CAPITOLUL 1 1 În Babilon locuia un om, numit Ioacim: 2 Și a luat o soție, pe care o chema Susanna, fiica lui Chelchia, o femeie foarte frumoasă și care se temea de Domnul. 3 Și părinții ei erau neprihăniți și și-au învățat fiica după legea lui Moise. 4 Ioacim era un om mare şi bogat, şi avea o grădină frumoasă, care se lipeşte cu casa lui; şi la el au apelat iudeii; pentru că era mai onorabil decât toți ceilalți. 5 În același an, doi dintre bătrânii poporului au fost numiți judecători, așa cum a vorbit Domnul, că răutatea a venit din Babilon de la judecători din vechime, care păreau să conducă poporul. 6 Aceștia țineau mult la casa lui Ioacim și toți cei ce aveau procese veneau la ei. 7 Când oamenii au plecat la amiază, Susanna a mers în grădina bărbatului ei să se plimbe. 8 Și cei doi bătrâni o vedeau intrând în fiecare zi și mergând; încât pofta lor s-a aprins faţă de ea. 9 Și și-au pervertit mintea și și-au întors ochii, ca să nu privească la cer și să nu-și amintească de judecăți drepte. 10 Și, deși amândoi au fost răniți de dragostea ei, totuși nu a îndrăznit unul să-și arate durerea altuia. 11 Căci le era rușine să-și declare pofta, că doreau să aibă de-a face cu ea. 12 Dar ei vegheau cu sârguință din zi în zi ca să o vadă. 13 Iar unul a zis celuilalt: Să mergem acum acasă, căci este ora mesei. 14 Atunci când au ieșit, s-au despărțit unul de celălalt și, întorcându-se, au ajuns în același loc; și după ce s-au întrebat unul pe altul cauza, șiau recunoscut pofta; apoi au stabilit un timp împreună, când o vor găsi singură. 15 Și a căzut, pe când ei priveau un timp potrivit, ea a intrat ca mai înainte numai cu două roabe și a vrut să se spele în grădină, căci era cald. 16 Și nu era niciun trup acolo decât cei doi bătrâni, care se ascunseseră și o priveau. 17 Atunci ea a zis roabelor ei: Aduceți-mi ulei și bile de spălat și închideți ușile grădinii, ca să mă spăl. 18 Ei au făcut cum le-a poruncit ea, au închis ușile grădinii și au ieșit ei înșiși la ușile secrete,
ca să aducă lucrurile pe care le poruncise ea; dar nu i-au văzut pe bătrâni, pentru că erau ascunși. 19 Când slujnicele au ieșit, cei doi bătrâni s-au sculat și au alergat la ea și au zis: 20 Iată, ușile grădinii sunt închise, ca nimeni să nu ne poată vedea, și suntem îndrăgostiți de tine; de aceea consimţiţi-vă cu noi şi culcaţi-vă cu noi. 21 Dacă nu vrei, vom mărturisi împotriva ta, că un tânăr a fost cu tine; 22 Atunci Susana a oftat și a zis: „Sunt strâns din toate părțile; căci dacă fac lucrul acesta, este moarte pentru mine; și dacă nu o fac, nu pot scăpa de mâinile tale. 23 Este mai bine pentru mine să cad în mâinile tale și să nu fac asta, decât să păcătuiesc înaintea Domnului. 24 Și Susana a strigat cu glas tare și cei doi bătrâni au strigat împotriva ei. 25 Atunci a alergat pe celălalt și a deschis ușa grădinii. 26 Atunci când slujitorii casei au auzit strigătul din grădină, s-au repezit la ușa din casă, ca să vadă ce i s-a făcut. 27 Dar, după ce bătrânii și-au spus treaba, slujitorii s-au rușinat foarte tare, căci nu s-a făcut niciodată o asemenea veste despre Susanna. 28 Și sa întâmplat că a doua zi, când poporul sa adunat la soțul ei Ioacim, cei doi bătrâni au venit și ei plini de închipuire răutăcioasă împotriva Susanei, ca să o omoare; 29 Și a zis înaintea poporului: Trimiteți după Susanna, fiica lui Chelchia, soția lui Ioacim. Și așa au trimis. 30 A venit deci cu tatăl ei și mama ei, copiii ei și toată neamurile ei. 31 Susanna era o femeie foarte delicată și frumoasă la vedere. 32 Și acești oameni răi au poruncit să-i descopere fața (căci era acoperită), ca să se umple de frumusețea ei. 33 De aceea prietenii ei și toți cei care au văzuto au plâns. 34 Atunci cei doi bătrâni s-au ridicat în mijlocul poporului și și-au pus mâinile pe capul ei. 35 Și ea plângând și-a ridicat privirea spre cer, căci inima ei se încredea în Domnul.
36 Și bătrânii au zis: „Pe când mergeam singuri în grădină, femeia aceasta a intrat cu două roabe, a închis ușile grădinii și a trimis roabe. 37 Atunci un tânăr, care era ascuns, a venit la ea și s-a culcat cu ea. 38 Atunci noi, cei care stăteam într-un colț al grădinii, văzând această răutate, am alergat la ei. 39 Și când i-am văzut împreună, pe omul pe care nu l-am putut ține, pentru că era mai puternic decât noi, a deschis ușa și a sărit afară. 40 Dar luând această femeie, am întrebat cine este tânărul, dar ea nu a vrut să ne spună: noi depunem mărturie. 41 Atunci adunarea ia crezut ca pe cei bătrâni și judecători ai poporului; așa că au condamnat-o la moarte. 42 Atunci Susana a strigat cu glas tare și a zis: „Dumnezeule veșnic, care știi tainele și cunoști toate lucrurile înainte de a fi! 43 Tu știi că ei au depus mărturie mincinoasă împotriva mea și, iată, trebuie să mor; pe când nu am făcut niciodată lucruri pe care acești oameni au inventat cu răutate împotriva mea. 44 Și Domnul a auzit glasul ei. 45 De aceea, când a fost dusă la moarte, Domnul a înviat duhul sfânt al unui tânăr tânăr, al cărui nume era Daniel: 46 Care a strigat cu glas tare: Sunt curat de sângele acestei femei. 47 Atunci tot poporul s-a întors către el și a zis: Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le-ai rostit? 48 Așa că, stând în mijlocul lor, a zis: Sunteți așa de nebuni, fiilor lui Israel, încât ați osândit o fiică a lui Israel, fără să cercetați sau să cunoașteți adevărul? 49 Întoarce-te din nou la locul de judecată, căci au depus mărturie mincinoasă împotriva ei. 50 De aceea tot poporul s-a întors în grabă, și bătrânii i-au spus: Vino, așează-te printre noi și arată-ne, căci Dumnezeu ți-a dat cinstea unui bătrân. 51 Atunci Daniel le-a zis: „Puneți pe acești doi deoparte unul de altul și îi voi cerceta. 52 Deci, când au fost despărțiți unul de altul, a chemat pe unul dintre ei și i-a zis: „O, care ai îmbătrânit în răutate, acum păcatele tale pe care le-ai săvârșit mai înainte au ieșit la iveală”. 53 Căci ai pronunțat o judecată mincinoasă și ai osândit pe cel nevinovat și ai eliberat pe cei vinovați; deși Domnul zice: „Să nu ucizi pe cei nevinovați și neprihăniți”.
54 Acum, deci, dacă ai văzut-o, spune-mi: Sub ce copac i-ai văzut adunandu-se? Care a răspuns: Sub un copac. 55 Și Daniel a spus: Foarte bine; ai mințit împotriva propriului tău cap; căci şi acum îngerul lui Dumnezeu a primit sentinţa lui Dumnezeu de a te tăia în două. 56 Așa că l-a dat deoparte și a poruncit să-l aducă pe celălalt și i-a zis: O, sămânță din Canaan, și nu din Iuda, frumusețea te-a înșelat și pofta ți-a stricat inima. 57 Așa ați procedat cu fiicele lui Israel și, de frică, s-au însoțit de voi; dar fiica lui Iuda nu a suportat răutatea voastră. 58 Acum, deci, spune-mi: Sub ce pom i-ai luat în tovărăşie? Care a răspuns: Sub un holm. 59 Atunci Daniel i-a zis: „Bine; te-ai mințit și împotriva capului tău, căci îngerul lui Dumnezeu așteaptă cu sabia să te taie în două, ca să te nimicească. 60 Cu acestea, toată adunarea a strigat cu glas tare și a lăudat pe Dumnezeu, care mântuiește pe cei ce se încred în El. 61 Și s-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel îi condamnase de mărturie mincinoasă din propria lor gură: 62 După legea lui Moise, ei au făcut cu ei așa cum au vrut să facă cu răutate aproapelui lor și i-au omorât. Astfel, sângele nevinovat a fost salvat în aceeași zi. 63 De aceea, Chelchia și soția lui au lăudat pe Dumnezeu pentru fiica lor Susana, cu soțul ei Ioacim și toată rudenia, pentru că nu s-a găsit nicio necinste în ea. 64 Din ziua aceea, Daniel a avut o mare reputație în ochii poporului.