i számában és hírtelen megjelennek lelkemben az emlékek a Szentírással tartott kapcsolatomról, melyet gyermekkorom óta ápolok. - Igaz, mobiltelefonom nekem is van, de ez számomra, mint egy öregedő, nehézmozgású asszonynak, szükséges készülék, gépkocsit vagy esetleg segítséget hívni s nem játékszer. De a Szentírás, az más! Vallásos családban nevelkedtem, így rendszeresen jártunk templomba. Még elemista voltam, amikor miséről hazaérkezve fellapoztam a Bibliát elolvasni az ott hallottakat. És édesanyám megkérdezte, miért teszem. - Hogy meggyőződjem, valójában így olvasta a papbácsi, - válaszoltam nagy komolyan. - Igen, így kezdődött, de gyermeki lelkem nem sejtette, hogy egy életen át fogom olvasni a Bibliát. Egyelőre csak az Újszövetséget, mert akkor más nem volt, s nagyszülőktől örökölt Ószövetséget gótbetükkel írták németül s ezt én még nem értettem. Teltek az évek s én férjhez mentem. Férjem is örömmel jött velem a templomba, de akkor még nem volt külön magyar, külön német mise, így a Millénniumi templomba ahova jártunk, fele magyar, fele német volt, s ha a pap történetesen németül olvasta az Evangéliumot, otthon elolvastam magyarul a férjemnek, hogy megértse. Akkor is ezt tettem, amikor egyre súlyosbodó betegsége miatt vagy nem tudott kijönni a házból vagy korházban volt. A templomból hazajövet leültem az ágyra s ami volt elolvastam s a többit elmeséltem mire ő megnyugodott. Az Isten teljesítette kívánságát élete utolsó évében: Ft. Kapor János, az a jólelkű pap, aki sokat foglalkozott vele betegsége alatt, megajándékozta a teljes Szentírással. Ezt olvasta férjem szinte utolsó napjáig. Ez adott neki erőt elviselni azt a mérhetetlen szenvedést. Amikor tehettem, én is olvastam s így, jobban megismerve az Ószövetséget, rádöbbentem hogy az a hajdani könyv, melynek írója közmondások eredetét, különféle nyelvekbeli hasonlóságát elemezte, nem valhatta be, hogy azok főleg bibliai eredetűek. Utalok

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

a Prédikátor-, Bölcsesség-, Bzrák könyveire, de másutt is találunk akár közmondásnak is beváló idézeteket. Csakhogy AKKOR nem volt szabad erről beszélni. Azóta is olvasom a Bibliát. Azért mert gyermekkoromban szoktam rá? Vagy azért mert családi hagyomány? Édesapám is olvasta, de panaszkodott, hogy abból a hajdani gótbetűs “családi bibliából” sok minden hiányzik, mint például: -Mózes könyve, amit elolvasnék, mondta egy barátjának. - A TORA? - mosolygott, az. - Nekem megvan, magyarul, kölcsön adhatom neked. Érthető, a barát…zsidó volt. Így hozta haza apám nagy diadalát az áhított olvasmányt, amit egymás kezéből kapkodva olvastunk, apám és én. Ám amikor 1957ben Kolozsváron jártam, még éltek anyám öreg rokonai, akik sokat meséltek dédnagyapámról, az erdész Berkessi Sándorról. Bár református volt, vasárnap az istentisztelet után, ahogy elfogyaztotta az ebédjét, kitette a Bibliát az asztalra, s azt olvasta estig s ha a nappalok rövidűltek, gyertyát vagy petróleum lámpát gyújtott, ahogyan akkor tették és estig olvasott, elmélkedett. Mert “Minden Istentől sugalmazott írás hasznos tanításra, az intésre, fedésre, az igaz életre való nevelésre.” (2Tim 3,16) És ha gyermekkorod óta ismered (és olvasod) a Szentírást azzal is maradsz, míg élsz, mert az az egyetlen igaz írás, melyben útmutatást és választ találsz életed minden kérdésére és problémájára, még most is a legmodernebb korban.

INTERJÚ

DELIBERATIO

Szent Gellért püspök írott öröksége

A csanádi egyházmegye első püspöke, Szent Gellért legismertebb fennmaradt műve a Deliberatio Gerardi Moresenae aecclesiae episcopi supra Hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem, vagyis Gellértnek, a marosvári egyház püspökének értekezése A három ifjú énekéről a tudós Isingrimusnak. A kéziratot 1724-ben történt felfedezése óta többször kiadták, a mű számos tanulmány és elemzés tárgyát képezte, és egyes kutatók véleménye szerint vele kapcsolatban mind a mai napig több a kérdés, mint amennyi a minden kétséget kizáró válasz. A csanádi egyházmegye megalapításának 990 éves évfordulójához közeledve Szent Gellért munkája ismét az érdeklődés középpontjába került, mégpedig facsimile kiadásban, Excellenciás Roos Márton temesvári ny. püspök kezdeményezésére, akit a könyv bemutatója kapcsán kértünk beszélgetésre. - Püspök úr íróasztalán itt fekszik bőrkötésben Szent Gellért műve, amelynek november 27-én az Adam Müller Guttenbrunn házban lesz a bemutatója. Jelent meg hasonló kiadás eddig?

- Nem. Szent Gellért Deliberatio-jának ez az első facsimile kiadása, amely magas színvonalú, mai digitális technikával előállított, az eredetivel mindenben pontosan megegyező másolat. A művet a csanádi egyházmegye három jogutóda, pontosabban a szeged-csanádi, a nagybecskereki és a temesvári egyházmegyék főpásztorai jelentették meg azzal a céllal, hogy első vértanú püspökünk munkáját, személyiségét és korát még közelebb hozzák a ma emberéhez, a mai kutatókhoz. A facsimile kiadás a budapesti Pytheas könyvmanufaktúra műhelyében készült. - A jelenlegi kiadás előzményeiről mit közölne az olvasókkal Püspök úr?

- Honnan is kezdjem?... Már káplán koromban, a 70-es években sokszor megfordultam neves könyvtárakban, mivel érdekeltek az ott őrzött kéziratgyűjtemények. Akkoriban sokat foglalkoztam a középkori kéziratokkal. Ugyanekkor kezdtem el alaposabban tanulmányozni Szent Gellért püspök életét és tevékenységét is. Úgy érzem, hogy most, az ősi egyházmegye megalapításának jubileumához közeledve nem csupán kötelességünk ily módon is tisztelegni első főpásztorunk emléke előtt, de a munkája iránt érzett személyes elismerés is erre sarkallt. Keresni kezdtem hát a megoldást. Először németországi és svájci kiadóknál próbálkoztam, ahol azonban nem tudták vállalni a megjelentetést. Így kerültem a budapesti Pytheas könyvmanufaktúrához, akik megítélésem szerint igényes, szép munkát végeztek. A kiadáshoz természetesen a müncheni könyvtártól is engedélyt kellett kérnünk, ahol a kódexet őrzik. Itt nagyon kedvesen fogadtak, és a szerződés mellett arra is ígéretet kaptam, hogy a 2020-as jubileumi

ünnepségek alkalmával szervezendő kiállításon Szent Gellért művének egyetlen fennmaradt példányát eredetiben is megcsodálhatják az érdeklődők. - Az eddigi tapasztalatok alapján mekkora az érdeklődés a Deliberatio, illetve annak hasonmás kiadása iránt?

- A müncheni Bayerische Staatsbibliothek-kel kötött szerződés ötszáz példányra szól, ebből százharmincötöt jelentetünk meg most, amelyből harmincöt darab bőrkötésben, a többi egyszerűbb kivitelezésben kerül az érdeklődők kezébe. A kötet elsősorban különböző intézmények, például egyetemek, teológiai fakultások, könyvtárak, illetve a magánszemélyek, magyarországi, szerbiai és romániai főpásztorok számára készült. A visszajelzések nagyon pozitívak. Az egyházi személyeken kívül a történelmi, kulturális, filológiai területen dolgozó kutatók részéről is nagy az érdeklődés. Szent Gellért Deliberatio-ja az első püspöki székhely, Csanád, mint egyházi, iskolai és kulturális központ, fontosságát is kiemeli, tehát elsősorban a mi szempontunkból fontos. Ugyanakkor Gellért püspök korának kiemelkedő személyisége volt, így ez a munka sokat elárul magáról a szerzőről, kimagasló műveltségéről, olvasottságáról, gondolkodásmódjáról, illetve az akkori évtizedek politikai és társadalmi helyzetéről. Több középkori püspök tollából maradtak ránk művek, ám a Deliberatio-hoz fogható teológiai művet még évszázadokig hiába keresünk ezen a vidéken. - Püspök úr, kérem ismertesse a könyvbemutató programját.

- A könyvbemutatót november 27-én, kedden 11 órakor Excellenciás Pál József Csaba megyés püspök üdvözlő szavai nyitják meg, ezt követően több értekezés is elhangzik Szent Gellért életéről és művéről. Meghívott előadók Ddr. Doina Hendre-Biro, a gyulafehérvári Batthyáneum könyvtár volt igazgatója és dr. Claudiu Teodor Arieșan, a temesvári Tudományegyetem docense. A Guttenbrunn ház előcsarnokában pedig rögtönzött kiállítás is lesz Szent Gellértről és az egyházmegye történetéről. - Püspök úr, köszönjük a beszélgetést. S.E.

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

PREZENTARE DE CARTE

PREZENTARE DE CARTE Timișoara a susținut o comunicare privind viața, opera misionar-pastorală și științifică a sf. Gerhard, cu accente asupra lucrării Deliberatio și a odiseii acestui manuscris al episcopului-martir, respectiv cu informații din diferite alte manuscrise care ne prezintă viața acestuia. Astfel, dintr-un text latin cu privire la sf. Gerhard, descoperit în 1982 la Karlsruhe, în Biblioteca Landului Baden și necunoscut până atunci, redactat puțin după anul 1300 aflăm despre primul episcop de Cenad că: „Sfântul Gerhard a fost mai întâi de toate un călugăr zelos, apoi a fost episcop de Moresena (episcopus moresenus) la capătul Pannoniei, iar în al treilea rând, primind cununa martiriului,... se află în fericirea veșnică.“ Următorul vorbitor, doamna dr. Doina Hendre-Biro, a susținut o amplă comunicare intitulată: „Episcopul Ignác Batthyany (17411798), întâiul interpret și editor critic al operei Sfântului Gerhard de Cenad și rolul sau în prima restituire editorială a acesteia în 1790 sub titlul „Sancti Gerardi episcopi Chanadiensis scripta et acta hactenus inedita…”, eminenta vorbitoare făcând ample referiri la activitatea lui Batthyany, la conținutul ediției sale a operei gerhardiene (apărută în 1790), dar și la manuscrisele (exact redate și) păstrate la Batthyaneum, la Alba Iulia, în care întâiul episcop latin de Morisena este menționat, reflectat sau prezentat. După un scurt intermezzo muzical, cuvântul a fost acordat din nou E.S. Martin Roos, care a prezentat datele istorice ale codexului gerhardian, respectiv cele legate de ediția facsimil editată în anul de grație 2018. Ediția de față a Deliberatio, se dorește a deveni un obiect de analiză și studiu, un cadou, fiind la origine o compilație din prima jumătate a veacului al XI-lea, respectiv o operă apărută nu undeva în lumea largă, în marile centre intelectuale medievale, ci tocmai, pe meleagurile bănățene.

Text & Foto: Claudiu CĂLIN

Prezentarea ediției-facsimil a lucrării Deliberatio a sf. Gerhard

Mai departe a luat cuvântul Î.P.S. Ioan, mitropolitul ortodox român al Banatului, care a făcut referiri în vorbirea sa la valoarea inestimabilă a martiriului sf. Gerhard, aspect al vieții sale care ar trebui accentuat și evidențiat cu mai multă putere în zilele noastre, când valorile omenirii sunt atât de diluate și chiar disprețuite. Vorbitorul a reluat, într-un animat și îndelung dialog cu antecesorii săi, câteva aspecte din fiecare comunicare. Cuvântul concluziv al E.S. József Csaba Pál a venit înaintea momentului mult așteptat al înmânării exemplarelor de onoare către reprezentanții instituțiilor de învățământ, de cercetare și ai eparhiilor și diecezelor menționate mai sus. Episcopul emerit a citit numele fiecărui reprezentant, mulțumindu-i pentru prezență și chiar eventualul sprijin acordat diecezei sau inițiativei de față, iar episcopul diecezan a înmânat personal cărțile noilor lor posesori. Cei doi episcopi au ridicat volumul spre prezentare celor prezenți, gest nu doar cu importanță practică, dar și simbolică, având în vedere faptul că amândoi sunt urmașii sfântului Gerhard. În încheiere, în holul casei Adam-Müller-Guttenbrunn a fost deschisă o mică expoziție tematică, formată din trei secțiuni, cuprinzând trei vitrine cu rol ilustrativ în care au fost expuse lucrări legate de viața și activitatea Sf. Gerhard, de opera sa Deliberatio și cu privire la istoria diecezei timișorene.

Marți, 27 noiembrie 2018, cu începere de la ora 11.00, a avut loc în sala festivă a Casei Adam-MüllerGuttenbrunn din Timișoara, str. Gh. Lazăr 10-12, prezentarea ediției-facsimil a lucrării Deliberatio Gerardi Moresenæe æcclesiæ episcopi supra Hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem, singura lucrare păstrată integral a sf. Gerhard, primul episcop de Cenad, martir al credinței († 1046). Evenimentul organizat de către Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, s-a bucurat de prezența unui public numeros. La invitația Excelențelor Lor, József Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara și dr. h. c. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara (în calitate de referent și inițiator al ediției), au fost prezenți la manifestare, doamna dr. Doina Hendre-Biro, din cadrul Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia (în calitate de referentă), domnul dr. Claudiu Arieșan, de la catedra de limbi clasice a Universității de Vest din Timișoara (în calitate de moderator), precum și Excelența Sa László Böcskei, episcop romano-catolic de Oradea, Excelența Sa Alexandru Mesian, episcop român unit, greco-catolic de Lugoj, Î.PS. Ioan Selejan, mitropolitul ortodox român Banatului, P.S. Lukijan Pantelić, episcop ortodox de Buda și administrator al episcopiei ortodoxe sârbe din Timișoara, Msgr. János Fiser, vicar general al Episcopiei romano-catolice de Zrenjanin, Msgr. Lajos Kondé, vicar episcopal al Episcopiei romano-catolice de Szeged-Csanád și prepozit al Capitlului Catedral de Szeged, dr. Diósi Dávid, vice-rector al Institutului Teologic Romano-Catolic „Seminarium Incarnatae Sapientiae“ din Alba Iulia, Msgr. Johann Dirschl, vicar general și prepozit al Capitlului Catedral de Timișoara, canonici catedrali, părintele Walter Sinn, din partea comunității evanghelice-lutherane din Semlac (jud. Arad), domnul Ralf Krautkrämer, consulul Germaniei la Timișoara, prof. dr. Dan Dubina, directorul filialei din Timișoara a Academiei Române, dr. Alexander Baumgarten, Director al Departamentului de

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

Filosofie Premodernă şi Românească din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, domnul Imre Farkas, vice-primal al municipiului Timișoara, domnul Sebastian Ciocan, director-adjunct al Bibliotecii Județene Timiș „Sorin Titel“, domnul Ferenc Halász, inspector general-adjunct în cadrul Inspectoratului Județean Timiș, doamna Daniela Buzatu, inspector școlar pentru materia „Religie“, în cadrul Inspectoratului Școlar Timiș, domnul Erwin Josef Țigla, coordonator al Secției Germane „Alexander Tietz“ din Reșița a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“ Caraș-Severin, respectiv președinte al Forumului Democrat al Germanilor din Reșița (Banatul Montan), preoți romano- și greco-catolici din diecezele de Timișoara, Zrenjanin, Szeged-Csanád și Lugoj, preoți ortodocși sârbi și români, profesori universitari, cercetători, jurnaliști și oameni de știință din țară și străinătate. Manifestarea a fost deschisă de un moment muzical urmat de salutul Excelenței Sale József Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara. Păstorul diecezei a adus mulțumiri antecesorului său în scaunul episcopal pentru această inițiativă, subliniind actualitatea moștenirii spirituale creștine a sf. Gerhard, care chiar și după 1000 de ani are puterea de a reuni în jurul lucrării și moștenirii sale, atât de mulți oameni, chiar diferiți ca limbă, confesiune și tradiții. Salutul a fost urmat de o rugăciune, împreună cu întreg auditoriul. În continuare Excelența Sa dr. h. c. Martin Roos, episcop emerit de

Între acestea amintim și manuscrisul lui Miklós Révai, redactat la finele veacului al XVIII-lea, care cuprinde lista episcopilor de Cenad, reconstituită de ilustrul lexicograf, istoric și lingvist maghiar, pentru prima dată în epoca modernă, dar și crucea bizantină descoperită la Banatsko Arandelovo (Serbia, în magh. Oroszlámos).

au reușit realizarea și editarea prezentei ediții-facsimil, completă, prima de acest fel de la apariția operei, în veacul al XI-lea. Volumul, o nestemată și din punct de vedere bibliofil, este prezentat cu această ocazie și adus în atenția publicului larg, dar și a medieviștilor, lingviștilor, teologilor, opera fiind redată și pe această cale istoriografiei bănățene.

Manifestarea s-a bucurat de două momente muzicale, coordonate de către domnul dr. Johann Fernbach, președintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat. Din programul muzical au făcut parte lucrări precum: Johann Sebastian Bach – Andante für Violine, Solo, interpretat de Anna-Maria Cristina Popan (vioară) și Johann Sebastian Bach – Choral: Jesus bleibet meine Freude, interpretat de Melitta Neag (pian).

Ediția a fost realizată în atelierul manufacturii Pytheas din Budapesta, condusă de dl. Kelemen Eörs, prezent și domnia sa la prezentarea de la Timișoara. Ediția facsimil cuprinde inclusiv adnotările marginale realizate în decursul timpului pe manuscris, purtând și ștampilele și etichetele aplicate de bibliotecile păstrătoare în timp. Tirajul ediției este unul redus, el cuprinzând 135 de exemplare, dintre care treizeci și cinci de bucăți sunt legate în piele, iar celelalte au coperta cartonată. Diferența de până la 300 de exemplare a fost distribuită în diecezele surori de Szeged-Csanád (Seghedin-Cenad) și de Zrenjanin (Becicherecul Mare). Opera Deliberatio, se bucură până azi, atât în cercurile științifice, cât și cele spirituale și culturale, de un interes crescând, stârnind preocupările oamenilor de știință din cele mai diferite domenii, mai ales prin caracterul său unic în acest colț al Europei.

Anul apariției lucrării Deliberatio, în original, este considerat, cu aproximație, 1040. O copie realizată pe la 1070 a ajuns, în decursul veacurilor, să fie păstrată la Bayerische Staatsbibliothek München (Biblioteca de Stat a Bavariei). Grație deschiderii dovedite de Biblioteca Bavareză de Stat din München și posibilităților tehnice actuale, cele trei Dieceze surori, de Szeged-Csanád (Seghedin-Cenad), de Timișoara și de Zrenjanin (Becicherecul Mare), care cu toate au apărut și își trag seva din vechea Dieceză de Cenad,

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

ȘTIRI PE SCURT

CĂLUGĂRII SALVATORIENI – 120 de ani de activitate la Timișoara

Sf. Nicolae sărbătorit cu copii defavorizați la Timișoara

Sâmbătă 17 noiembrie 2018, călugării salvatorieni din Timișoara, (Societatea Divinului Mântuitor, Salvator), au aniversat 120 de ani de la sosirea primului membru al acestei congregații de viață apostolică-misionară în capitala Banatului. Momentul jubiliar a fost deschis cu o vesperă pontificală, de către Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop de Timișoara în biserica parohială „Preasfânta Inimă a lui Isus” din Timișoara III. Elisabetin, acolo unde călugării congregației sunt prezenți deja de un veac. După vesperă, p. Nikolaus Lauš SDS, actualmente cel mai vechi membru al comunității timișorene, a prezentat prima ediție a Jurnalului Spiritual al întemeietorului congregației, p. Franziskus Maria vom Kreuze Jordan (1848-1918), în traducere în limba română. P. Márton Gál SDS a prezentat o comunicare cu privire la istoria salvatorienilor la Timișoara, iar părintele provincial, p. Josef Wonisch SDS a prezentat câteva gânduri de recunoștință, dar și de viitor, marcate de un sincer optimism.

În ajunul serii Sfântului Nicolae, în 5 decembrie a.c., grupul de studenți „Jubilate” și Tineretul Maltez au organizat o serbare de Sfântul Nicolae pentru copii care provin din familii aflate în dificultate. Această seară a fost inițiată și dusă la bun sfârșit din inițiativa tinerilor, deoarece fiecare dintre ei știe prea bine cât e de plăcut să primești, dar chiar mult mai plăcut este să dăruiești. Evenimentul a avut loc la Centrul Diecezan de Tineret al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. Serbarea a început cu câteva cântece, jocuri, copii s-au familiarizat cu viața Sfântului, după care a venit și Sfântul Nicolae, prin chiar persoana Excelenței Sale Iosif Csaba Pál, Episcopul diecezan. După împărțirea cadourilor tinerii și-au exprimat gratitudinea față de Păstorul episcopiei, care și-a făcut timp pentru copii, tineri și pentru familiile participante, dar mai ales că a acceptat invitația lor. Pr. Csaba VÁNCSA

Claudiu CĂLIN

Jubileul de 25 de ani de Preoție al pr. Veniamin Pălie Duminică, 25 noiembrie, în solemnitatea „Cristos Rege”, pr. Veniamin Pălie, paroh de Reșița I – „Maria Zăpezii” și decan de Caraș a sărbătorit 25 ani de slujire preoțească. Sf. Liturghia de sărbătoare, celebrată în biserica „Maria Zăpezii” din Reșița, a văzut reuniți invitați din numeroase localități, preoți și laici, rude și prieteni ai sărbătoritului, alături de comunitatea parohială „Maria Zăpezii” din Reșița. Episcopul diecezei noastre, Excelența Sa Iosif Csaba Pál a rostit predica la această Sf. Liturghie jubiliară, vorbind, printre altele, despre spiritul slujirii, despre spiritul de familie, pe care preotul jubiliar a căutat și caută să îl trăiască, să îl construiască în comunitățile în care bunul Dumnezeu l-a chemat spre păstorire. Christine SURDU

Aprinderea primei lumânări de Advent Carașova 2018 În data de 1 decembrie 2018, într-o zi plină de bucurie, aproximativ 330 de tineri ai Diecezei de Timișoara au participat la aprinderea primei lumânări de pe coroana de Advent, în frumoasa Carașova, județul Caraș-Severin. Acest eveniment organizat de parohia locală, prin parohul Rebegilă Petru și cu ajutorul Centrului Diecezan de Tineret al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. (…) Evenimentul a avut doi cateheți, liceenii l-au ascultat pe pr. Daniel Dumitru, paroh de Oravița, care le-a vorbit despre „mulțimea de bagaje” care stau în drumul lor către cer, cum ar fi aroganța sau singurătatea, accentuând că prin rugăciune către Sfânta Fecioară Maria, acestea pot deveni mai ușoare sau pot chiar dispărea. Elevii s-au lăsat atrași de cuvintele pr. Daniel Pozsonyi, capelan în parohia romano-catolică Lugoj, unde a vorbit despre cât de important este ca această perioadă de așteptare și rugăciune să îi fie închinată Fecioarei Maria, pentru că ea, prin „DA”-ul ei dăruit lui Dumnezeu, Isus Cristos este printre toți oamenii și pentru că fiecare Rozariu rostit este „un buchet de trandafiri” adus ei. Prezența Excelenței Sale, Iosif Csaba Pál, Episcop de Timișoara, a reprezentat o mare bucurie pentru tinerii participanți. Păstorul diecezei a accentuat faptul că în vremurile acestea este grea menținerea pe calea cea dreaptă, el spunându-le tinerilor: „Când tu ai ținta în fața ta, când tu știi pentru ce trăiești, atunci greu vei cădea”. (…) Din partea participanților se aduc mulțumiri organizatorilor și tuturor colaboratorilor! Advent binecuvântat și timp de așteptare plin cu har de la Dumnezeu! Astrid SCHRIFFERT

Timișoara - Aniversarea Excelenței Sale Iosif Csaba Pál Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara și-a sărbătorit în data de 3 decembrie 2018 aniversarea vârstei de 63 de ani în mijlocul membrilor Capitlului Catedral, al clerului și persoanelor consacrate, al angajaților Ordinariatului Episcopal și al celor ai Federației Caritas a Diecezei de Timișoara. Momentul festiv a fost deschis cu o alocuține rostită de părintele vicar general, Msgr. Johann Dirschl, în numele episcopului emerit Martin Roos și al tuturor celor prezenți, în limbile germane, maghiară și română. (…) După cântecul tradițional „La mulți ani!“, cântat și el tot în trei limbi, episcopul diecezan a răspuns gândurilor exprimate la adresa sa, întărind idea luminii interioare, luminii care ne ajută să facem lumea din jur mai luminoasă și mai bună și care ne ajută să transformăm mediul nostru de viață și de muncă – episcopia, Caritas-ul sau parohiile – într-o familie, într-un loc de comuniune și armonie, spre mai mare slavă a lui Dumnezeu. La mulți și fericiți ani! Mult har, pace, binecuvântare și lumină în suflet pentru slujirea la care ați fost chemat!

ȘTIRI ȘI EVENIMENTE PE 2019 FORMAREA COLABORATORILOR LAICI

În vederea formării colaboratorilor laici și ai credincioșilor în cursul anului 2019 recomandăm următoarele programe: • Întâlnirea şi începerea cursului cantorilor începători va avea loc în data de 26 ianuarie 2019 la Timişoara. • Zi de reculegere pentru cadrele didactice catolici la Maria Radna în data de 23 februarie 2019. • Întâlnirea şi cursul pentru preoratori, lectori şi alţi angajaţi şi colaboratori din parohii în Mănăstirea Salvatoriană din TimişoaraElisabetin în perioada 15-17 martie 2019. • Zi de reculegere pentru profesforii de religie la Maria Radna în data de 24 aprilie 2019. • Zi de reculegere pentru angajaţii şi colaboratorii implicaţi în munca caritativă la Maria Radna în data de 26 mai 2019. • Pelerinajul şi ziua de reculegere a preoţilor, persoanelor consacrate şi colaboratorilor parohiali la Maria Radna în data de 5 octombrie 2019. Atragem atenţia celor interesaţi şi asupra programelor organizate pentru credincioşii adulţi de către Mănăstirea Salvatoriană din Timişoara-Elisabetin. • Curs biblic despre Sfânta Evanghelie după Luca în următoarele zile: 15 decembrie 2018, 26 ianuarie 2019, 23 februarie 2019, 30 martie 2019 între ora 10.00 – 16.00. Taxa de participare este de 30 lei/zi. • Exerciţii spirituale şi sărbătorirea comună a Triduumului Pascal în perioada 14-18 aprilie 2019. Taxa de participare este de 320 lei.

Claudiu CĂLIN

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

Karl ZIRMER

Die Bibel: Gottes Wort im Menschenwort Die Bibel ist nicht nur die Heilige Schrift der Juden (die biblischen Schriften, die wir Christen als Altes Testament bezeichnen) und der Christen (Altes und Neues Testament). Die Bibel ist auch ein Kulturgut ersten Ranges. Welch große Bedeutung die Bibel für die Kultur und den Glauben vieler Völker hat, wird auch durch die Tatsache unterstrichen, dass sie das meist übersetzte Buch auf der ganzen Welt ist. Es gibt in unserer Welt schätzungsweise 6500 Sprachen. In 2377 Sprachen wurde die Bibel ganz oder zumindest teilweise übersetzt. Das ist mehr als ein Drittel aller Sprachen. Die Bibel ist auch ein faszinierendes Buch. Bert Brecht antwortet auf die Frage, was seine Lieblingslektüre ist, zur Überraschung vieler: „Sie werden lachen- die Bibel!“ Tatsächlich: Die Bibel ist ein faszinierendes Buch- denn das Suchen und Finden vieler Generationen gläubiger suchender Menschen hat sich in ihren Texten niedergeschlagen. Die Bibel ist einfach vom Himmel gefallen. Eigentlich ist die Bibel nicht ein Buch, sondern eine Sammlung von Büchern, eine ganze Bibliothek. Die biblischen Schriften wurden von Menschen verfasst, die Gottes Stimme in ihrem Leben, in ihrem Herzen vernahmen und ihr Ausdruck verliehen. Entstanden im Vorderen Orient in einem Zeitraum von über tausend Jahren, enthält sie den Niederschlag der Glaubenserfahrungen und Glaubensüberzeugungen von Menschen dieser Jahrhunderte und dieser Region und ist in diesem Sinne ein menschliches Buch. Sie enthält aber nicht nur die Geschichte des gottsuchenden Menschen, sondern auch die Geschichte des menschensuchenden Gottes, der als der Ewige in die Zeit eintrat, um den Menschen das Heil anzubieten und sie aus Schuld und Todverfallenheit zu befreien. Das Alte Testament berichtet von den Erfahrungen, die das Volk Israel mit seinem Gott machte. Es ist eine bewegende Geschichte des Scheiterns und Gelingens, der Untreue und des Neubeginns, die deutlich macht, dass Israel erst nach und nach Gottes Liebe und sein befreiendes Handeln verstanden hat. Das sind aber nicht nur Geschichten von längst vergangenen Zeiten. Diese Geschichten haben für uns Modellcharakter: sie zeigen uns, was mit Menschen geschieht, wenn sie sich auf Gott einlassen und bereit sind Seine Wege zu gehen. Das Neue Testament enthält Gottes Botschaft, die in Christi Person und Verkündigung Gestalt annahm und von seinen Jüngern in seinem Geist gedeutet und aufgezeichnet wurde. Schon diese Entstehungsgeschichte zeigt, dass die Bibel nicht beansprucht, ein Geschichtsbuch zu sein oder wissenschaftliche Erkenntnisse zu vermitteln. Es geht ihr eindeutig um religiöse Wahrheiten, um die Wahrheit: wer Gott ist und wie es zwischen ihm und uns Menschen steht. Wer mehr erwartet, fordert von ihr, was sie nicht leisten kann und nicht leisten will. Dafür gibt sie uns aber das, was wir Menschen am meisten brauchen: Brot, von dem wir leben, Gottes Wort Licht auf unserem Lebensweg. Die ist nach jüdisch-christlicher Überzeugung mehr als nur ein menschliches Buch. Die Verfasser der Bibel haben inspiriert vom Heiligen Geist geschrieben. Darum ist die Bibel für uns auch ein göttliches Buch: Wort Gottes ausgedrückt in Menschenworte. Die Bücher der Bibel wurden von glaubenden Menschen geschrieben und können in ihrer Tiefe auch nur von glaubenden Menschen verstanden werden. Wer sich ihnen nur distanziert als bloßer Zuschauer nähert, wird nie zu wahrer Gotteserkenntnis gelangen und wohl nie ihre lebensverändernde Kraft erfahren. Offenheit ist also gefordert, Aufgeschlossenheit und die Bereitschaft, sich dem Wort Gottes unvoreingenommen zu stellen. Sonst bleibt die Bibel ein Buch mit sieben Siegeln. Schon viele haben die Kraft des göttlichen Wortes erfahren dürfen. Heinrich Heine bekennt am Ende seines Lebens: „Ich bin zurückgekommen zu Gott wie der verlorene Sohn. Ich verdanke meine Erleuchtung der Lektüre eines Buches. Eines Buches? Ja, ein altes, schlichtes Buch, das nicht enttäuscht, ein Buch, das segnend und gütig uns anblickt. Es ist das Buch, die Bibel.“ Und Dostojewski gesteht: „In den vier Jahren meiner Verbannung hatte ich ein einziges Buch bei mir. Ich hatte es unter meinem Kissen und las jeden Tag darin. Ich überdachte jedes Wort, lernte es auswendig und fand darin Trost und wahre Hilfe.“ Solche Zeugnisse sollten uns anregen, uns dem Wort Gottes zu öffnen, über Gottes Wort nachzudenken und zu staunen. Wer keinen Appetit hat, ist krank. Ist nicht auch einer seelisch krank, der keinen Appetit nach dem Wort Gottes hat? Vielleicht gilt auch hier: Der Appetit kommt mit dem Essen. Nimm und lies! Ob vielleicht viele deshalb so wenig in der Bibel lesen, weil das Verstehen nicht so einfach ist? Der Tisch des Wortes- ist nicht immerja meistens nicht- mit leichter Kost gedeckt. Es bedarf unseres Bemühens, damit zurecht zu kommen. Die Bibel kann nicht gelesen werden wie eine Tageszeitung. Hier bedarf es der Vorbereitung, der Einführung, der persönlichen Vertiefung. Wir müssen uns mit ihrer Aussage auseinandersetzen. Gehen wir auf ein Kunstwerk zu, so sind wir meist bereit zu solcher Mühe. Da das Wort der Schrift Nahrung für unser Leben, Licht auf unserem Lebensweg sein will, sollten wir diese Mühe nicht scheuen. Wir müssen uns immer wieder vor Augen führen, dass die Heilige Schrift der „Liebesbrief Gottes“ an uns Menschen, an jeden Einzelnen von uns ist. Deshalb sollen wir uns beim Hören des Wortes Gottes immer wieder die Frage stellen: „Was will Gott mir mit diesem Text hier und jetzt sagen? Welche Botschaft will er mir heute vermitteln?“ Es gibt viele Möglichkeiten dazu. Wir hören Gottes Wort in jedem christlichen Gottesdienst. Hören wir aber dabei wirklich noch zu? Man kann die Bibel privat für sich lesen. Noch mehr hat man davon, wenn man die Bibel mit anderen gemeinsam liest. Der Austausch mit anderen Menschen ist bereichernd und eröffnet uns neue Erkenntnisse, neue Perspektiven im Verständnis des biblischen Textes. Folgen wir immer wieder der Einladung: „Nimm und lies!“. Und wir werden erfahren: „Gottes Wort ist wie Licht in der Nacht, es hat Hoffnung und Zukunft gebracht. Es gibt Trost, es gibt Halt in Bedrängnis, Not und Ängsten, ist wie ein Stern in der Dunkelheit.“ Karl Zirmer, Pfarrer, Kath. Pfarrgruppe Mainspitze

PEDAGOGIE

prof. Elena ȘTEFĂNESCU

Biblia - prezența lui Dumnezeu, în Cuvântul Său Biblia, cuvântul vieții, cartea iubirii, dovada relației personale de iubire dintre Dumnezeu și cununa creației Sale. Biblia, cartea iubirii, a unității, a fericirii, a credinței a speranței, a bucuriei depline, a luminii: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând ei faptele voastre cele bune să-L preamărească pe Tatăl vostru care este în Ceruri!” (Mt 6, 11-13) Dovada filiației noastre divine, dovada Unității existente deja, prin Vechiul și Noul Legământ. Biblia este tezaurul pedagogiei divine, ca pedadogie a iubirii. Mărturia personală a Dumnezeului-Iubire, pentru filiația noastră divină, pentru fraternitatea universală! În dimineața aceasta am luat-o prin surprindere pe mama, întrebând-o: „Mami, ce înseamnă Biblia pentru tine?” Iar ea, cu promptitudine a răspuns, atât de solemn, cu un sfânt fior: „Biblia, este viața mea! Din ea mă hrănesc zilnic, Tata îmi vorbește!”...pot să confirm veridicitatea răspunsului ei... Și acum, îmi dau lacrimile... Astăzi, la o clasă de a VIII-a, i-am surprins cu aceeași întrebare... Voiam un răspuns rapid... primul gând despre Biblie. Pe nerăsuflate, Vlad Chiș a răspuns: „...din punctul meu de vedere, Biblia este cartea de vizită a lui Dumnezeu!” Dragana a spus că și ei i se pare la fel. Pentru Denis, Biblia este Cuvântul Divin. Vlad ne oferă șansa unei profunde meditații: o carte de vizită se dăruiește în speranța că se va ține legătura... se va dezvolta o relație interpersonală, care stă și la baza unității. Confesiunile sau cultele care formează religia creștină, toate Îl au pe Cristos în Centrul credinței pe care o mărturisesc și aceeași carte de căpătâi a creștinismului - Biblia - Sfânta Scriptură. Biblia este „Cuvântul lui Dumnezeu” revelat nouă oamenilor pentru a-L crede, a spera în împlinirea fiecărui cuvânt, şi a-L iubi, culminând cu preamărirea lui Dumnezeu. Sf. Ioan, Apostolul Iubirii, începe Evanghelia cu aceste cuvinte: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (In 1, 1). Cunoscând, iubind și trăind Cuvântul Lui are loc împărtăşirea spirituală cu Dumnezeu, așa cum prin Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, avem parte de Comuniunea Euharistică. Dacă simțim Iubirea Tatălui Ceresc și îi răspundem, dorim să împlinim Voința Lui... Când iubeşti pe cineva îi faci voia, iar ca să-i faci voia, e necesar s-o cunoşti. El mai întâi ne-a iubit prin faptul că L-a trimis pe Fiul Său, Cuvântul întrupat, pentru că „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (In 3, 15). La rândul nostru, dragostea faţă de Dumnezeu se manifestă prin faptul că îi iubim pe fraţi (1 In 3, 14). De ce este Biblia Cartea Iubirii? Pentru că de la începutul până la sfârşitul ei este pătrunsă de esența lui Dumnezeu care este Iubirea Sa pentru om şi întreaga Creaţie. Omul nu a răspuns totdeauna acestei Iubiri a Creatorului. Dar când Domnul Isus Cristos S-a coborât pe pământ, S-a jertfit în locul nostru, pentru mântuirea noastră, s-a oferit posibilitatea fiecărui om să-L poată iubi pe Dumnezeu, prin harul Său. Vechiul Testament (cruzimea, violenţa, războaiele, Legea... sunt veşmânt istoric şi consecinţele păcatului primar) exprimă iubirea lui Dumnezeu faţă de poporul Său. Dacă nu ar fi fost această iubire, Israel nu ar mai exista aşa cum nu mai există multe popoare ale Antichităţii. „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! ” (Ier 31, 3-4). Vechea Alianţă este presărată de iubiri omeneşti exemplare (Avram şi Sarah – Gen16, Isaac şi Rebeca – Gen 24, Iacob şi Rahela – Gen 29, Rut şi soacra ei, ş.a.). Cântarea Cântărilor exprimă o iubire emblematică a dragostei lui Dumnezeu faţă de Israel cu sâmburele profetic al iubirii dintre Cristos şi Mireasa Lui, Biserica. În Noua alianţă, Domnul Isus Cristos îşi începe activitatea mesianică, binecuvântând Nunta din Cana după ce a parcurs pustiul ispitei şi a adus puterea de a o birui pe aceasta. Binecuvântarea căsătoriei este un simbol al legăturii sacre dintre Cristos şi Biserică. Domnul Isus Cristos Își mărturisește Tatălui iubirea față de ucenici, fapt pe care îl regăsim exprimat în Evanghelia după Ioan, în capitolul 17. Iubirea Mântuitorului este exprimată prin milă faţă de mulţimi, înmulţind pâinile şi faţă de fiecare om suferind pe care-l vindecă sau îl învie. Principiul iubirii vrăjmaşilor, exprimat în Noul Testament, este regăsit doar în spaţiul gândirii şi trăirii Creştinismului (Lc 6, 27). Imnul consacrat iubirii îl găsim în prima scrisoare către Corinteni, capitolul 13. Referitor la acesta, Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „La Dumnezeu toate sunt secundare dragostei.” (13, 13). Iubirea lui Cristos este exprimată pentru întreaga omenire, prin răstignirea pe cruce, înfăptuind Mântuirea universală. „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (In 15, 13). Dacă trăiesc în voinţa Domnului Isus Cristos, pe care o conştientizez din citirea, studierea şi meditarea paginilor Sfintelor Scripturi, mă voi număra printre „prietenii Săi” şi mă voi bucura de dragostea Sa exprimată pe dealul Golgotei. Chiara Lubich ne-a îndemnat mereu să trăim atât de fidel Cuvântul, astfel ca viața noastră să devină o Evanghelie vie! Explicând diferitele etape ale Revelaţiei, de la Vechiul la Noul Testament, Papa Benedict al XVI-lea a îndemnat persoanele de credinţă să pătrundă în paginile Bibliei, acolo unde este istorisită Revelaţia: „Sfânta Scriptură este locul privilegiat pentru descoperirea acestui parcurs şi aş dori să vă invit încă o dată pe toţi […] să luaţi în mână cât mai des Biblia, pentru a o citi şi medita şi să acordaţi o mai mare atenţie Lecturilor de la Sfânta Liturghie duminicală; toate acestea reprezintă un aliment preţios pentru credinţa noastră”. Papa Francisc, prin cuvintele și gesturile sale, prin trăirea Creștinismului autentic, ne învață să ne conformăm și noi, Voinței Divine! Învățătorul nostru Isus Cristos, slujind la Cina cea de Taină, spune: „Dacă Eu, Învățătorul și Domnul, am făcut aceasta... așa să faceți și voi”! Propunere concretă: Pentru că El a citit în templu, din Scripturi, în mijlocul bătrânilor, voi citi în fiecare zi, cu inima, din Sfânta Scriptură! A avut nevoie Tatăl nostru de o întreagă Bibliotecă (Biblia) pentru a imprima, El, Autorul Divin, împreună cu autorul uman, această Declarație de Iubire, pentru mine, pentru Tine! Ai o Biblie a ta? Pentru tine - presupunând că Isus S-a născut și-n inima ta - ce înseamnă Biblia?!

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

PAGINA PSIHOLOGULUI

PAGINA MEDICALĂ Psih. dr. Irina VASTAG

„Viaţa nu e altceva decât un vis, iar dacă știţi să creaţi o viaţă din iubire, visul poate deveni o capodoperă.” Miguel Ruiz

IUBIREA

- aripă dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El Din punct de vedere psihologic, iubirea ia naştere printr-un fenomen de „cristalizare” (Stendhal „Despre iubire”, 1822), însă analiza sa nu se poate realiza de către o singură ştiinţă, presupunând o abordare multidisciplinară şi interdisciplinară. Iubirea este una din cele mai mari valori ale OMULUI, fiind cea care dă sens şi suprasens vieţii. Esența echilibrului fiecărei persoane, atât din punct de vedere psihologic, cât și din punct de vedere biblic, este reprezentată de iubire. Iubirea este temeiul fiecărui lucru, fiind omniprezentă în opera lui Dumnezeu; este singura care ne poziționează corect în raport cu ceilalți; este momentul care repune în stare de funcționare trecutul și stăpânește viitorul, fiind sfârșitul tuturor virtuților. Bătrânul Filotei spunea: „Dacă un om construiește o casă și o lasă fără acoperiș, această casă nu-i folosește la nimic. La fel este și omul care a dobândit toate virtuțile și n-are dragoste: este ea o casă fără acoperiș”. Se poate spune și faptul că iubirea este semnul după care se recunosc creștinii.

„Iubirea adevărată este necondiţionată, acceptă orice se întâmplă, cu calm, cu pace, nu se identifică cu nimic banal din această lume şi vine dintr-o fuziune divină a sufletului, cu inima şi mintea. Este clar pentru oricine care a iubit din tot sufletul, cel puţin o dată în viaţă, că dragostea nu este un lucru pământean, ci este poate singura rămăşită care ne conectează cu divinul, cu eternitatea”, exact cum susține psihologul Alexandru Pleşea. Iubirea este aceea care conferă protecție; o avem la îndemână pentru a exersa fericirea, starea de bine, pozitivul, pentru a învăța despre noi, despre viață, despre relații. „Iubirea este ușa prin care cel ce intră ajunge în Sfintele Sfinților și se face vrednic să fie văzător al neapropiatei frumuseți a Sfintei și împărăteștii Treimi. Ea, este vița adevărată în care cel ce se altoiește cu toată tăria se învrednicește să se facă părtaș al calității dumnezeiești.” Sfântul Maxim Mărturisitorul. Acela care își dorește să iubească cu adevărat, va cunoaşte adevărata dragoste. Calea spre iubirea deplină nu este tocmai una simplă, ci mai degrabă destul de anevoioasă și, pe alocuri, primejdioasă. În momentul în care copilul deprinde primele taine ale mersului, orice căzătură reprezintă un mic și însemnat pas în a reuși să se ridice. Nimeni merge imediat după naștere, fiecare trebuie să parcurgă diferite etape pentru a învăţa să meargă și exact acelaşi lucru e valabil şi pentru iubire. Iosif Isihastrul le zicea călugărilor săi: „Ceea ce nu-i dăm lui Dumnezeu spre a fi întrebuințat de El, este întrebuințat de diavol. De aceea Domnul ne-a dat porunca să-L iubim din tot sufletul și din toată inima, pentru ca cel rău să nu găsească nici loc, nici odihnă pentru a locui în noi”.

Hrana Creierului

Dr. Friederike ODORESCU Medic Specialist Pediatru

Pentru a-și îndeplini principala activitate și anume acea de gândire, creierul nostru are nevoie de hrană. La un adult creierul reprezintă doar 2% din greutatea corporală, în schimb el consumă un sfert din totalul energiei. Restul energiei la omul în repaus se consumă pentru asigurarea funcțiilor vitale cum sunt susținerea respirației, asigurarea funcționării aparatului cardio-vascular, menținerea temperaturii corpului. Puterea de concentrare scade atunci când suntem expuși timp mai îndelungat la frig sau când ne este foame. Indicele I.Q. nu poate fi crescut cu furculița și cuțitul, dar unele alimente sprijină creierul nostru în activitatea sa. Sunt necesare înainte de toate hidrații de carbon cu lanțuri lungi pe care tubul digestiv le descompune progresiv în – glucoză – alimentul celulei nervoase, care ajunge astfel așa cum este necesar, în mod continuu și nu brusc, la centrul gândirii. Lanțuri lungi de hidrați de carbon sunt conținute în pâine integrală, dar și în cartofi, leguminoase, nuci și fructe uscate. Dacă consumăm lichide prea puține sau în situații de călduri mari, simțim că procesul de gândire funcționează mai încet. Experții recomandă 1,5 l lichide sănătoase pe zi, dar în cazuri de caniculă, febră, sport sau muncă fizică grea, necesitatea de lichide este cu mult mai mare. Se recomandă să se bea apă, indiferent dacă este de rețea, fântână, sau cumpărată la sticlă, deasemeni se recomandă ceaiuri neîndulcite de plante sau de fructe. Pe lângă hidrați de carbon creierul nostru are nevoie și de grăsimi dar nicidecum orice fel de grăsimi. Acizii grași nesaturați reprezintă un unguent pentru fibrele nervoase. Nuca, fructele uscate, uleiul de rapiță sau de măsline conțin aceste grăsimi. Un fel special îl reprezintă grăsimile omega 3. Ele se găsesc mai cu seamă în peștele gras cum este somonul, macroul sau heringii. Lipsește a treia componentă alimentară de bază și anume proteinele. Creierul are nevoie de proteine deja metabolizate în aminoacizi (acizi aminați). Ei reprezintă substratul formării substanțelor neurotransmițătoare. Ele se găsesc în pește, produse de cereale integrale, nuci, carne, ouă, lapte și leguminoase uscate. Ca un snack între mese se recomandă o banană pentru conținutul ei în magneziu, care întărește nervii. Pe lângă asta eliberează rapid glucoza, energia necesară celulei nervoase. Trebuie spus că unele alimente de consum, zise de plăcere, fac bine celulelor nervoase. Cofeina de exemplu, ajută la procesul de învățare. Cercetătorii americani s-au ocupat mult cu acest lucru. Ei recomandă consumarea de cafea mai ales imediat după ce am învățat. Tot ei recomandă cafeaua în cantitate de două căni mari pe zi, sau 3-4 expressuri pe zi. Se recomandă deasemeni consumul de ciocolată, care pe lângă faptul că ridică tomusul psihic, producând senzația de fericire, conține kakao. Aceasta ca și multe alte alimente, reprezintă o proteină necesară creierului în producerea neurotransmițătorului serotonină. Nu trebuie uitat aportul de vitamine din complexul B, absolut necesare funcționării celulei nervoase. Astfel vitamina B1 sprijină conducerea impulsurilor pe căile nervoase. Vitamina B12 este necesară printre altele la alcătuirea învelișului fibrei nervoase. Vitamina B6 este necesară alcătuirii de substanțe neurotransmițătoare. În lipsa acidului folic (Vitamina B9) nu se dezvoltă creierul embrionului. Vitaminele B se găsesc în legumele proaspete, carne, pește, nuci. Orice aliment pe care îl consumăm este foarte important să fie gustos. Plăcerea gustului stimulează în creier producerea de dopamină. Ca o reacție legată de plăcere, organismul produce și mai multă dopamină care la rândul lui amplifică senzația de plăcere. BIBLIOGRAFIE: APOTHEKEILLUSTRIERTE 01.11.2017

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

Interjú Pál József Csaba temesvári püspökkel a romániai püspökök ad limina látogatásáról

Pr. Zoltán KOCSIK

O școală cu suflet Prin ce se deosebeşte o şcoală catolică de celelalte licee? Ce oferă în plus o asemenea instituţie în comparaţie cu celelalte, sau cărui lucru i se acordă mai puţină atenţie ori se pune mai puţin accent în celelalte licee? – Asemenea întrebări îmi sunt adesea adresate de către elevi. Răspunsul meu este că, în privinţa disciplinelor de predare, deosebirile nu sunt semnificative. Pe lângă faptul că se urmăreşte educarea elevilor şi se studiază discipline teologice, în Liceul catolic, se urmăreşte, de asemenea, dezvoltarea umană şi spirituală a elevului. Întrucât valoarea unui om nu constă doar în cunoştinţele pe care le-a asimilat sau le posedă, ci, mai ales, în calitatea şi verticalitatea caracterului său şi maniera în care se raportează acesta la lumea care-l înconjoară. Trebuie să recunoaştem că tinerii, prin natura lor sunt curioşi, ei se află la vârsta marilor căutări şi întrebări, privesc lumea cu luciditate, reflectează şi chibzuiesc mult asupra lucrurilor. Înainte de a accepta ceva, analizează şi încearcă să se convingă dacă acel ceva le este de folos, este bun sau dacă merită să te ocupi în continuare de el. Aceasta este dimensiunea în care Liceul catolic doreşte să-i să ajute pe elevi săi. Programele spirituale se bazează pe credinţa primită în prima copilărie, caută să modeleze şi să adâncească credinţa adolescentului. În şcoală se face distincţie în ceea ce priveşte viaţa spirituală zilnică, săptămânală. Legătura cu Dumnezeu marchează cotidianul. Ziua începe cu rugăciunea în clasă, rostită înaintea începerii orelor de curs; la internat, într-un spaţiu special amenajat pentru acest scop, ziua se termină cu rugăciunea. În cursul după amiezilor citirea Sfintei Scripturi, ascultarea Cuvântului Domnului aparţine programului consacrat studiului. Dar nu este suficient să citeşti Biblia, trebuie s-o meditezi. Cele ascultate şi înţelese trebuie să fie transpuse în viaţa de zi cu zi.

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

Sfânta Liturghie la care ei participă o dată pe săptămână în Biserica Piaristă, unde au posibilitatea să primească şi Sacramentul Reconcilierii, contribuie la dezvoltarea spirituală a elevilor. Cu toate că Liturghia este prevăzută în orar şi are caracter obligatoriu, totuşi, mai ales prin intermediul Sacramentul Sfintei Spovezi, elevii au posibilitatea să se elibereze de povara sufletească, au curajul să privească propria lor realitate şi să-şi scruteze conştiinţa, experimentând milostivirea lui Dumnezeu. Ei au posibilitatea să primească răspunsuri şi ajutor la multele lor frământări interioare. Sfânta Liturghie o pregătim împreună, iar alegerea programului de cântece şi ministrarea intră în atribuţiile elevilor. Exerciţiile Spirituale anuale sunt cele mai îndrăgite de elevi şi au efectul cel mai de lungă durată şi mai profund, când un sfârşit de săptămână este pus la dispoziţia lui Dumnezeu, a colegilor de clasă şi propriului suflet. Tot ceea ce aduce cu sine acest lucru: pregătirea cadrului exterior, deplasarea spre locul unde se vor desfăşura aceste Exerciţii, instalarea în casă, dau impresia unei excursii: creează buna dispoziţie, provoacă râsul, aduce cu sine glumele, jocul, care contribuie la buna desfăşurare a Exerciţiilor. În acest context, cel mai important lucru pentru ei este faptul că nu au fost în „excursie”, ci au avut posibilitatea „să navigheze” adânc în cunoaşterea de sine, a colegilor şi a lui Dumnezeu. Rugăciunea comună, meditaţia, împărtăşirea experienţelor cât şi Sfânta Liturghie contribuie la întărirea conştiinţei de grup şi bucuria de a-i aparţine. Discuţiile purtate de elevi îi marchează profund şi lasă urme adânci şi în sufletul meu. În acest context, cad multe măşti, care de cele mai multe ori sunt puse artificial. Astfel avem posibilitatea de a-i cunoaşte aşa cum sunt ei în realitate. Avem posibilitatea de a pătrunde în sufletele lor, de a le cunoaşte bucuriile, frământările şi temerile pe care le au. Acesta este şi rolul şcolii catolice. Omul se poate regăsi pe sine şi pe Dumnezeu. În aceasta constă adevărata valoare a acestei instituţii.

November 5-10 között ad limina-látogatáson vettek részt a Vatikánban a Romániai Püspöki Konferencia, köztük öt magyar főpásztor. A pápai audienciára csütörtökön délelőtt került sor, előtte pedig együtt miséztek a Szent Márta-ház kápolnájában a Szentatyával. Pál József Csaba temesvári püspök a pápai audienciáról érkezett a Vatikáni Rádió szerkesztőségébe, hogy tudósítsa a hallgatókat. Nagy öröm volt találkozni a Szentatyával, ez volt az ad limina-látogatás csúcsa, a leginkább várt nap. Csütörtökön korán reggel a vatikáni Szent Márta-házban szentmisén vettek részt a pápával, amelyet az egyszerű, testvéri lelkület jellemzett. Homíliája megérintette a főpásztorokat, ahogy Pál József Csaba püspök fogalmazott: minden szava mögött érezhető volt a személyes meggyőződés. Különösen megragadó volt az a felhívása, hogy tanúságtévő életet kell élnünk. Nem könnyű tanúságot tenni, hiszen sokan moroghatnak, zúgolódhatnak azok, akiket zavar, bánt a tanúságtétel, mert azt érzi, hogy változniuk kellene. Kevéssel 11 óra után fogadta Ferenc pápa a romániai püspököket. A kihallgatást is az egyszerűség jellemezte, körülülték a pápát, aki őszinte, nyílt párbeszédre buzdította őket. Ne féljenek a kritikát sem elmondani. Sok mindenre kitértek a romániai helyzettel kapcsolatban. A Szentatya nagyon figyelt, sok mindenre válaszolt, néha humorosan is. Azt éreztük, hogy ő a mi Szentatyánk és ismeri a helyzetünket - mondta a püspök. Pál József Csaba püspök ezután az ad limina-látogatás azon részéről beszélt, amely az egyes vatikáni kongregációknál, dikasztériumoknál zajlik. A szokásnak megfelelően a püspökök fölkeresik az illetékes szerveket (összesen 10-et), a Püspöki, Papi, Hittani, Keleti Egyházak, Szentté avatási Kongregációt, az Államtitkárságot, a Keresztény Egységtörekvés Pápai Tanácsát, de jártak többek között a Kommunikációs Dikasztériumnál is. Az összbenyomás a valamennyi intézménynél a testvéri, emberi légkör volt. Arra kérték a püspököket, hogyha ügyeikben a Vatikánhoz fordultak és nem kapnak választ, nyugodtan sürgessék meg, kérdezzenek rá, hol akadt el az ügyük, hiszen emberek vagyunk és szívesen segítenek. Az ad limina-látogatás egyben jó alkalom arra, hogy jobban megismerjék, értékeljék egymás munkáját a püspökök, akik jellemzően évente

KITEKINTŐ

kétszer ülnek csak össze. Rómában viszont együtt látogatják az intézményeket, együtt imádkoznak, étkeznek, közös programokon vesznek részt, több beszélgetésre nyílik alkalom. Római, görögkatolikus, román és magyar püspökök egy-egy lépéssel közelebb kerülnek az egység elmélyítéséhez. A magyar püspökök egy szép estét töltöttek el a Collegium Germanicum et Hungaricumban, ahol együtt vacsoráztak és beszélgettek az ott tanuló magyar papokkal, papnövendékekkel. Szép volt látni, hogy a Magyarországról, Szlovákiából, Szerbiából vagy Romániából érkező magyarok hogyan építik a kapcsolataikat, az összetartozást a tanulmányi évek alatt. Az ad limina-látogatás egyik kicsengő mondata a temesvári püspök számára: Egyesítsük az erőinket! Minden egyházmegyében munka folyik, de jó, ha tudnak egymástól tanulni, tapasztalatokat cserélni, odafigyelni egymásra. Ami a tömegkommunikációt illeti, fölmerült az igény az együttgondolkodásra, egy országos fórum létrehozására - akár több nyelven is. Egy kis csoportot alakítva együtt gondolkodni, közös sajtónyilatkozatokat kiadni. Ennek még nincs kialakult formája, de ahogy a Szentatya is említette, fontos hálózatban lenni, kapcsolatban lenni egymással. Megtartva sajátosságainkat, gazdagítsuk egymást. Nem kell uniformizálni, de együtt kell működni - ez egy állandóan visszatérő gondolata volt az ad limina-látogatásnak. Közösséget kell ápolni a püspöki karon belül is, az egyházmegyék között is. Az ökumenizmus csendben halad előre Sok szó esett az ökumenizmusról is, amelyben ugyan vannak nehézségek, de egy-egy kis gesztus is építheti az egységet. Még akkor is, ha a másik fél nem válaszol rögtön, de mi tegyük meg a magunk részét, ezzel a reménységgel álljunk hozzá a dolgokhoz. A Jó Isten is annak örül, ha a gyermekei, a különféle felekezetekhez tartozó gyermekei szeressék egymást. Apró lépésenként, de haladunk előre. A temesvári püspök egy hasonlattal élt: az ökumenizmus olyan, mint a repülő. Amikor elindul, a levegőbe emelkedik, minden rázkódik és mozgásban van, de aztán amikor eléri az utazómagasságot, látszólag mozdulatlan, nincs történés, de mégis halad előre. A Szentlélek nem állt meg, előre viszi a keresztények egységének ügyét még akkor is, ha mi nem érzékeljük eléggé.

GEDŐ Ágnes - Vatikán

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

Din câte cărți este compusă Biblia? Biblia nu este o carte, așa cum crede cineva, ci este o bibliotecă. Ea este compusă din 73 de cărți, între care unele sunt destul de lungi, cum este Cartea profetului Isaia care are 66 de capitole, iar altele sunt foarte scurte cum ar fi cea a profetului Abdia, care nu ajunge să aibă capitole, doar 21 de versete. Cea mai scurtă dintre toate cărțile este Scrisoarea a treia a sfântului Ioan, care are doar 12 versete. Sunt împărâite în așa fel încât pentru Vechiul Testament corespund 46 de cărți, iar pentru Noul Testament 27. Uneori, atunci când luăm în mână vreo Biblie protestantă, ne surprinde faptul că lipsesc 7 cărți, motiv pentru care sunt 66 de cărți. Acest gol se găsește în Vechiul Testament și se datorează lipsei a patru cărți numite istorice (Tobia, Iudita, 1Macabei și 2Macabei), două cărți numite sapiențiale (Cartea Înțelepciunii și Ecleziastul) și una profetică (Cartea profetului Baruh).

Cine a fixat capitolele Bibliei? Biblia este compusă din sute de pagini, și totuși, este foarte ușor de găsit în ea, repede și cu precizie, o frază sau un cuvânt oarecare, grație faptului că este împărțită în capitole și versete, folosite pentru a o cita. Atunci când autorii au compus operele care vor face parte apoi din Biblie, nu le-au împărțit așa. Ei nu-și puteau imagina, în timp ce scria fiecare cartea sa, că aceasta va fi citită de milioane și milioane de persoane, va fi explicată de-a lungul secolelor, va fi comentată fiecare frază a sa, va fi analizată în stil literar. Ei au lăsat doar să treacă penița pe deasupra hârtiei, sub inspirația Duhului Sfânt, și au compus texul lor de la prima până la ultima pagină. Evreii, adunându-se sâmbăta în sinagogă, au fost cei care au împărțit în secțiuni Legea sau (Pentateuchul, adică primele cinci cărți ale Bibliei), apoi cărțile profeților, cu scopul de a putea organiza mai bine lectura lor continuă. Astfel s-a născut prima împărțire a Bibliei în acest caz, Vechiul Testament, pentru uzul “liturgic”, din moment ce era folosită pentru celebrările culturale. Evreii trebuiau să citească toată Legea în decursul anului, ei au împărțit-o în 52 de secțiuni (numărul de săptămâni dintr-un an) numite perashiyyot adică împărțiri. Primii creștini au luat de la evrei obiceiul de a se aduna săptămânal ca să citească din cărțile sacre. Ei au adunat la Lege și la Profeți și cărțile Noului Testament. Pentru aceasta au, au decis să împartă și aceste suluri în secțiuni sau capitole, ca să poată fi citite cu ușurință în celebrarea euharistică. Cu această împărțire a textelor biblice, s-a obținut nu numai o organizare mai bună a liturghiei și o celebrare a cuvântului mai sistematică, dar și un ajutor pentru studierea Sfintei Scripturi, care ușura găsirea secțiunilor, pericopelor sau frazelor.

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

Isteni hívószámok

Telefoane utile

Ha szomorú vagy .................................................... János 14 Ha valaki cserben hagy .......................................... Zsoltárok 27 Ha termékenyebb szeretnél lenni ........................ János 15 Ha bűnt követtél el ................................................. Zsoltárok 51 Ha aggódsz valami miatt ....................................... Máté 6, 19-34 Ha veszélyben vagy ................................................ Zsoltárok 91 Amikor Istent távolinak érzed ............................... Zsoltárok 139 Ha hitednek erősítésre van szüksége .................. Zsidók 11 Ha magányos vagy ................................................. Zsoltárok 23 Ha keserű és kritikus lettél .................................... 1 Korintus 13 Ha szeretnél megnyugodni ................................... Máté 11, 25-30 Ha a világ nagyobbnak tűnik Istennél .................. Zsoltárok 90 Ha honvágyad van .................................................. Zsoltárok 121 Ha imáid gyengék és önzőek ................................ Zsoltárok 67 Ha bátorításra van szükséged .............................. Józsué 1

Când ești în călătorie ............................. Psalmul 121 Când oamenii te dezamăgesc .............. Ioan 15 Când ai păcătuit ..................................... Psalmul 51 Când ești îngrijorat ................................ Matei 6, 19-54 Când ești în pericol ............................... Psalmul 91 Când ești trist ......................................... Psalmul 34 Când ai nevoie de pace ......................... Ioan 14:1-4 Când ești singur ..................................... Psalmul 23 Când ești copleșit .................................. Psalmul 6 Când ești bolnav .................................... Psalmul 38 Când ești mulțumit ............................... Psalmul 100 Când ești frânt ....................................... Romani 8:31-39 Când ești ispitit ...................................... Matei 26:41 Când pleci de acasă ............................... Matei 10:16-20 Când te temi ........................................... Evrei 13:5, 6

VITA CATHOLICA BANATUS | Nr. 1 - 2019

Revistă diecezană a Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A temesvári Római-Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift des römisch-katholischen Bistum Temeswar anul XXV nr. 1-2 (294-295)

ISSN 1454 - 1025