Slova Ortodoxa - numarul 10 / 2012

Anul II Nr. 10 5/2012

SLOVĂ Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Republica Cehă

O R T O D O X Ă

Din acest număr: Actualitatea .............................3 Vieţile sfinţilor cehi................5 Vieţile sfinţilor români ...........8

Catehism ortodox .................11 Familiei ortodoxe ................14

Mari duhovnici .....................16 Arta creştină .........................18 Termeni bisericeşti ...............20

Ştiri din viaţa comunităţii .....22 Recomandare de carte...........23 Dacă aveţi propuneri de rubrici, doriţi să publicăm informaţii pe un anumit subiect sau răspunsuri la întrebări pe temă creştină sau să ajutaţi la traducerea în engheză/cehă, scrieţi­ne la adresa redacţiei.

Aşteptăm şi materiale cu ştiri despre evenimente ale bisericii din Cehia pe adresa redacţiei.

Căsuţa de redacţie Preşedinte de onoare Pr. Cristian POPESCU Redactor şef Horaţiu TOMA

Secretar de redacţie

Dragoş HARAGA Echipa de redacţie Pr. Andrei DANCIU Ramona AIOANEI Traian BĂLAN Theodor Vlad FĂTU Alexandra GIOSANU Dragoş HARAGA Adina TOMA Horaţiu TOMA Cristian VELNIC Corector Adina TOMA Grafică şi design Petra CÎMPEAN Adresa redacţiei Email: slovaortodoxa@ro­cz.com Yahoo: slovaortodoxa Web: slovaortodoxa.blogspot.com şi http://ro­cz.com/slova­ortodoxa http://www.facebook.com/slovaortodoxa Publicaţia apare cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscop de Olomouc şi Brno

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şi în limba română se află pe strada Vranovska nr. 48. http://parohiabrno.ro­cz.com Mulţumim celor care sprijină constant activităţile bisericii şi tipărirea revistei.

Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de la biserica mănăstirii ortodoxe Sfânta Ludmila din Brno sau contactând redacţia.

2

Slovă Ortodoxă • Nr. (10)5/2012

ACTUALITATEA

HRISTOS SE NAŞTE, SLĂVIŢI­L!

Vă dorim ca naşterea Mântuitorului să vă găsească cu inimile curate şi pregătite să aducă slavă Pruncului născut în iesle, iar pacea şi bucuria să vă inunde casele.

Şi vă mai dorim tuturor să fiţi lumini în noul an, fiind mai buni, mai fericiţi şi mai aproape de Domnul nostru, Lumina lumii.

Dumnezeu să vă călăuzească şi să vă facă o binecuvântare pentru ceilalţi!

Redacţia, Slovă Ortodoxă

Nr.(10)5/2012 1/2011 • Slovă Ortodoxă Nr. • Slovă Ortodoxă

3

ACTUALITATEA

Sărbători bisericeşti şi posturile din lunile decembrie, ianuarie şi februarie

Duminică, 16 decembrie † Sfântul Proroc Agheu, Sfântul Mucenic Marian, Sfânta Teofana. Duminica Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului (dezlegare la peşte) Marţi, 18 decembrie † Cuviosul Daniil Sihastrul, Sfinţii Mucenici Sebastian şi Zoe. (dezlegare la peşte) Sâmbătă, 22 decembrie † Sfântul Ierarh Petru Movila, Sfânta Mare Muceniţă Anastasia, Sfinţii Mucenici Hrisogon şi Teodota Luni, 24 decembrie † Sfânta Cuvioasa Muceniţă Eugenia (Ajunul Crăciunului) Marţi, 25 decembrie † Naşterea Domnului (Crăciunul) Miercuri, 26 decembrie † Soborul Maicii Domnului, † Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana (harţi) Joi, 27 decembrie † Sfântul Apostol Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan Luni, 31 decembrie † Odovania Praznicului Naşterii Domnului, Sfânta Cuvioasa Melania Romana, † Sfântul Mucenic Hermes Marţi, 1 ianuarie † Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului; Sfântul Vasile cel Mare Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (Anul Nou) Miercuri, 2 ianuarie † Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul Silvestru episcopul Romei Sfântul Silvestru s­a născut în Roma cea veche şi a fost ucenic al preotului Quirinus. A trăit în timpul domniei lui Diocleţian (284­305) şi a împăratului Constantin cel Mare (306­337). În anul 314, după moartea papei Miltiade, a fost ales episcop al Romei. Potrivit Sinaxarului, Sfântul Silvestru este cel care l­a pregătit şi botezat pe împăratul Constantin cel Mare. Iată ce­i cere Sfântul Silvestru împăratului, înainte ca acesta să primească botezul: "Se cuvine mai întâi să posteşti, ca astfel cu rugăciunea, cu lacrimile şi cu mărturisirea păcatelor tale să milostiveşti pe Dumnezeu. Să lepezi porfira şi coroana şapte zile şi să te închini în cămările palatului tău în sac şi în cenuşă, să faci pocăinţă, plângând şi căzând la pământ, apoi să porunceşti să se închidă templele idoleşti, iar jertfele lor să înceteze şi pe creştinii care sunt izgoniţi să­i eliberezi, iar celor ce şed în legături să le dăruieşti pace; apoi să fii bun celor ce te roagă, toate cererile cele drepte să le împlineşti şi să dai din averile tale săracilor milostenie multă". A luptat pentru mărturisirea adevărului, descoperindu­le hulitorilor că Hristos nu a fost un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu, că El este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. A trecut la cele veşnice în anul 335.

Sâmbătă, 5 ianuarie † Ajunul Bobotezei; Sfântul Mucenic Teotempt şi Sfânta Muceniţă Teona, Cuvioasa Sinclitichia (post) Duminică, 6 ianuarie † Boboteaza ­ Botezul Domnului Luni, 7 ianuarie † Soborul Sfântului Ioan Botezătorul Joi, 10 ianuarie † Cuviosul Antipa de la Calapodeşti, Sfântul Grigorie al Nisei Slovă Ortodoxă • Nr. (10)5/2012

VIEŢILE SFINŢILOR CEHI

Vineri, 11 ianuarie † Cuviosul Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte (post) Joi, 17 ianuarie † Sfântul Antonie cel Mare Vineri, 18 ianuarie † Sfinţii Atanasie şi Chiril (post) Sâmbătă, 19 ianuarie † Sfântul Macarie Egipteanul Duminică, 20 ianuarie † Sfântul Eftimie cel Mare Vineri, 25 ianuarie † Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Bretanion (post) Duminică, 27 ianuarie † Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur Miercuri, 30 ianuarie † Sfinţii Trei Ierarhi Sâmbătă, 2 februarie † Întâmpinarea Domnului Duminică, 3 februarie † Sfântul şi Dreptul Simeon şi Sfânta Prorociţă Ana Duminică, 10 februarie † Sfântul Haralambie Sâmbătă, 16 februarie † Sfinţii Mucenici Pamfil şi Valentin Duminică 17 februarie ­ Sfântul Mucenic Teodor Tiron

Rubrică realizată de Horaţiu TOMA

Sfântul Procop, egumenul mănăstirii Sazava

Sfântul Procop s­a născut prin anul 985 în Chotouni, lângă oraşul Kouržím. Tatăl său se numea Vit, iar mama sa Božena. S­a păstrat tradiţia despre apariţia unui înger la naşterea lui, care este legată, de asemenea şi de apariţia unui izvor de apă (existent şi azi).

A devenit preot al ritului bizantin­ slavon de Răsărit, necăutând la faptul că slujeau atunci şi preoţi ai ritului romano­latin. Gramatica slavonă a învăţat­o la Višehrad, la şcoala de pe lângă biserica Sfântul Clement. Era foarte învăţat în scrierea slavonă, întemeiată de episcopul Chiril şi întărită de Biserică prin canon.

Procop era căsătorit, după cum sunt de obicei preoţii ortodocşi până în ziua de azi. Avea un fecior, Irman. Rămas văduv, s­a călugărit (după legendă, însă s­a dezis de casă, avuţie, soţie, Nr. . Slovă Ortodoxă Nr.(10)5/2012 1/2011 • Slovă Ortodoxă

rude şi prieteni din dragoste pentru Hristos pentru a fugi de lumea amăgitoare şi frumuseţile ei, în singurătea pustnică). Nu se ştie, însă, dacă sursele ce au descris acest lucru nu erau sub influenţa presiunii asupra celibatului preoţilor, ce venea atunci din creştinătatea latină. Ştim cu certitudine că a devenit călugăr la o vârstă mai înaintată, deoarece e cunoscut faptul ca a deveni călugăr după regulile canonice, aceasta fiind posibil în două cazuri: dacă eşti văduv sau dacă soţia se călugăreşte şi ea.

Despre orientarea sa spre creştinătatea greacă vorbeşte şi numele său, Procop, pe care l­a primit ca şi călugăr, şi care în sfera latină vestică de atunci nu se practica. Călugăria a primit­o, probabil, undeva în est, deoarece în acele vremuri nu exista nicio mănăstire pe pământurile ceheşti. continuare pe pagina 6 5

VIEŢILE SFINŢILOR CEHI

Numele călugăresc Procop şi l­a luat după primul mucenic palestinian din timpurile lui Diocleţian, Sfântul Procopie din Ierusalim. Numele Procopios (procopos) înseamnă "gata de luptă".

S­a retras în pădurile Sazavei şi se afla acolo ca pustnic. A ridicat o capelă în cinstea Maicii Domnului şi ducea un mod de viaţă foarte asctetic, după exemplul Sfântului Ioan Botezătorul.

Prin rugăciune, post şi priveghere se lupta cu demonii, care ocupaseră peştera până atunci, îngrădindu­se cu un zid de virtuţi.

Lucra o bucăţică de pământ din care se hrănea sau mânca roade din pădure. Şi­ a ales acest mod de viaţă pentru a ispăşi păcatele şi a face pocăinţă pentru faptul că preoţii cehi, în majoritate se îndepărtau de moştenirea chirilo­ metodeică şi înclinau spre biserica latină, care era străină pentru popor, fiind reprezentată de preoţi străini.

Faima despre sfinţenia lui s­a răspândit în toată zona. Au început să­l viziteze oameni, îi aduceu daruri, şi­i cereau sfatul. Veneau şiruri întregi de oameni. Îi primea cu iubire şi umplea inimile ascultătorilor cu predici sfinte.

Avea grijă de cei săraci, cerşetori şi 6

orfani, şi încă din timpul vieţii sale făcea minuni pentru ca oamenii să perceapă iubirea lui Dumnezeu.

Alunga demonii din cei demonizaţi, iar unei femei i­a întors vederea. În singurătatea Sazavei pe pustnic l­a găsit prinţul Oldřih (Ulrih?) (1012­ 1034) când era la vânătoare. Acest rege, după sfântul Vaclav, apăra biserica chirilo­metodică şi gândea slavon, ceea ce, printre regi era o excepţie ­ tipic pentru ei era ca soţiile să fie cehe sau cel puţin de provenienţă slavonă.

Acest rege a cunoscut calităţile extra­ ordinare ale ascetului, şi l­a ales duhovnic, a aprobat planurile bătrânului de a înfiinţa o mănăstire, unde să fie ţinute slujbele în slavonă, la fel pentru a educa generaţii de preoţi şi călugări. I­a promis susţinere.

Sfântul Procop a adunat lângă sine alţi preoţi şi pustnici slavoni şi a construit în valea Sazavei în anul 1032 slăvita mănăstire. Aceast nou schit a devenit livadă, din care înfloreau rânduri de monahi chirilo­metodeici peste tot pământul Cehiei.

Oamenii se grăbeau să asculte iubitele liturghii slavone după adânca credinţă a călugărilor din est. Nu existase până atunci nici o mănăstire care să Slovă Ortodoxă •Nr. Nr. 1/2011 Slovă Slovă Ortodoxă Ortodoxă •• Nr. (6)1/2012 (10)5/2012

influenţeze atât de mult oamenii, ca mănăstirea de la Sazava (din cronica ceho­moravă).

Urmaşul şi succesorul lui Ulrih, fiul său Bžetislav (1037­1055) l­a convins pe Procop să accepte toiagul egumenic, iar astfel să devină stareţul mănăstirii, fapt care a fost blagoslovit de către episcopul din Praga, Šebij (1030­1067). Fiul regelui a mărit subvenţiile tatălui său şi a finisat construirea mănăstirii în 1039, fiind al doilea fondator al vestitei mănăstiri de la Sazava. În acel timp, planurile regelui au fost susţinute şi de Papa Benedict al 9­lea (1033­1044) care a făcut cunoştinţă cu mănăstirea slavonă şi Liturghia slavonă (chiar avea intenţii să ridice la Praga sediul mitropoliei şi pe prinţ să­l numească împărat).

Sfântul Procopie, simţind apropierea sfârşitului său, a anunţat fraţii că peste trei zile va muri şi le­a prezis o persecuţie în timpul apropiat, care însă, nu va dura mult. Aşa s­a şi întâmplat. Sfântului Procopie i s­a curmat viaţa a treia zi, pe 1 aprilie 1053. În 1055 călugării din Sazava au fost învinuiţi de faptul că scrierea slavonă aduce erezie, şi au fost alungaţi din mănăstire, aducându­se acolo preoţi germani. Dar în 1061 regele Vratislav i­a întors pe exilaţi înapoi în locaşul lor. Vratislav l­a rugat pe însăşi Papa de la Roma să confirme slujba slavonă, însă mândrul Grigorie al 8­lea a refuzat. În 1080 el scria lui Vratislav: "Înălţimea Voastră a rugat să fie făcute la voi slujbele în slavonă, dar nu putem nicidecum să ne Nr. • Slovă Ortodoxă Nr.(10)5/2012 1/2011 • Slovă Ortodoxă

VIEŢILE SFINŢILOR CEHI

înclinăm în favoarea rugăminţii Dvs. Suntem convinşi că nu în zadar a îngăduit Dumnezeu ca unele locuri (fragmente) din Sfânta Scriptură să fie ascunse, şi să nu fie tuturor clare şi pe înţeles, pentru a nu duce la ignorare sau răstălmăcire greşită şi să nu provoace rătăciri. Este de neiertat, că unele feţe bisericeşti îndeplineau fără cârtire cerinţele poporului şi au permis dezordinea. Biserica iniţială (a Boemiei) s­a împotrivit mult acestui fenomen, însă, ca urmare, când creştinismul s­a întărit, aceastea au fost corectate conform unor cercetări severe. Astfel, necăutând la cererea Dvs. neînţeleaptă, ca si conducător al puterii fericitului Petru şi în slava lui Dumnezeu, mă împotrivesc îndrăznirii vanitoase cu toate puterile (mijloacele)." Însă, împăratul Vratislav nu a ţinut seama de voinţa papei şi slujirea Domnului în mănăstirea Sazava continuă în slavonă.

Sfântul Filaret, arhiepiscopul Cernigovului, menţionează păstrarea unui Evangheliar, scris de către însuşi Procopie, cu folosirea alfabetului chirilic. A doua parte a cărţii este scrisă folosindu­se notarea glagolitică.

Aici găsim o inscripţie cu următorul conţinut: ,,[...] iar partea a doua a acestei cărţulii […] aceea a scris­o sfântul părinte Procop cu mâna sa".

Conform mărturiilor Sfântului Filaret, s­a păstrat şi alt monument al dreptei credinţe cehe ­ anume Trioadele în culori, datând din 1053.

Rubrică realizată de Pr. Andrei DANCIU

7

VIEŢILE SFINŢILOR ROMÂNI

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul

Cuviosul, părintele nostru, Daniil Sihastrul a fost unul dintre cei mai mari sfinţi pe care i­a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor.

Acest sfânt al neamului nostru s­a născut într­o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV­lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s­a dovedit din pruncie purtător de Hristos, deoarece niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate asculta de părinţi.

După cinci ani de ucenicie în 8

mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, tânărul ostaş al lui Hristos s­a făcut călugăr în această mănăstire, primind numele marelui prooroc şi împărat David. Şi era întru toate ascultător cuvioşilor părinţi, având ca dascăl şi părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul şi purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuţi.

Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoinţa vieţii călugăreşti.

Cel mai mult iubea liniştea, postul şi rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfinţitul soarelui, iar uneori postea desăvârşit câte trei şi chiar cinci zile şi se hrănea numai cu legume şi ierburi. În ascultare era tăcut, blând şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua şi noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă şi la chilie dormea puţin pe un mic scăunel, mereu veghind şi cugetând la cele dumnezeieşti. Iar dintre cărţi cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o ştia pe de rost şi o repeta zilnic.

Aşa nevoindu­se câţiva ani de zile, cuviosul David s­a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu­se de darul preoţiei şi al facerii de minuni.

Mulţi bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David şi se vindecau de suferinţele lor. Alţii veneau să­i ceară sfat, că era foarte înţelept în cuvânt şi înainte­văzător, iar alţii veneau să­şi mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părţile de nord ale Moldovei.

Văzând ieromonahul David că este Slovă Ortodoxă Nr.(10)5/2012 1/2011 Slovă Ortodoxă • •Nr.

înconjurat de lume şi nu mai are linişte de rugăciune, temându­se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuţi şi s­a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. Aşa îşi omora cuviosul ispitele tinereţii şi cugetul slavei deşarte.

Trecând câţiva ani şi Cuviosul David sporind mult în nevoinţa duhovnicească, se simţea chemat de Duhul Sfânt la viaţa pustnicească.

Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos şi dorea să­L slăvească neîncetat cu îngerii şi cu sihaştrii din codrii Carpaţilor.

Deci, primind binecuvântare de la egumenul mănăstirii, Sfântul Lavrentie, a îmbrăcat mai întâi marele şi îngerescul chip al schivniciei, schimbându­şi numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu­se de lume, cu puţin înainte de anul 1450, s­a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din judeţul Neamţ, unde mai târziu a luat fiinţă Mănăstirea Sihăstria. Aici s­a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugăreşti. Dar, văzându­se înconjurat de lume, s­a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.

Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil şi­a făcut aici mai întâi o colibă de lemn pe valea pârâului Viţeul.

Apoi, aflând o stâncă mare în apropiere, şi­a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stâncii, cât să Nr.(10)5/2012 1/2011 • Slovă Ortodoxă Nr. • Slovă Ortodoxă

VIEŢILE SFINŢILOR ROMÂNI

poată încăpea. Alături şi­a săpat o altă încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede până astăzi. În această stâncă s­a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.

Nevoinţa preacuviosului părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta: Ziua şi noaptea priveghea în neîncetată rugăciune şi cugetare la cele dumnezeieşti, postind până la asfinţitul soarelui şi dormind foarte puţin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieşea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeţi de pâine, rădăcini şi ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea coşurilor de nuiele.

Duminica săvârşea Sfânta Liturghie şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli şi pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrâna câte trei şi uneori cinci zile şi avea darul rugăciunii şi al lacrimilor.

Pentru sfinţenia vieţii sale, pentru postul îndelungat şi pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni şi cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să­l alunge din pustie sau să­l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deşarte. Dar el, cerând ajutorul lui Hristos şi cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puţină vreme s­a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte­vederii şi al vindecării de boli.

Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvântul şi vindeca continuare pe pagina 10 9

VIEŢILE SFINŢILOR ROMÂNI

tot felul de bolnavi. Apoi cunoştea cugetele cele ascunse şi spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfânt.

Pentru nişte daruri ca acestea, numele cuviosului se făcuse cunoscut în toată ţara Moldovei, iar poporul, de la mic până la mare, l­a numărat din tinereţe în ceata sfinţilor. Cei mai mulţi îl numeau Sfântul Daniil, Sihastrul cel Bătrân, căci era părinte şi povăţuitor al tuturor sihaştrilor din nordul Moldovei. Alţii, îndeosebi călugării, îl numeau Sfântul Daniil Schimonahul.

Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfântul Daniil cel Nou, ca să­ l deosebească de alţi cuvioşi cu acelaşi nume.

Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mişcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viaţa duhovnicească în mănăstiri şi schituri şi ridicând o întreagă generaţie de sihaştri şi rugători ai neamului.

Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunătăţi şi trecând de vârsta de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei şi făcătorul de minuni, şi­a dat sufletul în braţele lui Hristos, în anul 1496.

După săvârşirea sa, văzând ucenicii şi credincioşii că se fac oarecare minuni şi vindecări de boli la moaştele Cuviosului, l­au trecut în ceata sfinţilor, numindu­l "Sfântul Stareţ Daniil", "Sfântul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel 10

Nou".

Ca sfânt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de acelaşi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneţ, în stânga uşii de intrare în pridvor, cum se vede până astăzi, ţinând în mâna sa un sul desfăcut.

Râvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII­lea, să scoată din mormânt moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. În anul 1775, când Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21­22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu­i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte­ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.

Sursa: Vieţi de Sfinţi aleşi din luna decembrie Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1995

via http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro Rubrică realizată de

Theodor Vlad FĂTU Slovă Ortodoxă Nr.(10)5/2012 1/2011 Slovă Ortodoxă • •Nr.

CATEHISM ORTODOX

Sfânta Scriptură sau Biblia (continuare din numărul anterior)

Multi părinţi şi scriitori bisericeşti dau mărturie despre insuflarea Sfintei Scripturi. Astfel, Sfântul Irineu spune că Scriptura e desăvârşită fiindcă e insuflată de Cuvântul şi de Duhul lui Dumnezeu, Gura Domnului, Duhul Sfânt rostind cuprinsul Sfintei Scripturi.

Ce este insuflarea dumnezeiască?

Insuflarea sau inspiraţia dumnezeiască este acea înrâurire specială a lui Dumnezeu asupra autorului sfânt prin care: 1) mintea lui se luminează în mod excepţional prin lucrarea Duhului Sfânt, primind o putere de pătrundere în tainele adevărurilor dumnezeieşti şi căreia i se comunică în parte şi adevăruri noi, la care n­ar fi putut ajunge niciodată cu puterile proprii, iar voia sa se întăreşte pentru a se hotărî şi persista în cele bune; 2) aghiograful este îndemnat să scrie ceea ce ştie şi ceea ce i se va comunica, ca de sus; şi 3) aghiograful este ajutat să nu cadă în vreo greşeală.

Atenagora spune că Duhul Sfânt se serveşte de gura proorocilor ca de un organ, aşa cum flautistul suflă într­un flaut (Atenagora Atenianul, Solie pentru creştini).

Sfântul Ipolit lămureşte că proorocii vorbeau numai puşi în mişcare de Cuvântul (Logosul), Care se unea cu ei şi Care, asemenea obiectului cu care se atinge chitara, îi facea să vestească lucrurile voite de Dumnezeu (Sfântul Ipolit, Nr. (10)5/2012 • Slovă Ortodoxă

Despre Antihrist).

Insuflarea ne­o arată limpede Teofil al Antiohiei, în lămurirea pe care o dă în această privinţă: “Profeţii care istorisesc facerea lumii n­au fost de faţă atunci, dar era de faţă înţelepciunea lui Dumnezeu, cea care era în El, şi Cuvântul cel sfânt al Său, Care este totdeauna împreună cu El. Acest Cuvânt, fiind Duhul lui Dumnezeu, începutul, înţelepciunea şi puterea Celui Prea Înalt, S­a coborât asupra profeţilor şi, prin ei, a vorbit despre facerea lumii şi despre toate celelalte. Cuvântul lui Dumnezeu S­a folosit de Moise ca de un organ.”

(Teofil al Antiohiei, Către Autolic; Apologeţi de limbă greacă). “În marea Sa înţelepciune, Dumnezeu vorbeşte prin oameni, asemenea oamenilor, spre a se face înţeles.”

(Fericitul Augustin, Despre Cetatea lui Dumnezeu).

Sfânta Scriptură poate fi înţeleasă uşor?

Nu. Înţelegerea Sfintei Scripturi nu este la îndemâna fiecaruia dintre noi, oamenii, fiindcă adevărurile pe care ea ni le prezintă sunt mai presus de mintea noastră omenească, sunt adevăruri dumnezeieşti care se adresează celor credincioşi şi cu viaţă duhovnicească. De altfel, ea însăşi mărturiseşte că tâlcuirea ei nu e lucru uşor. La întrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia, dacă înţelege ce citeşte, cel întrebat răspunde: “Cum aş continuare pe pagina 12 11

CATEHISM ORTODOX

putea, de nu mă va călăuzi cineva?”

(Fapte 8, 31).

Sfântul Apostol Petru scrie astfel despre Epistolele Sfântului Apostol Pavel: “În toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (I Petru 3, 16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118 sunt nu numai o laudă sinceră a Legii Domnului, ci şi o rugăciune neîntreruptă pentru dobândirea adevăratei ei înţelegeri.

Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti au arătat, în repetate rânduri, greutăţile întâmpinate pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. Origen spune că “înţelesul Scripturii nu se descoperă de la început cititorilor, mai ales celor necunoscători în lucrurile dumnezeieşti, sau care sunt necredincioşi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindcă înţelesul Scripturii e un lucru supraomenesc.

Puţinătatea înţelegerii noastre nu poate pătrunde strălucirea dogmelor. Aceasta e una din cauzele principale ale căderii în erezie.” (Origen, Despre principii).

Fericitul Augustin ne recomandă ca părţile neînţelese din Scriptură să le apropiem de altele, care sunt clare, spre a le pătrunde unele prin altele (Fericitul Augustin, Despre învăţătura creştină).

Sfântul Ioan Damaschin ne îndeamnă ca: “dacă citim o dată, de două ori, şi nu înţelegem ce citim, să nu ne trândăvim, ci să stăruim, să medităm, să întrebăm. Căci spune Scriptura: 12

“Întreabă pe tatăl tău şi­ţi va da de ştire, întreabă pe bătrâni şi­ţi vor spune” (Deutronom 32, 7). Cunoştinţa nu este a tuturor” (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica).

Cum trebuie interpretată sau înţeleasă Sfânta Scriptură?

Sfânta Scriptură cuprinde trei înţelesuri: 1. înţelesul după literă, obştesc sau istoric; 2. înţelesul mai înaintat sau sufletesc; 3. înţelesul duhovnicesc.

Origen, care e izvoditorul acestor trei trepte ale tălmăcirii Sfintei Sripturi, susţine că înţelesul cărţilor insuflate se împarte după cele trei feluri de credincioşi aflători în Biserică: cei simpli, cei înaintaţi şi cei desăvârşiţi.

Cei simpli să­şi întărească (sufletul) ca din trupul Scripturii (numim acest înţeles după literă, obştesc şi istoric); dacă însă unii au început să înainteze ceva şi pot sa privească un lucru mai pe larg, să­şi întărească (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei care sunt desăvârşiţi şi asemenea acelora despre care Apostolul zice: “Iar înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi; dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit­o mai înainte de veci spre slava noastră” (I Corinteni 2, 6­7), aceia să se întărească din însăşi legea duhovnicească, care cuprinde umbra bunurilor viitoare.

Acelaşi Origen declara că înţelesul Slovă Ortodoxă • Nr. (10)5/2012

duhovnicesc este cel mai înalt şi trebuie pus înaintea celui material sau istoric (Origen, Comentar la Evanghelia lui Ioan).

Tâlcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi e însă aceea care ţine seama de toate cele trei înţelesuri şi le foloseşte potrivit cu ideile, persoanele şi faptele biblice, cum au făcut cei mai mulţi din Sfinţii Părinţi. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: “Să nu citiţi literele în chip simplu, ci să cercetaţi ideile. Dacă cineva se opreşte numai asupra cuvintelor şi nu cercetează nimic mai mult decât cele scrise, multe greşeli va săvârşi” (Sfântul Ioan Gură de Aur, La celelalte, contra ereticilor, Omilia 8, Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom).

Ce se cere pentru tâlcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi?

Tâlcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi cere: 1. O viaţă curată şi înflorită de virtuţi; 2. Cunoaşterea voii dumnezeieşti prin studiul îndelungat şi smerit al descoperirii dumnezeieşti; 3. Cunoaşterea învăţăturii Bisericii şi a Sfintei Tradiţii. În privinţa curăţiei vieţii, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: “Cunoştinţa întocmai a cuvintelor Duhului se descoperă numai celor vrednici cu duhul, adică numai acelora care printr­o îndelungată cultivare a virtuţilor, curăţindu­şi mintea de funinginea patimilor, primesc cunoştinţa celor dumnezeieşti, care se întipăreşte şi se aşează în ei, de la Nr. (10)5/2012 • Slovă Ortodoxă

CATEHISM ORTODOX

prima atingere, asemenea unei feţe într­o oglindă curată şi străvezie” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspuns către Talasie, 65, în Filocalia, vol. III). Viaţa potrivită Duhului duce la cunoaşterea voii dumnezeieşti arătată în Sfânta Scriptură. Duhul din noi recunoaşte Duhul din Sfânta Scriptură, cum observă Mântuitorul Însuşi: “De va voi cineva să facă voia Lui (Dumnezeu), va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi” (Ioan 7, 17).

Se cuvine să citim Sfânta Scriptură cu smerenie, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, cerându­I mai înainte ajutorul ca s­o înţelegem şi având dorinţa caldă de a ne lumina fiinţa prin cuprinsul ei. Atunci când, din pricina puţinătăţii înţelegerii noastre, nu pricepem anumite învăţături din ea, să rugăm pe preot să ne tâlcuiască acele învăţături. Cunoaşterea adâncă a învăţăturii Bisericii şi a Tradiţiei îmbogăţeşte duhul tâlcuirii celei adevărate. O astfel de cunoaştere ajută mult la înţelegerea dreaptă a Sfintei Scripturi.

Lipsa de temeinica şi adânca înţelegere a Bibliei, precum şi lipsa legăturii strânse cu Sfânta Tradiţie, duce la eresuri şi rătăciri, aspru mustrate de Însuşi Mântuitorul, când zice: “Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29).

Rubrică realizată de Traian BĂLAN

13

FAMILIEI ORTODOXE

Milostenie din mâini neprihănite

Postul Crăciunului este un post al bucuriei în care ne pregătim cu toţii pentru primirea veştii Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. În acest număr vă propun să ne împrospătăm mintea cu câteva exemple de sfinţi milostivi şi să încercăm să exersăm milostenia împreună cu copii noştrii.

A fi milostiv este o poruncă pe care o primim de la Mântuitorul nostru, Iisus Hristos: „Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Milostenia este o virtute, pe care ar trebui să o practicăm în viaţa de zi cu zi, dar mai ales în timpul postului.

Cei care cer ajutor sau nu cer, dar au nevoie sunt destui, prin urmare şi ocazii de a împlinii milostenia avem, iar făcând­o putem să adunăm o comoară în ceruri urmând îndemnul Mântuitorului: "Nu vă adunaţi comori pe pamânt, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură./ Ci adunaţi­vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură./ Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta." (Matei 6, 19­21) De obicei atunci când încercăm să îi învăţăm ceva pe copii noştrii trebuie mai întâi să o facem noi, pentru că ei urmărindu­ne, să ne copieze şi să facă asemenea. Aşa putem face şi în cazul milosteniei. Ea trebuie să fie pentru noi un obicei, pe care copii văzându­l să înceapă să îl imite şi să le fie uşor să renunţe la parte din lucrurile lor.

Putem să le povestim exemple de milostenie din Sfânta Scriptură, cum ar fi văduva care a pus în cutia 14

darurilor cei doi bănuţi ai ei, mai mult decât toţi ceilalţi deoarece era tot ce avea, toată avuţia ei. “Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le­a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi.

Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.”

Marcu (12, 42­44) Să le citim pilda Samarineanului milostiv, să încercăm să le­o explicăm şi să le răspundem la întrebări. (Luca 10, 25­37) Putem să le citim şi din vieţile sfinţilor pe care să îi luăm ca model. Doi dintre sfinţii, pe care i­am sărbătorit luna aceasta, sunt Sfântul Nicolae Arhiepiscopul Mirelor Lichiei şi Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş.

Pe Sfântul Nicolae l­am sărbatorit în 6 decembrie. Acesta s­a născut la sfârşitul secolului al treilea, în părţile Lichiei în cetatea Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, drept credincioşi şi bogaţi, Teofan şi Nona.

Din multele sale fapte de milostenie amintim întâmplarea tatălui văduv care avea trei fete foarte frumoase, dar fiind lipsit de toate cele de trebuinţă, nu avea nici hrană, nici îmbrăcăminte, cugeta să­şi dea fetele sale spre desfrânare, iar casa sa să o facă casă necurată, pentru sărăcia lui cea mare, pentru ca astfel să aibă ceva de folos şi să câştige pentru el şi fetele sale Slovă Ortodoxă Nr.(10)5/2012 1/2011 Slovă Ortodoxă • •Nr.

FAMILIEI ORTODOXE

îmbrăcăminte şi hrană. Auzind Sfântul Nicolae de lipsa cea mare a bărbatului aceluia şi prin dumnezeiască descoperire înştiinţându­se de cugetarea lui cea rea, i­a părut foarte rău pentru el şi a hotărât să îl ajute în taină, aruncându­i trei pungi cu aur pe fereastră, zestre pentru fiecare din fetele sale. De aici şi obiceiul de a veni noaptea, Moş Nicolae la copii cuminţi.

Pe 7 decembrie, Biserica Ortodoxă a sărbătorit­o pe sfânta muceniţă Filofteia care a trăit în sec. al XIII­lea, în sudul Dunării, ale cărei moaşte se află, de la sfârşitul sec. al XIV­lea la Curtea de Argeş.

Aceasta la numai 12 ani făcea milostenie şi împărţea măncarea pentru tatăl ei şi hainele sale săracilor.

Ea a învăţat să facă milostenie de la mama ei, care a murit lăsând­o de mică orfană. Faptele sale de bunătate au stârnit mânia tatălui ei, care a ucis­ o, atunci când a aflat­o făcând milostenie.

Câteva idei practice de a implica copii în diverse acţiuni menite să îi deprindă cu obiceiul de a face milostenie sunt: I. Implicarea în acţiuni de voluntariat Nr. (10)5/2012 • Slovă Ortodoxă

la orfelinate sau la case de bătrâni, pentru ca aceştia să aibă ocazia să vadă că sunt oamenii care au nevoie de ajutorul nostru şi că ceea ce facem noi pentru ei poate să îi ajute şi să le schimbe viaţa în bine, explicarea că cei nevoiaşi sunt posibilitatea noastră de a fi mai buni şi să plăcem astfel lui Dumnezeu, de la care la rândul nostru primim mult mai mult decât oferim noi.

II. Donarea unor jucării şi hăinuţe proprii altor copii cărora le lipsesc şi care s­ar bucura de ele.

III. Lângă puşculiţa personală adăugarea uneia care atunci cănd va fi plină să fie donată celor aflaţi în nevoie. În ce condiţii va primii fiecare copil monede ca să le pună în puşculiţă rămane la hotărârea fiecărui părinte.

IV. Mobilizarea familiei pentru a face colecte urmând ca banii să fie donaţi diverselor organizaţii şi asociaţii care încearcă să îmbunătăţească viaţa celor aflaţi la necaz.

"Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui." (Matei 5, 7) Rubrică realizată de Adina TOMA

15

MARI DUHOVNICI

Părintele Opre Crăciun

Născut în 17 iunie 1925, în satul Cărăsău (Bihor), părintele Opre Crăciun a urmat şcolile primare în satul natal. După absolvirea Şcolii Normale din Arad, s­a înscris în 1947 la Facultatea de Teologie din acelaşi oraş. Regimul politic de atunci pornise o crâncenă luptă împotriva lui Dumnezeu, pedepsind pe toţi aceia pe care­i găsea „în curţile casei Domnului”. În acelaşi timp, însă, în ţara noastră s­a format un curent de renaştere, de reînviorare a sentimentului patriotic şi religios ortodox, mai ales în rândul studenţilor, care se încrucişa cu ideologia regimului, ostil credinţei religioase şi sentimentului naţional.

Părintele Crăciun a aderat la această mişcare, împotriva căreia s­a declanşat o aprigă luptă. Tineri şi tinere, luptători pentru cruce, neam şi ţară, au dovedit un patos mărturisitor necunoscut în istoria României, iar urmarea a fost jertfa de suferinţe şi moartea, pe care tinerii au dat­o pentru salvarea neamului românesc umilit şi îngenuncheat.

Părintele Crăciun a supravieţuit în mod minunat celor opt ani de detenţie în închisorile din Arad, Aiud, Piteşti şi Canal (a fost eliberat în anul 1955), prin mila Maicii Domnului, pe care o iubea şi o cinstea nespus de mult. Întors acasă, păstrează discreţia cu privire la pătimirile din închisoare, chiar şi faţă de cei mai apropiaţi ai săi.

Absolvind Facultatea de Teologie la Sibiu (1959), Părintele Crăciun a îmbrăţişat misiunea preoţească, pe care a slujit­o într­un mod pilduitor. Pe când era student, l­a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, ale cărui

16

sfaturi i­au fost pilduitoare, iar după instalarea ca preot la parohia Cinciş a avut bucuria duhovnicească deosebită să­l primească pe Părintele Arsenie în casa parohială din Cinciş. În anul 1962 se căsătoreşte în biserica ortodoxă din satul Cinciş, cu puţin timp înainte de dărâmarea ei şi ascunderea sub ape. Abia în anul 1964, odată cu decretul de graţiere a deţinuţilor politici, tânărul este hirotonit preot, într­un sat de lângă Cinciş, de către patriarhul Teoctist. Ca preot mărturisitor şi cunoscător al înşelăciunii diavoleşti, ce poate cuprinde mintea omului, părintele Crăciun ne îndeamnă, zicând: "Creştinismul de azi are nevoie de o reîncreştinare.

Slujitorii Bisericii trebuie să se reîncreştineze pe ei înşişi, apoi să reîncreştineze neamul acesta." În anul 1990, cu binecuvântarea preasfinţitului Timotei, episcopul Aradului, părintele Crăciun Opre a început a rândui muzeul din Cinciş.

Cu această ocazie, zeci de fresce şi icoane pictate pe lemn, de la bisericile de sub apele lacului Cinciş, au fost descoperite în castelul Huniazilor, din Hunedoara.

Deşi trecuse de mult de vârsta despre care psalmistul spune că este numai „osteneală şi durere”, părintele Crăciun nu se plângea niciodată de vreo suferinţă. Dacă îl întreba cineva: „Părinte, vă doare ceva?”, răspundea simplu: „Dacă mă doare, ştie Dumnezeu de ce mă doare.” Atent la fiecare suflet, cu o nemărginită răbdare faţă de toţi, se străduia să­i facă pe toţi aceia pe care­i întâlnea să aibă o faţă senină, aşa că se folosea la tot pasul de un umor spontan, plin de

SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.(10)5/2012 1/2011 Slovă

înţelepciune, umor care aducea bucurie în suflet, fără să rănească pe cineva. În inima părintelui Crăciun stăpânea o adâncă pace, pe care o transmitea şi celor din jur. Nimeni nu l­a văzut vreodată mâniindu­se, pierzându­şi răbdarea sau repezindu­i pe cei din jur. Era întotdeauna la dispoziţia tuturor celor ce­l căutau, zăbovind până târziu în biserică. Cu toate acestea, aşa cum mărturisea într­ o scrisoare, se simţea nevrednic de preoţie şi cu grijă că nu a făcut destul pentru Dumnezeu şi pentru oameni.

Celor care se plângeau că „nu mai pot”, părintele le dădea un răspuns simplu: „Poate Maica Sfântă – şi te ajută şi pe tine!”. Dacă­i spunea cineva: „Nu mai am răbdare…”, părintele îi zicea cu naturaleţe: „Are Maica Domnului – cere şi vei primi!”.

Aceste răspunsuri veneau atât de spontan şi de firesc, încât aveai convingerea că părintele trăieşte într­o lume, în care, prin credinţă, orice este cu putinţă. Până după revoluţie părintele nu a spus nici un cuvânt despre anii petrecuţi în închisoare, nici măcar copiii săi neştiind câte a pătimit tatăl lor. Despre suferinţele din viaţa lui, părintele a vorbit cu anevoie până la moartea lui, zicând: "Tuturor celor care am fost acolo nu ne vine să povestim cele prin care am trecut. M­ am ferit întotdeauna să vorbesc despre mine. Sunt lucruri, multe dintre ele, care nu se spun, care ţin de o anumită intimitate cu Dumnezeu. Iar altele nu se spun din bun simţ, pentru că ar fi prea grele de dus de către cei de azi."

Cea mai grea perioadă, întinsă pe aproape un an de zile, a fost cea petrecută în închisoarea Piteşti.

Părintele a ajuns la Piteşti în august Nr. (10)5/2012 • Slovă Ortodoxă

MARI DUHOVNICI

1949, unde a fost închis în aripa sudică a închisorii, în celula 9, la etajul 1, imediat lângă camera lui Turcanu.

Despre această perioadă, părintele îşi va aminti următoarele: "La Piteşti s­a pus problema "reeducării" de către Bogdanovici şi Turcanu; erau condamnaţi, însă lucrau în serviciul Securităţii. Au început să ne bată pentru orice; dacă nu te mişcai repede, puneau bâta pe tine. Timp de câteva luni ne­au dat numai varză fiartă în apa ei. Nu aveai chip nici să te scoli de pe pat. Pe nişte fiare dormeam. Iar cînd eram mulţi, dormeam pe jos. O parte din deţinuţi au hotărât "să­şi schimbe atitudinea", adică să treacă de partea torţionarilor, împotriva colegilor de celule. Atunci s­a pornit învrăjbirea. Cei care voiau să­şi schimbe atitudinea aveau la îndemână bâte. Şi ne­au lovit în cap, ne­au bătut zdravăn!"

Părintele Crăciun a plecat la Domnul, Căruia i­a slujit şi pentru Care a mărturisit, iar trupul său a fost apoi primit de pământul ţării, pe care a iubit­o, anul acesta, în Duminica Floriilor, fiind prohodit, ca semn al unei preţuiri profunde, de trei ierarhi, zeci de preoţi şi o mie de credincioşi.

Ajuns la aproape 87 de ani, purtând în tăcere suferinţe ale unor boli vechi, dobândite în închisoare, părintele Crăciun a continuat să slujească, să primească oameni şi să spovedească cu multă răbdare, neobosit, până cu trei săptămâni înainte de sfârşitul vieţii sale pământeşti. Toţi cei prezenţi la slujba de prohodire au trăit intens sentimentul că părintele este viu şi că este cu ei ca mai înainte.

Rubrică realizată de

Dragoş HARAGA

17

ARTA CREŞTINĂ

Mozaicul în Răsăritul creştin (continuare din numărul anterior)

San Vitale Mozaicurile de la biserica San Vitale sunt limitate doar la spaţiul bemei şi al absidei. Ele au fost începute probabil înaintea intrării în oraş a trupelor generalului Belizarie, în 540, şi aveau drept scop să preamărească Jertfa Euharistică, oficiată pe altarul pe care îl domină. Dat fiind că multe dintre subiectele tratate sunt din Vechiul Testament, a cărui ilustrare se alcătuise încă înainte de triumful Bisericii, ele au păstrat un caracter antic destul de pronunţat. La parter, pe timpanele de deasupra arcadelor sunt reprezentate cele trei jertfe din Vechiul Testament, care prefigurează euharistia: la sud, jertfele lui Abel şi Melchisedec, la nord, aceea a lui Avraam, precedată de vizita pe care cei trei îngeri – simbol al Sfintei Treimi – au făcut­o patriarhului (în iconografie scena e cunoscută cu numele de filoxenia sau ospitalitatea lui Avraam), anunţând naşterea fiului

18

său Iisac. În colţuri se găsesc, la sud, în dreapta, Isaia, unul dintre cei trei mari profeţi, care au vestit naşterea lui Hristos, şi în stânga, Moise aducând, într­un prim episod, turmele socrului său la păscut, apoi, într­un al doilea, descălţându­şi sandalele pe muntele Horeb de unde iese para de foc din rug. Moise este socotit o prefigurare a lui Hristos, din pricina operei sale de legislator; pe de altă parte, rugul care arde fără a se mistui simboliza suferinţele lui Hristos care nu vătămaseră natura divină precum şi pururea fecioria Maicii Domnului.

Pe extremităţile corespunzătoare de la nord sunt înfăţişaţi Ieremia, profetul patimilor şi Moise, pe muntele Sinai, întinzând braţele spre mâna lui Dumnezeu pentru a primi Legea, pe când fratele său Aaron şi şefii triburilor discută înainte de a înălţa viţelul de aur. Primirea Legii pe muntele Sinai a fost asimilată cu prefigurarea schimbării la faţă sau a pogorârii Duhului Sfânt. Între grupurile din colţuri, pe cele două laturi deasupra arcadelor parterului, a fost reluat binecunoscutul motiv al celor doi îngeri care zboară ţinând un cerc în care se înscrie o cruce: este adaptarea creştină a victoriilor de pe arcurile de triumf păgâne.

SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.(10)5/2012 1/2011 Slovă

Suprafeţele dintre arcadele ternare de la etaj ne introduc în universul Noului Testament, care a văzut împlinirea făgăduinţelor celui Vechi.

Cei patru evanghelişti, martori a venirii lui Hristos şi a jertfei sale, însoţiţi de simbolurile lor, stau lângă un pupitru în mijlocul unui peisaj stâncos, iar mai jos se află mici scene acvatice, în care raţe, bâtlani, o broască ţestoasă mişună printre trestii. Sentimentul naturii este exprimat aici prin notaţii voioase, în spirit elin. În conca absidei, Hristos imberb, drapat în purpură, stă aşezat pe sfera lumii. Încadrat de doi îngeri care ţin lunga baghetă a silenţiarilor imperiali, cu mâna dreaptă El întinde cununa triumfală de martir sfântului Vitalie, înveşmântat ca un înalt dregător bizantin. În mâna stângă Hristos ţine cartea Apocalipsei ferecată cu şapte peceţi. Din această parte, episcopul Ecclesius îi închină macheta bisericii al cărei ctitor este. În partea de jos cele patru fluvii ale Edenului ţâşnesc dintr­o pajişte cu relief abrupt unde cresc crini şi trandafiri.

Sub această reprezentare a curţii cereşti se află pe peretele arcuit al absidei (hemiciclu), de o parte şi de alta a ferestrelor, două panouri care celebrau fastul curţii imperiale. Ele comemorau oferirea patenei şi potirului de Aur pe care Justinian şi Nr. (10)5/2012 • Slovă Ortodoxă

ARTA CREŞTINĂ

Teodora le dăruiseră bisericii, cu prilejul târnosirii celebrate de Maximian în 547. Reprezentarea frontală a personajelor, siluetele lor, care par suspendate, splendoarea veşmintelor sub care trupurile, prea omeneşti, se dematerializează, ne smulg din lumea vieţii pământeşti de toate zilele spre a ne introduce în sfera supranaturalului căreia îi aparţine şi curtea imperială. Capul împăratului şi cel al împărătesei sunt dealtfel înconjurate de aureolă. Justinian este urmat la stânga de prefectul pretoriului, trei dregători, probabil senatori, în dreapta Belizarie şi marele şambelan – şeful casei civile şi militare, episcopul Maximian – primul la Ravenna şi în Occident care a obţinut titlul de arhiepiscop şi primat al Italiei. În celălalt tablou sunt reprezentate Teodora, Antonia – soţia lui Belizarie – urmate de doamnele de companie. Chipurile lui Justinian, al Teodorei şi al episcopului Maximian sunt veritabile portrete, uimitoare prin intensitatea expresiei.

Rubrică realizată de

Cristian VELNIC

19

NOI ŞI B I S E R I C A

Termeni bisericeşti

Harţi înseamnă dezlegare la toate mâncărurile, adică la produsele de carne, precum şi la lactate şi ouă. De la Naşterea Domnului Hristos până la Sfintele Arătări ale lui Dumnezeu nu este post, nici nu se fac plecări de genunchi în biserici şi chilii.

Biserica îngăduie anumite perioade în cursul anului să mâncăm miercurea şi vinerea mâncăruri de lapte, ouă şi carne. Aceste pogorăminte, dezlegări sunt rânduite pentru însemnătatea sărbătorilor mari, adică pentru a nu se şterge prin post bucuria praznicului Naşterii Domnului, al Învierii, al Rusaliilor. Aceste zile sunt numite de dezlegare (a postului) şi sunt însemnate în calendare prin cuvântul harţi. Iată când nu se posteşte miercurea şi vinerea: ­ în Săptămâna Luminată (săptămâna Paştilor), ­ de la Naşterea Domnului până în ajunul Bobotezei, ­ în săptămâna de după Rusalii (înainte de începutul postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel), ­ în săptămâna întâi a Triodului (între

20

Duminica Vameşului şi a Fariseului şi Duminica Fiului Risipitor), ­ în săptămâna Brânzei (înaintea lăsatului de sec pentru Postul Paştelui); se dezleagă numai la lapte, ouă si brânză.

Nu se posteşte, de asemenea, în ziua Naşterii Domnului şi în cea a Bobotezei, când aceste sărbători cad miercuri sau vineri. În Tipicul Cel Mare al Sfântului Sava cel Sfinţit sunt stabilite regulile de dezlegare pentru tot anul bisericesc inclusiv pentru perioada de după Naşterea Domnului sau Înviere: “De se va întâmpla Praznicul Naşterii Domnului Hristos şi al Sfintei şi Dumnezeieştii Sale Arătări (adică a Botezului), miercuri sau vineri, se dezlegă la brânză şi la ouă, iar mirenii şi la carne, iar la Hramul Naşterii Născătoarei de Dumnezeu sau Întâmpinării Domnului sau Adormirii, dacă vor cădea miercuri sau vineri, se dezlegă la peşte şi la vin. Iar praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului şi al Intrării în Biserică a Maicii Domnului în orice zi se va întâmpla, se dezlegă la peşte şi la vin. În cele douăsprezece zile după Naşterea Domnului Iisus Hristos, în săptămâna cea dinaintea Lăsatului Sec de Carne pentru postul Mare, în Săptămâna cea Luminată şi Săptămâna Cincizecimii (Săptămâna după Pogorârea Sfântului Duh ­ Rusaliile) se dezleagă la brânză, la ouă, iar mirenii şi la carne. Iar în Slovă Ortodoxă • Nr. (10)5/2012

NOI ŞI B I S E R I C A

săptămâna Brânzei se dezleagă şi monahii şi mirenii la brânză şi la ouă, iar miercuri şi vineri se dezleagă după ceasul al nouălea, o singură dată în zi. Iar în miercurile şi vinerile din toată perioada Cincizecimii (perioada între Înviere şi până la Pogorârea Sfântului Duh) se dezleagă monahii la untdelemn şi la vin, iar mirenii şi la peşte, afară de Miercurea Înjumătăţirii Praznicului şi de Miercurea Odovaniei Paştelui, pentru că în aceste zile se dezleagă la peşte şi la vin, atât monahii cât şi mirenii, iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii.”

Se cuvine să postim atunci când este rânduit şi să mâncăm mâncăruri de dulce în perioada rânduită pentru nepostire, o nepostire a bucuriei praznicului fără a ne pune mai sus de canoanele bisericii.

Rânduiala postirii va reveni în ajunul

Bobotezei, în orice zi ar cădea aceasta, întrucât ajunul praznicului Botezului Domnului este ziua pregătirii pentru acest Praznic luminat, în care Hristos se arată la apele Iordanului pentru mântuirea omului. Tocmai de aceea, creştinii postesc în această zi a ajunului, pregătindu­se duhovniceşte, dar şi prin asceza trupului. Postul din ziua ajunului Bobotezei este şi o veche rămăşiţă a pregătirii catehumenilor pentru primirea Tainei Sfântului Botez. Astfel, catehumenii posteau în ziua ajunului botezului, ca o minimă pregătire trupească, pentru că în ziua praznicului urmau să primească botezul creştin. După praznicul Botezului Domnului, rânduiala postirii va reveni în modul ei obişnuit, creştinii postind din nou în toate zilele de miercuri şi vineri ale săptămânii.

Anul acesta, în luna august, la un an de la începerea lucrărilor, s­a finalizat construcţia noii biserici ortodoxe din Brno. Lucrările s­au desfăşurat sub îndrumarea părintelui Cristian Popescu şi a doamnei preotese Milada. În 24 noiembrie a avut loc sfinţirea bisericii de către ÎPS Simeon Arhiepiscop de Brno şi Olomouc alături de care a slujit un sobor de 11 preoţi şi diaconi. Hramul bisericii este ”Intrarea Maicii Domnului în templu”, sărbătoare pe care o prăznuim în 21 noiembrie.

La eveniment au fost prezenţi

reprezentanţi din partea Ambasadei României la Praga şi din partea televiziunii cehe.

Pentru românii din Brno şi împrejurimi noul lăcaş răspunde la nevoia de o biserică mai mare deoarece o dată cu creşterea numărului membrilor comunităţii, paraclisul ”Sfânta Ludmila” s­a dovedit neîncăpător. De asemenea biserica oferă comunităţii de cehi şi români posibilitatea de a trăi credinţa creştin ortodoxă împreună.

Rubrică realizată de Horaţiu TOMA

Sfințirea bisericii ortodoxe ”Intrarea Maicii Domnului în Templu” din

Nr. (10)5/2012 • Slovă Ortodoxă

Rubrică realizată de

Adina TOMA 21

Ştiri din viaţa comunităţii

Colindul sfânt şi bun la Brno

Concertul de colinde, aflat la ediţia a doua, a avut loc la Mănăstirea Sfânta Ludmila, în noua biserică cu hramul “Intrarea Maicii Domnului în Templu“ din Brno. Primii colindători din acest an au ajuns la noi, duminică, 2 decembrie. Aceştia au venit din Arad la Praga la Festivalul de Cântece de Crăciun şi Advent cu premiul Petr Eben (“International Festival of Advent and Christmas Music with Petr Eben Prize”).

Corul mixt "Naşterea Domnului", dirijor Lodi Magdalena şi grupul vocal "Vestitorii", dirijor Laura Roşu însoţiţi de părintele Iacob Bupte au acceptat invitaţia noastră de a susţine un concert la Brno.

Comunitatea românilor din Brno i­a primit cu emoţie, concertul de colinde fiind în fiecare an o sărbătoare atât pentru românii, cât şi pentru cehii, din Brno şi împrejurimi. Colindătorii şi­au arătat la rândul lor mulţumirea că au putut veni în mijlocul comunităţii noastre să ne aducă colindul sfânt şi bun de acasă.

Creştinii prezenţi au primit vestea

22

Naşterii Pruncului Iisus cu inima plină de bucurie şi cu speranţa că şi anul viitor vom fi colindaţi în Postul Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.

Festivalul Cântecelor de Crăciun şi Advent cu premiul Petr Eben este organizat cu o tradiţie de 22 de ani în Praga în prima săptămână de Advent.

Anul acesta a fost organizat de Agenţia Milennium Praga şi OR­FEA Praga în colaborare cu Uniunea Corurilor din Cehia.

Corurile din Arad au luat medalia de argint (locul II) la ambele categorii la care au participat: corul de cameră „Vestitorii” la categoria coruri de cameră şi corul mixt „Naşterea Domnului” la categoria coruri mari.

Ambele coruri au acumulat peste 20 de puncte, locul 2 având punctajul între 20 şi 24,9 puncte.

La festival a participat şi corul “Vlăstarele Orăştiei" care a obţinut Bronz (locul III) la categoria coruri de copii.

Rubrică realizată de

Adina TOMA

SlovăOrtodoxă Ortodoxă••Nr. Nr.(10)5/2012 1/2011 Slovă

Recomandare de carte

Sfântul Apostol Andrei – Ocrotitorul României, Începătorul Botezului în poporul român

La editura BASILICA a patriarhiei române a apărut, cu binecuvântarea preafericitului părinte Daniel, patriarhul bisericii ortodoxe române, volumul cu titlul „Sfântul Apostol Andrei – Ocrotitorul României, Începătorul Botezului în poporul român”, se precizează într­un comunicat de presă remis de editură.

Acest volum reprezintă ediţia a II­a a cărţii cu acelaşi titlu, publicată în toamna anului 2011 la editura „Cuvântul Vieţii" a arhiepiscopiei Bucureştilor, cu prilejul aducerii în România a Cinstitului Cap al Sfântului Apostol Andrei.

adăugiri necesare, la editura BASILICA a patriarhiei române, se dovedeşte binevenită, din cel puţin trei motive: Conţinutul spiritual­academic al lucrării are şi o importantă încărcătură cultural­educativă şi ar trebui să ajungă în cât mai multe biblioteci, spre o mai bună cunoaştere de către tânăra generaţie a începuturilor creştinismului românesc.

Totodată, cartea aceasta este un semn de recunoştinţă faţă de autorităţile statului român care au contribuit la consacrarea prin lege a zilei de 30 noiembrie ca „zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează". Şi, nu în ultimul rând, acest volum, publicat în ajunul hramului din anul mântuirii 2012 al viitoarei Bazilici a Sfântului Apostol Andrei ­ Catedrala Mântuirii Neamului, este o binecuvântare şi o mărturie de recunoştinţă pentru toţi ctitorii, binefăcătorii şi ziditorii noului locaş ce se înalţă sub ochii noştri în inima capitalei.

Cartea va putea fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti, Librăria „Ortodoxia”, prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, Chiar dacă de atunci nu a trecut o precum şi de la pangarele bisericilor şi lungă perioadă de timp, se constată că mânăstirilor din cuprinsul arhiepisco­ intensitatea spirituală a evenimentului piei Bucureştilor. a avut un impact deosebit în viaţa bisericii şi a societăţii. De aceea, Rubrică realizată de reeditarea volumului, cu unele Alexandra Giosanu Nr. (10)5/2012 • Slovă Ortodoxă

23

Biserica ”Intrarea Maicii Domnului în Templu” din Brno

La data de 24 noiembire a fost sfinţită noua biserică.

Majoritatea lucrărilor au fost finalizate, urmând să înceapă lucrările de pictură. Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncă voluntară sau donaţii pentru finalizarea picturii şi a iconostasului, vă rugăm să luaţi legătura cu părintele Cristian Popescu. Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohiei http://parohiabrno.ro­cz.com.

Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot face donaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.

Dumnezeu să vă răsplătească!

Stadiul lucrărilor la biserica din Brno, la data de 24 noiembrie 2012

Foto Horaţiu Toma