Slova Ortodoxa - numarul 12 / 2012

Anul III Nr. 12 2/2013

SLOVĂ Revistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Republica Cehă

Sursa foto: http://solodchimihail.blogspot.cz/2013/02/icoane­praznicale­2013.html Din acest număr: Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin ♦ Vieţile Sfinţilor Chiril şi Metodie ♦ Părintele Serafim Man ♦ Soţiei ortodoxe ♦ Termeni bisericeşti: panihida & mântuire ♦ Mănăstirea Voroneț și mesajul ezoteric din pictura bizantină ♦ Calendar ortodox ♦ Programul slujbelor de sărbători

O R T O D O X Ă

Din acest număr: Actualitatea .............................3 Vieţile sfinţilor români ...........4 Vieţile sfinţilor cehi ................6

Catehism ortodox ...................9 Mari duhovnici .....................12 Familiei ortodoxe ................14 Termeni bisericeşti ...............17

Artă şi literatură creştină ......18 Calendar ortodox ..................21

Recomandare de carte...........22 Dacă aveţi propuneri de rubrici, doriţi să publicăm informaţii pe un anumit subiect sau răspunsuri la întrebări pe temă creştină sau să ajutaţi la traducerea în engheză/cehă, scrieţi­ne la adresa redacţiei.

Asteptăm şi materiale cu ştiri despre evenimente ale bisericii din Cehia pe adresa redacţiei.

Căsuţa de redacţie Preşedinte de onoare Pr. Cristian POPESCU Redactor şef Horaţiu TOMA

Secretar de redacţie

Dragoş HARAGA Echipa de redacţie Pr. Andrei DANCIU Ramona AIOANEI Traian BĂLAN Valentina DIMA Theodor Vlad FATU Alexandra GIOSANU Dragoş HARAGA Adina TOMA Horaţiu TOMA Corector Valentina DIMA Grafică şi design Petra CÎMPEAN Adresa redacţiei Email: slovaortodoxa@ro­cz.com Yahoo: slovaortodoxa Web: slovaortodoxa.blogspot.com şi http://ro­cz.com/slova­ortodoxa http://www.facebook.com/slovaortodoxa

Publicaţia apare cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscop de Olomouc şi Brno

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şi în limba română se află pe strada Vranovska nr. 48 http://parohiabrno.ro­cz.com Mulţumim celor care sprijină constant activităţile bisericii şi tipărirea revistei.

Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de la biserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno sau contactând redacţia.

2

Slovă Ortodoxă • Nr. (12)2/2013

ACTUALITATEA

Programul slujbelor de sărbători la Brno

Sâmbătă, 27 aprilie la 18:30 ­ Vecernia Mare cu litie În Săptămâna Patimilor: Luni, 29 aprilie la ora 18:00 ­ Denie Marţi, 30 aprilie la ora 18:00 ­ Denie Miercuri, 1 mai la ora 18:00 ­ Denie Joi, 2 mai la ora 10:00 ­ Sfânta Liturghie la ora 18:00 ­ Denia celor 12 Evanghelii Vineri, 3 mai la ora 10:00 ­ Ceasurile Împărăteşti la ora 18:00 ­ Prohodul Domnului ­ Denie Sâmbătă, 4 mai la ora 10:00 ­ Sfânta Liturghie Duminică, 5 mai la 00:00 ­ Utrenia Învierii şi Sfânta Liturghie urmată de sfin­ ţirea bucatelor de dulce şi agapa creştinească 18:00 ­ Slujba celei de a II­a Învieri ATENŢIE: ÎN ZIUA ÎNVIERII NU ESTE SLUJBĂ DIMINEAŢA LA 10:00. În Săptămâna Luminată: Luni, 6 mai la ora 18:00 ­ Sfânta Liturghie din a 2­a zi de Paşti Marţi, 7 mai la ora 18:00 ­ Sfânta Liturghie Joi, 9 mai la ora 18:00 ­ Sfânta Liturghie de Izvorul Tămăduirii

Programul slujbelor de sărbători la Praga

În Săptămâna Patimilor: Luni, 29 aprilie la ora 8:00 ­ Liturghia Darurilor la ora 19:00 ­ Denie Marţi, 30 aprilie la ora 19:00 ­ Denie Miercuri, 1 mai la ora 9:00 ­ Liturghia Darurilor la ora 19:00 ­ Denie Joi, 2 mai la ora 9:00 ­ Liturghia Sfântului Vasile cel Mare la ora 19:00 ­ Denia celor 12 Evanghelii Vineri, 3 mai la ora 9:00 ­ Ceasurile Împărăteşti urmate de Vecernia Punerii în Mormânt. la ora 19:00 ­ Denie Sâmbătă, 4 mai la ora 9:00 ­ Liturghia Sfântului Vasile cel Mare Duminică, 5 mai la ora 00:00 ­ Utrenia Învierii la ora 10:00 ­ Sfânta Liturghie de Paşti, urmată de Agapă şi Vecernie (cu citirea Evangheliei în mai multe limbi) În Săptămâna Luminată: Luni, 6 mai la ora 9:00 ­ Sfânta Liturghie, a doua zi de Paşti Marţi, 7 mai la ora 9:00 ­ Liturghie Rubrică realizată de Horaţiu TOMA Nr. • Slovă Ortodoxă Nr.1/2011 (12)2/2013 • Slovă Ortodoxă

3

VIEŢILE SFINŢILOR

Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin

Acest cuvios Pahomie, episcop al Romanului, ctitorul schitului Pocrov, era de loc din Transilvania, din ţinutul Bistriţei. S­a născut la 1674 în satul Gledin şi a primit la botez numele de Petru. Părinţii lui, popa Iftimie şi Ana Pencu, duceau viaţă grea, muncind cot la cot cu sătenii, ca mai toţi preoţii români ortodocşi de peste munţi, din vremea aceea.

Crescut în frică de Dumnezeu, tânărul Petru a ajuns să fie cu adevărat iubitor de Hristos şi, câştigând fierbinte şi înfocată dragoste către Dumnezeu şi voind după Evanghelie a vieţui a lăsat casă, părinţi, fraţi, rude şi celelalte şi, trecând munţii, a ajuns la mănăstirea Neamţu. În anul 1697, când avea vârsta de 23 de ani, s­a învrednicit de îngerescul chip de monah, primind numele de Pahomie. Nu după mult timp, pentru râvna lui duhovnicească, a fost hirotonit preot. Şi, pentru că era şi bun gospodar, râvnitor şi cu adâncă evlavie, soborul l­a rânduit clisiarh mare, toate ale bisericii încredinţându­ i­se. Şi măcar că aceasta era o slujbă grea, Cuviosul Ieromonah Pahomie nu şi­a risipit viaţa duhovnicească, ba, dimpotrivă, din treaptă în treaptă ridicându­se, a început şi mai cu osârdie a se nevoi, din putere în putere, sporind întru faptele bune, chip şi pildă făcându­se tuturor. Şi încă, aici, la vechea şi vestita vatră de cultură bisericească a mănăstirii

4

Neamţu, Pahomie şi­a agonisit, cu râvnă şi cu dragoste de lumină, bogată şi temeinică învăţătură de carte. Iar când nu avea nici 30 de ani, a primit ocârmuirea întregii mănăstiri. Şi a păstorit el cu vrednicie obştea de la Neamţu, ţinându­se cu străşnicie de rânduielile pentru monahi ale Sfinţilor Părinţi. Iar în ogorul sufletului său cu mai multă râvnă lucra şi mai cu osârdie întindea nevoinţele sale. În anul mântuirii 1704, auzind de lucrarea cea ziditoare de suflete a Sfântului Dimitrie al Rostovului, Cuviosul Pahomie, cel înfocat cu dragostea dumnezeiască, mai mult învăpăindu­se cu dorul cel dumnezeiesc, a părăsit egumenia şi, lăsând toate, s­a dus să­l întâlnească pe acest sfânt „învăţător de schivnicie” şi mare cărturar. A stat Cuviosul Pahomie multe zile în preajma Sfântului Dimitrie. „Am fost multe zile cu sfinţia sa la mas, ascultându­i învăţătura sfântă” după cum însuşi mărturiseşte. În 1706, Cuviosul Pahomie, s­a înapoiat iarăşi la metania sa în Sfânta Mănăstire Neamţu. Întorcându­se aici, Pahomie n­a mai primit să fie egumen, ci a rugat soborul să­l lase să se liniştească în pustie. Iar osârduitorul, scăpând de grijile cele din afară, a început să­şi caute loc pentru linişte duhovnicească. Acest loc l­a găsit într­ o pădure deasă, la poalele muntelui Chiriacu.

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/2011 Slovă Slovă Ortodoxă Ortodoxă •• Nr. Nr. (12)2/2013 (6)1/2012 (7)2/2012

Nu mult după aceea a murit episcopul Lavrentie de la Roman. Şi a fost adus cuviosul din sihăstria lui şi, fără să­i fie voia, l­au ales episcop la 18 decembrie 1706. De la început, a fost aproape de păstoriţii săi, pe cei săraci miluind, pe cei scârbiţi mângâindu­i şi tuturor ajutându­le, după cât îi era putinţa. După şapte ani şi trei luni de păstorire, la 1 martie 1714, Episcopul Pahomie a depus cârja, retrăgându­se din scaunul vlădicesc.

După ce a ieşit din episcopie, s­a dus la sihăstria sa de lângă muntele Chiriacu. Şi îndată, cu sprijinul ucenicilor, s­a apucat de zidirea sfântului locaş al bisericii, pe care l­au urzit în 14 aprilie şi i­au ales ca hram Acoperământul Maicii Domnului.

Dar Cuviosului Pahomie nu i­a fost dat să se bucure prea mult de linişte.

Către sfârşitul anului 1716 s­au iscat iar tulburări pentru domnie. Pahomie a fost nevoit să pribegească în Transilvania, apoi în Polonia. După cinci luni, când lucrurile s­au potolit, cuviosul s­a întors la Pocrov, dar pentru că domnitorul îl bănuia că a avut legături cu răsculaţii şi cu „zurbagiii” austrieci, a fost nevoit să plece din nou în pribegie. S­a dus la Kiev şi a lăsat schitul în seama ucenicului său, Sofronie.

La Pecerska a fost primit cu cinste şi cu bucurie, dar tihnă n­a mai cunoscut. Îl muncea dorul de ţară şi de sihăstria sa, nădăjduind mereu că se va întoarce. Prin ucenicii săi a stat cât a

Nr.1/2011 (7)2/2012 (12)2/2013 •• Slovă Ortodoxă Nr. • Slovă Ortodoxă

VIEŢILE SFINŢILOR

putut în legătură cu Pocrovul, căruia i­ a purtat mereu de grijă, ca de altfel şi Neamţului. Le­a trimis de acolo ajutoare, icoane şi îndeosebi cărţi. În 1724, ultimul an al vieţii sale, şi­a întocmit testamentul, care cuprinde şi aşezământul pentru schitul ctitorit de el, şi pe care l­a trimis în Moldova, la Pocrov, la sihăstrie. Şi aşa nevoindu­se, fericitul Pahomie a îmbrăcat, se pare, înainte de moarte, marea schimă sub numele de Pimen.

Aşa se face că pe un tablou cu chipul său, zugrăvit mai târziu ­ aflat la Pocrov ­ sunt înfăţişaţi şi sfinţii săi patroni: ca mirean (Sfântul Petru), ca monah (Sfântul Pahomie) şi ca schimonah (Sfântul Pimen).

Cuviosul Episcop Pahomie a fost chemat către Domnul în anul 1724, şi osemintele lui se păstrează în paraclisul Sfântul Ştefan de la Pecerska.

Socotit ca cel mai de seamă cărturar dintre clericii moldoveni din acel timp, acest ierarh a fost, mai înainte de toate, un trăitor, un monah cu smerită cugetare şi cu înfocată dragoste pentru Hristos, un conducător care a strălucit în Biserică prin sfinţenia vieţii. A iubit schimnicia, şi a unit, în cumpăna dreptei socotinţe, rugăciunea cu munca trupului şi a minţii, în tradiţia sănătoasă a străvechiului monahism românesc isihast.

Sursa: sfintiromani.ro

Rubrică realizată de

Theodor Vlad FATU 5

VIEŢILE SFINŢILOR

Vieţile Sfinţilor Chiril şi Metodie

Ne oprim în acest număr la viaţa şi activitatea sfinţilor care au încreştinat ţinuturile Cehiei şi Slovaciei ­ Sfinţii Chiril şi Metodie.

Părinţii noştri în rând cu Sfinţii Chiril şi Metodie au fost fraţi care au dus credinţa ortodoxă popoarelor slave din centrul Europei în secolul al IX­lea.

Pregătindu­şi propovăduirea printre slavi, ei au inventat alfabetul glagolitic pentru a putea traduce Sfânta Scriptură şi alte lucrări creştine în ceea ce în prezent se numeşte slavona veche.

Mai târziu, alfabetul glagolitic s­a dezvoltat în alfabetul chirilic care este folosit şi în prezent în unele limbi slave. Cei doi fraţi au fost canonizaţi şi li s­a recunoscut rangul de Întocmai cu Apostolii pentru munca lor misionară. Numeroase detalii ale vieţii lor au fost însă deformate de legendele care au apărut pe seama lor.

Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 11 mai.

Cei doi fraţi Constantin (mai târziu Chiril) şi Mihail (mai târziu Metodie) s­au născut la începutul secolului al IX­lea în Tesalonic într­o familie senatorială. Anii exacţi ai naşterii sunt necunoscuţi. Constantin, cel mare, se crede că s­a născut în 826, în timp ce Metodie se crede că s­a născut în 827.

Tatăl lor, Leon, era drungarios, adică guvernator al Themei (regiune militar­ administrativă a Imperiului Bizantin) din Tesalonic, a cărei jurisdicţie cuprindea şi slavii din Macedonia. Se crede că mama lor a fost de origine slavă. Fiind crescuţi într­o zonă bilingvă, cu vorbitori de slavonă şi greacă, cei doi fraţi au ajuns la o

6

cunoaştere aprofundată a ambelor limbi. Ca urmare a poziţiei familiei lor, cei doi fraţi au beneficiat de o educaţie aleasă. Şi­au pierdut tatăl la o vârstă fragedă şi au fost crescuţi sub protecţia unchiului lor, Teoctist, care era un demnitar de rang înalt al guvernului bizantin, responsabil cu comunicaţiile poştale şi cu relaţiile diplomatice ale imperiului. În 843, el l­a chemat pe Constantin la Constantinopol pentru a­ şi continua studiile la universitatea de acolo. În Constantinopol, el a fost hirotonit diacon. Deoarece Constantin era un bun cunoscător al teologiei şi se putea exprima cu uşurinţă în arabă şi ebraică, prima sa misiune pe lângă Califul Abbasid Al­Mutawakkil a fost să discute principiile Sfintei Treimi cu teologii arabi şi astfel să îmbunătăţească relaţiile diplomatice ale imperiului cu Califatul Abbasid.

De asemenea, Teoctist a aranjat ca Mihail să primească o poziţie în administraţia slavă a imperiului.

Curând, el s­a retras la mănăstirea din Muntele Olimp unde a fost tuns cu numele de Metodie. În 860, Împăratul Mihail al III­lea şi Fotie, Patriarhul Constantinopolului, i­ au trimis pe cei doi fraţi la hanul khazarilor într­o expediţie misionară menită să zădărnicească planurile hanului de convertire la iudaism.

Misiunea a eşuat iar hanul a ales iudaismul pentru poporul său, cu toate că mulţi au ales creştinismul. La întoarcerea lor, Constantin a fost numit profesor de filozofie la universitate. Apoi în 862, cei doi fraţi

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/2011 Slovă Ortodoxă • Nr. (12)2/2013

au fost invitaţi de Prinţul Rastislav al Moraviei Mari să propovăduiască creştinismul pe meleagurile de sub tutela sa. Această solicitare a fost cauzată de eforturile prinţilor slavi din Europa Centrală care căutau să­şi menţină independenţa de vecinii Germanici. Rastislav căuta misionari creştini care să îi înlocuiască pe cei germani. Până la urmă această misiune s­a prelungit toată viaţa celor doi fraţi, deoarece ei erau adepţii ideii prezentării creştinismului în limba celor cărora se propovăduia, aşa cum era obiceiul în Răsărit. Pentru a­şi îndeplini misiunea, ei au născocit alfabetul glagolitic, un precursor al alfabetului chirilic şi au început să traducă Scripturile şi literatura creştină în limba slavonă.

Clerul german folosea latina ca limbă liturgică pentru a­şi menţine influenţa în Moravia şi, astfel, nu au fost deloc încântaţi de activitatea lui Constantin şi Metodie, folosind această deosebire pentru a­i ataca pe cei doi fraţi. După ce au lucrat cîţiva ani, cei doi fraţi au fost chemaţi de Papa Nicolae I să vină în faţa Bisericii din Roma şi să­şi apere activitatea; zona în care îşi desfăşurau ei activitatea fiind în jurisdicţia Romei. Cu toate acestea, înainte de sosirea lor la Roma, Nicolae a murit în 869 şi a fost succedat de Adrian al II­lea. După ce Adrian a fost convins de ortodoxia celor doi fraţi, el a aprobat folosirea limbii slavone în cultul bisericii şi le­a cerut să­şi continue activitatea. El l­a hirotonit atunci pe Metodie ca episcop.

Constantin a îmbrăcat rasa monahală într­o biserică greacă din Roma. El a Nr. Nr.(7)2/2012 (12)2/2013 . Slovă • Slovă Ortodoxă Ortodoxă 1/2011 • Slovă Ortodoxă

VIEŢILE SFINŢILOR

primit numele de Chiril, nume sub care este cunoscut de obicei. Chiril nu s­a mai întors în Moravia deoarece a murit la scurt timp după acestea. Data morţii lui Chiril nu este cunoscută, dar se pare că a avut loc curând după hirotonirea sa, amândouă petrecute probabil în februarie 869, iar decesul său a survenit, cel mai probabil, în 14 februarie.

Adrian al II­lea a reînfiinţat vechea eparhie de Panonia, ca prima eparhie slavă de Moravia şi Panonia, independentă de germani, la solicitarea prinţilor slavi Rastislav, Sviatopluk şi Kocel. Aici, Metodie a fost numit arhiepiscop al noii eparhii. Cu toate acestea, la reîntoarcerea în Moravia în 870, regele german Ludovic şi episcopii germani l­au convocat pe Metodie la un sinod în Ratisbona, unde l­au demis şi întemniţat. După ce germanii au fost înfrânţi militar în Moravia, Papa Ioan al VII­lea l­a eliberat trei ani mai târziu şi l­a reinstalat ca Arhiepiscop de Moravia. În curând, ortodoxia sa a fost din nou pusă sub semnul întrebării de către germani, în special din cauza folosirii slavonei. Încă o dată Ioan al VII­lea a aprobat folosirea slavonei la Sfânta Liturghie dar cu amendamentul că întâi se citea Evanghelia în latină şi apoi în slavă. De asemenea, acuzatorul lui Metodie, Wiching, a fost numit episcop vicar al lui Metodie, şi din această poziţie el a continuat să i se opună lui Metodie. Cu sănătatea şubrezită în urma îndelungatei lupte cu oponenţii săi, Metodie a murit în 6 aprilie 885, după ce a recomndat ca succesor al său să fie numit ucenicul său, slavul din Moravia, Gorazd.

7

VIEŢILE SFINŢILOR

Fraţii Chiril şi Metodie sunt cunoscuţi mai ales pentru dezvoltarea alfabetului glagolitic care a fost folosit ca să ducă cultura şi literatura creştină printre slavi în propria lor limbă. Cu unele adăugiri ale ucenicilor lor, acesta a devenit alfabetul chirilic, şi este folosit în prezent de majoritatea popoarelor slave. În orice caz, munca celor doi fraţi de a traduce Sfintele Scripturi, cultul bisericesc, nomocanonul şi alte cărţi creştine în slavonă constituie cel mai de seamă exemplu al misionarismului ortodox care a dus creştinismul popoarelor lumii.

Cu toate că la numai câţiva zeci de ani după moartea lui Metodie evenimentele aproape au distrus munca acestora în Moravia, munca lor a devenit piatra de temelie a civilizaţiei slave din Europa de Est şi de Sud­Est şi a furnizat limba principală a eforturilor misionare din secolele următoare. În faptul continuării obiceiului Sfinţilor Apostoli de a propovădui creştinismul în limba tuturor popoarelor stă considerarea Sfinţilor Chiril şi Metodie ca fiind întocmai cu Apostolii. În această moştenire îşi caută originile reînviata Biserică Ortodoxă a Teritoriilor Cehiei (Moravia).

Datorită eforturilor Sfinţilor Chiril şi Metodie lumea slavă a dobândit un alfabet şi a putut să facă trecerea de la cuvântul vorbit la cel scris. Ei au creat, pentru slavi, o limbă cultă prin care aceştia să poată exprima concepte profunde şi subtile.

Datorită personalităţii puternice, datorită realizărilor pe plan religios şi cultural şi datorită memoriei colective în care au rămas adânc întipăriţi, 8

Chiril şi Metodie au fost recunoscuţi şi cinstiţi drept sfinţi încă de la moarte.

Până astăzi, cultul lor a rămas viu în special în rândul popoarelor cu origini slave, care le aduc cinstirea şi omagiul cuvenit. "În anul 1980, papa Ioan Paul al II­lea i­a declarat pe Sfinţii Chiril şi Metodie patronii Europei, alături de Sfântul Benedict de Nursia, iar ziua lor se serbează, cu fast, pe 14 februarie, după data din calendarul catolic (în calendarul ortodox, ei sunt prăznuiţi pe 11 mai). În Bulgaria, aceşti sfinţi sunt sărbătoriţi pe 24 mai, ziua educaţiei şi culturii bulgare şi ziua literaturii slavone. În Republica Macedonia, 24 mai este cunoscută drept ziua Sfinţilor Chiril şi Metodie, iluminatorii slavilor. În Rusia, pe 24 mai se serbează şi ziua literaturii şi culturii slavone, iar în Cehia, 5 iulie este ziua misionarilor slavoni, Chiril şi Metodie. De asemenea, cei doi fraţi din Tesalonic sunt comemoraţi în întreaga lume prin diferite biserici, mănăstiri şi chiar universităţi închinate lor.

Exemple grăitoare sunt Universităţile din Skopje (Macedonia) şi Târnovo (Bulgaria) şi ordinul surorilor Sfinţilor Chiril şi Metodie, o comunitate religioasă romano­catolică dedicată ecumenismului, educaţiei şi evanghelizării.

Scrierea chirilică reprezintă cel de­al doilea alfabet slav şi este legată de numele lui Constantin, episcopul Preslavului, un ucenic indirect al Sfinţilor Chiril şi Metodie. Ea a luat naştere în Bulgaria, unde a fost continuată lucrarea marilor misionari de către ucenicii lor: Gorazd, Clement, Naum etc. Acest alfabet, care a luat

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/2011 Slovă Slovă Ortodoxă Ortodoxă •• Nr. Nr. (12)2/2013 (6)1/2012 (7)2/2012

CATEHISM ORTODOX

locul celui glagolitic, s­a numit chirilic în amintirea şi drept omagiu pentru Sfântul Chiril, cel care a pus bazele culturii şi scrierii slave." (Ziarul Lumina) Anul acesta în intreaga ortodoxie se organizează evenimente care să cinstească activitatea şi importanţa Sfinţilor Chiril şi Metodie.

Evenimentele vin sa marcheze împlinirea a 1150 de ani de la începutul propovăduirii celor doi. În

Cehia evenimentul anual de la Mikulčice va avea o amploare mult mai mare decât în anii trecuţi, după cum aminteam în numarul trecut al revistei noastre la evenimentele din jurul datei de 24 mai 2013 este aşteptată şi Sanctitatea Sa Bartolomeu I ­ Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului.

Sursa: OrthoWiki

Cuvântul “Liturghie” vine din limba greacă şi înseamnă “slujire”. În general, cultul ortodox este foarte variat ca formă şi conţinut, iar diversele rituri şi servicii liturgice, ţinând cont mai ales de lungimea şi complexitatea lor, pot fi împărţite în: • Rugăciuni – prin aceasta subînţelegând nu atât rugăciunile care compun diferite slujbe, ci cele de sine stătătoare, care formează rituri aparte, cum ar fi: Rugăciunea la însemnarea pruncului, Rugăciunea de binecuvântare a strugurilor / stâlpărilor, Rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare (exorcismele) etc.

• Rânduieli – prin această înţelegând nişte rituri mai complexe care, pe lângă una sau mai multe rugăciuni, mai conţin şi tropare sau alte compoziţii imnografice şi, adeseori, sunt însoţite de binecuvântări sau alte gesturi liturgice. Dintre cele mai cunoscute enumerăm: Rânduiala împărtăşirii (Canonul şi rugăciunile înainte şi după împărtăşire), Rânduiala Parastasului, Rânduiala în ziua întâi după naştere la femeia lehuză şi alte

servicii, de cele mai multe ori, din categoria Ierurgiilor (rugăciuni speciale care se fac de către preoţi şi episcopi cu scopul de a curăţi, binecuvânta şi sfinţi pe om, natura înconjurătoare, bisericile, obiectele de cult, casele, cele casnice, roadele câmpului şi toate lucrurile de care omul are nevoie în viaţă, pentru lauda lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului).

• Slujbe – servicii liturgice care sunt mai dezvoltate ca Rânduielile şi care, de cele mai multe ori, pe lângă rugăciuni şi tropare au ectenii şi citiri biblice (Apostol şi Evanghelie). În serviciile liturgice ce primesc denumirea de „Slujbe”, încadrăm Laudele bisericeşti, dar şi Sfintele Taine, anumite Ierurgii şi mai ales Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie (despre care vom vorbi mai jos).

Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe. Cel mai adesea se slujeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar alteori Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul numită şi Liturghia Darurilor mai

Rubrică realizată de

Sfânta Liturghie

Nr.1/2011 (12)2/2013 • Slovă Ortodoxă Nr. • Slovă Ortodoxă

Horaţiu TOMA

9

CATEHISM ORTODOX înainte sfinţite. Mai există şi alte Liturghii, precum Liturghia Sfântului Iacob sau Liturghia Sfântului Evanghelist Marcu.

Laudele şi rolul rugăciunii în comun Rugăciunea zilnică în Biserica Ortodoxa se compune din 7 slujbe, numite "cele 7 laude" (Psalmul 119,164). Ziua liturgică, începe seara, cu Vecernia şi se termină în seara zilei următoare, cu Ceasul IX. Slujbele dintr­o zi liturgică se împart în trei grupe, formate fiecare din câte trei slujbe: Ciclul de seară Ceasul IX (Ceasurile sunt rugăciunile de la începutul celor patru sferturi ale zilei) Vecernia (Slujba de seră) Pavecerniţa (Rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare) Ciclul de dimineaţă Miezonoptica (Rugăciunea de la miezul nopţii) Utrenia şi Ceasul I (Utrenia şi Ceasul I sunt socotite o singură Laudă, dar avem în total opt laude) Ciclul de zi Ceasul III Ceasul VI Obedniţa / Liturghia (Obedniţa – atunci când nu se face Liturghie) În practica Bisericii, unele din cele 7 laude sunt făcute împreună, iar în sărbătorile mari, inclusiv Duminica, în seara de ajun se uneşte Vecernia cu Utrenia, slujba numindu­se Priveghere.

Generalizarea tuturor celor şapte Laude în canonul oficial al cărţilor de slujbă nu s­a făcut dintr­o dată peste tot. Definitivarea şi uniformizarea rânduielii de slujbă a celor şapte

10

Laude, a fost realizată prin tipărirea Ceaslovului, începând cu ediţiile slave de la sfârşitul secolului XV (Cracovia 1491 şi Veneţia 1493) şi cea greacă de la începutul secolului XVI (Veneţia 1509). Rânduiala din prezent a Laudelor bisericeşti este rodul unei evoluţii dinamice, la care au contribuit personalităţile, centrele şi curentele teologice din perioada bizantină.

Cele şapte Laude simbolizează şapte mari evenimente din viaţa Mântuitorului.

Vecernia ­ simbolizează momentul pogorârii Mântuitorului de pe cruce şi punerea Lui în mormânt nou, de către Iosif şi Nicodim, dar şi momentul sfânt al Cinei celei de Taină.

Pavecerniţa ­ simbolizează tânguirea Maicii Domnului, când a plâns după ce Mântuitorul a fost pus în mormânt.

Miezonoptica ­ simbolizează momentul rugăciunii Mântuitorului în grădina Ghetsimani.

Utrenia ­ este timpul când L­au prins pe Mântuitorul în grădina Ghetsimani, Iuda cu cei o mie de ostaşi cu suliţele.

L­a prins pe Mântuitorul, zicând: „Bucură­Te, Învăţătorule“, şi L­a sărutat. Deci Utrenia redă episodul în care Mântuitorul a fost prins în grădina Ghetsimani şi când toţi Apostolii L­au părăsit şi au fugit, iar El a rămas singur în mâinile celor fără de lege.

Ceasul întâi ­ este momentul când L­ au dus pe Hristos la Ana şi la Caiafa, după ce L­au prins, tot atunci după miezul nopţii, către ziuă, când L­au dus la divan.

Ceasul al treilea ­ simbolizează atât momentul condamnării la moarte a Domnului, cât şi pogorârea Sfântului

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/2011 Slovă Slovă Ortodoxă Ortodoxă •• Nr. Nr. (12)2/2013 (7)2/2012

Duh în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli. Mântuitorul le­a spus Apostolilor: "De trebuinţă este să Mă duc Eu; că dacă Eu nu Mă duc, nu va veni Mângâietorul la voi, pe care Eu Îl voi trimite de la Tatăl. Deci staţi în Ierusalim până vă veţi îmbrăca cu putere de Sus.“ Ceasul al şaselea ­ corespunde cu momentul răstignirii Mântuitorului pe crucea de pe Golgota, între cei doi tâlhari.

Ceasul al nouălea ­ este a cincea laudă a Bisericii şi simbolizează momentul înfricoşat în care Mântuitorul îşi dă duhul pe cruce, când a zis: „Săvârşitu­s­a! Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul Meu“.

Hristos a venit sa­l înnoiască pe Adam; Hristos, noul Adam. Ca pentru un păcat a intrat moartea în lume prin Adam, şi pentru păcat s­a biruit păcatul prin Iisus Hristos. „Nu lăsa, Doamne, omenirea! Nu lăsa zidirea Ta cu care sunt îmbrăcat Eu acum, şi care o sfinţesc pe cruce şi o jertfesc şi Mă aduc jertfa pentru toate vremurile, pentru tot neamul omenesc, ca să răscumpăr firea omeneasca!“, spune una dintre cântările Ceasului.”

(Părintele Ilie Cleopa) Sfânta Liturghie – încununarea rugăciunii Bisericii Sfânta Liturghie („lauda laudelor”) se săvârşeşte în fiecare zi, dimineaţa, pană la orele prânzului.

Ea încununează întreg ciclul liturgic al Bisericii, fiind cea mai importantă slujbă, deoarece, în timpul ei, pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Domnului.

Zilele când nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie se numesc aliturgice:

Nr.1/2011 (12)2/2013 Nr. • Slovă Ortodoxă (7)2/2012 •• Slovă Ortodoxă

CATEHISM ORTODOX

Vinerea Patimilor, luni şi marţi din prima săptămână a Postului Paştelui, miercuri şi vineri din Săptămâna Brânzei, vinerea dinaintea Crăciunului şi a Bobotezei, când aceste praznice cad duminica sau lunea, când se fac slujbele Ceasurilor şi Vecernia.

De la frângerea pâinii la Liturghia actuală Sfânta Liturghie este slujba ce urmează porunca Domnului de la Cina cea de Taina, când pâinea şi vinul au fost date Apostolilor ca Trupul şi Sângele Său. ­ Cina cea de Taină reprezintă momentul întemeierii Sfintei Liturghii, ca slujbă ce încorporează Sfânta Împărtăşanie.

(Matei 26,26­28) În Biserica primară (din primele secole), creştinii şi cei ce se pregăteau să devină creştini, se adunau în prima zi a săptămânii (Duminica), când săvârşeau: ­ "frângerea pâinii" ­ rugăciuni ­ învăţătura Apostolilor ­ împărtăşire (Fapte 2,42) ­ agapa frăţească (o masa de obşte împreună) O descriere a acestei Sfinte Liturghii din primele 3 secole ne­o dă Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful.

Pentru unificarea acestui ritual în toate Bisericile creştine, Sfinţii Părinţi au alcătuit rânduieli, pe care le vom prezenta în numărul următor.

Surse:

ro.orthodoxwiki.org, parohiadabuleniv.ro, ortodoxia.md, www.crestinortodox.ro, parohialuncasi.trei.ro, cristis.freevar.com

Rubrică realizată de Traian BĂLAN 11

MARI DUHOVNICI

Părintele Serafim Man

Sursa foto: http://www.basilica.ro

Părintele Serafim Man s­a născut în data de 27 noiembrie 1935, în localitatea Boiereni, judeţul Maramureş, în apropiere de Mănăstirea Rohia. În data de 23 noiembrie 1952, la vârsta de numai 17 ani, tânărul intră ca frate în Mănăstirea Rohia. Statornic în viaţa monahală, în data de 20 iulie 1955, după trei ani de ucenicie, el va fi tuns în monahism, primind numele Serafim. În primăvara anului 1957, părintele Serafim Man este hirotonit ierodiacon, iar mai apoi, ieromonah; el va sluji în biserica mănăstirii până în anul 1959, când, din pricina Decretului 410, este nevoit să părăsească mănăstirea. Până în anul 1971, el va sluji ca preot în parohiile Cupseni, Baiuţ şi Costeni.

Revenind în obştea de la Mănăstirea Rohia, după numai doi ani, în anul 12

1973, părintele Serafim Man este ales stareţ al acesteia. În anul 1973, în anul în care părintele Serafim Man a fost numit stareţ la Mănăstirea Rohia, filosoful Constantin Noica i­a spus lui Nicolae Steinhardt: "Ţi­am găsit locul potrivit!". În autobiografia sa, despre perioada petrecută după ieşirea din închisoare, până la intrarea în mănăstire, părintele Nicolae Steinhard spune: "Jinduiam acum după călugărie. O doream încă din închisoare. După moartea tatălui meu (1967), am început să­mi caut o mănăstire, am întâmpinat însă greutăţi şi refuzuri, stareţii se fereau de un fost deţinut politic."

Pentru că era cărturar curajos, autorităţile comuniste îl urau pe Steinhardt; pentru că era evreu, autorităţile bisericeşti se arătau şi ele reticente; cu toate acestea, părintele Serafim Man a fost luminat de Dumnezeu să vadă inima sinceră a celui în cauză. Înţelept şi plin de dragoste, stareţul de la Rohia l­a primit pe cărturar cu multă căldură şi fără reticenţe, făgăduindu­i că el personal îl va călugări.

Slujba de tundere în monahism a lui Steinhardt, plănuită a fi săvârşită în taină, a fost împiedicată de o boală cruntă ce l­a cuprins pe stareţ (cancer). În faţa cancerului, ajuns deja în metastază, doctorii şi­au declarat neputinţa, sfătuindu­l pe părinte să meargă la Mănăstirea Rohia, spre a muri în chilia sa. În mănăstire, petrecând în rugăciune neîncetată, Slovă Ortodoxă • Nr. 1/2011 Slovă Slovă Ortodoxă Ortodoxă •• Nr. Nr. (12)2/2013 (7)2/2012

părintele a depăşit cu zeci de ani termenul însemnat de doctori.

Abia în anul 1980, părintele Serafim Man l­a tuns în monahism pe Nicolae Steinhardt, primindu­l cu mult drag în obştea sa de la Mănăstirea Rohia.

Despre acest moment, părintele Steinhardt mărturiseşte: "În anul 1979, părintele Serafim Man mi­a făgăduit că mă va călugări. S­a îmbolnăvit apoi foarte grav şi a fost internat în stare aproape disperată la un spital din Cluj.

De acolo, din ce în ce mai bolnav, a venit în august 1980, la Rohia, numai ca să mă călugărească, potrivit făgăduinţei ce­mi făcuse. Am fost călugărit în ziua de 16 august, în paraclisul noii cladiri, de părinţii Serafim Man, Antonie Perta, Nicolae Lese şi Emanuel Rus. Binecuvântarea Arhiepiscopiei s­a cerut şi obţinut ulterior."

Părintele Serafim Man este unul dintre marii părinţi duhovnici pe care i­a dat Bisericii pământul ţării noastre: "Zilnic stai la rugăciune, cum poţi, cât poţi; dar să nu fie o zi fără rugăciune, că nu e zi fără păcat! Mergând pe drum ori lucrând, zi şi­atunci: "Doamne, ajută! Doamne, iartă­mă!".

Nu­i voie să întrerupem rugăciunea.

Mintea noastră să fie în cer, mintea noastră să fie la Dumnezeu.

Dumnezeu e aproape de noi. Tot ce ne înconjoară ne vorbeşte de Dumnezeu.

Eu, cu necazurile mele, la Maica Domnului am alergat cel mai mult; eu pe Maica Domnului o consider cea mai mare apărătoare."

Părintele Serafim Man a fost stareţ al

Nr.(7)2/2012 (12)2/2013• •Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă Nr.

MARI DUHOVNICI

Mănăstirii Rohia vreme de unsprezece ani, între anii 1973­1984. Se retrage din stăreţia mănăstirii din pricina stării proaste de sănătate. În calitate de stareţ, pe lângă activitatea duhovnicească, părintele Serafim s­a ostenit şi în vederea întăririi materiale a mănăstirii, întărind clădirile acesteia şi zidind altele de folos; în vremea sa a fost zidită "Casa cu Paraclis", "Casa Poetului" şi "Altarul de vară".

De­a lungul vieţii sale, părintele Serafim Man a publicat mai multe carţi de folos duhovnicesc, dintre care le amintim pe următoarele: "Mănăstirea Rohia" (Cluj Napoca, 1989), "Livada duhovnicească" (Cluj Napoca, 1990), "Adevăruri trăite. Învăţături folositoare" (Baia Mare, 1993), "Buchet de pilde şi învăţături creştine pentru tineri" (Baia Mare, 1995), "Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei" (Baia Mare, 1996), "Meditaţii duhovniceşti" (Baia Mare, 2002), "Viaţa şi Acatistul Sfântului Serafim de Sarov" (Baia Mare, 2004), "Rugăciunea domnească Tatăl nostru.

Tâlcuire" (Baia Mare, 2007), precum şi mai multe predici şi omilii, în revistele teologice.

Părintele Serafim Man a trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de 12 februarie 2013, la ora 3 şi 10 minute.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Sursa: Teodor Dănălache;

www.creştinortodox.ro

Rubrică realizată de Dragoş HARAGA

13

FAMILEI ORTODOXE

Soţiei ortodoxe

Cu greu scriu de fiecare dată dar mai greu decât altă dată acum. Nici nu e foarte greu de înţeles de ce acum, când mi se oglindesc în oglinda conştinţei, neputinţele, neştiinţele şi slăbiciunile de soţie.

Cuvintele de azi nu le scriu să vă învăţ, ci ca să mă învăţ în primul rând pe mine, tânară soţie aflată zi de zi într­un proces de învăţare. Am speranţa că cele ce le aflu vă vor folosi şi vouă şi vă vor face să începeţi o călătorie a cunoaşterii.

Sunt lucruri pe care le învăţăm din experienţă şi altele din cărţi, unele au efect mai adânc în fiinţa nostră iar altele trec şi le uităm, în continuare vi le prezint împletite, teoria şi practica laolaltă.

Din ce văd, vă mărturisesc că sunt aşa de impresionata de soţii în vârstă, albiţi de aceleaşi greutăţi, care cu răbdare îşi întind mâna înspre ajutor şi după zecii de ani, pentru ei nu "eu" primează ci "tu". Tu cel neputincios, tu cel bolnav, tu cel slăbit, tu cel încercat nu eu, eu, eu şi pe mine.

Căsnicii de acest fel în jurul nostru sunt multe, dar ele nu strigă cum o fac cele în care sunt infidelităţi, avorturi, certuri sau neînţelegeri. Căsnicii în care soţii se jertfesc unul pentru celălalt, se ajută pe calea mântuirii, fără a trâmbiţa asta în mod public, fac voia lui Dumnezeu, ar trebui sa ne fie model şi exemplu că se poate.

Vă împărtăşesc câteva sfaturi din cărţi care au trecut pe la noi şi care pot să ne înveţe multe.

Să­l primeşti pe celălalt în inima ta

14

îndurerată “Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei pentru ca, existând un climat paşnic în familie, să­şi poată îndeplini îndatoririle lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip armonios, soţii trebuie dintru început să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine, iar nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească. Atunci când există dragoste şi jertfire de sine, întotdeauna unul se pune în situaţia celuilalt, îl înţelege şi­l doare. Iar atunci când cineva îl primeşte pe aproapele său în inima sa îndurerată, Îl primeşte pe Însuşi Hristos, Care îl umple cu şi mai multă veselie duhovnicească. [...] Când există numai dragoste trupească, şi, de pildă, femeia află că soţul ei a privit la alta, atunci îi aruncă vitriol în ochi şi îl orbeşte. În timp ce, atunci când există dragoste curată, o doare mai mult şi caută cu orice chip să­1 aducă iarăşi pe drumul cel bun. Astfel vine harul lui Dumnezeu.” ­ Părintele Paisie Aghioritul, “Viaţa de familie” Iartă­mă, dragostea mea. „Am putea spune că, după “Te iubesc”, cea mai importantă propoziţie în căsnicie este micuţa şi umila declaraţie: “Iartă­mă, dragostea mea”.

Am vorbit deja despre faptul că ideea unei convieţuiri absolut armonioase este mai degrabă ideală decât reală.

Răbufniri de ură simţim chiar şi pentru cel pe care îl iubim. Ia aminte pentru a le întâmpina cu seninătate. Cuvintele

SlovăOrtodoxă Ortodoxă•• Nr. Nr. (12)2/2013 (7)2/2012 Slovă

pe care le rostim în astfel de răbufniri este posibil să servească nevoii de exteriorizare a unor sentimente refulate; este însă posibil ca ele să ajute în a deschide drumul pentru mai multă dragoste.

Dacă observi că te autojustifici mereu, dacă gândurile tale nu se pot dezlipi de reproşurile nemiloase, pe care le construieşti la adresa celuilalt, dacă îţi este milă de tine şi gâfâi la micile dificultăţi ca şi cum ai urca munţi, dacă te comporţi în discuţiile voastre ca un locotenent faţă de soldaţii lui sau dacă găseşti totul normal atunci când îţi urmăreşti comportamentul, probabil că a sosit momentul în care trebuie să­ ţi ceri iertare. Cuvântul profetului din Vechiul Testament: “în zadar foloseşti medicamentele; vindecare pentru tine nu există” descrie minunat situaţia în care ne aflăm atunci când ne blocăm în părerea noastră şi nu înţelegem să facem un pas mai încolo.

Am mai vorbit despre aceste dificultăţi în scrisorile noastre anterioare. Să mergem mai departe repetând încă o dată acest mesaj care se potriveşte cu adevărat femeilor înţelepte: “Mersul spre o posibilă îmbunătăţire să nu înceapă niciodată, dacă nu­l încep eu însămi.”

Chiar dacă greşeala este în întregime a lui – lucru imposibil, de altfel – poţi să pui capăt unui conflict fără să­ţi pierzi demnitatea. Este posibil ca el să nu­şi asume vinovăţia; totuşi, tu poţi să accepţi că ţi­a părut rău că v­aţi certat şi că­i ceri iertare dacă ai spus cumva ceva care nu trebuia spus: “Există la tine atâtea şi atâtea alte lucruri pe care le iubesc. Mă sprijin pe dragostea ta

Nr.(7)2/2012 (12)2/2013• •Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă Nr.

FAMILEI ORTODOXE

mai mult decât pe orice altceva din lume şi mă simt foarte rău de fiecare dată când apare un obstacol între noi.”

Iertarea în căsnicie înseamnă să ştim să nu dăm importanţă la “cine a făcut” sau “de ce a făcut” sau “cum a putut să facă”, ci la “care este cea mai scurtă modalitate de a remedia situaţia”. ­ Charlie W. Shedd, “Scrisori Caterinei” Spune­i că este minunat “Aşadar, înainte să vorbeşti, asigură­te totdeauna că ceea ce spui are gustul adevărului. Soţul tău doreşte de la tine autenticitate şi adevăr. Este timpul să alerg la poştă. Dar înainte să sigilez plicul, să spunem din nou împreună: “Ştiu că este un om minunat!”

Dacă s­ar putea cântări cuvintele, acest cuvânt ar cântări cel mai mult. Sper că şi Petre va intra în acest duh şi va găsi nenumărate modalităţi de a­ţi răspunde pe măsură. Şi chiar dacă încă nu o face, nu­i da târcoale. începe tu. Dacă este un om normal, cum cred că este, va reacţiona sigur, şi va reacţiona aşa cum trebuie.

De câte ori vezi o femeie radiind de fericire, să ştii că o face pentru că ştie că este iubită. La fel se întâmplă şi cu bărbaţii care radiază o autentică siguranţă de sine. Vei descoperi partea bună a tovarăşului tău de viaţă, numai dacă o cauţi şi dacă ceea ce ceri i­o spui cu cuvinte.” ­ Charlie W. Shedd, “Scrisori Caterinei” Cuvincioasă şi atrăgătoare “Într­o după­amiază eram la una din enoriaşele mele şi stăteam de vorbă.

Deodată se ridică şi­mi spune: “Iartă­ mă, părinte, dar soţul meu se întoarce peste o jumătate de oră şi întotdeauna îmi rezerv acest timp pentru a mă

15

FAMILEI ORTODOXE pregăti să­l întâmpin.”

A spus acest lucru cu cel mai firesc ton din lume. Când şi­a dat seama că era ca şi când mi­a spus să plec, s­a înroşit şi s­a simţit foarte încurcată. Îmi plac mult astfel de femei. Am felicitat­o din toată inima şi, trecând pragul, mi­am zis pentru a nu ştiu câta oară “Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le­ai făcut.” Pe drum, în maşină, întorcându­mă acasă, mă gândeam cât de bună şi frumoasă ar fi lumea aceasta dacă fiecare soţie ar consuma treizeci de minute pe zi pentru a­l întâmpina pe soţul ei. Ar mai trebui să adaug că doamna respectivă are şi cinci copii de vârste diferite. Nu mă întreba cum îşi rânduieşte toate treburile, astfel încât să­i rămână totdeauna o jumătate de oră pentru acest ritual! Nu sunt femeie ca să pot răspunde. Ştiu un lucru, şi anume că soţul ei o iubeşte foarte mult.

Nu sunt puţine femeile care, din momentul căsătoriei, nu mai leapădă capotul. Sau poartă toată ziua şorţul sub pretex că fac treabă în casă. O astfel de vestimentaţie, cu regim permanent, nu are însă nici o justificare”. ­ Charlie W. Shedd, “Scrisori Caterinei” Multe alte caracteristici ale soţiei creştine le găsiţi mai jos în rugăciunea soţiei pentru soţ, cum ar fi: mulţumitoare, supusă, îndatoritoare, răbdatoare, bună chivernisitoare şi multe altele.

Rugăciunea soţiei pentru soţ O, Doamne preabunule, Tu mi­ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, partaş sorţii mele şi sprijinul meu în

16

vremea călătoriei acestei vieţi. Fă să cunosc că el se îngrijeşte de mine şi ajută­mă să nu întristez niciodată zilele lui, nici să fiu nemulţumitoare faţă de cel care mă sprijină şi mă îngrijeşte.

Fă­mă supusă şi îndatoritoare, ca nu cumva printr­o purtare necuviincioasă să­i adaug la osteneli şi să­i amărăsc pâinea ce­o caştigă pentru mine şi copiii noştri.

Izvorule al înţelepciunii, luminează­ mă să cunosc toate virtuţile familiei şi printr­o înţeleaptă chivernisire să păstrez ceea ce el adună cu osteneli şi prin sudoarea feţei sale. Ajută­mi ca prin supunere, prin dulceaţa purtării mele, prin răbdarea şi dragostea mea, să încununez zilele lui cu flori şi cu bucurii, să împart cu el fără cărtire toate loviturile vieţii şi să­i fiu însoţitoare nedespărţită, precum în fericire aşa şi în necaz.

Păzeşte­mă de împodobirile necumpătate şi de necuviinţele în care cad femeile care nu cunosc preţul unui şot bun, punându­şi toată fericirea lor în podoabe şi petreceri zgomotoase şi deşarte ce atrag după sine neînţelegeri, dezamăgire şi dureri. Ajută­mi să deprind toate virtuţile care fac podoaba femeii, pentru că dacă vârsta sau bolile îmi vor ridica floarea frumuseţii şi a tinereţii să­mi rămână o inimă vrednică de dragostea soţului meu şi a fiilor noştri, ca să le dau pildă bună, întărindu­i în puterea virtuţii.

Ascultă, Preabunule, glasul meu cel umilit, şi trimite binecuvantarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.

Rubrică realizată de Adina TOMA

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/2011 Slovă Ortodoxă • Nr. (7)2/2012 (12)2/2013

NOI ŞI BISERICA

Termeni bisericeşti: panihida & mântuire

Panihida — este o slujbă pe care preotul o săvârşeşte la casa celui mort, fie în ziua morţii, fie în fiecare zi până la înmormântare. Este o slujbă premergătoare slujbei; înseamnă priveghere sau slujbă de noapte, deoarece înlocuieşte priveghiile, adică rugăcinile şi cântările din timpul nopţii pe care credincioşii le făceau odinioară la căpătâiul celor morţi, care erau îngropaţi numai noaptea, de teama persecuţiilor. Panihida, sau parastasul pe scurt, se numeşte şi slujba pe care preotul o face la casa mortului după ce revine de la înmormântare: el binecuvintează aici pomana sau praznicul mortului, pomană ce se numeşte şi Comand (în Transilvania şi Moldova); acest praznic este o rămăşiţă a vechilor agape (mese frăţeşti) care, la creştinii din primele veacuri, însoţeau înmormântările şi care, într­un fel, reprezintă o prelungire sau supravieţuire a vechilor ospeţe funerare („convivia funebralia“) din vechile religii greco­romane. Acum preotul citeşte şi molitfa (rugăciune specială prevăzută în Molitfelnic) pentru sufletul mortului.

Mântuire (σωτιρία, ή — sotiria; lat. salus,­utis) după învăţătura ortodoxă, mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea vieţii de veci, în Dumnezeu. Ea ne­a fost făcută cu putinţă prin întruparea, jertfa şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos şi ne­o însuşim prin harul dumnezeiesc cu care trebuie să

Nr.(7)2/2012 (12)2/2013 • Slovă Ortodoxă Nr. • Slovă Ortodoxă

conlucrăm prin credinţă şi fapte bune.

De mântuire se poate împărtăşi orice om, căci Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“ (I Timotei 2,4). Mântuirea trebuie să fie cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului, căci, zice Mântuitorul: „Căci ce­i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă­şi pierde sufletul? Sau ce ar putea da omul, în schimb, pentru sufletul său?“ (Marcu 8, 36­37) Mântuirea o dobândim numai cu ajutorul lui Dumnezeu, Care, după cum ne învaţă şi Crezul, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S­a pogorât din ceruri şi S­a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S­a făcut om“ şi a fost „jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre“ (I Ioan 4, 10); mântuirea este „răscumpărarea“ omului din păcat. În creştinism, mântuirea este opera iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, pe care El îi cheamă la mântuire şi a iubirii omului, care răspunde la chemarea lui Dumnezeu; este un proces teandric — divin şi uman în acelaşi timp. Prin iubirea lui Dumnezeu către om şi a omului faţă de Dumnezeu se ajunge la desăvârşirea, la îndumnezeirea omului, la mântuirea lui. Mântuitorul este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu întrupat din iubire, pentru mântuirea omului.

Rubrică realizată de Ramona AIOANEI

17

ARTĂ ŞI LITERATURĂ CREŞTINĂ

Mănăstirea Voroneț și mesajul ezoteric din pictura bizantină

Exteriorul bisericii mănăstirii

Mănăstirea Voroneţ e cea mai faimoasă dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare, un monument aflat şi pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Frescele sale vorbesc despre rafinatele cunoştinte ezoterice ale teologilor medievali moldoveni şi despre talentul artistic al meşterilor anonimi.

Voroneţul e la 5 kilometri de Gura Humorului, judeţul Suceava, iar din 1991 şi­a reluat şi activitatea monahală întreruptă vreme de câteva sute de ani. A fost ridicat în 1488, în doar trei luni şi trei săptămâni, la sfaturile lui Daniel Sihastrul, pe locul unui schit din lemn ce îl adăpostise pe celebrul ascet. Momentul, mitologizat, al întâlnirii dintre Ştefan cel Mare şi Daniel Sihastrul e consemnat şi în cronica lui Ion Neculce. Domnitorul a împropietărit mica mănăstire cu recoltele şi forţa de muncă a trei sate şi cu alte posesiuni aducătoare de venit.

Pridvorul închis a fost adăugat în timpul domniei lui Petru Rareş, fiul lui Ştefan. Pereţii au rezervat ferestrelor spaţii infime pentru a lăsa o suprafaţă

18

cât mai mare de expresie la dispoziţia picturii.

Pe peretele vestic e figurată Judecata de Apoi, pe cel sudic: Sfântul Gheorghe (hramul mănăstirii), Geneza, Acatistul Maicii Domnului şi vieţile sfinţilor Nicolae şi Ioan cel Nou, iar pe cel nordic: Vămile Văzduhului.

Pictura exterioară, păstrată de pe vremea lui Ştefan, e opera Mitropolitului Grigorie Roşca şi a mai multor meşteri anonimi. Fresca Judecăţii de Apoi de pe peretele vestic e atât de impresionantă din punct de vedere pictural şi de coerentă din punct de vedere teologic încât a ajuns să fie comparată cu creaţia lui Michelangelo din Capela Sixtină, realizată aproape concomitent. Este, în tot cazul, cea mai elocventă tratare a temei apocaliptice din spaţiul creştinismului răsăritean. Detaliile ei trădează o excepţională informaţie ezoterică la care erudiţii monahi moldoveni au avut acces, şi pe care au ţinut să o înfăţişeze credincioşilor, cu o pioasă respectare a canoanelor ortodoxe.

Compoziţia Judecăţii de Apoi de la Voroneţ e organizată pe cinci planuri orizontale, dar trecerea dintre acestea rămâne aproape neobservată la o primă privire în comparaţie cu ruptura izbitoare între emisferele simbolice de­a stânga şi de­a dreapta, marcate cromatic prin râul de foc ce izvorăşte de la picioarele Tronului Judecătorului. În planul cel mai de sus, chiar sub

Slovă Ortodoxă •Nr. Nr. 1/2011 Slovă Slovă Ortodoxă Ortodoxă ••Nr. (12)2/2013 (7)2/2012

ARTĂ ŞI LITERATURĂ CREŞTINĂ

cornişa de sub acoperişului de şindrilă, sub un brâu cu motive populare ce delimitează tabloul, se află reprezentarea Tatălui. Îngerii deschid Porţile Împărăţiei, dezvăluind Chipul Creatorului în slavă, înconjurat de un curcubeu circular. Turistul neavizat e şocat să descopere în imediata apropiere a Domnului figurarea celor douăsprezece zodii, dar mesajul ezoteric e limpede. Din cele două laturi ale picturii, doi îngeri strâng constelaţiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament.

Teologii medievali nu neagă aşadar ocultul, tot aşa cum nu neagă existenţa Diavolului, figurat şi el în frescă, dar ţin să sublinieze diferenţa dramatică dintre veacul acesta şi veacul ce va să vie, cel al instaurării Împărăţiei lui Dumnezeu. În centrul celui de­al doilea plan pictural se află a doua persoană a Sfintei Treimi, Iisus Hristos, aşezat pe tronul de domnie, flancat de Fecioara Maria şi de Sfântul Ioan, respectiv de sfinţii care iau parte la Judecată.

Primul rând al asistenţei e ocupat de o parte şi de alta de cei 12 apostoli. În centrul celui de­al treilea plan pictural e figurat Sfântul Duh, sub forma în care a apărut la Botezul Domnului din Râul Iordanului, a unui porumbel alb. Din tronul Său iese şi mâna care ţine balanţa pe care sunt cântărite sufletele. De o parte şi de alta, îngerii şi diavolii se înfruntă pentru a înclina talgerele acestei cumpene.

Motivul imagistic al râului de foc a fost reluat aproape un secol mai târziu şi pe unul din pereţii mănăstirii Humor

Nr.(7)2/2012 (12)2/2013• •Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă Nr.

din apropiere, aproape în aceeaşi formă grafică. La limita dintre cele două lumi, dar figurat în stânga râului de foc stă prorocul Moise, reprezentat cu aură de sfânt şi ţinând în mână un pergament cu profeţia venirii Mântuitorului ce avea să împlinească Vechiul Testament. În faţa lui Moise se prezintă grupuri de iudei şi păgâni îngroziţi. Păcătoşii prezentaţi în timpul luptei date pentru înclinarea balanţei între îngeri şi diavoli sunt goi, asemeni lui Adam şi Evei din reprezentările clasice ale Genezei în bisericile româneşti. În stilul picturii naive religioase e accentuat în desen pântecul, ca simbol al umanităţii primare care domină personajul. Dar cuplul primordial a depăşit acest stadiu în viziunea escatologică a lumii creştine. Prin urmare, Adam şi Eva sunt prezentaţi la sfârşitul istoriei asemeni patriarhilor, cu aură de sfinţi. Cei doi şi­au ispăşit păcatul originar şi după o aşteptare care a durat cât întreaga poveste a umanităţii îngenunchează bătrâni şi smeriţi de o parte şi de alta a tronului Duhului Sfânt, simbolizat de porumbelul alb.

Fresca Judecăţii de Apoi, cea mai valoroasă pictură murală din România 19

ARTĂ ŞI LITERATURĂ CREŞTINĂ

Două interesante diagonale simbolice se realizează privind cele două perechi care încadrează tronul Mântuitorului şi al Duhului Sfânt. În planul superior, Maica Domnului, purtând veşminte care diferă doar prin nuanţă (purpura regală) de cele ale Evei, simbolizează cinstirea supremă pe care o atinge în calitatea sa de arhetip al femeii.

Cea de­a doua diagonală este cea realizată între Adam şi Sfântul Ioan, între cel ce a căzut din neascultare pentru că a gustat din Pomul Cunoştinţei şi cel căruia i s­au dezvăluit tainele sfârşitului acestei lumi şi sensul lor ezoteric. (Să nu uităm că în Apocalipsa (cap. 10), îngerul îi cere lui Ioan să mănânce cartea conţinând profeţii şi să nu scrie o parte din cele dezvăluite).

Un deosebit impact vizual are şi grupul de sfinţi cu aureole aurii adunaţi dincolo de zidul cu nestemate al Împărăţiei. În fruntea lor, Sfântul Petru identificabil după cheia pe care o poartă în mână. Aşezarea simbolică a Fecioarei Maria de­a dreapta Lui Iisus Hristos, în planul imediat inferior celui ocupat de Dumnezeu Tatăl e întărită şi de reprezentarea să­i spunem geografică din cel de­al cincilea plan al tabloului, în centrul Împăraţiei, pe un tron flancat de îngeri şi de cel căruia Mântuitorul i­a promis că va deveni primul cetăţean al Raiului – tâlharul de pe cruce. În apropierea lor sunt reprezentaţi patriarhii, purtând în braţe numeroşii urmaşi cu care au fost binecuvântaţi. În râul de foc se mistuie păcătoşii, ereticii şi închinătorii la idoli, în timp ce Diavolul e aşezat pe un balaur cu

20

două capete, purtând o cupă neagră în mâna dreaptă. Dincolo de râul de foc, apele şi pământul antropomorfizate eliberează împreună cu fiarele sălbatice (elefanţi, lei, lupi, peşti, caracatiţe dragoni şi bestii mitologice) pe muritorii (figuraţi în veşmite de îngropăciune asemeni mumiilor) pieriţi în naufragii sau în felurite dezastre.

Iniţial, intrarea în biserică se făcea prin pronaos. Erau păstrate astfel cele trei componente de bază ale arhitecturii bizantine: pronaos, naos şi altar. Dar ulterior a fost adăugat pridvorul cu faimosul perete vestic pe care se află pictura Judecăţii de Apoi, fără nicio altă spărtură pentru iluminat, intrarea făcându­se printr­o uşă laterală dinspre Sud. Pe acest din urmă perete întâlnim cel mai abundent celebra culoare cunoscută ca albastru de Voroneţ – un misterios pigment natural care trece de la albastru la verde în funcţie de umiditatea ambientului. Pictura de pe peretele nordic este cea mai deteriorată, fiind expusă intemperiilor, în special viscolului, un fenomen curent iarna în acest ţinut.

Zidul masiv care împrejmuieşte mănăstirea asaltată de turişti tot timpul anului e de dată recentă, având între altele şi rolul de a proteja preţioasa pictură. Se creează o notă în plus de mister pentru vizitator care nu poate vedea celebra mănăstire din depărtare, ci doar după ce păşeşte dincolo de poarta de intrare.

Sursa: webphoto.ro Rubrică realizată de Alexandra GIOSANU Slovă Ortodoxă •Nr. Nr. 1/2011 Slovă Slovă Ortodoxă Ortodoxă ••Nr. (12)2/2013 (7)2/2012

Iunie

CALENDAR ORTODOX

2 D † Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava 4 M † Sfinţii Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel 13 J † Înălţarea Domnului ­ Ziua Eroilor; Sfânta Mucenică Achilina 23 D ­ Sfânta Mucenică Agripina; Sfântul Mucenic Aristocleu pr.

Duminica a VIII­a după Paşti ­ Duminica Mare a Rusaliilor (Cincizecimii); † Pogorârea Sfântului Duh 24 L † Sfânta Treime; † Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele); † Sfântul Niceta de Remesiana; Aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Lăsatul secului pentru Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel) 25 M ­ Sfânta Mare Mucenică Fevronia; Sfinţii Cuvioşi Dionisie şi Dometie (Începutul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel; dezlegare la ulei şi vin) 29 S † Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel; Odovania Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt 30 D † Soborul celor 12 Sfinţi Apostoli; † Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor)

Iulie

1 L † Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi; Sfinţii mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian 2 M † Aducerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; † Sfântul Voievod Ştefan cel Mare; Sfântul Ierarh Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului 12 V † Cinstirea Sfintei Icoane Prodromiţa de la Muntele Athos; Sfântul Mucenic Proclu şi Ilarie; Sfânta Veronica; Sfântul Cuvios Mihai Maleinul 18 J † Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor 20 S † Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul 22 L ­ Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Sfânta Cuvioasă Mucenică Marcela 23 M ­ Aducerea Moaştelor Sfântului Sfinţitului Mucenic Foca; Sfântul Mucenic Apolinarie, episcopul Ravenei; Sfântul Mucenic Vitalie şi Valeria; Sfinţii Mucenici Trofim şi Teofil 27 S † Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon; Sfânta Cuvioasă Antuza 30 M ­ Sfinţii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic; Sfânta Mucenică Iulita; Sfântul Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei (Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului) 31 M ­ Înainteprăznuirea scoaterii Sfintei Cruci; Sfântul şi Dreptul Evdochim; Sfântul Iosif din Arimateea (Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului) Nr.(7)2/2012 (12)2/2013• •Slovă SlovăOrtodoxă Ortodoxă Nr.

21

CALENDAR ORTODOX

August

5 L ­ Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului; † Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ; Sfântul Mucenic Evsignie; Sfântul Ierarh Fabian, episcopul Romei (Post) 6 M † Schimbarea la Faţă a Domnului (Pobrejenia) (Dezlegare la peşte) 7 M † Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla; Sfântul Cuvios Mucenic Dometie Persul; Sfântul Ierarh Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului; Sfânta Irina împărăteasa 14 M ­ Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sfântul Prooroc Miheia (Prohodul Maicii Domnului; post) 15 J † Adormirea Maicii Domnului 16 V ­ Sfânta Mahramă a Domnului; † Sfinţii Martiri Brâncoveni Constantin Vodă cu cei 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache; † Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec 26 L ­ Sfântul Mucenic Adrian şi Natalia, soţia sa; Sfântul Mucenic Atic 27 M ­ Sfântul Cuvios Pimen cel Mare; Sfinţii Mucenici Eutalia, Fanurie şi Osie, Episcopul Cordovei 28 M ­ Sfântul Cuvios Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia; Sfântul Mucenic Diomid; Sfânta Ana Proorociţa, fiica lui Fanuel (Post) 29 J † Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul; Sfânta Cuvioasă Teodora (Post negru) 30 V † Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei şi Sfântul Cuvios Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopul Romanului; Sfinţii Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patriarhii Constantinopolului 31 S ­ Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului; Sfinţii Mucenici Andrei, Iraclie, Faust şi Mina Rubrică realizată de Horaţiu TOMA

Sfântul Inchisorilor­Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate și adnotate de monahul Moise, Editura Alba Iulia, 2007

Există cărţi care respiră, de esenţă tare, care te cutremură prin puterea cuvântului care trece de limita literei tipărite între coperţi.

Consider un privilegiu de a te putea afla în preajma unui astfel de text cald şi mărturisitor ca cititor.

E o carte­om greu de privit în ochi, pentrucă povestea mărturisită te convoacă la un dialog interior 22

profund, responsabil, îndurerat.

"Cartea aceasta ne ofera nouă, celor obişnuiti cu o viaţă comodă, prilejul de a medita la jertfă, la suferinţă şi la cruce." ­ Arhiepiscopul Alba Iuliei Procesul de reconstituire a timpului trăit în preajma lui Valeriu Gafencu, supranumit de Nicolae Steinhardt "sfântul închisorilor" e un pas important spre responsabilizarea şi Slovă Ortodoxă • Nr. 1/2011 Slovă Ortodoxă • Nr. (12)2/2013

reconsiderarea valorilor facil consumiste ale lumii în care trăim.

"Sfântul Închisorilor" este o carte despre Valeriu Gafencu, alcătuită de colegi de celulă, de oameni care au avut minunata şansă de a­l cunoaşte.

Deşi este o carte scrisă de prietenii martori si mărturisitori, nu te poate lăsa prieteneşte, uman sufletesc în acelaşi loc din care te­a luat de mână.

Contextul exterior atroce de suferinţe trăite sângerând, lupta continuă de supravieţuire sufletească atunci când Răul îţi confiscă rând pe rând orice fărâmă de libertate, rezistenţă cu bucurie interioară adâncă la orice provocare profund rea îţi oferă o măsură a răului infinit mai mic al zilelor de azi.

E o carte care se citeşte greu, care te obligă nu numai la cunoaştere ci şi la o reaşezare a cercetării sufleteşti.

Petru Creţia a elaborat teoria marilor anonimi, despre cei neştiuţi care ţin lumea înspre bine. Despre cei care fac să ţină lumea chiar dacă sunt puţini, lumea nu poate subzista fără o talpă a Binelui.

Mărturisirea suferinţelor din închisorile de la Aiud, Piteşti şi Târgu Ocna unde a fost mutat pe rând Valeriu Gafencu te înfioară şi­ţi şopteşte în inimă ­ acest om, iţi spui, s­a dus în Iad şi s­a întors înapoi şi nu s­a dezintegrat.

Condamnat la 25 de ani de muncă silnică, găsit vinovat pentru credinţa manifestată şi mărturisită, Gafencu a fost etichetat uşor drept duşman al ordinii publice. În momentul arestării, avea un costum

Nr.(7)2/2012 (12)2/2013 • Slovă Ortodoxă Nr. • Slovă Ortodoxă

Recomandare de carte

verde, pe care considerându­l prea bun pentru sine, l­a oferit unui om sărman. Întrebat mai apoi de ce şi­a dat haina cea mai bună şi mai frumoasă, atunci când a fost părăsit şi judecat cu uşurinţă de oameni, a răspuns senin şi clar ­ am trimis haina înaintea mea în Împărăţia lui Dumnezeu.

Părintele Arsenie Papacioc mărturiseşte despre Valeriu ­ era un băiat serios care... iubea fără alegere.

Avea un zâmbet ascuns al inimii, avea aceste aripi nevăzute, ţinea foarte mult la Marele Adevăr... o fire sentimentală dar nu era o fiinţă necontrolată, un îndrumător de fapte, nu de teorie pentru cei din jurul lui, foarte odihnitor ca prezenţă nu era nevoie de o explicaţie în preajma lui, starea de lucruri era clară, limpede.

După 10 ani de închisoare, de chinuri greu de imaginat că ar putea fi născocite şi aplicate de chipuri umane, şi­a ştiut tainic data plecării din lumea aceasta cerând o cămaşă albă, o lumânare şi o cruce.

A dat streptomicina care l­ar fi salvat măcar temporar unui evreu, Wurmbrand, care a trăit până la 92 de ani. Valeriu însă a murit la vârsta de 30 de ani, pe 18 februarie 1952.

Cu ultimele puteri, Valeriu a spus: "Doamne, dă­mi robia care eliberează sufletul şi ia­mi libertatea care­mi robeşte sufletul."

Vă invit cu bucurie mărturisită şi cu tristeţe ziditoare să nu rataţi întâlnirea cu această carte.

Rubrică realizată de

Valentina DIMA 23

Biserica ”Intrarea Maicii Domnului în Templu” din Brno

La data de 24 noiembire a fost sfinţită noua biserică.

Majoritatea lucrărilor au fost finalizate, urmând să înceapă lucrările de pictură. Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncă voluntară sau donaţii pentru finalizarea picturii şi a iconostasului, vă rugăm să luaţi legătura cu părintele Cristian Popescu. Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohiei http://parohiabrno.ro­cz.com.

Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot face donaţii în contul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.

Dumnezeu să vă răsplătească!

Stadiul lucrărilor la biserica din Brno, la data de 21 aprilie 2013

Foto Horaţiu Toma