CAPITOLUL 1 1 Împăratul Astiage a fost adunat la părinţii săi, iar Cir al Persiei şi-a primit împărăţia. 2 Și Daniel a vorbit cu împăratul și a fost cinstit mai presus de toți prietenii săi. 3 Babilonii aveau un idol, numit Bel, și se cheltuiau pentru el în fiecare zi douăsprezece măsuri mari de făină fină, patruzeci de oi și șase vase de vin. 4 Și împăratul s-a închinat la ea și a mers în fiecare zi să i se închine; dar Daniel s-a închinat însuși Dumnezeului său. Și împăratul i-a zis: De ce nu te închini lui Bel? 5 Care a răspuns și a zis: Pentru că nu mă pot închina idolilor făcuți cu mâinile, ci Dumnezeului cel viu, care a creat cerul și pământul și are stăpânire peste orice făptură. 6 Atunci împăratul i-a zis: Nu crezi că Bel este un Dumnezeu viu? nu vezi cât mănâncă și bea în fiecare zi? 7 Atunci Daniel a zâmbit și a zis: „O, rege, nu te înșela! 8 Atunci împăratul s-a mâniat și și-a chemat preoții și lea zis: Dacă nu-mi spuneți cine este acesta care consumă aceste cheltuieli, veți muri. 9 Dar dacă îmi puteți înștiința că Bel îi devorează, atunci Daniel va muri, pentru că a vorbit blasfemie împotriva lui Bel. Și Daniel a zis împăratului: Să fie după cuvântul tău. 10 Preoții din Bel erau șaizeci și zece, afară de soțiile și copiii lor. Și regele a mers cu Daniel în templul lui Bel. 11 Preoții lui Bel au zis: „Iată, noi ieșim; 12 Și mâine, când vei intra, dacă nu vei afla că Bel a mâncat totul, vom suferi moartea; sau, altfel, Daniel, care vorbește mincinos împotriva noastră. 13 Și ei puțin au luat în seamă aceasta, căci sub masă făcuseră o intrare privată, prin care intrau mereu și consumau acele lucruri. 14 Atunci când au ieșit, regele a pus mâncare înaintea lui Bel. Daniel poruncise slujitorilor săi să aducă cenuşă şi pe aceia pe care i-au împrăştiat prin tot templul numai în faţa regelui; apoi au ieşit, au închis uşa şi au pecetluito cu sigilul împăratului şi au plecat. 15 Noaptea au venit preoții cu nevestele și copiii lor, cum obișnuiau să facă, și au mâncat și au băut totul. 16 Dimineața s-a sculat regele și Daniel cu el. 17 Și împăratul a zis: Daniel, sunt pecețile întregi? Iar el a spus: Da, rege, ei să fie sănătoși. 18 Și de îndată ce a deschis dour-ul, regele s-a uitat la masă și a strigat cu glas tare: Mare ești, o, Bel, și la tine nu este deloc înșelăciune. 19 Atunci Daniel a râs și l-a ținut pe rege să nu intre și a zis: Iată, acum, pavajul și vedeți bine ai cui pași sunt aceștia. 20 Și împăratul a zis: „Văd urmele bărbaților, ale femeilor și ale copiilor. Și atunci regele s-a supărat, 21 Și i-au luat pe preoți cu nevestele și copiii lor, care iau arătat ușile private, unde intrau, și au consumat lucrurile care erau pe masă. 22 De aceea, regele ia ucis și l-a dat pe Bel în stăpânirea lui Daniel, care l-a distrus pe el și templul lui. 23 Și în același loc era un balaur mare, căruia i se închinau cei din Babilon.
24 Și împăratul a zis lui Daniel: „Vrei să spui și tu că acesta este de aramă? iată, el trăiește, mănâncă și bea; nu poţi spune că nu este un dumnezeu viu; de aceea, închina-te lui. 25 Atunci Daniel a zis regelui: „Mă voi închina Domnului Dumnezeului meu, căci El este Dumnezeul cel viu”. 26 Dar dă-mi voie, rege, și voi ucide acest balaur fără sabie și fără toiag. Regele a spus: Îți dau voie. 27 Atunci Daniel a luat smoală, grăsime și păr și le-a fiert împreună și a făcut din ele bulgări; acesta a pus acesta în gura balaurului și astfel balaurul a izbucnit în rupe; și Daniel a spus: Iată, aceștia sunt dumnezeii. cult. 28 Când au auzit asta, cei din Babilon s-au mâniat mare și au conspirat împotriva regelui, zicând: „Împăratul s-a făcut iudeu și l-a nimicit pe Bel, a ucis balaurul și a ucis preoții. 29 Au venit deci la rege și i-au zis: Izbăvește-ne pe Daniel, altfel te vom nimici pe tine și casa ta. 30 Când împăratul a văzut că l-au apăsat puternic, fiind constrânși, le-a dat pe Daniel în mâna lor. 31 Care l-a aruncat în groapa cu lei, unde a stat șase zile. 32 Și în groapă erau șapte lei și le dădeau în fiecare zi două cadavre și două oi; 33 Acum era în Iudee un profet, numit Habbacuc, care făcuse ghiveci, frânse pâinea într-un vas și mergea la câmp ca să le aducă secerătorilor. 34 Dar îngerul Domnului i-a zis lui Habbacuc: Du-te, du cina pe care o iei în Babilon lui Daniel, care este în groapa cu leii. 35 Şi Habbacuc a spus: Doamne, n-am văzut Babilonul; nici eu nu știu unde este bârlogul. 36 Atunci îngerul Domnului l-a luat de coroană, l-a luat de părul capului său și, prin vehementa duhului său, l-a așezat în Babilon deasupra gropii. 37 Și Habbacuc a strigat, zicând: O, Daniel, Daniel, ia cina pe care ți-a trimis Dumnezeu. 38 Și Daniel a zis: „Tu ți-ai adus aminte de mine, Dumnezeule; și nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută și Te iubesc”. 39 Daniel s-a sculat și a mâncat; și îngerul Domnului a pus din nou pe Habbacuc la locul lui îndată. 40 În ziua a șaptea, regele s-a dus să-l plângă pe Daniel și, când a ajuns la groapă, s-a uitat înăuntru și iată că Daniel ședea. 41 Atunci regele a strigat cu glas tare, zicând: Mare ești Domnul Dumnezeul lui Daniel și nu este altul în afară de tine. 42 Și l-a tras afară și a aruncat în groapă pe cei care au fost cauza nimicirii lui; și au fost devorați într-o clipă înaintea feței lui.