40
ROBELO INTERVIEW IRINA BOSSY-GHICA
demiei Române – Ion Ghica a fost cel mai longeviv Pre[edinte al Academiei [i un str\lucit intelectual. Nimeni nu a cercetat manuscrisele [i se pare c\ exist\ mape întregi de manuscrise care ar putea fi consultate de cercet\tori. În perioada în care am lucrat la Institutul Cultural Francez aveam de-a face cu Academia. Am organizat, la un moment dat, un eveniment omagial ocazionat de împlinirea a 150 de ani de la moartea lui Jules Verne [i, vorbind cu domnul Academician Eugen Simion, Pre[edinte al Academiei, care vorbea cu admiratie despre Ion Ghica, l-am întrebat unde sunt tablourile familiei. R\spunsul nu m-a surprins, mi-a spus c\ au disp\rut. {i, pentru c\ frecventam foarte des biserica Sf. Spiridon – ctitorie Ghica, acolo s-a c\s\torit bunica mea – am descoperit c\, în pronaos, sunt nou\ portrete afumate de lumân\ri, ale Ghicule[tilor. Am vorbit cu preotul bisericii, i-am spus cine sunt [i l-am rugat s\ îmi permit\ s\ restaurez picturile, pe banii mei. Mi-a spus nu! Anumite portrete ale Ghicule[tilor sunt la Muzeul de Art\. Dar nu [tiu dac\ faceau parte din colec]ia de la Ghergani sau nu… Cum „înc\pea” via]a unei familii boiere[ti, veche de 400 de ani, într-un apartament de lång\ Gara de Nord? Eu, în copil\rie, nu am cunoscut altceva decât periferia Lemetru [i Gara de Nord. Am locuit pân\ la un an [i jum\tate la S\b\oani, în Moldova, dar m-am n\scut în Bucure[ti, la maternitatea Filantropia – tata a trimis-o pe mama s\ nasc\ la Bucure[ti, pentru ca eu s\ pot beneficia mai târziu de buletin de Bucure[ti. Dup\ ce tat\l meu a câ[tigat un concurs de ocupare a unui post de medic în Bucure[ti, ne-am mutat în capital\. {i, unde s\ st\m? La bunica mea nu puteam sta, fusese mutat\ [i ea într-un mic apartament pe care-l împ\r]ea cu ginerele [i cu fiica sa [i, atunci, fosta guvernant\ a bunicii mele, o cehoaic\ crescut\ în Imperiul Austro-Ungar, a vorbit cu o familie de nem]i, Raisenauer, care avea o cas\ pe lâng\ strada Lân\riei, în cartierul Podul Lemetru, pod care ast\zi nu mai exist\. St\pâna casei era o v\duv\, doamna Raisenauer – care era un personaj de film, cu un coc nem]esc, cu cercei mari de aur [i care vor-
bea numai nem]e[te. Doamna Raisenauer trona într-o buc\t\rie enorm\ cu lozinci brodate pe nem]e[te, exact a[a cum scrie la carte. Ne-a pus la dispozi]ie o camer\. Mama [i tata aveau acces la baie (eu nu… f\ceam b\i]\ la gura sobei), dar nu [i la buc\t\rie. Mama g\tea într-un pod neînc\lzit, a[a c\ mutarea la bloc, la Gara de Nord, a fost o binecuvântare. Asocia]ia Arché a compus o list\ cu 1000 de monumente uitate. Cea mai mare parte a patrimoniului nostru este în paragin\. Ce solu]ii exist\ pentru a-l salva? Cum se procedeaz\ la Paris, spre exemplu? Parisul e Paris! Când te duci într-o cas\ monument istoric [i compari o gr\din\ de acolo cu gr\dina care s-a f\cut la Potlogi, de exemplu, r\mâi f\r\ glas. La Potlogi au reu[it s\ strice tot ce era autentic. {erban Sturdza m-a avertizat c\ România nu mai are me[te[ugari, dar nu am crezut c\ nici m\car pentru Curtea Domneasc\ a Brâncovenilor de la Potlogi nu s-au f\cut eforturi mai semnificative. Ce frumuse]i f\ceau ]\ranii no[tri, care nu erau to]i me[te[ugari… Am g\sit în Oltenia dou\ furci de tors, vechi, cioplite de ciobani, superbe… pictate, sculptate, minunate… sunt de muzeu! Asta era în stare s\ fac\ un simplu cioban când mergea cu oile pe munte, iar acum me[terii no[tri nu mai [tiu s\ pun\ bine nici m\car o faian]\. Uita]i-v\ ce a devenit blocul de la magazinul Unic de pe bulevardul B\lcescu, col] cu strada Rosetti… Pare un bloc comunist înfior\tor. Ei, nu! Este un bloc f\cut în anii ’30 de arhitectul Duiliu Marcu, pentru familia Burileanu. Dac\ v\ uita]i la o poz\ din acea perioad\ ve]i vedea cât de superb era. Bauhaus! Nu [tiu ce s-a întâmplat de-a lungul anilor cu el, acum seam\n\ cu toate blocurile din beton. Era o vreme când ochiul era obi[nuit cu estetica [i cu frumuse]ea! Casa Miclescu de pe Bd. Kiseleff este o ruin\! În ce capital\ din lumea aceasta mai exist\ pe cel mai important bulevard al ei vreo ruin\ ca la noi? Acum, {erban Sturdza încearc\ s\ fac\ ce trebuie f\cut [i încearc\ s\ o restaureze. Eu i-am spus: Por]i toat\ România pe umerii t\i! Dac\ nu ai fi tu, s-ar d\râma toate aceste cl\diri [i s-ar construi în locul
lor „cutii P + 4”. Prin Funda]ia Pro Patrimonio {erban Sturdza încearc\ s\ reabiliteze biserici, case, vile, monumente… tot, tot, tot, numai el! Dar cum spuneam, încearc\ s\ formeze o nou\ genera]ie de architec]i care s\ fie aten]i la salvarea [i restaurarea patrimoniului.
{ti]i s\ face]i atåtea lucruri, ave]i o energie incredibil\. V\ gândi]i s\ apela]i [i la alte solu]ii, altele decât cele despre care ne-a]i povestit în acest interviu? La comunit\]i de business? La antreprenori? Cred c\ e p\cat c\ se irosesc ni[te competen]e [i dorin]a de a face ceva. De aceea încerc
