“Where is lovely Ghergani?”

WhereislovelyGhergani,, .

O incursiune în istoria neamului, în aceast\ perioad\, din perspectiv\ istoric\, poate fi important\, chiar dac\ istoricii o pot face mult mai bine decåt o fac eu. Demersul meu are [i o tu[\ patriotic\ (nu de[\n]at na]ionalist\), recunosc. M\ simt inspirat\ de fiecare dat\ cånd v\d sau rev\d locuri pe unde [i-au l\sat amprenta cantacuzinii sau ghicule[tii. Îmi place s\ îmi imaginez atmosfera acelor vremuri, s\ m\ prind în alaiurile lor, s\ v\d cu ochii min]ii via]a pe care o duceau boierii.

Într-un superb album al doamnei Ruxandra Beldiman, editat în anul 2016, exist\ o reproducere a unei fotografii din anul

„Tr\ind cu ferma hot\râre de a putea inaugura conacul restaurat (m\car par]ial în 2019), odat\ cu împlinirea a 150 de ani de la începutul lucr\rilor de modernizare de c\tre Ion Ghica, singurul meu regret este c\ tat\l meu, trecut la cele ve[nice în noiembrie 2015 (…) nu va putea fi prezent pentru a-[i revedea Gherganiul reînviat!… Astfel, i-a[ fi putut r\spunde la întrebarea cu care î[i încheie manuscrisul din 1994: <Where is lovely Ghergani?>”…

Irina Bossy-Ghica

1913, full page, spread pe dou\ pagini, care surprinde alaiul de nunt\ al doamnei Nathalie Bal[ în drum spre Capela de la Ghergani, în care apar mai multe siluete svelte de adorabile doamne [i domni[oare apar]inând familiilor Ghica [i Bal[, cu p\l\rii chic [i pompoane foarte decorative. Cât de mult mia[ fi dorit s\ fac [i eu parte din alai!

Atrac]ia mea pentru monumentele care au istorie o am înc\ din copil\rie, de pe vremea cånd, împreun\ cu „mama [i tata”, mergeam s\ vizit\m bisericile fortificate din Ardeal. Am r\mas cu acea imagine [i deatunci mi-am f\cut un obicei – caut cele mai necunoscute sau n\p\stuite locuri. M\

emo]ionez de fiecare dat\ când v\d un astfel de loc [i, în sinea mea, plâng pentru fiecare. Îmi imaginez c\ aceste locuri au fost iubite [i animate de oameni, care [i-au l\sat în ziduri toate tr\irile, iar acum aceste ziduri cad în ruin\, se pierd pentru totdeauna.

Timpul se comprim\, iar imagina]ia mea fabuleaz\. Sunt o fire romantic\ [i iubesc tot ce a f\cut creativ neamul romånesc. Noi, romånii, nu suntem cei mai extraordinari din lume, str\mo[ii daci nu m\surau doi metri în în\l]ime… dar am rezistat vremurilor prin creativitate [i bun sim].

Sunt institu]ii non-guvernamentale (nu statul) care au „adunat [i etichetat” cea mai mare parte a patrimoniului cultural aflat în primejdie – case, cule, conace, castele, cet\]i –

[i oricine ar putea fi uimit s\ afle c\ în România exist\ peste 1000 de construc]ii aflate în ruin\ sau semiruin\, cu [i f\r\ statut patrimonial.

The Robelos pune la un loc tot ce poate fi vizitat [i admirat în România din punct de vedere turistic. Printre acestea se afl\ [i Ghergani, monument istoric de interes na]ional.

Îmi c\utam o nou\ ]int\ [i, cunoscând discu]iile din pres\ despre „boieroaica care, la Paris, nu a mâncat salam cu soia”, m-am îndreptat spre Ghergani, spre domeniul Ghica. Z\ng\nitul de arme se cam auzea deja, lumea politic\ (cea responsabil\) avea temeri, dar eu mi-am zis c\ trebuie s\-mi v\d de-ale mele. Nu mi-a fost simplu s\ g\sesc locul, suntem deficitari [i la acest capitol, sunt pu]ine informa]ii, iar despre signalistic\ nici nu mai poate fi vorba. Dup\ ce m-am învârtit o perioad\ prin fa]a unui gard [i am stârnit o hait\ de câini, am aflat c\ Waze-ul m\ dusese unde trebuie.

Am început s\ strig bun\ ziuaaa… [i, la un moment dat, o doamn\ amabil\ mi-a zis, haide]i, v\ ghidez eu.

Necropola, foto: © justvision

Conacul de la Ghergani

Haita de câini avea, deci, un st\pån. A fost

„invitat\” într-o curte separat\ de unde m-a mârâit pån\ m-am îndep\rtat de ]arcul lor. Mi s-a permis accesul [i am luat-o pe celebra alee str\juit\ de stejari seculari, pân\ la conac. Parcul de stejari, care f\cea parte cândva din Codrii Vl\siei, are acela[i farmec ca cel pe care l-am g\sit în p\durea Mogo[oaia. Apoi, dezam\gire. Conacul se afl\ într-o ampl\ opera]iune de reconstruc]ie [i extindere. Eram preg\tit\ s\ descop\r saloanele de la 1900, cu pere]i tapeta]i [i tavan casetat, în

care Alexandrina Mavros Ghica î[i f\cea lectura, dar am g\sit o cl\dire în construc]ie [i reconstruc]ie, un proiect care se dezvolt\ în spiritul de mix arhitectural de genul celui aplicat fostului Teatrul Na]ional de pe Calea Victoriei. Este/va fi un mix de vechi [i nou, cu o nou\ destina]ie. Am aflat mai tårziu, de la doamna Irina Bossy-Ghica – urma[a direct\ a

Intrarea în necropol\, foto: © justvision

celui care a fost Ion Ghica, personalitate marcant\ a celei de-a doua jum\t\]i a secolului al XIX-lea, economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat [i om politic, de cinci ori prim-ministru (din 1866, pân\ în 1871) [i Pre[edinte al Academiei Române de mai multe ori (din1879 pân\ în 1895) –inten]iile pe care le avea în ce prive[te domeniul de la Ghergani. La început am fost sceptic\ gândindu-m\ la noua destina]ie a conacului, aceea de hub cultural, dar m-am lini[tit dup\ ce am aflat c\ proiectul este dezvoltat de o echip\ de arhitec]i talenta]i condus\ de {erban Sturdza, fost Pre[edinte al Ordinului Arhitec]ilor din România, membru

„(…) Cette chere terre de Ghergani, berceau de la famillie (…)”

Dan Bossy-Ghica, 1994

Capela Ghica, foto: © justvision

corespondent al Academiei Române.

Parcul Ghergani

Apoi, m-am plimbat prin parc [i am f\cut poze. Într-o vale exist\ un imens stejar de peste 300 de ani, doborât la p\månt, care a fost martor, cu siguran]\, la ridicarea conacului. Parcul, care m\soar\ 27 de hectare, a fost amenajat la ini]iativa lui Ion Ghica, dup\ ce a vizitat parcurile Schönbrunn, „a la francaise”, [i Laxenburg din Austria. Parcul p\streaz\ elementele de viziune romantic\ pe care Ion Ghica le-a v\zut [i studiat la Jardin de Luxembourg sau la Jardin des Tuileries, cu alei curbate [i copaci grupa]i care î[i unesc coroanele în bol]i umbroase. La ora actual\ parcul este invadat de o vegeta]ie spontan\, ap\rut\ începând cu anii 1950, á la Addams Family. Accentul de originalitate e dat de piesa central\ a parcului, Capela Ghergani.

Capela de la Ghergani

În spiritul aristocrat al familiilor din }ara Româneasc\, [i Gherganii [i-au construit o capel\. Plasat\ la cap\tul unei alei str\juite de stejari seculari, Capela Ghergani e o construc]ie a c\rei cronologie nu este foarte clar\. E cunoscut\, în schimb, perioada în care au fost f\cute restaurari, care au durat 27 de ani (din 1869 pân\ în1896), cât [i arhitectul care a condus lucr\rile, în persoana doamnei Adda Gheorghevici. Capela are necropol\, dup\ modelul celor construite în acea perioad\.

Capela se afl\ într-un proces amplu de conservare [i restaurare, dar poate fi admirat\ atât necropola, cât [i intrarea în dou\ arce [i incinta capelei. Cea mai mare parte a obiectelor de cult a fost salvat\ [i depozitat\ în anexele conacului.

Pu]in\ istorie de la Monumenteuitate.org

Traseul domeniului din Ghergani al familiei Ghica începe în secolul al XVIII-lea când Maria V\c\rescu, fiica marelui ban Barbu V\c\rescu [i rud\ cu Ien\chi]\ V\c\rescu se c\s\tore[te cu banul Dumitrache Ghica (1718-1807). Prin aceast\ alian]\ mo[iile Ghergani [i G\m\ne[ti, al\turate, intr\ par]ial în posesia familiei Ghica. Ulterior, în decursul secolului, sunt cump\rate p\r]i pentru întregirea domeniului local.

Mo[ia este l\sat\ pe rând mo[tenire descenden]ilor familiei Ghica: lui Scarlat Ghica (1750-1802), lui Dimitrie (Tache) Ghica, ctitor al bisericii domeniului G\m\ne[ti, lui Ion Ghica (1816-1897).

Acesta din urm\, scriitor, inginer, om politic, prim-ministru în perioada antebelic\ [i membru al Academiei Române, începe s\ foloseasc\ frecvent re[edin]a dup\ Unirea Principatelor, când revine în ]ar\. Din aceast\ perioad\ a Principatelor afl\m din izvoarele scrise despre inten]iile constructive ale sale pe domeniul de la Ghergani. În 1869, Ion

Ghica avea deja o schi]\ de plan pentru o re[edin]\, pe care i-o înainteaz\ împreun\ cu planul unei biserici arhitectului Dimitrie Berindei. Nu exist\ dovezi clare despre implicarea arhitectului în proiectarea re[edin]ei, iar planul la care se face referire în sursa scris\ nu mai exist\.

În 1886, din coresponden]a lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri, afl\m despre palatul de la Ghergani, care era aproape terminat. Despre forma neoclasic\ a cl\dirii afl\m din fototeca INP (fost\ DMI) c\ ar fi realizat\ de arh. Gh. Mandrea. Imaginea este o copie dup\ un original aflat într-un album de familie, realizat chiar de Ion Ghica, în 1896.

Men]iunile din perioada interbelic\ despre palat sunt sporadice. Apare frecvent men]ionat\ capela domeniului. Nu exist\ date referitoare la evolu]ia domeniului în aceast\ perioad\.

În urma cutremurului din 1940 se înregistreaz\ pagube importante la nivelul etajului [i al acoperi[ului, primul fiind demolat, peste parter ridicându-se un acoperi[ provizoriu. În perioada premerg\toare na]ionaliz\rii din 1948, mo[tenitorii familiei Ghica ini]iaz\ procesul de clasare ca monument istoric pentru întreg domeniul, inclusiv capela, cererea lor fiind respins\ de Comisiunea Monumentelor Istorice.

Prin na]ionalizare domeniul este transformat în GAC (gospod\rie agricol\ comunal\) Ghergani. Func]iunea se schimb\ în spital raional în 1950, iar zece ani mai târziu în spital de copii. Aceast\ utilizare improprie genereaz\ o serie de modific\ri ale spa]iilor interioare, recompartiment\ri [i dot\ri specifice.

Dup\ 1990 a fost înfiin]at\ Funda]ia Ion Ghica, ce dorea restaurarea domeniului prin concesionarea acestuia de la stat; demersurile nu s-au concretizat. În 2004, în urma procesului de retrocedare, mo[ia revine mo[tenitorilor de drept.

Capela domeniului este realizat\ de arh. Dimitrie Berindei, aici g\sindu-[i odihna Ion Ghica [i so]ia sa, Alexandrina. Ridicat\ într-un stil neoromânesc timpuriu, capela difer\ de stilul palatului. Aceasta, asemeni palatului, a trecut prin cutremurele din 1940 [i 1977, prezentând în prezent degrad\ri majore ce necesit\ consolidare. În exterior se g\sesc morminte ale membrilor familiei Ghica. (monumenteuitate.org)

„Toat\ lumea dore[te s\ vad\ Gherganii. Doi sau trei vizitatori care au venit s\ ne vad\ au povestit minun\]ii [i minun\]ii, iar lumea vorbeste în ora[ despre bunul-gust, simplitatea [i frumuse]ea micii noastre a[ez\ri de la ]ar\ din 1994: <Where is lovely Ghergani?>”…

Ion Ghica c\tre Alexandrina, Ghergani, 1867

Grijile mele

Chiar dac\ o parte din gloria de alt\dat\ a conacului s-a pierdut pentru totdeauna, meritul de a salva ce a mai r\mas din el îi revine doamnei Irina Bossy-Ghica, noul proprietar al domeniului Ghergani. Noua viziune imaginat\ de arhitectul {erban Sturdza va schimba fa]a Gherganilor, dar a[tept cu ner\bdare s\ v\d dac\ nu cumva î[i va pierde farmecul burghez de secol al XIXlea pe care l-am descoperit în fotografia spread din anul 1913, reprodus\ în albumul doamnei Ruxandra Beldiman.

Zenaida F\rca[