CAPITOLUL 1
1 O copie a epistolei pe care Ieremia a trimis-o celor care urmau să fie duși robi în Babilon de către regele babilonienilor, pentru a le atesta, așa cum i s-a poruncit de la Dumnezeu.
2 Din cauza păcatelor pe care le-ați săvârșit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși robi în Babilon de către Nabucodonosor, regele babilonienilor.
3 Atunci când veți veni în Babilon, veți rămâne acolo mulți ani și o perioadă lungă de timp, și anume șapte generații; și după aceea vă voi scoate cu pace de acolo.
4 Acum veți vedea în Babilon dumnezei de argint, de aur și de lemn, purtați pe umeri, care fac să se teamă națiunile.
5 Păziți-vă deci să nu fiți ca străinii, nici voi și dintre ei, când vedeți mulțimea înaintea lor și în spatele lor, închinându-se lor.
6 Dar voi spuneți în inimile voastre: Doamne, trebuie să ne închinăm Ție.
7 Căci îngerul meu este cu voi și eu însumi am grijă de sufletele voastre.
8 Cât despre limba lor, este lustruită de muncitor, și ei înșiși sunt aurite și acoperite cu argint; totuși, ei nu sunt decât falși și nu pot vorbi.
9 Și luând aur, ca pentru o fecioară căreia îi place să se bucure, ei fac coroane pentru capetele zeilor lor.
10 Uneori, de asemenea, preoții dau de la zeii lor aur și argint și își dăruiesc ei înșiși.
11 Da, le vor da curvelor de rând și le vor împodobi ca pe oameni cu haine, fiind zei de argint, zei de aur și de lemn.
12 Totuși, acești zei nu pot să se salveze de rugină și molii, deși sunt acoperiți cu haine de purpuriu.
13 Ei își șterg fețele din cauza prafului templului, când este mult peste ei.
14 Iar cel care nu poate omorî pe cel ce-l jignește, ține un sceptru, ca și cum ar fi un judecător al țării.
15 El are, de asemenea, în mâna dreaptă un pumnal și un secure, dar nu se poate scăpa de război și de hoți.
16 Prin care se știe că nu sunt dumnezei; de aceea nu vă temeți de ei.
17 Căci ca un vas pe care îl folosește omul, nu valorează nimic când este spart; tot așa este și cu zeii lor: când sunt așezați în templu, ochii lor sunt plini de țărână prin picioarele celor ce intră.
18 Și după cum ușile sunt asigurate din toate părțile pentru cel care jignește pe rege, ca fiind încredințat să sufere moarte, tot așa și preoții își închid templele cu uși, încuietori și zăvoare, ca nu cumva dumnezeii lor să fie jefuiți de tâlhari.
19 Ei le aprind lumânări, da, mai mult decât pentru ei înșiși, din care nu le pot vedea.
20 Ei sunt ca una dintre grinzile templului, dar ei spun că inimile lor sunt roade de lucrurile care se târăsc din pământ; și când le mănâncă pe ei și hainele lor, nu simt asta.
21 Fețele lor sunt înnegrite de fumul care iese din templu.
22 Pe trupul și pe capul lor stau liliecii, rândunelele și păsările, precum și pisicile.
23 Prin aceasta puteți ști că ei nu sunt dumnezei; de aceea nu vă temeți de ei.
24 În ciuda aurul care este în jurul lor pentru a le face frumoase, dacă nu vor șterge rugina, ei nu vor străluci; căci nici când au fost topiți nu au simțit asta.
25 Lucrurile în care nu există suflare sunt cumpărate cu un preț foarte mare.
26 Ei sunt purtați pe umeri, neavând picioare prin care să declare oamenilor că nu valorează nimic.
27 Și cei ce le slujesc se rușinează; căci, dacă cad la pământ vreodată, nu se pot ridica din ei înșiși; nici dacă îi pune cineva drept, nu se pot mișca de la sine; pot ei să se îndrepte, dar ei au pus daruri înaintea lor ca morți.
28 Cât despre lucrurile care le sunt jertfite, preoții lor vând și abuzează; la fel, soţiile lor adună o parte din el în sare; dar săracilor și neputincioșilor nu le dau nimic din asta.
29 Femeile care au menstruație și femeile aflate la naștere își mănâncă jertfele; prin acestea puteți ști că nu sunt dumnezei; nu vă temeți de ei.
30 Căci cum se pot numi ei dumnezei? pentru că femeile puneau carnea înaintea zeilor de argint, aur și lemn.
31 Și preoții stau în temple, având hainele rupte, capetele și bărbiile bărbierite și nimic pe cap.
32 Ei răcnesc și strigă înaintea dumnezeilor lor, cum fac oamenii la sărbătoare, când cineva este mort.
33 De asemenea, preoții își scot hainele și își îmbracă nevestele și copiii.
34 Fie că le face cineva rău, fie că este bine, ei nu pot să răsplătească; ei nu pot nici să ridice un rege, nici să-l doboare.
35 La fel, ei nu pot da nici bogății, nici bani;
36 Ei nu pot salva pe nimeni de la moarte, nici pe cel slab de la cei puternici.
37 Ei nu pot readuce la vederea unui orb, nici nu pot ajuta pe nimeni în necazul lui.
38 Ei nu pot arăta milă văduvei, nici nu pot face bine orfanului.
39 Zeii lor de lemn, care sunt acoperiți cu aur și argint, sunt ca pietrele cioplite din munte; cei ce li se închină vor fi rușinați.
40 Cum ar trebui să gândească și să spună un om că sunt dumnezei, când chiar și caldeenii îi necinstesc?
41 Pe care, dacă văd un mut care nu poate vorbi, îl aduc și îl roagă pe Bel să vorbească, ca și cum ar fi în stare să înțeleagă.
42 Dar ei înșiși nu pot să înțeleagă aceasta și să-i părăsească, pentru că nu au cunoștință.
43 Și femeile cu frânghii în jurul lor, stând pe cărări, ard tărâțe pentru parfum; dar dacă vreuna dintre ele, atrasă de unii care trec pe lângă ele, se culcă cu el, ea îi reproșează pe semenii ei că nu era considerată la fel de vrednică ca ea însăși. , nici cordonul ei rupt.
44 Orice se face între ei este fals; cum se poate crede sau se spune că sunt dumnezei?
45 Sunt făcuți din dulgheri și aurari: nu pot fi altceva decât vor vrea muncitorii să fie.
46 Iar cei care i-au făcut nu pot rămâne niciodată mult; cum ar trebui, atunci, lucrurile care sunt făcute din ei să fie zei?
47 Căci au lăsat minciuni și ocărări celor ce vin după.
48 Căci când vine vreun război sau urgie asupra lor, preoții se sfătuiesc cu ei înșiși, unde pot fi ascunși cu ei.
49 Cum deci nu pot înțelege oamenii că nu sunt dumnezei, care nu se pot salva nici de război, nici de ciumă?
50 Căci, văzând că sunt doar din lemn și acoperite cu argint și aur, se va ști mai departe că sunt mincinoși:
51 Și tuturor națiunilor și regilor se va arăta în mod vădit că ei nu sunt dumnezei, ci lucrări ale mâinilor oamenilor și că nu este nicio lucrare a lui Dumnezeu în ele.
52 Cine nu poate să știe că nu sunt dumnezei?
53 Căci nici ei nu pot ridica un rege în ţară, nici nu pot da ploaie oamenilor.
54 Nici ei nu pot judeca propria lor pricină, nici nu pot repara greșeala, neputând, căci sunt ca niște corbi între cer și pământ.
55 Atunci când focul va cădea asupra casei zeilor de lemn sau a fost acoperită cu aur sau argint, preoții lor vor fugi și vor scăpa; dar ei înșiși vor fi arse ca niște grinzi.
56 În plus, ei nu pot rezista niciunui rege sau vrăjmași: cum se poate crede sau se spune că sunt dumnezei?
57 Nici zeii aceia de lemn, acoperiți cu argint sau aur, nu pot scăpa nici de hoți, nici de tâlhari.
58 Al căror aur și argint și hainele cu care sunt îmbrăcați, cei puternici îl iau și se duc cu ei și nu se pot ajuta singuri.
59 De aceea, este mai bine să fii un rege care își arată puterea, sau un vas profitabil într-o casă, de care proprietarul să-l folosească, decât astfel de dumnezei mincinoși; sau pentru a fi o uşă într-o casă, pentru a păstra asemenea lucruri în ea, decât asemenea dumnezei mincinoşi. sau un stâlp de lemn într-un palat, decât astfel de zei falși.
60 Căci soarele, luna și stelele, fiind strălucitoare și trimise să-și îndeplinească slujbele, sunt ascultătoare.
61 La fel, fulgerul când izbucnește este ușor de văzut; și după aceeași manieră suflă vântul în fiecare țară.
62 Și când Dumnezeu poruncește norilor să treacă peste întreaga lume, ei fac ceea ce li s-a poruncit.
63 Și focul trimis de sus să mistuie dealurile și pădurile face cum este poruncit;
64 De aceea nu se presupune nici nu se spune că ei sunt dumnezei, pentru că ei nu sunt în stare nici să judece cauzele, nici să facă bine oamenilor.
65 Știind deci că nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei,
66 Căci ei nu pot nici blestema, nici binecuvânta pe regi:
67 Nici ei nu pot arăta semne în ceruri printre păgâni, nici nu pot străluci ca soarele, nici nu pot lumina ca luna.
68 Fiarele sunt mai bune decât ele, căci se pot băga sub acoperire și se pot ajuta singure.
69 Atunci nu ni se arată în niciun caz că ei sunt dumnezei; de aceea nu vă temeţi de ei.
70 Căci cum o sperietoare într-o grădină de castraveți nu păstrează nimic, așa sunt zeii lor de lemn, acoperiți cu argint și aur.
71 De asemenea, zeii lor de lemn, acoperiți cu argint și aur, sunt ca un spin alb într-o livadă, pe care stă orice pasăre; precum și unui cadavru, care este la răsărit în întuneric.
72 Și veți ști că nu sunt dumnezei prin purpura strălucitoare care putrezește peste ei; și ei înșiși vor fi mâncați după aceea și vor fi ocară în țară.
73 De aceea, mai bine este omul drept care nu are idoli, căci va fi departe de ocara.