Soluțiile Bazate pe Natură, tendințe și evoluții la nivel legislativ internațional

SOLUȚIILE BAZATE PE NATURĂ, TENDINȚE ȘI EVOLUȚII LA NIVEL LEGISLATIV INTERNAȚIONAL

RĂDULESCU DAN1*, PIENARU ADRIANA2

1 Dr. ing., Consultant independent protecția mediului

2 Șef lucrări dr., Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului, USAMV București

* Autorul de corespondență: dan.radulescu@mail.com

REZUMAT

Omenirea se află în fața unor provocări majore. Schimbările climatice, pierderea accentuată a biodiversității, exploatarea și epuizarea accelerată a resurselor naturale ridică probleme semnificative. Pandemia de COVID-19 a adăugat urgență și un set suplimentar de provocări. Devine și mai evident că nu mai putem folosi metode și abordări vechi pentru a înfrunta provocările viitorului și a spera să obținem alte rezultate. Avem nevoie de un set noi de instrumente, de noi abordări. Același lucru e evident și pentru sectorul de apă, un domeniu crucial pentru economie, societate și mediu. E nevoie de metodologii noi, inovative, de tranziție către utilizarea unui mix de infrastructură verde și gri, de metode structurale ”soft” și ”hard”. E nevoie de adoptarea soluțiilor bazate pe natură, de integrarea lor în setul tradițional ingineresc de instrumente, de inginerie cu natura, nu împotriva ei. Acest articol prezintă o trecere în revistă a gradului de disponibilitate a acestor metode la nivel internațional și al Uniunii Europene, a stării actuale de implementare în practică și a rolului lor în promovarea dezvoltării durabile, pledând, de asemenea, pentru o adoptare în practica curentă românească și în sectorul de apă, cu precădere.

Cuvinte cheie:

Dezvoltare durabilă, soluții bazate pe natură, infrastructură ecologică, măsuri naturale de retenție a apei.

ABSTRACT

Humanity faces major challenges. Climate change, the sharp loss of biodiversity, the accelerated exploitation and depletion of natural resources raise significant problems. The COVID-19 pandemic has added urgency and an additional set of challenges. It becomes even more obvious that we can no longer use old methods and approaches to face the challenges of the future and hope to achieve other results. We need a new set of tools, new approaches. The same is apparent for the water sector, an area crucial for the economy, society and the environment. We need new, innovative methodologies, transition to the use of a mix of green and gray infrastructure, "soft" and "hard" structural methods. We need to adopt nature-based solutions, integrate them into the traditional engineering tool set, engineering with nature, not against it. This article presents an overview of the degree of availability of these methods at international and European Union level, the current state of implementation in practice and their role in promoting sustainable development, also advocating for adoption into the current Romanian practice, and particularly in the water sector.

Provocări actuale datorate schimbărilor climatice, creșterii populației, accelerării scăderii biodiversității

În 2018, pe baza datelor Organizației Națiunilor Unite, aproximativ 55% din populația lumii trăia în zone urbane, și se preconizează ca până în 2050 acest procent să ajungă la 68%. [1] Începând cu anul 2000, aproximativ 250 de terenuri de fotbal (180 ha) au fost transformate în uz urban în Europa în fiecare zi. [2] Această migrație către zonele urbane este însoțită de schimbări semnificative ale utilizării terenului care cresc presiunea asupra resurselor naturale, inclusiv asupra resurselor de apă. Trei

sferturi din teren și două treimi din mediul marin au fost semnificativ alterate de acțiunile umane. [3] Abundența medie a speciilor native în majoritatea biomilor (complex ecologic care se formează în raport cu un anumit mediu ambiant) tereștri majori a scăzut cu cel puțin 20 la sută, ceea ce poate afecta procesele ecosistemice și, prin urmare, contribuțiile naturii către foloasele omenirii; acest declin a avut loc în cea mai mare parte din 1900 încoace și acest declin pare a fi în accelerare. [4] Biodiversitatea este supusă în zilele noastre unor amenințări grave. Speciile dispar într-un ritm atât de rapid încât depășește orice s-a văzut de milioane

de ani: 1 milion de specii sunt acum amenințate cu dispariția. [5] În ultimul secol am pierdut 70% din suprafețele de zone umede naturale. [6] Conform Raportului anual asupra climei 2020 al Administrației Naționale Oceanică și Atmosferică (NOAA) a SUA, temperatura combinată a solului și oceanului a crescut cu o rată medie de 0,08 grade Celsius pe deceniu din 1880; cu toate acestea, rata medie de creștere din 1981 (0,18°C) a fost cu mai mult de două ori mai mare decât rata anterioară. [7] Pentru țările membre ale Spațiului Economic European, pierderile economice totale din cauza evenimentelor meteorologice și climatice au fost între 450 și 520 de miliarde Euro, pentru perioada 1980-2020. [8] Sunt doar câteva dintre semnele care dau imaginea unei planete în suferință, că modelul actual de dezvoltare nu este sustenabil și că sunt necesare schimbări majore de abordare.

Soluții către durabilitate și rezistență la provocările actuale

Ca răspuns la aceste provocări, comunitatea internațională a adoptat un model de dezvoltare durabilă prin lansarea, în 2015, a Agendei ONU 2030 pentru Dezvoltare Durabilă care conține 17 obiective și 169 de ținte. [9] Un eveniment important care impulsionează implementarea agendei a avut loc în perioada 28 februarie – 2 martie 2022, când s-a desfășurat cea de a cincea sesiune a Adunării pentru Mediu a ONU. Tema acestei sesiuni este Natura, inima dezvoltării durabile - Întărirea acțiunilor pentru natură pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare

Durabilă. Printre subiectele care vor fi abordate se numără și țelul de a lucra cu natura, nu împotriva ei, prin acțiuni care să se potrivească cu angajamentele luate privind soluțiile bazate pe natură și conservarea biodiversității. [10] Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), la rândul ei, promovează o abordare teritorială a obiectivelor de dezvoltare durabilă care subliniază că orașele și regiunile joacă un rol esențial în promovarea unei schimbări de paradigmă către durabilitate. [11]

Soluțiile bazate pe natură nu sunt singurele abordări care s-au răspândit în practica de protecție și management al resurselor naturale. Alții termeni precum infrastructura ecologică/verde (Green Infrastructure), infrastructura verde-albastră (Blue-Green Infrastructure), servicii ecosistemice (Ecosystem Services), adaptare bazată pe ecosistem (Ecosystem-based adaptation), soluții naturale pentru climă (natural climate solutions), capital natural și bunuri naturale (Natural Capital and natural assets), precum și tehnici ca dezvoltarea cu impact (negativ) redus (LID), proiectarea și dezvoltarea urbană cu impact (negativ) redus (LIUDD), sunt utilizate și identifică măsuri de dezvoltare care utilizează procese naturale pentru a micșora impactul negativ asupra mediului înconjurător și a oferi alte avantaje sociale și economice. Spre deosebire de metodele tradiționale, structurale, gri, aceste metode naturale au beneficii multiple care adresează aspecte economice, sociale, dar și de mediu. [12]

Figura 1. Soluții bazate pe natură pentru dezvoltare durabilă [13]

Ca răspuns la provocările generate de dezvoltarea urbană și nevoia de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, Comisia Europeană (CE) a adoptat o Strategie a UE privind Infrastructura Ecologică/Verde (IE) în 2013. [14] CE promovează aplicarea IE în politicile publice ale UE în domenii precum rețeaua Natura 2000, măsuri naturale de

management al inundațiilor, printre altele. [15] Agenda Teritorială a UE 2030 [16] are drept obiective, printre altele, ”o Europă verde care protejează mijloacele de trai și modelează evoluția societăților prin susținerea dezvoltării soluțiilor bazate pe natură, precum și a rețelelor de infrastructură verde și albastră care leagă ecosistemele și zonele

protejate în planificarea spațială, managementul terenurilor și alte politici, precum și dezvoltarea de noi instrumente de gestionare a crizelor pentru a crește siguranța și reziliența localităților.” Noua Cartă

Leipzig, adoptată pe 30 noiembrie 2020 [17], are ca obiectiv să promoveze dezvoltarea urbană integrată și durabilă iar orașele sunt chemate să protejeze și să regenereze ecosistemele pe cale de dispariție

și speciile care formează ecosistemele lor și să utilizeze soluții bazate pe natură în infrastructura verde și albastră de înaltă calitate ce pot face față condițiilor meteorologice extreme. Zonele verzi și albastre bine proiectate, gestionate și conectate sunt o condiție prealabilă pentru medii de viață sănătoase, adaptarea la schimbările climatice, conservarea și dezvoltarea biodiversității în orașe.

Figura 2. Beneficiile Infrastructurii ecologice [14]

Noul Pact Verde al Uniunii Europene pune un accent deosebit pe soluțiile naturale. Ca element central al Pactului Verde, în recenta Strategie UE pentru Biodiversitate 2030 - readucerea naturii în viețile noastre [18] propusă de Comisia Europeană și adoptată de Consiliul Uniunii Europene, se precizează: ”prezenta strategie urmărește inversarea acestor tendințe [negative] și stoparea pierderii ecosis temelor urbane verzi. Promovarea unor ecosisteme sănătoase, a infrastructurii verzi și a soluțiilor bazate pe natură ar trebui integrată în mod sistematic în planificarea urbană, respectiv în spațiile publice, în infrastructură, în proiectarea clădirilor și a împrejurimilor acestora.” Specific domeniului apei strategia propune refacerea sistemelor de apă dulce unde ”sunt necesare eforturi mai mari pentru refacerea ecosistemelor de apă dulce și a funcțiilor naturale ale râurilor, în vederea atingerii obiectivelor Directivei-cadru privind apa.” Tot ca răspuns la faptul că Europa se confruntă în prezent cu provocări fără precedent de mediu, climă și durabilitate care includ pierderea biodiversității, schimbările climatice, utilizarea resurselor și poluarea, CE a lansat în 2020 o propunere privind cel de al Optulea Program de Acțiune pentru Mediu [19] până în 2030, în care se afirmă: ”consolidarea abordării integrate a dezvoltării și implementării politicilor, în special prin... utilizarea pe deplin a soluțiilor bazate pe natură și a inovației sociale...”

Figura 3. Inițiative UE pentru promovarea soluțiilor bazate pe Natură (SbN)

Recent, România a început negocierile de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) [20]. Pe lângă faptul că OCDE promovează o abordare teritorială a obiectivelor de dezvoltare durabilă [11], într-un alt document de politică publică se afirmă că ”pe măsură ce criza COVID-19 ne atrage atenția asupra interconexiunilor dintre ecosistemele sănătoase și comunitățile sănătoase, devine și mai important să înțelegem cum soluțiile bazate pe natură pot fi promovate, replicate și extinse în cazurile în care oferă o alternativă eficientă din punct de vedere fizic și rentabil sau completează infrastructura gri.” [21] În același document, care se axează în principal pe aspecte legate de sectorul de apă, se propune o definiție cuprinzătoare a soluțiilor bazate pe natură care reprezintă o combinație a definițiilor propuse de IUCN [22] și UE [23]: ”SbN sunt măsuri care protejează, gestionează în mod durabil sau restaurează natura, cu scopul de a menține sau de a îmbunătăți serviciile ecosistemice pentru a aborda o varietate de provocări sociale, de mediu și economice.” Într-un document din 2016, care compune un instrument juridic concis și coerent care oferă orientări politice la nivel înalt pe o serie de subiecte relevante pentru apă, Consiliul OCDE recomandă ”prevenirea și atenuarea riscurilor printr-un amestec de măsuri de protecție structurală (adică măsuri de prevenire prin lucrări de inginerie

sau civile care vizează reducerea expunerii la pericole prin protejarea activelor sau comunităților sau controlul variabilității fenomenelor naturale) și măsuri nestructurale pentru prevenirea și reducerea riscurilor (inclusiv soluții bazate pe ecosisteme și infrastructuri verzi, atunci când este cazul) și, acolo unde este necesar, furnizarea de stimulente și instrumente pentru a promova măsurile private de autoprotecție și de consolidare a rezilienței.” [24] Deși recomandările Consiliului OCDE nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, practica le acordă o mare forță morală ca reprezentând voința politică a Membrilor și a non-membrilor care au aderat la ele. Se așteaptă ca membrii și non-membrii care au aderat la recomandare să facă tot posibilul pentru a o pune în aplicare pe deplin.” [24]

Deși inițiat la mijlocul anilor ’90, conceptul de infrastructură verde a fost folosit mai târziu de către Ministerul Mediului al SUA (USEPA) pentru a descrie structuri proiectate pentru gestionarea apelor meteorice urbane și a început să aplice termenul Celor mai Bune Practici de Management (BMPs) care sunt utilizate împreună pentru a realiza o strategie de Dezvoltare cu Impact (negativ) Redus (LID). Recent, în 2019, Congresul SUA a adoptat

Legea pentru Îmbunătățirea Infrastructurii de Apă, care modifică Legea Apei Curate (Clean Water Act) și definește infrastructura ecologică (verde) ca ” gama de măsuri care utilizează sisteme de plante sau sol, pavaj permeabil sau alte suprafețe sau substraturi permeabile, recoltarea și reutilizarea apei pluviale sau amenajarea teritoriului pentru a stoca, infiltra sau evapotranspira apele pluviale și reduce debitele către sistemele de canalizare sau către apele de suprafață.” [25] O altă componentă demnă de remarcat o reprezintă inițiativa Corpului de Ingineri al Armatei SUA (US Army Corps of Engineers) care a lansat programul Inginerie cu Natura [26] și a publicat un ghid cu linii directoare internaționale privind utilizarea de elemente naturale și bazate pe natură pentru managementul riscului de inundații. [27] În mod similar, Banca Mondială a emis un material care promovează implementarea infrastructurii ecologice ca o măsură de combatere a inundațiilor: ”IE este o abordare care se concentrează pe utilizarea proceselor naturale pentru gestionarea impactului vremii umede, oferind în același timp beneficii de mediu, sociale și economice... Soluțiile tradiționale de infrastructură pentru managementul riscului de inundații nu mai sunt suficiente.” [28]

Figura 4. Termeni legați de elemente naturale și bazate pe natură

Conceptul de dezvoltare durabilă este sprijinit și la nivelul organizațiilor internaționale de standardizare. Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) are o pagină web dedicată legăturii cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ISO - Sustainable Development Goals. Printre standardele ISO care promovează legătura dintre dezvoltarea durabilă și

managementul resurselor de apă se numără și: • ISO 24513:2019 Activități de servicii legate de alimentarea cu apă potabilă, sistemele de apă uzată și apă pluvială - Vocabular, • ISO 24536:2019 Activități de servicii legate de alimentarea cu apă potabilă, sistemele de ape uzate și pluviale - Gestionarea apelor pluviale -

Orientări pentru gestionarea apelor pluviale în zonele urbane,

• ISO/TR 24539:2021 Activități de servicii legate de sistemele de alimentare cu apă potabilă, de apă uzată și de apă pluvială - Exemple de bune practici pentru gestionarea apelor pluviale

• ISO 37101, Dezvoltare durabilă în comunități - Sistem de management pentru dezvoltare durabilă – Cerințe cu îndrumări de utilizare. În mediul urban, un aspect important, în această perioadă de provocări majore, îl reprezintă managementul resurselor de apă. Tot din dorința de adaptare la noile condiții au apărut concepte noi de proiectare și construcție a sistemelor de apă urbane

cum ar fi Sisteme durabile de drenaj (Sustainable Drainage sau SuDS) [29] sau Proiectare urbană sensibilă la apă (Water Sensitive Urban Design sau WSUD). [30] Aceste noi modalități de proiectare și construcție folosesc o îmbinare de metode verzi și gri, de instrumente structurale inginerești convenționale și soluții bazate pe natură, infrastructură ecologică. [31] Un subset al Măsurilor naturale de reținere a apei (MNRA), promovate de UE [32], se regăsește și în cadrul sistemelor durabile de drenaj, cum ar fi: pavaje permeabile, bazine de infiltrare, iazuri de retenție, bazine de detenție, acoperișuri verzi, așa numitele ”grădini de ploaie”, benzi de filtrare, pajiște umedă sau uscată, etc. [33]

Figura 5. Principiile proiectării urbane sensibilă la apă

Există patru obiective critice pe care Sistemele durabile de drenaj (SuDS) încearcă să le atingă [34]:

• Cantitate: gestionarea debitelor și volumelor pentru a se potrivi cu caracteristicile precipitațiilor înainte de dezvoltare, pentru a preveni inundațiile din exteriorul zonei dezvoltate, în interiorul zonei dezvoltate și în aval de aceasta;

• Atractivitate: îmbunătățirea calității vieții oamenilor printr-un design integrat care oferă spații multifuncționale utile și atractive;

• Calitate: prevenirea și tratarea poluării pentru a se asigura că apa curată este disponibilă cât mai curând posibil pentru a oferi beneficii pentru biodiversitate în cadrul zonei dezvoltate, precum și pentru protejarea cursurilor de apă, a apelor subterane și a mării;

Biodiversitate: maximizarea potențialului pentru fauna sălbatică prin proiectarea și gestionarea SuDS.

•

Aceste noi abordări sunt sprijinite și de un set de standarde europene publicate de către Comitetul European pentru Standardizare (CEN). Unul dintre standardele europene, în vigoare și în România, este SR EN 752:2017 Rețele de canalizare în exteriorul clădirilor - managementul rețelelor de canalizare. [35] Acest standard european oferă un cadru pentru proiectarea, construcția, operarea, întreținerea și reabilitarea sistemelor de canalizare și drenajului din afara clădirilor. În standard se recunoaște că ”Directiva-cadru a apei a UE (2000/60/CE) și Directiva UE privind inundațiile (2007/60/CE) oferă baza pentru managementul integrat al întregului sistem de

management al apei prin planurile de management al bazinului hidrografic și planurile de management al riscului de inundații”. Este semnificativ de remarcat că unele țări, precum Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, au completat la momentul adoptării standardului EN 752:2017 și o anexă națională cu detalii specifice de implementare care include și linii directoare privind sisteme durabile de drenaj. [36] Printre principii sunt incluse captarea ploii la locul de cădere prin metode de infiltrare sau retenție, oferirea a cât mai multor oportunități pentru a reduce cantitatea de apă meteorică deversată către

sistemele de canalizare sau emisar, dar concomitent să fie prevenită și poluarea, și să fie promovate metode de înmagazinare și reutilizare benefică a apei de ploaie. În standard se precizează și metode alternative de management al apei meteorice, cum ar fi, pavajele poroase, acoperișurile verzi, zone de bioretenție, iazuri de detenție sau retenție etc. Ca o exemplificare că abordarea SuDS este deja o măsură recunoscută, acest tip de măsură este cuprinsă în mecanismul de raportare Sistemul de informare al apei pentru Europa (WISE) WISEWater Information System for Europe (europa.eu).

Figura 6. Tip măsură sisteme durabile de drenaj

Puterea naturii este recunoscută și sub auspiciile Cadrului Sendai pentru reducerea riscului de dezastre 2015-2030. [37] Într-un document ghid publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru Reducerea Riscului de Dezastre (UNDRR) se subliniază rolul pe care îl au soluțiile bazate pe natură în special pentru reducerea riscului de dezastre, dar și pentru adaptarea la schimbările climatice. [38] În document se recunoaște că ”mediul, interacționează și se intersectează cu tot ceea ce facem și prin urmare, multe dintre aceste riscuri sistemice pot fi reduse doar lucrând cu natura și nu împotriva naturii; un concept cunoscut sub numele de soluții bazate pe natură În timp ce conceptul de soluție bazată pe natură

este [relativ] nou, gestionarea resurselor naturale și îmbunătățirea fluxului de servicii ecosistemice pentru reducerea riscului de dezastre sunt concepte adoptate de mai multă vreme. Știința soluțiilor bazate pe natură are astfel o istorie suficient de lungă care să constituie baza dezvoltării ulterioare... Politicile [publice] naționale pot oferi cadrul legal și stimulente pentru implementarea SbN. Comunitățile locale cunosc îndeaproape circumstanțele de mediu din împrejurimi și sunt adesea custozi ai resurselor naturale, astfel încât cooperarea cu ele este crucială. În plus, comunitățile locale sunt în prima linie a dezastrelor, iar organizațiile societății civile sunt adesea implicate în reducerea riscului la dezastre”.

Concluzii

Este indiscutabil că umanitatea se află în fața unor provocări semnificative. Pe lângă schimbările climatice cu efecte evidente asupra mediului, pandemia de COVID 19 a adăugat încă o dimensiune de dramatism și urgență. Este, de asemenea, limpede că avem nevoie de instrumente și mijloace noi, nu putem utiliza procedee vechi de abordare și aștepta rezultate diferite. La fel de clar este că presiunea asupra zonelor urbane este amplificată de creșterea numărului populației și a migrației dinspre zonele rurale către cele urbane care se va accentua și mai mult în viitoarele decenii. În efortul de schimbare a paradigmei dezvoltării, către una mai echilibrată, durabilă, un gest normal este acela de a ne întoarce la o dezvoltare în armonie cu natura. Nu putem să ne ”betonăm” ieșirea din această perioadă de provocări majore. Unele dintre aceste abordări sunt soluțiile bazate pe natură, infrastructura verde, dezvoltarea pe principii de durabilitate, cu un impact redus asupra resurselor naturale. Această nouă abordare reprezintă tranziția către combinații de elemente de infrastructură gri, verde și albastră [39], care impune o evoluție de la metodele tradiționale inginerești către integrarea soluțiilor bazate pe natură în planificare și proiectare,

cu implicarea publicului în luarea deciziilor. Chiar dacă în România au avut loc încercări de promovare a acestor concepte [40, 41, 42, 43] problematica infrastructurii verzi și a soluțiilor bazate pe natură nu a primit încă atenția meritată. [44] Chiar dacă există ghiduri autohtone de soluții bazate pe natură, unele studii arată că implementarea acestor metodologii la nivel local nu este considerată o prioritate, explicată prin faptul că nu există o decizie la nivel central care să stimuleze investițiile în soluții verzi și că există alte deficiențe la nivel urban mai apăsătoare [45]. Aceste studii sugerează faptul că politica locală se bazează încă semnificativ pe deciziile luate la nivel central. Urmează o perioadă crucială pentru sectorul de apă din România și este un moment oportun pentru o schimbare de paradigmă către adoptarea în practică a principiilor dezvoltării durabile, luarea în considerare și utilizarea soluțiilor bazate pe natură.

Istoricul și filosoful tehnologiei Lewis Mumford a scris: "În actul «cuceririi naturii» strămoșii noștri tratau prea des pământul disprețuitor, sub iluzia că pierderile nu contau, deoarece omul modern prin știință și invenție avea să fabrice în curând o lume artificială infinit mai minunată decât cea pe care natura o oferea — o iluzie și mai grosolană”. [46]

accesată la 04/02/2022

COMISIA EUROPEANĂ, 2020. Comunicare a Comisiei Către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 -