Propoziţia

4 70. Construiţi cîte un enunţ în care substantivul propus funcţionează o dată — ca termen regent într-o îmbinare de cuvinte, iar a doua oară — ca termen subordonat unui verb. a) Istorie (istoria); b) Literatură (literatura).

3-4 71. Lucru în grup. Selectaţi îmbinări de cuvinte. Marcaţi termenul regent şi întrebarea la care răspunde subordonatul.

Model: în pragul sărbătorii. a) Meşterul cere vreme, dar învăţătura cere răbdare. b) Munca lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează. • Formaţi o îmbinare de cuvinte în care unul din termenii subordonaţi propuşi să fi e cu sens fi gurat. • Construiţi cu îmbinarea de cuvinte formată un enunţ şi analizaţi-l sintactic. • Analizaţi morfologic verbul din propoziţia alcătuită.

Propoziţia

Amintiţi-vă! Propoziţia se deosebeşte de îmbinarea de cuvinte, fi indcă ea are o funcţie comunicativă, adică se foloseşte pentru a comunica, a întreba ceva despre obiecte şi acţiuni, pentru a exprima un îndemn, o poruncă, un sfat. Se deosebesc ele şi din punctul de vedere al structurii. Propoziţia are o temelie gramaticală şi un singur predicat. Propoziţia este o unitate sintactică comunicativă, care conţine o informaţie, o întrebare, o dorinţă, un sfat, o poruncă. Temelia gramaticală a unei propoziţii o constituie părţile ei principale: subiectul şi predicatul. Propoziţiile se clasifcă după anumite criterii, despre care veţi afl a amănunte în clasele superioare. În clasa a 5-a vă familiarizaţi doar cu două criterii.

Repere teoretice

1. După structura temeliei gramaticale propoziţiile se împart în: a) nedezvoltate — cînd sînt alcătuite numai din părţi principale; b) dezvoltate — cînd pe lîngă păţile principale întîlnim şi părţi secundare. Elevul citeşte. (propoziţie nedezvoltată) Elevul acesta citeşte o carte interesantă. (propoziţie dezvoltată) 2. După scopul comunicării propoziţiile se împart în: a) enunţiative; b) interogative; c) exclamative. Amintiţi-vă! Propoziţia în care se comunică, se prezintă ceva se numeşte enunţiativă. La sfîrşitul propoziţiei enunţiative stă punctul. E x e m p l u: Toate poveştile sînt interesante. Propoziţia prin care se formulează o întrebare se numeşte interogativă. La sfîrşitul propjziţiei interogative stă semnul interogării. E x e m p l u: Cine îngrijeşte florile? Propoziţia care conţine o poruncă, o rugăminte, un îndemn, un sfat, admiraţie, mulţumire, indignare etc. se numeşte exclamativă. La sfîrşitul propoziţiei exclamative se pune semnul exclamării. Propoziţiile interogative pot fi şi exclamative. După propoziţiile interogative-exclamative se pune semnul întrebării, însoţit de semnul exclamării(?!) E x e m p l e: Ce fericit e omul liber! — Cum ai putut răzbate prin aceste locuri, fată dragă?! 72. Transformaţi (oral) propoziţiile dezvoltate din textul dat în propoziţii nedezvoltate. Ploaia caldă a venit ca o vijelie. Ea a trecut repede-repede. Stropii de apă strălucesc ca nişte diamante în limina soarelui vesel. Florile şi firele de iarbă zîmbesc înviorate. Culorile lor roşii, portocalii, galbene, verzi, albastre şi violete sînt şi mai frumoase. Îndrăgostit de ele, cerul înalt le-a copiat. Apoi le-a

unit într-un brîu minunat, arcuit peste nesfîrşitul albastru al depărtărilor. — Sînt prinţul înălţimilor! spuse el. Oare cum se numeşte acel brîu minunat? • Determinaţi tipul propoziţiilor după scopul comunicăriii. După ploaie •Subliniaţi cu o linie pronumele atestate. •Analizaţi morfologic un pronume la alegere.

73. Citiţi textul. Imaginaţi-vă (în scris) ce s-a întîmplat cu stejarul sădit în altă parte. Folosiţi propoziţii diverse după structură şi scopul comunicării.

Un stejar singuratic şi trist creştea pe coasta unui deluşor. Viaţa stejarului era urîtă şi întunecată ca o zi ploioasă de toamnă. Uneori, pe crengile stejarului se oprea din zbor cîte o păsărică. Şi atunci stejarul nu se simţea atît de singur. Dar, după Stejarul singuratic ce se odihnea, pasărea îşi lua zborul. Stejarul continua să rămînă trist şi mohorît. Într-o zi un băiat a scos stejarul. L-a sădit alături de alţi stejari... • Selectaţi din textul propus, prepoziţiile. 74. Creaţi. Întocmiţi o povestire despre o întîmplare din viaţa personală. Folosiţi diverse tipuri de propoziţii. 75. Zîmbiţi în mai multe limbi! Răspundeţi la una din întrebări printr-o propoziţie enunţiativă imperativă. 1. În ce limbă ar răspunde Păcală, dacă ar ajunge în Anglia? 2. În ce limbă vorbesc cîinele cu pisica? Care limbă o fi mai grea?

Păcală

76. Precizaţi sensul proverbelor. Nu le uitaţi înţelepciunea. 1. Copacul se ţine cu rădăcinile, iar omul cu neamurile. 2. Dragostea de pămînt e cel mai scump legămînt. • Găsiţi alte proverbe, zicători despre patrie, neam. • Creaţi. Realizaţi o compunere după un proverb sus-numit la alegere.

1-2 77. Lucru în grup. Răspundeţi la întrebările: Ce preţ are un colţ de pîine? Cît de greu se obţine pîinea? Redaţi situaţii diverse prin care să dovediţi valoarea incontestabilă a pîinii. Inspiraţi-vă din poezia «Pîinea». Să nu arunci, copile, Pîinica jos nicicînd, Că undeva departe Plînge-un copil fl ămînd. Şi cată-un colţ de pîine Prin urne-nfrigurat. Şi dacă nu-l găseşte, Adoarme-nlăcrimat. Şi-n somn ce i se-arată Tu să-ţi închipui poţi? Pămîntul ca o pîine Ce-ajunge pentru toţi. (L. Lari)

• Subliniaţi adverbele în versurile propuse. • Alegeţi cîteva îmbinări de cuvinte, arătaţi termenul regent şi cel subordonat.

2 78. Copiaţi propoziţiile. Ce semne de punctuaţie aţi pus la sfîrşitul fi ecărei propoziţii? 1. A venit toamna 2. Ce anotimp îţi place mai mult 3. Ce plai frumos 4. Cîte stele sînt pe cer 5. Toamna se culeg strugurii 6. Elevi, reţineţi regulile de comportare în societate. • Găsiţi un sinonim pentru cuvîntul plai. •Analizaţi sintactic propoziţia a cincea. •Analizaţi după structură cuvîntul comportare.

1 79. Dezvoltaţi propoziţiile date: 1.Toamna aureşte (ce?). 2. Spicul creşte (din ce?). 3. O pasăre (ce fel?) cîntă pe ramul (care?).

P e n t r u i n f o r m a ţ i e: din bob, frunzele, verde, măiastră.

3-4 80. Lucru în grup. Rezolvaţi careul. Dacă veţi completa corect de la 1 la 7, pe verticala G-A veţi ghici denumirea ştiinţei care studiază părţile de vorbire şi îmbinarea lor în propoziţii. Aplicaţi cunoştinţele căpătate în clasele 1-4.

2 3 4

7 1

G

5 6

A

1. Parte de vorbire care arată o acţiune, stare sau existenţă. 2. Parte de vorbire care arată numărul sau ordinea obiectelor. 3. Parte de vorbire care înlocuieşte un substantiv. 4. Parte de vorbire care denumeşte obiecte. 5. Parte de propoziţie care determină un substantiv. 6. Număr (gramatical) care exprimă un singur obiect. 7. Parte principală de propoziţie care arată ce face subiectul sau ce se spune despre el. 81. Citiţi cu atenţie (în gînd) textul. Răspundeţi la întrebările următoare: a) Ce tradiţii, obiceiuri cunoaşteţi? b) Care din ele s-au păstrat în satul (oraşul) în care locuiţi? c) Descrieţi oral cum se desfăşoară unele obiceiuri, tradiţii în satul (oraşul) natal.

Cultura spirituală a moldovenilor. Tradiţii şi obiceiuri moldoveneşti

Astăzi, cînd se acordă tot mai mare atenţie reluării şi dezvoltării tradiţiilor populare, se face din ce în ce mai simţită necesitatea colectării şi cercetării moştenirii populare autentice. Ca şi la alte popoare, locul principal în poezia calendaristică moldovenească îl ocupă ciclul legat de începutul anului. Locul central îl ocupă «Pluguşorul» – obicei agrar străvechi. Este interpretat în ajunul Anului Nou, fiind adresat stăpînilor casei felicitate.

Prezintă interes obiceiurile simbolico-magice şi textele poetice ale «Semănatului» şi «Sorcovei». Cu Pluguşorul «Sorcova» umblă în dimineaţa zilei de Anul Nou copiii în vîrstă de 5-13 ani. Unele tradiţii folclorice de primăvară, vară şi toamnă au dispărut, unele se mai păstrează. Principalele tradiţii rituale de primăvară sînt «Mărţişorul» şi Lăzărelul». «Caloianul» şi «Paparuda» se Sorcova referă la invocarea ploii. «Paparuda» a fost atestată prima dată în Moldova de Dimitrie Cantemir. Fiind creaţii artistice ale maselor Lăzărelul largi, zugrăvind munca, traiul, idealurile poporului, poezia calendaristică trăieşte şi se dezvoltă. Astăzi aceste creaţii populare orale trebuie susţinute şi propagate.