Publicitatea in Romania. Aspecte legislative by Murarasu Luciana

2015 UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării Master Relații Publice și Publicitate

Această lucrare cuprinde clarificări teoretice și legislative cu privire la publicitate, structurate după preferința autorului. Conținutul legilor și reglementărilor privind publicitatea este anexat.

Lucrarea de față trece în revistă principalele reglementări legislative din România cu privire la publicitate. Astfel, vor fi punctate aspecte relevante în publicitatea mascată, subliminală, politică, comparativă, teleshopping, publicitatea OOH ș.a. Reglementările privind fiecare subiect enumerat sunt prezentate ca o compilație, însă, pentru eventuale clarificări ulterioare, la această lucrare sunt anexate conținuturile legilor 158 din 2008, Legea Publicității nr. 148 din 2000 și Codul de Practică în Comunicarea Comercială. La recomandările bibliografice din final, se regăsesc și trimiterile la articolele de lege folosite în capitolele Delimitări conceptuale, Regimul juridic al Publicității și Principii ale Publicității.

Începem căutările noastre în contextul legislativ prin cunoașterea termenilor cu care operăm. Ne ajutăm de dicționare generaliste și de profil, de sublinierile teoretice din publicitate, apoi din dreptul comunicării, după care ajungem la izvoarele legislative care reglementează întocmai aceste concepte. Înspre definire, cel mai la îndemână ne este Dicționarul Explicativ al Limbii Române, care lămurește că prin publicitate se înțelege faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzarea de informații în public1.Conceptul de reclamă este definit în dicționarul Larousse ca un mic articol inserat cu titlu oneros într-un jurnal și care conține de obicei elogii unei cărți, unui obiect, etc.; toate formele de publicitate sub forma afișelor, prospectelor, etc. Revenind la

Dicționarul

Explicativ al Limbii Române, este definită reclama drept “activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câstigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc.; răspândirea de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de ai crea renume sau popularitate; articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă”2. Specialiștii în comunicare trasează diferențele dintre publicitate și reclamă, în sensul că:

1 2

Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția II-a, Ed. Universul enciclopedic, Bucuresti, 1996,p.868. Ibidem, p.901.

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

publicity / publicitate advertising / reclamă

• funcţia relaţiilor publice de a disemina prin massmedia, fără a plăti, mesaje strategice în interesul unui client (persoană publică sau organizaţie

• practica de a informa sau persuada publicurile într-o formă non-personală, controlată şi plătită (de către un sponsor identificat) • reclama ca activitate sau practică

Controlul reclamei priveşte conţinutul şi forma mesajului, spaţiul şi momentul difuzării acestuia. Mesajul din practica de publicitate gratuită (publicity) apare în media fiindcă are valoare de ştire. Mesajul din practica de advertising apare în media fiindcă un sponsor identificat a plătit apariţia lui. Condiții

necesare

pentru

acţiunile de publicity:

Avantajele reclamei:

Dezavantajele reclamei:

informativitate în limitele

oportunitate valoare de ştire

dorite posibilitatea repetării

stil

flexibilitate

acurateţe

promptitudine

adaptare la caracteristicile

obţinerea unei atitudini

mijlocului de comunicare

pozitive redactorilor

costuri ridicate deficit de credibilitate maximizarea riscului de

din

contradicţie între telling şi doing

partea şi

proprietarilor instituţiilor de presă

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Rolul reclamei În societăţile tradiţionale, membrii vârstnici ai familiei, pastorii şi dascălii aveau principalul rol în instruirea tinerei generaţii. Ei indicau oportunităţile şi riscurile. Industrializarea şi urbanizarea i-au rupt pe tineri de familii şi de comunităţile restrânse. O dată cu creşterea mobilităţii geografice şi sociale, indivizii au devenit din ce în ce mai detaşaţi de sursele tradiţionale de influenţă culturală şi autoritate: familia, şcoala şi biserica. Consumatorii nu ştiu cum au fost produse bunurile, de către cine şi în ce scop. Ei au puţin timp la dispoziţie pentru a căuta informaţii despre produsele din ce în ce mai complexe de pe piaţă şi le vine foarte greu să atribuie semnificaţii sociale acestor bunuri. Nu ştiu ce spun despre ei mărfurile pe care le cumpără. Reclama a preluat funcţia de orientare socială, sfătuindu-i pe consumatori în materie de comportamente dezirabile, roluri sociale, moralitate, gust, stil, modă etc. Consumatorii recurg la reclamă nu numai pentru a-şi fundamenta decizia de cumpărare, ci şi pentru a-şi reduce anxietatea într-o lume complexă şi confuză. Tocmai din acest motiv este imperativă reglementarea publicității. Alte concepte utilizate în practica publicitară, definite de Romanian Advertising Council (RAC)3, sunt următoarele:

agenție de publicitate • persoană juridică ce oferă servicii în diferite aspecte ale comunicării comerciale (creație, planificare/achiziție media, cercetare, consultanță etc.). comunicare comercială • publicitatea sau altă modalitate de transmitere de informații utilizată de anunțător cu scopul de a informa sau a influența comportamentul consumatorului, indiferent de mediul de difuzare și tehnicile de promovare folosite, inclusiv promoțiile, sponsorizările, vânzările directe și prezentarea la punctul de desfacere.

Anexa 3

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Publicitatea înseamnă orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzarii de bunuri și servicii, de drepturi și obligații, după cum consemnează Legea publicității4.

Alte legi care reglementează publicitatea în România Interzicerea unor forme prejudiciabile ale publicității comerciale au apărut acte normative ca: Legea nr.158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană. Mai mult, publicitatea în domeniul comunicării audiovizuale are si ea unele reglementări specifice în Legea nr. 504/2002, precum și în deciziile Consiliului Național al Audiovizualului. Atunci când Legea nr.504/2002 și Legea nr.56/2003 nu reglementează o problemă de publicitate în domeniul comunicării audiovizuale, se aplică dispozițiile Legii nr.148/2000 ca drept comun în materie și ale Legii nr.158/2008. Potrivit art.1 din Legea nr.148/2000, modificat prin Legea nr.158/2008, această lege are drept scop protecția consumatorilor de produse și servicii, protecția persoanelor care desfășoară o activitate de producție, de comerț, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie.

Mai mult, Codul de practică in Comunicarea Comercială elaborat de Consiliul Român pentru Publicitate, are rol de reglementare, după cum reprezintă un set de reguli etice ce trebuie respectate de toți cei implicați în domeniul publicității și în orice formă de comunicare comercială, pentru a asigura o comunicare corectă, cinstită și decentă în respectul legii și al principiilor de practică în publicitate și comunicare comercială formulate de Camera Internațională de Comerș (“ICC”), recunoscute la nivel internațional atât în formă, cât și în conținut. Consiliul Român pentru Publicitate/Romanian Advertising Council (RAC) este un organism de autoreglementare în domeniul publicității, constituit cu scopul autoreglementării și dezvoltării activității publicitare în Romania, care să asigure o concurență loială, protecția

Legea nr. 148/2000, privind publicitatea, M. Of. nr. 359/2.VIII.2000, modificată prin Legea nr. 283/2002, O.G.nr.17/2003, O. G. Nr.90/2004. 4

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

consumatorilor și interesul public general împotriva eventualelor consecințe negative ale publicității, în spiritul articolului 21 din Legea nr 148/2000 privind publicitatea5. Potrivit Legii Nr. 158 din 18 iulie 2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, publicitatea înșelătoare este acea publicitate care, „în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoana careia îi este adresata sau care ia contact cu aceasta si îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator.” (art.3, b)). Acest tip de publicitate este interzis, potrivit articolului 4 din prezenta lege. Următorul articol lămurește care sunt criteriile pentru stabilirea caracterului înșelător al publicității: ”Pentru a determina dacă publicitatea este înşelătoare trebuie să se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informaţie conţinută de aceasta cu privire la: a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei bunurilor ori a prestării serviciilor, dacă acestea corespund scopului lor, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnicofuncţionali, originea geografică sau comercială, rezultatele aşteptate ca urmare a utilizării lor ori rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor; b) preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se prestează serviciile; c) natura, atribuţiile şi drepturile comerciantului care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea şi bunurile sale, calificările şi

deţinerea drepturilor de proprietate industrială,

comercială sau intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia. Publicitatea comparativă6 este ”publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta”. Articolul 6 din Legea Nr. 158 din 18 iulie 2008 trasează condițiile în care publicitatea comparativă este considerată legală: ”Publicitatea comparativă este considerată legală dacă îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) nu este înşelătoare, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. b) şi ale art. 5 din prezenta lege, precum şi ale art. 5 - 7 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor;

https://www.rac.ro/cod, accesat la data de 23 aprilie 2015 Legea Nr. 158 din 18 iulie 2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, art.3 c), http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/ajutordestat/L158_2008.pdf , accesat la data de 23 aprilie 2015 6

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

b) compară bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi ori sunt destinate aceloraşi scopuri; c) compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include şi preţul; d) nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi ori situaţia unui concurent; e) în cazul produselor cu denumire de origine, se referă, în fiecare caz, la produse cu aceeaşi denumire; f) nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente; g) nu prezintă bunuri sau servicii ca imitaţii ori reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marcă ori o denumire comercială protejată; h) nu creează confuzie între comercianţi, între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele ale unui concurent.”7 Totodată, este interzisă publicitatea subliminală, definită în art. 4 al Legii publicității nr. 148 din 26 iulie 2000 drept ”orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuți în mod conștient, dar care pot influența comportamentul economic al unei persoane”. Art. 29 din Legea Audiovizualului punctează ” (1) Comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele condiţii: (...) b) să nu facă uz de tehnici subliminale”. Și Art. 90 prevede: ” (1) Constituie contravenţii următoarele fapte: (...) b) utilizarea de tehnici subliminale în cadrul comunicării comerciale audiovizuale”. Îndrăznim, în această subsecțiune, să aducem câteva clarificări ale teoreticienilor din domeniul comunicării, al publicității și al psihologiei despre publicitatea subliminală, care se fundamentează pe percepțiile subliminale. Specificul percepţiei subliminale este acela că, în ciuda faptului că stimulii au intensităţi mult mai mici decât cele care ar permite discriminarea conştientă, sistemul nervos este capabil să ofere anumite răspunsuri la nivelul modificării opiniilor sau comportamentului. Cu alte cuvinte, fenomenul percepţiei subliminale presupune posibilitatea oferirii de către organismul uman a unui răspuns la un stimul perceput inconştient. Eriksen crede că nu toate actele de percepţie în care subiectul nu conştientizează obiectul perceput sunt percepţii subliminale. Astfel, el crede că există şi percepţii incidentale; acestea se produc 7

Ibidem, art.6

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

atunci când „stimulii au o intensitate suficient de mare pentru a fi percepuţi conştient (având intensitatea deasupra pragului standard), însă subiectul nu este atent la aceşti stimuli, astfel că nu poate relata verbal nimic, în mod conştient, legat de ei”89.

Dan Petre, Dragoş Iliescu, Psihologia reclamei, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2005, p. 65.

Într-un interviu acordat în anii 80 revistei Advertising Age, Vicary recunoaşte că studiul său fusese, în mare parte, o

făcătură şi că ar fi făcut relatările respective pentru a-şi salva compania de la faliment.

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Despre percepția și publicitatea subliminală Primul om de ştiinţă care a bănuit posibilitatea şi eficienţa mesajelor subliminale a fost, în 1917, doctorul E.O. Potzel, un coleg al lui S. Freud. Un jurnalist american, Vance Packard, publică în 1957 o carte intitulată Persuasiunea clandestină, care analiza pentru prima dată la modul sistematic posibilitatea influenţării subliminale a consumatorilor sau a alegătorilor. Discuţiile aprinse ale specialiştilor în cogniţie privind posibilitatea percepţiei subliminale au început în 1957; în acest an revista Advertising Age a relatat cazul a 4500 de subiecţi care, de-a lungul a şase săptămâni, în timpul vizionării filmului Picnic într-un cinema din New Jersey, au fost expuşi de către James Vicary (un cercetător din domeniul marketingului, care înfiinţase Subliminal Projection Company) la două mesaje subliminale „Drink Coke” (Beţi Coca-Cola!) şi „Eat Popcorn” (Mâncaţi Popcorn!). Mesajul a fost difuzat la fiecare 5 secunde, era poziţionat pe faţa actriţei principale (Kim Novak) şi dura a 3000-a parte dintr-o secundă. Ca urmare a expunerii la acest tip de mesaj, consumul de Coca-Cola al subiecţilor ar fi crescut cu 18% iar cel de popcorn cu 50%. Plecând de la rezultatele „cercetării”, James Vicary a susţinut că publicitatea subliminală ar putea înlocui publicitatea obişnuită iar timpul astfel câştigat ar putea fi utilizat pentru divertismentul spectatorilor. Relatările revistei erau însă vagi din punct de vedere ştiinţific, dar au reuşit să stârnească un interes deosebit în rândul specialiştilor interesaţi de procesele cognitive . Până la un punct, interesul acestora era justificat: dacă fenomenul percepţiei subliminale se dovedea real şi avea asemenea rezultate, manipularea pacienţilor (supuşi psihoterapiilor) sau a consumatorilor (prin publicitate subliminală) putea deveni o cale rapidă pentru obţinerea de câştiguri. Un alt caz de publicitate subliminală a fost relatat şi analizat în septembrie 1979 de revista Time. Într-un articol intitulat Vocile Secrete, se menţiona că 50 de magazine din Statele Unite şi Canada au instalat un dispozitiv care suprapunea mesaje subliminale sonore antifurt de genul: „sunt cinstit”, „nu voi fura” peste transmisiunile muzicale. Mesajele în cauză erau repetate de circa 9.000 de ori pe oră; rezultatele au arătat că fraudele s-au redus cu 37%. De atunci relatările şi experimentele în jurul experienţelor perceptive subliminale s-au înmulţit. De-a lungul multor decenii de cercetări, specialiştii în cogniţie au stabilit că prelucrarea inconştientă a informaţiei de către mintea umană este un fapt indubitabil, dar că posibilităţile de manipulare a oamenilor prin mesaje subliminale (mai ales atunci când este vorba de aspecte importante ale vieţii subiecţilor) sunt departe de a putea fi considerate un fapt cert. Cert este faptul că publicitatea subliminală este interzisă de lege.

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Potrivit Legii Audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, comunicarea audiovizuală cu conţinut comercial mascat este ”reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, serviciilor, numelui, mărcii ori activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor, în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii media audiovizuale unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa. Astfel de reprezentări sunt considerate intenţionate mai ales atunci când se fac în schimbul unei plăţi sau al unei contraprestaţii”10. Art. 29 din Legea Audiovizualului prevede, în ceea ce privește publicitatea mascată: ” (1) Comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele condiţii: a) să poată fi uşor identificate ca atare, comunicările audiovizuale cu conţinut comercial mascat fiind interzise; (...) (3) Comunicările comerciale audiovizuale cu conţinut comercial mascat sunt interzise.” Un alt tip de publicitate despre care dorim să menționăm în prezenta lucrare este publicitatea electorală, reglementată prin Legea nr. 35 din 13 martie 200811, în cap. VII. Campania electorală, art.38: ”(1) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu şi candidaţii independenţi au acces gratuit la serviciile publice de radio şi televiziune proporţional cu numărul de candidaturi propuse şi rămase definitive. Fiecare societate publică de radio şi televiziune va lua în considerare numărul de candidaturi propuse de fiecare competitor electoral în aria geografică acoperită de postul respectiv de radio sau televiziune. (2) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu, precum şi candidaţii independenţi sunt obligaţi să solicite, în termen de 48 de ore de la data stabilirii zilei votării, conducerii serviciilor publice de radio şi televiziune, acordarea timpilor de antenă. Solicitările peste acest termen nu se iau în considerare. (3) Posturile private de radio şi televiziune vor practica acelaşi tarif pe emisiune şi pe unitate de timp pentru toţi competitorii electorali care participă în alegeri, conform prezentului

Legea Nr. 504 din 11 iulie 2002, Legea audiovizualului, Text în vigoare începând cu data de 11 iulie 2014, http://www.cna.ro/LEGE-Nr-504-din-11-iulie-2002.html , accesat la data de 23 aprilie 2015 11 Legea nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali https://www.senat.ro/PAGINI/LegeaElectorala2008/legea352008.htm, accesat la data de 23 aprilie 2015

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

titlu, iar timpii de antenă oferiţi competitorilor electorali trebuie să fie proporţionali cu cei practicaţi de posturile publice. (4) Este interzisă introducerea spoturilor publicitare electorale în alte emisiuni decât cele electorale.” Totodată, publicitatea politică este reglementată și de Art. 155 din Codul audiovizualului: ”(1) În sensul prezentului Cod, constituie publicitate politică clipurile publicitare care promovează un partid, un om politic sau un mesaj politic. (2) Publicitatea politică este interzisă, cu excepţia perioadelor de campanie electorală. În temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis şi Recomandarea nr. 2/2004. Astfel: "Art. 1 - Radiodifuzorii vor depune diligenţele necesare pentru evitarea transformării publicităţii comerciale în publicitate politică, pozitivă sau negativă. Art. 2. - Radiodifuzorii vor verifica, anterior difuzării, dacă, prin conţinut, spotul publicitar are sau nu un caracter politic. Art. 3. - Radiodifuzorii se vor asigura că spoturile publicitare conţin informaţii corecte şi că respectă prezumţia de nevinovăţie, aşa încât difuzarea acestora să nu aducă atingere demnităţii umane."12 Decizia CNA 220 din 2011, Capitolul IV, Publicitate şi teleshopping, Secţiunea a 9-a, intitulată Publicitatea Politică, lămurește în art 140 că ”(1) În perioada campaniei electorale, furnizorii de servicii media audiovizuale pot insera publicitate politică numai în calupuri separate şi marcate corespunzător. (2) publicitatea politică trebuie să fie asumată în mod explicit, prin prezentare ori conţinut, de către candidaţi sau competitorii electorali.” În ceea ce privește teleshoppingul, Legea Audiovizualului definește această practică drept ” oferta directă transmisă publicului în vederea furnizării de bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii, în schimbul unei plăţi”. Art. 27 din Legea Audiovizualului prevede: (1) Publicitatea televizată şi teleshoppingul trebuie să fie uşor de identificat şi trebuie să fie separate de conţinutul editorial. Fără a aduce atingere utilizării de noi tehnici publicitare, se asigură o separare prin mijloace optice şi/sau acustice şi/sau spaţiale între publicitatea televizată, teleshopping şi, respectiv, celelalte părţi ale programelor.

http://www.cna.ro/CADRUL-NORMATIV-PRIVIND.html, accesat la data de 23 aprilie 2015

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

(2) Spoturile publicitare şi de teleshopping izolate, altele decât cele difuzate în cadrul transmisiilor sportive, constituie o excepţie şi pot fi difuzate numai în cazuri stabilite ca atare de Consiliu. Art. 28 din Legea Audiovizualului stabilește: (1) Inserarea spoturilor publicitare, inclusiv a celor autopromoţionale sau de teleshopping, se poate face numai între programe. Dacă se respectă condiţiile prevăzute la alin. (4) - (7), spoturile de publicitate sau de teleshopping pot fi inserate şi în timpul unui program, astfel încât: a) integritatea şi valoarea programului respectiv să nu fie prejudiciate, ţinându-se seama de pauzele fireşti ale acestuia şi de durata şi natura lui; b) drepturile de autor să nu fie prejudiciate. (2) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot insera spoturi publicitare, inclusiv autopromoţionale sau de teleshopping, numai între programe. (3) În cadrul programelor alcătuite din părţi autonome sau în cadrul difuzării unor competiţii sportive ori a altor evenimente sau emisiuni structurate similar, care conţin pauze, spoturile de publicitate şi teleshopping pot fi introduse doar între părţi sau în pauze. (4) Difuzarea programelor de ştiri şi a operelor audiovizuale, cum sunt filmele cinematografice sau filmele realizate pentru televiziune, cu excepţia serialelor, foiletoanelor şi a documentarelor, poate fi întreruptă de publicitate televizată şi/sau de spoturi de teleshopping o singură dată în timpul unei durate programate de cel puţin 30 de minute. (5) Difuzarea programelor pentru copii poate fi întreruptă de publicitate televizată şi/sau de teleshopping o singură dată în timpul unei durate programate de 30 de minute, cu condiţia ca aceasta să fie de minimum 30 de minute. (6) Este interzisă inserarea de publicitate sau teleshopping în cadrul difuzării oficierii unui serviciu religios. Și Decizia CNA 220 din 2011, Capitolul IV, Publicitate şi teleshopping, Secţiunea a 8-a, intitulată Emisiuni de teleshopping13, stabilește în art. 135, al (4) ”Menţiunea Teleshopping va fi afişată pe toată durata emisiunii.”, art. 136 că ”Este interzisă adresarea directă către minori a ofertelor comerciale.”, art. 137 ”(2) Emisiunea de teleshopping nu poate conţine şi nu poate fi întreruptă pentru difuzarea de spoturi publicitare. (3) Nu pot fi difuzate emisiuni de teleshopping în care publicului i se prezintă servicii oferite de vrăjitori şi prezicători sau activităţi interzise prin lege.

http://legeaz.net/codul-audiovizualului-2011/art-135-emisiuni-de-teleshopping-publicitate-si-teleshopping, accesat la data de 23 aprilie 2015

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Rămânând la Decizia CNA 220 din 2011, Capitolul IV, Publicitate şi teleshopping, regăsim în Secțiunea a 10-a, lămuriri cu privire la Campaniile noncomerciale: ”Art. 141 Sunt considerate mesaje noncomerciale: a) anunţul de interes public asumat de către o instituţie sau autoritate publică, în cadrul unei acţiuni de alertă, avertizare şi informare a publicului derulate în condiţiile legii şi care nu promovează propria imagine a instituţiei; b) campania socială derulată de către o asociaţie sau fundaţie legal constituită, în cadrul unei acţiuni cu caracter exclusiv social, necomercial, adresată societăţii sau comunităţii; c) apelul în scop caritabil derulat în cadrul unei activităţi filantropice cu caracter umanitar, în scopul sprijinirii unor persoane aflate în dificultate; apelul trebuie să precizeze persoana sub responsabilitatea căreia se colectează şi se utilizează bunurile şi fondurile băneşti donate.” ”Art. 142 Mesajele noncomerciale nu se includ în calculul duratei legale alocate publicităţii şi trebuie să respecte următoarele condiţii cumulative: a) difuzarea mesajelor să fie gratuită, fără obligaţie de contrapartidă directă sau indirectă; b) mesajele să fie grupate şi separate de alte mesaje publicitare şi identificate între coperte cu menţiunea Mesaj/mesaje de interes public; c) mesajele să nu conţină nicio referire de natură comercială; siglele sponsorilor pot fi prezentate numai în apeluri caritabile la sfârşitul spotului şi nu trebuie să depăşească durata cumulată de 3 secunde.”14 Legea publicității nr. 148 din 26 iulie 2000 cuprinde, în capitolul 3, mai multe ”dispozitii speciale privind publicitatea anumitor produse”. Astfel: ”Art. 10. - Se interzice publicitatea explicita pentru produsele din tutun: a) difuzata in cadrul programelor de radiodifuziune si televiziune; b) abrogata; c) pe biletele de calatorie pentru transportul public. Art. 10.1. - Se interzice publicitatea explicita pentru bauturile alcoolice: a) pe prima si pe ultima coperta sau pagina din materialele tiparite in presa scrisa; b) pe biletele de calatorie pentru transportul public.

http://legeaz.net/codul-audiovizualului-2011/art-142-campanii-noncomerciale-publicitate-siteleshopping 12

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Art. 11. - Se interzice publicitatea pentru bauturile alcoolice si pentru produsele din tutun in incinta unitatilor de invatamant si a unitatilor de asistenta medicala sau la o distanta mai mica de 200 metri de intrarea acestora, masurata pe drum public. Art. 12. - Publicitatea pentru bauturi alcoolice si pentru produsele din tutun nu este permisa in publicatii destinate in principal minorilor, in salile de spectacole inainte, in timpul si dupa spectacolele destinate minorilor. Art. 13. - (1) Publicitatea pentru bauturile alcoolice si pentru produsele din tutun nu este permisa nici in conditiile in care: a) se adreseaza minorilor; b) infatiseaza minori consumand aceste produse; c) sugereaza ca bauturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietati terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale; d) da o imagine negativa despre abstinenta; e) evidentiaza continutul in alcool al bauturilor alcoolice, in scopul stimularii consumului, sau face legatura intre alcool si conducerea unui vehicul; f) nu contine inscriptii-avertisment, in limba romana, pentru produsele din tutun. (...) Art. 14. - Se interzice publicitatea substantelor stupefiante si psihotrope. Art. 15. - Se interzice publicitatea, in alte locuri decat cele de comercializare, pentru orice tip de arme, munitii, explozivi, metode si mijloace pirotehnice, cu exceptia armelor destinate vanatorii sau sportului si a celor de panoplie. Art. 16. - Pentru produsele si serviciile destinate minorilor este interzisa publicitatea care: a) contine elemente ce dauneaza acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic; b) incurajeaza in mod indirect copiii sa cumpere produse sau servicii, profitand de lipsa de experienta sau de credulitatea lor; c) afecteaza relatiile speciale care exista intre minori, pe de o parte, si parinti sau cadre didactice, pe de alta parte; d) prezinta, in mod nejustificat, minori in situatii periculoase. Art. 17. - Publicitatea este permisa numai pentru produsele medicamentoase care se elibereaza fara prescriptie medicala, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agentia Nationala a Medicamentului.” Cu risc de redundanță, subliniem aici că pentru a preveni manipularea, înșelăciunea prin publicitate, Consiliul Național al Audiovizualului a emis unele decizii prin care sunt interzise

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

excesele, abuzurile, inexactitățile esențiale în spiritul Legii nr. 148/2000 privind publicitatea. „Este interzisă difuzarea de publicitate sau teleshopping pentru produse medicamentoase, vitamine, suplimente alimentare, nutrienți, suplimente, nutritive și tratamente medicale prezentate sau recomandate de personalități ale vieții publice, culturale, științifice, sportive sau de alte persoane care, datorită celebrității lor pot încuraja consumul acestor produse sau tratamente.” Influența la public a acestor personalități sau celebrități, folosită gratuit sau plătită, ar putea genera dezechilibre de imagine nejustificate, cu implicații negative asupra consumatorilor, comercianților și producătorilor (concurenți). „Publicitatea pentru produsele medicamentoase trebuie să încurajeze folosirea rațională a acestora, să le prezinte în mod obiectiv, fără a exagera calitățile terapeutice.” Publicitatea produsele medicamentoase nu trebuie să conțină nici o mențiune care ar putea, prin descrierea sau reprezentarea detaliată a unor simptome ori a unor cazuri clinice, să ducă la autodiagnostic eronat15. În ceea ce privește publicitatea OOH (Out of

House), Legea nr. 185/2013 privind

amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate16, stabilește, în articolul 3, definițiile termenilor folosiți în practica publicității outdoor. Din rândul acestora, noi redăm mai jos următoarele: ” Art. 3 In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie: a)

afis - mijloc de transmitere a mesajelor publicitare, culturale, comerciale, politice,

de instructaj si altele asemenea, imprimat pe suport de hartie sau pe folie sintetica si expus public; (...) c)

banner - suport pentru mesajul publicitar confectionat din folie sintetica sau din

material textil, in mod obisnuit cu forma dreptunghiulara, ancorat in zone publice; (...) e) ecran publicitar - ecran cu LED-uri, LCD sau altele asemanatoare, pe care se ruleaza grafica, spoturi si altele asemenea, cu continut dinamic si de dimensiuni variabile; f) firma - orice inscriptie, forma sau imagine atasata unei cladiri, cu referire la un operator economic sau la o activitate care se desfasoara in interiorul cladirii; (...)

Valerică Dabu, Dreptul comunicării sociale, Ed. S.N.S.P.A., Bucuresti, 2000, p.51 Legea 185/2013 privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 405 din 5 iulie 2013, http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_185_2013_amplasarea_autorizarea_mijloacelor_de_publicitate.php , accesat în data de 23 aprilie 2015 15 16

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

mijloace de publicitate - ansamblu de elemente constructive folosite in scopul de prezentare a unei activitati comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste ori a unui eveniment; k) panou publicitar mobil - panou publicitar de dimensiuni reduse, amplasat la sol, fara fundatie sau alt sistem de fixare, stabilizat prin propria greutate; l) panou publicitar - structura provizorie folosita pentru afisarea unui mesaj publicitar; m) proiect publicitar special - constructie provizorie atipica, creata special in scopul promovarii unui produs, serviciu sau eveniment si care nu are in alcatuirea sa elemente de fundatie si/sau structuri publicitare clasice; n) promovare - ansamblu de activitati si mijloace folosite pentru a difuza un produs sau serviciu pe piata; o) publicitate - totalitatea modalitatilor si instrumentelor specifice utilizate pentru a facilita cunoasterea si aprecierea de catre consumatori a anumitor produse, servicii sau pentru a informa publicul asupra unor evenimente, a destinatiei unor spatii, lansari de produse, deschideri de magazine si altele asemenea, precum si orice forma de prezentare a unei activitati comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste avand ca scop promovarea vanzarii de bunuri si servicii, de drepturi si obligatii; p) publicitate luminoasa - publicitate realizata prin corpuri luminoase, afise sau panouri luminate printr-o sursa de lumina amplasata astfel incat sa asigure iluminarea afisului, panoului ori corpului publicitar; q) publicitate pe vehicule - publicitate realizata prin lipirea de afise, montarea de panouri sau vopsirea vehiculelor in scopuri publicitare; r) publicitate stradala (outdoor) - publicitate efectuata in spatii deschise, in exteriorul cladirilor; s) publicitate temporara - publicitate realizata cu ocazia unor evenimente, manifestatii culturale sau sportive, precum si pentru actiuni de promovare de produse sau activitati; sh) reclama publicitara - activitatea si inscriptia cu rol de a atentiona sau convinge publicul de calitatea unui serviciu, produs sau idee; t) steag publicitar - piesa de stofa, panza sau material plastic atasata la un suport lance, catarg sau stalp, purtand culori, embleme, simboluri sau mesaje publicitare;” Condițiile de amplasare a publicității sunt următoarele: ” Art. 22

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Este interzisa amplasarea mijloacelor de publicitate luminoase pe suporturile existente care nu au fost destinate publicitatii, cum sunt: stalpii de telecomunicatii si/sau electricitate, instalatiile de iluminat public, instalatiile de semaforizare. Art. 24 (1) Proprietarii ecranelor publicitare au obligatia transmiterii de informatii de interes public si local, precum si informatii de interes pentru populatie in cazul unor situatii de urgenta. (2) Continutul si modul de transmitere a informatiilor vor fi stabilite prin protocol incheiat intre proprietarii ecranelor publicitare si autoritatile administratiei publice locale, respectiv alte institutii abilitate ale statului. (...) Art. 29 (1)

Se interzice montarea pe trotuare si spatii pietonale cu latimea mai mica de 2,25 m,

precum si pe zonele verzi dintre trotuar sau spatiu pietonal si carosabil a panourilor publicitare cu structura proprie si elemente de sustinere care necesita fundatie. (...) Art. 35 Amplasarea de bannere care contin anunturi privind promovarea de evenimente culturale, economice, stiintifice si altele de aceasta natura, se avizeaza pe baza documentatiei privind rezistenta elementelor de sustinere, precum si cu acordul proprietarului elementelor de sustinere utilizate in acest scop.

Art. 36 La amplasarea bannerelor se vor avea in vedere urmatoarele: a) nu este permisa amplasarea bannerelor in intersectii, in zone in care impiedica vizibilitatea rutiera sau perspectiva asupra monumentelor istorice ori naturale sau in locuri unde exista panouri publicitare; b) este interzisa amplasarea pe domeniul public a suporturilor/stalpilor in scopul exclusiv de sustinere a bannerelor; c) bannerele montate perpendicular pe axul drumului vor fi instalate la o inaltime minima de 5,00 m fata de sol, astfel incat sa nu afecteze vizibilitatea rutiera si imaginea urbana; d) bannerele vor fi amplasate astfel incat distanta intre acestea sa fie de minimum 100,00 m; e) este permisa amplasarea bannerelor pe o durata de cel mult o luna calendaristica.â&#x20AC;?

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Din legile menționate în paginile anterioare, conchidem că principiile publicității17 sunt următoarele:

orice publicitate trebuie să fie corectă și onestă; publicitatea să fie în mod clar identificabilă ca atare; publicitatea să informeze nu să manipuleze; publicitatea să evite orice discriminare interzisă de lege; prin publicitate să nu se încalce drepturile și libertățile celorlalți; publicitatea să respecte principiile ofertei; publicitatea să respecte regulile unei competiții corecte si transparente; să nu contravină ordinii publice si bunelor moravuri;

Răspunderea în cazul încălcării Legii publicității revine în general, autorului, realizatorului de publicitate și reprezentantului legal al mijlocului de difuzare care răspund solidar cu persoana care își face publicitate, (cu excepția publicității înșelătoare și comparative). Răspunderea poate să fie materială, civilă, contravențională sau penală, dupa caz. Legea publicității nu exclude autocontrolul publicității de către organizațiile profesionale cu rol de autoreglementare în acest domeniu și nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizații. Legea înțelege prin autoreglementare orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de buna practică în domeniul publicității și de control al respectării acestora de către reprezentanți ai persoanelor implicate în această activitate, inclusiv ai agențiilor de publicitate și media18.

17 18

Valerică Dabu, Dreptul comunicării sociale, Ed. S.N.S.P.A., Bucuresti, 2000, p.296, format electronic Maria Năstase Georgescu, Dreptul comunicării, p.128, format electronic

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

Dabu, Valerică, Dreptul comunicării sociale, Ed. S.N.S.P.A., Bucuresti, 2000

Georgescu, Maria Năstase, Dreptul comunicării, curs în format electronic

Petre, Dan, Dragoş Iliescu, Psihologia reclamei, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2005

Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția II-a, Ed. Universul enciclopedic,

Bucuresti, 1996

Legea nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali https://www.senat.ro/PAGINI/LegeaElectorala2008/legea352008.htm 6.

Legea nr. 148/2000, privind publicitatea, M. Of. nr. 359/2.VIII.2000, modificată prin

Legea nr. 283/2002, O.G.nr.17/2003, O. G. Nr.90/2004 7.

Legea Nr. 158 din 18 iulie 2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea

comparativă, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/ajutordestat/L158_2008.pdf 8.

Legea 185/2013 privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate, publicată in

Monitorul

Oficial,

Partea

nr.

405

din

iulie

2013,

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_185_2013_amplasarea_autorizarea_mijloacelor_de_pu blicitate.php 9.

Legea Nr. 504 din 11 iulie 2002, Legea audiovizualului, Text în vigoare începând cu data

de 11 iulie 2014, http://www.cna.ro/LEGE-Nr-504-din-11-iulie-2002.html

| UNIVERSITATEA DE STAT MOLDOVA

LEGE Nr. 158 din 18 iulie 2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 24 iulie 2008 Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege are drept scop protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă. ART. 2 (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei. (2) Comunicaţiilor audiovizuale comerciale difuzate în cadrul serviciilor de programe audiovizuale le sunt aplicabile prevederile prezentei legi, ale Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normele de reglementare emise în aplicarea acesteia. ART. 3 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii; b) publicitate înşelătoare - publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent; c) publicitate comparativă - publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta; d) comerciant - persoana fizică sau juridică ce acţionează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială,

industrială, artizanală ori liberală şi orice persoană care acţionează în numele şi pe seama comerciantului; e) responsabil de cod - orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă cu formularea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau cu monitorizarea conformităţii cu codul de către cei care şi-au luat angajamentul de a-l respecta; f) cod de conduită - acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaţie ori dispoziţii administrative şi care defineşte comportamentul comercianţilor care se angajează să îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate; g) comunicaţie comercială audiovizuală - imaginea, cu sau fără sunet, care este destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile ori imaginile unei persoane fizice sau juridice care desfăşoară o activitate economică. Imaginile respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori retribuţii similare sau în scopul autopromovării. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ, printre altele, publicitatea televizată, sponsorizarea, teleshoppingul şi poziţionarea de produse prin servicii de programe audiovizuale. CAP. 2 Publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă ART. 4 Publicitatea înşelătoare este interzisă. ART. 5 Pentru a determina dacă publicitatea este înşelătoare trebuie să se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informaţie conţinută de aceasta cu privire la: a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei bunurilor ori a prestării serviciilor, dacă acestea corespund scopului lor, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnicofuncţionali, originea geografică sau comercială, rezultatele aşteptate ca urmare a utilizării lor ori rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor; b) preţul sau modul de calcul al preţului şi condiţiile în care se distribuie bunurile ori se prestează serviciile; c) natura, atribuţiile şi drepturile comerciantului care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea şi bunurile sale, calificările şi

deţinerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală ori premiile şi distincţiile acestuia. ART. 6 Publicitatea comparativă este considerată legală dacă îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) nu este înşelătoare, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. b) şi ale art. 5 din prezenta lege, precum şi ale art. 5 - 7 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor; b) compară bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi ori sunt destinate aceloraşi scopuri; c) compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include şi preţul; d) nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi ori situaţia unui concurent; e) în cazul produselor cu denumire de origine, se referă, în fiecare caz, la produse cu aceeaşi denumire; f) nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente; g) nu prezintă bunuri sau servicii ca imitaţii ori reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marcă ori o denumire comercială protejată; h) nu creează confuzie între comercianţi, între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele ale unui concurent. CAP. 3 Sesizare, competenţă, sancţiuni ART. 7 (1) În vederea combaterii şi stopării publicităţii înşelătoare şi a respectării dispoziţiilor privind publicitatea comparativă, persoanele fizice şi juridice, asociaţiile şi organizaţiile care au un interes legitim pot să sesizeze Ministerul Economiei şi Finanţelor sau, după caz, Consiliul Naţional al Audiovizualului. (2) La sesizarea persoanelor prevăzute la alin. (1) sau din oficiu, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţii săi, constată

încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 4 şi 6 şi aplică sancţiunile corespunzătoare. ART. 8 Sesizarea adresată Ministerului Economiei şi Finanţelor poate fi îndreptată: a) împotriva unuia sau a mai multor comercianţi din acelaşi sector economic; b) împotriva responsabilului de cod, în cazul în care respectivul cod încurajează nerespectarea dispoziţiilor legale în materie. ART. 9 (1) La sesizarea persoanelor fizice şi juridice, a asociaţiilor şi a organizaţiilor care au interes legitim sau din oficiu, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţii săi, va solicita comerciantului care îşi face publicitate să furnizeze toate dovezile necesare privind exactitatea afirmaţiilor, a indicaţiilor ori a prezentărilor din anunţul publicitar. (2) Reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor solicită comercianţilor care îşi fac publicitate, dovezi potrivit prevederilor alin. (1) şi (3), luând în considerare interesele legitime ale acestor comercianţi, precum şi cele ale comercianţilor prejudiciaţi. (3) Comerciantul care îşi face publicitate este obligat să pună la dispoziţia reprezentanţilor Ministerului Economiei şi Finanţelor, la termenele şi în forma stabilite de acesta, toate documentele, datele şi informaţiile care să probeze exactitatea afirmaţiilor conţinute în anunţul publicitar. (4) În cazul publicităţii comparative, comerciantul care îşi face publicitate este obligat să prezinte, cu celeritate, reprezentanţilor Ministerului Economiei şi Finanţelor dovezile, documentele, datele şi informaţiile prevăzute în prezentul articol. (5) În cazul în care dovezile solicitate nu sunt prezentate de comerciant sau prezentarea dovezilor se face de către acesta după expirarea termenului stabilit de Ministerul Economiei şi Finanţelor ori dacă aceste dovezi sunt considerate incomplete sau insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte. ART. 10 (1) Nerespectarea de către comercianţi a prevederilor art. 4 şi 6 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei. (2) Constatarea şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor.

ART. 11 (1) În cazul în care se constată încălcarea de către comerciantul care îşi face publicitate a dispoziţiilor prevăzute la art. 4 şi 6, ţinând cont de toate interesele implicate în cauză şi, în special, de interesul public, Ministerul Economiei şi Finanţelor poate dispune, odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 10 alin. (1), următoarele măsuri complementare: a) încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale; b) interzicerea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative care contravine prevederilor prezentei legi, în cazul în care nu a fost încă adusă la cunoştinţă publicului, însă acest lucru este iminent. (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) se aplică fără a fi necesar să existe o dovadă a unui prejudiciu real, a intenţiei ori a neglijenţei celui care îşi face publicitate. (3) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi luate prin intermediul unei proceduri accelerate, în sensul că acestea vor fi îndeplinite de comerciantul contravenient în termen de 5 zile de la data înmânării sau a comunicării procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a contravenţiei prin care măsurile au fost dispuse. ART. 12 (1) În vederea eliminării efectelor de durată ale publicităţii înşelătoare sau ale publicităţii comparative ilegale a cărei încetare, respectiv interzicere, a fost dispusă printr-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care nu a fost contestat, ori printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă prin care s-a dispus o astfel de măsură, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţi împuterniciţi, va solicita comerciantului în cauză: a) publicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau a hotărârii judecătoreşti, integral ori în extras; b) publicarea unei declaraţii rectificative care să cuprindă datele de identificare a comerciantului contravenient, contravenţia săvârşită, data la care a fost săvârşită, precum şi măsurile dispuse. (2) Publicarea se va face, în toate cazurile, de către şi pe cheltuiala comerciantului contravenient, atât prin intermediul unui ziar de largă circulaţie, cât şi prin intermediul mijlocului de comunicare folosit pentru difuzarea anunţului publicitar interzis, în termen de 5 zile de la data comunicării. ART. 13

(1) Nerespectarea măsurilor prevăzute la art. 12, precum şi a obligaţiei prevăzute la art. 9 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 60.000 lei. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Economiei şi Finanţelor. ART. 14 (1) În situaţia în care Ministerul Economiei şi Finanţelor dispune, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a), încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale, acesta va comunica de îndată măsura respectivă Consiliului Naţional al Audiovizualului. (2) Potrivit competenţelor ce îi revin, Consiliul Naţional al Audiovizualului verifică dacă respectiva publicitate înşelătoare sau comparativă ilegală este difuzată printr-un serviciu de programe audiovizuale, în cadrul unei comunicaţii comerciale audiovizuale. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2), Consiliul Naţional al Audiovizualului va dispune, prin decizie, potrivit competenţelor ce îi revin, oprirea de la difuzare a respectivei comunicaţii comerciale audiovizuale, va monitoriza aplicarea deciziei şi, în caz de nerespectare, va aplica sancţiunile Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (4) În situaţia în care Consiliul Naţional al Audiovizualului apreciază că o comunicaţie comercială audiovizuală conţine elementele unei publicităţi înşelătoare ori comparative ilegale, acesta va sesiza Ministerul Economiei şi Finanţelor. ART. 15 Prevederile art. 10, 11 şi 13 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29. ART. 16 (1) În cazul în care se constată că faptele reclamate nu constituie publicitate înşelătoare sau, după caz, publicitate comparativă ilegală, Ministerul Economiei şi Finanţelor emite decizie motivată de respingere a sesizării. (2) Decizia dată conform alin. (1) poate fi atacată în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 17 (1) În cazul încălcării dispoziţiilor prezentei legi, răspunderea revine comerciantului beneficiar al anunţului publicitar. (2) În cazul în care comerciantul care îşi face publicitate nu are sediul social în România, răspunderea revine reprezentantului său legal în România. ART. 18 Dreptul de a sesiza faptele prevăzute la art. 4 şi 6 se prescrie în termen de 3 luni de la data la care persoanele, asociaţiile sau organizaţiile care au un interes legitim, potrivit prevederilor prezentei legi, au luat cunoştinţă de anunţul publicitar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data apariţiei acestuia. ART. 19 (1) Prezenta lege nu exclude controlul voluntar al publicităţii de către organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor fizice şi juridice, al asociaţiilor sau al organizaţiilor interesate de a se adresa direct acestor organizaţii. (2) În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Ministerul Economiei şi Finanţelor, respectiv Consiliul Naţional al Audiovizualului pot solicita organizaţiilor profesionale cu rol de autoreglementare, prevăzute la alin. (1), formularea unui punct de vedere de specialitate. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 20 (1) În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Ministerul Economiei şi Finanţelor poate emite norme, care se aprobă prin ordin al ministrului. (2) În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Consiliul Naţional al Audiovizualului va emite norme de reglementare ce se aprobă prin ordin al preşedintelui acestei autorităţi. ART. 21 Dispoziţiile legislative, regulamentare şi administrative adoptate de autorităţile române, precum şi orice alte informaţii cu privire la publicitatea înşelătoare şi comparativă se notifică de Ministerul Economiei şi Finanţelor către Comisia Europeană. ART. 22 Prezenta lege se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor privind publicitatea pentru anumite produse şi/sau servicii, precum şi

restricţiilor sau interdicţiilor privind publicitatea în anumite medii, cuprinse în alte acte normative. ART. 23 Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 2 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. Articolul 1 va avea următorul cuprins: "ART. 1 Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie, de comerţ, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie." 2. Articolele 2 şi 3 se abrogă. 3. La articolul 4, literele a), b), c) şi g) se abrogă. 4. La articolul 6, litera a) se abrogă. 5. Articolele 7 şi 8 se abrogă. 6. Articolul 18 va avea următorul cuprins: "ART. 18 Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi." 7. La articolul 23 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins: "b) încălcarea prevederilor art. 9 - 14, cu amendă de la 1.500 lei la 4.000 lei." 8. La articolul 24 alineatul (1), literele a) şi e) vor avea următorul cuprins: "a) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 9 şi ale art. 13 lit. a) şi b); .......................................................................... e) reprezentanţii împuterniciţi ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, pentru încălcarea prevederilor art. 10 lit. a)." * Prezenta lege transpune integral prevederile Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din data de 12 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L376 din 27 decembrie 2006.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TĂRĂCILĂ Bucureşti, 18 iulie 2008. Nr. 158. ---------------

CODUL DE PRACTICA IN COMUNICAREA COMERCIALA

PREAMBUL Codul de practica in Comunicarea Comerciala (numit in continuare "Cod/ul") elaborat de Consiliul Roman pentru Publicitate, reprezinta un set de reguli etice ce trebuie respectate de toti cei implicati in domeniul publicitatii si in orice forma de comunicare comerciala, pentru a asigura o comunicare corecta, cinstita si decenta in respectul legii si al principiilor de practica in publicitate si comunicare comerciala formulate de Camera Internationala de Comert (â&#x20AC;&#x153;ICCâ&#x20AC;?), recunoscute la nivel international atat in forma, cat si in continut. Consiliul Roman pentru Publicitate/Romanian Advertising Council (RAC) este un organism de autoreglementare in domeniul publicitatii, constituit cu scopul autoreglementarii si dezvoltarii activitatii publicitare in Romania, care sa asigure o concurenta loiala, protectia consumatorilor si interesul public general impotriva eventualelor consecinte negative ale publicitatii, in spiritul articolului 21 din Legea nr 148/2000 privind publicitatea. Membrii RAC recunosc Codul, intelegand prin aceasta sa respecte normele etice de autoreglementare impuse prin Cod si sa nu accepte nicio comunicare comerciala care incalca prevederile acestuia; in acelasi timp, sunt de acord sa opreasca sau sa modifice o comunicare comerciala in situatia in care Comitetul Etic decide ca acea comunicare incalca regulile Codului. Membrii RAC vor face tot posibilul pentru a-i determina si pe ceilalti subiecti care actioneaza in domeniul publicitatii din Romania sa respecte obiectivele si prevederile specifice ale Codului. Isi vor informa partenerii de afaceri care activeaza in domeniul comunicarii comerciale in Romania sau in orice alta tara cu privire la prevederile codului si vor urmari ca orice forma de comunicare elaborata de acestia sa respecte prevederile Codului. DEFINITII AGENTIE DE PUBLICITATE: persoana juridica ce ofera servicii in diferite aspecte ale comunicarii comerciale (creatie, planificare/achizitie media, cercetare, consultanta etc.). ANUNTATOR: persoana fizica sau juridica ce isi promoveaza direct sau indirect produse, servicii, drepturi, obligatii, firme, marci, embleme ori altele asemenea.

COMITET ETIC: structura organizatorica functionand in interiorul RAC, avand ca atributii evaluarea conformitatii comunicarilor comerciale cu prevederile Codului. COMUNICARE COMERCIALA (denumita in continuare si â&#x20AC;?Comunicareâ&#x20AC;?): publicitatea sau alta modalitate de transmitere de informatii utilizata de anuntator cu scopul de a informa sau a influenta comportamentul consumatorului, indiferent de mediul de difuzare si tehnicile de promovare folosite, inclusiv promotiile, sponsorizarile, vanzarile directe si prezentarea la punctul de desfacere. COMUNICAREA CU CARACTER SOCIAL: mesajul menit sa enunte valori morale si sociale, sa comunice atitudini responsabile in raport cu normele sociale general acceptate, sa indemne cetatenii la actiuni cu impact in comunitate prin initiative destinate sa trezeasca interesul si constiinta publicului, sa solicite, direct sau indirect, o contributie voluntara in bani, bunuri sau servicii de orice fel. COMUNICAREA DESTINATA COPIILOR: comunicarea va fi considerata ca fiind destinata copiilor prin raportarea la tema, imagini si limbaj utilizat. CONFLICT DE INTERESE: situatie in care o persoana din componenta Comitetului Etic reprezinta entitati care fabrica, distribuie si/sau reprezinta produse din categorii identice sau similare celor ce fac obiectul sesizarii sau are un interes de natura patrimoniala ori care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin. CONSUMATOR: orice persoana fizica sau juridica ce este expusa la Comunicare Comerciala. CONSUMATOR MEDIU: consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent si precaut, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistici. COPII: in sensul prezentului Cod, orice persoana in varsta de pana la 12 ani. COPY ADVICE: opinia consultativa si confidentiala emisa de RAC, la solicitarea unei parti interesate, inaintea difuzarii publice a unei comunicari, opinie care confirma sau infirma faptul ca acea comunicare comerciala este in acord cu prevederile si spiritul Codului,si, dupa caz, recomanda revizuirea. MASS - MEDIA: totalitatea mijloacelor de comunicare in masa a informatiilor. MEDIA DIGITALE:

orice canal de comunicare electronic, printre care: email, banner, display-ads,

text-ads, inserturi platite, virale generate de anuntator, publicitate in cadrul jocurilor online, MMS/SMS, suporturi digitale, digital outdoor, pagini web care contin afirmatii sau enunturi cu scop publicitar (implicite, directe, scrise, spuse, vizuale).

OFERTA SPECIALA: orice tip de vanzare cu pret redus, vanzari promotionale, loterii publicitare, vanzare cu premii sau alte forme de vanzare in conditii si termeni diferiti de o vanzare normala, a caror valabilitate este limitata. OPERATOR: persoana fizica sau juridica, alta decat anuntatorul, care ofera un serviciu de marketing direct pentru sau in numele anuntatorului. PRODUS: orice se constituie in subiect al comunicarii, de obicei bunuri sau servicii, dar nu limitat la acestea; acolo unde va fi necesar, Codul se va aplica si in alte cazuri. PRODUS COSMETIC: Orice substanta sau amestec destinat punerii in contact cu partile externe ale corpului uman (epiderma, sistemul pilos, unghiile, buzele si organele genitale externe) sau cu dintii si mucoasele cavitatii orale, cu scopul exclusiv sau principal de a le curata, de a le parfuma, de a le schimba aspectul, de a le proteja, de a le mantine in conditii bune sau de a corecta mirosuri ale corpului (Articolul 2 din Regulamentul privind Cosmeticele). SECRETARIAT: personal angajat al RAC, cu responsabilitati in implementarea Codului. SESIZARE: document formal scris, plangere sau solicitare care se refera la orice forma de comunicare. STARE DE CONCURENTA: situatie in care un membru RAC are in portofoliul national sau european o categorie de produse similara sau substituibila celei vizate de sesizare; are in portofoliu national sau european produse din aceeasi categorie ca una dintre cele doua parti implicate intr-un caz; are in portofoliul national sau european un produs sau o categorie de produse cu potential de substitutie cu unul dintre produsele detinute la nivel national sau european de una dintre parti; are o relatie contractuala activa cu una dintre cele doua parti implicate in caz. Fac exceptie reprezentantii membrilor din media in cazul contractelor incheiate pentru difuzarea de publicitate. SUGARI: in sesnsul prezentului cod, orice copil sub 12 luni. TESTIMONIALE: marturii directe sau referiri la experientele proprii ale unor persoane in urma utilizarii produsului, folosite in scopul promovarii acestuia.

REGULI GENERALE a)

Aplicabilitatea Codului

(1) Prezentul Cod se va aplica: • comunicarilor realizate prin mijloace audiovizuale, inclusiv cinema si video; • comunicarilor realizate prin materiale tiparite de tip ziare, reviste, brosuri, pliante, postere, circulare, cataloage sau altele asemenea, precum si comunicatelor de presa care contin comunicari comerciale ; • comunicarilor realizate prin alte medii afisate in public, incluzand imaginile in miscare; • comunicarilor cu caracter publicitar de pe ambalaje, precum si altor materiale promotionale; • comunicarilor realizate prin mijloace electronice de prelucrare si transmitere a informatiei, incluzand telefonia fixa si mobila; • comunicarilor online; • comunicarilor cu caracter social; • oricarei alte forme de comunicare comerciala. (2) Prezentul Cod nu se va aplica: • comunicarilor referitoare la produse medicale si tratamente atunci cand acestea sunt destinate profesionistilor (medici, veterinari etc); • continutului editorial; • comunicarilor efectuate de catre organele publice ale Statului; • operelor de arta expuse in cadru public sau privat; • comunicarilor cu caracter politic, asa cum acestea sunt referite la Articolul 15 din Cod. b)

Scopul Codului

Obiectivele principale ale Codului sunt: • protejarea intereselor consumatorului; • protejarea interesului public general impotriva eventualelor consecinte negative ale comunicarii;

• asigurarea cadrului necesar unei concurente loiale pe piata. Regulile Codului constituie baza autoreglementarii in comunicare. c)

Subiectii comunicarii

Subiectii acestui Cod sunt anuntatorii, agentiile de publicitate si entitatile mass-media. Subiectii comunicarii trebuie sa respecte legislatia in vigoare in materie de comunicare, precum si prevederile prezentului Cod. d)

Obligatiile membrilor

Membrii RAC accepta Codul in integralitatea sa, actioneaza in conformitate cu prevederile si spiritul acestuia, il respecta si sunt in totalitate responsabili pentru actiunile lor, potrivit prevederilor Codului. Asociatiile membre RAC se angajeaza sa promoveze Codul in randul propriilor membri si sa recomande acestora sa actioneze in conformitate cu Codul. e)

Clauza de acceptare

Daca sponsorii si/sau beneficiarii unei sponsorizari comerciale sunt membri RAC, responsabilitatea respectarii Codului revine atat sponsorului, cat si beneficiarului. f)

Criterii de interpretare

In interpretarea Codului se vor aplica urmatoarele criterii: ·

Codul RAC se interpreteaza atat in litera, cat si in spiritul sau;

Codul RAC se interpreteaza luand in considerare comunicarea comerciala in intregul sau,

inclusiv textele si cifrele scrise sau rostite, aparitiile vizuale, muzica si efectele de sunet, notele de subsol; ·

Codul RAC se interpreteaza luand in considerare impactul comunicarii comerciale asupra unui

consumator mediu, ce are cunostintele, experienta si abilitatile consumatorului tipic caruia ii este adresata respectiva comunicare comerciala; ·

interpretarea RAC asupra Codului este finala;

Codul este indivizibil, interpretarea sa facandu-se luand in considerare tot continutul Codului;

nicio corespondenta scrisa sau verbala a membrilor sau non-membrilor cu RAC nu va putea fi interpretata drept asistenta juridica sau tine locul acesteia; ·

Codul nu va fi interpretat sau folosit intr-un mod in care sa se aduca atingere dreptului la libera

exprimare; ·

un mesaj care este acceptabil pentru un anumit mijloc de informare sau pentru un anumit

produs nu este, in mod obligatoriu, general acceptabil, avand in vedere caracteristicile diferitelor mijloace de promovare a comunicarii si marea varietate de produse.

CAPITOLUL I – REGULI DE CONDUITA Art.1 - Principii de baza in comunicare 1.1 - Comunicarea trebuie sa fie onesta, adevarata, clara si decenta. Comunicarea trebuie sa evite orice element care ar fi in masura sa diminueze increderea consumatorilor in comunicare in general. 1.2 - Comunicarea trebuie sa nu exploateze credulitatea, lipsa de experienta sau lipsa de cunostinte a consumatorilor. 1.3 - Comunicarea trebuie sa evite orice afirmatie sau reprezentare care ar putea insela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare, in special in ceea ce priveste: a) caracteristicile sau efectele unui produs, cum ar fi: natura sa, compozitia, metoda si data fabricatiei, modul de executie, domeniul de utilizare, eficienta si performanta, cantitatea, originea geografica sau comerciala, disponibilitatea, destinatia, parametrii tehnico-functionali, rezultatele asteptate ca urmare a utilizarii acestuia ori rezultatele si caracteristicile esentiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra sa, daca produsul corespunde scopului sau etc; b) valoarea produsului si pretul platit de consummator, precum si modalitatea de calcul al pretului; c) termenii si conditiile de livrare, schimbare, returnare, reparatie si intretinere ale produsului; d) conditiile de garantie; e) identitatea anuntatorului;

f) drepturile de proprietate industriala si intelectuala, cum ar fi: patente, marci inregistrate, desene si modele, denumiri comerciale etc; g) conformitatea cu standardele; h) aspecte sau beneficii legate de mediu ale produsului sau in ceea ce priveste actiunile intreprinse de anuntator in favoarea mediului; i) recunoasterea sau aprobarea oficiala, recompensele precum medalii, premii si diplome; j) contributia in sustinerea unei actiuni caritabile, sociale, culturale etc. 1.4 - Designul si prezentarea comunicarii trebuie sa permita acesteia sa fie usor de perceput vizual si auditiv de catre consumator. Cand sunt folosite note de subsol, acestea trebuie sa aiba o marime suficienta, adaptata la suportul media, sa fie usor lizibile si sa aiba o durata care permite citirea. 1.5 - Comunicarea trebuie sa evite orice mesaj care poate fi considerat indecent, vulgar sau respingator din punct de vedere al bunului-simt si al sensibilitatii consumatorului mediu. 1.6 - Comunicarea trebuie sa nu fie mascata sau subliminala. 1.7 - Comunicarea pentru un anumit produs trebuie sa nu sugereze sau sa nu instige consumatorul la renuntarea la alte produse similare ori asemﾄハﾄフoare 1.8 Comunicarea trebuie sa fie responsabila si sa nu sugereze renuntarea la produse si activitati care fac parte dintr-un stil de viata sanatos. 1.9 - Subiectii comunicarii trebuie sa se asigure ca mesajele publicitare sunt concepute si prezentate astfel incat sa poata fi recunoscute ca atare. Art.2 - Terminologie, citate, teste tehnice si stiintifice, date statistice Comunicarea trebuie: a) sa foloseasca termenii, citatele si referirile la testele tehnice si stiintifice intr-o maniera corespunzatoare si corecta, care sa poata fi demonstrata si substantiata pe toata perioada comunicarii; b) sa prezinte datele statistice si sursa acestora fara a exagera validitatea afirmatiilor privind produsul;

c) sa foloseasca vocabularul si terminologia stiintifica in asa fel incat sa nu sugereze in mod fals ca afirmatia privind produsul are sustinere stiintifica. Art.3 -Testimoniale 3.1 - Comunicarea trebuie sa nu contina sau sa se refere la testimoniale, recunoasteri sau afirmatii de sustinere, daca nu sunt autentice, verificabile, relevante si bazate pe documente de substantiere. In comunicare trebuie sa nu fie folosite testimoniale si recunoasteri care au devenit anacronice. Art.4 - Garantii Comunicarea trebuie sa nu afirme sau sa sugereze in mod fals ca garantia sau orice alta expresie cu acelasi sens ofera consumatorilor drepturi suplimentare celor prevazute de lege. Art.5 - Substantiere 5.1 - Anuntatorul trebuie sa fie in masura sa probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmatiilor, ilustrarilor si testimonialelor folosite in publicitate. Probele trebuie sa fie actuale, relevante si documentate. 5.2 - La cerere, aceste informatii trebuie puse la dispozitia RAC. Art.6 - Responsabilitatea sociala 6.1 - Comunicarea trebuie sa nu contina nicio forma de discriminare sau ofensa pe criterii sociale, politice, de rasa, nationalitate, sex, varsta, religie, origine, etnie, dizabilitate sau orientare sexuala etc. 6.2 - Comunicarea trebuie sa respecte demnitatea umana sub toate aspectele. 6.3 - Comunicarea trebuie sa nu contina afirmatii sau reprezentari care sa incite la violenta verbala, psihica sau fizica. 6.4 - Comunicarea trebuie sa evite exploatarea fricii, suferintei si a superstitiei, cu exceptia cazurilor in care acest lucru se justifica. 6.5. - Comunicarea trebuie sa nu incite si nici nu trebuie sa para a sustine si a incuraja la nerespectarea legii sau a bunelor moravuri.

Art.7 - Comunicarea destinata copiilor 7.1 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu exploateze credulitatea si lipsa de experienta a acestora. 7.2 - Comunicarea destintata copiilor trebuie sa nu minimizeze informatiile referitoare la nivelul abilitatilor sau varsta necesara folosirii unui produs sau ale beneficiilor acestuia. 7.3 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu exagereze adevarata dimensiune, valoare, natura, fiabilitate sau performanta a produsului. 7.4 - In comunicarea destinata copiilor un produs care este parte a unui ansamblu trebuie semnalat in mod clar ca atare, ca si mijloacele prin care se pot obtine celelalte elemente ale ansamblului. 7.5 - Indicatiile de pret trebuie sa nu induca copiilor o perceptie eronata a valorii reale a produsului (ca de exemplu â&#x20AC;&#x153;numaiâ&#x20AC;?). 7.6 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu contina nicio afirmatie sau reprezentare care sa riste sa cauzeze acestora vreun prejudiciu de natura fizica sau morala. 7.7 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu prezinte copii in situatii periculoase sau angajati in activitati daunatoare lor sau altora. 7.8 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu ii incurajeze sa desfasoare activitati periculoase, riscante sau sa le induca un comportament antisocial. 7.9 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu submineze autoritatea, responsabilitatea sau valorile social-culturale ale familiei sau educatorilor. 7.10 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu-i indemne pe acestia sa-si convinga parintii sau alti adulti sa le cumpere produse. 7.11 - Comunicarea destinata copiilor care invita la contactarea directa a anuntatorului trebuie sa contina explicit recomandarea de a obtine acordul parintelui sau a altui adult responsabil. 7.12 - Comunicarea destinata copiilor trebuie sa nu sugereze ca detinerea sau folosirea unui produs va oferi copilului un avantaj fizic, moral sau social asupra celorlalti copii sau ca lipsa acelui produs va avea efect opus.

Art.8 â&#x20AC;&#x201C; Siguranta 8.1 - Comunicarea trebuie, cu exceptia cazurilor justificate de motive educationale sau sociale, sa nu contina descrieri sau reprezentari ale unor situatii posibil periculoase, riscante sau care arata neglijarea masurilor de siguranta sau sanatate publica. 8.2 - Instructiunile de folosire trebuie sa includa avertizari de siguranta precum si informatii suplimentare acolo unde este cazul. 8.3 - In comunicare, copiii trebuie reprezentati sub supravegherea adultului atunci cand un produs sau o activitate implica un risc de siguranta. Art.9 - Reproducerea, confuzia si exploatarea 9.1 - Comunicarea trebuie sa nu reproduca in tot sau in parte sau sa imite in mod evident si deliberat o alta comunicare apartinand altui anuntator. 9.2 - Comunicarea trebuie sa nu incalce drepturile de proprietate industriala si intelectuala, cum ar fi: patente, marci verbale sau combinate, sloganuri comerciale, desene si modele industriale, denumiri comerciale, drepturi de autor, numele ori campania de comunicare a altei firme, companii sau institutii etc, si nici sa foloseasca elemente care identifica in mod explicit alte marci sau produse. 9.3 - Daca in comunicarea realizata de un anuntator se foloseste un produs, o marca sau un alt element de comunicare identificabil ca fiind al unui tert, este necesara o intelegere prealabila intre aceste parti, respectiv cu titularul marcii. 9.4 - Nu se considera incalcari ale Art. 9.2 si 9.3 cazurile in care se folosesc produse, marci sau alte elemente identificabile ca fiind ale unui tert in cadrul comunicarii comparative, asa cum este definita la Art. 10 din Cod. Art.10 - Comparatia Comparatia in comunicare este permisa in cazul in care indeplineste urmatoarele conditii: a) nu este inselatoare, potrivit dispozitiilor Articolului 1.3 din Codul RAC; b) compara bunuri sau servicii care raspund acelorasi nevoi ori sunt destinate acelorasi scopuri; c) compara, in mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esentiale, relevante, verificabile si reprezentative ale respectivelor bunuri ori servicii, care pot include si pretul;

d) nu discrediteaza sau denigreaza marcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activitati ori situatia unui concurent; e) in cazul produselor cu denumire de origine se refera, in fiecare caz, la produse cu aceeasi denumire; f) nu profita in mod neloial de reputatia unei marci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente; g) nu prezinta bunuri sau servicii ca imitatii ori reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtand o marca ori o denumire comerciala protejata; h) nu creeaza confuzie intre comercianti, intre cel care isi face publicitate si un concurent sau intre marci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale celui care isi face publicitate si cele ale unui concurent. Art.11 - Denigrarea Denigrarea persoanelor, organizatiilor, companiilor, activitatilor comerciale si industriale, profesiilor, a produselor, elementelor de marketing sau a altor elemente asociate acestora, chiar fara a fi mentionate explicit, este interzisa. Art.12 - Protejarea intimitatii 12.1 - Comunicarea trebuie sa nu infatiseze persoane – private sau publice – ori sa faca referire la acestea fara acordul lor. 12.2 - Comunicarea trebuie sa nu faca referire la elementele de patrimoniu apartinand unei persoane fizice sau juridice fara permisiunea sa. Art.13 – Identitatea si Identificarea 13.1 - Identitatea anuntatorului sau a produsului trebuie sa fie evidenta. Acest lucru nu se aplica comunicarilor care au ca scop atragerea atentiei asupra unor comunicari ulterioare, de tip “teaser”. 13.2 - Cand este relevant, comunicarea trebuie sa includa datele de contact ale anuntatorului. 13.3 - Comunicarea comerciala trebuie sa fie clar diferentiata, indiferent de forma sau mediul in care e folosita. 13.4 - Cand o comunicare apare intr-un mijloc de informare in masa cu continut editorial sau de stiri, aceasta trebuie sa fie reprezentata astfel incat sa poata fi recunoscuta ca atare.

13.5 - Comunicarea trebuie sa nu fie disimulata in cercetare de marketing, studiu de piata, studiu de consumator etc. Art.14 - Respectarea mediului inconjurator 14. 1 - Comunicarea trebuie sa nu incurajeze actiuni impotriva legii sau a normelor general admise de respectare a mediului inconjurator. 14.2 - Semnele sau simbolurile referitoare la protectia mediului sau la sisteme de colectare, precum si mesajele avand ca subiect mediul inconjurator si reducerea poluarii pot fi folosite in comunicare numai daca sursa acestora este clar indicata sau identificabila, nu exista riscul confuziei privind sensul acestora si pot fi substantiate de catre anuntator. Aceste semne si simboluri nu trebuie folosite astfel incat sa sugereze aprobarea oficiala sau certificarea de catre terti, daca aceasta aprobare sau certificare nu exista. 14.3 - Intr-o comunicare afirmatiile legate de mediu nu trebuie sa sugereze ca se refera la mai multe stadii din ciclul de viata al unui produs sau la mai multe din proprietatile produsului decat poate fi sustinut prin dovezi. Anuntatorul trebuie sa specifice clar la care dintre stadii sau proprietati face referire in comunicare. 14.4 - Cand o afirmatie se refera la reducerea unor componente sau elemente care au impact asupra mediului, anuntatorul trebuie sa specifice clar care componente sau care elemente au fost reduse. Art.15 - Comunicare politica Prezentul Cod nu se aplica comunicarii ce are scopul de a informa sau influenta electoratul in procesul electoral sau in referendumuri.

CAPITOLUL II â&#x20AC;&#x201C; REGULI SPECIALE A) SISTEME DE VANZARI Art.16 - Preturi 16.1 - Daca pretul este mentionat intr-o comunicare, acesta trebuie sa se refere strict la produsul descris sau promovat prin comunicarea respectiva.

16.2 - Daca durata unei oferte de pret nu este precizata, atunci pretul trebuie mentinut pe toata durata campaniei de comunicare a acesteia. 16.3 - Indiferent daca plata pentru o oferta se face integral sau in rate, pretul si termenii de plata trebuie sa fie clar specificati in oferta, impreuna cu mentionarea oricaror taxe suplimentare (cum ar fi taxele postale, de livrare etc) si, atunci cand este posibil, valoarea acestor taxe. Art.17 - Oferte gratuite 17.1 - O oferta poate fi descrisa ca fiind gratuita numai atunci cand consumatorul, in cazul participarii la campania promotionala anuntata, plateste cel mult: a) costul participarii la promotie (ca de ex: taxa postala curenta, taxa unui apel telefonic cu tarif normal, costul normal aferent trimiterii unui email, daca este cazul, sau tariful normal al unui SMS); b) costul, incluzand si cheltuielile accidentale, ale oricarei calatorii a consumatorului, daca acesta ridica produsul oferit gratuit. 17.2 - Termenii “gratis”/”gratuit”, “cadou”, “fara costuri” sau altii asemenea pot fi folositi doar daca: a) oferta nu implica nicio obligatie sau b) singura obligatie de plata o reprezinta costurile mentionate la Articolul 17.1 sau c) in combinatie cu achizitionarea altui produs nu implica marirea pretului produsului respectiv ca sa includa total sau partial costul ofertei. 17.3 - Costurile care ii revin consumatorului, altele decat cele indicate mai sus in mod expres, pentru oferta gratuita, trebuie sa fie specificate in mod clar si trebuie sa includa si eventualele cheltuieli suplimenare de livrare, ambalare si manipulare. 17.4 - In cazul in care o oferta se face pentru un produs si, pentru a beneficia de aceasta, trebuie achizitionat un anumit numar de produse, aceasta informatie trebuie clar indicata. 17.5 - Daca o oferta se refera la doua sau mai multe produse, din care doar unul este gratuit, trebuie sa se indice clar consumatorului care este gratuit si care trebuie platit. 17.6 - O “testare de proba” nu trebuie descrisa ca fiind gratuita daca consumatorul trebuie sa plateasca costul returnarii produselor, cu exceptia cazului in care aceasta informatie este specificata in mod clar in oferta facuta consumatorului.

17.7 - Daca in cadrul unei promotii sunt distribuite nesolicitat esantioane de produse sau cadouri, trebuie specificat clar consumatorului ca nu are nicio obligatie sa le plateasca sau sa le returneze. Art.18 - Disponibilitatea produselor Atunci cand disponibilitatea unora sau a tuturor produselor promovate este limitata, acest lucru trebuie mentionat in respectiva comunicare. Art.19 - Vanzarea pe credit 19.1 - Comunicarea ce are ca subiect vanzarea pe credit trebuie sa indice cu buna intentie si in mod clar termenii si conditiile de creditare. 19.2 - Orice informatie necesara consumatorului pentru a putea intelege costul total, dobanda si termenii oricarei alte forme de credit trebuie furnizate fie in oferta, fie atunci cand este realizata creditarea. Art. 20 - Vanzarea la distanta 20.1 - Comunicarea pentru vanzarile la distanta trebuie sa contina clar numele intreg si adresa completa ale anuntatorului (si ale furnizorului, daca acesta este diferit). 20.2 - Comunicarea pentru vanzarile la distanta care solicita plata inainte ca produsul sa fie primit si care contine mecanisme de raspuns in scris trebuie sa contina, de asemenea, adresa completa a anuntatorului (si a furnizorului, daca acesta este diferit). Comunicarea ce contine numai mecanisme de raspuns telefonic si/sau prin email trebuie sa contina si numarul de telefon si/sau adresa de email a anuntatorului (si al furnizorului, daca acesta este diferit). In conditiile in care plata se face electronic este necesara mentionarea conditiilor de securitate a platii. 20.3 - Publicitatea prin fax sau apeluri automate trebuie sa contina numele intreg si adresa valabila sau un numar de telefon gratuit sau cu tarif normal al anuntatorului la care consumatorul sa poata trimite /comunica cererea de a fi sters din baza de date. 20.4 - Folosirea telefonului in comunicarea comerciala: a) Apel telefonic primit â&#x20AC;&#x201C; operatorul care suna un consumator trebuie sa: a.1) specifice imediat numele anuntatorului pe care il reprezinta; a. 2) specifice clar scopul convorbirii;

a. 3) termine convorbirea intr-un mod politicos atunci cand devine evident ca interlocutorul nu mai este competent sau nu doreste sa accepte convorbirea sau este un copil (exceptie cazul in care operatorul primeste acceptul unui adult pentru a continua convorbirea); Exceptand cazul in care corespondentul a cerut expres altceva, aceste convorbiri trebuie facute pe parcursul orelor care sunt in general considerate ca rezonabile pentru destinatar. b) Daca un operator apeleaza un consumator care poseda un aparat telefonic ce permite identificarea apelantului, consumatorul trebuie sa poata identifica numarul care il suna; c) Pentru toate apelurile telefonice â&#x20AC;&#x201C; inainte ca operatorul sa incheie convorbirea acesta trebuie sa se asigure ca interlocutorul este informat si in cunostinta de cauza cu natura intelegerii incheiate si cu orice actiune care va urma dupa terminarea convorbirii; d) In cazul in care convorbirea nu duce la o vanzare imediata, ci la un contact viitor cu anuntatorul sau prelucrarea unor date cu caracter personal ale acestuia, atunci operatorul trebuie sa-l informeze pe consumator de acest lucru; e) Daca informatia furnizata de consumator va fi folosita pentru orice scopuri non-evidente (un scop care nu este dezvaluit) atunci operatorul trebuie sa explice acest scop consumatorului in concordanta cu reglementarile privind protectia datelor personale; f) Daca in urma unei convorbiri rezulta o comanda, anuntatorul este obligat sa il infomeze pe consumator ca are dreptul sa primeasca o confirmare in format scris sau pe suport durabil a termenilor contractului in timp util, nu mai tarziu de data livrarii produsului sau a datei de incepere a prestarii serviciului. Confirmarea trebuie sa includa toate informatiile specificate privind dreptul la retragere, identitatea vanzatorului si dupa caz orice alta informatie relevanta pentru o vanzare la distanta; g) Monitorizarea si inregistrarea convorbitilor telefonice facute in scopuri comerciale trebuie sa fie efectuate cu masuri corespunzatoare de siguranta pentru a putea verifica continutul convorbirii, pentru a confirma o tranzactie comerciala, pentru scopuri de instruire si controlul calitatii. Operatorii si consumatorii trebuie informati de posibilitatea inregistarii de la inceperea convorbirii. Nicio inregistrare nu se va face publica fara acceptul prealabil al ambilor interlocutori; h) Nu este permisa contactarea telefonica in scopuri comerciale a persoanelor ale caror numere de telefon nu sunt publice, cu exceptia cazului in care consumatorul a furnizat numarul anuntatorului sau operatorului respectiv in acest scop.

Art. 21 - Comunicarea transmisa prin media digitale 21.1 - Comunicarea transmisa prin email trebuie sa fie clar identificata ca atare, prin subiect, fara a fi nevoie ca mesajul sa fie deschis. Subiectul mesajului trebuie sa nu fie inselator, iar natura comerciala a mesajului nu trebuie sa fie ascunsa. 21.2 - Atunci cand o comunicare transmisa prin media digitale are un caracter publicitar, nu poate fi folosita nicio tehnica in masura de a ascunde factorii ce ar putea influenta decizia consumatorului (ex: pretul, termeni si conditii de vanzare etc). 21.3 - Pasii premergatori lansarii unei comenzi de achizitie, semnarii unui contract sau unui angajament trebuie sa contina informatii complete si corecte privind termenii tranzactiei. In cazul in care i se cer date pentru completarea unui ordin de comanda, consumatorul trebuie sa aiba posibilitatea de a verifica acuratetea datelor introduse inainte de a lansa, efectiv, comanda. 21.4 - Comunicarea trimisa prin media digitale trebuie sa includa un mecanism clar si transparent care sa permita consumatorului sa isi exprime optiunea de a nu mai primi astfel de mesaje in viitor. Aceste mecanisme de dezabonare trebuie sa fie usor de identificat, usor de inteles, usor de folosit si sa permita dezabonarea rapida. 21.5 - Comunicarea prin email sau telefon mobil trebuie sa contina numele intreg si adresa valabila (de exemplu, o adresa de email) ale expeditorului, unde consumatorul sa poata trimite cererea de a iesi din baza de date. 21.6 - Comunicarea transmisa prin media online de tip pop-up trebuie sa permita consumatorului inchiderea mesajului de o maniera facila din punct de vedere vizual si temporal, astfel incat sa nu interfereze cu continutul editorial al paginii vizitate. Art.22 - Distribuirea nesolicitata de bunuri 22.1 - Comunicarea asociata cu practica trimiterii de produse nesolicitate consumatorilor pentru care se solicita ulterior plata (vanzarea inertiala), inclusiv afirmatiile sau sugestiile prin care destinatarilor li se cere sa accepte si sa plateasca pentru astfel de produse trebuie evitata. 22.2 - Comunicarea ce solicita un raspuns care reprezinta o comanda ce va implica o plata (de exemplu: aparitia intr-o publicatie), trebuie sa fie clar exprimata.

22.3 - Comunicarea ce solicita o comanda trebuie sa nu fie prezentata intr-o forma care poate fi confundata cu o factura, sau altfel spus care sugereaza fals o plata scadenta. Art.23 - Comunicarea ofertelor speciale 23.1 - Comunicarea care se refera la oferte speciale trebuie sa precizeze clar si accesibil in ce consta avantajul acelei achizitii, conditiile de participare (daca este cazul), ca si termenul de expirare a ofertei. Nu este obligatorie mentionarea acestor precizari in cazul comunicarii de pe ambalajele produselor participante in respectiva oferta speciala. 23.2 - Comunicarea care se refera la vanzarile de o singura zi, oportunitatile de afaceri si altele asemenea trebuie sa contina numele intreg al anuntatorului si adresa locului de desfasurare a vanzarii promotionale. 23.3 - Anuntatorul trebuie sa informeze consumatorul asupra modului de accesare a promotiei cu premii, precum si a conditiilor de acordare a premiilor, a mijloacelor de informare in masa sau a locului in care urmeaza sa fie anuntate rezultatele. 23.4 - Costurile care ii revin consumatorului pentru premiu trebuie sa fie specificate in mod clar si sa includa si eventualele cheltuieli aditionale de livrare, ambalare si manipulare. Art.24 - Plasarea de produse 24.1 - In practica plasarii de produse sunt recunoscute si acceptate urmatoarele modalitati de utilizare a produsului: manuire (actorul atinge produsul), expunere implicita (actorul foloseste produsul), expunere statica (produsul exista in cadru), garderoba (actorul poarta produsul), verbalizare (actorul mentioneaza produsul sau marca), verbalizare si manuire (actorul mentioneaza si atinge produsul). 24.2 - Plasarea de produse trebuie sa nu incurajeze in mod direct cumpﾄビarea sau ﾃｮnchirierea de produse, mai ales prin menﾅ｣iuni exprese cu caracter promoﾅ｣ional la produsele respective. Plasarea de produse trebuie sa nu scoata in evidenta in mod exagerat produsele in cauza. B) CATEGORII DE PRODUSE Art.25 - Bauturi alcoolice 25.1 - Comunicarea pentru bauturile alcoolice nu trebuie sa intre in contradictie cu nevoia societatii de a reprezenta modele de consum care incurajeaza consumul moderat si responsabil al unor astfel de produse.

25. 2 - Comunicarea la bauturile alcoolice trebuie: a) sa nu incurajeze consumul exagerat sau abuzul de bauturi alcoolice; b) sa nu sugereze ca bauturile alcoolice sunt dotate cu proprietati terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ; prevederea nu se aplica produselor cu o concentratie alcoolica de maximum 1,2%. c) sa nu sugereze ca bauturile alcoolice pot rezolva probleme personale; d) sa nu infatiseze minori sau femei insarcinate consumand bauturi alcoolice; e) sa nu prezinte situatii de dependenta de alcool; f) sa nu prezinte in mod pozitiv dependenta de alcool sau sa nu prezinte o imagine negativa despre abstinenta; g) sa nu faca asocierea intre consumul de bauturi alcoolice si conducerea oricaror autovehicule sau manuirea unor unelte ce necesita o manipulare atenta, activitati riscante sau indemanare profesionala; h) sa nu prezinte procentul de alcool continut, in sine, drept un atribut pozitiv al produsului; i) sa nu creeze confuzie asupra procentului de alcool continut de produs; j) sa nu sugereze ca un procent scazut de alcool continut inseamna un risc diminuat al efectelor negative ale consumului; k) sa nu creeze publicului convingerea ca faptul de a consuma bauturi alcoolice ar duce la imbunatatirea performantelor fizice si/sau intelectuale sau ca lipsa de consum al acestor produse ar provoca o inferioritate fizica si/sau intelectuala; l) sa nu creeze publicului convingerea ca exista o legatura intre consumul de bauturi alcoolice si succesul social, sexual sau profesional. 25.3 - Este interzisa comunicarea pentru bauturile alcoolice in care se prezinta comportamente sau atitudini violente, agresive ori antisociale. 25.4 - Comunicarea pentru bauturile alcoolice nu va prezenta persoane consumand alcool daca acestea nu sunt, actioneaza si par, in limite rezonabile, a avea varsta de peste 25 de ani.

25.5 - In cazul comunicarii pentru bere, prevederile prezentului articol se completeaza cu prevederile din ANEXA 1, Reguli de Comunicare Comerciala Responsabila privind Berea. 25.6 - In cazul comunicarii pentru bauturile alcoolice, prevederile prezentului articol se completeaza cu prevederile din ANEXA 3, Codul Forumului Roman pentru Consum Responsabil de Alcool. Art.26 - Produse cosmetice si de igiena personala 26.1 - Comunicarea referitoare la produsele cosmetice si de igiena personala trebuie sa nu-l faca pe consumator sa creada ca respectivele produse au alte utilizari dacat acelea de a fi folosite in scopul pentru care au fost create. 26.2 - Comunicarea poate prezenta aceste produse ca avand caracteristici suplimentare care contribuie la prevenirea anumitor conditii patologice, cu conditia ca produsele sa fie special formulate in acest sens. 26.3 - Sub nicio forma comunicarea nu trebuie sa ii faca pe consumatori sa creada ca pot inlocui medicamentele, asistenta medicala sau tratamentele cu produsele cosmetice sau de igiena personala. Art.27 - Produsele pentru nevoi nutritionale speciale Produsele pentru nevoi nutritionale speciale includ: alimente destinate sugarilor si copiilor de varsta mica, alimente destinate unor scopuri medicale speciale si inlocuitorii unei diete pentru controlul greutatii. 27.1 - Comunicarea la produsele pentru nevoi nutritionale speciale trebuie realizata intr-o maniera care sa nu impinga consumatorul catre o greseala nutritionala. 27.2 - Comunicarea la produsele pentru nevoi nutritionale speciale poate fi sustinuta de recomandarile sau aprobarile date de asociatii nationale de personal in domeniul medical, nutritional sau alimentar si organizatii filantropice din domeniul sanatatii. 27.3 - Comunicarea la produsele pentru nevoi nutritionale speciale care se refera la sugari trebuie sa se realizeze doar la produsele destinate copiilor peste varsta de 6 luni. Art.28 - Comunicarea pentru medicamente, suplimente alimentare, tratamente curative si metode alternative de vindecare 28.1 - Comunicarea pentru medicamentele si tratamentele medicale comercializate in baza unei prescriptii medicale este interzisa.

28.2 - Comunicarea pentru medicamente trebuie să susţină folosirea raţională a acestora, să le prezinte în mod obiectiv, fără a le exagera calităţile terapeutice. Comunicarea trebuie sa nu sa sugereze ca un medicament sau ingredient activ are vreun merit, calitate sau proprietate speciala, daca acest lucru nu poate fi dovedit stiintific. 28.3 - Comunicarea pentru medicamentele care nu necesita prescriptie medicala (OTC), pentru suplimentele alimentare, tratamentele curative si metodele alternative de vindecare trebuie : a) sa nu sugereze ca produsul nu determina efecte secundare; b) sa nu sugereze ca produsul nu prezinta riscuri de toxicitate sau riscuri de dependenta; c) sa nu sugereze ca efectele unui produs sunt mai bune sau echivalente cu acelea ale altui medicament, substanta activa sau tratament medical, daca nu exista o sustinere stiintifica pentru aceasta afirmatie; d) sa nu sugereze ca siguranta sau eficacitatea produsului respectiv se datoreaza faptului ca ar fi un produs natural; e) sa nu sugereze ca o consultatie medicala sau o interventie chirurgicala nu sunt necesare sau sa nu incite la o eventuala autodiagnosticare gresita; f) sa nu sugereze ca efectul tratamentului cu produsul respectiv este garantat; g) sa nu sugereze ca starea normala de sanatate a subiectului poate fi imbunatatita doar prin utilizarea produsului respectiv; h) sa nu sugereze ca sanatatea consumatorului poate fi afectata in lipsa administrarii acelui produs; exceptie face comunicarea la campanile de vaccinare; i) sa nu se adreseze direct minorilor; j) sa nu se foloseasca de recomandarile oamenilor de stiinta, ale profesionistilor in domeniul medical sau ale persoanelor publice, precum si de faptul ca un produs a primit autorizatie de vanzare; k) sa nu faca referire la modalitatile de vindecare intr-o maniera necorespunzatoare, inselatoare; l) sa nu compare medicamentele cu produse alimentare, cosmetice sau alte produse de consum; m) sa nu foloseasca reprezentari necorespunzatoare, inselatoare sau impresionante ale schimbarilor suferite de corpul uman cauzate de boli, raniri sau de actiunea unui produs medicamentos, supliment alimentar, tratament curativ sau metoda alternativa de vindecare.

28.4 - Comunicarea pentru suplimente alimentare, tratamente curative si metode alternative de vindecare trebuie sa includa frazele de risc recomandate de reglementarile specifice in vigoare. 28.5 - Nu se vor atribui suplimentelor alimentare proprietati de prevenire, tratare sau de vindecare a bolilor si nu se vor face referiri la astfel de proprietati. Nu se vor atribui suplimentelor alimentare proprietati pe care acestea nu le poseda. 28.6 - Publicitatea la suplimente alimentare trebuie sa nu includa afirmatii directe sau care sa induca ideea ca un regim alimentar variat si echilibrat nu poate asigura cantitati adecvate de nutrienti in general. 28.7 â&#x20AC;&#x201C; In cazul publicitatii pentru suplimente alimentare, prevederile prezentului articol se completeaza cu prevederile din Anexa la Cod â&#x20AC;&#x201C; Bune Practici in Etichetarea si Publicitatea Suplimentelor Alimentare. Art.29 - Cursuri de instruire, oferte de angajare sau de colaborare in afaceri si metode de predare sau studiu 29.1 - Comunicarea trebuie realizata astfel incat sa nu creeze confuzie intre ofertele de angajare, ofertele de colaborare in afaceri, cursurile de instruire si metodele de predare sau de studiu. 29.2 - Comunicarea legata de cursurile de instruire si metodele de predare sau studiu trebuie sa includa sau sa faca trimitere clara la conditiile de inscriere, participare sau absolvire. 29.3 - Comunicarea legata de cursurile de instruire si metodele de predare sau studiu trebuie sa nu contina promisiuni pentru un loc de munca decat daca acesta este garantat in mod ferm si nici sa exagereze oportunitatile de angajare sau de salarizare pentru persoanele care urmeaza respectivele cursuri sau adopta metodele propuse. Art.30 - Tranzactii financiare si imobiliare 30.1 - Comunicarea menita a solicita sau a promova tranzactiile financiare, imobiliare si, in special, tranzactiile pentru economisirea si investirea in proprietati mobiliare sau imobiliare trebuie sa furnizeze informatii clare si complete pentru a nu induce in eroare publicul, astfel incat cel care percepe mesajul, in pofida eventualei lipse de experienta, sa poata face o alegere in cunostinta de cauza pentru utilizarea propriilor resurse. 30.2 - Comunicarea pentru tranzactiile financiare si imobiliare trebuie sa specifice clar ca valoarea investitiei este variabila si daca nu este garantata poate sa creasca sau sa scada. Daca valoarea investitiei este garantata, detaliile trebuie incluse in comunicarea comerciala.

30.3 - Prevederile acestor articole se aplica si comunicarii pentru servicii bancare, servicii financiare non-bancare, servicii ale burselor de valori, fonduri de pensii si fonduri de asigurari; pentru acestea din urma, daca este cazul, trebuie precizat ca este vorba despre o investitie. Art.31 - Pachete de servicii turistice Comunicarea pentru pachetele de servicii turistice trebuie sa ofere informatii suficiente, complete, corecte si usor de inteles pentru un consumator mediu si sa indice sursa suplimentara de informare, mai ales in cazul informatiilor legate de serviciile si/sau produsele incluse in tariful comunicat. Art.32 - Jocuri, jucarii si produse educative pentru copii 32.1 - Comunicarea aferenta jocurilor, jucariilor si produselor educative pentru copii trebuie sa nu induca in eroare asupra: a) naturii, caracteristicilor, performantelor si dimensiunilor produsului; b) gradului de abilitate necesar pentru a folosi produsul; c) sumei ce trebuie cheltuita, mai ales cand este vorba despre cumpararea de produse complementare pentru a face produsul sa functioneze. 32.2 - In nici un caz aceasta comunicare nu trebuie sa minimizeze pretul produsului sau sa sugereze ca achizitionarea acestuia este, in mod normal, accesibila bugetului oricarei familii. Art.33 - Comunicarea cu caracter social 33.1 - Pentru o intelegere clara si o identificare usoara, comunicarea cu caracter social (inclusiv publicitatea apel) trebuie sa cuprinda numele anuntatorului, cat si obiectivul social care trebuie atins. 33.2 - In cazul comunicarii sociale care este legata de o initiativa de promovare comerciala, se va preciza suma sau procentajul destinat scopului social. 33.3 - In orice caz, comunicarea cu caracter social nu poate: a) sa aiba un scop exclusiv comercial; b) sa exploateze suferinta umana, aducand astfel atingere demnitatii oamenilor; c) sa recurga la fapte socante, de natura sa justifice solicitari exagerate sau sa induca sentimente de teama sau anxietate; d) sa ii faca pe cei care nu sunt de acord cu apelul sa se simta vinovati sau datori;

e) sa prezinte exagerat gradul si natura problemei sociale pentru care este realizat apelul; f) sa supraestimeze valoarea exacta sau potentiala a contributiei populatiei la acea initiativa; g) sa ceara bani de la minori.

CAPITOLUL III â&#x20AC;&#x201C; IMPLEMENTAREA CODULUI Art.34 - Functionarea Comitetului Etic 34.1 - Evaluarea corecta a aplicarii si respectarii Codului de Practica in Publicitate este atributia Comitetului Etic. 34.2 - Comitetul Etic se reuneste ori de cate ori este necesar. 34.3 - Comitetul Etic este compus din 5 membri, reprezentanti ai membrilor RAC si membri independenti. 34.4 - In componenta Comitetului Etic pot intra persoane independente, ca membri permanenti, aprobate nominal de Adunarea Generala a membrilor RAC. 34.5 â&#x20AC;&#x201C; Membrii RAC au prioritate in participarea la orice Comitet Etic, in defavoarea membrilor independenti. 34.6 - Comitetul Etic adopta decizii prin vot majoritar. 34.7 - Exprimarea votului in cadrul Comitetului Etic se face in mod deschis. 34.8 - Fiecare membru are dreptul la un vot si obligatia sa se exprime pro sau contra. 34.9 - Dezbaterile Comitetului Etic sunt strict confidentiale. 34.10 - Membrii Comitetului Etic isi indeplinesc obligatiile in baza propriilor convingeri si nu in baza reprezentarii intereselor membrilor RAC care au acceptat acest Cod. Art.35 - Secretariatul 35.1 - Secretariatul RAC deserveste si Comitetul Etic. 35.2 - Secretariatul este reprezentat la reuniunile Comitetului Etic de Secretarul Executiv si/sau Directorul Executiv.

35.3 - Secretariatul este obligat sa pastreze confidentialitatea materialelor, dezbaterilor si votului individual. Art.36 - Initierea si inregistratrea unei sesizari 36.1 - Orice persoana fizica sau juridica sau orice organism de stat poate sesiza RAC. 36.2 - Sesizarile depuse la RAC trebuie sa fie in forma scrisa si pot fi trimise inclusiv prin posta sau email. 36.3 - Se recomanda ca sesizarile sa fie detaliate si argumentate (conform modelului publicat pe siteul RAC). 36.4 - Secretariatul inregistreaza sesizarile la data primirii acestora. 36.5 - In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii: a) Consiliul Director este informat in legatura cu acest fapt; b) este contactata partea vizata de sesizare, careia i se transmit textul sesizarii si documentatia insotitoare si careia i se solicita sa precizeze, in termen de 48 de ore de la data solicitarii punctului de vedere, pozitia oficiala in respectivul caz; c) RAC recomanda solutionarea cazului pe cale amiabila. 36.6 - Orice membru al RAC poate initia autosesizarea RAC cu privire la o comunicare. Sesizarea este adusa la cunostinta Secretariatului care va informa imediat Consiliul Director cu privire la caz. Consiliul Director va decide, prin vot, daca se va organiza Comitet Etic care sa analizeze respectiva comunicare. 36.7 - In situatia in care RAC se autosesizeaza, organizarea Comitetului Etic si analiza comunicarii comerciale respective se fac conform aceleiasi proceduri. Art.37 - Constituirea Comitetului Etic 37.1 - In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii: a) Secretariatul informeaza Consiliul Director asupra inregistrarii sesizarii; b) Secretarul Executiv transmite solicitarea de participare la sedinta Comitetului Etic; c) Comitetul Etic se completeaza in ordinea primirii confirmarii de participare a membrilor RAC.

D) Membrii RAC vor fi impartiti in trei grupe, constituite astfel incat sa contina membri din domenii diferite care sa poata participa la cazuri din cat mai multe domenii. Fiecare grupa participa succesiv la sedintele Comitetului Etic. 37.2 - In termen de 48 de ore de la inregistrarea sesizarii: a) Membrii Comitetului Etic isi afirma disponibilitatea/indisponibilitatea de a intra in componenta Comitetului Etic respectiv; membrii Comitetului Etic au obligatia morala de a se abtine in cazul unui eventual conflict de interese; b) Secretariatul informeaza membrii RAC asupra componentei finale a Comitetului Etic; c) in momentul stabilirii Comitetului Etic partile sunt informate asupra componentei acestuia si sunt invitate sa participe la sedinta; partile nu sunt obligate sa dea curs invitatiei de a participa la sedinta Comitetului Etic; d) organizarea Comitetului Etic nu este conditionata de prezenta partilor la sedinta; e) in cazul in care una dintre parti/partile considera ca un membru al Comitetului Etic se afla in conflict de interese, la momentul anuntarii componentei Comitetului Etic aceasta/acestea pot cere recuzarea membrului respectiv, insotind solicitarea de o argumentatie; f) conflictul de interese poate fi invocat intr-una din urmatoarele situatii: persoana reprezinta un membru RAC parte implicata in caz sau persoana reprezinta un membru RAC care se afla in stare de concurenta cu una dintre partile implicate in caz; g) cererea de recuzare este transmisa catre RAC si este adresata Consiliului Director; h) pe baza analizei argumentatiei transmise, Consiliul Director va decide aprobarea sau respingerea cererii de recuzare a respectivului membru al Comitetului Etic; i) in cazul recuzarii unui membru al Comitetului Etic, Secretariatul RAC va contacta ceilalti membri in vederea completarii acestuia; j) se stabileste data reuniunii Comitetului Etic, care nu poate depasi patru zile de la data inregistrarii sesizarii.

Art.38 - Documentarea cazurilor 38.1 - In termen de 24 de ore de la data inregistrarii sesizarii Secretariatul contacteaza partea vizata de sesizare careia ii transmite textul sesizarii si documentatia primite si careia ii solicita pozitia oficiala in legatura cu sesizarea respectiva in termen de 48 de ore de la data trimiterii solicitarii. 38.2 - In momentul stabilirii Comitetului Etic, membrii acestuia primesc intreaga documentatie disponibila la acel moment. Ulterior, Secretariatul va transmite acestora si pozitia oficiala a partii vizate de sesizare, precum si eventuale documente suplimentare. 38.3 - Secretariatul va transmite sesizarea si intreaga documentatie existenta membrilor Comitetului Etic si numai acestora. 38.4 - Membrii Comitetului Etic primesc intreaga documentatie existenta referitoare la speta in cauza si au obligatia de a pastra confidentialitatea materialelor, dezbaterilor si votului individual. 38.5 - Daca este necesara culegerea de dovezi suplimentare, Comitetul Etic se va adresa Secretariatului care va actiona imediat si fara formalitati pentru obtinerea de dovezi si documente suplimentare. Odata aceasta operatie realizata, Secretariatul va pune materialul la dispozitia Comitetului Etic. 38.6 - In orice moment, Comitetul Etic poate solicita anuntatorului documente de natura sa sustina veridicitatea datelor, descrierilor, declaratiilor, ilustratiilor si testimonialelor dintr-o comunicare. Anuntatorul va pune la dispozitia RAC informatia si documentele solicitate in termenul stabilit de Comitetul Etic. 38.7 - a) Comitetul Etic poate apela la persoane de specialitate independente pentru evaluarea documentelor prezentate sau pentru audierea partilor; b) Persoana de specialitate este propusa de Secretariat, parti sau membrii Comitetului Etic si agreata/validata de ambele parti implicate; daca partile nu cad de comun acord asupra unei persoane de specialitate, atunci aceasta va fi numita si aprobata de Comitetul Etic, evitandu-se conflictul de interese; c) Persoana de specialitate evalueaza informatiile prezentate, intocmeste un raport pe care-l inainteza Comitetului Etic si/sau participa, daca este cazul, la reuniunea Comitetului Etic pentru a oferi suport tehnic, fara a avea drept de vot; d) Persoana de specialitate trebuie sa pastreze confidentialitatea informatiilor obtinute in acesta calitate. Indeplinirea acestei obligatii va fi asigurata prin semnarea unui acord de confidentialitate.

Art.39 - Sedinta Comitetului Etic 39.1 - In termen de 48 de ore de la data inregistrarii sesizarii Secretariatul fixeaza data sedintei Comitetului Etic, nu mai tarziu de 4 zile de la data inregistrarii sesizarii. 39.2 - In termen de maximum 4 zile de la data inregistrarii sesizarii, Secretariatul organizeaza sedinta Comitetului Etic, asigurand prezenta celor cinci membri, si, dupa caz, a celor doua parti implicate in caz si a persoanelor de specialitate mentionate la Art. 38.7. 39.3 - a) La sedinta Comitetului Etic sunt prezenti membrii Comitetului Etic si Secretarul Executiv al RAC si/sau Directorul Executiv al RAC; b) In cazul in care s-a solicitat unei persoane de specialitate evaluarea documentatiei, conform Art.38.7, aceasta poate fi invitata la sedinta Comitetului Etic pentru a expune raportul intocmit. Aceasta nu participa la dezbaterile Comitetului Etic; c) In cazul audierii partilor de catre Comitetul Etic, reprezentantii acestora sunt invitati pe rand sa-si expuna argumentatia. Ei nu participa la dezbaterile si la votul Comitetului Etic; d) De asemenea, la sedinta Comitetului Etic poate participa orice alta persoana solicitata de Comitetul Etic, cu conditia respectarii confidentialitatii sedintei si a neparticiparii la momentul votarii/luarii deciziei. 39.4 - Comitetul Etic analizeaza comunicarea in integralitatea ei. 39.5 - In cazul in care Comitetul Etic va considera ca anumite aspecte, altele decat cele semnalate in sesizare, pot incalca Codul, la cererea partii vizate si numai daca este cazul, Comitetul Etic poate acorda acesteia un termen de 24 de ore in vederea sustinerii cu documente tehnice a veridicitatii afirmatiilor cuprinse in comunicare ce nu au fost vizate de sesizare. Aceasta documentatie tehnica suplimentara va fi transmisa Secretariatului RAC care o va pune imediat la dispozitia Comitetului Etic. Comitetul Etic va analiza documentatia suplimentara si isi va putea exprima votul si prin email. 39.6 - In cazul unei sesizari care vizeaza o comunicare modificata in baza unei decizii RAC, analiza acestor modificari este preferabil sa fie facuta de catre acelasi Comitet Etic, care se poate pronunta si prin email.

Art.40 - Decizia Comitetului Etic 40.1 - a) In termen de 24 de ore de la adoptarea deciziei de catre Comitetul Etic, Secretariatul transmite in scris decizia partilor implicate. b) Atunci cand, conform deciziei Comitetului Etic, comunicarea contravine regulilor Codului, Comitetul Etic invita partea vizata sa ia masuri pentru ca acea comunicare sa respecte prevederile prezentului Cod; c) Termenul de implementare a deciziei RAC este de cinci zile; 40.2 - a) Deciziile Comitetului Etic trebuie sa contina urmatoarele informatii: • sursa sesizarii; • obiectul sesizarii; • data inregistrarii; • structura care analizeaza sesizarea (Comitetul Etic) • data intrunirii Comitetului Etic; • hotararea Comitetului Etic cu motivarea acesteia, acolo unde este cazul; • prevederile Codului de Practica in Publicitate in baza carora s-a decis; • termenul de implementare a deciziei. b) Termenul de implementare de urgenta: Comitetul Etic poate solicita implementarea de urgenta a deciziei sale – in mai putin de 5 zile de la data comunicarii deciziei – atunci cand prejudiciile aduse de respectiva publicitate consumatorilor sunt majore; c) Comitetul Etic poate prelungi termenul de implementare la solicitarea partii vizate de decizia RAC si numai din motive de natura logistica. 40.3 - In cazul unei solutionari pe cale amiabila, initiatorul sesizarii trebuie sa informeze RAC in scris asupra stingerii cazului. 40.4 - Partile implicate nu pot folosi deciziile Comitetului Etic in scop publicitar. 40.5 - Secretariatul va indosaria si arhiva la sediul RAC deciziile Comitetului Etic, insotite de intreaga documentatie existenta.

40.6 - Secretariatul asigura transmiterea, la cerere si cu aprobarea Consiliului Director, a comunicatelor de presa referitoare la cazurile analizate de Comitetul Etic. Art.41 - Termene In sensul prezentului Cod, termenele stabilite incep sa curga de la ora 00:00 a zilei urmatoare celei in care a fost efectuat actul de procedura. Zilele de sarbatoare legala si de repaus saptamanal sunt interuptive in ceea ce priveste termenele din prezentul Cod, in sensul ca un termen inceteaza a mai curge incepand cu ora 00:00 a zilei de sarbatoare legala sau a zilei de repaus saptamanal si reincepe a curge de la momentul la care a fost intrerupt de la ora 00:00 a zilei lucratoare urmatoare.

CAPITOLUL IV â&#x20AC;&#x201C; DIVERSE Art.42 - Codul devine subiect al modificarilor la recomandarea membrilor, cu aprobarea Adunarii Generale si, in principiu, la intervale de cel putin 2 ani. ART.43 â&#x20AC;&#x201C; Procedurile de modificare a Codului sunt supravegheate de Comitetul Tehnic, constituit din reprezentanti ai membrilor RAC. Comitetul Tehnic elaboreaza forma finala a Codului, coroborand toate eventualele sugestii de modificare aprobate de Adunarea Generala a RAC.