Vita Catholica Banatus Nr. 5 - 2019

Nr. 5 (302-303) - 2019

Revista Diecezei Romano-Catolice de Timișoara A Temesvári Római Katolikus Egyházmegye folyóirata Zeitschrift der Römisch-Katholischen Diözese Temeswar

Chipul lui Dumnezeu în noi Isten arca bennünk Das Antlitz Gottes in uns

3

EDITORIAL Ideile noastre despre Dumnezeu / Elképzeléseink Istenről

4

SFÂNTUL PĂRINTE Dumnezeu ne-a dat ADN-ul de fii ai săi și ne-a încredințat pământul ca să-l păzim

Pr. Csaba VÁNCSA

Pr. Ionuț URSULEAC

5 6

FAMILIE Ochelarii lui Dumnezeu Fam. PIKLOR

TINERET Să mergem spre lumină

7 8

Un Papamobil pentru Federația Caritas a Diecezei de Timișoara

9

ÎNDRUMARE Chipul lui Dumnezeu se află în fiecare om

12 14

17

Irina - Maria LĂPĂDAT

aLAPgondolat „Isten megteremtette az embert saját képmására” BALLA Lóránt

INTERVIU Doi tineri diaconi se prezintă Redacția VCB

FAMILIA FRANCISCANĂ Cea de-a XI-a Întâlnire Națională a Federației Franciscane la Timișoara Comisia inter-franciscană

Prof. Dr. Elena ȘTEFĂNESCU

18 Psih. Dr. Irina VASTAG

TABĂRĂ Creștin 3D - Rafnic

19 Pr. Daniel DUMITRU 20

GERHARDINUM Deschiderea anului școlar la Liceul Romano-Catolic Gerhardinum Enikő SIPOS

Prof. Constanța BUGARIU

Enikő SIPOS

SPIRITUALITATE Omul=IMAGO DEI, opera Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru!

PAGINA PSIHOLOGULUI Despre prietenia profundă și autentică

Adrian IONCSOV

COPII Chipul lui Dumnezeu în noi / Szent Ferenc / Wie sieht Gott aus?

10

Gottes in uns 16 Angesicht Diakon Johan LOCH-KARL

21

MARIA RADNA Un copil peste care au trecut roțile unei căruțe, rămâne teafăr și nevătămat Prof. Silvia TELESCU

22 AKATÓkerités Gizella a 20 de ani de episcopat 23 Aniversarea E.S. dr. h.c. Martin Roos Dr. Claudiu CĂLIN

sf. Gerhard celebrată la 24 Solemnitatea Cenad Enikő SIPOS, Dr. Claudiu CĂLIN

gyere és ismerj meg minket!

25 TEKMEK, TEKMEK csoport

26

ȘTIRI PE SCURT... ...din Dieceza de Timișoara

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXV Nr. 5 (302-303)

Adresa redacției: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 tel: 0040-729-076.990 E-mail: redactiavcb2@yahoo.com web: www.parocatr.cnet.ro

Director responsabil: Pr. Csaba VÁNCSA

Colaboratori: Pr. Zoltán KOCSIK, Pr. Nikola LAUŠ jr., Pr. Csaba VÁNCSA, Astrid SCHRIFFERT, Constanța BUGARIU, Gizella KATÓ, Irina-Maria LĂPĂDAT, Enikő SIPOS, Elena ȘTEFĂNESCU, Silvia TELESCU, Irina VASTAG, Victoria ROȘOAGĂ, Adrian IONCSOV, Lóránt BALLA, Dr. Claudiu CĂLIN, Adrian IONCSOV, Pr. Milan N. SIMA, Ladislau PIKLOR.

Nr. de aprobare 510/a 1994 ISSN 1454 - 1025 Ilustrații: www.pixabay.com

2

VITA CATHOLICA BANATUS

Design & print: Tipografia DANTONY Timișoara

I

Nr. 5 - 2019

a

Pentru abonamente:

plata abonamentului se poate efectua prin mandat poștal pe adresa: Timișoara 300102 Str. Ștefan cel Mare, nr. 19 sau prin virament bancar în contul: RO11RNCB0249049285810001

• un exemplar - 5 RON • un abonament pentru anul 2019 - 30 RON • un abonament pentru străinătate - 30 euro • un abonament susținător - 100 RON

EDITORIAL Pr. Csaba VÁNCSA

Elképzeléseink Istenről

A felnőtté válás, mint minden új életszakasz, súlyos gondokat, problémákat is felvethet. Istenről alkotott képünk, elképzeléseink az ima lényegéről és a hit őszinte megélésének lehetőségeiről azonban nem csak a felnőtt kor hajnalán változnak. Hanem állandóan változnak! Ez természetesen akkor válik lehetővé, ha adottak a lelki és szellemi fejlődés alapvető feltételei. Egy szerelmes kamasz például egészen máshogy fog hálát adni Istennek, mint amikor gyermekként elalvás előtt még az anyjával együtt imádkozott. Aki megtalálja hitvesét, az oltár előtt állva bizonyára egészen másképpen érez hálát, mint amikor még csapatokba verődve szórakozott a barátaival vagy először pillantotta meg a nagy Őt. Az is biztos, hogy más lelkülettel viszonyul Istenhez az, akinek a szíve alatt ott növekszik egy másik élet, másképp egy beteg vagy netán a végzetét váró koldus – hogyan is gondolhatnánk Istenre mindannyian egyformán, hogyan is imádkozhatna mindenki ugyanazokkal a gondolatokkal, szavakkal vagy érzésekkel?

Ahány ember, annyi személyes élmény és tapasztalás, annyi elképzelés Istenről.

Istenképünk alapvetően befolyásolja azt, ahogyan imádkozunk, ahogyan egymáshoz viszonyulunk, ahogyan a közösségi élet lényegéről gondolkodunk. Ugyanakkor, kis részben ugyan, de pontosan úgy, mint a hitet, az Istennel kapcsolatos elképzeléseinket is másoktól kapjuk. Ezeket aztán az élet előbb-utóbb úgyis összezúzza. Mert az élet fejlődik, nincs megállás, nem tűri a túl merev kereteket. Isten pedig maga a fejlődés. Újat hoz, akár akarjuk akár nem. Legyünk türelmesek és megértők magunkkal, egymással és Istennel.

Ideile noastre despre Dumnezeu

O dată cu evoluțiile petrecute în viața fizică, dar mai ales spirituală din viața unui om, care devine adult - similar cu toate renașterile din sufletul nostru - noțiunile noastre despre Dumnezeu, esența rugăciunii și oportunitatea de a trăi ca om credincios, cu credință, sunt zguduite, iar aceasta nu se petrece numai în zorii vârstei adulte. Omul se schimbă constant! Desigur, dacă îi sunt date condițiile de bază pentru dezvoltarea mentală și spirituală. Un adolescent îndrăgostit, de exemplu, își va exprima recunoștința față de Dumnezeu într-un mod foarte diferit decât atunci când se ruga, copil fiind, cu mama sa înainte de a merge la culcare.

Oricine găsește cariera vieții sale, cu siguranță, se va simți recunoscător într-un alt fel. Și este sigur că un altul care este îndrăgostit, ori un bolnav ori poate un cerșetor care își așteaptă pierirea - cum am putea să ne gândim cu toții la Dumnezeu la fel, cum am putea să ne rugăm toți cu aceleași gânduri, cuvinte sau sentimente? Atâția oameni, atâtea experiențe, atâtea idei despre Dumnezeu. În concepțiile noastre despre Dumnezeu, modul în care ne rugăm, modul în care interacționăm și ne raportăm unii la alții, modul în care gândim despre esența vieții comunitare este influențat fundamental.

Destul de mult, la fel ca și credința, la fel și ideile noastre despre noi, despre alții sau despre Dumnezeu.

Acestea sunt apoi zdrobite în primul rând de viață. Deoarece viața este în creștere și vrea să crească, nu există oprire, nu poate sta prea rigid. Dumnezeu este creștere. Aduce lucruri noi, indiferent dacă ne place sau nu. Să avem răbdare și înțelegere cu noi înșine, unul cu celălalt și cu Dumnezeu.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

3

SFÂNTUL PĂRINTE Pr. Ionuț URSULEAC (Radio Vatican)

Dumnezeu ne-a dat ADN-ul de fii ai săi și ne-a încredințat pământul ca să-l păzim Omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, stăpân peste pământ și însoțit de o femeie pe care să o iubească: acestea sunt cele trei mari daruri făcute de Dumnezeu omului în actul Creației, pe baza cărora Papa Francisc și-a structurat predica de la Sfânta Liturghie celebrată, în capela Casei Santa Marta din Vatican, marți 7 februarie 2017. Pornind de la textele din Liturgia zilei (Geneză 1,20-2,4a; Psalmul 8; Marcu 7,1-13), Episcopul Romei și-a exprimat admirația pentru „sensibilitatea” și „iubirea” lui Dumnezeu, care, în Creație, „i-a dat omului totul”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. „Înainte de toate, ne-a dat ‘ADN-ul’, adică ne-a făcut fii, ne-a creat după chipul Său, după chipul și asemănarea Sa, ne-a alcătuit să fim la fel ca El. Când cineva concepe un fiu nu mai poate da înapoi: fiul este viu, este acolo. Seamănă mai mult sau mai puțin cu tatăl, alteori deloc, dar este fiu: a primit identitatea sa. Dacă fiul este bun, tatăl devine mândru de acel fiu, nu?, ‘Uite ce bun este!’ Și dacă este puțin urât, tatăl spune: ‘Este frumos!’, pentru că așa este tatăl. Mereu. Și dacă este rău, tatăl îl justifică, îl așteaptă… Isus ne-a învățat cum știe un tată să își aștepte fiii. Ne-a dat această identitate de fiu: bărbat și femeie. Suntem ca niște dumnezei, pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu.”

Sfântul Părinte a observat că al doilea dar al lui

4

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

Dumnezeu făcut în Creație este o îndatorire: ne-a dat tot pământul, să-l „supunem” și să-l „stăpânim”, după cum spune Geneza. Așadar, este o „regalitate” dăruită omului, pentru că Dumnezeu nu îl dorește „sclav”, ci „domn”, „rege”, însă cu o îndatorire: „La fel cum El a lucrat în Creație, ne-a dat nouă munca, ne-a dat sarcina de a duce mai departe Creația.

Nu de a o distruge, ci de a o face să crească, de a o îngriji, de a o păzi și de a o duce înainte. Ne-a dat totul. Este curios, gândesc eu: dar nu ne-a dat bani.

Avem totul. Dar banii cine i-a dat? Nu știu. Spun bunicile că diavolul vine din buzunare: se poate… ne putem gândi la cine a dat banii… Ne-a dat toată Creația pentru a o păzi și a o duce înainte: acesta este darul. Și în final, l-a creat Dumnezeu pe om după chipul Său, bărbat și femeie i-a creat”.

Urmașul Apostolului Petru a remarcat că al treilea dar făcut de Dumnezeu este iubirea, pornind de la ceea ce îl unește pe bărbat cu femeia. Așadar, Dumnezeul-iubire îi dă omului iubirea. „Mulțumim Domnului pentru aceste trei daruri pe care ni le-a făcut: identitatea, darul-îndatorire și iubirea. Să cerem harul de a păzi această identitate de fii, de a lucra cu acest dar pe care ni l-a dat și de a duce înainte prin munca noastră acest dar și harul de a învăța în fiecare zi să iubim mai mult”.

FAMILIE Familia PIKLOR

chelarii

lui Dumnezeu Pe Youtube circulă un fil­ muleț cu un mic exercițiu: cum îi vedem pe semenii noștri zi de zi?

Privind prin „ochii lumii” vedem agitație, nervozitate, neobrăzare, rea-voință - în general totul apare într-o lumină negativă. Apoi, în film apar niște ochelari, pe care dacă îi pui vezi... altceva: în loc de agitație - dorința de a face bine, în loc de nervozitate - nevoia de a corespunde cerințelor, în loc de nerăbdare - așteptarea cuiva drag, în loc de neobrăzare - setea de atenție din partea celorlalți.

Deci, în general lucruri pozitive.

Mi-a folosit mult acest exercițiu când am încercat să văd ce se ascunde în spatele aparențelor. După ce m-am angajat la firma unde lucrez am observat că, la prima vedere, un coleg e arogant si rece. Când ne-am cunoscut mai bine am observat că de fapt e realist și calculat. Ba am constatat că are și umor. Așa am devenit prieteni.

Vara aceasta am fost cu familia la Schönstatt, un loc de pelerinaj marian. Am mai fost acolo acum cinci ani, când am observat ceva interesant: călugărițele de acolo zâmbesc mereu, te salută în oraș ca și cum

te-ar cunoaște. S-a întâmplat constant acest lucru, până și copiii au spus că acesta este un loc deosebit și m-au întrebat: oare de ce? Răspunsul este simplu: aici oamenii poartă ochelari prin care orice om se vede ca un frate.

Mă puteți deci întreba: am adus acasă ochelarii aceștia?

Răspunsul este la fel de simplu: nu este nevoie, pentru că îi putem găsi oriunde, este suficient să vrem să îi purtăm. Dacă îmi imaginez o reclamă de tipul celor ce ne bombardează în fiecare zi în media, ar putea suna așa: vreți să fiți mereu bine dispuși, fără dureri de cap? Purtați ochelari SD! Vă simțiți abandonat, cu probleme ce vă apasă mereu? Nu sunteți singur! Purtați ochelari SD și veți vedea că toți avem probleme mari, toți avem nevoie de atenție, de compasiune, de părtășie!

Totuși există o problemă: reclamele fac ca totul să pară foarte ușor, fără nici un efort din partea noastră (în afară de cel financiar). Pățim ca și la cinema 3D, când ne punem ochelarii durează o vreme până ne adaptăm vederea la spațiul tridimensional. La fel și cu spațiul

spiritual, unde Dumnezeu ne dă ochelarii și în același timp ne cere să ne adaptăm sufletul față de cei din jur, ca să putem vedea problemele lor.

Fetița mea m-a întrebat ce tot scriu acolo la calculator și i-am spus că scriu despre „Ochelarii lui Dumnezeu”. Mirată, mi-a zis că Dumnezeu vede tot, el nu are nevoie de ochelari. Și ce dreptate are... Atunci mi-am dat seama că poate că noi adulții purtăm ochelari, ne considerăm înțelepți, însă se întâmplă că sufletește sa fie invers: copiii poartă ochelari SD, iar noi am rămas fără ei și nu vedem sufletește. Isus ne învață despre acest lucru în Evanghelia după Marcu cap. 10: „Lăsați copiii să vină la mine, nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu.”

Ajută-ne Doamne să ne aducem aminte că suntem copiii tăi și ne-ai dat acești ochelari nu ca să îi ținem în buzunar, ci să îi purtăm spre slujirea sufletelor.

Legendă: SD = Spiritual Dimension (EN) / Dimensiune Spirituală (RO)

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

5

Să mergem

TINERET Adrian IONCSOV

spre

lumină Îndrăznesc să încep cu o provocare. Să ne gândim la persoanele cu care interacționăm frecvent (prieteni, profesori, rude etc) și să încercăm să ne dăm seama care dintre acestea au în ele chipul lui Isus.

Personal, m-am gândit și am ales trei oameni al căror anonimat aș vrea să-l păstrez. Prima persoană se interesează destul de mult de cazurile copiilor defavorizați, de acțiunile de caritate. A doua persoană pe care am ales-o este genul de om care transmite mereu o energie pozitivă, având grijă ca toți cei pe care îi întâlnește să zâmbească și să se simtă bine. Iar a treia persoană își dedică mult timp citirii și meditării Cuvântului lui Dumnezeu.

Toate aceste persoane au câteva aspecte comune: sunt persoane creștine și sunt orientate spre lumină.

Pentru a putea să avem chipul

6

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

lui Isus în noi, eu cred că trebuie prima dată să-L cunoaștem pe El, cel care este adevărata Lumină.

Un citat frumos spune: „Când mergem spre lumină, umbra ne urmează; când ne îndepărtăm de ea, umbra ne precede”. Acest fenomen legat de lumină și umbră se poate verifica și fizic, atunci când mergem pe o stradă întunecată și ne apropiem de o sursă de lumină. Dar mai mult de atât, atunci când mergem spre Lumină, devenim mai buni. Așa cum razele soarelui descoperă particulele de praf dintr-o cameră, tot așa mergând spre adevarata Lumină, aflăm care sunt păcatele noastre, limitele noastre, care cu ajutorul milostivirii Lui, rămân în spatele nostru.

Să încercăm să avem chipul lui Isus în noi, iar acest fapt să devină vizibil în viața noastră, reflectând raze de lumină și de speranță peste tot și în orice situație.

COPII Pagină realizată de: Prof. Constanța BUGARIU

Chipul lui Dumnezeu în noi

La prima oră de religie de după vacanță, profesoara i-a întrebat pe elevi cum au experimentat ei descoperirea chipului lui Dumnezeu în vara aceasta. Răspunsurile au fost surprinzătoare și variate. „L-am descoperit pe Dumnezeu în natură: în fiecare copac, în firul de iarbă, în norișori, în pietrele cărărilor, în ciripitul păsărelelor, în chipurile oamenilor întâlniți pe poteci. Într-un cuvânt: Dumnezeu era peste tot unde mă aflam.” „Am fost la cumpărături, la Kaufland. Pe când mă scotoceam de o fisă pentru coșul de cumpărături, o femeie mi-a dat, zâmbind, coșul ei. I-am mulțumit, iar când eu am ieșit cu cumpărăturile, am zărit un băiat care căuta și el un coș. I l-am dat pe al meu, zicând: «Și eu l-am primit, așa că ți-l dau cu drag!» Pe chipul băiatului am văzut bucurie și mi-a zis, simplu: «Mulțumesc!».” „Am văzut o fată care a aruncat un cățel în albia râului. După ce a plecat, eu am luat cățelul, m-am uitat dacă are răni și l-am dus acasă. Tata nu s-a supărat. Mi-a explicat că, la bloc, e mai greu pentru un cățel. Dar l-a dus la veterinar unde i-au făcut vaccinuri. Apoi am dus cățelul la padoc. Eu cred că Dumnezeu a zâmbit când am salvat cățelul.”

Profesora i-a felicitat pentru răspunsuri și a spus că, într-adevăr, chipul lui Dumnezeu este în fiecare om, în fiecare ființă, în toată Creația Lui. Dar putem să-l simțim mai aproape de noi în fiecare faptă bună, în vorba bună, în rugăciune, într-o îmbrățișare, un zâmbet, în prietenia adevărată și în câte și mai câte!

Wie sieht Gott aus?

Für viele Menschen ist Gott so wichtig, dass sie ihn überall suchen, möchten ihn begegnen, mit ihm reden oder ihm danken. Früher zeichneten Maler Gott oft als einen alten Mann mit Bart. Aber für Juden, Christen und Muslime hat Gott gar keinen Körper. Für sie steckt Gott in allem, in jeder Blume und in jedem Tier, im Licht und im Wasser. Vor allem aber, in der Seele der Menschen!

Gott ist für sie so unbeschreiblich groß, mächtig und herrlich, dass kein Bild es richtig zeigen kann. Darum gibt es in einigen Religionen auch ein Bilderverbot.

Die Anhänger dieser Religionen stellen sich vor, wie Gott ist, aber nicht, wie Gott aussieht. Das tun eigentlich auch die Christen.

Eine Gruppe Schüler haben sich die Frage „Gott begegnen – aber wie?” gestellt. Ihre Antworten waren folgende: ◊ in der Bibel ◊ im Alltag – Schule, Arbeitsplatz, Zuhause, unterwegs ◊ in der Stille, in der Natur, in der Schöpfung ◊ an heiligen Orten, durch Pilgern ◊ im Gebet, Fasten, in der Eucharistie ◊ in der Versöhnung, Freundschaft, gute Taten ◊ in den Beziehungen zwischen den Menschen

-

-

Szent Ferenc

Szent Ferenchez sok legenda kapcsolódik. Mindannyian ismerjük Isten iránti szeretetét és meleg vágyát, hogy mind jobban megismerje Őt. Szent Ferenc felfedezte az Ő arcát környezetében: növényekben, állatokban (még madarakkal, farkasokkal is beszélve), ősi elemekben, bolygókban, de felebarátjában is. Emlékezz a Napfivér, Holdnővér dalára. A képek által adott fogalmakat kombináld értelmük szerint.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

7

Enikő SIPOS

Un Papamobil pentru Federația Caritas a Diecezei de Timișoara Autoturismul cu care Sf. Părinte Papa Francisc a călătorit în România, respectiv prin București, a ajuns la Timișoara, ca donație către Federația Caritas a Diecezei de Timişoara. „Suntem deosebit de onorați de faptul că Federația Caritas a Diecezei de Timișoara a fost aleasă pentru a primi acest dar și de recunoașterea importanței muncii noastre sociale, pe care o realizăm în fiecare zi. Este un dar-simbol care ne amintește despre modestia cu care trebuie să ne îndeplinim misiunea noastră socială” – a declarat dl. Herbert Grün, directorul executiv al Federației Caritas Timișoara în invitația la conferința da presă care a avut loc în data de 24 septembrie a.c. la sediul Centrului de Îngrijire Paleativă Hospice Casa Milostivirii Divine, unde a avut loc și binecuvântarea autoturismului.

Mașina Dacia Logan de culoare bleumarin, care l-a purtat pe Sf. Părinte de la aeroport la Palatul Cotroceni și în Dealul Patriarhiei, având atunci numărul de înmatriculare al Statului Vatican SCV1 (Status Civitatis Vaticanae) a fost acum parcat în curtea Centrului Hospice, înmatriculat cu numărul B 101 VPP (Vivat Papam), iar pe partea laterală purtând inscripția „Donație din partea Papei Francisc pentru Federația Caritas Timișoara”. În curtea hospice-ului cei prezenți au fost întâmpinați de Msgr. Johann Dirschl vicar genenal, director al Federației Caritas a Diecezei de Timi­ șoara, care și-a exprimat bucuria și recunoștința față de acest gest al Suveranului Pontif.

Ritualul de binecuvântare a fost celebrat de Excelența Sa Iosif Csaba Pál episcop diecezan. „Consider că această mașină este un dar al Bunului Dumnezeu, și Sf. Părinte însuși pentru noi este un dar, un instrument al bunătății lui Dumnezeu.

Cerem acum binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestei mașini și asupra tuturor care o vor folosi sau vor beneficia de ea” – a spus în cadrul omiliei sale Episcopul Diecezan, care a împărtășit și câteva din experiențele sale sufletești legate de vizita Sf. Părinte în România. Totodată Excelența Sa Iosif Csaba Pál a explicat că și Dieceza de Timișoara l-a invitat pe Sf. Părinte, care ar fi vizitat bazilica Maria Radna, dar din păcate programul încărcat și vârsta înaintată a Sf. Părinte nu au permis acest lucru. „La fel, a fost invitat şi de către Eparhia Greco-Catolică

8

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

de Cluj-Gherla. Pentru a arăta că nu altele au fost motivele pentru care a renunţat la aceste vizite, Papa Francisc a decis să dăruiască două maşini cu care a circulat în România celor două dieceze. Condiţia era să fie folosite pentru cei săraci şi nevoiaşi. Ne simțim privilegiați și bucuroși, că Sf. Părinte ne-a făcut astfel părtași ai iubirii lui Dumnezeu” a spus Episcopul Diecezan.

Herbert Grün, director executiv al Federaţiei Caritas Timişoara a declarat: „În acest an împlinim 26 de ani de activitate, și în prezent avem 22 de servicii. Prin serviciile noastre sociale ne orientăm spre copii, bătrâni, bolnavi, persoane fără adăpost și femei, victime ale violenței în familie.

Această mașină ne-am gândit să o folosim aici la centrul Hospice pentru rezolvarea unor probleme adminstrative, dar şi pentru transportarea bolnavilor.” În cadrul conferinței de presă Sr. Sávia Lukáčová, coordonatoarea Hospice-ului și-a exprimat bucuria pentru darul prețios oferit de către Sf. Părinte Papa Francisc, autoturismul fiind de un real ajutor în activitatea centrului de îngrijire paleativă.

ÎNDRUMARE

Chipul lui Dumnezeu se află în fiecare om

Irina - Maria LĂPĂDAT

În fiecare om din această lume, indiferent de locul în care trăiește pe pământ, de trăsăturile sale fizice ori de faptele sale, se vădește puterea Creatorului.

Dacă chipul lui Dumnezeu este în noi, atunci înseamnă că adevărata glorie nu se dobândește decât în fața lui Dumnezeu și niciodată în fața oamenilor. A fi vedetă adorată de fani, ori un om de succes și influent, fruntaș, pot fi cel mult talente ori un țel omenesc, la fel cum mulți oameni trăiesc fără a-i băga vreodată cineva în seamă, dar acest lucru nu înseamnă și nici nu garantează că aceeași situație se va perpetua și după ce trăind câtiva ani de viață pământească, omul va ajunge în fața lui Dumnezeu. Poate chiar contează cum trăiește fiecare om și mai ales cum s-a raportat acesta și ce sentiment a avut față de sacrificiul crud și dureros al morții lui Cristos. Dumnezeu, care s-a făcut om și care a trăit printre oameni nu poate fi decât fascinant. El a adus cu sine nu numai desăvârșirea, dar si principiile vieții perfecte: mila, iubirea, smerenia.

Am auzit în diverse situații unii oameni care spuneau: „Eu am respectat poruncile divine, tot ce ni se cere și ce spune preotul la biserică, eu am făcut întocmai, ca la carte!” Suntem noi oare în măsură să emitem asemenea aprecieri despre noi înșine sau - și mai grav - să ne dăm cu părerea despre viața celui de lângă noi? Sau oare nu cumva aceste vorbe sunt doar o amăgire iluzorie, plină de sine? Poate că din înaltul universului stelar, Dumnezeu, iubitor al creației sale, este totuși supărat în adâncul inimii sale, privind la aceste ființe atât de mici, care trăiesc pe un glob atât de minuscul și de insignifiant în comparație cu alte planete ale creației; da, Dumnezeu nu poate fi decât supărat văzând că cei atât de mici au o mândrie atât de mare.

E drept că prin firea noastră suntem mai degrabă înclinați să acordăm atenție și preocupare față de acele lucruri din viața noastră care nu merg așa cum am dori, fără a mai cântări echitabil părțile fericite ale vieții noastre, căci indubitabil, fiecare om primește câte ceva în viață.

Dumnezeu nu ne-a făcut identici, ci a dat talente fiecăruia, în mod diferit. Însă tot Dumnezeu este singurul stăpân absolut și suveran în a aprecia fiecare ființă omenească în parte. Trăind în această lume, așa cum este ea, să avem în vedere, așa cum sublinia atât de simplu și firesc un exponent al iluminismului francez, Diderot: „...că e totuși cu neputință să fii nefericit pe acest pământ, cât timp săvârșești fapte bune, când îi faci pe alții fericiți.”

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

9

aLAPgondolat BALLA Lóránt

„Isten megteremtette az embert saját képmására” -

-

-

-

10

Az istenképiség a Ter 1,26–27-ből származó kifejezés: „Teremtsünk embert képmásunkra, magunkhoz hasonlóvá... Isten megteremtette az embert, saját képmására, az Isten képmására teremtette őt, férfinek és nőnek teremtette őket.” A szövegrészletben használt héber szó a képmás (ṣelem) – valaminek a plasztikus ábrázolása (1Sám 6,5.11), szobor (Ez 16,17), festett kép (Ez 23,14), valaminek a múló képe (Zsolt 39,7; 73,20) –, és a hasonlóság (demût) – valaminek a külső megjelenési formája, alakja (Ez 1,5.16), másolata, utánzata (2Kir 16,10). Az istenképiség nem az ember Istenéhez hasonló arcát, hanem az ember megkülönböztetett helyzetét jelenti (áldás, uralkodás, az élet védelme). Az uralkodó képmása magának az uralkodónak a tiszteletre méltó jelenléte (Dán 3). Eszerint az ember Isten képviselője. Az istenképiséget az ember személyiségében és nem külső megjelenésében hordozza.

A képmás (görög: eikōn) látható vagy láthatatlan, ismert vagy ismeretlen személy másolata, kiábrázolása, lenyomata. Isten és az ember viszonyában a képmás azt jelenti, hogy az ember Istennel való közösségre van rendelve, aki a Teremtője képe, másolata, földi árnyéka a látható világban. Az ember eredete nem az anyagi vagy állatvilágban gyökerezik, hanem a mennyben, magában az Istenben; az ember eredeti mintája a Teremtő Isten. A képmás azt jelzi, hogy az eredetiről alkotott képről van szó. A hasonlóság (görög: homoiōsis) azt jelenti, hogy az ember az eredetéhez (Teremtőjéhez) hasonlít.

Az istenképiség és -hasonlóság hordozza az emberben a Teremtőjével való személyes közösség képességeit, és képezi egyben az ember lényegét, valamint meghatározza rendeltetését, feladatait, az időben és az örökkévalóságban való perspektíváit, lehetőségeit.

Az ókori Közel-Keleti mitológia három létet különböztetett meg: az istenek, a királyok – akik az „istenek képére” voltak teremtve, és az emberek VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

– akik „a királyok halvány másolatai” voltak. A Teremtés könyvének forradalmi újdonsága, hogy az embert is Isten képmására teremtette Isten, nem csak a királyokat. Az istenképiség tehát nem egy része vagy speciális tulajdonsága az embernek, hanem magát emberi voltát, méltóságát emeli ki.

Isten eleve „férfinek és nőnek teremtette” (1,27) az embert. Az ember férfi és nő voltán alapszik a házasság és a család közössége. A szaporodás a teremtéstörténet szerint áldás (1,28), az anyaméh gyümölcse pedig jutalom (Zsolt 127,3). A férfiként és nőként való létezés visszatükrözi az ember istenképiségének gondolatát. Szent II. János Pál pápa írja: „Az Isten szeretet: benső életét a személyes szeretetközösség misztériumában éli. Azáltal, hogy a férfi és a nő emberi természetét a saját képmására teremti, a lelkiismerettel együtt beléjük oltotta a szeretetre és a közösségre szóló meghívást, azaz képességet és felelősséget. Ezért van az emberben képesség a szeretetre és a közösségre, s ugyanezért felelős is értük. Így a szeretet minden egyes ember alapvető és természetszerű hivatása” (Familiaris consortio 11). Az, hogy férfiként és nőként vagyunk emberek, esély a legmélyebb szeretet megélésére, amely emberi hivatásunk lényegét alkotja.

Az ember kapcsolatra teremtett lény. Isten az Atya, Fiú, Szentlélek gazdag közösségében, szeretetközösségben létezik. A mi Istenünk, aki kijelentette magát ószövetségi népének, Izraelnek, valamint újszövetségi népének, egy Isten, aki hármasságban lakozik. Isten szeretetközösség, Isten szeretetkapcsolatban létezik, mint Teremtő, Megváltó és Megszentelő Úr. Erre a közösségre a teljes egység, bensőségesség, harmónia jellemző.

Isten az embert ugyanilyen kapcsolatra teremtette.

Közösségre önmagával, alkotójával, valamint közösségre a másik emberrel.

A második teremtéstörténet (Ter 2,4–25) szépen kifejezi azt, hogy az ember kapcsolatra és közösségre teremtett lény: „Nem jó az embernek egyedül lennie. Alkotok neki segítőtársat, aki hozzá

aLAPgondolat illő.” (Ter 2,18) A hozzáillő szó jelzi, hogy nem azonosságról van szó, hanem kiegészítésről. Társról, másik félről, aki nélkül az ember nem teljes. Ugyanezt hangsúlyozza az is, hogy Isten a férfi oldalbordájából formálja meg az asszonyt: „Isten az asszonyt nem a férfi fejéből teremtette, hogy felette legyen; nem is a lábából, hogy a férfi taposson rajta, hanem az oldalából, hogy egyenlő legyen vele, a férfi karja alól, hogy védelmezze őt, és szívének közeléből, hogy igazán szeresse feleségét.” (Matthew Henry) Amikor Isten az embert teremtette, megvilágosította az ő orcáját az emberen. Isten létrehozott egy lényt a föld porából és életet lehelt belé. Így lett Ádám (akinek a neve földet és embert is jelent) élővé. A Teremtő az ember felé fordította az ő orcáját, és a teremtett lény arca visszatükrözte a Teremtő arcát. Az istenképiség lényege, hogy az Isten és az ember tekintete egymás felé fordult. Az Isten természetes kapcsolatban volt az emberrel. Az ember, a teremtmény megszólította őt, mert a Teremtőhöz tartozott, az övé volt (Mária a Magnificat-ban ezért magasztalta az Urat).

Az ember kezdeti állapota a boldogság állapota volt. Az ember szemlélte az Istent, magatartása is hasonlított hozzá. Közismert tapasztalat számunkra, hogy ha valakit sokáig nézünk, szeretünk, előbb-utóbb hasonlítani kezdünk hozzá. Isten szeretetből teremtette az embert. Isten nem azonosult a teremtményével, de önmagához hasonlóvá tette. Az Istenre tekintő ember részesedhet Isten jóságából, bölcsességéből, szeretetéből és szentségéből. Az emberre sugározta szeretetét.

Isten megbízta az embert, hogy uralkodjon a tenger halain, az ég madarain, a földön csúszó-mászó állatain.

A teremtéstörténet szerint az Isten képmására teremtett ember helyén van a teremtésben. Összhangban van a világgal, a növényekkel és az állatokkal; boldog, szabad és nem ismer félelmet. Az Isten gyönyörködik a teremtményében: „Isten látta, hogy nagyon jó mindaz, amit alkotott” (Ter 1,31) és az ember csodálja, imádja az ő Teremtőjét. Tökéletes a harmónia a mennyben és a földön. „Bámulom az eget, kezed művét, a holdat és a csillagokat, amelyeket te alkottál. Mi az ember, hogy megemlékezel róla, az ember fia, hogy gondot viselsz reá? Majdnem isteni lénnyé tetted, dicsőséggel és fönséggel koronáztad. Hatalmat adtál neki kezed műve fölött, mindent lába alá vetettél...” (Zsolt 8). Ez volt az eredeti ember, az Isten által teremtett, istenképű ember.

Embernek lenni erkölcsi felelősség. Isten felelősséget ruházott ránk, amikor azt parancsolta, hogy „Uralkodjatok” (Ter 1,28). Az uralkodás szolgálatot is jelent (Mt 20,28) – munkálkodás azok érdekében, akik ránk vannak bízva; továbbá megbízatást. A valódi hatalom nem a megbízotté, hanem a megbízóé; vagyis Isten képét hordozva, Isten képviseletében kell uralkodnia az embernek. Ez pedig csak úgy valósulhat meg, ha az ember folyamatosan kapcsolatot tart Istennel, hiszen megbízatásában a megbízó akaratához kell igazodnia.

Az istenképiség méltóság, felelősség és lehetőség az Istennel való kapcsolatunkban. Az istenképiség és igaz emberség azt jelenti az emberekkel való kapcsolatunkban, hogy Istent képviselve másokért élünk és cselekszünk.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

11

Doi tineri diaconi se prezintă!

INTERVIU Redacția VCB

Dieceza noastră i-a primit în rândul familiei clerului ei, în această vară, în data de 6 iulie, la Maria Radna, pe tinerii diaconi Piry Radulov și Ionuc Hojda. În cuprinsul rândurilor ce urmează, ei au fost deschiși să se prezinte cititorilor noștri. Astfel, ei ne-au răspuns la câteva întrebări:

Dragii noștri, vă rugăm să vă prezentați, pe scurt: de unde sunteți originari și de ce ați optat pentru acest drum? Ce v-a determinat să vă orientați privirile către preoție?

Piry Radulov: Lăudat să fie Isus Cristos şi Maria! Mă numesc Piry Radulov și m-am născut în Timișoara la 14.09.1994. Eu sunt al doilea copil din cei trei ai Mariei și ai lui Petru Radulov. Provin din Parohia Romano - Catolică Breștea, biserica noastră având hramul „Sf. Nume al Mariei” (12 septembrie).

La Breștea am terminat clasele primare și am copilărit.

Apoi am urmat școala generală din Comuna Denta, iar mai apoi am absolvit Liceul Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum” - Timișoara.

Datorită faptului că am avut această onoare de a intra în acest liceu minunat, după o admitere foarte strânsă, dar și datorită faptului că doamna profesoară Karin Lovasz mi-a fost dirigintă, pot să spun că viața mea, a fost influențată pozitiv, radical, pe plan spiritual. Dira - așa cum obișnuiesc să-i spun și acum - a fost cea care a avut grijă ca viața noastră spirituală să crească, să ajungă la maturitate. Îi sunt profund recunoscător pentru tot ceea ce a făcut pentru mine.

Ceea ce m-a ajutat și încă mă ajută, în drumul meu, este că încerc ca în fiecare zi, în primul rând, să fiu un om din ce în ce mai bun. În al doilea rând, să fiu un creștin cât mai autentic. Iar, doar apoi să fiu un elev, mai apoi un student seminarist (acum diacon) cât mai conștiincios și perseverent.

Urmând aceste lucruri s-a trezit în mine dorința de a sluji celor din jur, de a sluji oamenilor și prin aceasta de a-i sluji lui Dumnezeu. Începând din clasa a XI-a, până în momentul de față, în fiecare an, la recomandarea și îndemnul doamnei diriginte, am participat la exercițiile spirituale de orientare în viață, care au loc la Centrul Spiritual „Manresa” din ClujNapoca. Exercițiile spirituale m-au ajutat cel mai mult să descopăr și să rămân statornic în adevărata voință a lui Dumnezeu. Pot spune că vocația înseamnă citirea semnelor cu care Dumnezeu a scris drumul vieții

12

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

noastre. La fiecare pas există o șoaptă care ne spune în ce direcție să mergem. Însă această șoaptă se aude doar în tăcerea rugăciunii. Doar în tăcerea rugăciunii putem să-L auzim pe Dumnezeu că ne vorbește, doar în tăcerea rugăciunii putem să descoperim ceea ce vrea Dumnezeu, cu adevărat, de la noi. Aceasta depinde doar de cât de mult ne dorim acest lucru.

Dragi tineri, scopul oricărei vocații nu este în primul rând împlinirea persoanei proprii, ci să devenim instrumentul lui Dumnezeu pentru mântuirea altora.

Scopul fiecărei vocații este să-i ajuți pe ceilalți să ajungă în Rai. Vă pot spune, cu sinceritate, că dacă vei face orice altceva fără ca să faci ceea ce vrea Dumnezeu pentru viața ta, ai să te plictisești. Sfânta Ecaterina de Siena ne spune: „Cea mai mare suferință pentru inima omului este să se împotrivească voinței lui Dumnezeu.”

Vocația nu este atât de mult o alegere, pe cât este o invitație și un răspuns. Persoana se oferă pe sine celuilalt. Vocațiile sunt întotdeauna orientate către celălalt. Ele se referă la iubire. Cred cu tărie că una dintre problemele Bisericii din ziua de astăzi este că multe persoane urmează vocația greșită. Din păcate, mulți au ajuns adulți fără să știe că au o vocație și cu atât mai mult fără să se roage lui Dumnezeu, să le arate care este vocația lor reală. Mai trist este că sunt mulți oameni nefericiți, neîmpliniți și nemulțumiți în lume.

Oamenii înfloresc când își trăiesc vocația lor corectă!

Când spun că înfloresc, nu înseamnă doar că sunt fericiți, ci și că înaintează constant în sfințenie, sunt împliniți, devin ceea ce Dumnezeu dorește ca ei să fie și aduc roade.

Dragi tineri, discernerea vocației este cea mai importantă decizie pe care o vom lua vreodată. Nu-i de ajuns doar să citești despre vocații. Ca să poată discerne bine, omul trebuie să fie umil, curajos, și să aibă duhul rugăciunii. Trebuie să-și dorească întradevăr să cunoască voința lui Dumnezeu și trebuie să fie dispus să depună efortul necesar descoperirii ei.

Dragi creștini, rugăciunea Dumneavoastră este foarte importantă și necesară. De aceea, vă invit să vă rugați Domnului pentru ca fiecare din noi, cei tineri, dar nu numai, să ne putem descoperi adevărata chemare.

Ionuc Hojda: Mă numesc Ionuc-Vasile Hojda, sunt originar din Parohia Romano-Catolică Otelec, filiala Sânmartinu Maghiar. M-am născut la 6 ianuarie 1994, în localitatea Borșa, județul Maramureș, iar în luna septembrie a anului 1995, părinții mei s-au mutat în Sânmartinu Maghiar, județul Timiș, unde am crescut și copilărit. Din acest motiv consider că Sânmartinu Maghiar este satul meu natal, iar Banatul este casa mea. Am urmat școala primară în satul

INTERVIU natal, dar printr-un concurs de împrejurări, din cauza unor inundații, am absolvit ciclul primar în orașul Orșova, județul Mehedinți. M-am întors, pentru școala generală, în județul Timiș, comuna Uivar, de care aparținea satul meu natal. Ulterior am absolvit Liceul Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum” din Timișoara. În anii de liceu, vocația mea s-a conturat mai bine, deoarece de mic copil visam să devin preot.

Drept spiritual l-am avut pe Pr. Zoltán Kocsik, care m-a ajutat foarte mult să aprofundez relația mea cu Dumnezeu, iar în clasa a XI-a m-am decis pentru preoție.

Motivația hotărârii mele a fost dorința de a-l sluji pe Dumnezeu și pe semenii mei. De mic copil ministram în satul natal și mă uitam cu admirație la preotul nostru, gândindu-mă că într-o zi voi ajunge să fiu ca el. Cu ajutorul lui Dumnezeu am pornit, peste ani, pe acest drum, străbătându-l pas cu pas și cred că am înțeles tot mai mult ce înseamnă slujirea preoțească. În continuare caut să înțeleg în fiecare zi, care este voia Domnului, în momentul respectiv, pentru mine și să parcurg astfel drumul până când, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi hirotonit preot.

Cum v-ați pregătit pentru diaconat?

Piry Radulov: În primul și în primul rând, neam ocupat de suflet. Împreună cu seminariștii din Alba Iulia, mai exact cu cei care urmau să fie sfințiți preoți și diaconi, am mers la exerciții spirituale, care au avut loc la Centrul Spiritual „Manresa” din Cluj-Napoca.

Exercițiile spirituale au durat cinci zile, înainte de sfințire fiind recomandate minim aceste cinci zile de reculegere, meditație și rugăciune. În acest timp am conștientizat mai profund prezența lui Dumnezeu în viața mea și cât de mare este îndurarea și iubirea Lui. M-am rugat ca Bunul Dumnezeu să îmi călăuzească pașii pentru a putea să merg înainte, urmând voința lui Dumnezeu cu fidelitate, statornicie, iubire și dăruire totală.

Ionuc Hojda: Primirea diaconatului a reprezentat un pas important pentru mine, pe care l-am putut pregăti - cred eu - temeinic, pe o perioadă mai îndelungată. Am fost la exerciții spirituale pentru diaconat, am purtat convorbiri cu superiorii Seminarului, am pregătit și am dat examenele necesare în acest sens, am participat la o zi de reculegere, noi candidați pentru diaconat, împreună cu colegii noștri mai mari, care erau deja candidați la preoție. În această perioadă, am exersat, în mod special, atenția față de vocea lui Dumnezeu în sufletul meu, și o atitudine de slujire față de fiecare semen al meu.

rodul vostru să rămână...” (Ioan 15,16). Tu m-ai ales Isuse: înseamnă că m-ai privit și m-ai iubit. Nu reușesc să găsesc motivele Tale: sunt mic și nesemnificativ, mândru, orgolios și păcătos... Dar iubirii nu i se poate porunci, ea își are rădăcinile în inima Tatălui. Îți mulțumesc Isuse, pentru că mă iubești necondiționat.

Ionuc Hojda: Pe măsură ce se apropia ziua primirii diaconatului, simțeam cum cresc emoțiile mele, eram tot mai nerăbdător să trăiesc acele momente, să văd cum se desfășoară hirotonirea. Este greu de exprimat în cuvinte tot ce experimentam și trăiam în acele momente. M-am străduit să trăiesc intens fiecare clipă, să fiu cât mai prezent și să reușesc să trăiesc, așa cum am învățat de la Sfântul Papă Ioan Paul al-II-lea, care mă îndeamnă: „Să fii lumină și alinare pentru fiecare persoană pe care o întâlnești!” acesta fiind citatul meu de suflet.

Sunteți sfințiți diaconi de ceva timp. Care sunt frumusețile și bucuriile diaconatului pe care le-ați trăit în această perioadă?

Piry Radulov: Am fost sfințit diacon în 6 iulie 2019 la Maria Radna. Totul este așa... de parcă ieri a fost această zi! Cea mai mare frumusețe și bucurie - în același timp - este că poți să vorbești oamenilor despre Dumnezeu; că poți să le explici oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu.

Ionuc Hojda: Odată cu primirea diaconatului am primit și permisiunea de a vesti Evanghelia în cadrul Sfintei Liturghii. Este pentru mine, de fiecare dată, o bucurie și o emoție specială, când proclam cuvintele Evangheliei. Totodată pot să le vorbesc oamenilor, în cadrul Sfintei Liturghii, despre Cuvântul lui Dumnezeu. Am avut ocazia să slujesc în acest fel, prima dată în locul în care am petrecut anul pastoral, în Parohia Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița, apoi în satul meu natal, Sânmartinu Maghiar, dar și în taberele spirituale de vară, la care am participat, în această perioadă.

Dragii noștri, vă mulțumim pentru răspunsurile voastre luminoase și pline de bucurie! Bunul Dumnezeu să vă întărească și să vă însoțească mereu pe drumul vostru, pentru a fi adevărați slujitori ai Săi și ai semenilor voștri! Mult succes!

Redacția

Cum v-ați simțit când s-a apropiat ziua mult așteptată?

Piry Radulov: Au trecut cinci ani de studii și un an practic până să ajung la sfințire. Nu-mi venea să cred că am ajuns până aici, zic asta deoarece, acest drum nu a fost ușor, dar având încredere în Bunul Dumnezeu și cu ajutorul Lui, le-am biruit pe toate. Momentul sfințirii a fost cea mai profundă parte, pentru că am simțit cât de mare este iubirea și bunătatea lui Dumnezeu. Îmi este foarte greu să explic ce am trăit în acel moment... „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

13

FAMILIA FRANCISCANĂ Comisia Inter-franciscană

Cea de-a XI-a Întâlnire Națională a Familiei Franciscane la Timișoara Întâlnirea Națională a Familiei Franciscane s-a desfășurat anul acesta între 5-9 august 2019, în Timișoara la Mănăstirea Călugărilor Salvatorieni.

Tema întâlnirii: „Să mergem împreună! Francisc de ieri, azi și mâine”. Veniți din mai multe colțuri ale țării, cu toții ucenici ai sf. Francisc, am simțit această chemare: „Să mergem împreună cu Francisc de Assisi!” Lăsând deoparte comoditatea și grijile zilei, luând în bagaj credința, speranța și dragostea, am pornit la drum avându-i călăuză pe Isus și frate pe Francisc.

Marți, 6 august, în Sărbătoarea Schimbării la Față, am început ziua cu rugăciunea Laudelor, pregătită de Frații Capucini, iar după micul dejun a urmat o întâlnire de cunoaștere. Sf. Liturghie a fost celebrată de vicarul general, Msgr. Johann Dirschl. După masă am vizitat Casa Milostivirii Divine din Timișoara, hospice unde Congregația Fiicelor Sfântului Francisc de Asissi și Federația Caritas a diecezei trudesc pentru binele pacienților, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. La

14

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

întoarcere a urmat conferința: „Multiculturalitatea o datorie a carismei franciscane”. Sr. Lydia Fechetă FCJM, a realizat o frumoasă prezentare a comorilor Timișoarei. Ziua s-a încheiat cu Liturgia penitențială și Adorația Euharistică, oficiate de pr. Albert Goșman OFMCap. A doua zi, 7 august, am pornit spre Maria Radna. Acolo pr.-paroh Andreas Reinholz ne-a prezentat muzeul, bazilica și icoana miraculoasă. Sf. Liturgie a fost celebrată de P. Erik Urbán OFM, ministru provincial. De la Radna neam îndreptat spre Arad, spre Biserica Sf. Anton de Padova a Fraților Minori Conventuali.

Părintele-paroh Robert Blénesi OFMConv. ne-a prezentat lăcașul, unde se țin sf. Liturghii în română, maghiară, germană și bulgară. După prânzul de la Caritasul din Arad, am revenit în Timișoara, unde am vizitat orașul. Un moment absolut special a fost adorarea Preasfântului Sacrament: flash mob. Ne-a oferit această minunată ocazie pr. Csaba Váncsa, capelan de Timișoara II Fabric. Ne-am adunat cu toții în mijlocul pieții și, așezândune în genunchi, l-am adorat pe Isus în Preasf.

FAMILIA FRANCISCANĂ

Sacrament. Ulterior ne-am îndreptat spre Parcul Rozelor pentru Vespere.

Ziua de joi, 8 august, a început cu Sf. Liturghie. În predica sa pr. Alexandru Olaru OFMConv., ne-a îndemnat să învățăm să ne rugăm și la Duhul Sfânt. „Întâlnirea cu Isus, ne schimbă și pe noi; devenim pietre vii pe care Dumnezeu poate construi Biserica Sa.” După micul dejun am pornit spre biserica Surorilor de Notre Dame și cea parohială din Iosefin.

Părintele paroh, Zsolt Szilvágyi ne-a amintit că mergem prin în locuri unde au trăit sfinți. El a relatat că în biserica Surorilor și-a celebrat Primiția fericitul Constantin Ignațiu Bogdánffy, episcop martir, de la Oradea, originar din Banat. Apoi am vizitat Biserica Millennium cu hramul Sfânta Maria, din cartierul Fabric. Ea a fost construită la aniversarea a 1000 de ani de la creștinarea Ungariei prin sf. rege Ștefan I. După-amiază a urmat mărturia făcută de către dl. Herbert Grün - președinte Caritas.

Un moment devenit deja tradiție a fost citirea mesajului Surorilor Clarise. În final, Sr. Dorotea, responsabila Mănăstirii „Sfânta Maria a Îngerilor” din Roman ne-a îndemnat să rămânem uniți în rugăciune pentru a primi acel foc al Duhului Sfânt ca să putem împlini misiunea încredințată. Sr. Othilia Groza OFS, de la Oradea, a spus: „M-a atins jertfa unui frate care a străbătut țara în scaun cu rotile pentru a fi împreună cu noi. Este un model de fermitate, de dăruire și hotărâre. Suferința lui Isus este puterea de a merge mai departe, indiferent de unde venim ca și nivel de cultură sau etnia căreia îi aparținem.” PAX ET BONUM! VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

15

Diakon Johan LOCH-KARL

Angesicht Gottes in uns Man muss gar nicht weit in der Bibel blättern und schon stoßt man auf folgendes, denkwürdiges Zitat: „Dann sprach Gott: Lasst uns Menschen machen als unser Abbild, uns ähnlich. Gott schuf also den Menschen als sein Abbild; als Abbild Gottes schuf er ihn. Als Mann und Frau schuf er sie.“ (1 Mose 1,26a-27) Und ein paar Verse weiter lesen wir: „Da formte Gott, der Herr, den Menschen aus Erde vom Ackerboden und bließ in seine Nase den Lebensatem. So wurde der Mensch zu einem lebendigen Wesen.“ (1 Mose 2,7) Wir tragen seit der Erschaffung der Welt Gottes Abbild und Atem, mit anderen Worten, sein Angesicht in uns. Auch wenn es uns nicht immer leicht fällt anzunehmen, dass jeder Mensch tatsächlich Gottes Angesicht in sich trägt, dürfen wir als Christen den Menschen ausnahmslos von diesem Gesichtspunkt aus zu begegnen versuchen. Denn wir alle sind Kinder Gottes. Eine solche Haltung in die Praxis umzusetzen fällt vor allem dann sehr schwer, wenn der Nächste sich mir zunächst so gar nicht

als mein Nächster erweist. Wenn religiöse, kulturelle, ethische und ethnische Unterschiede uns meilenweit voneinander trennen.

Hürden, die uns eher befremden und ängstigen und leicht zum Nährboden des Misstrauens, des Hasses und Feindseligkeit werden können.

Selbst einem Jesus ist es nicht immer leicht gefallen, seine Zeitgenossen durch dieses Prisma ihrer Gotteskindschaft und Ebenbildlichkeit Gottes zu begegnen. Erinnern wir uns nur an die Bitte jener heidnischen Frau, deren Tochter von einem bösen Geist gequält wurde.

Zunächst schenkte ihr Jesus keine Beachtung. Auf das Drängen der Jünger hörte Jesus ihr schließlich zu. Da sagte er ungewöhnlich hart bund abweisend zur Frau: „Ich habe nur den Auftrag, den Israeliten zu helfen, die sich von Gott abgewandt haben und wie verlorene Schafe umherirren.“ (Mt 15,24) Die Frau ließ nicht locker und flehte weiter. „Aber Jesus blieb dabei.“ heißt es weiter. „Es ist nicht richtig, wenn man den Kindern das Brot wegnimmt und es den Hunden vorwirft.“ „Das stimmt,“ entgegnete die

Frau, „aber die Hunde dürfen doch wenigsten die Krümel fressen, die vom Tisch ihres Herrn herunterfallen.“ Welch beeindruckendes Plädoyer dafür, dass Gottes Angesicht in jedem Menschen wohnt. Alles braucht seine Zeit um sich zu entwickeln und zu wachsen.

Wie sehr dieses göttliche Angesicht in uns zum Vorschein und zum Tragen kommt, hängt von jedem von uns ab. Dafür ist jeder selbst verantwortlich.

Am klarsten, reinsten und deutlichsten ist dieses Angesicht Gottes im Antlitz Jesu erschienen.

Durch seine Worte und Taten leuchtet uns Gottes Angesicht heute noch unverfälscht -und ungetrübt entgegen.

Dass ist letztlich die große menschliche Herausforderung und Aufgabe unseres eigenen Lebens und die unserer heutigen Zeit. Das oftmals verschüttete und verstellte Angesicht Gottes in uns suchen und finden zugleich aber auch das verkannte Angesicht Gottes in meinem Nächsten entdecken und würdigen. -Um Gott durch uns aufleuchten zu lassen, damit die Welt nicht in Finsternis erstickt.

-

16

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

OMUL = IMAGO DEI Opera Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru!

Cartea Genezei ne relatează: Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. (Gen 1,27) O, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai învăţat că tot ce facem, să facem din Iubire pentru că primul pas l-ai făcut Tu, la începuturi, când din Iubire ne-ai creat! Isuse drag, Fiul Tatălui, Tu ne-ai spus: „În aceasta vă cunoaște lumea că sunteți ucenicii Mei, de veţi avea Iubire între voi” și i-am privit pe cei care au reușit să fie recunoscuți ca fiind ai Tăi. Am înțeles și mi-a corespuns sfatul Chiarei Lubich: Să-L vedem pe Isus în toți, în fiecare. Și mi-a plăcut să Te întâlnesc atât de des, în cei mici sau mari. M-ai uimit când Te-ai identificat cu cei mici ai Tăi, cu cei săraci: „Ceea ce ați făcut acestora mai mici, ai Mei, Mie Mi-ați făcut.” De dragul Tău am început să îi iubesc pe toți! În fiecare elev al meu și-n fiecare coleg, văd chipul Tău și măntâlnesc cu Tine, „Chipul văzut, al Dumnezeului nevăzut.” (Col 1,15) Dacă cineva Îl vede pe Isus în celălalt, nu-i poate face rău. Împreună cu copiii mei din școli, facem experiențe și reușim să-L vedem pe El în ceilalți. Tu Isuse, prezent continuu la orele noastre, Îți amintești fetița uimită care a izbucnit spunând: cum aş putea eu să-L văd pe El în tatăl meu care vine seara beat şi o bate pe mama, iar noi nu

SPIRITUALITATE Prof. Dr. Elena ȘTEFĂNESCU

Frumos exprimă Nicolaus Cusanus, chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu-Creatorul: Imago Dei - imaginea lui Dumnezeu

știm unde să ne ascundem?! Atunci am încercat să conștientizăm că Isus nu a fost doar în glorie, înviat.

El a fost şi părăsit, căzut pe Calea Crucii, cu sudori de sânge, răstignit, mort! Atunci să-L vedem pe El în omul din şanţ, beat, rănit. Să-L îmbrăţişăm şi în aceste ipostaze. Spre sfârşitul anului, fetiţa ne-a relatat că acasă fraţii şi mama își primesc tatăl totuși cu iubire, că el nu mai face scandal și parcă nici nu mai bea aşa de mult. Totul este să-L îmbrăţişăm pe El, răstignit şi părăsit.

Ei, dar în duşmani, putem să-L vedem pe Domnul nostru?! O, da! Este minunat să știm că facem Voinţa Lui! Este adevărat că în unii fraţi ai noştri este greu de recunoscut chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar dacă săpăm cu Iubire şi Înţelepciune, Îl descoperim! Dacă iubim Chipul Său, putem să-L şi recunoaştem. El Și-a dat viața pentru ca noi să redevenim IMAGO DEI! Și aşa exersând cu fraţii mei, împreună, timp de treizeci de ani, ne-am deprins a-L recunoaşte, a-L iubi şi a-L îmbrăţişa pe Domnul nostru! Este necesară mărturia noastră, aşa cum necesară a fost şi mărturia Tatălui: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi!” Să fie El pe primul loc în inima noastră!

Propunere concretă: Să verific: este vizibil Cristos în mine?

Oricum, să cer de Sus reînnoirea personală!

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

17

PAGINA PSIHOLOGULUI Psih. dr. Irina VASTAG

„Singurătatea și sentimentul de a fi nedorit reprezintă cea mai cruntă sărăcie.“ Maica Tereza de Calcutta

Despre prietenia profundă și autentică Prietenia este unul dintre sentimentele cele mai plăcute pe care le putem trăi, fie că vorbim despre ființe umane sau orice specie de viețuitoare.

Cu toate că prietenia autentică nu este bazată pe beneficii în raporturile interpersonale, ci pe valori comune, respect, dăruire, încredere, egalitate, onestitate, ea prezintă totuși numeroase efecte benefice, pe toate cele trei paliere existențiale: fizic, mental și emoțional.

Prietenia adevarată rezistă timpului, distanței și tăcerii. Studiile au evidențiat faptul că o prietenie care trece testul celor 7 ani nu se va mai destramă niciodată! Prietenii autentici sunt garanția pentru o viață bine trăită. De aceea, pentru a fi durabilă, orice relație trebuie să vină în întâmpinarea ori în completarea celuilalt, oferind, de fapt, o parte din ceea ce sunt. Să dăruiești încredere și în același timp să primești din partea celuilalt siguranța că ceea ce îi împărtășești și îi încredințezi va fi păstrat cu sfințenie - reprezintă unul dintre cei mai prețioși pioni într-o legătură de prietenie autentică. Una din întemeietoarele ordinului călugăresc de ajutorare a nevăzătorilor, Pauline von Malinkrodt, spunea: „Iubirea nu calculează şi, mai departe, numai iubirea calculează“. Iubirea nu calculează când oferă, ci iubirea calculează când i se oferă, ca să răspundă cu şi mai multă iubire.

Onestitatea reprezintă un principiu fundamental în menținerea unei legături profunde, pentru că doar un prieten onest îi va dori celuilalt ceea ce își doreste pentru sine și nu va face afirmații din categoria celor pe care ți-ar placea să le auzi, doar purtând măști. Acceptarea necondiționată este și ea definitorie pentru o relație autentică. Prietenia este deci o virtute, implică un caracter nobil, un suflet deloc egoist.

Deoarece prietenia este un lucru indispensabil în viața fiecăruia dintre noi, vă propun în cele ce urmează să lecturați o poveste metaforică al cărui mesaj este evident...

18

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

Girafa și prietenia A venit, în cele din urmă, ziua cea mare. Toate animalele din pădure s-au trezit devreme pentru că era ziua marii curse de papuci! La ora nouă se strânseseră deja toți la lac.

Era prezentă și girafa, cea mai înaltă și mai frumoasă din pădure. Dar era atât de încrezută, încât nu voia să fie prietenă nimeni. Nici nu se adunaseră bine toți la un loc, că girafa începu să râdă de ceilalți: – Ha, ha, ha… râdea de broasca țestoasă, că era atât de scundă și de lentă.

– Ho, ho, ho… râdea de rinocer că era atât de gras.

– Heh, heh, heh… râdea de elefant că avea trompa lungă. Însă iată că a sosit timpul să înceapă cursa.

Vulpea purta papuci cu dungi galbene și roșii, Zebra, unii roșii cu funde foarte mari, Maimuța avea niște papuci verzi cu pete portocalii. Papucii broaștei țestoase erau albi ca niște norișori. Și când era pe cale să înceapă cursa, girafa a început disperată să plângă. Era atât de înaltă încât nu-și putea lega șireturile de la papuci!

– Ahhh, Ahhhh, cineva să mă ajute! - strigă girafa.

Toate animalele au rămas uimite privind-o, doar vulpea s-a apropiat să-i vorbească zicând: – Tu râdeai de celelalte animale, deoarece erau diferite. Adevărat, toți suntem diferiți, dar fiecare avem ceva bun și am putea fi prieteni și să ne ajutăm atunci când este nevoie.

Atunci girafa și-a cerut iertare pentru că a râs de ei. Apoi au venit furnicile, care au urcat rapid pe papucii girafei și i-au legat șireturile. Toate animalele s-au așezat la linia de start. Pe locuri, fiți gata, start! Când au terminat cursa, toată lumea a sărbătorit pentru că au câștigat un nou prieten, care a învățat ce este prietenia.

Pentru a fi înconjurați de prieteni, trebuie să îi acceptăm exact așa cum sunt!

TABĂRĂ Pr. Daniel DUMITRU

La inițiativa pr. Daniel Dumitru, de la Oravița, ajutat de trei animatori: Mihaela Banac, Georgiana Radulov și Vesna Maria Boșca, sprijinit de preoții satelor croate: pr. Marian Tinkul, pr.

Petar Dobra, pr. Petar Rebegila, dar și de pr. Novița Drăghia, pr.

Alin Irimiciuc (responsabil de tineret), prof. Petru Hațegan și de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara prin Centrul Diecezan de Tineret, între 31 iulie-2 august 2019 a avut loc o tabără pentru tinerii croați din Carașova, Lupac, Rafnic, Clocotici, Vodnic, Nermed și Iabalcea. Au participat circa 40 de tineri. Tema a fost: Identitatea Creștină - Sunt creștin, dar ce urmează? Urmată de răspunsul tineresc al pr. Daniel: Creștin 3D! Azi, oriunde întorci capul, pe panourile publicitare, în media, în comunicații ne este prezentată lumea „3D”. Știm că există ochelari „3D”, sau TV „3D”, știm că ce vedem prin metoda „3D”, vom vedea cât mai real. Chiar dacă „3D” este un termen tehnic, noi creștinii, trebuie să ne străduim să privim creștinismul din toate unghiurile posibile și astfel să-l aprofundăm mereu.

Mărturia animatorilor e dovada vie a importanței de a ne aprofunda credința. Avem şansa de a fi creştini autentici și nu copii! Credinţa unuia trăieşte din credinţa celuilalt. Să dăm dovadă că avem un profil creştin! În mijlocul lumii, şi totuşi, „altfel”, asta înseamnă să fii creștin 3d! „Atât pentru mine, cât și pentru grupul meu, tabăra a însemnat descoperirea unui nou mod de a te apropia de Dumnezeu. Miam descoperit noi abilități, am învățat ce înseamnă activitatea în echipă și asumarea responsabilității. Munca apropie oamenii între ei, dar și de Dumnezeu. Ne-am dat seama că țelurile vieții nu trebuie să fie materiale și sociale, ci spirituale și educaționale.

Am abordat subiecte pe care altfel le respingem în viața de zi cu zi, fapt care ne-a deschis noi orizonturi. Pe scurt, această tabără a însemnat o experiență frumoasă, cu prietenii noi și amintiri de neuitat.” (Vesna Maria Boșca – Grupa Vișinie) „În tabără am încercat să apronfundez identitatea mea creștină. În grupa roșie ne-am axat pe ce înseamnă a fi creștin, iar mărturiile fiecăruia m-au îmbogățit. Am înțeles că acea credință personală a mea, trebuie să se reflecte în vorbele și faptele mele. Noi, tinerii, trebuie să avem curajul de a da mărturie despre credință. Am găsit multă liniște la adorația euharistică: Dumnezeu e pretutindeni, iar nimic din ceea ce facem nu trebuie să facem fără El. - Nihil sine Deo!” (Georgiana Radulov) „Am fost animator al grupului albastru. Mi-a plăcut că toți s-au implicat și au venit cu idei pentru activități. În cele trei zile am încercat să învățăm ce înseamnă să fii creștin autentic. Acțiunile din grup ne-au apropiat. Sunt bucuroasă că am avut ocazia să particip la această tabără și sunt mândră că am fost animator al unui grup minunat.” (Mihaela Banac) Această tabără nu a dorit să-L coboare pe Cristos la nivelul tinerilor, ci a dorit ca ei să fie ridicați la Cristos. În aceste zile, Dumnezeu a fost înălțat, și nu noi. Adică un creștin, care crede și se încrede în Dumnezeu; un creștin care are curajul de a trăi credința și care dă mărturie despre credința lui în lume; un creștin care se roagă - dar se și înveselește - și toate acestea le face spre mai marea mărire al lui Dumnezeu.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

19

GERHARDINUM Enikő SIPOS

Deschiderea anului școlar la Liceul Romano-Catolic Gerhardinum Luni, 9 septembrie 2019, a început un nou an școlar pentru cadrele didactice și pentru elevii Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum.

Un nou început, cu noi provocări, noi sarcini, cunoaștere, învățare, câștig de experiență, întrebări, colaborare, succese, jocuri, credință și încredere.

Datorită lucrărilor de renovare la Catedrala Sf. Gheorghe, Domul din Piața Unirii, în acest an deschiderea anului școlar și Liturghia de Veni Sancte Spiritus a avut loc în biserica parohială din Timișoara III Elisabetin.

Celebrantul principal al Liturghiei a fost episcopul diecezei, E.S. Iosif Csaba Pál, alături de el fiind Msgr. Johann Dirschl, vicar general, Pr. Zoltán Kocsik, directorul liceului Gerhardinum, Pr. László Bakó, secretar episcopal, Pr. Csaba Miklós, paroh de Mailat, Pr. Zoltán Máthé, paroh Timișoara V Mehala, spiritual și P. Martin Gál SDS, salvatorian.

La deschiderea anului școlar, Pr. Director Zoltán Kocsik i-a salutat pe dl. Zoltán Marossy, președintele UDMR Timiș, dl. Ferenc Kiss, inspector școlar, adresând totodată salutări calde elevilor, părinților și bunicilor acestora, informându-i asupra faptului că din toamna aceasta pentru el a început o misiune nouă, aceea de director și responsabil pentru 450 de elevi și aproximativ 50 de profesori. În același timp, a mulțumit doamnei Ilona Iakab, fostul director - care va continua să activeze ca director adjunct și profesor – pentru munca perseverentă și devotată depusă în ultimii 10 ani în serviciul învățământului catolic din Timișoara. - Școala elementară (gimnazială, cu clasele V-VIII) și secția preșcolară (grădinița) s-au deschis sub conducerea doamnei Iakab. Părintele director Zoltán Kocsik a mai precizat: „Dragi elevi, școala ne învață că viața este frumoasă și are sens numai atunci dacă este plină de provocări. Ne arată că drumul spre succes este învățatul și munca bine făcută. Fiecare disciplină este o părticică din imaginea de puzzle a acestei lumi minunate, create de Bunul Dumnezeu. Dragi părinți, vă mulțumim pentru încrederea pe care ne-o acordați, că ne-ați încredințat educația copiilor Dumneavoastră. Dorim să educăm și să formăm împreună cea mai prețioasă comoară a noastră: copii și tinerii noștri.”

Episcopul Diecezei de Timișoara, E.S. Iosif Csaba Pál a celebrat Sf. Liturghie de deschidere a anului școlar, înainte de care i-a întrebat pe cei mici dacă sunt emoționați acum, înainte de începerea școlii. El a rezumat în predica sa, faptul că emoția copiilor nu vine din frică, ci din bucurie și curiozitate. „Începerea școlii aduce bucuria de a întâlni colegii, prietenii, pe cei pe care nu i-am văzut de mult și de a învăța. Dorința de a învăța, de a crește în cunoștințe, aparține naturii umane. Omul caută răspunsuri la întrebările sale despre propria sa viață, sensul vieții sale și soarta umanității. Orele de religie nu sunt destinate să le ofere elevilor doar cunoștințe religioase, ci și să îi ajute să pună aceste cunoștințe în practică. Credința fără fapte este moartă.

Cer binecuvântarea lui Dumnezeu pentru acest an școlar, astfel încât să îl puteți finaliza cu succes, urmând calea Lui” a spus episcopul nostru.

Văzând copiii zâmbitori, cu ochi strălucitori, putem spune că anul școlar 2019-2020 a început cu bucurie la Liceul Romano-Catolic Gerhardinum, care sigur va aduce o creștere spirituală și intelectuală atât pentru educatori, cât și pentru elevi.

20

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

MARIA RADNA Prof. Silvia TELESCU

Un copil peste care au trecut roţile unei căruţe, rămâne teafăr și nevătămat Zidurile sanctuarelor sunt acoperite de exvoto-uri, mărturii de recunoştinţă ale acelora pe care Sfânta Maria i-a apărat sau vindecat în chip miraculos. În incinta Bazilicii şi a muzeului din Maria Radna se află foarte multe obiecte – donaţii, dovezi ale balsamului de milă şi mângâiere revărsate de Fecioara Maria asupra acelora care cu încredere s-au adresat Ei. Astfel, un tablou reprezintă scena cutremurătoare a unui copil mic căzut sub roţile unei căruţe. Iată relatarea întâmplării: „Peter Mayer, un maistru brutar, cetăţean al oraşului Timişoara, avea un copil mic tare neastâmpărat. Într-o zi, zbughind-o din casă neobservat, se afla tocmai în mijlocul străzii, când doi cai speriaţi veneau într-o goană nebună trăgând după ei o căruţă. Tatăl şi-a dat seama de marea primejdie în care se afla

copilul său, dar era prea târziu pentru a-l salva, căci caii dezlănţuiţi şi căruţa se găseau doar la câţiva paşi de copil.”

Tu ce ai fi făcut în acest caz? „Tatăl, privea neputincios la scena din drum: copilul călcat în picioare de cai şi căruţă.

Totul parcă a încremenit de spaimă, doar rugăciunea fierbinte a tatălui se înalţă spre cer: Dumnezeul meu! Întinde-Ţi mâna puternică peste copilul Tău; şi Tu, dragă Maică a Domnului, Maria, acoperă copilul meu cu mantia Ta ocrotitoare, căci vedeţi că eu nu-l pot ajuta.”

Sunt situaţii grele în care părinţii de multe ori sunt incapabili să-i ajute pe copiii lor. Nu tot aşa este cu Mama Cerească. Ea ne va acoperi şi pe noi cu puterea Sa scăpându-ne din primejdii. În rugăciunea acestui tată adresată Sfintei Fecioare Maria el spunea: „...acoperă copilul meu cu mantia Ta ocrotitoare...” şi copilul s-a ridicat de la pământ complet nevătămat.

Icoana miraculoasă de la Maria Radna ne revelează o „haină” a Ei: Scapularul Sfintei Fecioare de pe muntele Carmel. Acesta este dovada bunătăţii, a ocrotirii Ei deosebite, o scăpare din toate primejdiile. Este un semn de mântuire, căci potrivit promisiunii Ei din 1251 „Cine va muri cu acest Sfânt veşmânt pe el, nu va suferi niciodată chinurile iadului”. În decursul timpului, încrezător în făgăduinţele Fecioarei, oameni de rând, regi, prelaţi îşi făceau o cinste de a purta această „haină” – Scapularul Maicii Domnului.

Devoţiunea Scapularului este răspândită în lumea întreagă, fiind îndrăgită de copiii Mariei.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

21

A kerités

KATÓ Gizzela

-

-

-

-

22

A kerités városi vagy magánterületek bekerítését szolgálja. Városi terület lehet park vagy temető, magánterület: lakóház melletti vagy körülötte elterjedő kert, udvar. Minden keritésen van bejárati kapú, amit alkalomadtán be is lehet zárni a betolakodók előtt. Csakhogy a köztünk két játékoskedvű, huncut kislány közti keritésen nem volt kapú. Hiába kértük a „házibácsit”, hogy vágjon egy kicsi, kaput, amin csak mi járhatunk át, ő hajthatatlan maradt: „Van a kertemnek rendes kapuja, járjanak át azon!” - Igen ám, de Jutkáékhoz, kis barátnőmhöz a Kiskereszt utcából, hozzánk az Uri utcából nyílt a kapú. A gyermeki eszen túljárni nem lehet. Apró játékainkat dugtuk át a kerités nagy szemein, a nem törékenyeket pedig átdobtuk. Vasárnap délután Jutkát nagyapja adta át anyámnak a nem túl magas keritésen, hogy egy csésze kakao és sütemény mellett játszhassunk.

Lám, egy kerités, ami nem vethet gátat találkozásainknak. Hajdanán a várakat mély sáncokkal vették körül, esetleg egy közeli folyó vizét is belevezették, védekezésként a betolakodók ellen. De ezt is át lehetett hidalni egy felcsapható pallóval. A börtön szögesdróttal, árammal ellátott keritésen át is ki lehetett szökni fondorlatossággal. Hány ilyen esetről számol be a krónika: ami emberi, megoldható, csak a földiek és a túlvilágiak találkozását megoldani nem lehet. Hiába volt divatba hajdanán a spiritiszták, szellemidézők mesterkedése, én sohasem hittem ebben; na és az ún. „asztaltáncoltatás”, amikor az asztal körül ülve, kezeket összeéríntve az az asztal a szellemtől „emelkedett”.

A túlvilág csúfüzése ez, mert az itteni világ és a szellemi között áthidalhatatlan „kerités”

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

van. Nyíltan és érthetően magyarázza ezt meg nekünk Ábrahám amikor a gazdag ember egy életn át elkövetett bűneiért szenved és kéri „… küld el őt (Lázárt), hogy újja hegyét vízbe mártva hűsítse nyelvemet, mert gyötrődöm a lángokban.” (Lk 16,24) De Ábrahám megmagyarázza: - Ám az az „áthaghatatlan mélység” (Lk 16,26) nemcsak a tulvilágijak között a jók, megjutalmazottak és a rosszak, megbüntettek között létezik, hanem a földiek és a túlvilágiak között is.

Egy „kerités” egy „szakadék” átmászni vagy ajtót vágni nem lehet. Hát, mit tegyünk, hogy ne jussunk át a szakadék másik oldalra, ahol láng és gyötrelem vár? „Van Mózesük és prófétáik, hallgassanak rájuk.” (Lk 16,29) szól Ábrahám a földiekhez. A túlvilág befogad mindenkit, a kérdés az: HOVA, a gyötrelem vagy a jutalom helyére? „Kapút” a jutalom helyére csak jóság, becsületesség, Istenfélelem nyithat, hát próbáljuk meg és legyünk jobbak.

Aniversarea a 20 de ani Dr. Claudiu CĂLIN de episcopat a Excelenței Sale Dr. h.c. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara Miercuri, 28 august 2019, a avut loc în cadrul Ordinariatului Episcopal al Diecezei de Timișoara, un dineu oferit în onoarea E.S. dr. h.c. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara, la aniversarea a 20 de ani de la consacrarea sa episcopală în Domul Sf. Gheorghe. Au fost prezenți E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara și E.S. László Böcskei, episcop de Oradea. Preoți și persoane consacrate, dar și angajați au participat la acest moment festiv și emoționant. Din partea Asociației „Adam Müller Guttenbrunn” a fost prezent Helmut Weinschrott, iar din partea Asociației Foștilor Deportați în Uniunea Sovietică a participat Ignaz Bernhardt Fischer.

Părintele episcop Pál i-a înmânat jubilantului, la începutul dineului, un coș cu 21 de trandafiri: 20 albi și unul galben, enumerând 20 de elemente din episcopatul antecesorului său, pentru care preoții, credincioșii și actualul episcop doresc acum să îi mulțumească, trandafirul galben fiind un simbol al tuturor celorlalte lucruri pentru se cuvine a i se aduce mulțumire, dar pentru care nu a fost loc în acest context. Discursul părintelui episcop Pál, în germană, maghiară și română, a inclus și mulțumirile sale personale, pentru munca și sprijinul moral și efectiv din acest an, scurs de la retragerea episcopului Roos, care a fost alături de succesorul său, prin exemplu de hărnicie, temeinicie și perseverență.

Părintele episcop Böcskei a evocat aspecte biografice din viața episcopului Roos, începând cu anii de seminar, începuți la Alba Iulia, continuând cu activitatea de la Stimpfach, în Dieceza de Rottenburg-Stuttgart/ Germania și cu ziua numirii întru episcop (24 iunie 1999), ziua trecerii în veșnicie a tatălui, pe atunci, noului păstor. Aspectul sacrificiului pentru pastorație, dieceză și cler a fost dominanta evocată de episcopul Böcskei.

Urmând celor doi vorbitori, episcopul emerit Martin Roos a evocat un exemplu tragic, al unui tânăr, imobilizat la pat, pe care l-a cunoscut în timpul vizitelor canonice. Bolnavii, bătrânii, dar și toți credincioșii întâlniți, care le sunt alături preoților în parohii, sunt mereu în rugăciunile sale, fiind astfel și pe mai departe prezenți în inima sa. În încheiere, le-a mulțumit celor doi fii spirituali - episcopii de Timișoara și de Oradea - pentru gândurile și festivitatea organizată.

Episcopul emerit Martin Roos s-a născut la 17 octombrie 1942 la Satchinez, jud. Timiș, a fost consacrat ca păstor al Diecezei de Timișoara (fiind al treilea cu acest titlu, după Augustin Pacha și Sebastian Kräuter) la 28 august 1999, de către nunțiul apostolic, dr. Jean-Claude Perisset, arhiepiscop titular de Iustiniana Prima, Gyulai Endre, episcop de Szeged-Csanád și Johannes Kreidler, episcop auxiliar de Rottenburg-Stuttgart. La rândul său a sfințit 32 de preoți, a consacrat doi episcopi, a sfințit capele și biserici, sub conducerea sa fiind restaurat complexul Maria Radna și s-a inițiat restaurarea Domului Sf. Gheorghe din Timișoara. Este autorul mai multor volume dedicate istoriei Diecezei de Cenad/Timișoara, bazilicii Maria Radna, Sf. Gerhard și istoriei Banatului.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

23

Enikő SIPOS, Dr. Claudiu CĂLIN

Solemnitatea sf. Gerhard celebrată la Cenad Biserica parohială romanocatolică din Cenad, localitate aflată nu departe de punctul de frontieră omonim, cu Ungaria, a marcat marți 24 septembrie 2019, un eveniment special, de o deosebită comuniune: în prezența a aproape 50 de preoți din Banat și din Ungaria a fost celebrată solemnitatea sf. Gerhard, primul episcop al vechii Dieceze de Cenad, martir al credinței creștine catolice. Celebrantul principal a fost E.S. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara, alături de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan și de E.S. Endre Gyulai, episcop emerit de Segedin-Cenad. Sărbătoarea din acest an a stat sub semnul comuniunii și al jubileului de 20 de ani de la consacrarea episcopală a părintelui episcop Roos, care a devenit urmaș al sf. Gerhard la 28 august 1999, prin consacrarea sa celebrată în Domul sf. Gheorghe, catedrala episcopilor de Timișoara, dar cândva și a celor de Cenad.

Sfântul Gerhard a fost primul episcop al vechii dieceze, fiind consacrat în anul 1030 ca păstor al acestor meleaguri.

Sfântul Rege Ștefan a întemeiat dieceza – posibil cu câțiva ani înainte sau cel târziu în 1030.

După Primul Război Mondial, după ratificarea Concordatului dintre România și Sf. Scaun (1927/1929), în 1930, din vechea Dieceză de Cenad, respectiv din Administratura Apostolică de Timișoara a fost creată Dieceza de Timișoara, urmașa, pe teritoriul României, a celei cenăzene.

Sf. Liturghie a început cu semnul Sf. Cruci, după care

24

VITA CATHOLICA BANATUS

I

părintele episcop Pál i-a salutat în trei limbi pe toți cei prezenți, respectiv pe părintele episcop Roos, celebrantul principal.

Părintele episcop Roos a mulțumit pentru această ocazie specială, acordată și pentru comuniunea trăită cu această ocazie. Predica în limba maghiară a fost rostită de Pr. Lajos Kondé, vicar episcopal al Diecezei de Segedin-Cenad, predicile din germană și română fiind rostite de custodele conventului și muzeului din Maria Radna, Pr.

Nr. 5 - 2019

Ioan Cădărean, respectiv de Pr. Daniel Lunic, paroh de Băile Herculane. „Moștenirea Sf. Gerhard este credința noastră, cea care ne-a adus și reunit azi, aici, la Cenad; iar Testamentul său este însăși ziua de azi, rugăciunea noastră rostită împreună înaintea sf. Altar“, a afirmat în predica sa Pr. Ioan Cădărean.

Pr. Kondé a vorbit despre problemele lumii de azi, indicate de Biserică, afirmând că trebuie să deschidem ferestrele și ușile Bisericii spre exterior, pentru a lua înăuntru grijile și necazurile de azi, pentru a nu le lăsa afară, dar mai ales pentru a găsi împreună răspuns și alinare la acestea toate.

Pr. Daniel Lunic a făcut în predica sa o interesantă pledoarie pentru moralitate în societatea și în politica vremurilor noastre, însă accentul său a căzut asupra a două aspecte pregnante: oamenii ar trebui să încerce să asculte mai mult de glasul lui Dumnezeu, chiar și atunci când aceasta poate părea o nebunie, și să facă cât mai multe fapte bune, de dragoste față de aproapele, chiar dacă acestea pot uneori părea insignifiante.

Liturghia Pontificală a fost celebrată pe altarul principal al bisericii din Cenad, de fapt un sarcofag simplu, de piatră, provenit din veacul al XI-lea, care a servit o vreme drept loc de odihnă rămășițelor pământești ale sf. episcop-martir Gerhard.

TEKMEK, gyere és ismerj meg minket!

TEKMEK csoport

(Temesvári Keresztény Magyar Egyetemisták Közössége) Kik vagyunk mi?

A TEKMEK olyan vallásos közösség, amely nyitott minden olyan egyetemista-korú fiatal előtt, aki Istent keresi és a keresztény értékrendek szerint szeretné alakítani életét. A közös találkozások, előadások, ifjúsági szentmisék, kirándulások, lelki gyakorlatok, közösségi esték által még közelebb kerülünk Istenhez és az összetartozás kovácsoló erejéhez.

A csoportosan végzett feladatok lehetőséget nyújtanak a különböző diákok különböző világnézeteik megalkotasahoz, illetve tapasztalataik átadásához.

Hogyan és mikor jött létre a Tekmek?

Szilvágyi Zsolt atyát kértük meg, hogy számoljon be nekünk erről pár gondolatban. „Temesvár az ország egyik legfontosabb egyetemi városa. Több egyetemen, és nagyon sok fakultánson tanulnak egyetemisták tízezrei a bánsági nagyvárosban. Mind a mai napig híres a város műszaki egyeteme, ahová szinte az egész országból jöttek és jönnek hallgatók. A városban nincs magyar nyelvű egyetemi oktatás. Mégis viszonylag nagy számban jöttek ide tanulni magyar nyelvű fiatalok.

A kommunizmus idején fiatalokkal való foglalkozást mindig gyanús szemmel nézték, és amint lehetett akadályozták. Mégis Boros Béla püspök, aki börtönből való kiszabadulása után csupán segédlelkészként működhetett a temesvárerzsébetvárosi plébánián már a 70-es években tartott vasárnap délutánonként egyetemi hittant.

1983-1984-ben Király Árpád akkori fiatal temesvár-erzsébetvárosi segédlelkész közösséggé formálta a keresztény hitük után érdeklődő egyetemistakorú fiatalokat. Ez a közösség a 90-es években vette fel a TEKMEK nevet. Vagyis a Temesvári Keresztény Magyar Egyetemisták

Közössége elnevezést. A közösség mindig a katolikus egyház keretében működött, de mindig nyitott volt más felekezetű és kereső fiatal előtt is. A TEKMEK azóta is egyfajta keresztény és magyarnyelvű szigetnek számított a Temesváron tanuló egyetemisták számára. Bár az évtizedek folyamán hol fénykorát élte a közösség, hol mélypontra került, de valójában azóta is -él és működik.

Jelenünk A Temesvári Keresztény Magyar Egyetemisták Közösség, azaz mi TEKMEKesek, 1 éve újra folyamatosan találkozunk, minden csütörtök este.

Az egyetemi és más programok mellett talán néha nehéz összegyűlni, de amit egy ilyen találkozó alkalmával megtapasztalunk, azt máshol nem találjuk meg.

Akkor mivel is foglalkozunk? Mi is az ami ennyire vonzó tud lenni a nyitottabb fiatalok számára? Egész egyszerűen kiszakadunk egy kis időre a hétköznapok forgatagából és egy olyan nyugodt légkört próbálunk fenntartani minden találkozáskor, amelyben jól érezzük magunkat és feltöltődhetünk. Ez legtöbbször mély beszélgetésekkel, megosztásokkal, vagy -épp csoportjátékokkal, csoportfoglalkozásokkal és a közös imával valósúl meg. Mindezek mellett sokszor szervezünk magunknak különböző programokat és kirándulásokat (közös mézeskalácssütés, TEKMEKes lelkinap, karácsonyi előkészületek) és, hogy ne csak csoporton belül aktíváljunk folyamatosan résztveszünk egyházi eseményeken (ifjúsági programokon, szentségimádásokon).

Hiszen fontosnak találjuk, hogy másoknak is örömet okozzunk, másoknak is megmutassuk a közösség megtartó erejét.

Céljaink Közösségünk fő célja Isten megismerése és ez által saját magunk, és egymás megértése, szeretete.

Ezen belül lelki támaszt nyújtunk társainknak diák-, egyetemi éveink alatt, színt adunk a hétköznapoknak és együtt egy minél népesebb és sokszínűbb közösséget igyekszünk kialakítani. Jövőre néző céljaink közé tartozik, a csütörtök esti találkozás mellett utazni, új barátságokat kötni, szentmiséken és szentségimádásokan együtt résztvenni, ünnepi tevékenységeket szervezni gyerekeknek és fiataloknak.

Ami talán a legjobb a közösségünkben, hogy úgy tudunk egymásra figyelni és úgy tudjuk egymást segíteni mintha egy család lennénk. Ebben az összetartásban nagy segítségünkre van Marci atya és Erika-Mária nővér, hálásak vagyunk nekik.

Ha sikerült felkelteni az érdeklődéseteket, és szeretnétek néha kicsit kizökkenni a mindennapokból, várunk szeretettel minden csütörtökön 19 órától az Erzsébetvárosi templom plébániatermébe.

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

25

ȘTIRI PE SCURT

1

Maria Radna: promovare ca parte a proiectului „Shrines of Europe“ Între 13-14 iulie 2019 a avut loc cel de-al 70-lea Pelerinaj Votiv al Șvabilor Dunăreni la Altötting. Primarul orașului, dl. Herbert Hofauer a omagiat în 14 iulie pelerinajele neîntrerupte ale șvabilor la Altötting, sanctuar care este membru al rețelei „Shrines of Europe“ - grup de lucru, fondat în 1996. Acesta reunește cele mai mari sanctuare mariane din Europa: Altötting, (Germania), Częstochowa (Polonia), Lourdes (Franța), Loreto (Italia), Fátima (Portugalia), Mariazell (Austria) și Einsiedeln (Elveția).

Domnul Hofauer, a inițiat demersuri ca și Maria Radna să devină membră a asociației. Oaspeții evenimentului au fost dr. Robert Zollitsch, arhiepiscop emerit de Freiburg in Breisgau/ Germania, episcopul auxiliar dr. Lajos Varga de la Vác/ Ungaria și episcopul diecezan Iosif-Csaba Pál de Timișoara.

Erwin Josef ȚIGLA, Dr. Claudiu CĂLIN

Un bănățean - membru al Academiei Pontificale de Științe

Sfântul Părinte Papa Francisc l-a numit luni, 22 iulie 2019, pe profesorul Ștefan Walter Hell ca membru cu drepturi depline al Academiei Pontificale de Științe. Profesorul Ștefan Walter Hell este director al Institutului Karl-Friedrich-Bonhoeffer pentru Chimie-Biofizică din Göttingen și al Institutului Max Planck pentru Cercetări Medicale din Heidelberg. Născut în România, la Sântana, jud. Arad la 23 decembrie 1962, prof.

Hell a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 2014 pentru munca sa de îmbunătățire a rezoluției microscoapelor în scopuri medicale. El își afirmă deschis originea și credința creștin-catolică.

Pr. VÁNCSA Csaba (după Vatican News)

3

Sfânta Liturghie pentru sufletul Reginei Ana

Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei și ASR Principele Radu au participat joi, 1 august 2019, la Lugoj, la Sf. Liturghie pentru sufletul defunctei Regine Ana a României. Cuplul regal a fost așteptat de locuitori în fața Bisericii Romano-Catolice „Preasfânta Treime”, fiind întâmpinat de părintele-capelan Daniel Pozsonyi și de primarul municipiului, dl. Francisc Boldea. În prezența a numeroși credincioși, Sf. Liturghie a fost celebrată de Pr. Pozsonyi, împreună cu Pr. Petru Muțiu, paroh de Făget și Săvârșin. Au asistat dl. primar și reprezentanții celorlalte confesiuni: protopopul greco-catolic, Pr. Teodor Baba, protopopul ortodox-român, Pr. Ioan Cerbu, protopopul ortodoxucrainean Pr. Ilie Albiciuc și pastorul reformat Zoltán Gáll. La sfârșitul Sf. Liturghii, Pr. Pozsonyi a prezentat oaspeților un scurt istoric al bisericii, iar Majestatea Sa Margareta a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor participanților și, mai ales, gazdelor. Regina Ana a trecut la cele veșnice la 1 august 2016. (după site-ul Familiei regale a României)

Pelerinajul germanilor bănățeni de pretutindeni la Maria Radna

Cu prilejul sărbătorii franciscane „Porțiuncula”, vineri, 2 august 2019 a avut loc pelerinajul catolicilor germani bănățeni la Maria Radna.

Pelerinajul a cuprins de la ora 10.30 un program de cântece tradiționale în cinstea Sf. Fecioare Maria, în bazilică, iar de la 11.00 – Sfânta Liturghie pontificală celebrată de către E.S. Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara. Cadrul muzical a fost asigurat de muzicienii Nina Laubenthal (soprană), Wilfried Michl (bariton), Dr. Franz Metz (orgă).

Au fost prezenți și participanții Întâlnirii Mondiale a Șvabilor Dunăreni, eveniment desfășurat la Jimbolia, cu oaspeți din SUA, Canada, Brazilia, Austria, Germania și România, dar și membri ai asociațiilor șvabilor bănățeni originari din Aluniș, Jimbolia, Lenauheim, Sântana, Nitzkydorf, ș.a. La ora 14.30 a avut loc „Calea Sfintei Cruci” în spatele bazilicii. Pelerinajul catolicilor germani la Radna are loc în fiecare an în ziua de 2 august.

Dr. Claudiu CĂLIN

26

2

VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

4

ȘTIRI PE SCURT

5

25 de ani de la intrarea în postulat a trei surori franciscane la Caransebeș

Sâmbătă, 3 august 2019, în cadrul Sf. Liturghii celebrate în biserica parohială Imaculata Concepțiune din Caransebeș, Surorile Franciscane au sărbătorit Jubileul de 25 de ani al primelor trei surori românce care au intrat în ordin: Sr. M. Tereza Cernic, Sr. M. Ana Ilieş şi Sr. Marie Therese Gabor. Sf. Liturghie a fost celebrată de către E.S. László Böcskei, episcop de Oradea, alături de Msgr.

Johann Dirschl, vicar general, Pr. Gyula Filip (Ciacova), Pr. Milan N. Sima (Slatina Timiş), Pr. Marius Vătămănelu OFMConv. şi parohul locului, Pr. Marin Matieş. La sărbătoare au sosit mai multe surori din Congregaţie, din Casa Mamă de la Salzkotten, dar și fosta superioară, Sr. M. Winfriede Feldhaus, care a activat 18 ani la Caransebeş. De la Roma a sosit Superioara Generală, Sr. M. Magdalena Schmitz, care timp de 15 ani a lucrat la formarea surorilor românce. Pentru sărbătoare surorile s-au pregătit prin Exerciţii Spirituale.

Sr. Mariana MUȚIU FCJM

Maria-Ramersdorf și Maria Radna: Zece ani de parteneriat

6

Duminică, 25 august 2019 s-au sărbătorit la Ramersdorf/ München, zece ani de la semnarea parteneriatului dintre cele două locuri de pelerinaj mariane Maria-Ramersdorf, în Arhidieceza de München-Freising și Maria Radna în Dieceza de Timișoara. Cu această ocazie, E.S. Iosif-Csaba Pál, episcop de Timișoara, a celebrat în biserica de la Ramersdorf, la invitația Pr. Harald Wechselberger, paroh de St. Pius și Ramersdorf, o Sf. Liturghie pontificală, în cadrul Pelerinajului Șvabilor Dunăreni la Ramersdorf. Au concelebrat Pr. Wechselberger, Pr. Josef Hell, Pr. Robert Dürbach și Pr. Andreas Reinholz, canonic catedral și paroh la Maria Radna. Cadrul muzical a fost condus de către dr. Franz Metz, care originar din Banat fiind, s-a implicat pentru semnarea și păstrarea acestui parteneriat.

Dr. Hella GERBER, Dr. Claudiu CĂLIN

7

Fotbalul și preoții

Campionatul de fotbal în sală, al preoților catolici din România, Calix Sacerdotum, i-a reunit în zilele de 3 și 4 septembrie a.c. la Satu Mare pe preoții a cinci dieceze romano-catolice și trei eparhii greco-catolice. Meciurile au avut loc în Sala de Sport Both Katalin din urbe, unde diferitele echipe s-au confruntat pe teren. Competiția este organizată de Clubul Sportiv Român. La final, s-a stabilit următorul clasament: medalia de bronz - echipa Diecezei Romano-Catolice de Satu Mare, cea de argint - echipa Arhidiecezei RomanoCatolice de Alba Iulia, iar medalia de aur - echipa Diecezei Romano-Catolice de Iași. Campionii vor juca la europenele din februarie, anul viitor, la Praga.

Din Dieceza de Timișoara a participat o echipă formată din opt preoți, care s-a clasat a cincea în clasamentul campionatului.

Catholica.ro

Numiri și transferuri în Dieceza de Timișoara

Prin decrete episcopale, E.S. Iosif-Csaba Pál, episcop romano-catolic de Timișoara a procedat la următoarele numiri și transferuri în Dieceză, intrate în vigoare la 1 septembrie 2019: Pr. Daniel Pozsonyi, capelan la Parohia Romano-Catolică Lugoj a devenit administrator parohial la Parohia din Lovrin. • Msgr. László Wonerth canonic, paroh la Parohia din Timișoara VII Freidorf a fost numit paroh in solidum în Parohia din Lugoj. • Pr. Simon Ciubotaru, până acum paroh la Parohia din Reșița II Govândari, a fost transferat în aceeași calitate la Parohia din Timișoara VII Freidorf. • Msgr. Gjuka Augustinov canonic, paroh la Parohia din Timişoara V Mehala a fost numit paroh la nou-întemeiata Parohie Personală Bulgară din Timișoara. • Pr. Zoltán Máthé, capelan la Parohia din Timişoara V Mehala devenit administrator parohial al aceleiași parohii. • Pr. János Varga, capelan la Parohia din Reșița I Maria Zăpezii a devenit din 1. august a.c. capelan la Parohia din Arad–Centru.

• Pr. Dorin Gyula Filip, paroh la Parohia din Ciacova a fost numit decan al decanatelor de Timișoara și Deta.

• Pr. Attila Puskás, paroh la Parohia din Șilea Nirajului (Arhidieceza de Alba Iulia) a fost transferat temporar în Dieceza de Timișoara în calitate de paroh al Parohiei din Reșița II Govândari. • Totodată, filiala Secu, a Parohiei Reșița I Maria Zăpezii, a fost arondată de la 1 septembrie a.c. Parohiei Reșița II Govândari.

Enikő SIPOS VITA CATHOLICA BANATUS

I

Nr. 5 - 2019

8 27

Slavă Fecioarei!

O Marie! O Fecioară!

La tine m-am tot gândit Ca stăteai în părăsire Oamenii nu ți-au vorbit.

Dar în munca mea umilă Capela ți-am renovat Și-am simțit o bucurie Mult la tine m-am rugat.

Iar în visul meu din noapte Deodată am tresărit Ce ar fi să îți fac o Grotă Și să fiu doar fericit!

Vreau să stai mai la lumină Să privești la trecători Și să faci ca a ta rază Să le dea mereu fiori.

Oamenii să se oprească Să se închine în fața ta Să pășească și-n Capelă La Isus a se ruga. Îmi doresc ca de acuma Grota ce ți-am închinat Să aducă bucurie La tot omul supărat.

Valentin BUDĂU

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR anul XXV Nr. 5 (302-303)

ISSN 1454-1025

Sponsor:

Partener: