CAPITOLUL 1
Al șaptelea fiu al lui Iacov și al Bilhai. Cel gelos. El se sfătuiește împotriva furiei spunând că „da o viziune deosebită”. Aceasta este o teză notabilă despre furie.
1 Copia cuvintelor lui Dan, pe care le-a spus fiilor săi în ultimele sale zile, în al o sută douăzeci și cinci de ani al vieții sale.
2 Căci și-a adunat familia I și a spus: Ascultați cuvintele mele, fiilor lui Dan; și dați seama la cuvintele tatălui vostru.
3 Am dovedit în inima mea și în toată viața mea adevărul a face dreptate este bine și plăcut lui Dumnezeu și că minciuna și mânia sunt rele, pentru că ele învață pe om toată răutatea.
4 Vă mărturisesc, așadar, astăzi, copiilor mei, că în inima mea am hotărât să moară fratele meu Iosif, omul adevărat și bun. .
5 Și m-am bucurat că a fost vândut, pentru că tatăl său l-a iubit mai mult decât pe noi.
6 Căci duhul geloziei și al slavei deșartă mi-a spus: și tu însuți ești fiul lui.
7 Și unul dintre duhurile lui Beliar m-a stârnit, zicând: Ia această sabie și ucide cu ea pe Iosif; așa te va iubi tatăl tău când va fi mort.
8 Acum, acesta este spiritul de mânie care m-a convins să-l zdrobesc pe Iosif, precum un leopard zdrobește un ied.
9 Dar Dumnezeul părinților mei nu a lăsat să cadă în mâinile mele, ca să-l găsesc singur și să-l ucid și să distrug un al doilea trib în Israel.
10 Și acum, copiii mei, iată că mor și vă spun un adevăr, că dacă nu vă păziți de duhul minciunii și al mâniei și dacă nu iubiți adevărul și îndelunga răbdare, veți pieri.
11 Căci mânia este orbire și nu îngăduie cuiva să vadă cu adevăr chipul nimănui.
12 Căci, deși este tată sau mamă, el se poartă față de ei ca pe dușmani; deși este un frate, el nu-l cunoaște; deși este un profet al Domnului, el nu-i ascultă; deşi este un om drept, nu-l priveşte; deși este prieten, el nu-l recunoaște.
13 Căci duhul mâniei îl cuprinde cu plasa înșelăciunii și îi orbește ochii și, prin minciună, îi întunecă mintea și îi dă o viziune proprie.
14 Și cu ce o înconjoară ochii lui? Cu ură de inimă, ca să fie invidios pe fratele său.
15 Căci mânia este un lucru rău, copiii mei, căci tulbură chiar și sufletul însuși.
16 Și trupul omului mâniat își face al său, și peste sufletul său capătă stăpânire și dă trupului putere ca să facă toată nelegiuirea.
17 Și când trupul face toate aceste lucruri, sufletul justifică ceea ce se face, pentru că nu vede drept.
18 De aceea, cel care este mâniat, dacă este un om puternic, are o putere de trei ori în mânia lui: unul prin ajutorul slujitorilor săi; iar un al doilea prin averea lui, prin care el convinge și biruiește pe nedrept; și în al treilea rând, având propria sa putere naturală, el lucrează prin aceasta răul.
19 Și, deși omul mânios este slab, totuși el are o putere dublă față de ceea ce este prin natură; căci mânia îi ajută mereu în fărădelege.
20 Duhul acesta merge mereu cu minciuna la dreapta lui Satana, pentru ca faptele lui să fie făcute cu cruzime și minciună.
21 Înțelegeți, deci, puterea mâniei, că este zadarnică.
22 Căci mai întâi de toate provoacă prin cuvânt; apoi prin fapte îl întărește pe cel mâniat și, cu pierderi ascuțite, îi tulbură
mintea și astfel îi stârnește cu mare mânie sufletul.
23 Prin urmare, când cineva. vorbește împotriva voastră, să nu vă mâniați; și dacă cineva vă laudă ca pe oameni sfinți, să nu vă înălțați;
24 Căci mai întâi este plăcut auzitorului și astfel face mintea dornică să perceapă motivele provocării; și apoi fiind înfuriat, el crede că este supărat pe drept.
25 Dacă cădeți în vreo pierdere sau ruină, copiii mei, nu fiți necăjiți; căci tocmai acest duh îl face pe om să dorească ceea ce este pieritor, ca să se înfurie prin necaz.
26 Și dacă suferiți o pierdere de bunăvoie sau involuntar, nu vă supărați; căci din necazuri se naşte mânia cu minciuna.
27 În plus, o dublă nenorocire este mânia cu minciuna; și se ajută unul pe altul pentru a tulbura inima; iar când sufletul este tulburat continuu, Domnul se îndepărtează de el și Beliar stăpânește peste el.
CAPITOLUL 2
O profeție a păcatelor, a captivității, a plăgilor și a restabilirii finale a națiunii. Ei încă vorbesc despre Eden (vezi versetul 18). Versetul 23 este remarcabil în lumina profeției.
1 Păzește, așadar, copiii mei, poruncile Domnului și păzește legea Lui; depărtează-te de mânie și urăște minciuna, ca Domnul să locuiască în mijlocul tău și Beliar să fugă de la tine.
2 Spune adevărul fiecare cu aproapele său. Deci nu veți cădea în mânie și confuzie; dar veți fi în pace, având pe Dumnezeul păcii, așa că niciun război nu va învinge asupra voastră.
3 Să iubești pe Domnul toată viața și unii pe alții cu o inimă adevărată.
4 Știu că în zilele din urmă vă veți îndepărta de Domnul și îl veți provoca pe Levi la mânie și veți lupta împotriva lui Iuda; dar nu veți birui împotriva lor, căci un înger al Domnului îi va călăuzi pe amândoi; căci Israel va sta lângă ei.
5 Și ori de câte ori vă îndepărtați de Domnul, veți umbla în tot răul și veți lucra urâciunile neamurilor, curviind după femeile celor fără de lege, în timp ce cu toată răutatea duhurile răutății lucrează în voi.
6 Căci am citit în cartea lui Enoh, cel neprihănit, că prințul tău este Satana și că toate duhurile răutății și ale mândriei vor conspira să se îngrijească neîncetat de fiii lui Levi, ca să-i facă să păcătuiască înaintea Domnului.
7 Și fiii mei se vor apropia de Levi și se vor păcătui cu ei în toate; și fiii lui Iuda vor fi lăcomi și vor jefui bunurile altor oameni ca niște lei.
8 De aceea veți fi duși împreună cu ei în robie și acolo veți primi toate urgiile Egiptului și toate relele neamurilor.
9 Și așa, când vă întoarceți la Domnul, veți obține milă și El vă va aduce în sanctuarul Său și vă va da pace.
10 Și vi se va ridica din seminția lui Iuda și a lui Levi mântuirea Domnului; şi va face război împotriva Beliarului.
11 Și răzbunați veșnic împotriva vrăjmașilor noștri; iar captivitatea va lua din Beliar sufletele sfinților și va întoarce inimile neascultătoare către Domnul și va da celor ce îl cheamă pace veșnică.
12 Și sfinții se vor odihni în Eden și în
Noul Ierusalim se vor bucura drepții și va fi spre slava lui Dumnezeu pentru totdeauna.
13 Ierusalimul nu va mai suferi pustiire, nici Israelul nu va mai fi dus captiv; căci Domnul va fi în mijlocul ei [locuind între oameni] și Sfântul lui Israel va domni peste ea în smerenie și în sărăcie; iar cel ce crede în El va domni între oameni în adevăr.
14 Și acum, temeți-vă de Domnul, copiii mei, și păziți-vă de Satana și de duhurile lui.
15 Apropiați-vă de Dumnezeu și de îngerul care mijlocește pentru voi, căci el este mijlocitor între Dumnezeu și om și, pentru pacea lui Israel, se va ridica împotriva împărăției vrăjmașului.
16 De aceea vrăjmașul dorește să nimicească pe toți cei ce cheamă pe Domnul.
17 Căci el știe că în ziua în care Israel se va pocăi, împărăția vrăjmașului va fi pusă capăt.
18 Căci chiar îngerul păcii va întări pe Israel, ca să nu cadă în extremitatea răului.
19 Și în timpul fărădelegii lui Israel, Domnul nu se va îndepărta de ei, ci îi va transforma într-o națiune care face voia Lui, căci niciunul dintre îngeri nu va fi egal cu El.
20 Și Numele Lui va fi în toate locurile din Israel și printre Neamuri.
21 Păziți-vă deci, copiii mei, de orice lucrare rea și lepădați mânia și orice minciună și iubiți adevărul și îndelungă răbdare.
22 Și lucrurile pe care le-ați auzit de la tatăl vostru, împărtășiți și voi copiilor voștri, pentru ca Mântuitorul Neamurilor să vă primească; căci el este adevărat și îndelung răbdător, blând și smerit și învață prin faptele sale legea lui Dumnezeu.
23 Depărtați-vă, așadar, de orice
nedreptate și lipiți-vă de neprihănirea lui Dumnezeu și neamul vostru va fi mântuit pentru totdeauna.
24 Și îngropa-mă lângă părinții mei.
25 Și după ce a spus aceste lucruri, i-a sărutat și a adormit la o bătrânețe bună.
26 Și fiii lui l-au îngropat și după aceea iau dus oasele și le-au pus lângă Avraam, Isaac și Iacov.
27 Cu toate acestea, Dan le-a proorocit că ar trebui să uite de Dumnezeul lor și să fie înstrăinați de țara moștenirii lor și de neamul lui Israel și de familia seminței lor.