Etica in negocierea conflictelor by Murarasu Luciana

UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Luciana Ionela Murarașu, Bursier Erasmus Mundus- Master Relații Publice și Publicitate Chișinău, 30 aprilie 2015 Conf. univ. dr. hab. Nelly Țurcan Catedra de Comunicare Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

2015

............................................................................................................... 3 ............................................................................. 7 II.1. Etică și comunicare în organizații ............................................................................................. 7 II.1.1. Instrumente de implementare a eticii în organizații ............................................................. 10 II.1.2. Studii de caz ......................................................................................................................... 12 II.1.3. Problemele etice și publicul- tabloul lui Cullen și Parboteeah............................................. 14 II.1.4. Etica în situații de criză- exemple ........................................................................................ 17 II.2. Tipurile de conflicte existente în organizații ........................................................................... 24 II.3. Coordonatele etice ale negocierii conflictelor ......................................................................... 26 II.3.1.Etica, obiect al conflictului.................................................................................................... 27 II.3.2.Etica, atribut al procesului de negociere ................................................................... 28 ......................................................................................................................... 33 III.1. Enron: când sentimentele restabilesc balanța negocierii etice ............................................... 33 III.2. Primăria Iași: când refuzul negocierii ”se pedepsește” cu o criză de imagine....................... 34 III.3. O negociere în coordonate etice, la nivel internațional.......................................................... 35 ..................................................................................................................... 37 ..................................................................................................................................... 38 Anexa

2015

Interesul față de tema lucrării de față mi-a fost stârnit de regăsirea celor trei concepte atât de complexe, ”etică”, ”negociere”, ”conflict”, într-o formulare care m-a determinat să cercetez și să identific abordări teoretice și praxiologice pe măsură. Mai mult, am fost motivată să fac o analiză a contextului actual, cu precădere a celui referitor la lumea afacerilor și la corporațiile care se arată tot mai preocupate de solidificarea viziunii și culturii organizaționale proprii, punând accentul pe un anumit set de principii și de standarde de comunicare și acțiune. O viziune de ansamblu asupra rolului eticii în procesul de comunicare și de identitate corporativă se construiește și răspunzând, punctat, la întrebările următoare: ce înseamnă o politică de etică în organizațiile globale, cum se poate implementa un astfel de concept și, mai ales, care sunt capcanele care îi pun în dificultate pe specialiștii în comunicare, cei cărora le revine sarcina de a proiecta o imagine a unei corporații care, de cele mai multe ori, e dominată de ambiguitate? Totodată, este important să aflăm cât de întemeiate sunt reacțiile societății civile în fața abaterilor etice ale companiilor multinaționale care, din cauza anumitor deficiențe de adaptare sau coordonare, sunt stângace în crearea unei culturi organizaționale viguroase, sincer „îmbrățișată” de personalul atât de diversificat din lumea întreagă. De aceea, cel de-al doilea capitol dedică un număr însemnat de pagini eticii în comunicarea corporativă. Mai mult, exemplele selectate vin atât spre susținerea fundamentului teoretic, cât și pentru a reitera faptul că lucrarea este pregătită pentru cursul de ”Teorii ale conflictului și negocierii” destinat masteranzilor de Relații Publice și Publicitate. Totodată, dacă etica însăși ridică atât de multe întrebări, atunci o viziune etică a procesului de negociere a conflictelor, care presupune ”confruntarea” intereselor proprii, în acord cu principiile personale și ale alterității, reprezintă o provocare de studiu, exprimată în conținutul acestei lucrări. Nu ne-am propus o abordare exhaustivă a temei, însă am urmărit să o fundamentez foarte bine teoretic, să inserez și elemente de noutate față de cele discutate la clasă și să ofer lucrării un echilibru prin prezentarea mai multor situații de etică în negociere și comunicare.

2015

Pentru

oferi

și

înțelege

răspunsurile la întrebările enunțate mai sus, este imperativ să fie clarificați de la început termenii-cheie care vor fi uzitați; astfel, înțelegem prin etică ”ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăţi”, sau, mai clar, reflecția sau cunoașterea modului de viață, reflecție cu privire la morală. Pentru lexemul „morală”, ne folosim de accepțiunea „practica socială

Figura 1 – cuvintele-cheie ale capitolului

și individuală a unor comportamente, acțiuni și situații, reglementate de norme și valori precum: bine-rău, corect-incorect etc.” De altfel, încă de la Aristotel, care a derivat termenul de la ”ethos”, etica a fost folosită ca știință a moralei, înglobând preocupările privind ceea ce ar trebui să fie sau să devină omul și omenirea. Etica s-a dezvoltat ca disciplină axiologic-normativă, ”dispunând de metode și principii specifice de cercetare a problematicii morale, gravitând în jurul valorilor de bine și rău, virtute și vicii”1. În corpusul eticii, alături de noțiuni de valoare precum: dreptate, responsabilitate, sinceritate, libertate, înțelepciune, solidaritate, respect, onoare, demnitate, modestie, plăcere, fericire, omenie etc., cu opușii lor2 și care interesează în procesul modelării și afirmării omului ca personalitate morală, sunt integrate norme și principii. Ceea ce ne interesează în lucrarea de față, aspect pe care îl vom utiliza mai ales în exemplificarea situațiilor de negociere etică (sau fără fundament etic) este diferențierea dintre etica fundamentală, acoperind prioritar tratarea filosofică a moralei, și etica aplicată, cea care dezvoltă teme-standard legate de probleme morale concrete ale mediului natural, domeniului ocupațional, sărăciei, epidemiilor, foametei, războiului, sexualității ș.a. Aceste aspecte se vor regăsi în exemplificările Enron, Pepsi, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ș.a. O 1 2

Carmen Cozma, Etică și comunicare, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, curs în format electronic, p. 65 Ibidem

2015 componentă a eticii aplicate este etica profesională, ca reflecție asupra aspectelor morale ale problemelor ridicate de domenii particulare, permițând examinarea aprofundată a problemelor concrete ce țin de exercitarea unei profesii, prezentate de mine în cazul Enron, Aqua Carpatica și criza de imagine a Primăriei Iași. În ceea ce privește definirea conflictului, pornim de la latinescul ”conflictus”, ajungem la lămuririle din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ”CONFLÍCT, conflicte, s. n. 1. Neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuție (violentă). ◊ Loc. vb. A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ◊ Conflict de frontieră = ciocnire între unități militare însărcinate cu paza frontierei între două state. 2. Contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică.”, iar din literatura de specialitate, redăm în Figura 2 suita de accepțiuni diferite. Ultimul element al triadei reprezentate mai sus, negocierea, “este un proces interacţional care implică două sau mai multe entităţi sociale (persoane, grupuri, instituţii, organizaţii, comunităţi), cu interese neomogene ca intensitate şi orientare, în schimburi reciproce de informaţii, schimburi reglementate de reguli implicite şi/sau explicite, având menirea de a conduce la stabilirea unui acord, la transferul unor bunuri echivalente sau, în general, la adoptarea unei soluţii reciproc acceptabile pentru o problemă care le afectează interesele”, conform Dicţionarului de sociologie. James Wall jr.3defineşte negocierea drept „un proces în care două sau mai multe părţi schimbă bunuri sau servicii şi încearcă să fie de acord cu valoarea pe care schimbul o are pentru ele.” Negocierea este, probabil, cea mai folosită strategie de rezolvare a conflictului intergrupuri. În esenţă, negocierea este o formă de compromis. Negocierea reprezintă procesul de încheiere a unor convenţii, contracte sau acorduri între o unitate şi un grup sau grupuri de angajaţi, cu privire la ansamblul condiţiilor de muncă şi salarizare, sau la o serie de garanţii sociale. Negocierea colectivă este considerată drept un instrument de protecţie a salariaţilor, oferind cadrul juridic adecvat pentru a exercita asupra patronatului o influenţă în recunoaşterea drepturilor de personal. Negocierea reprezintă un proces de comunicare ofensivă şi defensivă în scopul încheierii unui acord mutual în legătură cu diferite necesităţi sau idei. Reprezintă o colecţie de comportamente care implică comunicarea, vânzările, marketingul, sociologia şi rezolvarea conflictelor.

Citat de Nelly Țurcan, Comunicare și negociere, Universitatea de Stat Moldova, 2014-2015, curs în format electronic 3

2015

H. Stern • conflictul reprezintă un punct de vedere comportamental sub formă de opoziţie centrată pe adversar.

Stephen P. Robbins • conflictul este un proces care începe când o parte percepe că o altă parte a afectat negativ sau este pe cale să afecteze negativ ceva care are o anumită valoare pentru prima parte.

Judith R. Gordon • conflictul are în vedere toate tipurile de opoziţie şi interacţiune antagoniste, toate formele de intoleranţă

rezultate din încercările cu influenţă incompatibilă între indivizi, grupuri şi

organizaţii. Gary Johns • procesul care are loc atunci când o persoană, un grup sau un departament dintr-o organizaţie îl împiedică pe un altul în atingerea obiectivului propus.

L.A. Coser • conflictul este o luptă de valori, şi revendicări de statusuri, putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii. J.Z. Rubin, D.G. Pruit şi S.H. Kim • divergenţă

interese

aşa

cum

este

ea percepută, sau credinţă că aspiraţiile curente ale părţilor nu pot fi realizate simultan.

Mihaela Vlăsceanu • un punct de vedere comportamental ca o formă de opoziţie care este centrată pe adversar; este bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor sau valorilor părţii oponente; opoziţie care este directă şi personală, în care adversarul controlează scopul sau intenţia dorite de ambele părţi. Figura 2 – Definiții ale conflictului

2015 Și negocierea ”beneficiază” de o suită de accepțiuni în literatura de specialitate, inventariate de conf. univ. Nelly Țurcan:

un ansamblu de tehnici utilizate de către cel puţin doi parteneri pentru a ajunge la un consens;

un dialog între doi sau mai mulţi parteneri în scopul atingerii unui punct de vedere comun asupra unei probleme aflate în discuţie; suma discuţiilor purtate între doi sau mai mulţi parteneri în legătură cu un deziderat economic comun, cum ar fi: tranzacţiile comerciale, cooperarea economică, acordarea reciprocă de facilităţi fiscale sau comerciale, aderarea la diferite instituţii sau organizaţii etc. o formă de colaborare între două sau mai multe părţi, în scopul ajungerii la o înţelegere care poate fi consemnată într-un tratat, acord etc.

un proces competitiv desfăşurat pe baza dialogului participanţilor la negociere, în scopul realizării unei înţelegeri conform intereselor comune ale părţilor.

În concluzie, având în vedere cele prezentate, negocierea poate fi definită ca fiind forma principală de comunicare, un complex de procese, de activităţi, constând în contacte, întâlniri, consultări, tratative desfăşurate între doi sau mai mulţi parteneri, în vederea realizării unei înţelegeri.

2015

Pentru a concretiza ori pentru a oferi o înrămare spațiului de dezbatere și de exemplificare, am ales mediul corporativ, care să vizeze atât conflicte interpersonale, cât și intra și intergrup, atât comunicarea internă, cât și cea externă, instrumente de negociere centrate pe fiecare tip de conflict și trebuințe umane și organizaționale ș.a.

II.1. Etică și comunicare în organizații P.V. Lewis apreciază că etica reprezintă „acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, la nivel individual sau colectiv”4. În același timp, este conștientizată dificultatea îmbinării teoriei cu practica, invocată și de Clifford Christians5 dar, spre a ne apropia de o reflecție cât mai puțin deformată a realității, abordăm etica în comunicarea corporativă atât la nivel individual, cât și la nivel de colectivitate. Ca să revenim la definiția lui Lewis, setul de principii se aplică atât corporației ca atare, luată la nivel macro, cât și fiecărui angajat în parte, la nivel micro. Etica unei organizaţii este susţinută de cultura organizaţională, politica organizaţiei şi, evident, de etica individuală a fiecăruia dintre angajați, dar mai ales a managerilor. Derivăm, astfel, două niveluri ale eticii în business: etica ce ține de partea internă a organizației: relații verticale și orizontale în structura corporației, și etica ce ține de acțiunile externe ale corporației și care este corelată cel mai mult cu imaginea ei în fața publicului larg. La nivel individual, etica presupune respectarea unui set de principii (care poate coincide cu cel rezumat de Christians în cartea sa, „Etica în mass-media”: principiul lui Aristotel, principiul adevărului categoric kantian, principiul utilității, cel al vălului ignoranței al lui Rawls și principiul iubirii în viziunea iudeo-creștină)6 și o datorie față de sine, care implică menținerea integrității și a căii dictate de conștiință. Ca să ne apropiem de tema noastră, enunțăm câteva sublinieri făcute în Codul Etic IFAC, respectiv Codul Etic Naţional al Profesioniştilor Contabili)7, legate de acest concept de integritate, care presupune „ca în relaţiile profesionale şi de afaceri:  să fii corect, drept şi onest;  să nu utilizezi informaţii care conţin declaraţii false sau greşite (care ar putea induce în eroare consumatorii) ori care sunt furnizate imprudent; Lewis P.V.: Defining ‘Business Ethics’: Like Nailing Jello to the Wall, în „Journal of Business Ethics”, 14 / 1985, pp. 839-853 5 Clifford G. Christians, Etica mass-media. Studii de caz, “Polirom”, București, 2001, p. 13-41 6 Ibidem 7 http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2011/09/Codul_etic_2011.pdf, accesat la data de 29 aprilie 2015 4

2015  să nu foloseşti de o manieră imprudentă informaţiile obţinute”. Spre a trece la nivelul macro, corelăm cele patru principii de mai sus cu alte patru principii, care trebuie respectate de o ”organizație morală”8: 1.

Interacționează firesc cu beneficiari variați, iar regulile ei de bază fac din binele

beneficiarilor parte a binelui propriei organizații; 2.

Membrii organizației sunt extrem de sensibili la tema imparțialității: regulile lor de bază

stipulează că interesele altora contează la fel de mult ca și propriile interese; 3.

Responsabilitatea e privită ca fiind mai degrabă individuală decât colectivă; nu te poți

ascunde în spatele organizației; membrii acesteia trebuie să fie indivizi care-și asumă responsabilitatea personală pentru acțiunile organizației; regulile acesteia stabilesc faptul că indivizii sunt responsabili pentru ei înșiși; 4.

Ei își privesc activitățile în termeni de obiective; obiectivul e un mod de operare care este

foarte prețuit de membrii organizației și care îi leagă de mediul extern. Motivele pentru care corporațiile transnaționale ar trebui să aibă un comportament etic sunt amintite și de Saee9: protejarea publicului larg (de exemplu, prin retragerea unor produse cu defecțiuni de fabricație10), protejarea angajaților (asigurarea condițiilor de lucru, evitarea unor practici de condiționare a salariului de realizarea unor cote de vânzări), protejarea afacerii în sine de practicile neetice ale unor competitori. În acest punct putem anticipa faptul că în subsecțiunea a doua vom viza atât conflictele interpersonale, intraorganizaționale, cât și interorganizaționale/externe. Cum se dezvoltă și implementează etica în cadrul unei corporații? Atunci când ne gândim la acest aspect, trebuie să avem în vedere faptul că într-o organizație, problemele de etică apar:

 în raporturile angajator-angajat (pe verticală)

 între shareholderi / între manageri / între angajați (pe orizontală)

Carter McNamara, Complete Guide to Ethics Management, 1999, accesat la data de 25 aprilie 2015: www.managementhelp.org/ethics/ethxgde.htm 9 John Saee, Managing organizations in a global economy: an intercultural perspective, South Western – Thomson Learning, Ohio, ebook, 2005. 10 A se vedea cazul Chrysler Corporation de la sfârșitul anilor ’90, companie care a trebuit să ducă la service 900000 de mașini, din cauza unor defecțiuni la motor. Mai recent este cazul Toyota, prezentat în paginile ce urmează- a se consulta articolul http://www.reuters.com/article/2010/02/04/uk-toyota-pr-idUSTRE61257D20100204 (din 4.02.2011- accesat la data de 27 aprilie 2015).

2015 Multe dintre problemele de etică la nivel intern sunt cauzate de o proastă manageriere a situațiilor atât pe verticală, cât și pe orizontală. Problemele de etică pot genera conflicte, care necesită negociere și mediere. Angajaţii sunt adesea surprinși luând drept modele demne de urmat comportamentele managerilor, cu atât mai mult cu cât aceste comportamente pot fi răsplătite de lideri. Astfel, în situaţia în care practicile incorecte rămân nepedepsite, iar acţiunile etice nu sunt apreciate, salariaţii vor fi demotivaţi, afectând totodată şi instaurarea unui climat etic în companie. Totuşi, oamenii trebuie să aibă propria capacitate de a acţiona. Ei trebuie să aibă curaj, abilităţi de comunicare pentru a le pune în practică în scopuri în care ei cred, să aibă capacitatea să-şi argumenteze cauzele chiar şi atunci când, în cazuri extreme, ar fi nevoiţi să părăsească organizaţia. Hunt definește valorile etice corporative ca un mix între valorile etice individuale ale managerilor şi politicile formale şi informale asupra eticii ale organizaţiei. În acest context, conceptul este considerat drept dimensiunea centrală a culturii organizaţionale. El susţine că valorile corporative influenţează multe aspecte ale deciziilor organizaţiei.11 În concluzie, există o asociere pozitivă între valorile etice corporative şi angajamentele organizaţionale. Toate formele de organizare au propria lor cultură, cea organizațională. Hofstede12 susține că această cultură corporativă este parțial influențată de caracterul național și că, în ciuda sistemului de ramificații la nivel global creat de corporațiile transnaționale, structura culturală a companiilor cunoscute pe plan internațional nu-și pierde caracterul național (Bollinger și Hofstede13). Deși există legături între cultura corporativă și trăsăturile naționale, importanța culturii în cadrul organizațiilor este vitală (ea fundamentând însăși existența organizației și individualizând-o în mediul de afaceri) . Dunfee și Fort14 arată că decizia mutării peste hotare a companiilor multinaționale și a celor transnaționale pentru a-și relocaliza producția auxiliară înseamnă transplantarea propriei culturi corporative și a mentalităților, alături de personal și de producție, indiferent de locul unde se află filialele, firmele asociate și ceilalți parteneri. Trebuie astfel avut în vedere faptul că etica în cadrul intern al unei organizații este foarte strâns legată de cultura organizațională: o cultură organizațională puternică, bine comunicată și la care personalul aderă în mod sincer reprezintă o bună pază împotriva problemelor de etică. În 11

C.P. Rao and Anusorn Singhapakdi, Marketing ethics: a comparison between services and other marketing professionals, The Journal of Services Marketing, vol.11, no. 6, 1997, pp. 409-426, pp. 406-407 12 Geert Hoefstede, Culture’s consequences: International differences in work-related values, Sage Publications, London., 1980. 13 Daniel Bollinger, Geert Hofstede, Les différences culturelles dans le management, Editions d’Organisation, Paris, 1987, ebook, http://www.4tempsdumanagement.com/, accesat la data de 29 aprilie 2015 14 T.W. Dunfee, T.L. Fort, Corporate hypergoals, sustainable peace and the adapted firm, Vanderbilt Journal of Transnational Law, 36 (2), pp. 563-580, 2003.

2015 acest context dezirabil, considerăm utilă o identificare a strategiei de implementare a unui comportament etic intraorganizațional, care implică, bineînțeles, negociere. În cele ce urmează, vom face, astfel, o scurtă trecere în revistă a ceea ce reprezintă materialele de implementare a eticii pentru o corporație.

II.1.1. Instrumente de implementare a eticii în organizații Carter McNamara, în ghidul său de management etic, consideră că organizațiile trebuie să aibă în vedere câteva aspecte15:  crearea și dezvoltarea codurilor etice;  organizarea și conducerea unor comitete de etică;  punerea la punct a unor sisteme de comunicare etică (ex. linii telefonice) ca mijloc la dispoziția angajaților de a raporta abuzurile sau de a cere consiliere;  instituirea funcției de "ombudsman" - o persoană responsabilă cu instituționalizarea valorilor morale la locul de muncă, dar și cu rezolvarea dilemelor morale prin interpretarea înțeleaptă a politicilor și procedurilor, printr-un contact strâns cu personalul și beneficiarii;  organizarea de traininguri etice, cum ar fi cele vizând formarea virtuților profesiei;  desfășurarea de activități de disciplinare în cazul comportamentelor neetice;  crearea unei culturi instituționale de respect pentru valorile specifice organizației. Astfel, principalele ”instrumente” de construcție etică ale unei organizații sunt16: codul etic, comitetele etice, auditul etic, instrucția etică (trainingul etic), ombudsman-ul, avertizorii de integritate (whistleblowers). Dacă în practică, prea puține exemple de respectare a acestei structurări a procedeelor și materialelor de definire etică sunt cunoscute, în teorie există, prin urmare, managerii și comunicatorii au deja o bază conceptuală. Exemplele care vor fi invocate par a domoli scepticismul legat de armonizarea universului teoretic cu cel practic. Codul de etică Codul de etică, în viziunea lui Langlois și Schlegelmilch, este un “document oficial al companiei prin care aceasta îşi declară valorile şi principiile corporative”17 sau „filosofia

L. K. Trevino, G. Weaver, Managing Ethics in Business Organizations, Stanford University Press, 2003, p. 90. Goran Svensson, Greg Wood, A conceptual framework of corporate and business ethics across organizations, The Learning Organization, vol. 18, No. 1, Emerald Group Publishing Limited, London, 2011, pp. 21-35, www.emeraldinsight.com/0969-6474.htm. , accesat la data de 20 aprilie 2015 17 Langlois Catherine, Bodo B. Schlegelmilch, Do Corporate Codes of Ethics Reflect National Character? Evidence from Europe and the United States, Journal of International Business Studies, Vol. 21, No. 4, Palgrave Macmillan Journals, 1990, pp. 519-539, http://www.jstor.org/stable/155058 accesat la data de 15 aprilie 2015 16

2015 organizațională vis-a-vis de responsabilitatea față de angajați, acționari, consumatori, mediul înconjurător și problemele sociale”18. Codul de etică încearcă să găsească un răspuns la întrebarea: Cum am putea să coexistăm bine şi armonios într-o anumită instituţie sau organizaţie, indiferent de credinţele religioase, de principiile şi obişnuinţele morale ale fiecăruia dintre noi? Scopul codului etic este de a comunica angajaţilor, într-un limbaj simplu, care sunt standardele organizaţiei. Codul etic este valabil când este însuşit şi acceptat de toţi angajaţii, comportamentul lor încadrându-se în prevederile sale, iar dacă managerul nu-l respectă, cu siguranţă nu-l vor accepta nici angajaţii. Comitetul de etică Comitetul de etică reprezintă un grup executiv care-şi asumă responsabilitatea controlului respectării eticii în firmă prin inventarierea problemelor şi anchetarea abaterilor. Auditul etic Auditul etic constă în examinarea stării unei organizații sub aspect etic pentru a vedea dacă e nevoie de schimbări în politicile sale etice. Altfel spus, auditul etic măsoară ”climatul etic”, coerenţa internă și externă a valorilor morale de bază ale unei organizații. El urmărește să determine ce valori și standarde morale sunt în funcțiune, dacă sunt urmărite sau nu, dacă sunt atinse obiectivele etice ale organizației (control intern) și, pe de altă parte, dacă organizația se comportă responsabil și transparent cu partenerii, ținând cont, atunci când e cazul, de diferențele culturale, valorice, care pot apărea mai ales în situațiile în care partenerii sunt localizați în țări diferite (latura externă). Auditul etic stabilește profilul moral al unei organizații, factorii care-i afectează reputația și imaginea pe care o are în ochii partenerilor și a publicului consumator. Auditul etic va deveni un instrument de evidențiere a măsurii în care, dincolo de vorbe, managementul etic este realmente parte a agendei conducerii unei organizații. Trainingul etic Trainingul etic este un proces formativ intensiv, dependent de specificul organizației, menit să sensibilizeze angajații din punct de vedere moral, să-i facă să internalizeze codul etic și valorile comune, să-i ajute să-și dezvolte un caracter moral și să-și perfecționeze în același timp capacitățile de judecată morală în concordanță cu cerințele companiei.

Gael M. McDonald, An anthology of codes of ethics, European Business Review, Vol. 21 No. 4, Emerald Group Publishing Limited, Bingley, England, 2009, pp. 344–372, source: www.emeraldinsight.com/0955-534X.htm. accesat la data de 20 aprilie 2015

2015 Trainingul etic tinde să devină instrumentul cel mai eficient aflat la dispoziția managerului interesat de construirea unor organizații ale integrității. Formele acestuia sunt multiple și utilizarea lor depinde de stadiul de evoluție al managementului etic în respectiva organizație. Crearea unei culturi etice a organizației presupune acceptarea ideii că nu este suficientă morala personală pentru a avea o organizație integră și că o cultură morală a instituției trebuie să existe și să stimuleze comportamentul moral. E vorba, așadar, de formarea unui discernământ etic (a unor abilități de a rezolva probleme morale și de a decide în situații complicate) prin studierea și aplicarea unor metode de decizie etică. Un om care crede că etica are un rol în buna funcționare a organizației trebuie să fie un om cu discernământ etic, nu un om condus din exterior prin presiuni punitive. Ombudsman-ul Ombudsman-ul este o persoană responsabilă cu instituționalizarea valorilor morale la locul de muncă, dar și cu rezolvarea dilemelor morale prin interpretarea înțeleaptă a politicilor și procedurilor și printr-un contact strâns cu personalul și beneficiarii. Whistleblowers Avertizorii de integritate (“whistleblowers”) sunt persoane din interiorul unei instituţii, ori foşti angajaţi sau membri ai unor organizaţii care raportează încălcări ale legii şi regulamentelor, fraude, acte de corupţie, la care au fost martori sau pe care le-au descoperit, către cei care au competenţa sau voinţa de a lua măsurile corective necesare, fie din sistem (superiori, colegi), fie din afara sa (media, jurişti). În ultimul timp, pe măsură ce problemele etice au devenit din ce în ce mai importante în afaceri, multe organizaţii şi-au schimbat atitudinea faţă de denunţuri. Făcând denunţul intern mai accesibil şi mai eficient, aceste companii speră să poată descoperi şi remedia problemele înainte ca acestea să devină publice şi să dăuneze firmei19.

II.1.2. Studii de caz Suportul teoretic identificat în lucrările lui Larry Colero și Carter McNamara s-ar arăta utopic în lipsa unor probe concrete, de aplicare a lor în organizații. Referințele practice păreau de negăsit, în condițiile unui context de criză, în care primele reduceri de buget se fac în domeniul comunicării, însă exemplificările următoare vor dovedi că există și îmbucurătoare excepții. 19

Timothy R. Barnett, Daniel S. Cochran, Making Room for the Whistleblower, HR Magazine, ianuarie 1991, pp. 5861

2015 IBM Ca să ne legăm de existența unui cod etic într-o mare companie, subliniem cele trei principii care ghidează activitatea IBM: individul trebuie respectat; clientului trebuie să i se ofere cel mai bun serviciu; excelenţa şi performanţa superioară trebuie urmate permanent. Angajații companiei au recunoscut că elaborarea codului etic s-a făcut în echipă, că obiectivele organizaţiei au fost stabilite de către conducere și că ei au aderat la acestea, și le-au însușit, convinși de viabilitatea codului etic împărtășit de toți. Apple și codul etic al lui Steve Jobs În cartea „Steve Jobs. Secretele inovației”20, Carmine Gallo pune în evidență șapte principii după care Steve Jobs s-a ghidat în cariera sa, principii probate și de alți antreprenori, specialiști în comunicare, profesori etc. Din rândul celor șapte, două principii sunt strict legate de comunicarea internă și lucrul în echipă, îndemnând la respectarea opiniilor celorlalți, deschiderea față de ideile inovatoare ale colegilor, conlucrarea, spre a ajunge la „Puneți-vă amprenta asupra universului”21. Administrația statului Florida, preocupată de climatul etic din organizații22 Complexitatea structurii unui audit etic, cu multitudinea de itemi și clase de întrebări nu ia întors pe cei din administrația statului Florida, Statele Unite ale Americii, din planul de a pune în aplicare un astfel de instrument de verificare a implementării și respectării unui cod etic în organizațiile cu sediul în stat. Această cercetare cu un obiectiv bine stabilit a constat în trimiterea unor chestionare prin poștă, cu un plic timbrat pentru răspuns, marcat cu adresa universității organizatoare, adresat funcționarilor publici. 53% dintre cei vizați au returnat chestionarele. Toți participanții erau informați că participarea e voluntară și confidențială. Elementele deosebit de importante au fost explicarea scopului studiului și garantarea confidențialității (nu se cere sexul, rasa și locul de muncă). Fiecărui participant i s-a cerut să dea informații despre climatul etic din organizația sa. Totodată, trebuie specificat că acest chestionar a furnizat o descriere a climatului moral și nu dacă participantul crede că se comportă moral sau nu. Analiza statistică a indicat faptul că un climat etic solid este asociat cu valori ca eficiența, calitatea, excelența și lucrul în

Carmine Gallo, Steve Jobs. Secretele inovației, Editura Curtea Veche, București, 2011 Ibidem, pag. 69-115 22 Exemplu preluat din Donald Menzel, Ethics Management for Public Administrators. Leading and Building Organizations of Integrity, Publisher: M.E. Sharpe, New York, 2012 20 21

2015 echipă, ceea ce demonstrează primordialitatea eticii în relațiile de lucru și nu a banului, cum se presupunea înainte de realizarea studiului. Această exemplificare de punere în practică a unui audit etic contrazice și ipoteza enunțată cu câteva paragrafe mai sus, potrivit căreia în situații de criză interesul pentru aspecte mai puțin practice și bănești sunt diminuate, după cum studiul prezentat pe scurt a fost realizat în primăvara anului 2011. Comunicarea corporativă, asemenea zeului roman Janus, are două fețe: una orientată către publicul intern, iar cealaltă către publicul extern. Acolo unde există oameni și rațiune, există și principii, valori morale, de aceea, ne-am propus să abordăm etica și din perspectiva comunicării corporatiste la nivel macro. Problematica moralei capătă cu atât mai multă profunzime, cu cât în această „horă” a principiilor intervine și principiul utilitarismului, dar sub prisma profitului material, financiar. Mai mult, când vorbim de comunicarea externă, vorbim și de nevoie de câștig pe partea reputației, organizația sau firma intrând într-o competiție, deseori acerbă (mai ales când avem de-a face și cu reclamele comparative, devenite, în ultima perioadă, tot mai acide și mai lipsite de fairplay). Astfel, se evidențiază, pe această linie, necesitatea de a identifica gradul de importanță și de conștientizare acordat eticii, în condițiile unei nevoi dovedite de acumulare și sporire a unui capital financiar, de imagine și de susținători, simpatizanți, consumatori.

II.1.3. Problemele etice și publicul- tabloul lui Cullen și Parboteeah Cullen și Parboteeah23 au încercat să realizeze un tablou de ansamblu al problemelor etice cu care se confruntă o corporație, prin raportare la principalele sale publicuri:

Părțile Interesate

Dileme Pentru Corporație

Problema Etică

Ar trebui corporația să renunțe la unele caracteristici ale produsului pentru a-l face mai accesibil pentru consumatorii din țările sărace? Este etic pentru un furnizor unic al unui

J.B. Cullen, K.P. Parboteeah, Multinational management: A strategic approach, third edition, Southwestern Publishing, Cincinnati, 2005.

2015 produs sau serviciu să profite de poziția sa de monopol? Ar trebui o corporație să-și asume costurile de informare completă privind caracteristicile produsului său în toate limbile țărilor în care operează? Dacă un produs este interzis (ca fiind periculos) într-o țară, poate fi comercializat în alte țări pentru a menține rata de profit? Cum sunt protejați acționarii de practicile potențial frauduloase ale conducerii executive? Ar trebui o corporație să plătească salarii mai mari decât firmele locale pentru aceleași locuri de muncă? Cât de mari ar trebui să fie salariile și, mai ales, pachetele de compensații pentru conducerea executivă? Ar trebui o corporație să plătească angajaților expatriați salarii mult mai mari decât angajaților locali? Ar trebui o corporație să fie responsabilă de siguranța condițiilor de lucru în fabricile furnizorilor săi? Ar trebui o corporație să folosească munca angajaților minori chiar dacă este legală întro țară anume? Ar trebui o corporație să angajeze femei în țările în care cultura locală discriminează femeile?

2015 Este etic pentru o corporație să folosească prețul de transfer sau alte practici contabile interne ca să reducă baza de impozitare dintr-o țară? Ar trebui o corporație să respecte legislația locală, dacă aceasta intră în contradicție cu legislația din țara sa de origine sau dacă ea contravine legislației internaționale? Ar trebui o corporație să le ceară angajaților locali să lucreze în zilele de sărbătoare religioasă? Este o corporație responsabilă să-și administreze deșeurile periculoase mai strict decât îi cer legile locale? Ar trebui o corporație să utilizeze până la epuizare resursele naturale ale unei țări, chiar dacă aceasta îi permite să o facă? Tabelul 1- tabloul lui Cullen și Parboteeah

Toate elementele din a doua coloană reprezintă, de altfel, obiecte ale negocierilor care au loc la masa deciziilor, într-o companie/organizație. Spre a rezuma ceea ce evidențiază tabelul de mai sus și a exemplifica mare parte dintre problemele etice, notăm că, în contextul actual, cel al globalizării, ne confruntăm cu un paradox: cu cât brandurile au mai mult succes pe piață, cu atât strategiile lor devin mai discutabile pe plan etic. Printre cele mai răspândite comportamente neetice în rândul corporațiilor transnaționale se numără: coruperea unor oficiali ai statului-gazdă (sub forma facilităților acordate investitorilor străini), exploatarea prin munca la negru (sweatshop), oferirea unor informații false privind situația financiară a firmei, pirateria informatică, spionajul industrial (obținerea unor informații clasate despre competitori), discriminarea de gen, în baza orientării sexuale, rasiale etc., poluarea intenționată.

2015 II.1.4. Etica în situații de criză- exemple În rândurile de mai jos aducem spre prezentare situații de comunicare de criză generate întocmai de nerespectarea eticii fundamentale și aplicate și care se rezolvă sau se acutizează printr-o comunicare ce se fundamentează sau ignoră etica. Nu ajungem încă la abordarea praxiologică a negocierii, însă este de la sine înțeles faptul că orice strategie de comunicare prezentată mai jos a fost luată la masa deciziilor, la care s-a negociat poziția companiilor/brandurilor/instituțiilor. Perrier- comunicarea de risc și reușita Începem șirul exemplificărilor cu situația în care s-a aflat brandul de apă minerală Perrier, când laboratorul de analize din Carolina de Nord a descoperit urme de benzen într-una din sticlele de apă Perrier. Vorbim despre etică și despre valoarea transparenței, a aplicării soluției sincerității când conducerea Perrier a hotărât retragerea de pe piață a 160 de milioane de sticle de apă minerală, spre siguranța consumatorilor, în ciuda unui deficit bugetar considerabil. În acest caz, datoria față de societate este cea care a primat în fața obiectivelor de marketing. În cazul Perrier25 vorbim de marketing atunci când vizăm schimbarea lor strategică, prin schimbarea ambalajului, a sloganului “Perrier, c’est fou” și prin sondajele realizate la finalul campaniei de restabilire a imaginii brandului. Vorbim de comunicare de risc și nu de o comunicare de criză și încadrăm acest caz în rândul reușitelor, pentru că, urmând principiile etice, Perrier a câștigat un capital de încredere pe care nu l-ar mai fi recăpătat dacă nu și-ar fi respectat publicul. Criza vacii nebune- ambiguitatea nu este un exercițiu de etică În cazul intoxicațiilor alimentare, recunoscut sub denumirea de ”criza vacii nebune”, valori ca transparența, imperativul etic kantian, principiul utilitarismului al lui Mill au fost înlocuite de un discurs ambiguu oferit de autoritățile oficiale, de o dezicere a responsabilităților, de discursurile în contradictoriu ale experților și de lipsa neutralității, a corectitudinii și solidarității din partea mass-media. Toate acestea au dus la zdruncinarea încrederii publicului și la un climat deosebit de apăsător, stresant și nesecurizat.

Cazul a fost prezentat în cartea doamnei Cristina Coman, Comunicarea de criză, tehnici și strategii, Editura Polirom, 2009, capitolul Comunicarea de risc 25

2015 Mc Donald’s suportă “șocul cultural” Brandingul etic se află sub incidența mai multor linii directive într-un context global: marketing, responsabilitate socială, diferite cadre cognitive (procesele raționale), coduri de conduită (bunele maniere, obiceiurile, preferințele culinare, igiena personală, atitudinea față de mediul înconjurător), semnificații și percepții comune (limbajul verbal și non-verbal – gesturile, expresia facială, contactul vizual, poziția, etc.), valori etice și standarde diferite care orientează comportamentele și, în cele din urmă, simbolurile și ritualurile (semnificațiile religioase și cele atribuite acțiunilor). Neînțelegerea acestor aspecte a condus, inevitabil, la unele conflicte de natură culturală. Acest lucru s-a întâmplat când McDonald’s s-a hotărât să pătrundă în mediul de afaceri indian, mizând pe formula răspândirii la nivel global a restaurantelor de tip fast-food26. Lucrurile s-au complicat atunci când au apărut zvonurile că restaurantele McDonald’s foloseau grăsime de vită în prepararea cartofilor prăjiți. Având în vedere faptul că vaca este animalul sacru venerat de indienii hinduși, problema n-a fost ușor de soluționat pentru compania americană. După ce managerii au negat orice acuzație, localnicii mânioși au spart geamurile restaurantelor și au mânjit statuile lui Ronald McDonald cu balegă de vacă. Înțelegând că sunt în situația pierderii unei piețe imense, cei de la McDonald’s au introdus meniuri vegetariene și burgerii din carne de miel, reușind să depășească situația de criză. În primă instanță, lipsa informării sau ignorarea aspectelor culturale poate fi tratată ca fiind neetică, dar schimbarea meniului a coincis, la final, cu manifestarea respectului față de localnici, dacă nu doar o simplă strategie de marketing. Pepsi și criza dozelor27 Din acest caz foarte cunoscut, mediatizat și studiat, selectăm doar aspectele care țin strict de tema abordată, cu precădere de tabelul propus de Cullen și Parboteeah și reprodus în subcapitolele anterioare; astfel, ne interesează succesul gestionării crizei, obținut grație tacticii bunelor intenții, guvernată de responsabilitatea socială. Așa cum conchideau și autorii cărții Etica mass-media. Studii de caz, „Loialitatea faţă de colectivitate este cea care garantează calitatea morală” (aceasta înseamnă că ierarhia loialităţilor este crescătoare ca valoare şi că loialitatea este socială şi sociologică), iar cei de la Compania Pepsi au conștientizat și au prețuit acest lucru. Onestitatea și deschiderea față de toate publicurile au fost două elemente esențiale folosite de Pepsi-Cola în această criză, care, la început, a adus companiei pierderi de 30 milioane $, dar care, Exemplul este analizat de L.Goodtsein, în articolul For Hindus and vegetarians, surprise in McDonald’s fries, New York Times, 20 mai 2001, p.7, apud Nicoletta Ferro, Cross-Country Ethical Dilemmas in Business: A Descriptive Framework, Fondazione Eni Enrico Mattei, 2004, http://www.feem.it/Feem/Pub/Publications/WPapers/default.htm accesat la data de 29 aprilie 2015 27 http://www.scribd.com/doc/47655557/Studiu-de-caz-Pepsi, accesat la data de 29 aprilie 2015 26

2015 în final, a adus vânzări cu 7% mai mari decât anul precedent. Se demonstrează, încă o dată, că etica are implicații mai mult decât la nivel de conștiință; la nivel social, morala este un liant, care implică prețuire și susținere reciprocă. Indiferent că managerii și specialiștii în comunicare și PR au urmat sau nu, voit, diagrama lui Potter în luarea deciziilor privind gestionarea crizei, acest caz probează și proverbul „Bine faci, bine găsești”. WorldCom, ilegalități și lipsă de etică Compania de telecomunicații WorldCom s-a înscris în istoria celor mai mari scandaluri de corporație28, după ce, pentru a ascunde declinul financiar, au întreprins o serie de înșelătorii, ilegalități (fraudă, corupție, fals și uz de fals), care au fost descoperite în 2002. Prin aceasta se dovedește că lipsa de etică implică și săvârșirea de ilegalități, ducând la pedepse drastice. Am adus spre exemplificare cazul WorlCom, pentru că percepem cu atât mai gravă fapta cu cât s-a insistat în continuarea și producerea ei (ani de zile), cu cât a implicat afectarea mai multor oameni și cu cât toate ilegalitățile au fost făcute în văzul celor responsabili de etica corporativă (WorldCom avea la activ un departament care se ocupa de acest aspect, uzitând instrumentele de implementare a eticii enumerate în capitolul anterior). Decizii neetice și la Enron29 Luarea unor decizii neetice a avut drept repercusiune, și în cazul Enron, pedepsirea prin plata daunelor și ani grei de închisoare. Comunicarea agresivă, delapidarea de fonduri, complot și fals în declarații (declararea unei crize a energiei în California, care, de fapt, nu exista) au dus la pierderea locurilor de muncă și a fondurilor de pensii de către peste 20.000 de oameni, la panică în rândul californienilor și la faliment pentru cei care cumpăraseră acțiuni la prestigioasa companie de electricitate. Până și firma de audit „Arthur Andersen” a fost distrusă de catastrofa financiară, cauzată de lipsa de etică. Aqua Carpatica – o comunicare cu ”impurități” Prezentarea cazului Campania de responsabilitate socială AQUA Carpatica – „Întoarcerea la puritate”, semnată de Cohn&Jansen, pe care o aducem spre analiză, s-a desfăşurat în perioada 15 martie- 5

http://voices.yahoo.com/worldcom-scandal-look-back-one-biggest-225686.html , accesat la data de 29 aprilie 2015 http://www.sfin.ro/articol_9320/enron_-_adevaratii_baieti_destepti_din_energie.html , accesat la data de 29 aprilie 2015 29

2015 mai 2012 şi a avut drept obiectiv creşterea nivelului de awareness al publicului cu privire la produsele pe care le consumă. Spoturile publicitare şi afişele au comunicat mesajele „Aqua Carpatica este cea mai pură apă minerală carbogazoasă din lume”, „apa cu cel mai scăzut conţinut de nitraţi” şi „singura apă minerală carbogazoasă din lume fără nitraţi”, fără să ofere informaţii suplimentare cu privire la studiul care stă la baza acestor afirmaţii, la lista şi analizele de conţinut ale apelor minerale din lume etc.

„Voce din off: Există puritate absolută. O apă renumită din Alpi, nitraţi 3,98 miligrame pe litru. Cele mai vândute ape din România între 1,21 şi 4,42 miligrame pe litru. Puritatea absolută nu se vede, dar nu înseamnă că nu există. Aqua Carpatica, singura din lume fără nitraţi. Aqua Carpatica, cea mai pură apă minerală carbogazoasă din lume.” Pe fondul afirmaţiilor făcute din off, pe ecran apar titrate succesiv următoarele informaţii: Apa din Alpi NO3: 3,98 mg/l; Cele mai vândute ape din România: NO3: 1,21 – 4,42 mg/l; AQUA Carpatica NO3: 0 mg/l; AQUA Carpatica. Cea mai pură apă minerală carbogazoasă din lume.

Tipul abaterii În cazul campaniei Aqua Carpatica, identificăm nerespectarea principiului informării corecte şi încălcarea articolului 1.3 litera a) din Codul de Practică în Publicitate. Potrivit respectivului articol, „Comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare, în special în ceea ce priveşte: a) caracteristicile sau efectele unui produs, cum ar fi: natura sa, compoziţia, originea geografică sau comercială, disponibilitatea, destinaţia, parametrii tehnico-funcţionali, rezultatele aşteptate ca urmare a utilizării acestuia ori rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra sa, dacă produsul corespunde scopului său etc”.30 Mai mult decât atât, apreciem ca fiind o abatere de la standardele profesionale lipsa de promptitudine în oferirea de răspuns complet şi susţinut cu argumente din partea ofiţerului de PR al companiei, Valentina Vesler. Mai mult decât atât, chiar dacă nu sunt identificaţi în spoturile publicitare competitorii, în lipsa unor studii sau date factuale, nu este respectat nici principiul concurenţei loiale.

Codul de practica in publicitate, http://www.rac.ro/cod, accesat la data de 29 aprilie 2015

2015 Repercusiuni În urma controalelor efectuate şi a rezultatelor probelor expertizate pentru produsul apă minerală carbogazoasă Aqua Carpatica, a rezultat că produsul îmbuteliat la 0,5 l conţine 0,58 mg/l nitraţi, produsul îmbuteliat 1,5 l conţine 0,08 mg/l nitraţi, iar apa minerală naturală carbogazoasă forte produs îmbuteliat 1,5 l conţine 0,12mg/l nitraţi, deşi pe etichetele acestor produse valoarea nitraţilor este 0 mg/l, situaţie în care consumatorii sunt dezinformaţi, mesajul transmis către public fiind incorect31. Mai mult decât atât, conţinutul de nitraţi ori nitriţi nu reprezintă indicatori de puritate a apei, aceştia fiind constituenţi prezenţi în mod natural în apele minerale naturale, astfel încât sintagma “cea mai pură apă minerală carbogazoasă din lume” nu este determinată de conţinutul scăzut sau absent al nitraţilor, afirmaţia fiind incorectă şi de natură să inducă în eroare consumatorii. Având în vedere aceste aspecte, Consiliul Naţional al Audiovizualului a apreciat că în aceste condiţii şi publicitatea audiovizuală cu privire la acest produs este de natură să contravină dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului, întrucât în cadrul spoturilor de promovare analizate se afirmă că produsul “Aqua Carpatica” este “cea mai pură apă minerală”, “fără nitraţi” această afirmaţie fiind făcută şi în scris, prin afişarea pe ecran a textului “AQUA Carpatica NO3: 0 mg/l”. În cele din urmă, CNA a decis să aplice o decizie de intrare în legalitate în privinţa spoturilor publicitare care conţin afirmaţiile "apa cu cel mai scăzut conţinut de nitraţi" şi "singura apă minerală carbogazoasă din lume fără nitraţi". Acest fapt înseamnă că respectivele reclame nu mai pot fi difuzate pe posturile TV în forma actuală. Decizia a fost aplicată de CNA în baza articolului 102, alineatul 1 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, potrivit căruia "Este interzisă publicitatea care nu este conformă cu dispoziţiile legale”, şi a articolului 104 din Cod care prevede că „Sunt interzise publicitatea şi teleshoppingul în care se utilizează practici comerciale înşelătoare sau practici comerciale agresive”.32

http://www.cna.ro/Decizia-nr-329-din-27-06-2013.html, accesat la data de 29 aprilie 2015 CNA: Difuzarea spoturilor "Aqua Carpatica", interzisă pe posturile TV, http://www.mediafax.ro/culturamedia/cna-difuzarea-spoturilor-aqua-carpatica-interzisa-pe-posturile-tv-9574490, publicat în data de 26 aprilie 2012, accesat la data de 29 aprilie 2015 32

2015 Nokia Lumnia 92033 Prezentarea cazului Compania Nokia a încercat să crească vânzările la noul telefon Nokia prin promovarea calităţilor deosebite ale camerei video pe care o are acest telefon. Astfel, a fost pregătit un spot publicitar34 care înfăţişează doi tineri care merg pe bicicletă, băiatul utilizând Nokia Lumnia 920 pentru a-şi filma iubita. Se intenţionează evidenţierea calităţii deosebite a filmării şi opţiunea de stabilizare a imaginii, însă, din cauza descoperirii că filmarea a fost făcută cu o cameră de filmat profesională şi nu cu Nokia Lumnia 92035, se obţine efectul invers la cel dorit. Tipul abaterii Și în acest caz, abaterea este de tip etic, pentru că publicul a fost minţit în mod voit, premeditat şi asumat. Putem acuza şi de neprofesionalism, pentru că nu au acordat atenţie detaliilor în filmarea şi montarea spotului publicitar, însă cea mai gravă abatere rămâne minciuna. Repercusiuni Conducerea Nokia a fost nevoită să îşi ceară scuze pentru eroarea de comunicare, pentru minţirea utilizatorilor. Deşi camera telefonului are calităţi deosebite, incontestabile la utilizarea acesteia, credibilitatea companiei a fost destabilizată prin descoperirea efortului de manipulare, vânzările scăzând după acest incident.

Alte exemple, în care deciziile etice au fost soluția salvatoare Lipsa moralității a dus la săvârșirea de ilegalități, descoperirea lor, apoi la colaps și pedeapsă. Ca să reprezentăm vizual o axă a procesului enunțat, pornim de la indivizii în poziții de manageri, oameni de decizie, care iau decizii imorale ce implică întreaga corporație, acțiunile se manifestă la nivel de corporație și depășesc, de regulă, sfera ei, afectând și publicul extern, iar, pentru stadiul de pedeapsă, ne întoarcem, de la colectiv, tot la individual. Descoperim, în acest sens, o circularitate care ar trebui să îndemne la mai multă responsabilizare, onestitate și transparență, mai ales că puterea pe piață a unei companii nu reprezintă și un scut. Există și cazuri care urmează, pe lângă schema sugerată mai sus, și o alta; vizăm aici situațiile de criză provocate de un factor extern, greu sau imposibil de prevăzut ori de manevrat, 33

http://www.theverge.com/2012/9/5/3294545/nokias-pureview-ads-are-fraudulent, accesat la data de 20 aprilie 2015 http://www.youtube.com/watch?v=cimDfEIEiu0, accesat la data de 01 aprilie 2015 35 Gafa inadmisibila comisa de Nokia. Ce detaliu a uitat sa stearga din reclama la Lumia 920, http://stirileprotv.ro/stiri/ilikeit/video-gafa-inadmisibila-comisa-de-nokia-ce-detaliu-a-uitat-sa-stearga-din-reclama-lalumia-920.html, accesat la data de 29 aprilie 2015 34

2015 salvate de luarea unor decizii etice, care au dus la recâștigarea publicului, la refacerea capitalului de încredere, a imaginii și mai apoi, chiar la profit. Transparența, responsabilitatea socială și comunicarea au reprezentat soluțiile salvatoare în cazul firmelor Toyota (problema covorașelor care împiedicau buna funcționare a pedalei de accelerație36), Mattel (criza cauzată de vopselurile otrăvitoare, rezolvată prin recunoașterea problemei, retragerea jucăriilor și remedierea problemei), Dell (a retras 4 milioane de baterii de notebook-uri, deoarece prezentau pericol de supraîncălzire şi chiar de incendiu) și Tylenol (când unele sticle de Tylenol au fost tratate cu cianură, principala responsabilitate a personalului din Departamentul Johnson & Johnson era față de public37). În primul capitol al lucrării de față, am evidențiat dualismul individual-colectiv, existent și din perspectivă etică. Dacă la nivel individual se poate face apel la bunul simț și la principii, la valori lăuntrice, la nivelul unei colectivități și, mai precis, la nivelul unei corporații, s-a simțit nevoia, după cum practica a demonstrat-o, de o presiune sau un imbold extern. La nivel mondial, situația mai sus prezentată este urmărită periodic prin intermediul unor clasamente. Spre exemplu, topul celor mai etice companii din 2014, realizat (anual) de Institutul de renume mondial – Etisphere38 , anunță câștigători pe: Compania/Companiile

Secțiunea

Adobe Systems Incorporated Computer Software L'OREAL Sănătate și frumusețe Kellogg Company Alimentație Colgate-Palmolive Company, Henkel AG Produse de consum Time Warner Inc. Media și Entertainment Tabelul 2 – Branduri etice în 2014

Topul39 este clasificat pe domenii de activitate și nu există un număr prestabilit al companiilor care pot aplica pentru clasament (144 companii au fost selectate în 2014). Tot pentru susținerea performanței etice și a integrității, Ethical Brand Foundation40 (2003) autorizează brandurile etice autentice să-și afișeze logo-ul de brand etic pe toate canalele publicitare și pe propriile produse. Licența oferă posibilitatea acestor branduri autentice (prin

http://www.apprentice.ro/2010/02/toyota-recalls-co%C8%99marul-practicienilor-de-pr/ și http://blogoree.ro/showthread.php/6622-Criza-Toyota-din-2010-si-solutia-in-social-media-Digg, accesat la data de 29 aprilie 2015 37 http://ghdinu.wordpress.com/studiu-de-caz-situatie-de-criza-cazul-tylenol/ , accesat la data de 29 aprilie 2015 38 Etisphere este preocupat de crearea, dezvoltarea și împărtășirea celor mai bune practici în ceea ce privește etica asctivităților desfășurate de companii și conformitatea acestora cu nevoile societății. Crezul Institului este: “Good. Smart. Business. Profit”. 39 Lista completă se regăsește pe site-ul Institutului, disponibil la adresa: http://ethisphere.com/worlds-mostethical/wme-honorees/ , accesat la data de 29 aprilie 2015 40 www.ethicalbrand.org 36

2015 înregistrare gratuită din 2010) să fie imediat recunoscute de cele impostoare (brand equity) și, prin aceasta, permite clienților să aleagă branduri în conformitate cu propriile valori. Primirea titulaturii de brand etic este înțeles de angajații unor companii drept un premiu onorific, sporindule mândria de a aparține comunităților din acele companii și încurajând un comportament responsabil. Exemplele de mai sus demonstrează că, implementând anumite politici etice (regulamente, distincții și premii onorifice etc.) la nivel de corporație, pot fi atinse și comunitățile locale, grupurile și indivizii. De altfel, „Etica în afaceri pare să aibă un singur reper: exemplul personal. Respectarea promisiunilor asumate, negocierea corectă și respectarea termenelor de realizare sunt premise ale reușitei în afaceri”. Adoptând o atitudine optimistă, putem aprecia că oameni cu ținuta morală aleasă există și se desfășoară firesc chiar și într-un mediu extrem de concurențial ca acela al afacerilor, unde jucătorii lui nu au drept țintă altruismul social, ci realizarea profitului.

II.2. Tipurile de conflicte existente în organizații În prima secțiune a prezentului capitol am trecut în revistă, însă fără a pune un accent deosebit pe ideea de conflict, diferite cauze, subiecte conflictuale, roluri și instrumente în negocierea în conflicte, la orice nivel: interpersonal, de grup (inter și intra), pe orizontală sau pe verticală, după cum am reprezentat și o schemă în rândurile de mai sus. Intra

Intre

(în interiorul unităţii)

(între unităţi de acelaşi tip)

Individ

Dileme patologie psihologică

Conflicte interpersonale

Grup

Conflicte interpersonale, intra-grup

Conflicte între grupuri

Organizaţie

Conflicte interpersonale, între grupuri, intra-organizaţionale

Conflicte între organizaţii

Societate

Conflicte între grupuri, între organizaţii, mişcări sociale

Conflicte între societate si stat: etnice, internaţionale41

Tabelul 3- Conflicte intra și inter- unitate, pe diverse dimensiuni sociale

În figura de mai jos am punctat diferite tipuri de cauze ale conflictelor, iar, din punctul meu de vedere, etica intervine la nivelul fiecărui tip, astfel: 41

Nelly Țurcan, op.cit., Tabel 1, Conflicte intra şi inter unitate, pe diverse dimensiuni sociale

2015  conflicte generate de informaţii şi date: la nivelul transmiterii exhaustive, transparente a informațiilor, corectitudinea informațiilor, punctele de vedere diferite în interpretarea anumitor date;  conflicte de relaţionare: negocierea (etică) ar trebui să se pornească de la un stadiu neutru, eliminând stereotipurile, prejudecățile, discriminările;  conflicte generate de valori diferite: etica are un rol atotcuprinzător în acest caz, pentru că este vorba despre standarde, credințe, percepții și predispoziții comportamentale la anumite credințe, cutume și acțiuni generate de credințe;  conflictele de satisfacere a nevoilor: negocierea etică ar implica o împărțire echitabilă a resurselor, în sensul satisfacerii nevoilor tuturor;  conflictele de interese: aspectE legate de menținerea integrității și a căii dictate de conștiință, fără a răni interesele celorlalți.

Figura 3 – Cauzele conflictelor

Dacă ne centrăm pe înrămarea propusă la începutul capitolului- mediul organizațional-, întâlnim 3 modele de conflict de interes major pentru teoria și practica managerială:

2015 Modelele procesuale sunt descrise de teoreticieni drept trecerea de la stadiul de conflict latent, în care se resimt condițiile care generează potențialul conflict, la conflictul perceput, în care părțile își dau seama de existența unor cauze conflictuale, la conflictul resimțit, atunci când părțile trăiesc emoții ca frustrare, furie, ostilitate, apoi la conflictul manifestat, în sensul evidențierii comportamentelor ”împotrivă”, până la stingerea conflictului, implicând și urmările (care pot fi baza unui viitor conflict).42 Modelul structural de conflict implică acționarea actanților sub influența unor presiuni și constrângeri, care generează un episod conflictual. Germenii conflictului pot consta atât în norme culturale, modul în care satisfacția unui grup antrenează insatisfacția altuia, cât și regulile și procedeele ce guvernează negocierile dintre grupuri. Modelele organizaționale de conflict sunt propuse de Stephen P. Robbins43 și tratează comunicarea, structura organizației și factorii comportamentali drept surse ale conflictului. Fiecare dintre aceste nivele poate prezenta ”sincope etice”, după cum se poate întâmpla ca, la nivel organizațional sau de grup, comunicarea să nu fie transparentă și completă, structura organizației poate să nu permită accederea la poziții de top într-o manieră justă, lăsând loc stereotipurilor, favoritismelor ș.a., iar comportamentele unora pot genera nedreptăți în activitatea altora.

II.3. Coordonatele etice ale negocierii conflictelor În această secțiune ne propunem să identificăm unde ”intervine” etica în negocierea conflictelor. Pentru început, clarificăm faptul că tema ”etica în negocierea conflictelor” poate fi abordată din două perspective:  Etica, sursă sau obiect al conflictului: atunci când negocierea intervine pentru soluționarea unor probleme de factură etică;  Etica, atribut al procesului de negociere: atunci când etica în negociere asigură respectarea condițiilor obținerii unui rezultat câștig-câștig. Din ambele perspective este important să ne răspundem, dacă ne aflăm în poziția de negociatori, la întrebările: 42

Modelul de conflict procesual în 5 etape ale lui Louis R. Pondy, http://reikashimmyo.tripod.com/id7.html , accesat la data de 29 aprilie 2015 43 Stephen P. Robbins, Managing organizational conflict, A non traditional approach, Prentice Hall, 1974, http://www.jstor.org/discover/10.2307/2392009?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21106630967863 , fragment consultat la data de 29 aprilie 2015

2015

Ce Ce este potrivit Ce este legal?

este

așteptat?

sau acceptabil?

Ce este just? Ce este corect?

Figura 4 – Întrebări pentru fundamentarea etică a unei acțiuni

II.3.1.Etica, obiect al conflictului Dacă ne permitem o apreciere proprie, atunci etica poate fi tratată ca obiect al unei situații de negociere:  Când conflictul între două părți este generat de interese și valori divergente44;  Când se negociază valorile, cultura organizațională, regulamentul de ordine și funcționare internă ori planificarea strategică. Toate situațiile prezentate în subcapitolul anterior se înscriu în lumina acestei perspective, după cum crizele au intervenit din cauza unor probleme care trebuiau rezolvate printr-un comportament etic. Mai mult, însăși comunicarea de criză a stat sub semnul eticii, după cum negocierile de ”a fi onest cu publicul versus a ascunde vina în fața publicului” s-au purtat în cadrul celulelor de comunicare de risc și criză. Studiul cercetătorilor Robert van Es, Warren French, Felix Stellmaszek despre rezolvarea conflictelor cu privire la probleme de etică, față în față versus negocierea online, arată că, deși internetul nu pare a fi mediumul potrivit pentru rezolvarea conflictelor, cu precădere în business, acesta prezintă și beneficiile sale, după cum întocmai acest canal oferă posibilitatea unui feedback

Jim Camp, In Ethics Negotiations, Interests Matter , in Forbes, publicat la 22 octombrie 2013, sursa http://www.forbes.com/sites/jimcamp/2013/10/22/in-ethics-negotiations-interests-matter/ , consultată la data de 20 aprilie 2015, citat original ”In negotiation, it’s critical to find out the interests of the other party in order to create for them a vision of a solution that satisfies their interests. In Pastin’s model for resolving ethical problems, it’s similar. “You need to recognize the interests involved in an ethical situation and know how to navigate them,” says Pastin. He says when he’s called on as an ethics advisor, one of the first questions he asks himself is: “Whose interests are involved–and what are those interests?”

2015 trecut mai bine și mai îndelungat prin filtrul rațiunii, ceea ce ajută la luarea unor decizii obiective, la rece, domolind vâltoarea emoțiilor.45

II.3.2.Etica, atribut al procesului de negociere În această subsecțiune, ne propunem să diferențiem tipurile de negociere, sub semnul eticii, iar după prezentarea modelului de negociere al lui Bill Scot în Arta negocierilor46, evidențiem care sunt etapele în care se cere un comportament etic în negociere, celelalte fiind etape mai degrabă neutre și strict procedurale, care nu ar implica decât în situații excepționale imperative etice. Atributele negocierii

Negocierea distributivă

Negocierea integratoare

Scop

Get all the pie you can

Expand the pie

Motivație/Status

Câștig-pierdere

Câștig-câștig

Focus

Poziționare (Putere)

Interese

Impărtășirea informațiilor

Scăzută

Ridicată

Durata relației dintre părți

De scurtă durată

De lungă durată

Tabelul 4 - Distributive vs. Integrative Bargaining

Astfel, prima etapă, cea a ”creării climatului”, care reprezintă o discuție introductivă, cere, la nivel etic, stabilirea unei comunicări deschise între părți. Partenerii reținuți, rezervați în această etapă au toate șansele ca în negocierea propriu-zisă să devină comunicatori nedemni de încredere, prin urmare respectul și onestitatea sunt atribute care asigură o linie de start egală pentru ambele părți. Partea a doua, ”deschiderea negocierilor”, presupune stabilirea de acord comun a unor coordonate, reguli și elemente care vor structura negocierea: scopul întâlnirii, planul sau agenda întâlnirii, durata și personajele/rolurile jucate în negociere. Negociatorii trebuie să recunoască faptul că doar prin negociere se poate rezolva un conflict, se ajunge la acordul cu privire la un proiect sau se poate concluziona asupra unei vânzări, strategii ori idei, oferind valoare-adăugată sau soluționare situației de față. Etapa a treia, cea a negocierii propriu-zise, implică:

Robert van Es, Warren French, Felix Stellmaszek, Resolving Conflicts Over Ethical Issues: Face-to-face Versus Internet Negotiations, Journal of Business Ethics, Kluwer Academic Publishers, Volume 53, Issue 1-2 , pp 165-172 46 Bill Scott, Arta Negocierilor, Bucureşti: Editura Tehnică, 1996, p. 123-128

2015  Explorarea: prezentarea pozițiilor părților, în care imperativă este transparența și onestitatea;  Prezentarea ofertelor;  Negocierea ofertelor: etapă în care se pun în practică tehnicile de negociere, sub coordonate etice, în sensul că situația ideală este una win-win. Folosirea instrumentelor și a tehnicilor trebuie precedată de asumarea răspunsurilor la întrebările din schemele de mai jos;  Stabilirea aranjamentului: imperativul clarității este prezent în stabilirea și detalierea aranjamentului la care s-a ajuns între părți, precizarea amănuntelor care vor transpune acordul lor de principiu în realitate;  Ratificarea înțelegerii: producerea elementului scris.

Dintr-un comportament etic în negociere...

Figura 5 – Etica în negociere

2015

•Corectitudinea

unei

negocieri este determinată

acțiuni este determinată și

și de acționarea în acord

evaluând consecintețe. Va

cu un set de principii și

fi un rezultat corect?

valori

etice.

Cum

acționez eu și ce vor crede ceilalți?

rezultatele

îndatorirea

etice

morală

etica

etica personală •Corectitudinea acțiuni propria

bazează

conștiință

unei

contractului social •Corectitudinea

negocieri

și

respectarea

standarde morale. Cum ar

ține

unei și

regulilor

și

normelor societății. Ce

trebui să procedez?

impact negocierea

avea asupra

celorlalți și a mea, ca parte a comunității?

Figura 6 – Etica în negociere

2015 Recomandări47 negociere etică:

pentru

 Atenție în a nu supraestima propria

înțelegere

perspectivei

celeilalte părți;  Apelul la mediator, în lipsa obiectivării necesare;  Atenție la realismul naiv, care face ca oamenii să pună prea mult preț pe trăsăturile de personalitate într-o negociere; în fond, datele, informațiile și coordonatele situaționale sunt cele care contează mai mult, precum și modul

interpretate

negociatori;  ”imaginează-ți că ești în locul celuilalt” este îndemnul cercetătorilor48 care

ajuns

concluzia

Figura 7 – Atributele etice ale unei negocieri

că

negociatorii care petrec timp înțelegând în mod obiectiv perspectiva și condițiile celeilalte părți, generează mai multe rezultate pentru propria cauză, pe când empatizarea celorlalți (la nivel subiectiv, emoțional) nu ajută în negociere. În fond, negocierea în sine este afectată de modul în care negociatorii văd procesul: ca o luptă, ca o competiție, ca o clarificare sau o mult dorită rezolvare.  Asigurarea că toate părțile implicate văd procesele de rezolvare a conflictului ca fiind corecte, pentru că trișarea sau comportamentul neetic apar când părțile consideră procesul de negociere ca fiind vicios, incorect sau nelegitim. De altfel, studiile au arătat că înșelătoria în negociere influențează întregul proces, atât în forma ei voită, asumată, cât și în forma pasivă (prin omisiune). Câteva cercetări au examinat ”forțele motrice” ale înșelătoriei în negocierea conflictelor: astfel, negociatorii sunt mai predispuși să înșele atunci când sunt stimulați

Regăsite în Carrie Menkel-Meadow, Michael Wheeler, What's Fair: Ethics for Negotiators, San Francisco, CA : Jossey-Bass, 2011, http://ethicalsystems.org/content/negotiation accesat la data de 29 aprilie 2015 48 A. Galinsky et alii, Why it pays to get inside the head of your opponent: the differential effects of perspective taking and empathy in negotiations., http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18399891 accesat la data de 29 aprilie 2015 47

2015 financiar49, când se simt îndreptățiți și chiar au motive să-și justifice actul de înșelăciune50. Alte studii au arătat că puterea și conștientizarea puterii în negociere poate corupe. Negociatorii cu putere mai mare înșeală și mint mai des decât negociatorii cu o putere mai slabă 51. Totodată, și urmărirea obținerii puterii printr-un proces de negociere poate corupe. Cum este reprezentată în negociere lipsa de etică?  Denaturarea poziționării și/sau a rolului celuilalt;  Cacealma;  Falsitate (în afirmații și comportament);  Inșelătorie;  Manipulare emoțională;  Divulgare selectivă și aleatorie a informațiilor sau interpretare voit eronată a datelor. În Negotiator Magazine52, specialiștii în negociere Peter Barron Stark și Jane Flaherty însumează 10 imperative care să ne asigure că negocierile pe care le purtăm sunt fundamentate etic:  Să știi ce este non-negociabil;  Să fii onest;  Să îți respecți promisiunile;  Să ai opțiuni multiple;  Fii pregătit să spui și ”nu” ;  Fii familiar cu legea;  Fii transparent cu ceilalți;  Pune în practică construcția ”fără surprize” ;  Urmează regula de platină (dacă regula de aur în negociere ne îndeamnă să ne purtăm cu oamenii așa cum ne dorim ca ei să se poarte cu noi, regula de platină îndeamnă la a ne purta cu ceilalți așa cum și-ar dori ei să ne purtăm cu ei) Fii dispus să nu închei o afacere* dacă nu corespunde intereselor tale.

Ann E. Tenbrunsel, Misrepresentation and Expectations of Misrepresentation in an Ethical Dilemma: The Role of Incentives and Temptation, în Journal Academy of Management, http://amj.aom.org/content/41/3/330.short accesat la data de 29 aprilie 2015 50 Maurice E. Schweitzer, Christopher K. Hsee, Stretching the Truth: Elastic Justification and Motivated Communication of Uncertain Information, în Journal of Risk and Uncertainty, Vol. 25, No. 2, pp. 185-201, 2002, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=929945 accesat la data de 29 aprilie 2015 51 Terry L. Boles et alii, Deception and Retribution in Repeated Ultimatum Bargaining în Organizational Behavior and Human Decision Processes,Vol.83, nr. 2, noiembrie 2000, pp. 235–259, format electronic, http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S074959780092908X accesat la data de 29 aprilie 2015 52 Peter B. Stark, Jane Flaherty, Ethical Negotiations: 10 Tips to Ensure Win-Win Outcomes în The Negotiator Magazine, http://negotiatormagazine.com/showarticle.php?file=article106&page=1 accesat la data de 29 aprilie 2015

2015

III.1. Enron: când sentimentele restabilesc balanța negocierii etice În prima secțiune a capitolului anterior am prezentat, foarte pe scurt, cazul Enron, din octombrie 2001. După lămuririle teoretice legate de conflict și etica în negociere, ne permitem să aducem aici alte detalii despre subiect. Unul dintre cele mai dificile aspecte în investigațiile legate de Enron era reprezentat de refuzul lui Andrew Fastow, Chief Financial Officer, de a declara împotriva CEO și de a prezenta balanțe, credite, dovezi care să explice situația financiară a companiei de energie. De altfel, toate aceste informații fuseseră distruse. Înainte de începerea scandalului, Fastow i-a dăruit soției sale bijuterii foarte scumpe, care nu fuseseră trecute în declarația de avere, lucru care o acuza de evaziune fiscală și ar fi trimis-o după gratii pentru cel puțin un an. Astfel, pentru a o scăpa de închisoare pe soția sa, pentru un număr redus de ani de detenție pentru el și, punându-i-se sechestru pe avere, Fastow a negociat cu oamenii legii și a fost de acord să devină martor în cazul Kenneth Lay, CEO Enron. Astfel, când sentimentele față de soția sa și pericolul pe care o aștepta și-au făcut loc în perspectiva lui Fastow, atunci negocierile au putut debuta, ajungându-se la o situație win-win.

2015

III.2. Primăria Iași: când refuzul negocierii ”se pedepsește” cu o criză de imagine Prezentarea cazului

Toaletări "abuzive" ( 2009-2013)

8 februarie: comunicat al primăriei cu privire la plantarea arborilor ornamentali

11-14 februarie: tăierea tuturor teilor de pe Ştefan cel Mare

12 aprilie- Primăria emite un comunicat de presă prin care "colorează" politic protestul de pe 11 aprilie

13 mai- Concursul de Soluţii Urbanistice iniţiat de Primăria Iaşi, în colaborare cu grupul de iniţiativă civică "Iaşiul Iubeşte Teii"

1-2 februarie: tăierea teilor de pe Bld. Ştefan cel Mare

8 februarie- întâlnire informală a 4 reprezentanţi ai Grupului de Iniţiativă Civică "Iaşul Iubeşte Teii" cu viceprimarul Mihai Chirica şi purtătorul de cuvânt al PMI

5 februarie: campania civică "Sunt încă viu"

10 februarie- protest împotriva tăierii teilor (300 participanţi)

22 martie- amenda de 60.000 de lei, dată Primăriei Municipiului Iaşi

11 aprilie- protestul locuitorilor Iaşiului

8 mai- toaletarea abuzivă a teilor din Copou

10 mai- dezaprobarea Ordinului Arhitecţilor cu privire la modificările făcute pe pietonalul Ştefan cel Mare

5 iunie- tăierea unor tei din Copou (legală)

2015 Când însăși lipsa negocierii reprezintă încălcarea eticii… Despre tăierea teilor din Iași s-a scris foarte mult, atât în presa locală, națională, cât și internațională. În cazul de față, negocierea ar fi trebuit să existe între reprezentanții Primăriei, promotorii proiectului de modernizare a Iașului și reprezentanții societății civile. În fond, toți actorii aveau același scop, modernizarea Iașului, însă modalități diferite de înfăptuire a acestui țel. Negocierea s-ar fi putut desfășura sub forma unei dezbateri publice, evitând ceea ce a devenit o șaradă de comunicate de presă incomplete, ”aruncate” dintr-o tabără în alta pe ”câmpul de luptă numit mass-media”. Societatea civilă a condamnat Primăria pentru refuzul dialogului, aspect semnalat de mass-media, iar atitudinea potrivită din partea reprezentanţilor Primăriei ar fi fost adoptarea unei strategii de comunicare simetrică bilaterală, astfel încât orice acţiune venită din partea Primăriei, fie că implica plantări de copaci în anumite zone ale oraşului, fie că implica acţiuni de tăiere a teilor bolnavi din Copou, să nu fie privită ca un răspuns de încercare de refacere a imaginii în locul propriei iniţiative, ori ca o metodă de sfidare a cetăţenilor. Într-un context în care întâlnirea la masa dezbaterilor ar fi fost cea mai potrivită, am reperat identificarea lipsei de transparenţă în procesul decizional, o tendinţă de eschivare ori de câte ori au fost aduse contraargumente pe cale legală, raţională şi emoţională, întârziere în luarea de poziţii ferme, axate pe un echilibru între latura simbolică (mentalul colectiv şi semnificaţia teilor pentru ieşeni) şi cea raţională a problemei (nerespectarea unor proceduri legale, birocratice) și nerecunoaşterea nerespecării cadrului legal necesar tăierii arborilor de pe strada Ştefan cel Mare, la data acţiunii. În lipsa unei negocieri etice, conflictul nu a fost stins; se reaprinde puternic ori de câte ori se ivește cea mai mică acțiune care amintește de criza de imagine de acum câțiva ani a Primăriei Municipiului Iași. Prezentarea detaliată a acestui caz se regăsește aici.

III.3. O negociere în coordonate etice, la nivel internațional Încadrez Summitul Mileniului desfășurat la New York, în 2000, reunind 191 de țări, drept o negociere care a tratat problemele globale în primul rând sub aspect etic, apoi economic, politic și social și cred că procesul în sine s-a desfășurat tot într-o manieră etică. La acel Summit a fost adoptată Declaraţia Mileniului, unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai înalt nivel între majoritatea statelor lumii.

2015 La Summit-ul Mileniului, statele membre şi-au fixat un număr de 8 obiective esenţiale – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului53 – cu ţinte precise de atins până în anul 2015.

Reducerea sărăciei severe Realizarea accesului universal la educaţia primară Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor Reducerea mortalităţii infantile Îmbunătăţirea sănătăţii materne Combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli Asigurarea sustenabilităţii mediului Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare Faptul că la masa negocierilor au fost invitate toate statele, că atenția și resursele s-au orientat către problemele majore cu care se confruntă omenirea, că rezultatele au fost prezentate într-o manieră transparentă și ordonată, accesibilă tuturor doritorilor de informare, prin rapoarte globale și regionale, înregistrarea video a ședințelor plenare și a dezbaterilor, mă determină să încadrez acest exemplu în topul negocierilor etice ”Așa da!”. Totodată, la nivelul Națiunilor Unite, apreciez susținerea implicării tinerilor prin programele de Delegat de Tineret la Națiunile Unite.

http://www.un.org/millenniumgoals/ accesat la data de 29 aprilie 2015

2015

Contextul actual este unul al globalizării și, implicit, al difuzării rapide și cuprinzătoare a informației; un climax al tranzacțiilor financiare, ridicat pe pilonii acestui context, nu produce, însă, modificări la nivelul circularității individual-colectiv. Atât teoria, cât și exemplele practice invocate, subliniază că această interdependență se manifestă și că e imperativ ca valorile și principiile etice să se manifeste la toate nivelurile. În caz contrar, potrivit acestei interdependențe, toți actorii vor fi afectați. A fost luat exemplul marilor corporații, al instituțiilor și organizațiilor pentru a reproduce, la un nivel redus, în mediul intern, societatea, ca ansamblu, dar și pentru a sublinia faptul că acestea sunt și individualizate, fiind nevoie ca manifestarea lor în mediul extern să fie asemănătoare unui cetățean/ individ moral. Mai mult, criteriile alegerii exemplelor date au fost: gradul de impact la nivel global, renumele, resursele teoretice, de analiză, accesul la studiile de caz și articolele care au prezentat publicului situațiile, dar și faptul că forța economică nu este un garant al unui scut puternic, care să acopere eventualele fărădelegi. Mixul teoretic-practic, pe care l-am urmat, a clarificat și faptul că orice lucru ilegal este, în primul rând, imoral și că apelul la moralitate se face de jos în sus, adică de la individ, la colectiv, iar că implicațiile morale au o structură circulară. În ansamblu, etica trebuie să preocupe toți actorii sociali și să fie văzută drept parte integrantă a comunicării, mai ales când comunicarea ia atât de des forma negocierilor dorite a fi finalizate prin ”strângeri viguroase de mână”, pentru că e indivizibilă de reputație. Totodată, etica trebuie să fie un instrument de management al riscului, numai că este imperativ să fie și o realitate consistentă a organizației, să facă parte din axis-ul companiei. Ea oferă valoare și încredere, de aceea, din toate exemplele selectate și reproduse în lucrare, clienții și partenerii sunt mai dispuși să negocieze cu o companie atunci când produsele/serviciile contribuie la un scop mai mare decât pur și simplu rezolvarea unei nevoi. Durabilitatea, supraviețuirea unei organizații sau instituții este direct proporțională cu respectarea codului etic și nu cu tactica „hit&run”! Mai mult, nu am putea vorbi despre un rezultat win-win al unei negocieri fără să cădem de acord că etica a fost garantul situației de negociere a conflictului. De altfel, moral ar fi să ne dorim ca din orice situație, toți să ieșim învingători, iar o astfel de viziune a lucrurilor și a oamenilor ar trebui să ne asigure, pe lângă rezultatele palpabile dorite, și o conștiință de sine care să ne onoreze negreșit. În încheiere, ”rebusul interactiv” propus colegilor ca activitate practică va aprofunda conceptele semnificative din lucrarea Etica în negocierea conflictelor.

2015

Barnett, R. Timothy, Cochran, Daniel S., Making Room for the Whistleblower, HR

Magazine, ianuarie 1991. 2.

Bollinger, Daniel, Hofstede, Geert, Les différences culturelles dans le management,

Editions d’Organisation, Paris, 1987, ebook, http://www.4tempsdumanagement.com/. 3.

Christians, Clifford G. et alii, Etica mass-media. Studii de caz, “Polirom”, Bucuresti,

2001. 4.

Colero, Larry, , Five Questions That Corporate Directors Should Ask, Crossroads

Programs Inc., http://www.ethics.ubc.ca/papers/invited/5questions.html. 5.

Cozma, Carmen, Etică și comunicare, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, curs

în format electronic 6.

Creyer, H. Elizabeth, Ross Jr., William T., The influence of firm behavior on purchase

intention: do consumers really care about business ethics?, în Journal of Consumer Marketing, vol. 14, no.16, MCB University Press, 1997. 7.

Cullen, J. B., K.P. Parboteeah, Multinational management: A strategic approach, third

edition, Southwestern Publishing, Cincinnati, 2005. 8.

Es van, Robert, French, Warren, Stellmaszek, Felix, Resolving Conflicts Over Ethical

Issues: Face-to-face Versus Internet Negotiations, în Journal of Business Ethics, Kluwer Academic Publishers, Volume 53, Issue 1-2 , pp 165-172 9.

Fan, Ying, Ethical Branding and Corporate Reputation, în Corporate Communications:

An International Journal, Vol. 10, No. 4, England, 2005. 10.

Fârte,Gheorghe Ilie, Comunicarea.O abordare praxiologică, Casa Editorială Demiurg,

Iaşi, 2004 11.

Galinsky, A. et alii, Why it pays to get inside the head of your opponent: the differential

effects of perspective taking and empathy in negotiations., http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18399891 12.

Gallo, Carmine, Steve Jobs. Secretele inovației, Editura Curtea Veche, București, 2011

13.

Goodtsein, L., For Hindus and vegetarians, surprise in McDonald’s fries, New York

Times, 20 mai 2001, p.7, apud Nicoletta Ferro, Cross-Country Ethical Dilemmas in Business: A Descriptive Framework, Fondazione Eni Enrico Mattei, 2004, http://www.feem.it/Feem/Pub/Publications/WPapers/default.htm. 14.

Hofstede, Geert, Culture’s consequences: International differences in work-related values,

Sage Publications, London, 1980.

2015 15.

Johns, Paul, E-thics: the new moral methodology for business, Journal of Investment

Compliance, vol.7, no.1, Emerald Group Publishing Limited, 2006. 16.

Ladikas, Miltos, Schroeder, Doris, Too early for global ethics, în Cambridge Quarterly of

Healthcare Ethics, 14, pp. 404-415, Cambridge University Press, 2005. 17.

Leitus, Cathy, Ferrero aux côtés du Secours Populaire, Stratégies Magazine, n°1562, 22

octombrie 2009, p. 21 și Fanny Le Borgne (2011, 21 septembre) 18.

Lewis, P.V.: Defining ‘Business Ethics’: Like Nailing Jello to the Wall, Journal of

Business Ethics,14 / 1985. 19.

McNamara, Carter, Complete Guide to Ethics Management, 1999,

www.managementhelp.org/ethics/ethxgde.htm 20.

Menzel, Donald, Ethics Management for Public Administrators. Leading and Building

Organizations of Integrity, Publisher: M.E. Sharpe, New York, 2012. 21.

Near, J. P., Miceli, M.P., Effective Whistle-Blowing, Academy of Management Review,

Vol. 20 (3), 1995. 22.

Robbins, Stephen P., Managing organizational conflict, A non traditional approach,

Prentice Hall, 1974, http://www.jstor.org/discover/10.2307/2392009?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21106630967 863 23.

Saee, John, Managing organizations in a global economy: an intercultural perspective,

South Western – Thomson Learning, Ohio, ebook, 2005. 24.

Schweitzer, Maurice E., Christopher K. Hsee, Stretching the Truth: Elastic Justification

and Motivated Communication of Uncertain Information, în Journal of Risk and Uncertainty, Vol. 25, No. 2, pp. 185-201, 2002 25.

Scott, Bill, Arta Negocierilor, Bucureşti: Editura Tehnică, 1996, p. 123-128

26.

Tenbrunsel, Ann E., Misrepresentation and Expectations of Misrepresentation in an

Ethical Dilemma: The Role of Incentives and Temptation, în Journal Academy of Management, http://amj.aom.org/content/41/3/330.short 27.

Țurcan, Nelly, Comunicare și negociere, Universitatea de Stat Moldova, 2014-2015, curs

în format electronic

2015 Webografie: 28. http://www.apprentice.ro/2010/02/toyota-recalls-co%C8%99marul-practicienilor-de-pr 29. http://blogoree.ro/showthread.php/6622-Criza-Toyota-din-2010-si-solutia-in-social-mediaDigg 30. http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2011/09/Codul_etic_2011.pdf 31. http://www.ethics.ubc.ca/ 32. www.4tempsdumanagement.com 33. www.ethicalbrand.org 34. www.ethisphere.com 35. www.globalethicssummit2012.com 36. http://ghdinu.wordpress.com/studiu-de-caz-situatie-de-criza-cazul-tylenol/ 37. http://www.reuters.com/article/2010/02/04/uk-toyota-pr-idUSTRE61257D20100204 38. http://www.scribd.com/doc/47655557/Studiu-de-caz-Pepsi 39. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S074959780092908X 40. http://www.sfin.ro/articol_9320/enron_-_adevaratii_baieti_destepti_din_energie.html http://voices.yahoo.com/worldcom-scandal-look-back-one-biggest-225686.html 41. http://www.un.org/millenniumgoals/ 42. http://negotiatormagazine.com/showarticle.php?file=article106&page=1 43. http://reikashimmyo.tripod.com/id7.html 44. http://www.rac.ro/cod 45. http://www.mediafax.ro/cultura-media/cna-difuzarea-spoturilor-aqua-carpatica-interzisape-posturile-tv-9574490 46. http://www.theverge.com/2012/9/5/3294545/nokias-pureview-ads-are-fraudulent 47. http://stirileprotv.ro/stiri/ilikeit/video-gafa-inadmisibila-comisa-de-nokia-ce-detaliu-auitat-sa-stearga-din-reclama-la-lumia-920.html

2015

Prezentarea exercițiului ”rebusul interactiv” Fiecărui student i se oferă câte un bilet care conține un concept fundamental pentru lucrarea de față, cu:  Definiția din dicționar a conceptului;  O altă abordare teoretică sau adiționale explicații ale termenului, în acord cu tema proiectului. Fiecare concept este menit să completeze acest rebus: A 1 C

N 2 3 4 5 6 7 B

Reguli de joc Termenii nu sunt articulați și nu conțin, în tabel, diacritice. Astfel, coloana pe fundal albastru este prepoziția”ÎN”, iar ”î” este ”i” în termenul din rândul verde. Fiecare participant citește în mod individual conceptul și definițiile aferente, primite, după care le prezintă colegilor (în aproximativ 30 secunde) o definiție în variantă proprie (oral, prin desen sau joc de rol), fără a reproduce cu exactitate definițiile oferite pe hârtie și fără a pronunța termenul în cauză. Dacă ceilalți participanți au ghicit cuvântul, atunci acesta este notat în tabel și este lecturată definiția de pe hârtie. Un exemplu pentru rândul verde le va fi oferit, înainte de începerea propriu-zisă a jocului.

2015 Resurse necesare  Umane: 8 participanți  Materiale: 9 foi cu definiții ale celor 9 concepte; 9 rebusuri necompletate  Temporale: max. 10 minute

Rezultate Miza jocului este completarea corectă a rebusului, ca urmare a unui exercițiu interactiv, în echipă, care să testeze atenția participanților și propria înțelegere a termenilor – cheie pentru lucrarea de față și prezentarea făcută.

5 C

Bursieră Erasmus Mundus

Teorii ale negocierii și conflictului

Relații Publice și Publicitate, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

Aprilie 2015

Instrumente de implementare a eticii în organizații

Structura

Delimitări conceptuale

Abordarea temei în literatura de specialitate

Studii de caz

Concluzii și follow-up

Etică și comunicare în organizații

Problemele etice și publicul

Tipurile de conflicte existente în organizații

Studii de caz

Etica, obiect al conflictului Coordonatele etice ale negocierii conflictelor Etica, atribut al procesului de negociere

Termeni-cheie uzitați



”ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul

Etica

lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare

Conflict

ideologiei unei clase sau societăţi”, sau reflecția sau cunoașterea

Negociere

modului de viață, reflecție cu privire la morală.

Termeni-cheie uzitaČ&#x203A;i

Etica

Conflict

Negociere

Termeni-cheie uzitați



lat. Conflictus



DEX: Neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend

Etica



Mihaela Vlăsceanu: ”un punct de vedere comportamental ca o formă de opoziţie care este centrată pe adversar; este bazată

Conflict

pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor sau valorilor părţii oponente; opoziţie care

este directă şi personală, în care adversarul

Negociere

controlează scopul sau intenţia dorite de ambele părţi.”

H. Stern • conflictul reprezintă un punct de vedere comportamental sub formă de opoziţie centrată pe adversar.

Judith R. Gordon • conflictul are în vedere toate tipurile de opoziţie şi interacţiune antagoniste, toate formele de intoleranţă rezultate din încercările cu influenţă incompatibilă între indivizi, grupuri şi organizaţii.

Gary Johns • procesul care are loc atunci când o persoană, un grup sau un departament dintr-o organizaţie îl împiedică pe un altul în atingerea obiectivului propus. L.A. Coser • conflictul este o luptă de valori, şi revendicări de statusuri, putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii. J.Z. Rubin, D.G. Pruit şi S.H. Kim • divergenţă

interese

ea percepută, sau credinţă că aspiraţiile curente ale părţilor nu pot fi realizate simultan.

aşa

cum

este

Termeni-cheie uzitați



“este un proces interacţional care implică două sau mai multe entităţi sociale (persoane, grupuri, instituţii, organizaţii, comunităţi), cu interese

Etica

neomogene ca intensitate şi orientare, în schimburi reciproce de informaţii, schimburi reglementate de reguli implicite şi/sau explicite, având menirea de a conduce la stabilirea unui

Conflict

acord, la transferul unor bunuri echivalente sau, în general, la adoptarea unei soluţii reciproc acceptabile pentru o problemă care le afectează

Negociere

interesele” (sursa: Dicţionarul de sociologie)

un ansamblu de tehnici utilizate de către cel puţin doi parteneri pentru a ajunge la un consens;

un dialog între doi sau mai mulţi parteneri în scopul atingerii unui punct de vedere comun asupra unei probleme aflate în discuţie;

suma discuţiilor purtate între doi sau mai mulţi parteneri în legătură cu un deziderat economic comun, cum ar fi: tranzacţiile comerciale, cooperarea economică, acordarea reciprocă de facilităţi fiscale sau comerciale, aderarea la diferite instituţii sau organizaţii etc.

o formă de colaborare între două sau mai multe părţi, în scopul ajungerii la o înţelegere care poate fi consemnată într-un tratat, acord etc.

un proces competitiv desfăşurat pe baza dialogului participanţilor la negociere, în scopul realizării unei înţelegeri conform intereselor comune ale părţilor.

Etică

Conflicte

Negociere etică

să fii corect, drept şi onest;



Menținerea integrității (Codul Etic IFAC, respectiv

să nu utilizezi informaţii care conţin declaraţii false sau greşite

Codul Etic Naţional al Profesioniştilor Contabili) și

să acţionezi cinstit şi conform realităţii;

a căii dictate de conștiință să nu foloseşti de o manieră imprudentă informaţiile obţinute.

La nivel macro, există 4 principii care trebuie respectate de o ”organizație morală” (Carter McNamara, Complete Guide to Ethics Management)

Interacționează firesc cu beneficiari variați, iar regulile ei de bază fac din binele

beneficiarilor parte a binelui propriei organizații;

Membrii organizației sunt extrem de sensibili la tema imparțialității: regulile lor de bază

stipulează că interesele altora contează la fel de mult ca și propriile interese;

Responsabilitatea e privită ca fiind mai degrabă individuală decât colectivă; nu te poți

Ei își privesc activitățile în termeni de obiective; obiectivul e un mod de operare care este

foarte prețuit de membrii organizației și care îi leagă de mediul extern.

Problemele de etică intervin în:

în raporturile angajator-angajat (pe verticală)

între shareholderi / între manageri / între angajați (pe orizontală)



Valorile etice corporative sunt un mix între valorile etice individuale ale managerilor şi politicile formale şi informale asupra eticii ale organizaţiei. Hunt

Apple și

IBM

codul etic al

lui Steve Jobs

Administrația statului Florida, preocupată de climatul etic din organizații

Siguranța produsului

Prețul corect Transparența informațională

Randamentul investiției

Salarii corecte

Siguranța condițiilor de lucru

Folosirea angajaČ&#x203A;ilor minori

Discriminare

Prețul de transfer

Respectarea legislației locale

Perrier- comunicarea de risc și reușita Criza vacii nebune- ambiguitatea nu este un exercițiu de etică Mc Donald’s suportă “șocul cultural” Pepsi și criza dozelor WorldCom, ilegalități și lipsă de etică Decizii neetice și la Enron Alte exemple, în care deciziile etice au fost soluția salvatoare

Aqua Carpatica – o comunicare cu ”impurități” 

„Voce din off: Există puritate absolută. O

apă renumită din Alpi, nitraţi 3,98 miligrame pe litru. Cele mai vândute ape din România între 1,21 şi 4,42 miligrame pe litru. Puritatea absolută nu se vede, dar nu înseamnă că nu există. Aqua Carpatica, singura din lume fără nitraţi. Aqua Carpatica, cea mai pură apă minerală carbogazoasă din lume.” 

Pe fondul afirmaţiilor făcute din off, pe

ecran

apar

titrate

succesiv

următoarele

informaţii: Apa din Alpi NO3: 3,98 mg/l; Cele mai vândute ape din România: NO3: 1,21 – 4,42 mg/l; AQUA Carpatica NO3: 0 mg/l; AQUA Carpatica. Cea mai pură apă minerală carbogazoasă din lume.

Nokia Lumnia 920

Calitatea deosebită a filmării şi opţiunea de stabilizare a imaginii

Spotul publicitar filmat cu o cameră video profesională

Secțiunea

Compania/Companiile

Adobe Systems Incorporated Computer Software L'OREAL Sănătate și frumusețe Kellogg Company Alimentație Colgate-Palmolive Company, Henkel AG, Mattel, Inc.

Produse de consum Time Warner Inc. Media și Entertainment

Intra

Intre

(în interiorul unităţii)

(între unităţi de acelaşi tip)

Individ

Dileme patologie psihologică

Conflicte interpersonale

Grup

Conflicte interpersonale, intra-grup

Conflicte între grupuri

Organizaţie

Conflicte interpersonale, între grupuri, intra-organizaţionale

Conflicte între organizaţii

Societate

Conflicte între grupuri, între organizaţii, mişcări sociale

Conflicte între societate si stat: etnice, internaţionale1

Procesual

Structural

OrganizaČ&#x203A;ional

Tema ”etica în negocierea conflictelor” poate fi abordată din două perspective: 

Etica, sursă sau obiect al conflictului: atunci când negocierea intervine pentru soluționarea unor problem de factură etică;



Etica, atribut al procesului de negociere: atunci când etica în negociere asigură respectarea condițiilor obținerii unui rezultat câștig-câștig.

Ce este aČ&#x2122;teptat? Ce este potrivit sau acceptabil? Ce este legal? Ce este just? Ce este corect?

II.3.1.Etica, obiect al conflictului

Când conflictul între

Când se negociază

două părți este

valorile, cultura

generat de interese și

organizațională,

valori divergente;

regulamentul de ordine și funcționare

internă ori planificarea strategică.

II.3.2.Etica, atribut al procesului de negociere

Atributele negocierii

Negocierea distributivă

Negocierea integratoare

Scop

Get all the pie you can

Expand the pie

Motivație/Status

Câștig-pierdere

Câștig-câștig

Focus

Poziționare (Putere)

Interese

Impărtășirea informațiilor

Scăzută

Ridicată

Durata relației dintre părți

De scurtă durată

De lungă durată

Tabelul 4 - Distributive vs. Integrative Bargaining

II.3.2.Etica, atribut al procesului de negociere

crearea climatului • comunicare deschisă

deschiderea negocierilor • scopul întâlnirii,

negocierea propriu-zisă • Explorarea

planul sau agenda

• Prezentarea

întâlnirii, durata și

ofertelor;

personajele/rolurile

• Negocierea ofertelor

jucate în negociere

• Stabilirea aranjamentului • Ratificarea înțelegerii

Dintr-un comportament etic ĂŽn negociere...

•Corectitudinea

unei

negocieri este determinată

acțiuni este determinată și

și de acționarea în acord

evaluând consecintețe. Va

cu un set de principii și

fi un rezultat corect?

valori

etice.

Cum

acționez eu și ce vor crede ceilalți?

rezultatele

îndatorirea

etice

morală

etica personală •Corectitudinea acțiuni propria

bazează

conștiință

unei pe și

standarde morale. Cum ar trebui să procedez?

etica contractului social •Corectitudinea negocieri respectarea

ține

unei și

regulilor

și

normelor societății. Ce impact negocierea

avea asupra

celorlalți și a mea, ca parte a comunității?

Figura 7 â&#x20AC;&#x201C; Atributele etice ale unei negocieri

II.3.2.Etica, atribut al procesului de negociere Recomandări pentru o negociere etică: Atenție în a nu supraestima propria înțelegere a perspectivei celeilalte părți; 

Apelul la mediator, în lipsa obiectivării necesare;



Atenție la realismul naiv, care face ca oamenii să pună prea mult preț pe trăsăturile de personalitate într-o negociere; în fond, datele, informațiile și coordonatele situaționale sunt cele care contează mai mult, precum și modul de a fi interpretate de negociatori;



”imaginează-ți că ești în locul celuilalt” este îndemnul cercetătorilor care au ajuns la concluzia că negociatorii care petrec timp înțelegând în mod obiectiv perspectiva și condițiile celeilalte părți, generează mai multe rezultate pentru propria cauză, pe când empatizarea celorlalți (la nivel subiectiv, emoțional) nu ajută în negociere. În fond, negocierea în sine este afectată de modul în care negociatorii văd procesul: ca o luptă, ca o competiție, ca o clarificare sau o mult dorită rezolvare.



Asigurarea că toate părțile implicate văd procesele de rezolvare a conflictului ca fiind corecte, pentru că trișarea sau comportamentul neetic apar când părțile consideră procesul de negociere ca fiind vicios, incorect sau nelegitim.

Surse: Carrie Menkel-Meadow, Michael Wheeler, What's Fair: Ethics for Negotiators, San Francisco, CA : Jossey-Bass, 2011, http://ethicalsystems.org/content/negotiation accesat la data de 29 aprilie 2015 A. Galinsky et alii, Why it pays to get inside the head of your opponent: the differential effects of perspective taking and empathy in negotiations., http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18399891 accesat la data de 29 aprilie 2015

II.3.2.Etica, atribut al procesului de negociere 

Denaturarea poziționării și/sau a rolului celuilalt;

Cum este reprezentată în



Cacealma;



Falsitate (în afirmații și

negociere lipsa de etică?

comportament); 

Inșelătorie;



Manipulare emoțională;



Divulgare selectivă și aleatorie a informațiilor sau interpretare voit eronată a datelor.

II.3.2.Etica, atribut al procesului de negociere

În Negotiator Magazine, specialiștii în negociere Peter Barron Stark și Jane Flaherty însumează 10 imperative care să ne asigure că negocierile pe



Să știi ce este non-negociabil;



Să fii onest;



Să îți respecți promisiunile;



Să ai opțiuni multiple;



Fii pregătit să spui și ”nu” ;



Fii familiar cu legea;



Fii transparent cu ceilalți;



Pune în practică construcția ”fără surprize”;



Urmează regula de platină (dacă regula de aur în

care le purtăm sunt

negociere ne îndeamnă să ne purtăm cu oamenii așa cum

fundamentate etic:

îndeamnă la a ne purta cu ceilalți așa cum și-ar dori ei să

ne dorim ca ei să se poarte cu noi, regula de platină ne purtăm cu ei) 

Fii dispus să nu închei o afacere* dacă nu corespunde intereselor tale.

III.1. Enron: cĂ˘nd sentimentele restabilesc balanČ&#x203A;a negocierii etice

III.2. Primăria Iași: când refuzul negocierii ”se pedepsește” cu o criză de imagine

Toaletări "abuzive" ( 2009-2013)

1-2 februarie: tăierea teilor de pe Bld. Ştefan cel Mare

5 februarie: campania civică "Sunt încă viu"

10 februarie- protest împotriva tăierii teilor (300 participanţi)

11-14 februarie: tăierea tuturor teilor de pe Ştefan cel Mare

22 martie- amenda de 60.000 de lei, dată Primăriei Municipiului Iaşi

8 mai- toaletarea abuzivă a teilor din Copou

10 mai- dezaprobarea Ordinului Arhitecţilor cu privire la modificările făcute pe pietonalul Ştefan cel Mare

13 mai- Concursul de Soluţii Urbanistice iniţiat de Primăria Iaşi, în colaborare cu grupul de iniţiativă civică "Iaşiul Iubeşte Teii"

8 februarie: comunicat al primăriei cu privire la plantarea arborilor ornamentali

8 februarie- întâlnire informală a 4 reprezentanţi ai Grupului de Iniţiativă Civică "Iaşul Iubeşte Teii" cu viceprimarul Mihai Chirica şi purtătorul de cuvânt al PMI

11 aprilie- protestul locuitorilor Iaşiului

12 aprilie- Primăria emite un comunicat de presă prin care "colorează" politic protestul de pe 11 aprilie

5 iunie- tăierea unor tei din Copou (legală)

III.2. Primăria Iași: când refuzul negocierii ”se pedepsește” cu o criză de imagine

III.3. O negociere în coordonate etice, la nivel internațional Reducerea sărăciei severe Realizarea accesului universal la educaţia primară Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor Reducerea mortalităţii infantile Îmbunătăţirea sănătăţii materne Combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli Asigurarea sustenabilităţii mediului Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare

III.3. O negociere ĂŽn coordonate etice, la nivel internaČ&#x203A;ional



Mixul teoretic-practic, pe care l-am urmat, a clarificat faptul că orice lucru ilegal este, în primul rând, imoral și că apelul la moralitate se face de jos în sus, adică de la individ, la colectiv, iar implicațiile morale au o structură circulară.



Etica trebuie să preocupe organizațiile și să fie văzută drept parte integrantă a comunicării în mediul de comunicare internă și externă, pentru că este indivizibilă de imagine și reputație.



Durabilitatea, supraviețuirea unei organizații este direct proporțională cu

respectarea codului etic și nu cu tactica „hit&run”! 

Mai mult, nu am putea vorbi despre un rezultat win-win al unei negocieri fără să cădem de acord că etica a fost garantul situației de negociere a conflictului.

Reguli de joc 

Termenii nu sunt articulați și nu conțin, în tabel, diacritice. Astfel, coloana pe fundal albastru este prepoziția”ÎN”, iar ”î” este ”i” în termenul din rândul verde.



Resurse necesare 

Umane: 8 participanți



Materiale: 9 foi cu definiții

Fiecare participant citește în mod individual conceptul

ale celor 9 concepte; 9

și definițiile aferente, primite, după care le prezintă colegilor (în aproximativ 30 secunde) o definiție în

rebusuri necompletate

variantă proprie (oral, prin desen sau joc de rol), fără a reproduce cu exactitate definițiile oferite pe hârtie și fără a pronunța termenul în cauză. Dacă ceilalți participanți au ghicit cuvântul, atunci acesta este notat în tabel și este lecturată definiția de pe hârtie.



Temporale: max. 10 minute

A 1 C

I N

2 3 4 5

6 7 B

A 1

3 A

6 D

Barnett, R. Timothy, Daniel S. Cochran, Making Room for the Whistleblower, HR Magazine, ianuarie 1991.

Bollinger, Daniel, Geert Hofstede, Les différences culturelles dans le management, Editions d’Organisation, Paris, 1987, ebook, http://www.4tempsdumanagement.com/.

Christians, Clifford G. Et alii, Etica mass-media. Studii de caz, “Polirom”, Bucuresti, 2001.

Colero, Larry, Crossroads Programs Inc., Five Questions That Corporate Directors Should Ask, http://www.ethics.ubc.ca/papers/invited/5questions.html.

5. 6.

Cozma, Carmen, Etică și comunicare, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, curs în format electronic Creyer, H. Elizabeth, William T. Ross Jr., The influence of firm behavior on purchase intention: do consumers really care about business ethics?, Journal of Consumer Marketing, vol. 14, no.16, MCB University Press, 1997.

Cullen, J. B., K.P. Parboteeah, Multinational management: A strategic approach, third edition, Southwestern Publishing, Cincinnati, 2005.

Es van, Robert, Warren French, Felix Stellmaszek, Resolving Conflicts Over Ethical Issues: Face-to-face Versus Internet Negotiations, Journal of Business Ethics, Kluwer Academic Publishers, Volume 53, Issue 1-2 , pp 165-172

Fan, Ying, Ethical Branding and Corporate Reputation, Corporate Communications: An International Journal, Vol. 10, No. 4, England, 2005.

10.

Fârte ,Gheorghe Ilie, Comunicarea.O abordare praxiologică, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2004

11.

Galinsky, A. et alii, Why it pays to get inside the head of your opponent: the differential effects of perspective taking and empathy in negotiations., http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18399891

12.

Gallo, Carmine, Steve Jobs. Secretele inovației, Editura Curtea Veche, București, 2011

13. Goodtsein, L., For Hindus and vegetarians, surprise in McDonald’s fries, New York Times, 20 mai 2001, p.7, apud Nicoletta Ferro, Cross-Country Ethical Dilemmas in Business: A Descriptive Framework, Fondazione Eni Enrico Mattei, 2004, http://www.feem.it/Feem/Pub/Publications/WPapers/default.htm. 14. Hofstede, Geert, Culture’s consequences: International differences in work-related values, Sage Publications, London, 1980. 15. Johns, Paul, E-thics: the new moral methodology for business, Journal of Investment Compliance, vol.7, no.1, Emerald Group Publishing Limited, 2006. 16. Ladikas, Miltos, Doris Schroeder în Too early for global ethics, Cambridge Quarterly of Healthcare Ethics, 14, pp. 404-415, Cambridge University Press, 2005. 17. Leitus, Cathy «Ferrero aux côtés du Secours Populaire », Stratégies Magazine, n°1562, 22 octombrie 2009, p. 21 și Fanny Le Borgne (2011, 21 septembre) 18. Lewis, P.V.: Defining ‘Business Ethics’: Like Nailing Jello to the Wall, Journal of Business Ethics,14 / 1985. 19. McNamara, Carter, Complete Guide to Ethics Management, 1999, www.managementhelp.org/ethics/ethxgde.htm 20. Menzel, Donald, Ethics Management for Public Administrators. Leading and Building Organizations of Integrity, Publisher: M.E. Sharpe, New York, 2012. 21. Near, J. P., M.P.Miceli, Effective Whistle-Blowing, Academy of Management Review, Vol. 20 (3), 1995. 22. Robbins, Stephen P., Managing organizational conflict, A non traditional approach, Prentice Hall, 1974, http://www.jstor.org/discover/10.2307/2392009?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21106630967863 23. Saee, John, Managing organizations in a global economy: an intercultural perspective, South Western – Thomson Learning, Ohio, ebook, 2005. 24. Schweitzer, Maurice E., Christopher K. Hsee, Stretching the Truth: Elastic Justification and Motivated Communication of Uncertain Information, în Journal of Risk and Uncertainty, Vol. 25, No. 2, pp. 185-201, 2002 25. Scott, Bill, Arta Negocierilor, Bucureşti: Editura Tehnică, 1996, p. 123-128 26. Tenbrunsel, Ann E., Misrepresentation and Expectations of Misrepresentation in an Ethical Dilemma: The Role of Incentives and Temptation, în Journal Academy of Management, http://amj.aom.org/content/41/3/330.short 27. Țurcan, Nelly, Comunicare și negociere, Universitatea de Stat Moldova, 2014-2015, curs în format electronic

28.

http://www.apprentice.ro/2010/02/toyota-recalls-co%C8%99marul-practicienilor-de-pr

29.

http://blogoree.ro/showthread.php/6622-Criza-Toyota-din-2010-si-solutia-in-social-media-Digg

30.

http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2011/09/Codul_etic_2011.pdf

31.

http://www.ethics.ubc.ca/

32.

www.4tempsdumanagement.com

33.

www.ethicalbrand.org

34.

www.ethisphere.com

35.

www.globalethicssummit2012.com

36.

http://ghdinu.wordpress.com/studiu-de-caz-situatie-de-criza-cazul-tylenol/

37.

http://www.reuters.com/article/2010/02/04/uk-toyota-pr-idUSTRE61257D20100204

38.

http://www.scribd.com/doc/47655557/Studiu-de-caz-Pepsi

39.

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S074959780092908X

40.

http://www.sfin.ro/articol_9320/enron_-_adevaratii_baieti_destepti_din_energie.html

http://voices.yahoo.com/worldcom-scandal-

look-back-one-biggest-225686.html 41.

http://www.un.org/millenniumgoals/

42.

http://negotiatormagazine.com/showarticle.php?file=article106&page=1

43.

http://reikashimmyo.tripod.com/id7.html

44.

http://www.rac.ro/cod

45.

http://www.mediafax.ro/cultura-media/cna-difuzarea-spoturilor-aqua-carpatica-interzisa-pe-posturile-tv-9574490

46.

http://www.theverge.com/2012/9/5/3294545/nokias-pureview-ads-are-fraudulent

47.

http://stirileprotv.ro/stiri/ilikeit/video-gafa-inadmisibila-comisa-de-nokia-ce-detaliu-a-uitat-sa-stearga-din-reclama-la-lumia-920.html

luciana.murarasu@gmail.com

Aprilie 2015