Ecouri literare____________________________________________
2016 NR. 16 1——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
POEZIE/5 Alina Tanasă/7 Daniela Dumitrescu/8 Daniela Toma/9 Constantin Toma/13 Mihai Apostu/14 Drago Niculescu/16 șoan Todera cu/19 Irina Lucia Mihalca/20 Liliana Mu tiuc/21 Luca Cipolla/22 Marius Ciungan/23 Teodora Matei/25 Maxim Daniela/27 Petru Andrei/28 Mate șonela Cristina/28 Nicolae Vălăreanu Sârbu/29
CRONIC ăDEăCARTE/31 Lina Codreanu - Cvintetul semnelor de cunoaştere în lirica lui șon Gheorghe Pricop/33 Petronela Angheluță - Trăiri - Flăcări în inimă - Nina Gonța/36 Mihai Cimpoi - Un poeta natus: Petru Andrei/37 Dumitru Apostolache - Cartea colegului meu - Cântă la Duda o chitară/38 Constantin Hu anu - CORNEL V LEANU - Chintesen e ontologice
în cvinării i haiku/39
PROZ /41 Irina Lucia Mihalca - Fata din vis/43 Monica Arnăutu - În amintiri de fum/46 - Visul dintr-o noapte călduroasă/47 Nina Gonța - Mestecând în cratiță/48 Radu Bobică - Constantin/51 erban Acasandrei - Spațialitate/54 Ion Gheorghe Pricop - Cronici/55 Cosmin Preda - Bumerangul alb/57 ESEU/59 Svetlana Alexievici - Vremuri la second hand/61 Alina Laura Mihăilă - Totul sau nimic/65 - Mâini uscate, doar amintiri/66 Aelenei Andreea Ioana - Cher.,/67 - Weltanschauung/68 - Principii ultime/69 - Morgen/70
Revistaă Ecouriă Literareă num rulă 16ă esteă editat ă subă egidaăAsociațieiăculturaleăPoesisăMoldaviaeășiătip rit ă cuăsprijinulăCentruluiăJudețeanăpentruăConservareaășiă PromovareaăCulturiiăTradiționaleăVaslui Redactor- efăă- Mihai Apostu Redactor - Gina Păun
Autorii î i asumă întreaga responsabilitate pentru ideile, informa iile i originalitatea crea iilor literare trimise spre publicare.
NOT : Începândăcuănum rulă14,ăsediulărevisteiăEcouriăLiterareăeste:ăBibliotecaăComunal ăDode ti,ă Loc.ăDode ti,ăjude ulăVaslui 2——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
ECOURI LITERARE ecouriliterare@yahoo.com
CÂTăDEăDEPARTEă SEăAUDE ECOULăT U?
Ne găsi i i pe facebook : Cenaclul "Poesis Moldaviae" Vaslui Notă: Redacția revistei Ecouri Literare își rezervă dreptul de a selecta materialele publicate. Autorii sunt responsabili de originalitatea și dreptul asupra textelor trimise. Garantăm că textele nepublicate nu vor fi folosite în alte scopuri.
ISSN : 1843 – 9780 Tipărit la Editura Pim Ia i
3——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
C R IăDEăLAăPRIETENIăăă-ăăăC R IăPENTRUăPRIETENI
Not :ă Cărțile au fost câștigate la „Campionatul național de poezie” 2016, etapa a II – a găzduită de Biblioteca
Municipală ”Stroe S. Belloescu”, Bârlad. Concursul a fost organizat de Editura „Art Creativ” Bucureşti şi „Cenaclul de urgenţă ” patronate de Daniela Toma și Ion Calotă. Câștigătorul acestei etape a fost redactorul-șef al revistei Ecouri literare - poetul Mihai Apostu iar cele 27 de cărți reprezentând premiul, au fost donate Bibliotecii Comunale Dodești unde revista Ecouri literare își are sediul. 4——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Alina Tanasă/7 Daniela Dumitrescu/8 Daniela Toma/9 Constantin Toma/13 Mihai Apostu/14 Drago Niculescu/16 șoan Todera cu/19 Irina Lucia Mihalca/20 Liliana Mu tiuc/21 Luca Cipolla/22 Marius Ciungan/23 Teodora Matei/25 Maxim Daniela/27 Petru Andrei/28 Mate șonela Cristina/28 Nicolae Vălăreanu Sârbu/29
5——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Mimi Trăim într-o lume plină de mimi... Mimăm bucurii, mimăm i triste i, Dacă te-apleci i pari să te-nchini Nu-nseamnă c-atunci chiar înve i Alina Tanasă
Plou ătrist... Plouă trist, răvă itor, Plouă doar la mine-n gând, Stropii mă lovesc u or, Nu tiu unde-s, cum sau când. Daniela Dumitrescu
cândva,ăfemeiaăfrumoas ăîndep rtaăcuăgrațieăcoajaăîntunericului, purta parfumul îmbră i ării despicat în fâ ii mici sau scria legi pentru umbre înalte ce se zbat i acum într-un fel de veghe iar când lucrul acesta se întâmpla, cineva turna vin ro u peste începuturi i cultiva cu grabă respira ii încinse de neamul crucilor chiar sub inimă Daniela Toma
IMNăPOEZIEI
Mie De-ar fi să mă vede i vreodată Cu dubă şi masca i la poartă Să şti i că epigrama mea A fost citită-n D.N.A.! Constantin Toma
Aduce i poezia în inima voastră Dacă e nevoie, să o scoate i în stradă Să o scoateti îmbrăcată de gală, Să o scoate i la o ultimă paradă. Mihai Apostu
Domnişoarǎ Stimatǎ domnişoarǎ, sînt îngerul tomnatic, nǎscut dintr-o be ie a saltului în gol, port în genunchi sfielnici elan de cal sǎlbatic şi vulturii dorin ei, flǎmînzi, îmi dau ocol. Dragoș Niculescu
Ce-iăsufletul? Ce-i sufletul am întrebat în lung şi-n lat, dar nimeni nu mi-a spus ce este cu adevărat, A trebuit să sorb cu înflăcărare, veninul din cupa lui Amor, atât de ademenitoare... Liliana Muștiuc
Extaz Pe aripile fluturelui eteric Zbori printre miile de vise Trăindu- i destinul feeric Acceptându-l cu bra ele deschise. Maxim Daniela
Anunţ matrimonial Nu-s prea tânăr – ia aminte! – Şi, cum vezi, nici prea-n etate, Deci, fiindăîntreg la minte, Îmi doresc oăjum tate. Ioan Toderașcu
Emoțieădeătoamna Mi-a fi dorit să- i spun cât de frumos e cerul Dar toamna mi-o luă mult înainte Brăzdând întinsu-albastru cu tot felul De nori i păsări care să-l alinte. Teodora Matei
Presar ătoamnaăaurăpeăcoline Presară toamna aur pe coline Iar dinspre Nord se-anun ă triste veşti, Petruş Andrei ce milă mi-e de tine Că-mbătrâneşti şi tot naiv tu eşti. Petruș Andrei
6——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
ALINAăTANAS Tuăaiăales
Degeaba te mai cer i, inimă amară! Tu i-ai lăsat deschisă u a la cămară De orice trecător flămând ori însetat Din tot ce-aveai mai bun s-a îndestulat. N-ai vrut mul umiri, te-ai mul umit să dai Crezând că po i clădi un col i or de rai, Dar fiecare suflet de tine omenit i-a umplut desaga i nu a mai venit. Stai singură în prag... Un om nu vezi pe drum! i-e sete de iubire, de-o vorbă blândă-acum... Nu te mai mânia, inimă uitată, Tu ai ales să- i pese în loc să fii de piatră!
Mimi Trăim într-o lume plină de mimi... Mimăm bucurii, mimăm i triste i, Dacă te-apleci i pari să te-nchini Nu-nseamnă c-atunci chiar înve i Lec ii pe care al tău destin i le pune discret la picioare... Când te în epi u or într-un spin Ui i că e, de fapt, dintr-o floare... Vrei cu ardoare să pari tu cel drept Ce mai contează că poate faci rău? Tragi adevărul - fără jenă - în piept Ca să dobânde ti ce nu e al tău. Trăim într-o lume plină de mă ti, Zâmbete false, dureri fabricate. E greu pe cinstit să-l mai recuno ti i e greu să mai crezi în dreptate...
Pace Fă-mă, Doamne, o mirare, Un copil cu suflet mare, Să pă esc pe drumuri line, Să m-apropii - iar - de Tine! Fă-mă, Doamne, primăvară Să-mi trag obida pe sfoară S-o închid într-o grădină Pân’ sfâr itul o să-i vină... Fă-mă, Doamne, ce m-ai face, Doar dă-i sufletului pace!...
Uitând Atunci când răul strânge tot mai mult lesa în jurul inimii mele redevin copil i uit... uit că am crescut uit că îmbătrânesc uit durerea provocată de dăl ile oamenilor, de propria daltă... Atunci doar îmi mângâi vremelnicia bucurându-mă de fiecare fir de zâmbet de soare, de fluturi de stele căzătoare...
Ajutor Flacăra fiecărui apus aprinde jarul mocnind al visurilor care mă locuiesc În lumina scânteilor nu-mi mai pot număra ridurile Cum să nu iubesc întunericul când el e singurul care mă ajută să tri ez la jocul de-a anii?
Definindăvremelnicia Fiecare zi î i ascute briceagul de muchia sufletului meu Uneori mă gâdilă Alteori îl scapă fix în mijlocul lui (are i el un călcâi al lui Ahile…) Uneori râd cu lacrimi de stângăciile zilei Alteori plâng cu zâmbetul pe buze Dar mereu Mereu simt zvâcnind gândul Că toate astea adunate i împăr ite la amintiri nu-s altceva decât defini ia vremelniciei.
Pra tie Chiar dacă niciodată nu mi-au plăcut pra tiile i mereu i-am privit într-un ochi pe adep ii lor, uneori mi-am dorit cu ardoare una a cărei singură i sigură intă să fie însă i... moartea...
7——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
DANIELAăDUMITRESCU ă Plou ătrist...
Plouă trist, răvă itor, Plouă doar la mine-n gând, Stropii mă lovesc u or, Nu tiu unde-s, cum sau când. Plouă rece. Cine m-a intuit în vis de foc? Stele când te-or lumina Să-mi pui în păr busuioc! Plouă-ncet, cu amintiri, Ochii plân i se pleacă uzi, Când din pleoapă- i curg iubiri, Tânguiesc, dar nu le-auzi. Plouă crâncen, sec, mărunt, Sufletele-s în război, Luptă pânț la moarte, crunt, Tăvălindu-se-n noroi. Amar plouă, ca un scâncet Smuls din inima bolnavă, Hăituit de-al mor ii rânjet, Sorb din cupa cu otravă. Plouă... Plouă... Oh! A stat. Raze aurii se-ncurcă, A fost trist cât a plouat, Trist mai pare totul, încă...
Tuăs ă tii...ă De se rupe ceru-n două, Tu să tii că stropii reci Sunt doar lacrimi i îmi plouă Sufletul pierdut pe veci. De se-mpră tie văzduhul În granule i atomi, Tu să tii că-mi mai ai duhul Să-l respiri i-apoi să dormi. De-o să-mi fie pieptul rană Ca o pe teră adâncă, Tu să tii că-mi e ti icoană i mi-e dor. Te iubesc, încă.
De s-ar strânge laolaltă Îngerii i buni i răi, Tu să tii că mai exaltă Trupul meu sub ochii tăi.
Visulă Din zeci de vise născocite de mintea arsă în răstimpuri S-a scurs destinul, pas cu pas, trecând prin multe anotimpuri, S-a scris i s-a reinventat, de i un suflet suferind Din vis i-ar fi dorit să iasă, în orice fel, chiar i murind. Ce nălucire efemeră este secunda răstignită Pe crucea vie ii a teptând sfâr itul sigur, lini tită! Amară e dulcea a clipei i dulce e amarul mor ii, Dac-ar putea ie i din vis, ar dicta altfel drumul sor ii. Nătâng pribeag! Tot mai încearcă în via ă binele să-l vadă! E boală grea i fără leac i zilele i le înnoadă, Le face lan greu la picioare, se-mpiedică i se târă te, E condamnat în propriul vis, nu iese când se hotără te... Zadarnic ploaia spală ochii i neaua albă în păr cade, Zadarnic anii se a ază pe tâmple- bătrâne broboade... E unic fiecare vis, la fel nu-s două niciodată, De i pove tile încep i se sfâr esc cu- „A fost odată".
Poezia apare când emoția și-a găsit gândul și gândul și-a descoperit cuvintele. Robert Frost
8——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
DANIELAăTOMAă Născută în Braşov, 27 octombrie 1966, absolventă a Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Litere, specializarea română-franceză, profesor limba şi literatura română; debut literar: Lumina din suflet, 2004, (poeme); urmează apoi volumele: Plânge timpul în palme, Editura Inspirescu, Satu Mare, 2013; Mă numesc Doi, Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2013; Forma paşilor pierduţi, Editura Transilvania Publichers, 2013; Evanghelia după mine însămi, Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2014; Ziua când am semănat cu tine – declaraţii lirice explicate de Ionuţ Calotă, Editura Art Creativ, Bucureşti, 2014, volum care obţine locul III în topul celor mai frumoase cărţi ale anului 2015; Când vorbesc în numele meu, Editura Art Creativ, Bucureşti, 2016; Înfiinţează în 2014 împreună cu Ionuţ Calotă Cenaclul de urgenţă, devenit reper cultural în scurt timp ce strânge în jurul său cei mai valoroşi creatori ai actului cultural de calitate, este o componentă socială de responsabilitate şi implicare, este un program "viu"din ce în ce mai răspândit în rândurile oamenilor de cultură. -Înfiinţează în 2014 şi este director editorial al Editurii Art Creativ Bucureşti, editură ce se înscrie pe un traseu al redefinirii şi dimensionării proiectelor editoriale în consonanţă cu nevoile de informare ale publicului larg în ceea ce priveşte promovarea literaturii contemporane de calitate, cu necesitatea ca instituţia să se constituie într-un autentic vector de imagine pentru aceasta.
1. peăcândăîn lțimeaănu-miătrecuseăînc ădeăgenunchi mi-am cumpărat incon tien e dintr-un loc înalt i greu, m-am crezut abur i le-am înfă urat în jocuri de tot felul atât le-a trebuit lan urilor că au i început să înflorească la soare cât e ziua de lungă să nu vă gândi i că-mi era u or să aleg straie pentru tăceri frumoase, nu ... puteam să-mi umplu casa cu cioburi de vârste apropiate i nimeni n-ar fi în eles cum de adormeam mereu cu furtuni deocheate în bra e în vremea aceasta, apa sâmbetei cobora în mi bemol spre oglinda din care dumnezeu desprindea minuni eu nu-i în elegeam mesajul ... nu exista un acoperi
i nici scrâ nete hotărâte să iasă pentru a mă dumiri
de o lumină aveam nevoie i de un ve tmânt urmat de flăcări prin care vocea de jos să nu treacă fără sărbători puteam spune tot ce tiu ca să cresc repede odată cu cei doi bani da i pe fluieratul vântului cu sunete sau fără ele, am ajuns între încăperea unu i încăperea doi i m-am trezit într-o diminea ă din somnul tuturor femeilor din lume se spune că forma îngerului nu trebuie să înghe e în drum spre casă, ritmul să rămână întotdeauna smintit sau măcar îndreptat spre tine definitiv dar eu ... eu ce făceam în vremea aceasta? păi .. scriam de zor declara ii de imunitate pentru nervii cerului, 9——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ nu-mi ajungeau formele în care mă descopeream, o femeie în altă femeie i, până la urmă, din ce în ce mai multe, nu le mai puteam aduna spre miezul acestui aspect fără ca dependen a de înăl ime să nu conteze i tii ceva? în interior abia începuse războiul ...
2. cândădeschideamătoateăl zileăcuăzestreăîntr-unăanumeăfel
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăă
i la aproape jumătate vârstă din mai nimic credeam că partea stângă mă avantajează aveam doar o dată prezentă prin care curgea vremea cu acordul meu i norocul ce- i purta inten ionat hainele pe dos verdele îmi scotea ochii în eviden ă i-mi desena corăbii de i nu-i făceam patul zilnic ceva cu care-mi stătea bine era farmecul salturilor mici între tot felul de începuturi dar, de fiecare dată le abandonam destul de repede ai crede că mă obi nuisem să pariez pe marea nemi care tocmai când împăratul era gol însă povestea nu o scriseseră aceea i ho i de frumuse e, prin urmare, a fi putut coace drumuri lăptoase încă vreo câteva ore, până mi-ar fi trecut înăl imea de genunchi i a fi deschis toate lăzile cu zestre într-un anume fel brusc, mi s-a făcut dor să răscumpăr pui de îngeri în măsura în care nu aveam de ce să-i ascund discu ia cu o radiografie clară arăta că mă apropii de adevăr, nu trebuia să mă tem, vocea groasă mă avertizase de curând să nu privesc înapoi mai era pu in până sus ca i cum a fi tiut dintotdeauna să mă rostogolesc, am ajuns exact la masa de prânz după care, tiam sigur că nu mai există nimic mai degrabă m-a fi legănat de pe un picior pe altul dar n-am apucat să-mpart răsărituri cum trebuie, eu le-am spart doar i le-am înghe at inima... ce? crede i că nu-mi apar ineau de drept?
Poezia este aproape la fel de importantă ca și istoria. Platon
10——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
3. a aăgândeaămijloculăprețiosăalăuneiătreceriă când abia număra câteva jucării la marea petrecere aceasta a schi at imediat un gest tandru din reflex chiar la masă cu armata de flori luată prin surprindere drept, în inimă, s-a instalat ca la cinematograf o lună de primăvară semănând peste tot plimbări cu tricicleta după care plângeau doi copii cineva se va ridica să umple paharele cu lapte proaspăt de mamă i să citească invers ultimul rând pe un cuptor încins mama a zâmbit, nu era decât ea acolo i a dus repede cuibul iertării la primul etaj risca să câ tige prea u or o aripă de fluture i asta nu i se părea cea mai bună ofertă i nici nu- i îmbrăcase încă rochia cea nouă cred că voia să rămână! licitase pentru uimirea de apoi fără să întoarcă măcar o dată privirea - a putea muri de fericire dar trebuie să-mi dau seama cum au ajuns aici simfoniile săptămânale i de ce se dau peste cap mult mai mult decât marele cerc
-
nu, nu desena acum o absen ă, e prea ar ăgoasă vremea! mă sfătuie te cineva arătându-mi o fotografie cu un curcubeu
4. multămaiătârziu,ăamădescoperităc ăsuntădialogulăperfectă între starea de confuzie i personajul absent dintr-un col al sălii era greu să-l treze ti din starea de letargie,
el tia că e singura la care merită să te întorci
chiar dacă nu- i iei în serios rolul de greutate pe umerii căii de acces, i ea foarte tânără la momentul acela… de cele mai multe ori, trupul porne te înaintea actelor în regulă pentru a agă a cât mai repede panglici albe în copacii lumii … a a i eu … purtătoare de stângăcii, este de la sine în eles că aveam mereu pe dos un rest de plată, în măsura în care nu puteam să-I dau dreptate pentru că nu încăpeam singură pe un drum drept acum mă întreb cât îmi păsa cu adevărat i cât de îndelungate erau rădăcinile con tiin ei comune astfel încât să le pot auzi măcar din când în când nemi carea? degetul arătător era mereu îndreptat spre public chiar dacă nu se afla nimeni acolo tonul acuzator cădea asupra primei na teri dar întotdeauna când nu-l vedeai i chipul se încurca printre culorile pierdute pe drum 11——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ curios lucru, însă căderile de sine stătătoare aveau de fiecare dată coloana vertebrală cât se poate de dreaptă, chiar i atunci când se făcea cu desăvâr ire întuneric pe scenă undeva, ni te timpi mor i ineau o prelegere despre intensitatea cu care po i frământa lutul imaginar după un plan bine pus la punct de zilele fără so : la început, alegi cu grijă o eviden ă, te încrun i bine la ve nicie, după ce ai exersat de câteva ori în prealabil, o arunci pe o bandă rulantă i ai grijă să nu fie privită de mai mult de trei posesori de ochi verzi cu cine tie ce inten ii necuvenite e necesar să ai ambele mâini libere pentru eventualitatea în care vei fi nevoit să te bucuri de un tratament al ochilor înfip i unul în altul înainte de a-l compara cu altceva, dă-i un brânci puternic fără nicio urmă de regret abia atunci, hotărârea te va respira fără acordul celor patru pere i cu care, oricum, nu vei putea face înconjurul lumii numărul doi din cealaltă margine se va a eza pe singurul scaun din înăpere după ce a fluierat îndelung o linie aproape dreaptă vei vedea că totul durează doar câteva minute oricum a pirivi acum situa ia, sunt sigură că cercul se complăcea în propria perfec iune i, doar uneori, î i rezerva dreptul să se ajungă din urmă, să se întreacă i să provoace apoi aplauze în sala i a a goală...
5. cândva,ăfemeiaăfrumoas ăîndep rtaăcuăgrațieăcoajaăîntunericului, purta parfumul îmbră i ării despicat în fâ ii mici sau scria legi pentru umbre înalte ce se zbat i acum într-un fel de veghe iar când lucrul acesta se întâmpla, cineva turna vin ro u peste începuturi i cultiva cu grabă respira ii încinse de neamul crucilor chiar sub inimă brusc, î i dai seama cât de departe e vremea aceea despre femeie î i aminte ti că era slabă, că prefera caii, nu oamenii, întindea lumina pe pâine doar cu mâna stângă i amesteca mai apoi culorile vii bine înfipte în soare i, pentru că icoanele de sărutat trec mereu prin proba focului, femeia apare rar, doar atât cât să- i incendieze obrajii apoi pleacă dar niciodată când pleacă, nu pleacă de tot uneori a ază lucruri vii pe un perete, foarte sus apoi, sorbind dintr-o rodie coaptă, se face mai frumoasă atât de frumoasă că nimeni n-o mai vede în jur se împră tie vârtejuri din cer i rămâne doar ea ...
Mirosul cernelii mă îmbată ; alții au nevoie de vin, dar mie îmi ajunge poezia. Terri Guillemets
12——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
CONSTANTINăTOMAăăăăăăăăăăăă (Focșani)
EPIGRAME Invitaţie
Unui primar reales
Îi invităm pe mafioţi Sicilieni, americani Să vină să urmeze toţi O reciclare la Focşani!
Primar cu-audienţă multă, Pe care lumea îl ascultă, A dus la vot, să nu vă mire Chiar morţii de prin cimitire.
Unui parlamentar...corupt Parlamentar de-naltă clasă Şi-a făurit o viaţă nouă De-alegători nici că-i mai pasă Acum...i se co-rupe-n două.
Măsuri fiscale Impozite pe taxe-au pus Accizele ne-au tot secat. Să nu ne pună cei de „sus” Impozit şi pe respirat.
Promisiuni electorale
La vot
De gropi pe străzi ca să scăpaţi Pe mine doar să mă votaţi! Şi forţat de promisiuni, Chiar le-a umplut...dar cu minciuni.
Mergând la urne, cum-necum Dar ascultând ce- afirmă unii, Doream să mă întorc din drum Că votu-i somnul raţiunii!
Unui judecător
Boală grea
Judecător de anvergură Nu scoate un cuvânt din gură; Şi nu îmi este de mirare Că-i foarte greu în...pronunţare!
Corupţia-i flagel etern Iar boala ei e inedită. Până şi cei de la Guvern Azi suferă de „deneatită”!
Atenţionare
Unui prim ministru
Afirmă o judecătoare: Când corupţia-i în floare, D.N.A. e ca o noxă... Te-aruncă din jilţ în boxă!
Nu mi se pare de „bon ton”, Ca-n premieră mondială, Un premier autohton La D.N.A.dă socoteală!
Avertisment
Mie
Cât există D.N.A. Grijă ai cum vei vota, Că de-ai încurcat votatul Tot vei da cu subsemnatul!
De-ar fi să mă vedeţi vreodată Cu dubă şi mascaţi la poartă Să ştiţi că epigrama mea A fost citită-n D.N.A.!
13——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
MIHAIă APOSTU AUDăCUMăPRIVESC Aud cum mă-nvinge tăcerea, Absurd mă aud cum privesc De parcă în mine privirea Vorbe te când eu nu vorbesc. i tac i ascult privirea mul imii, Este o hărmălaie de nedescrisUneori peste ochi trag cortina Să-mi apăr auzul de ochiul proscris.
Dar ce spun eu, i-o lume ideală Pe care nici în căr i n-o mai găsim, Ar trebui să dăm cu to ii socoteală Când încercăm curat iar să trăim. De ce ne ard azi câmpurile vara, De ce-n habare nu mai e mălai De ce mă macină-ntrebarea seara De ce dore ti să ai fără să dai? Eu uneori refuz ca să mai scriu, E plin pământu-n lung i-n lat de scris i poate ne-om trezi într-un târziu Să zicem doar ce-ar trebui de zis.
Când în aceea i frecven ă Privesc ochii tăi cum vorbesc, Le simt i săgeata i mierea Îi aud când urăsc, când iubesc. A dori să face i lini te-n secol, Am putea să trăim ferici i E simplu să vorbi i cu vântul oaptele ploii să le-auzi i. Privi i cerul i asculta i simfonia Apoi veni i, iar privirile mele Vor sta deschise ca două bra e În amurg să ne învelim cu ele.
EVOLU IONISM Chiar dacă se sus ine în mul ime Că noi suntem făcu i din praf de stele, Ar fi i demn i formă de noble e Să ne-nchinăm atomilor din ele.
EUăUNEORI
Dar dacă se sus ine, cum spun unii Că am ajuns aici evolutiv, Eu nu găsesc cui să mă-nchin acuma i ce-i mai grav, nu am niciun motiv.
Eu uneori refuz ca să mai scriu Mii de poeme au umplut azi burgul, Cum să răspund i să rămân tot viu La întrebări ce-mi prevestesc amurgul!
Si totu i unii spun: crea ia-i divină i am ajuns aici prin sfântul duh! Dar dacă e a a, eu cui să mă închin Când văd atâta moarte prin văzduh.
Sunt întrebări în fiecare clipă De ce-a fi obligat eu să răspund: De ce ăranii vând pământurile-n pripă De ce în întuneric mă afund?
i totu i sunt i unii ce sus in Că ni te „semeni” din imensul univers, Ne-au construit cu tot ce-avem în noi; Ca să mă-nchin, eu cui să-i fac demers?
De ce nu curge apa iar la vale? De la geneză tot la vale-a curs! De ce pădurea s-a tăiat din cale De ce-n politică e doar discurs?
Deci ce suntem? Produs din supa planetară? Suntem maimu e? Cine să- i asume? Suntem doar duh cu ambalajul degradabil? Sau suntem copii de prin altă lume...!
Astăzi ar trebui să fim mai demni Să-nchidem în hrisoave ce-i de-nchis, Să vin la tine-atunce când mă chemi, Să zic deschis când am ceva de zis.
i iată uneori când mă întreb De unde vin, ce fac, unde mă duc? Răspunsul e prin jur i când privesc... Îmi vine să mă duc la... balamuc!
14——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
IMNăPOEZIEI Aduce i poezia în inima voastră Dacă e nevoie, să o scoate i în stradă Să o scoateti îmbrăcată de gală, Să o scoate i la o ultimă paradă. Aduce i poezia de mână, sfioasa A uitat să vibreze de atâta uitare, De durere - când atâta nepoezie, Se plimbă cu zgomot pe strada mare. Aduceti poezia în ochi - i ninsoarea Va pluti din nou peste fruntea fierbinte, Aduce i-o fără umbrelă, de plouă, Aduce i poezia să ne-aducă... aminte!
Apoi ce vreme... fastuasa vreme M-a modelat ca pe-un ciudat abis Mi-am zis atunci că m-am născut cu asta Cu semnul ce îmi spune – interzis! Mergeam prin lume cu un singur scop Iubeam i încă nu eram decis, Dar când iubeam mai tarea-am în eles Că sunt născut sub semnul – interzis! i-atunci mi-am zis, mi-am zis, mi-am zis De ce nu am i-n moarte interzis?
POEMULăTOAMNEIă
Nu vă sfii i că nu ave i bogă ie, Nu vă sfii i că sunte i singurateci, Pune i o metaforă la haină i oferi i-i să mănânce jărateci.
La mine uneori se mai aude trenul Cum trece fantomatic peste deal, Nu mai aduce oameni la-ntâlnire E ca-ntr-un film deloc sentimental.
i poe ii, poe ii lăsa i-i să cânte, Aminti i-vă că de mii de ani Au făcut limba lor mai frumoasă A înmuiat i inimi i min i de du mani.
La mine toamna înfloresc salcâmii, Trec stoluri de cocori în drumul lor, S-au dereglat i strugurii în vie Iar mustul nu mai este pi cător
Aduce i poezia cu noi la masă Lăsa i-o măcar să ne cânte părin ii Trimite i apoi copiii după poezie Dacă vre i să primi i ofrandă min ii.
La prânz e vară, seara-i toamnă iar În noapte-i frig iar diminea a-i rouă Nu tii nici dacă ninge mâine-n zori, Nu tii nici dacă-i cald sau dacă plouă.
i apoi hai să deschidem o carte, Sărutând cuvintele din căr ile sfinte Să luăm poeziile în sufletul nostru, De poe i să ne aducem aminte. i doar cultivând litere pe glie Te po i salva de noi... Românie!
INTERZIS Când m-am născut, eu poate nu am vrut Iar cei din jur nu vreau să sti i ce-au zis! i-a a mi-am început întreaga via ă Cu-n semn pe care scrie – interzis! Copil fiind, când îmi doream să zbor Nu reu eam să zbor decât în vis i-atunci am în eles că zborul meu i el este sub semnul – interzis! Firesc, în via ă am pornit i eu, De tot ce e uman nu m-am dezis Când începusem să iubesc... ce timpuri! Iar am aflat că-mi este – interzis!
Iubirile nici ele nu mai sunt Iar rezonan a nu mai e la fel, Scrisoarea parfumată nu mai vine Scrisorile s-au transformat în email...! La mine uneori se mai aude trenul Transportă amintirile de ieri, Vagoanele sunt goale peste tot Nu mai transportă nimeni călători Parcă ar fi acum sfâr it de secol De i e secolul abia la început To i a teptăm, nimic nu se întâmplă, Doar eu am să mai trec să vă salut!
Un poem începe prin deliciu și sfârșește în înțelepciune. Robert Frost
15——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
DRAGOŞăNICULESCU Domnişoarǎ Stimatǎ domnişoarǎ, sînt îngerul tomnatic, nǎscut dintr-o be ie a saltului în gol, port în genunchi sfielnici elan de cal sǎlbatic şi vulturii dorin ei, flǎmînzi, îmi dau ocol. Priveşte, domnişoarǎ, cum construiesc solda ii un pod de bǎrci legate pe fluviul dintre noi şi ne întind bucata de pîine evada ii din închisoarea clipei ce-apasǎ pe-amîndoi! Prin vene-mi curge seva podgoriilor apuse, cînd mǎ zbǎteam ca leul în cuşca unui vis şi salahorii pîclei se zguduiau de tuse, cǎrînd în lǎzi de zestre nǎmolul din abis. Cum sǎ-mi îndrept aripa cea frîntǎ şi murdarǎ cînd plouǎ-acid pe timpul rǎmas ca un şantier înpustiit, pe care doar ciorile coboarǎ în spasmul cumin eniei ce strînge ca un fier? M-am petrecut în falduri, alunec pe luminǎ şi simt rǎcoarea nop ii ca un ogar de soi, sînt predispus la tainǎ şi fluier peste vinǎ, usuc pe rǎni noroiul şi-apoi mǎ spǎl cu ploi. Mi-aş construi aripe din lemnuri de baladǎ şi-aş exploda în jerbe topindu-mǎ în mit, ca sǎ mai muşc din mǎrul ce stǎ-n curînd sǎ cadǎ ca un pǎcat de aur pe sufletu-mi coclit. Ascultǎ, domnişoarǎ, cum cîntǎ veşnicia!… În trupul meu de înger tomnatic port scîntei. Sînt cel ce-a fost şi spaima, precum şi bucuria. Sînt liber, domnişoarǎ. Atîta doar: sǎ vrei.
Te-aştept, fǎrǎ noimǎ, cînd trenul mai ipǎ, Cînd lemnul pocneşte a semn dureros, Te-aştept în tǎcere, te-aştept în risipǎ, Te-aştept fǎrǎ spaimǎ şi fǎrǎ folos. Aprind cîte-un foc, sǎ îl vezi de departe, Prin papuri şi sǎlcii, – luminǎ în drum, Şi-o barcǎ din trestii anin, sǎ te poarte Ea singurǎ-n locul cu flǎcǎri şi fum. i-e via a uscatǎ, o simt dintre valuri, Şi nici n-ai copacul sǎ-l îmbrǎ işezi, Întinzi şi în somn cîte-o mînǎ spre maluri, Sǎ ieşi din vîrtejuri şi sǎ te salvezi. Dar nu e scǎpare, oraşul e-o groapǎ, Şi-n jurul lui, via a ‒ un cîmp pustiit, Pe care o barzǎ, tîrîndu-se şchioapǎ, Îşi simte pǎmîntul, sub ea, pregǎtit. Încearcǎ mǎcar sǎ te-aba i pîn-la mine, Prǎji-vom un peşte la jar, vom bea vin, Şi-n tainele nop ii spǎla-vom rugine, Cu ochii spre lunǎ şopti-vom “Amin!”.
Focăînăexil
Te-aştept unde doarme adînc veşnicia, În mijloc de smîrcuri şi plauri, şi stuf, În locul în care se-ntoarce pruncia Din mersul ei silnic, cu glod şi zǎduf.
Te-aştept în colibǎ, e balta aproape, Pǎdurea, aici, este verde mereu Şi caii sǎlbatici adorm lîngǎ ape Şi ploaia miroase a lacrimi de zeu.
Se-aude iar trenul. Încet, fantomatic. Un şuier… Apusul a fost mîngîiat. Te-aştept în coliba din mediul acvatic, Te-aştept lîngǎ Dunǎre, la Calafat.
16——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Lacustr Stăteam de vorbă sub ape, într-o linişte desăvîrşită. Domneam, pe fundul lacului, ca un rege şi o regină într-un palat acoperit cu o cupolă de sticlă, prin care pătrundeau, pînă la noi, razele de lumină, jucînd, în dreptul chipurilor noastre, un dans feeric de brocarturi scumpe, înşelătoare. Aşeza i pe buturugi, la masa scoasă din vechiul barcaz scufundat, ne sprijineam de coloanele de trestie şi papură; mîna ta se odihnea pe capul unui sceptru împletit din stuf. Verzi deveniseră ochii noştri şi nu mai aveau pupile. Se lăsase peste lumina lor semnul eternită ii şi al împăcării, deschişi, acolo jos, într-o lume stranie, în care toate dimensiunile sublimau într-una singură, uniformă. Beam esen e de alge şi muşchi, îndulcite cu miez de trestie, din căni scobite în lemn. Mîinile noastre se mişcau încet prin densitatea fluidă, degetele ne erau albe şi reci, lunecoase, cu pielea ridată cumplit, ca a unor bătrîni. Vorbeam sub ape, şi vorbele noastre se înăl au – ciorchini de aer globular –ăcătre suprafa ă, spărgîndu-se, fără sunet, în albia valurilor tăiate de vînt. Afară, tot peretele de stuf şoptea sub lumina soarelui ce pălea. Dedesubt, noi nu sim eam nimic; aici, umbrele şi sclipirile se îngemănau în permanen a unor timpuri prinse sub un cavou de sticlă străvezie, care nu trădau nimic despre neputin a dinainte, care sfidau orice silin ă de închegare a ceea ce va urma. În împără ia negrelor scoici şi-a mîlului era linişte. Peştii şerpuiau în voie pe lîngă noi, argintii ca nişte linguri scăpate sub ape de fantomele unor pescari bărboşi şi veşnic flămînzi. Aşteptam amîndoi o nouă înserare…
Tu cea crescutǎ-n nun i de felinare, Împǎrǎ ind hoteluri de nevoi, Aprinde-mi foc şi scrîşnet din amnare Şi-apoi aruncǎ-mi zdrean a în noroi! De-ai împuşca cu glon ul rece-n fluturi
Şi dintre to i doar unul te-ar iubi, Trǎgînd cu ochi lega i, de dupǎ scuturi,
Pe mine-n piept, rîzînd, m-ai nimeri. În rochia ta se zbat adieri febrile, Pantofii tǎi pocnesc scîntei pe nervi, Am sǎ te-aştept încins cu proiectile Sub asisten a foştilor tǎi servi. Mi-ai nins pe timp, femeie îndrǎcitǎ, Spurcatu- i mers l-am altoit de hram Şi pielea de pe suflet, jupuitǎ, i-am atîrnat, s-o vezi cînd treci, la geam. Acolo, printre pietre, la Oracol, Cînd aprindeai platane mari de foc, Cît n-adormisem încǎ la spectacol, Parc-am sim it cǎ nu eşti cu noroc. Tu, ce mi-ai lunecat amar prin vise, ie buchete la ruini i-aduc, Frumoasǎ doamnǎ-a tainelor ucise, Şi-apoi mǎ-ntind în patul tǎu de nuc.
Frumoasaăaltorăvremi Tu mǎ adormi, cǎci por i miros de lapte Şi-n pǎrul tǎu curg rîuri cu smochini, Iar pe genunchii- i roz iau foc în noapte Vechi acatiste scrise-n iambi felini. Atunci cînd popii, galbeni, cad în transǎ, Cînd falşi fachiri se scurg pe funii-n jos, Lovindu-mǎ de frunze- i cer o şansǎ Şi pregǎtesc pocale cu spumos. O, tu, sǎlbatico, ce por i în vene Suav parfum de strǎzi şi de-nserat, Lasǎ-m-o clipǎ sǎ- i fac vînt cu pene Şi sǎ te ung cu-arnicǎ pe pǎcat!
Ieşireaădeăserviciu Azi nu se lucreazǎ, se-nchid lacǎtele, se trag obloanele. Vine ursul sǎ ne întindǎ oasele, sǎ ne calce în picioare. Strǎzii acesteia de pulberi n-o sǎ-i mai rǎmînǎ nici numele, Oficiul Stǎrii Civile se va muta într-o moarǎ încǎpǎtoare, iar darul de nuntǎ cel mai sigur va fi tradi ionala jimblǎ cu sare.
17——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Ieşireaădeăserviciu
Îmi amintesc cum vara mǎ înecam periodic şi mǎ trezeam cînd toamna spǎrgea cîte-un pahar,
cum frecventam iabraşe dintr-un inut mai nordic Azi nu se lucreazǎ, se-nchid lacǎtele, se trag obloanele. şi-nsǎmîn am valutǎ, sǎ par mai gospodar. Vine ursul sǎ ne întindǎ oasele, sǎ ne calce în picioare. Strǎzii acesteia de pulberi n-o sǎ-i mai rǎmînǎ nici numele, Şi nici nu mai conteazǎ de chiar au fost acesOficiul Stǎrii Civile se va muta într-o moarǎ încǎpǎtoare, tea, iar darul de nuntǎ cel mai sigur va fi tradi ionala jimblǎ cu sare. corsar de-am fost pe mare, de-am fost bǎiat Da i-vǎ jos, clopotari adormi i pe funii, ucenicii voştri model, îşi doresc de-o via ǎ sǎ mǎnînce şi ei o pîine! mǎ-mbǎt ca cu Bǎbeascǎ doar cînd gîndesc S-au mai împu it apele Vene iei aşteptînd întoarcerea lui povestea, Ştefan ce Mare ca sǎ-şi rǎscumpere pǎcatele. parcǎ strǎbat cu trenul saloane de hotel. Visînd într-una la patimile purificatoare, s-au înmul it ciorile-n gard şi be ivii neamului, zarurile mǎsluite îşi Hai, Doamne,-ntoarce roata, sînt vremurile decanteazǎ spuza în tîrti ele puilor prǎji i. triste, nici ho ii de corǎbii nu mai muncesc cu spor, Mama soacrǎ ipǎ cǎ a ologit-o lumina, vecina aia singurǎ, pe Bistri a luntraşii vomitǎ în batiste de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar şi-acarii sor ii Tale fug pe pǎuni în zbor! şi-a dat foc la casǎ. Rǎzboaiele civile beau Marghiloman şi mǎnîncǎ icre la “Dragomir”, în timp ce feti ele deochiate Fǎ, Doamne, chiar pustiul de bine ce-l aşteaptǎ adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei. cǎ ǎrǎtorii vie ii, la ei, pe-acoperiş, ascunde-mǎ sǎ- i suflu cuvîntul ce îndreaptǎ Ia mai ascute-mǎ, Doamne, într-o luptǎ de clasǎ cinstitǎ, şi-apoi, ca mul umire, dǎ-mi lapte sfînt şi griş! ia mai piteşte-mi în gaura din beci o cotǎ obligatorie! Dǎ-mi za ul vie ii la remaiat ca pe-un ciorap de damǎ Mǎ vǎd ciocnind cafeaua cu uşa de la Capşa, ofilitǎ şi cîntǎ-mi din trompetǎ Valurile Dunǎrii pînǎ la plǎtind birjarii nop ii spre un alcov de soi imbecilizarea completǎ, pînǎ la uitarea de sine. şi-apoi într-o pǎdure jucînd cu pomii leapşa Mi-e dor şi mie, fra ilor, de-o revolu ie! Unde mai sînt ca sǎ mǎ spǎl sub ploaie de timpuri şi noroi. revolu iile de altǎ datǎ!?... N-a mai rǎmas mai nimic de cules de prin terciul vie ii. Ar trebui sǎ ne bîzîie muştele, Am fost cules din lanul copiilor de suflet sǎ vinǎ în galop o herghelie întreagǎ de cai albi peste şi obligat ventuze sǎ port ca sǎ iubesc; urbea asta stǎtutǎ, peste ifosele fiicelor de servitoare azi numai anticarii mǎ recunosc la umblet, ajunse oape na ionale. denobilîndu-mi ceara din osul meu domnesc.
La cantina publicǎ s-a mǎrit por ia de pilaf, s-a îngroşat compotul. Iubi ii fac varice în aşteptarea patului conjugal, stau de şase la closetul bǎtrînilor. Cei mai mul i dintre noi au cotit-o, au ieşit din sistem, au murdǎrit cerul cu lehamite,
cei mai singuri au luat calea codrului frate, sǎ înfiin eze o casǎ de culturǎ şi odihnǎ pentru tǎtarii rǎmaşi pe-acolo, care se cred încǎ în rǎzboi. Ieşirea de serviciu e ca pe vremuri, nu trebuie sǎ plǎteşti nimic;
oricum te-aşteptǎ nişte chilo i întinşi la uscat.
Heraldicǎ Am fost hrǎnit de mame cu bur ile frumoase, mi-au nechezat în sînge hu ulii ursitori, cînd adormea speran a aveam dureri de oase, cînd pîrîia norocul mǎ bîntuiau fiori.
U poe
u tre uie să se ii e, i să ie. Ar hi ald Ma Leish
18——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
IOANăTODERASCU EPIGRAMEăă Scopul scuză mijloacele În curând, va fi şi vila gata, C-au muncit de le-a ieşit şi untul; El, făcând comer cu ridicata, Ea, făcând amor cu amănuntul!
Folclorică la Deveselu M-a făcut muica oltean … C-un sergent american!
Dedublare Cu limbile-ades ascu ite, Se ceartă, stârnind un ciclon; So ia şi mama-s cuţite, Eu, bietul, sunt zon -tampon!
Am mai scăpat de o taxă So ia mea, de-o frumuse e rară, Vorbeşte mult, cerându-mi s-o ascult, Şi, trăncănind din zori şi până-n seară, Am renun at la radio demult!…
Candidaţii, în campania electorală Îi privesc c-un fel de detaşare, Ba chiar mă amuză, într-un fel, Cum îşi dau cuvântul de onoare, i rămân pe urmă fără el...
Succesul la femei Po i seduce o femeie, Că-i brunetă sau blondină, Folosind cuvinte-cheie De apartament, maşină...
Zodia soacrei mele Zi de zi, mă ia-n balon Şi-aş avea ceva de zis; Spune ea că-i SCORPION, Dar e SCORPIE, precis!
Mult aşteptata „vinere neagră”, Black Friday, în România Din moment ce, nici la pre redus, Nu-mi permit să cumpăr vreun produs, Pentru mine este, s-ar părea, Cea mai neagră zi din via a mea!
Noii mei vecini I-admir cât de frumos coabitează, Se giugiulesc precum doi porumbei, Dar am un singur „of”: mă deranjează Că nu ştiu care-i doamnă, dintre ei!...
Preoţii şi puterea exemplului Mă-ntreb retoric cum pot dânşii, oare, Să-ndemne pe bogat şi pe sărac Să nu lucreze-n zi de sărbătoare, Când ei, de sărbători, chiar asta fac!..
Brelocul cu chei şi prima întâlnire Aseară, am ieşit cu o blondină, Şi, cum „ne conversam” la o cafea, Aflând că nu sunt chei de la maşină, Sări ca arsă: Chei din faţa mea!
Student la Galaţi Via a ne arată (bat-o vina!) Cum e cu succesul la femei: Cei “cu chei”, le plimbă cu maşina, Eu, sărac, mă plimb cu ea… pe chei!
La aniversarea soţiei Jumătatea mea – fireşte, Şi la bune şi la rele – Mâine, iarăşi, împlineşte Jumătatea vârstei mele!...
Anunţ matrimonial Nu-s prea tânăr – ia aminte! – Şi, cum vezi, nici prea-n etate, Deci, fiindăîntreg la minte, Îmi doresc oăjum tate.
Venind însoţită la prima întâlnire Curtenitor, i-am adresat, cumva, Un compliment frumos, la o adică, – Ce tânără i faină-i buna ta! – Într-adevăr, e buna mea... mămică!
19——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
IRINAăLUCIAăMIHALCA Caleaăspreătine
Petaleleădeăirişiă Inima i-e pustiită, o clipă prezentă devine trecut, o clipă viitoare nu se-mplineşte. Dincolo de orizont se vede ceea ce nu zăreşti, la prima privire, o deltă cu nuferii înflori i. În fiecare castel, sub fiecare piatră, de-i ascul i şoaptele, vei auzi o durere. Poştaşul nu bate pasul de două ori, chiar şi la capătul lumii, reuşeşte să ajungă, pe aripile vântului, la auzul şoaptei sufletului. Sângele ei, trecut prin amurgul stepei, scris în cronici de piatră, în palatul de vise, te-a desemnat mesagerul sunetelor ploii. Degetele ei i-au răsfirat amintirile. În călatoria ta, - vârtej de lumi în alte lumi care se rotesc treci prin portalul mor ii, aşterni, apoi, o cale de lumină. - Te iubesc, iubito, adânc şi mai adânc, ca un cântec fără sfârşit, insondabil, prin spirală transformă vidul şi măsurarea ta, în mine! - i-ai spus, atingând-o. Sărutul tău, petale de irişi, arderea a două suflete prin care lumile s-au apropiat până la contopire.
Se poate încheia ceva vreodată? Nici când renun i nu are cum pentru că altul se-nal ă şi cade la fel, uitând cine eşti. - Nec plus ultra Câtă iubire purtăm în noi! Cu ea am scris pe cer, pe ape, pe stânci, pe trepte, în slove, în trupuri şi-n inimi. Acum şi aici suntem doar noi şi cerul albastru! Vocea ta a rămas ascunsă undeva în cele mai adânci cute ale sufletului meu. Zborul tău pe buzele mele! Simţi sărutul meu cum se plimbă peste tot trupul, îl cuprind, m-ameţeşte şi mă smulge, aşezându-mă-n tine pentru totdeauna? Păstrează un singur adevăr: prin mine-ai găsit calea spre tine! Acolo, o stea î i spunea: fiecare clipă trebuie trăită cu intensitatea ei. O altă voce î i şoptea: se naşte un schimb delicat, limpede, ce-adie peste tot trupul cu fiecare atingere de mătase, cu fiecare vibra ie, respira ie şi freamăt, cu fiecare revărsare de har, aşa vom fi mereu: mai fascina i de tot ce suntem, contopi i cu absolutul. Ne-am cunoscut în acea atingere a infinitului, ne căutam de atâtea vie i, prin noi curge zborul vie ii acolo unde lumea s-a aprins.
Poezia este arta de a materializa fantomele. Edmund Burke
20——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ ăPunctulăvernală În piesa numită “Via a” joci un rol În fiecare semn vei găsi răspunsul înşirat pe axa timpului. O poezie în mişcare prin fluxurile ce curg în acelaşi râu!
esen ial.
Călătoria nu e simplă. În lumina timpurie a zorilor, bobocii de flori, acoperi i de lacrimile zei ei muntelui, Gemu, aşteaptă să-nflorească. Primind lumina celestă, repe i poveştile de ieri, alese cu grijă, eliberându-te de tot ce te temi a pierde. Necunoscutul. În calmul serii, din umbra curbată a lunii dispărute pe-ntinsul orizontului ai curajul să aduni bucă ile sfârtecate din tine, reflec iile obscure văzute şi oglindite de nisipurile memoriei prelinse, printr-o clepsidră, către eternitate. Poate că eşti obligat să hoinăresti dintr-un loc în altul - Dumnezeu ştie de ce -, dar în loc să se stingă, steaua ta străluceşte, acolo, pe cer. Te ui i în jur, inspiri adânc culorile proaspete de primăvară şi te scufunzi în abisul oceanului interior, oprindu-te asupra focului şi-a luminii care face ca totul să crească. Via a creează, unindu-ne, încet se clădeşte, o schimbi, formând-o, lăsându- i amprenta-n ea. Evadează, mergi înainte, fii ce vrei tu să fii, găsindu- i bucuria! Aceasta-i provocarea! În linişte, răspunsurile vor veni. Şi nu uita, urmează- i visele!
Poezia este un ecou care îi cere unei umbre să danseze. Carl Sandburg
LILIANAăMU TIUC Ce-iăsufletul? Ce-i sufletul am întrebat în lung şi-n lat, dar nimeni nu mi-a spus ce este cu adevărat, A trebuit să sorb cu înflăcărare, veninul din cupa lui Amor, atât de ademenitoare... Abia atunci am în eles: Sufletul - vioara inimii, Când îi ciupeşti cu nepăsare coarda iubirii, doare, Iar dacă este ignorat... chiar moare.
Ce- iăvoiăr spunde? Drumul meu pe-acest tărâm, se scurtează odată cu apusul fiecărei zile... apropiindu-mă tot mai mult de marele necunoscut; Doamne, oare ce- i voi răspunde, când mă vei întreba: ce-ai făcut cu talantul pe care i l-am încredin at? Oare ce- i voi răspunde, Când mă vei întreba: nu de ce-am iubit ci, De ce n-am iubit, aşa cum tu m-ai povă uit?
Oglindaăreflectorizant Eşti oglinda reflectorizantă, ce-mi scoate în fa ă clipă de clipă, portretul moral lipsit de masca ipocriziei, a ceea ce sunt în interior eu. Chiar dacă s-afirm acest adevăr, îmi este greu şi chiar dacă la-nceput îmi repugnă, orice gest şi oricare cuvânt al tău, constat tardiv că: totuşi acelaşi gest împietrit şi acelaşi verb nesuferit, l-am folosit şi eu cu nonşalan ă în diverse împrejurări... Dar tot n-am în eles că, îmblânzirea sufletului nu se face prin jignire şi biciuire, ci numai şi numai prin foarte multă iubire. Aşa cum este scris în legea firii ca: răul cu rău să răsplătescă, a trebuit să mă lovească aceleaşi gesturi rigide şi cuvinte perfide să pot învă a în final pe de rost lec ia iubirii splendide. Luna plină Aidoma unei regine, ce s-arată printr sfetnici: mare, rece, dominantă, eclipsând cu a ei splendoare gloata cea nevinovată, luna mândră se iveşte revărsându-şi frumuse ea, luminând cu a ei candelă gloata tristă şi rebelă, dar şi bolta ce s-aprinde ca văpaia iubirii într-o inimă stingheră.
21——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
LUCAăCIPOLLA Perăraggiungerti
Per raggiungerti ho lacerato piedi dțemozioni pungenti, tizzi su sassi ardenti, deserti che di rado annunciavano lțoasi. Intorno a me solo ombre bipedi, sorelle di pochi denari, ma per raggiungerti, la schiena rotta, ignorai lțetà reale nellțaura dțambra dțillusori trascorsi infantili fra braccia ancor di giovane madre.
Caăs -ajungălaătine Ca să-ajung la tine mi-am sfâşiat picioarele cu emo ii în epătoare, tăciuni pe pietre arzătoare, deşerturi ce rareori prevesteau oaza. În jurul meu doar umbre bipede, surori de nimic, dar ca să-ajung la tine, cu spatele rupte, ignorai vârsta reală în aura ambrei a iluzoriilor trecute infantile în bra ele din nou ale tinerei mame.
Magia Piova una lacrima sullțassito ed una magia sleghi le stringhe che cțincatenano al suolo. Siamo assuefatti,
lucciole di fuoco che penetrano lțatmosfera ed entrano, escono, si chiedono e perdono il tizzo che lento consuma per poi ridare fiamma.
Magie Să plouă o lacrimă pe pavaj şi o magie să dezlege şireturile care ne înlăn uie de sol. Suntem dependen i, licurici de foc ce pătrund atmosfera şi intră, ies, se caută între ei şi pierd tăciunele care încet se consumă ca apoi să redea flacăra.
Zafferano Semi di zafferano sulla terra sparsi, li raccolgo in nome della guerra che brucia il mio cammino; sogno in plenilunio - pavo che da lontano guardi e timido saluto il futuro ovțombra di porta cigola nelle sere stregate da complice morna.
Şofran Semin e de şofran pe pământ împrăştiate, le culeg în numele războiului care mi-arde calea;
vis la lună plină - pavo ce îndepărtat priveşti şi timid salut viitorul unde umbra uşii scâr ăie în serile vrăjite de o complice morna.
L'EuropaăèămortaăaăIdomeni Giaccion fogli abortiti da una mente stanca, lțazzurro crespo delle ortensie, treni in lontananza.. Mi seguirai sul viale del tramonto?.. Fendon tenebre mani da ricordi screpolate, il bovindo di Plovdiv già tremava ai fuochi.. 2007, il nuovo anno a sorsi di rakija dispensanti auguri a destra e manca.. Arlecchino il cielo di colore, oggi la radio annuncia “LțEuropa è morta” e ingenue urla di bimbi, madri, vesti di stracci sul fango di Idomeni.
EuropaăaămuritălaăIdomeni Zac foile avortate de către o minte obosită, albastrul cre al hortensiilor, trenuri în depărtare.. Mă vei înso i în mersul meu spre asfin it?.. Despică tenebre mâini din amintiri crăpate, bovindoul Plovdivului tremura deja la focuri.. 2007, anul nou, înghi ituri de rachiu răspândind urări în dreapta şi în stânga.. Arlecchino este cerul de culoare, astăzi radioul anun ă “Europa a murit” şi urlete naive ale copiilor, mame, rochii din cârpe pe noroiul Idomeniului.
22——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
MARIUS CIUNGAN Pasǎrea priveşte pasărea aceea cum ne sfidează pe noi cei pământeni, cei atât de mult păcătoşi, cu zborul ei înalt, cu aerul ei de fecioară neprihănită priveşte pasărea aceea şi roaga-te ei ca lui Dumnezeu să binecuvânteze cu aripa curată lumina ce creşte-ncet în pieptul meu un răsărit violet, un început de lume este secunda de dragoste în care te-am inventat. un tărâm ireal, ca o amintire a ceva ce nici nu a existat priveşte-o în tăcere, discret, să nu o doară secunda de dragoste ce-ţi luminează chipul pentru prima oară.
Imaculat n-aş fi crezut că mă pot îndrăgosti sublim, incert trecând prin lanul vieţii mele cu mâinile deschise către cer şi spice blonde împletite către stele priveam destins cum pasărea trenează în rotocoale lungi, toride-ncetinite infailibil o briză se stârni sublim, incert prin ale mele blonde plete covârşitor călcam pământul alb în redevente clare, absolute şi-aş fi crezut că sunt chiar eu o aripă bătând în largi volute eram curat şi tânăr în priviri păcatul încă nici nu se născuse cămaşa albă-mi flutura pe trup şi-vorbele-mi erau încă nespuse şi-aş fi putut să cred că sunt chiar eu băiatul blond care se-ndrăgosteşte dar pasărea trenează-acolo sus şi-n zborul ei imaculat … pluteşte în diafana adiere vag solară zulufii blonzi îmi rătăceau prin tâmple şi-aş fi-ncercat şi eu să caut zborul şi-aş fi-ncercat ca pasărea să mi-se-ntâmple.
Poezia este tot ce merită să ne amintim dintr-o viață. William Hazlitt
23——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Spune
Menestrelul
spune tot ce nu s-a spus, tot ce ştii şi ascunzi aerul nerespirat, sărutul neîmplinit, lumina rămasă pe buze, micul univers în care vrei să pătrunzi
treceai pe lângă mine inocent sfidând aluzia-mea subsidiară o ploaie rece-ţi miruia alura înaltă, tristă, solitară
lasă-ţi pleoapele încet, întâmpină apusul în hainele tăcerii, adu-ţi aminte de ziua de mâine, de liniştea clipei ce bate în dulcele păcat al plăcerii
cu ochii negri-întredeschişi, letargici, păşeai lung-sinuos ,acvatic, în toamna rece, subterană, esteţi ai suburbiei rătăceau semantic
spune tot ce nu s-a spus, spune ... şi-apoi aşteaptă cuvântul se-ntoarce în tine şi te urcă: treaptă cu treaptă.
Partea frumoasă a vieţii partea frumoasă a vieţii este cea nespusă secundă de tăcere şi incertitudine risipa de nori alungindu-se pe pleoapa apusă de aceea tot ce îţi cer este să nu atingi povestea aceasta de dragoste să nu clipeşti, să nu spui ceva e doar o lebădă ce va pluti odată cu valul ce-ţi va mângâia privirea ta să discutăm mai bine despre micile banalităţi ale vieţii: despre delicioasele salate de vară ale bunicii, despre cura de bere Golden Brau şi efectele ei sentimentale pe care le resimt şi în ziua de astazi, despre amenzile nejustificate care se încasează în troleibuzul 41 şi imensa tristeţe pe care am transportat-o în trenul de întoarcere despre aerul desuet al lentilelor rotunde şi despre atâtea şi atâtea încă să discutăm la nesfârşit, interminabil, dar în şoaptă să nu trezim frumoasa poveste de dragoste ce toarce în mine într-o tăcere măiastră, înţeleaptă.
voi menestreli gri, periferici, înfaşuraţi in redingote putrezi, solidare, lăsaţi să treacă-uşor prin a voastră recuzită ideea subversivă c-ar putea să plouă şi cu soare la focuri mici iţite-n bitumul abandonat se adunau şi îngeri uzi, de rangul doi, la rampă în timp ce tu treceai pe lânga mine inocent, în zbateri prăfuite fluturi se lipeau de lampă peregrinam perfide perimetre insalubre
spasmodic-mi repugna această tristă toamnă şi sprijinind pereţii scrijeliţi în tencuieli obscure îmi acordam lăuta să îţi cânt un cântec doamnă! şi sprijinind pereţii scrijeliţi in tencuieli obscure îmi acordam lăuta să iţi cânt un cântec doamnă!
Început trist aveai privirea aia tristă şi oarecum mirată că eşti tu refrene triste-ţi înveleau privirea în timp ce dragostea vag începu
o tristă zi se concepea în stele şi niciodata-ar fi fost aproape nu Cea mai rea soartă pentru un poet este să fie admirat prudent îţi asumai o nouă astră în timp ce dragostea vag începu fără să fie înțeles.
Jean Cocteau
şi cu migală-ţi depănai mirarea că sunt alaturi, că eşti tu în triste dimineţi de toamnă eram, în timp ce dragostea vag începu
24——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
TEODORAăMATEI P dure
Crepuscul Sufletul mi-era lovit i sângera, picurând Purpuriu. Iar eu te priveam pe tine Cum culegeai ni te flori într-un co Purpuriu. i în ochi îmi era întipărit Acel prim i ultim al nostru apus Purpuriu. Pe masa noastră zăceau rătăcite Într-un col ni te prune; tot Purpuriu. i acum stau i mă uit în ne tire Visând la acel ceas târziu Purpuriu.
Emoțieădeătoamn Mi-a fi dorit să- i spun cât de frumos e cerul Dar toamna mi-o luă mult înainte Brăzdând întinsu-albastru cu tot felul De nori i păsări care să-l alinte. Mi-a fi dorit să- i spun ce mândră e pădurea Dar cum să- i spun, când toamna cea bogată Cu grijă-i pregăte te-nve mântarea În fir de aur i de-aramă toată. Mi-a fi dorit să- i spun că e frumos când plouă Dar picuri reci ai toamnei ce cad azi pe furi Mă-ndeamnă să-i privesc din perspectivă nouă Când stăm sub un acela i plăcut acoperi .
Mi-a fi dorit să- i spun ce ochi frumo i ai tu Dar cum, când văd că toate culorile-s de toamnă Verzi i căprui ca frunza ce-atinge lin pământul Cu aurii reflexii ce soarele le-nseamnă. Mi-a fi dorit să- i spun ce emo ie fierbinte Mă-ncearcă atunci când eu î i stau alăturea Iar tot ce-mi face toamna-i să-mi murmure cuvinte De dor i alinare pentru iubirea mea.
Pădure, loc sacru al sim irii mele Întreaga mea fiin ă o readuci la via ă Copacul este Dulcea proiec ie a inimii mele. Mă uit în jur i plâng Dar sufletul meu râde Oh! Atât de multă emo ie… Mă simt atât de vie, atât de liberă Captivă între aceste suflete pustii De-atâta amar de vreme. i fiecare ramură pe care le-o ating Transmit câte-un fior ce mă străbate până când Ajung să vibrez Cu aceea i frecven ă a întregii primăveri. Căldură! De ce îmi înmoi trupul Dar sufletul mi-l înal i atât de sus Mai departe decât orice linie a oricărui orizont Mai departe decât orice limită atinsă vreodată de dorin a gândului sau a ra iunii? De ce acum După ce m-ai îmbătat cu atingerea absolutului Mă tragi în jos odată cu soarele Într-un apus Ca o explozie de a chii de lumină purpurie? Balan a se află acum într-un fragil echilibru Înainte de a înclina întrutotul Spre partea nop ii.
Nostalgie Întreaga-mi fiin ă î i tânje te-n ne tire Originea, la începuturi vrea să se-ntoarcă Mă zbat în a toamnei lumină aurie Departe, captivă, a teptând să-îi treacă. i pasu-mi tânje te să calce pământul i mâna întinsă o frunză să prindă Libertate să simtă inspirând, tot trupul Ruginiul copacilor ochii să cuprindă. Îi-e dor urechii să prindă doar oapte Ce vântul le duce-n nepăsare prin flori i piciorului să descopere cărări neumblate i palmei să se-ntindă după cenu ii nori.
25——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Reverie Drumul care pa ii mi-i poartă Cote te jucău spre miazăzi Eu i cărarea, împăr ind aceea i soartă Ajungem în sfâr it la Por ile Aurii Lepăd de pe mine haina cea groasă De griji, de triste i i de frig Îmbrăcând pânza cea mai mătăsoasă A luminii, i bun venit strig! Picioarele-mi tremură pe iarba cea nouă E verde, dar limpede, parcă e vis Sub iarbă pământul e umed de rouă Am găsit, deci, iată inutul promis. Aici e cântec în al păsărilor zbor i flori i-aduc tributul soarelui cel blând Simt odihnă, căldură i un tremur u or Ce-mi face să vibreze fiece gând.
Vis de toamna frânt, rătăcit Ud, se smulge brutal din brumă Neputincios i gol cade în humă Păle te-n obscuritate neîmplinit Nimicul se închide în ro ie dungă La fereastră vibrează în oapte Note cântate odată, uitate Mă uit spre stradă, iar iarna-i prea lungă. DUEL AMICAL
Candelă de seară
Aici, se pare, voi rămâne Atâta cât mi-a mai rămas Din zilele tot mai pu ine, Din nop i ce-mi ară pe obraz! Am fost sădit în iarna gliei, Prin vară fost-am călător— O să mă sting ca o făclie În brazda primului meu dor.
Uitat între mul imi sărmane, Din mun ii cei înal i cea a se ridică Cu mine însumi împăcat, O violetă mă gâdilă, optindu-mi să n-o calc Plutind prin ceriuri diafane, Cu gândul la-a lor înăl ime tot trupul mă furnică Mă simt ca ultimu-mpărat! Dar chiar i ei suspină, dorind să fie cald. Aici, se pare, voi mai scrie Din strofă-n strofă-un ultim vers— Un vânt adie rece, dulce legănare De-ar fi nimic să mai rămâie, Aduce o solie de dincolo de grani i Acesta n-o să fie ters! Mă întind pe jos pe iarbă, simt catifelare ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăTeo Laurean Raze de soare în mână încerc să le fărâmi
Acesta e inutul! Aici e primavară! Cât a teptai s-o văd, s-o simt, să o miros Parcă din zare sună cu-acorduri de vioară Cum urechile-mi n-auziră vreodată mai frumos.
Anotimpuri Sufletul meu, pe drum Ca o umbră târzie Rătăcind mereu, în noaptea pustie Ochii mi se îneacă în fum Peste linii ferate trec Anii ce dor i tremură Gând ce se pierde în negură Ecou, un prelung geamăt sec Ploaia cenu ie în geamul meu bate Cenu iu este cerul, cenu iu este asfaltul Miros greu de ploaie, întotdeauna altul Amurg portocaliu prin tâmple răzbate
Confesiuneădeăsear La parodie voi rămâne, Că doar atâta mi-a rămas Din pasiunile pu ine, De care-amicii mei fac haz! Născut cu harul ironiei, Prin ară fost-am călător – Când o să fiu pe năsălie, Să mă petrece i cu umor. La festivaluri – după toane – Chemat ades, dar i uitat, Eram, în aste vremi sărmane, Când proletar, când împărat... Am lefuit, cu vrednicie, Mul imi de strofe – vers cu vers – Convins că, puse pe hârtie, Vor folosi măcar la ters!... Ioan Toderașcu
26——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Maxim Daniela
Plânge naiul i-o chitară
Teamă de sfârșit
După o iubire mută
Există momente când apar gânduri de negândit
Dar n-o fac să reapară
Ce- i sfâ ie sufletul i-l rupe in bucă i
Pentru-nchipuirea avută.
Că persoanele dragi au îmbătrânit i nu vor mai fi ca în alte dă i...
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăLumeaăumbrelor
Că suflul lor se stinge-ncet i plictisit
Prive ti din în lumea umbrelor
i nu se întoarce iar la origini
i inima i-e înghe ată
i lasă în urmă doar un ambalaj folosit
Ai pierdut numărul zilelor
în neantul fără margini
i nu-l vei mai găsi vreodată.
Că îi vei urma la scurt timp pe drumul nesfâr it
Duci dorul somnului pruncesc
Că- i vor lăsa un gol în suflet
Chinuit de zbuciumul urlând Nemurire î i doresc
Că poate intr-o zi îi vei uita subit Refugiindu-te în acest suspin i plânset. De ce crudul adevăr e a a de dureros
Trilul ielelor cântând. Rămâi în negura mor ii Bântuind păduri de ghea ă
Rănind rădăcinile umane fără rost
i-ai uitat nevrând sor ii
i- i întoarce lumea pe dos Lăsând în urmă doar o umbră a ce a fost.
Extaz Pe aripile fluturelui eteric Zbori printre miile de vise Trăindu- i destinul feeric Acceptându-l cu bra ele deschise. Plute ti în derivă în oceanul profund Cu corpul aici i inima departe Mintea i-e lipsită de vreun gând De fericire nimic nu te desparte .
Ai uitat de scumpa via ă.
Povesteăascuns ă Se-aud clinchete de clopo ei Pe hornuri iese fum
Niciunul nu se uită-n spate...
Doi pisoi cu motocei
Doar spre viitor curio i.
Pe ger au ie it în drum. Stau,se uită-n deal ,în vale
Cândvaă
Unul altuia zâmbesc
Zboară...e limpede că trece
Ascunzând priviri de jale
Aparent simplu ca un paradox infinit
Dup-al lor surâs grotesc.
i- i pune-amprenta pe chip i-l face
Dorăinănoteămuzicale
Pe-un obraz, pe-o mustăcioară, Schimbător si neîmpietrit. Dintr-o inimă pe moarte În clepsidra fiecăruia
Plânge un pian ,o floare
Iată, uite, se coboară
Căutând răspuns în stele,
Câte-o lacrimă în parte.
C-a fost pustiit de soare
Dar degeaba plângi, jele ti
Vestejind o frunzț de laur.
i triste ea a rupt corzile.
Scuturi haina de pe tine
Zumzetul se rupe-ncet
Se-aud viori cântând cu jale
Căci fiin a ce-o iube ti
Încremenind al faurului chip
Dup-al inimii voal
Lângă tine nu mai vine.
Răsunând în depărtare
Gerul vie ii îi desparte
Nevenind până la mal.
Se îndepărtează cu ochi sticlo i
Este pus nisip de aur i de sus se dă-napoia
i s-a auzit un scâncet Căzând i ultimul fir de nisip.
27——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Petru ăANDREIăăă ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăNoteădeătoamn ăăă Culegeăvântul... Culege vântul frunze risipite Şi păsările-n stoluri le adună Ca să orânduiască pe sub lună Şiraguri de mătănii miruite. Un clopot spart a despăr ire sună Şi zilele-s mai reci şi mai grăbite, Mai înainte chiar de-a fi trăite Le împleteşte vremea-ntr-o cunună. Să te gândeşti la clipa vie ii tale C-ajungi şi într-a lacrimilor vale Şi nu mai ai nimic până la urmă. Doar Dumnezeu cel Bun îi ştie şirul Şi, când i-i mai aproape cimitirul, El, cu blânde e, firul ei îl curmă.
Luminează cu-al tău chip, Lună, lună, Luntrea prinsă de furtună Şi-azvârlită pe nisip. Un caval sună cu jale Sus, la stână, Lacrimi susură-n fântână, Zi cu noapte Se îngână În a patimilor vale. Verde stins, verde stins... Nici o lacrimă de dor, Mugur, suflete învins, Pe al frunzelor covor.
MateşăIonelaă Cristina
Presar ătoamnaăaurăpeăcoline
Eătoamn ăiar...
Presară toamna aur pe coline Iar dinspre Nord se-anun ă triste veşti, Petruş Andrei ce milă mi-e de tine Că-mbătrâneşti şi tot naiv tu eşti.
E toamnă iar în suflet, Ah, câtă bogă ie! Adun cu ani ce trec, Făcând doar bine.
Din suflet ai pictat câte-o bucată Cu un albastru crud de Vorone Şi verde din paleta cea bogată A câmpului, în blânde dimine i. Iar roşu ai luat de pe coline Din macii care se aprind în grâu, Coral din buze ca cireşe pline, Sidef din ochi ca undele de râu. Şi i-ai cioplit un templu de cuvinte, i-au fost străine crime şi orori, În via a asta un poet cuminte Iar, după ea, din nou pământ de flori. Bacovian Verde stins, verde stins... Pe al frunzelor covor Nici o lacrimă de dor, Mugur, suflete învins.
Şi iar începe şcoala, Ah, câtă-nvă ătură! Doar cei ce au absolvit liceul Ştiu ce-nseamnă Muncă. Ca şi furnica adunând, Muncind şi pentru al ii, Am învă at să sper Că ajutând, te-aju i mereu. Vacan a - o poveste Cu o bunică ce posteşte, Se roagă şi munceşte A fost şi nu ştiu ce va fi. E rău când n-ai părin i S-asculte ce te doare, Dar căr ile te-ajută Să fii în sărbătoare! Căci tot ce-i rău dispare Atunci când vrei să-nve i, S-ascul i şi să munceşti!
28——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
NicolaeăV l reanuăSârbuă Doamn ă
Poemeădeăsuflet
Am scris pe file brodate cu iubire cuvinte caligrafiate-n poezie, sunt pentru tine doamnă, la venire dar grije ai, să nu fie târzie. În vara asta leneşe şi caldă nimic nu este foarte important, norii grei în apa lor se scaldă, visul nostru-i plin şi eclatant. Vin anii grei de brumă şi de ger când via a trece-n grabă fără tihnă iar timpul nostru-i pasager şi nesfârşitu-i pace-n odihnă. Mă strâng în carte din poeme nu mai aştept niciun răspuns, aş vrea de po i cât este vreme cu mir pe frunte să fiu uns. La masa mea de scris de-acasă, o lume de tăcere mă îndeamnă fără nicio nuntire de mireasă, să te iubesc frumoasă doamnă!
Sigiliulăcuăpeceteă Voi seca durerea din lemnul verde al trupului cu sevă de nuc voi unge picioarele gândului pun să-nfrunzească mugurii din silabele sonore ale cuvântului scris. Din rădăcini respiră poemul până la inima înverzită de iubire pătrunsă pe numele lui voi sigila pecete de aur ce nu se mai uită. cenuşă-i voi sufla-n ochii mor ii pe drum, să nu-l mai vadă.
Fantom ăvis toareă Stau de vorbă cu singurătatea cum argintul viu cu solzii viperei ce-şi păstrează veninul pentru luptă, pun toată tăcerea-n triste e ca într-un vas de fildeş pe hol în care se sting florile primite-n dar. Tu rupi din mugurii timpului clipele acoperite de promisiuni şi prinzi de teamă zăvoare la uşi. Eu te întreb de ce mă laşi cu singurătatea-n casă să-i pun zăbale când sare peste cal şi mă face să mă pierd în gânduri, fantomă visătoare la marile serbări regale.
Cuăfloriădeăteiăînăp ră Acolo voi înnopta printre necunoscutele din strofele poemelor cu flori de tei în păr şi nuferi la gleznele fine pe apele visului. Pulbere de polen pe sprâncenele nop ii îmi risipesc arome odihnitoare. Tunet de sunete în pere ii clopotelor, răbdare ruptă de ispite, pre ul trădării într-un contur şters, învechit, rugină poroasă de metal pe pielea sferelor rostogolite şerpuit printre stele. Moartea zăvorâtă prin hăuri prin ea însăşi să piară, luptă cu din ii şi nu se lasă închisă niciunde, iese la suprafa ă odată cu ecoul ce se pierde-n păduri nesfârşite. Vitralii de culori filtrează lumina şi ne pune în ochi mirajul, necunoscuta mea e-nfăşurată-n mătasea cuvintelor ce capătă nume.
29——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Cândăprinămineăzboar ăcocoriiă
Doamneă
Când prin mine zboară cocorii, nu e momentul socotelilor grele, mâna la ochi o pun să văd prin coif de lumină cum sângeră triste ea despăr irii şi înserarea primeşte întunercu’-n măduvă.
Sunt vulnerabil, Doamne, un om ca oricare femeile mă ştiu, îmi umblă ghimpii prin nervi şi mi-aş dori să stau pe praguri la intrare, şi tu semne cu mâna, să-mi faci când mă observi.
Dar cum să ajung la vadul uitării la morile vântului cu osii de toamnă unde străjerii stau la pândă să vadă gleznele delicate ale morări elor ce-n taină împart secretele vârstei cu flori de câmp la brâu şi aromă de levăn ică pe coapse. Îşi lasă târziul pe drumuri de vară să crească din tinere e tot fructul, hotar să pună la întâmplări odată cu scurgerea apei timpului. Curbele cărnii pierd uşor din contur totul se dăruie tăcerii ori singurătă ii, rămân în urmă doar aure-n declin.
Simt îndoiala, Doamne, ca omul cel de rând, caut în mine filonul dătător de pre dar ştiu că şi norocul de m-ar iubi curând tot n-aş putea să- i fiu în mănăstire, stare . Iartă-mă Doamne, de păcat şi suferin ă am vrut să mă desprind cu inima senină, fântână vie cu inima în fiin ă sărată sângerare-n lacrimi de lumină. Ştiu, rugăciunea Doamne, mereu mă îndreaptă spre adevărata credin ă şi iubire, să-mi nască gândurile în vise şi-n faptă fructul cel copt, nuntit în inimă de mire.
Laăsânulăeiădormăcriniiăînfloriţiă
Sfârşitul vie ii, Doamne, când va fi să vină lasă-mă să-mi termin tot vinul din carafă, scrise-n în cartea vie ii, poeme de lumină, pe pagini îmi poartă sufletul parafă.
Încearcă peste tot să risipească raze în oasele luminii,
Nuămaiăsuntăcaptivăînătrupă
ochii rotesc unghiurile pe toate fe ele geometriei.
Poartă-n rădăcini oglinzile cerului, scoate din umbrele mor ii îngerii norocului, lauda învierii ca o taină sublimă fuge din oameni teama şi înfloreşte speran a. Partea ascunsă a cunoaşterii nu rămâne aşa... Fiecare poartă sămân a ce răsare din cuvânt şi iese-n afară sarea pământului.
Asemenea unei cascade luminoase o ploaie de meteori i cade peste priviri, cerul este atât de frumos şi straniu iar noaptea se scutură de ispite. Aeru-i vâscos şi dulce, sub iat de plăcere, în el se coace uimirea la foc deschis, vorbele nu se aud şi au început să curgă cum se topeşte-n minuni imagina ia. Nu mai sunt captiv în trup, sar în afară.
Nu se întoarce din drum, merge până la capăt, deschide ferestrele nop ii să zâmbească stelele, îşi umple inima cu strugurii sufletului.
În cuvântul scris, în gândul care-i dă sunetul intrat în suflet,
Nu se ştie învinsă, caută piedici pentru depăşit, învată să zidească cuvintele în poeme înalte.
Odată cu stelele surprinse îngerii veghează căderea meteorică, vipere de nichel îşi pierd otrava.
pânza rară ce-mi acoperă fa a, se scutură de fluturi.
La sânul ei dorm crinii înflori i cu colopotele lovite de tăceri. Chiar dacă fac popasuri pe drumul înserării copacii mă înso esc urmărind norii, păsările sunt rare şi tot mai mute, toată suflarea aşteptă crepusculul.
Cine îi poate explica dansatorului ce înseamnă dansul ? William Butler Yeats
30——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Lina Codreanu - Cvintetul semnelor de cunoaştere
în lirica lui șon Gheorghe Pricop/33
Petronela Angheluță - Trăiri - Flăcări în inimă Nina Gonța/36 Mihai Cimpoi - Un poeta natus: Petru Andrei/37 Dumitru Apostolache - Cartea colegului meu Cântă la Duda o chitară/38
Constantin Hu anu - CORNEL V LEANU Chintesen e ontologice în cvinării i haiku/39
31——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ ...Volumul Cartea celor cinci semne… este organizat în cicluri lirice, corespunzând organelor senzoriale de percepere a lumii împrejmuitoare, toate răsfirate în oglinda magică a Grădinilor suspendate din anticul Babilon, ca nivel suprem al fericirii omeneşti. Aşadar, celor cinci Grădini suspendate ale Semiramidelor le corespund:ă Semnul ochiului, Semnele urechii, Semnele (au)gustului, Semnele (amâ)nării şi Semnele tactilului. Lina Codreanu ... Sufletul unei femei este, mai totdeauna, marcat de sentimente profunde, de suferin e pe care le ascunde i rareori le scoate la suprafa ă, suferin e ce există, latente, undeva în străfundurile fiin ei. ”Trăirile”, cum atât de sugestiv le nume te doamna Nina Gon a în acest nou volum, sunt înflăcărate, intense i exprimate în a a fel încât noi, femeile care lecturăm poeziile, ne regăsim i trăim la unison cu autoarea ”experien e” care i pe noi ne-au rănit, ne-au făcut fericite ori ne-au stârnit nostalgii sfâ ietoare. Nina Gonța
... Poet al marginii, împresurată de pace patriarhală, Petruş Andrei nu dă dovadă, totuşi, de o conştiinţă liniştită. Suflul aspru al timpului nostru pătrunde cu potrivnicie, determinându-l să recurgă la livreştile şi existen ialele no iuni: dihotomie, abis, labirint, eudemonism, se mai conturează, apoi, o propensiune spre formulările aforistice (parabolice, după cum am văzut), încadrate în forma fixă a sonetului (poetul fiind un bun sonetist): „Cu unul in iar celălalt mă ine / Şi pretutindeni doi se zbat în mine: / Şi bunul Dumnezeu şi Necuratul! (Mergând). E învederată tendin a spre un discurs liric concentrat, disciplinat, luând adesea dimensiuni miniaturale: „Din întunericul/ albului/ neprihănit/ urcă, spre vârf,/ în asfin it,/ amarul blestemului/ neîmplinit” (Nucul). Mihai Cimpoi … Săteanul localită ii Duda – Timigeni, Valeriu Penişoară, învă ător şi cantautor cunoscut pe plan na ional, a devenit prin faptele sale la catedră şi pe scenă, prin clipele petrecute împreună cu autorul căr ii, personajul principal al acesteia. Un personaj viu, care vorbeşte, gândeşte, decide sau se îndoieşte, “dotat cu apăsate calită i şi ezitări umane” (Argument, pagina 10), I. Gh. Pricop, acest Creangă al “dudenilor” şi chiar al păr ii de sud – est a Moldovei, a reuşit să ne ofere o lucrare cu un profund caracter informativ, îmbrăcată în frumoasa haină a literaturii. Pe lângă faptul că şi-a legat via a cu folos şi cu suflet de şcoală, domnia sa reuşeşte să scrie o carte urzită în memoria, în primul rând a unui practicant al ritualului didactic – învă ătorul Valeriu Penişoară. Men ionez că autorul, în calitate de director al şcolii din Duda – Epureni, a condus-o cu pricepere şi cu un deosebit spirit gospodăresc. Dumitru Apostolache ... Răsfoindu-i creația literară de până acum se putea observa mai de mult că autorul avea ină nuce posibilitatea de a se exprima sintetic, respectiv: "Scurt și cuprinzător; în forma cea mai restrânsă", după cum ne indică Dic ionarul explicativ al limbii române. De unde și asemănarea celor trei versuri cu o maximă, cu o frază în eleaptă despre via ă. i reluând ideea avansată la începutul acestor rânduri, descoperirea fa etelor vie ii, prin anul 2012, autorul volumului sub zodia Euterpei , pornind de la dorin a înve nicirii gândurilor ce-l asaltează, î i propune o seamă de exigen e : să despice firu-n patru, să- i îmbrace cuvântul în aurii ve minte, să-i dea valori de mit i vrajă de eresuri ; cetate să- i clădească din spirit i idei iar din gânduri să împletească un lan întreg de zale. Întrebările îi rod lini tea i caută răspunsuri la marele Socrate, în timp ce cohortele de gânduri îi pustiesc fiin a. E blestemat Pământul de cel ce l-a zidit ? Zeița învrăjbirii scufundă lumea în invidie și n-a fost nicând o lume mai nebună ca acum ! Însetată să aibă cât mai mult ! Constanin Hușanu
32——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
ăLinaăCODREANU Cvintetulăsemnelorădeăcunoaştere înăliricaăluiăIonăGheorgheăPricopă
Motoul ales pentru această carte apar ine lui Mircea Horia Simionescu, strălucit reprezentant al Şcolii de la Târgovişte. Ca membru fondator al grupării literare, prozatorul huşean Costache Olăreanu a primit, în vara anului 1947, vizita bunului său prieten, alături de care a colindat împrejurimile Huşilor. Iată câteva nota ii ale lui C. Olăreanu din vol. Poezie şi autobiografie (1994): „Dar drumul nostru la Păhneşti? Trecând prin Corni, Duda şi Novaci, pe spinările unor dealuri ce ne dădeau vertijuri ca aflându-ne pe puntea unor vapoare balansate în tangaj de valuri uriaşe, în stânga şi în dreapta drumului cu tancuri şi tunuri părăsite din timpul războiului, invadate de vegeta ii luxuriante, trăiam momentele cele mai frumoase ale prieteniei noastre, o prietenie proiectată în Cosmos”. Şi încă o nota ie a lui M.H. Simionescu din vol. Dicţionar onomastic (2000): „La Păhneşti, în micul sat de sub vii, era răcoare şi curat. Cât priveai spre văi, se întindeau crudele abajururi ale grădinilor cu bogă iile acelui pământ binecuvântat şi, ici-acolo, turela vânătă a unui tanc scos din luptă, cuib al gândăcimii şuvăitoare. Aici era răcoare şi curat”. Am citat fragmentele pentru a în elege cât de benefică este această zonă, în care trăieşte şi creează profesionist scriitorul de anvergură na ională, Ion Gheorghe Pricop. Pe monumentul liricii şi eposului pricopiene stă dăltuită amprenta satului natal, unic prin istorie şi hotărnicie, prin credin ă şi obiceiuri, prin oamenii locului. Satul Duda din Moldova de mijloc este matca artisticului răsfirată generos şi inconfundabil în magia Timigenilor, sub ărâna Hadadârlei, în magma familială, în gândul şi sperarea, în visul şi împlinirea lui, într-un cuvânt, în tot universul său artistic. Este amprenta scriitoricească din toată lirica şi proza, strecurată prin cuvântul, privirea, sim irea şi respira ia inconfundabile ale lui Ion Gheorghe Pricop, autor de poezie şi proză, ale căror rădăcini sunt ancore temeinice în realitatea şi specificul locului. Constat că nimic nu e întâmplător şi că firul artistic se leagă peste decenii, prin acest cârligmoto ales de poet pentru vol. Cartea celor cinci semne..., apărută în 2016, la Editura Timpul din Iaşi: „Atenta supraveghere a înaintării fiin ei, a devenirii ei: asta e o îndeletnicire exclusiv bărbătească.” În ansamblul ei, cartea surprinde războiul şi pacea vie ii în devenire, în ipostaze care dau înfiorarea mor ii şi respira ia vie ii. Motivul contrapunctic, anun at încă din Predoslovie e de natură cinegetică: fiara şi prada, aflate în salturi de încleştare, dar şi de armonizare. Volumul Cartea celor cinci semne… este organizat în cicluri lirice, corespunzând organelor senzoriale de percepere a lumii împrejmuitoare, toate răsfirate în oglinda magică a Grădinilor suspendate din anticul Babilon, ca nivel suprem al fericirii omeneşti. Aşadar, celor cinci Grădini suspendate ale Semiramidelor le corespund:ă Semnul ochiului, Semnele urechii, Semnele (au) gustului, Semnele (amâ)nării şi Semnele tactilului. Inten iile artistice ale poetului se înfăşoară sistemic în jurul unei idei absorbite de mytos şi s-a văzut aceasta în cartea Balada vârstelor sau în romanul Paradigma deşertului, de pildă. Ca proiect artistic, substan a operei este de natură filosofică, fiindcă, urmărind pas cu pas zămislirea făpturii umane, „înaintarea fiin ei” şi receptarea senzorială a lumii, Ion Gh. Pricop creează o epopee lirică, o sentigonie. Ieşirea din ne-vedere ca primă „zestre a cunoaşterii” se face prin „ochiul rotitor”, care, decopertând întunericul, captează „totul-cel-albastru”, încât – spune eul liric – „cu barda în inimă să pot striga despre lume/ că este…” (Văzutelor, baci de nădejde…). 33——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ Personajul alegoric este „fratele geamăn” Eliahor – o întrupare artistică nu numai al unui alter-ego, ci o multiplicare de tu: „cel în care să te po i vedea/ cu adevărat, căci privirea ta, în tine, de sine,/ nu-i suficientă, tu eşti tu şi ceilal i, tu şi celelalte,/ ori Eliahor asta va face: va observa pe tine/ din celelalte, tu cu interiorul, el cu exteriorul […]” (Eliahor) De la mărunt la ansamblu, de la aproape către departe, de la izvor până-n stâncă, de la dunga zilei până la aştri lumea-i percepută dimensional şi cromatic, într-o îmbulzeală a elementelor universurilor vegetal şi geologic, acvatic şi astral etc. Ochiul interior pare mai pătrunzător decât „ochiul cu văzătură” şi-şi târăşte stăpânul în drame existen iale, făcându-l să-n eleagă „că-ntr-o frunză-i lumea/ toată” şi că-n astă făptuire dumnezeiască el, fărâmă de lut cu suflare, este doar „parte în alcătuire”, ajungând la concluzia că „grea-i lec ia văzutului”. În a doua parte, Semnele urechii sau a II-a Grădină a Semiramidei, demersul liric alunecă tot dialectic, pe cercuri de vârstă, de la desluşirea primului sunet în papilele urechii până când „dihania ascunsă” amu eşte percep ia sonoră: „Fiindcă văzutele şi priceputele etajului unu/ e musai să rămână ale etajului unu;/ dincolo, deasupra,// aud că sun auzitele”. (Scrisoare din Semiramide) Pentru traiectoria lirică, arsenalul lexical folosit de Ion Gh. Pricop prinde din aceeaşi arie semantică semne substantivale ori verbale: voci, vuiet, zgomot, glasuri, viorist, cântec, melodie, vorbă, muzici, bolboroseală, şoapte, dialog, vocale, turnubabel, cuvânt, tăcere, sunete ori răsunau, ţârâia, se aude, clipoceau, scârţâi-vom… Cum „toate/ făcutele prin sunet se/ legitimează” (Lecţie), esen ial rămâne senzorul de auzire. Cu atât mai mult, artizanul de metafore trebuie să aibă în vedere armonia poetică sonoră. Aşa sună îndemnul eului liric dat lui Eliahor: „ascultă-le/ sunetele de dincolo de sunete,/ chiar de va fi să ajungi poet.” (Glasul văzului de lună). O derivă a armoniilor ar instaura haosul şi fundamentul artistic al poetului, artizan de sunet şi cuvânt, n-ar mai avea legitimitate existen ială: „Eliahor, mă pregătesc de capitulare: plaiul/ armoniilor e greu de păzit în neîmblânzirea hienelor;/ o singură margine de lume mai este în/ mélos…” (Armonii în derivă). Poetul Ion Gh. Pricop nu rămâne sim urilor prizonier, e doar grădinarul veghetor din centrul fiecărei Grădini a Semiramidelor, ceea ce-i dă prilej să cântărească nepărtinitor rostul cvintetului senzorial. În ciclurile următoare, adică Semnele (au)gustului, Semnele (amâ)nării, Semnele tactilului, fiecare sim e o treaptă de cunoaştere, o terasă a grădinilor suspendate, aşezată ierarhic de la bază spre vârf, în func ie de trebuin a lor. Întâi văzul, auzul, apoi gustul, mirosul, pipăitul, nicicum încăpătoare („cele cinci semne ale/ mele nu se pot întinde într-o/ piele suficientă care să acopere copacii şi florile”, Îndoielile lui Eliahor), dar nici îndestulătoare omului pentru o cunoaştere absolută a tainelor lumii. Senza iile gustative au tente dulci-amărui, limitate când e vorba despre roadele pământului (Gustul cireşelor, Gustul pepenelui), dar extinse prin nuan ările despre victorie-înfrângere, stil, dragoste, înstrăinare, fericire-despăr ire, moarte etc. Din planul perceperii senzoriale (simţul ca instinct, senza ie) se păşeşte peste hotar, generos şi cu folos cognitiv în planul ne ărmurit al sentimentelor (sentimentul ca sim ire, sensibilitate). Gustul şi miroznele armonizează pilduitor în 34——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ peisajul geometric de trepte suitoare din zidirea Semiramidelor şi completează în paleta sim urilor lui Eliahor ceea ce privitul şi auzitul nu au putut cuprinde: „…lumea lui/ Dumnezeu se preface/ într-o cutie tridimensională,/ simplă ca bună ziua, cu drumuri în care obiectele/ cu miros stau armonios aşezate în amestec/ cu cele cu gust…” (Lumea între „da“ şi „nu“) În subciclul Postpoeme pentru Dania…, învăluirile unei necurmate triste i pentru regina „zorilor de zi”, plecată într-un zbor fără întoarcere, cernesc imaginea poetică. A V-a Grădină a Semiramidei rânduieşte în palierul superior tactilitatea, capacitatea de a cunoaşte prin atingere, drept cea mai vicleană furişare a clipei – oarbe, amu ite, anosmice şi fade –, însă şi cea mai delicată înfă işare a tandre ei:
„Bat clopotele, curg apele, vine şi se/ scurge crivă ul; scrâşneşte din osii/ închipuirea de corp a/ lucrurilor, trece Timpul… Nu se vede, nu se aude, n-are gust,/ nici culoare, dar este… În apăsarea // boabei de rouă/ pe frunză, a mânu ei/ pruncului pe bra ul/ mamei, a gurii îndrăgostite pe gură…” (Numai timpul…) Sub imperiul Timpului, creatorul-maratonist aleargă pe întortocheatele alei din grădinile Semiramidelor, prin jungla sim urilor, pentru a găsi „calea de aur”, calea către sine, aşa cum încercase să răzbească la „lumină” şi miticul Iona (din piesa omonimă a lui Marin Sorescu): „Am dorit toată via a să descopăr calea de aur, celebra cărare dintre da şi nu, dintre bine şi rău, dintre întuneric şi lumină […]” (Maraton…) În fapt, se conturează mesajul estetic al Cărţii celor cinci semne…, prin care Ion Gh. Pricop exprimă artistic rolul artei şi al artistului în lume, aşa cum bine stă scris în motoul căr ii – „Atenta supraveghere a înaintării fiin ei, a devenirii ei…” Predoslovie şi Epilog sunt poeme-oglindă care cuprind în îmbră işare substan a căr ii varii moduri de (auto)cunoaştere, prin „semnele”/ sim urile primordiale, a lumii din afara şi din lăuntrul nostru. Epilog e oglinda-ntoarsă a sim urilor, după principiul formei prozodice a glosei, de la cvintetul senzorial (văz, auz, miros, gust, pipăit) către unul-tot – Omul-Creatorul –, chintesen ă de întrupare şi vis, de elan şi desperare, de via ă şi moarte: „Iar eu cât sunt viu, şi nu mort,/ Şi mă mai ine Dumnezeu,/ Întorsu-m-am, să dau raport/ Tătânelui, Marelui EU…” (Epilog) În faldurile vegetale din grădinile Semiramidelor, se simt unduiri de epopee sumerobabiloniană, eul liric şi „fratele” Eliahor reavivând, pe alte coordonate, celebra şi sfâşietoarea prietenie dintre Ghilgameş şi Enkidu, vânători în pădurile cu cedri, dar pradă destinului neîndurător. Iată chemări similare de dragoste de via ă: Ghilgameş: - „Vino, prietene, haide la Egalmah, s-o vedem pe Ninsun, Regina slăvită…” (Epopeea lui Ghilgameş. Tableta a treia); Poetul: „Vino, Eliahor, i-am zis, să depistăm decibelii semin elor!” (Senzaţionala ştire). Destinul dat de Puterea universală, fie numită zeu, fie Doamne-Doamne, pândeşte toate straturile de via ă, deopotrivă neîndurător şi nepărtinitor cu vânătorul şi cu prada: „Doar zeii singuri şi soarele domnesc acolo-n veşnicie, dar zilele muritorilor rămân numărate! Orice ar face oamenii, totu-i ca suflarea vântului!” (Tableta a doua); „Doamne-Doamne/ ne pipăie/ cu degete moi, de cea ă,/ slobozindu-ne firul,/ din ghem, pe hipodromul Lui de petreceri…” (Cal şi călăreţ). Poetul împrumută arhitectura naturii senzoriale pentru structura căr ii, căci e de observat că poemele nu sunt adunate aleatoriu într-un volum, ci dispuse în planuri lirice clădite cu o rigurozitate estetică de ales rafinament. Totul porneşte metodic, la început dând adieri confuze, pentru ca, ulterior, acest tot să capete o congruen ă în care niciun cuvânt nu e rătăcit. Variantele de vocabular reprezintă alesături regionale, ornamente estetice prin care poetul pune mlada lirică în suhatul din vatra Dudei. Peste ani, fi-vor codri cu poeme. Şi atunci, cum să nu fim în acord cu gândul lui Costache Olăreanu, că „locul din care se trage un scriitor şi locurile despre care vorbeşte lasă amprente greu de şters”?
35——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
TR IRIă–ăFL C RIăÎNăINIM NINAăGON A Sufletul unei femei este, mai totdeauna, marcat de sentimente profunde, de suferin e pe care le ascunde i rareori le scoate la suprafa ă, suferin e ce există, latente, undeva în străfundurile fiin ei. ”Trăirile”, cum atât de sugestiv le nume te doamna Nina Gon a în acest nou volum, sunt înflăcărate, intense i exprimate în a a fel încât noi, femeile care lecturăm poeziile, ne regăsim i trăim la unison cu autoarea ”experien e” care i pe noi ne-au rănit, ne-au făcut fericite ori ne-au stârnit nostalgii sfâ ietoare. Cartea este dedicată fiicei domniei sale i debutează cu un poem în care autoarea confesează trăirea intensă a minunii i a devenirii materne. Iubirea, rememorată la vârsta maturită ii, este privită cu un anume ”realism”, uneori cu gingă ie, alteori cu duritate, ori cu nesfâr ite regrete. Ura se poate transforma în iubire, într-o ”poveste” de dragoste în care EA este în elată în a teptările ei de cel pe care, totu i, îl iube te, iar neaflarea iubirii la vremea potrivită aduce dezamăgire, chiar dacă ea, ”rebelă”, ghice te gândurile bărba ilor i îi pune pe ace tia, cu îndrăzneală, fa ă în fa ă cu propria ipocrizie. Uneori, a readuce o iubire pierdută devine obositor, iar atunci când nu mai este posibil acest lucru, femeia trebuie să înve e să trăiască fără iubit, într-o cumplită solitudine, de multe ori, nedorită. Alteori, bucuria regăsirii iubirii pare să fie ”trăită” fără prea multe procese de con tiin ă: ”de ce să ne complicăm inutil min ile/cu analize, întrebări i regrete?”. O iubire pierdută generează întrebări retorice dureroase: dacă el este fericit cu alta sau ea cu altul? Dorin a femeii nu este în eleasă întotdeauna de partener, indiferen a acestuia ducând la satura ia de a cer i iubire (cuvintele nespuse omoară dragostea!), în timp ce EA dore te să fie în tot i în toate, dore te ca mintea iubitului să fie plină de EA i să existe o contopire totală a celor doi iubi i. i, totu i, este nevoie de iubire, poeta inducând în unele poezii sentimentul siguran ei i al binelui găsit lângă fiin a ocrotitoare, protectoare – bărbatul, bucuria unui zâmbet primit de la cel de alături. Dorul de cel care va pleca devine o ”trăire” acută, el fiind rugat să nu uite clipele fericite, să nu uite iubirea, să nu o uite pe EA, dar, pe de altă parte, din prea multă iubire, EL trebuie lăsat să plece. i, chiar dacă atunci când suntem singuri, ne prefacem că ne este bine, în ciuda suferin elor, a plecărilor, a întoarcerilor, nu trebuie să uităm că putem găsi iubire, că există cineva care ne poate iubi: copilul, sora, mama, Dumnezeu! Poeta prive te cu luciditate, într-un mod original, statutul amantei, cea, de obicei, atât de blamate: ea este cea care a teptă mereu, care trăie te în singurătate, tristă, cu sufletul strâns, cea care nu are niciun drept asupra iubitului – so al altei femei. Amanta cer e te iubire, culege firimiturile unei iubiri, fiind mereu neîn eleasă de cei din jur, judecată, uneori, dincolo de aparen e, fără cunoa terea adevărului ori a circumstan elor. Chiar dacă se bucură de natură, chiar dacă tânje te după o dragoste visată, autoarea meditează la începutul i la inevitabilul sfâr it al existen ei omene ti, contemplând locul de veci din balconul în care savurează nu doar ”ciocolata”, ci i ”via a de pe pământ” (”nu de sub pământ”!) i chiar constatând că ”durerea sufletului e mai grea decât a trupului”. Miopia – aminte te poeta – este uneori necesară pentru a nu ne vedea ridurile ce aduc bătrâne ea. Con tientă fiind de efemeritatea vie ii umane, pe care, totu i, a trăit-o cu intensitate, dar, mai ales, cu iubire, doamna Nina Gon a oferă, odată cu această carte de versuri, ”trăiri” tumultuoase, dantelate cu nostalgii, a ezându- i sufletul, ca ofrandă, în palma cititorului. Prof. Petronela Angheluţă 36——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
MihaiăCIMPOIăă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăUnăpoeta natus:ăPetruşăAndrei Cele 70 de poeme, pe care şi le-a ales într-un florilegiu pro domo sua Petruş Andrei (Andrei Petru) cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, se prezintă ca un act de identitate sub formă de album sentimental. Dominantă este o rostire colocvială a fiin ei sale (volumul e intitulat sugestiv Călător prin timpul vieţii sale) adresată sieşi, dar şi Celuilalt, adică Cititorului, căruia i se încrede cu lealitate deplină, angajându-l în mod interactiv în discurs. Dacă e să-l definim tipologic, este lesne să ne dăm seama că e un poeta natus cu o afiliere electivă spe ei esenianolorchiano-vierene. Formula panlirică se nutreşte dintr-o confesionalitate sinceră, fără nicio notă factice, aci genuină, gra ioasă, aci ludică, mucalită, bonom umoristică sau satirică. Prin tematică, tonalitate, structură sufletească este un poet al marginii, căruia îi stă bine o retractalitate în liniştea sătească, în otiumul câmpenesc, în blagiana veşnicie ce s-a născut la sat. În acest tărâm care poartă însemnele arhetipalită ii firea se citeşte uşor în toate mişcările naturii. Însuşi eul liric se identifică panteistic izvorului (toposului-cheie al poeziei sale): „Am plecat de la izvoare/ Şi-am umblat în deal şi-n vale/ Ca o apă curgătoare/ Când mai iute, când agale. // Şi-am ajuns în loc anume/ Şi cu bune şi cu rele, / Undeva în larga lume / Încercând să urc spre stele” (Înstrăinatul). Făcând tabloul simbolic al satului, pe primul plan – dominant, central – apare, bineîn eles, izvorul. Iar într-o „gâlceavă” dintre izvor şi fântână, în care aceasta îl crede pe cel dintâi „neînsemnat şi străveziu replica parabolică finală este semnificativă: „Cei înseta i ce zac de boală/ Ori cel ce la drum lung s-aşterne / Nu caută doar forma goală/ Ci apa dragostei eterne / Deşi uni i vom fi mereu / Tu eşti doar FORMA, FONDU-S eu”. Poet al marginii, împresurată de pace patriarhală, Petruş Andrei nu dă dovadă, totuşi, de o conştiinţă liniştită. Suflul aspru al timpului nostru pătrunde cu potrivnicie, determinându-l să recurgă la livreştile şi existen ialele no iuni: dihotomie, abis, labirint, eudemonism, se mai conturează, apoi, o propensiune spre formulările aforistice (parabolice, după cum am văzut), încadrate în forma fixă a sonetului (poetul fiind un bun sonetist): „Cu unul in iar celălalt mă ine / Şi pretutindeni doi se zbat în mine: / Şi bunul Dumnezeu şi Necuratul! (Mergând). E învederată tendin a spre un discurs liric concentrat, disciplinat, luând adesea dimensiuni miniaturale: „Din întunericul/ albului/ neprihănit/ urcă, spre vârf,/ în asfin it,/ amarul blestemului/ neîmplinit” (Nucul). Dacă luăm în considerare programul său tradi ionalist într-un context al experimentărilor fervente, avem în cazul său (după cum observă Theodor Codreanu), un act de automarginalizare. Adecvate statutului de poeta natus sunt formele intimizate, solilocviale de rugă şi psalm. Înrudirea cu folclorul o dovedeşte frecven a cântectului, a doinei. Volumul e înso it de fotografii şi de un grupaj de aprecieri critice. Volumul Călător prin timpul vieţii mele, completat şi cu traduceri în limbi străine, acreditează întru totul calitatea de sensibilist înclinat să capteze o „nepământeană melodie”, remarcată de Constantin Ciopraga. *Petruş ANDREI, Călător prin timpul vieţii mele, 70 de poezii, edi ie alcătuită de Livia Andrei, Editura Sfera, Bârlad, 2016 Cronică apăruta în „Literaturaă iăArtaă” ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăS PT MÂNALăALăSCRIITORILORăDINăREPUBLICAăMOLDOVA ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăJOI,ă16ăiunieă2016.ăFONDATăLAă3ăOCTOMBRIEă1954 NR.ă24ă(3693) 37——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
DUMITRUăAPOSTOLACHE CARTEA COLEGULUI MEU
CÂNTAăăLAăăDUDAăăOăăCHITAR
(Prin via ă, muzică şi poezie... cu Valeriu Penişoară) Vechii egipteni credeau că un om trăieşte atâta timp cât numele lui este pronun at, citat, rostit, vorbit. Sunt sigur că, printre altele, profesorul Ion Gheorghe Pricop, publicist şi membru al Uniunii Scriitorilor, s-a gândit şi la credin a de mai sus când a hotărât să scrie cartea cu titlul men ionat. În această carte, apărută la Editura TIMPUL, Iaşi 2016, I. Gh. Pricop, colaboratorul, colegul şi prietenul cantautorului moldovean Valeriu Penişoară, s-a învrednicit să ne ofere detalii despre rela ia de crea ie a celor doi binecunoscu i dudeni, în jude ul nostru şi nu numai. Aşa cum, de altfel, recunoaşte şi autorul în „Argument”, cartea încearcă şi reuşeşte cu rezultate admirabile zic eu, să ”surprindă fotografia cât mai veridică a două spirite creatoare aflate într-o rela ie constructivă”. Rela ia dintre cei doi a fost una complexă, care a variat de la simplul raport dintre doi oameni obişnui i, consăteni şi colegi de serviciu, la acela dintre şef şi subaltern şi culminând cu legătura aceea specială dintre creator şi interpret. Autorul căr ii, posesor al artei citirii sufletelor celor din jur şi al priceperii de a pune gândul în cuvinte, mărturiseşte (şi are dreptate) că nu este vorba despre o monografie propriu zisă, întrucât “alături de imaginea şi aspectele de via ă ale cantautorului, apar fulgura ii care in de via a autorului – colaborator”. Ion Gh. Pricop nu se poate detaşa de mijloacele prozatorului şi ale poetului, ceea ce face ca lectura căr ii să fie plăcută, interesantă, captivantă, de multe ori instructivă şi mai ales dulce. În aceste vremuri de “zgomot şi furie”, profesorul - pedagog Ion Gh. Pricop – suflet bun, spirit superior, respectos, modest, dar ferm în părerile exprimate cu voce înceată, ne oferă o poveste frumoasă de via ă, interesantă, un model de muncă artistic şi de curaj de a fi altfel. Modelându-şi fraza cu artă, scriitorul I. Gh. Pricop a reuşit să imortalizeze imaginea unui învă ător şi cantautor cu talent autentic, aflat în devenire şi parcurgându-şi meandrele sale fireşti. Săteanul localită ii Duda – Timigeni, Valeriu Penişoară, învă ător şi cantautor cunoscut pe plan na ional, a devenit prin faptele sale la catedră şi pe scenă, prin clipele petrecute împreună cu autorul căr ii, personajul principal al acesteia. Un personaj viu, care vorbeşte, gândeşte, decide sau se îndoieşte, “dotat cu apăsate calită i şi ezitări umane” (Argument, pagina 10), I. Gh. Pricop, acest Creangă al “dudenilor” şi chiar al păr ii de sud – est a Moldovei, a reuşit să ne ofere o lucrare cu un profund caracter informativ, îmbrăcată în frumoasa haină a literaturii. Pe lângă faptul că şi-a legat via a cu folos şi cu suflet de şcoală, domnia sa reuşeşte să scrie o carte urzită în memoria, în primul rând a unui practicant al ritualului didactiv – învă ătorul Valeriu Penişoară. Men ionez că autorul, în calitate de director al şcolii din Duda – Epureni, a condus-o cu pricepere şi cu un deosebit spirit gospodăresc. Toate afirma iile mele se bazează pe faptul că i-am cunoscut, la vremea respectivă pe ambii membri ai cuplului cântăre şi textier. În adevăr, întâmplările povestite, faptele relatate, personajele care participă la ac iune, cadrul, con inuturile şi ideile, până şi sentimentele trăite de autor sunt autentice. Printr-o abordare echilibrată şi atentă, lucrarea aceasta fascinează prin naturale ea cu care autorul descrie modul cum personajul principal a înfruntat multe din valurile vie ii şi prin efortul depus de acest cuplu, binecuvântat de Dumnezeu, prin viers şi cântec pentru apărarea demnită ii umane, a spiritului românesc. Legăturile sentimentale puternice ale celor doi au făcut ca şi după trecerea la cele veşnice a lui Valeriu Penişoară, prietenul său I. Gh. Pricop să-l viseze ani de zile, ceea ce l-a determinat să creadă că trebuie, că i se cere să-l ajute pe fostul său coleg de cancelarie şi după moarte. Cum? Scriind această frumoasă carte, bazată aproape în totalitate pe rela iile lor directe. 38——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ Cu siguran ă că cititorii se vor împăr i în două: unii se vor apuca de visat, iar ceilal i vor fi trezi i la realitate. Pentru to i însă, admirabilul scriitor I. Gh. Pricop rămâne un exemplu privind onestitatea cu care scrie. Un exemplu de suflet frumos, neobosit în a iubi, capabil să dăruiască şi să primească pe măsură. Citind cu aten ie această carte îmi dau seama că şi matematica l-a ajutat pe autor să facă lucrurile temeinic şi să descopere multe la cei din jurul său, în primul rând să le re ină, să le interpreteze şi mai apoi să ni le împărtăşească şi nouă sub haina literaturii, să aprecieze cum se cuvine rela ia de prietenie şi s-o exemplifice, ca în cazul de fa ă. Profesorul I. Gh. Pricop cunoaşte importan a exemplelor în educa ie. Demersul său voluntar, sprijinit de Primăria comunei Duda – Epureni (prin Petru Chiriac – primar şi Liviu Pintilie – contabil şef) în ceea ce priveşte apari ia acestei căr i este un asemenea exemplu. Am participat la lansarea căr ii (la Duda; 15.08.2016) şi am citit pe fa a şi în atitudinea profesorului scriitor I. Gh. Pricop, bucuria reuşitei repunerii la loc de cinste a imaginii şi spiritului unui artist adevărat, Valeriu Penişoară, care atât prin cântecul din timpul vie ii, cât şi prin amintirile ce le-a lăsat continuă să trăiască, să facă cinste comunei, jude ului şi ării întregi. În fond “Valeriu Penişoară a reprezentat, la vremea respectivă, un fenomen în cultura cântecului şi a poeziei româneşti” (pagina 11). Felicitări domnule profesor I. Gh. Pricop. Felicitări reprezentan i ai Primăriei comunei Duda – Epureni. P.S. Domnule scriitor I. Gh. Pricop, cartea aceasta are un gust de “încă”. Aşadar noi şi mari succese în ale scrisului. Profesor Dumitru V. Apostolache
CONSTANTINăHU ANU CORNELăV LEANU
Chintesențeăontologiceăînăcvinariiă iăhaiku
Via a miracol i uimire, apărută dintr-o împletitură, aidoma unei cozi de codană, folosind drept materie primă aminoacizii cu care se realizează 64 de codoane (combina ii), va determina caracterele fizice i psihice ale individului apărut în lume sub formă de om. Mai mult de atâta nu prea mai tim, exceptând fecundarea dintre un spermatozoid i un ovul, opera iune interzisă a fi cunoscută de copii mici. Trecând peste aceste amănunte tiin ifice, tema vie ii a rămas un câmp imens de interpretare pe care se întrec scriitorii, mai cu seamă poe ii, să o definească sau să-i pună în operă infinitile ei fa ete. Rezultatele investiga iilor sunt exprimate apoi într-un număr apreciabil de poezii cu sau fără rimă, strânse într-un volum sau mai multe de-a lungul întregii vie i. Un asemenea travaliu de virtuozitate încearcă i Cornel Văleanu într-un volum intitulat Flori de cireș japonez , luându- i în periplu său ca topograf o sensibilă ilustratoare ce va înso i traseul ideatic în descoperirea vie ii cu o grafică inspirată, pe nume Ecaterina Mărghidan asistent univ. drd. Universitatea de Arte „George Enescu“,
Iaşi, Facultatea de Arte Vizuale i design. Talentat epigramist, de unde i membru al Uniunii Epigrami tilor din România i al Cenaclului de Epigrame Academia Liberă Păstorel Ia i, profesorul de limbă română Cornel Văleanu, cu posibilită i substan iale de a exprima doar în patru versuri o idee suficient de mare pentru a scrie un eseu de câteva pagini, a trecut de la Urzicare -Catrene țepoase și rondeluri (2009), de la Petale de gând – Cvinarii (2005) – la Sub zodia Euterpei – versuri (2012), Pensionariada (2014) și oferindu-ne în 2016 aceste Flori de cireș japoneze. Înainte de a spune câteva cuvinte despre con inutul Florilor de cireș, se cuvine a sublinia că autorul lor părăse te stilurile de poezie clasică i modernă pentru a se exprima în haiku - gen de poezie cu formă fixă, tradi ional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe (Definiție de pe internet). 39——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută și în afara ei. Mulți scriitori englezi sau americani, dar nu numai, i-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri, ele având calitatea de a exprima atât de multe idei prin atât de pu ine cuvinte. Răsfoindu-i crea ia literară de până acum se putea observa mai de mult că autorul avea inănuce posibilitatea de a se exprima sintetic, respectiv "Scurt și cuprinzător; în forma cea mai restrânsă", după cum ne indică Dic ionarul explicativ al limbii române. De unde și asemănarea celor trei versuri cu o maximă, cu o frază în eleaptă despre via ă. i reluând ideea avansată la începutul acestor rânduri, descoperirea fa etelor vie ii, prin anul 2012, autorul volumului sub zodia Euterpei, pornind de la dorin a înve nicirii gândurilor ce-l asaltează, î i propune o seamă de exigen e : să despice firu-n patru, să- i îmbrace cuvântul în aurii ve minte, să-i dea valori de mit i vrajă de eresuri ; cetate să- i clădească din spirit i idei iar din gânduri să împletească un lan întreg de zale. Întrebările îi rod lini tea i caută răspunsuri la marele Socrate, în timp ce cohortele de gânduri îi pustiesc fiin a. E blestemat Pământul de cel ce l-a zidit ? Zeița învrăjbirii scufundă lumea în invidie și n-a fost nicând o lume mai nebună ca acum ! Însetată să aibă cât mai mult ! Într-o asemenea maree de negre învolburări ce zguduie fiin a omului ce ar merita o soartă mai bună, Cornel Văleanu stihuie te : Sunt coaja de nucă pe ape-nvolburate. Furtunile m-aruncă de mal să mă tot spargă, Plutesc ca-ntr-o derivă pe-o mare tot mai largă i totu i nu mă tem, nu tremur ca o vargă, Sunt coaja de nucă pe ape-nvolburate. Căr ulia, ca format, dar căr oaia grea de sensuri, cuprindea 120 de cvinarii, strofe cu formă fixă, în care primul vers se repetă în cel de al cincilea, ca o concluzie, ceea ce obligă pe autor la o disciplină severă i un efort pe măsură. Sub zodia Euterpei anunță un poet cu o tehnică de versificație originală și o abordare profundă a valurilor vie ii. (Când versuri încă necântate î i bat la u a min ii, te întrebi ce vor să- i spună i curios din fire, le întâmpini cu pâine i sare pe un frumos prosop esut în patru i e, la masa misterioasă a vorbelor cu tâlc i din simplu om de rând te prefaci în scribul unor idei din neant venite). Este ceea ce se poate spune metaforic despre chimia proceselor creative izvorâte din daimonul ce-l inspiră pe Cornel Văleanu. Fiecare cvinariu con ine o întrebare sau un răspuns i nu mai necesită adăugiri lămuritoare. Adevărurile exprimate te duc cu gândul la Omar Kayam, iar postfa atorul lucrării, Fănu Băile teanu, face trimitere la Arghezi, Blaga, Eminescu i conchidea : Cu un acut simț al geometriei și o dulce bucurie plastică, liliputul lui Corneliu Văleanu este un debut pe cât de surprinzător, pe atât de concludent. Am rezumat începuturile poeziei lui Cornel Văleanu i trecerea lui pe o cărare proprie deja găsită, la recenta apari ie a Florilor de cireș japonez, ce necesită un travaliu suplimentar, respectiv restrângerea versurilor de la cinci la trei, fapt ce îngustează i mai mult construc ia unei idei depline, de sine stătătoare. I s-ar putea repro a că scurtimea numerică a versurilor, lipse te pe cititor de peisagistica metaforică din dreapta i stânga drumului ce duce spre concluzii. C.V. î i asumă riscul vorbelor umbrelă de vreme rea i optează pentru concizie, pentru o solu ie tehnică dar densă în con inut. De unde i justificarea de a le numerota, precum se obi nuie te în opere capitale, cum ar fi de exemplu Biblia, autorul fiind con tient că a definit un fapt de via ă într-o interpretare inamovibilă. Sunt sculptorul în piatră și îmi cioplesc cuvântul (Cvinaria nr.4) Cvinariile surprind : Iubirea (Distruge totu-n mine dar nu-mi lua iubirea), Fericirea (De crezi că fericirea e un secret, te-nșeli), Ura,ă Dezbinarea ( De când e omenirea, n-a fost o zi de pace ; i Creatorul știe totul. De ce tace ?) , Invidia (Se zbate înveninată invidia în lume), Acuze,ăÎntreb ri (E blestemat Pământul de Cel ce L-a zidit ? Sau : (Întreb. Ce suflet a înghițit Pământul care-l calc ?), Muncaă ceaă deă toateă zilele ( Cu spor și-aruncă plugarul sămânța pe ogor), Dorințeăomene ti ( O sută de cvinarii am dăltuit în stih /, Din cărămizi de gânduri am înălțat o carte /, Urmașii mei de dânsa, în veci să aibă parte /, Ca numele-mi să-l poarte și dincolo de moarte.). etc. În Flori de cireș japonez concluziile la aspectele vieții se precipită. Cele trei capitole : Iubirea,ăExistențialeă i Natura cuprind o gândire și mai concentrată. Fapt ce-l determină pe Vasile Larco, postprefațatorul volumului să aten ioneze : O parte din producțiile poetice din această carte sunt adevărate proverbe, vorbe de duh, demne de meditație, ceea ce face, ca după citirea ei, nu doar răsfoirea, să devenim mai bogați sufletește, să ne controlăm comportamentul ori unde ne-am afla pe traiectoria vieții. Iată, dar, că autorul, pe lângă valențele sale poetice, și ca profesor de-o viață, nu comite doar poezie, ci și îndemnuri la cură enie sufletească, dând versului nu numai frumuse ea literară a cuvântului, ci i modelul de via ă din marile culturi, model ce te îndeamnă să-l urmezi.
Timpul curge prin noi / Ca apa râului. / Nu știm când și unde se va opri ; Mulți nori de furtună / Ne biciuie fața. / Trebuie să ne înecăm ?... ; Savurează în tihnă paharul / Cu miere și cu venin /. Amândouă sunt licori pentru tine ; De te îndepărtezi de sufletul tău /, Vei fi pajiște fără o floare, / Nimeni nu te va căuta ; Păcatele vin în viață / Dorite și nedorite /. Ne rugăm pentru iertare ?; Cel înțelept cedează întotdeauna, / Chiar când dreptatea e de partea lui. / E marele câștigător. Sunt în carte 220 de haiku, care se termină pe o pagină separată ca o concluzie : Este învingător / Cine știe să ierte, /Suflet liniștit. Prin acest ultim volum, Corneliu Văleanu se racordează la modele interna ionale de exprimare a unor idei, fiind înzestrat cu capacită i native de învingere a obstacolelor prezente într-o poezie cu forme obligatorii i cerin e de concentrare maximă a eposului.
40——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Irina Lucia Mihalca - Fata din vis/43 Monica Arnăutu - În amintiri de fum/46 - Visul dintr-o noapte călduroasă/47 Nina Gonța - Mestecând în cratiță/48 Radu Bobică - Constantin/51 erban Acasandrei - Spațialitate/54 Ion Gheorghe Pricop - Cronici/55 Cosmin Preda - Bumerangul alb/57
41——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ … Adolescentul prefera nop ile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un ipăt pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânăr, diferit de ceilal i, îşi crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. Găsea imposibilă calea de a-şi face prieteni şi chiar o iubită. Aplecat la masa din cameră încerca să-şi scrie gândurile prin fragmente de romane începute. Să fie vis sau aievea glasul ce răzbătea tânguitor din grădina casei? Să fie vis sau realitate? Se ridică, din câ iva paşi ajunse afară. Nedumerit, încercă să afle de unde venea acea chemare abia şoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica luna plină. Încet, un glas suav îl chema: "Vino, hai vino! ”. Irina Lucia Mihalca ... Erai a a de inocent. Cu ochii în cafea cu lapte, n-ai fi zis că doar o noapte ne desparte. Voiai să fiu cu tine, să te in, să nu- i dau drumul nici măcar pu in. În părul meu precum cărbunele, auzeam oapte ce-mi strigau u or, cu frică, numele. Parfumul tău îmi călătorea pe lângă ureche, îmi sărea în valuri, rămânând în plete. Lângă perlele de-argint, o urmă dulce, de sărut pe gât, te ispitea s-o mângâi, să-i vorbe ti – rămâneai mut. Monica Arnăutu ... Seara, Oltea a văzut-o pe Ancu a, îngândurată: - Te mai doare? - Din ce în ce mai pu in. - Aşa te vreau. Ajunge cât a i suferit, şi tu şi Alexa. Via a merge înainte. - Mamă, vreau să-mi iau un apartament. - De ce, la noi nu este loc? - Ştii că am nişte bani aduna i, mai iau un mic împrumut... Un apartament este o investi ie. - Ai dreptate, este o idee bună. Dar nu te lega cu băncile, î i împrumutăm, î i dăm noi. - Nu ştiu ce mă faceam fără voi, fără tine, mamă. Sunt fericită că vă am. Să vă ină Dumnezeu sănătoşi. Aşa, anul trecut, Ancu a s-a mutat într-un apartament din blocul vecin. Şi-a amenajat locuin a după bunul ei plac. Oltea a rămas cu Petru . Fiica cu nepo ica sunt în apropiere, nu se simt singuri. Mereu vin la Oltea, numai cu dormitul sunt, la ele. Nina Gonța … Ar fi vrut să stea acolo o veşnicie. Să o acopere frunzele toamnei, să crească iedera prin părul ei, să simtă bruma uşor pe buze, să o strângă zăpada sub pătura ei, iar primăvara, … primăvara să nu mai existe. Să fie floare umbrită de salcâmi, să nu ştie nimeni de numele ei şi să uite că e hulită până şi de câini, să uite satul de ei. Ar fi stat acolo, pe iarba ce dădea să se usuce, în soarele căldu şi vântul dulce. Nu s-ar mai fi ridicat şi nu avea chef să o facă. Se gândea să vină o ploaie mare, apoi vifor şi ninsoare, să o spele, să o cure e, să fie iar om…Dar nu, era linişte. Se gândea să nu se mai scoale, nu avea tăria să o facă. Doar vântul i se părea că o în elege, că o ştie, că nu o judecă şi o iartă. Radu Bobică ... Lumina albă a trecutului ne poleieşte amintirile şi reuşeşte să ne răpească prezentului şi să ne transporte într-o lume virtuală, în care miracolele devin fenomene fireşti. Aici, lumina albă se descompune în miliarde de curcubeie, şi planuri temporale distincte fuzionează halucinant. Gravita ia dispare şi po i peregrina în afara universului spa io-temporal, pe cărări de lumini multicolore şi de praf stelar, scânteietor. Într-o astfel de călătorie, am întâlnit un copil cu chip de înger, cu o stelu ă arzând pe fruntea lui, luminându-i feeric pletele blonde şi poleindu-i chipul frumos, pe care străluceau tainic ochii albaştri şi mari. Am sim it că-l cunosc dintotdeauna, că sufletul meu este indestructibil legat de al lui... Cosmin Preda 42——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
FATAăDINăVISă
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăIrinaăLuciaăMihalca “Noli foras ire, in interiore homine veritas!” ( Nu vă duce i în afară, în omul interior locuieşte adevărul! ) „Fiecare este o oglindă pentru celălalt, în care se vede pe sine însuşi.” Shakespeare "Visul pe care îl visezi singur rămâne doar un vis, visul pe care îl visezi cu alţii devine realitate." (din scripturile antice tibetane) În serile calde de mai, prin fereastra camerei lui, aerul e plin de miresmele dulci de regina nop ii, suave arome de levăn ică, parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi şi mentă. În fa a casei un tei îşi răspândeşte grăbit florile, corcoduşul şi-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crengu ele zvelte de liliac. Miroase a linişte şi a fluturi de vis. Dinspre marginea oraşului năvăleşte noaptea şi ârâitul greierilor. Adolescentul prefera nop ile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un ipăt pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânăr, diferit de ceilal i, îşi crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. Găsea imposibilă calea de a-şi face prieteni şi chiar o iubită. Aplecat la masa din cameră încerca să-şi scrie gândurile prin fragmente de romane începute. Să fie vis sau aievea glasul ce răzbătea tânguitor din grădina casei? Să fie vis sau realitate? Se ridică, din câ iva paşi ajunse afară. Nedumerit, încercă să afle de unde venea acea chemare abia şoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica luna plină. Încet, un glas suav îl chema: "Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, "Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermecătoare inocen ă, luminat de razele lunii. La vederea lui schi ă un zâmbet: - Ai venit! Sunt eoni de timp, prin timp, de când te caut. Nu-ţi fie teamă, hai cu mine, hai vino! Vino în Oraşul Solar, Heliopolis, păşeşte aici, ai să-l recunoşti, ai să-ţi reaminteşti! Fata îi făcu un semn cu mâna, îl chemă încă o dată. Pâlpâiri de lumină irizau prin pletele ei, pe chipul ei frumos. I se părea cunoscută, nu-şi amintea cum şi de unde. O mai văzuse, era sigur, sim ea asta intens, dar unde şi cum, căci totul părea un vis real, încă neîn eles. Ca-n transă, coborî treptele ce duceau spre adâncul fântânii. Păşi prin oglinda apei trecând printr-un tunel la capătul căruia printr-o lumină albastră se deschise Poarta Stelară spre o lume paralelă scăldată într-o lumină neobişnuită, intensă şi pură. Fata cu trăsături asiatice îl luă de mână, îl privi adânc. Zâmbindu-i îi spuse: - De când te-aştept, Chanchala Sarvaga, tu ştii asta, priveşte şi-ncet vei recunoaşte totul de când ai plecat de Acasă. Bucură-te de această călătorie prin timp! Ciudată senza ie de linişte, un sentiment de pace interioară şi încetinire a curgerii timpului! Ce ciudat, îşi aminti numele fetei, Shanti Ramya! 43——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o pajură de o rară frumuse e. Pasărea Phoenix, cu aripi învăluite într-un cerc de azur, cu pene strălucitoare ca flacăra, cu pete de purpură şi aur, iar în ochi o tainică lumină îi scânteia. Privindu-i adânc, le transmise mental să se urce pe aripile ei, spre inutul Soarelui-Răsare al Templului de Aur. Cu viteza gândului trecuseră peste inuturi cu o magnifică natură tropicală, peste câmpii întinse şi păşuni, peste vegeta ii luxuriante brăzdate de fluvii şi râuri ale căror maluri erau mărginite de palmieri şi ferigi uriaşe. Ajunseră într-o frumoasă grădină cu fântâni arteziene. La mijloc, străjuită de arbori ornamentali, o alee pornea spre Poarta Principală, asemănătoare unui văl, care odată deschisă reda din curtea interioară o lacrimă pe obrazul timpului, un templu magnific aşezat pe o terasă de marmură albă, o bijuterie ce strălucea în lumina soarelui înconjurată de construc ii impunătoare. Templul n-avea acoperiş pentru ca razele Soarelui-Ra să pătrundă în el. Pasărea îi lăsă în fa a templului şi dispăru tot aşa cum apăruse. Era templul alb din visele ce i se succedau periodic prin timp. Cu paşi mici, Shanti Ramya porni spre templu înso ită de tânărul cu ochii negri, strălucitori. Intrară în templu, aprinseră okoro, acele be işoare parfumate de tămâie, smirnă şi santal, priviră fuioarele de lumină ridicându-se în încercarea de a îmbuna zeii prin rugăciuni înmiresmate, depuseră ofrande de flori, sim iră pacea şi albul liniştii lăuntrice, făcură câ iva paşi în fa ă şi îngenuncheară, inându-se de mână. Privind, prin ochii ei, se derula trecutul unei poveşti, povestea vie ii lor. Ştia că a mai fost aici, o recunoştea ca fiind sufletul-pereche, ştia aceste locuri şi via a prin care a mai trecut cândva, asemeni unei pelicule derulate in viteză. În inimă sim i o durere sfâşietoare, un dor imens, un ipat lăuntric, golul pe care nu-l putuse umple cu nimic. Lacrimile îi inundară ochii, îşi revedea întreaga acea via ă, totul, inclusiv despăr irea care le-a fost dat să fie, ruptura firului lor de teama lui în fa a iubirii, de oscila ia şi neîncrederea lui. [Omul înfruntă moartea după o durată foarte mică a vie ii sale, iar via a lui pare să nu fi valorat prea mult. Chiar nimic! Slăbirea vederii ne face să credem că soarele, luna şi stelele sunt mai palide. Timpul zboară, experien ele triste urmează una după alta, norii se întorc după ploaie.] Ieşiră din templu scălda i de lumina blândă a apusului de soare. Totul căpătă un farmec aparte atunci când se lăsă seara. Porniră spre aleea de unde veniră, ca Pasărea de Foc să reapară din văzduh, ducându-i la capătul Por ii Stelare. Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbră işă strâns, îi mângâie chipul şi-l sărută, redându-i gustul tuturor primăverilor, acel dor nedesluşit după care tânjea. - Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista! Hai, zâmbeşte, Chanchala Sarvaga! Ştii doar că ţi-am văzut frica, te-am înţeles şi te-am iertat. Trebuie să reuşeşti să te ierţi, să fii liber. Va trebui să descoperi paşii pierduţi. Ai repetat lecţia prin atâtea vieţi, o vei parcurge şi repeta până o vei înţelege. Eu te voi aştepta, voi avea răbdare. Nu plânge, ne vom reîntâlni! Tânărul trecu prin oglinda apei fântânii şi, fără să-şi dea seama, când şi cum, se trezi în camera sa, la masa de lucru. Să fi fost totul un vis atât de real? Atunci de unde durerea lăuntrică, de ce sim i lacrima cur gându-i pe obraz? Şi parfumul ei, şi chipul, şi gustul ei, totul să fie doar un vis? 44——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ Pe masă găsi o floare albastră de nu-mă-uita şi-o foaie de hârtie pe care era pictat, caligrafic, asemeni unei ideograme, în tuşe de cerneală sumi, captând imaginea unor picături de apă, dincolo de linii:
Ne trezim amândoi
Copil plutind în lacrima timpului,
dintr-o altă realitate
ţipând după mireasma gândului tău!
încercând să oprim clipa,
Oare ce-naltă iubire ne-a pedepsit cu
continuarea unui alt timp,
uitarea?
în acest timp.
Te văd alergând lângă mine cu surâs de mărgele,
iar dedesubt el completase:
cu privirea ta caldă,
Oare ne vom întoarce?
întinzând mâna să-mi prindă suflarea,
Oare ne vom regăsi, mai tineri
să-mi alunge întristarea...
decât moartea ce ne-a chemat,
Oare vom mai fi NOI?
despărţindu-ne, mai curaţi decât cerul primăverii? … Oare visele, trăirile avute, pot fi visate de două ori, precum scăldatul în acelaşi fluviu de două ori sau va trebui să renun i la ele? Amintirile, temelia pe care po i zidi înscrisurile culese de-a lungul întâmplărilor, pre ioase fragmente, cu care po i întregi tot! O coloană trunchiată, un capitel sfărâmat, treptele pe care încerci să le urci î i amintesc de splendoarea unui templu. Toate alcătuiesc comoara de absolut, necesară unui suflet. Viziunea, oricât de puternică ar fi, doarme dacă nu e deşteptată, prin întâmplare, de un lucru de nimic care a concretizat-o, iar când nu mai ai toate acestea, e greu să te regăseşti. Ca-ntr-un obscur subteran, trebuie să cobori în sufletul tău, proiectând lumini, ca să po i afla ceva. Te-apleci asupra inimii şi-ascul i cum bate-n ea trecutul, ca şi cum ai pune urechea la pământ, ca să auzi din depărtare un zgomot surd. Inima bate, mintea nu poate uita câte a adunat. Culori, arome, sunete şi forme; văzul şi auzul urmează să le păstreze, scânteia aceea care a dormit o clipă sub cenuşa parfumată, scânteia aceea mică, energia, iar odată cu primăvara, cu vântul care bate, sim i că va renaşte.
(povestea, poate, va continua)
45——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
MONICAăăARN UTU Înăamintiriădeăfum A vrea să-mi numeri peste ochi, petale de flori i să mă por i spre nori, cu aripi de aur, să mă faci să zbor. A vrea să îmi aduci vreo două stele, să învă să strălucesc ca ele. A vrea să îmi cobori în fiecare seară, pe chiar ultima rază de soare, cu câ iva stropi de apă, să mă răcore ti sub ploaie. Să îmi aluneci în amurg, pe vi a-de-vie să te urci, să-mi stai neclintit la balcon, cu sufletul gol. Să mă la i să intru în acel negru labirint, să mângâi pere ii de granit, să înduplec fricile, să nu mai pot niciodată să te mint. Să stăm în mijlocul nop ii, să ne-avântăm sub lună, pe lângă geamanadură. Să înotăm în viitor, printre valuri i fiori, să ne oprim pe-o insulă, să ne pictăm i visele, în culori calde i reci, să nu ne mai oprim în veci. Voiam să- i spun multe lucruri la ureche, dar tu nu te astâmpărai i- i căutai neîncetat sufletul pereche. Tu te uitai mult prea departe, pe câmpii i dealuri plantate cu vii, nu în elegeai că suntem încă doar ni te copii. Credeai că zânele există i că vrejul încă poate cre te, că numai binele există i că răul nici nu se intrezăre te. Credeai că poate noi eram deja ce încă nu tiam a defini, că ce vom deveni, poate niciodată nu vom ti. Erai a a de inocent. Cu ochii în cafea cu lapte, n-ai fi zis că doar o noapte ne desparte. Voiai să fiu cu tine, să te in, să nu- i dau drumul nici măcar pu in. În părul meu precum cărbunele, auzeam oapte ce-mi strigau u or, cu frică, numele. Parfumul tău îmi călătorea pe lângă ureche, îmi sărea în valuri, rămânând în plete. Lângă perlele deargint, o urmă dulce, de sărut pe gât, te ispitea s-o mângâi, să-i vorbe ti – rămâneai mut. Cum te sim eam înainte să ajungi la mine, nici nu voiam s-aud că pleci acum, ori mâine. Cu buze dulci eu te-am gustat i cu arome dulci m-ai presărat, cu caramel în col ul buzei i c-un strop de amor tu mi-ai creat iluzii. Prin vise, noi nici nu mai vorbeam, cuvintele nu mai erau, de mult timp, folositoare, ele erau doar păsări călătoare printre alte frunze trecătoare. Ai fost un vis frumos, dar ai trecut. Tu poate m-ai uitat, dar am sperat, că tu în suflet ai păstrat, urma mea de zâmbet ce se întrezărea, când ne vorbeam fără cuvinte.
46——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Visul dintr-o noapte călduroasă Soarele nu mai prăje te carnea întinsă pe asfalt. Stropi de ploaie îmi curg de-a lungul degetelor i cad apoi lângă pantofi. Le sim eam căldura i mă cutremuram cu un fior mic, plin de recuno tin ă. i ce mult mi l-am dorit, l-am a teptat… Se auzea un freamăt în culori de umbrele, de piele i cuvinte. Treceau to i în ir, în grabă, cu o prevestire u or scrisă pe pupilă. Mă zgâriau priviri i mă feream de atingeri. Ecoul pa ilor îmi răsuna în amintire, mă trecea podul con tiin ei i mă regăseam în dorin e ascunse i păreri neîmpărtă ite. Am coborât scările, m-am afundat în adâncurile marianelor i-am sculptat în pietre. Rocile erau tari i rele, zidul era înalt i rece. Mult mai rece ca atunci când abia l-am construit. Am doborât o pietricică de la temelie i înăl imea nesfâr ită s-a prăbu it dintr-o dată într-un nor de adevăr. Am găsit doar pete de cărbuni pe un câmp de maci negri, am găsit acea smoală încălzită-n ochii tăi. Mă cheamă la ei i mă învăluie în căldură, mă uit în ei i-mi citesc în viitor, îmi citesc printre zâmbete sincere un fir al posibilită ii. Pădurile înnegurate se întind între noi i cea a groasă nu mă lasă să te văd venind din ce în ce mai aproape. i-am sim it întâi prezen a, de cam 37 de grade în noapte i-un parfum dogoritor. I i plimbi privirea pe pământul umed, plin de gropi i mu chi usca i, îmi întinzi mâna tremurândă i mi-o iei c-o ezitare pe a mea în stăpânire. Aburi de căldură ne ies pe gurile înfometate de atâta dor i cred că e ti de vis, doar că totu i e ti aici. Ar fi un vis mult prea real, căci pielea eu i-o simt pu in cam prea aproape, căci ochii ne clipesc într-un dans a a sincronizat, căci se aude neîntrerupt un ritm de atrii în crescendo pe timpanul obosit. i ce dacă nu e realitatea ? i ce dacă n-ar putea fi niciodată ? Pot să mă ud cu stropi de vise zi de zi. Pot să alerg după tine pe câmpii de revederi i pot s-a tept timp de-o galaxie i 3 stele. Pot să te gust cu scor i oară i c-un sirop dulce-amărui de rom. Pot să- i fac azi pentru mâine, i apoi la nesfâr it, ceai cu floare de nu-mă-uita. A vrea să mă urmezi prin furtuni de sentimente, să strângi cu mine lacrimi de atâta fericire i zâmbete sărate. A vrea să fii al meu. A vrea să te văd pă ind numai spre mine, a vrea să văd un zâmbet larg când i i ofer o îmbră i are, a vrea să vii mai repede să stăm la soare. A vrea să po i uita de lume, să po i uita de ei i ele, a vrea să- i aminte ti de noi. Hai afară, printre nori, să găsim vată de zahăr i o limonadă rece. Hai să facem oameni de zăpadă i o tură întreagă pe un carusel. Hai să nu ne mai ascundem printre umbre i tăceri. Lasă-mă să te cunosc pe tine, în lumina zilei de noiembrie, cu frunze arămii pe suflet, cu armura dată jos. Lasă-mă să rătăcesc printre cotloane, să aduc la suprafa ă tot ce tu doar vrei s-ascunzi, să le leg de geamandură să- i plutească lin, pe chip. Lasă-mă să fug cu tine, strâns de mână încătu a i cu drag, să găsim printre ramurile din pădure, un cămin din scoici, nisip i vânt de mare. Lasă-mă să te găsesc aproape, zi i noapte, tot aici. Trec acum înapoi pe scări i mă in de balustradă. Nu îmi place să te las în urmă, în lumea asta ca de vis, vreau să te aduc cu mine să vezi cerul, norii i pe Marte. Să-i cuno ti i tu pe ei, cei ce au câte-o poveste, vreau să vii cu mine-n noapte, să dansăm o ploaie întreagă. Vreau să-mi ară i cuvinte i să-mi cân i trăiri, vreau să mă urmezi mai sus, spre cerul înstelat al gurii de speran ă, vreau să nu mai fie vis, ci realitate. 47——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
NINAăGON A ăăăăăăăăăăăăăMESTECÂNDăÎNăCRATI
fragment (Editura RAFET, 2014)
Fiica Oltei a avut atunci dreptate. Tatăl Alexei i-a trimis un răspuns: „Am vorbit cu ai mei. Sunt de acord să vii. Ai să- i cunoşti surioara, pe micu a Nătăşica, de numai cinci luni şi pe Mihaela. Nu- i mai spun cine-i, î i vei da seama singură...” Alexa a citit de mai multe ori acel mesaj. Undeva, în adâncul sufletului ei, mai spera că le va pofti, pe ea, şi pe mama ei, în Chişinău, cu totul, să fie iarăşi împreună... Ducea dorul acelei familii întregi, pe care tatăl ei a distrus-o fără milă, patru ani în urmă. Încă nu se obişnuise cu gândul că el nu va mai fi niciodată alături de ea şi de mama ei. - i-am spus, sim eam că nu e singur... - Mamă, de ce dragostea în loc să aducă bucurie uneori te umple de suferin ă? - Te-ai îndrăgostit ? Şi tu ? Vezi, fii atentă pe cine alegi să apropii de inima ta. Vreau ca măcar tu să ai noroc ? - Îl am mereu în fa a ochilor pe tata, cum pleacă... cum iese pe uşă. Nu l-am văzut de trei ani şi... - Du-te la el. Este tatăl tău orice ar face. Nu vreau să stau între voi, nu vreau să-l duşmăneşti. Eşti liberă să gândeşti cum vrei. Eu una nu mă simt vinovată cu nimic... - Mamă, te iubesc ! Alexa a stat mai mult de o lună în Chişinău, capitala Republicii Moldova. S-a întors cu multe impresii. Ancu a, Oltea şi Petru au ascultat-o zile întregi, povestind: - Chişinăul este un oraş atât de verde, de parcă-i situat într-o pădure. Acum, de când multe sate din împrejurimi sunt sub cârmuirea municipală, oraşul are aproape un milion de locuitori, al doilea, după Bucureşti, oraş românesc... Curat pe străzi, nu vezi gunoaie, nu vezi maidanezi. - Ce-o fi făcut cu ei primarul Chişinăului? - Încet, încet, fără mare tărăboi, i-a cam... - Unde o fi fost la ei isteriza ii iubitori de patrupede ? - Au făcut pu ină zarvă şi la ei, dar nimeni nu i-a băgat în seamă. După o vreme, s-au potolit. - La ară... ai fost? - Am fost. La rudele Mihaelei. Mi-au plăcut mâncărurile lor. Sunt în mare parte diferite de-ale noastre. Foarte gustoase. - Au influen e slave. - Prea multă influen ă slavă au... Încă se mai vorbeşte mult ruseşte. Acum, dar cu numai câ iva ani în urmă, pe vremea comuniştilor, se vorbea şi mai mult, mi-au povestit. i-ai făcut cunoştin e? - Da... - Vezi să nu te ademenească vreun rusoi, pe acolo.. -Las-o, Ancu o, cu întrebările tale despre oraş, câini maidanezi, tu spune-ne cum e noua so ie a lui tătu- u tău, se interesă Oltea. - Bunico, păcat că n-ai mers şi tu cu mine. Ai fi făcut investiga ii, anchete, „spionaj”... Aveam să ştim nu numai ce face, dar şi ce gândeşte Mihaela. - Mă faci să râd, nu sunt eu atât de capabilă. Sunt, pur şi simplu, curioasă. - E mai mică decât el cu vreo 10-11 ani. - Şi-a luat... o tinerică. - Dar să vezi, mamă, cum tata a gătit găluşte cu prune!. - Găluşte? Cu prune?! La noi, n-a gătit niciodată. Ştia numai să mănânce...A fost un răsfă at. Greşeala noastră! Trebuia să-l fi pus la muncă. Poate atunci nu-i mai ardea de aventuri amoroase, interveni Oltea. - Nu ştia cum se fac găluştele cu prune. M-a pus să-i arăt. Îi era dor de această mâncare, a 48——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ noastră. Acolo nu se ştie de ea. A cumpărat prune, am pregătit amândoi. Mihaela n-a mâncat, nu ia plăcut. - Da ea ce găteşte ? - Nu găteşte ! - Nu găteşte !? Cine le găteşte, că n-o fi având bucătăreasă ? - Tata ! - Andrei ! Găteşte? Oltea nu mai putea de mirare ! Nu te cred ! - Mihaela aşteaptă să vină el de la muncă, să gătească ! - Nu prea seamănă a basarabeancă, acelea gătesc. - O fi vreo răsfă ată, una la părin i... - Mai degrabă e o şmecheră.. De ce să-şi strice ea manichiura, când are bărbat...Bravo ei ! spuse Oltea. Trebuia şi tu, Ancu o, să-l fi educat aşa... - Mamă, eu am vrut cum e mai bine... - Nu mai găseşte una ca tine, să-l iubească orbeşte. Dar ce va face Mihaela când perioada lui de şedere acolo i se va termina. Poate-i vor mai da încă un termen de patru ani, dar mai apoi? - Vine cu el, în România. - Te-ai jucat cu surioara? întrebă Petru , până aici parcă absent la ciorovăiala femeilor. Rămăsese un singur bărbat în casă... - Da, dar e încă mică de tot... E leit maică-sa...Mi-a spus să mai vin şi la vară. Seara, Oltea a văzut-o pe Ancu a, îngândurată: - Te mai doare? - Din ce în ce mai pu in. - Aşa te vreau. Ajunge cât a i suferit, şi tu şi Alexa. Via a merge înainte. - Mamă, vreau să-mi iau un apartament. - De ce, la noi nu este loc? - Ştii că am nişte bani aduna i, mai iau un mic împrumut... Un apartament este o investi ie. - Ai dreptate, este o idee bună. Dar nu te lega cu băncile, î i împrumutăm, î i dăm noi. - Nu ştiu ce mă faceam fără voi, fără tine, mamă. Sunt fericită că vă am. Să vă ină Dumnezeu sănătoşi. Aşa, anul trecut, Ancu a s-a mutat într-un apartament din blocul vecin. Şi-a amenajat locuin a după bunul ei plac. Oltea a rămas cu Petru . Fiica cu nepo ica sunt în apropiere, nu se simt singuri. Mereu vin la Oltea, numai cu dormitul sunt, la ele. * Sunetul telefonul a luat-o pe Oltea prin surprindere: a tresărit: - Mamă, pe unde eşti? Eu cu Alexa suntem la voi. Te-ai rătăcit? - Nu m-am rătăcit.Tot în parc sunt. - Încă de atunci ? E seară deja, vino acasă. Uite, noi muncim de zor, am pus de un grătar. Eu am adus costi e proaspete, văd că în frigider ai legume multe. Facem şi o salată. - E vreo sărbătoare şi eu am uitat? - Nu… - Ziceai că-mi spui ceva interesant. - O să- i spun… - Vin, m-ai făcut curioasă… - Te aşteptăm cu masa plină… Au aşezat masa afară, în lodjie. După ce au mâncat, Ancu a a poftit-o pe Oltea în sufragerie, să stea la taifas, Poezia e rouă sclipind în soare. Când această rouă îţi singure: udă încălţările începe proza vieţii. - Unde pleca i ? le-a întrebat Alexa. Valeriu Butulescu Fugi i de mine ? A i uitat că sunt majoră? Ancu a s-a uitat lung la ea şi a spus, hotărâtă: - Stai cu bunicul.. 49——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ - Nu, merg şi eu cu voi… - Du-te în camera ta, am să te chem, lasă-mă pu in singură cu bunica ta. - Mă părăsi i? E rău să fii unicul bărbat într-o casă cu femei.. a mormăit Petru , prefăcându-se supărat. Nu era supărat absolut deloc, abia aştepta începerea meciului. Era fan Steaua, îi plăcea să vadă lupta de unul singur. Să se poată concentra la detalii, să ipe şi să se manifeste nestigherit, ca şi cum s-ar afla pe stadion, unde prefera să meargă cândva, când era mai tânăr şi-i permiteau picioarele… …Când s-au văzut singure: - Mamă, am o noutate ! zise Ancu a. - Spune, toată ziua m-ai inut pe jar! - Am un iubit ! - Iată asta da, o veste bună! Am crezut că nu voi mai auzi aceste vorbe din gura ta. Mi-am făcut griji pentru tine, mă temeam că n-o să- i mai revii vreodată. E şi timpul. Ai 42 de ani. - El e mai tânăr… - Cu mult? - Cu şase ani! - Un fleac, e irelevant… Cine e? Cu ce se ocupă? - Are o func ie într-un serviciu, încă nu pot să- i spun… - Nici nu mă interesează. Unicul lucru ce-mi doresc este să te iubească, să te pre uiască, să fii fericită. Unde şi cum l-ai cunoscut ? - Când am fost la onomastica Mariei, prietena mea de-o via ă. În restaurantul din Centrul vechi. Şi el era singur. Aşa ne-am cunoscut. M-a poftit la dans… De atunci ne întâlnim… Vrea să-mi cunoască familia, pe voi, pe Alexa… - La vârsta aceasta o fi unul divor at, văduv… sau cum ? - Nu, n-a fost niciodată căsătorit, a avut o rela ie, o vreme, dar s-au despăr it demult, copii n-are… - O partidă bună ! - Nu ştiu cum va reac iona Alexa…Să-i spun? - Trebuie să-i spui. E matură. Eu cred că va primi vestea cu bucurie. - Sunt emo ionată. Parcă aş fi la un examen ! Dacă se împotriveşte? - Lasă pe seama mea, cheam-o ! * …Petru a sărit de pe scaun şi a fugit în sufragerie. Fetele lui parcă înnebunise, se auzea o gălăgie! - Opri i-vă, ce ave i? Nu pot privi meciul din cauza voastră! Nepoata i-a sărit în întâmpinare, l-a îmbră işat strâns. Îl învârtea prin casă, să-l ame ească, nu alta: - Ce te-a apucat, fato? Mă dai jos! - Mama se mărită, mama se mărită ! îi striga bucuroasă, Alexa. Demult nu-şi mai văzuse dragele lui „fete” Dumnezeu de asemenea a încercat să creeze opere: atât de zâmbitoate şi fericite... proza sa este bărbatul, poezia sa este femeia. Slavă Domnului! îşi zise... Pentru fiica lui, via a îşi reintrase Napoleon Bonaparte în cursul ei firesc ! 50——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
RADUăBOBIC ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăConstantină - Trebuie să plângă în bra ele unei fiin e vii. Trebuie să plângă în bra ele unei fiin e vii… Asta îi şoptea vântul prin frunzele ruginii. În elegea durerea lui, dar nu putea să-şi desluşească tainele nenorocirii ei. Privea cu ochii întredeschişi ramurile copacilor care se prefăceau în oameni, în cei pe care îi ştia sau avea să îi cunoască. Mintea îi era atentă la vorbele vântului, inima bătea o dată cu cea a pământului pe care stătea culcată, mâinile pipăiau pântecul… Ar fi vrut să stea acolo o veşnicie. Să o acopere frunzele toamnei, să crească iedera prin părul ei, să simtă bruma uşor pe buze, să o strângă zăpada sub pătura ei, iar primăvara, … primăvara să nu mai existe. Să fie floare umbrită de salcâmi, să nu ştie nimeni de numele ei şi să uite că e hulită până şi de câini, să uite satul de ei. Ar fi stat acolo, pe iarba ce dădea să se usuce, în soarele căldu şi vântul dulce. Nu s-ar mai fi ridicat şi nu avea chef să o facă. Se gândea să vină o ploaie mare, apoi vifor şi ninsoare, să o spele, să o cure e, să fie iar om…Dar nu, era linişte. Se gândea să nu se mai scoale, nu avea tăria să o facă. Doar vântul i se părea că o în elege, că o ştie, că nu o judecă şi o iartă. - Scoală-te, fată! Trebuie să plângă în bra ele unei fiin e vii! - De ce? De ce? De ce?!! Mai bine să-l legeni tu, să-i cânte pădurea, să-l crească pământul mare, să uite, să uit, să mă uite…Să uit că mă doare. - Doar cucul îşi lasă puiul să-l legene altul în locul lui. Scoală-te, fată, trebuie să plângă în bra ele unei fiin e vii… Sim ea cum vântul nu o iartă şi prin vorbele sale tăioase o trimite acasă. Îşi pipăi fa a, să vadă de mai trăieşte, apoi îşi lăsă lin mâna peste pântec. Degetele se mişcau în bătaia vântului de toamnă. Inima pământului tresări prin inima ei şi atunci sim i cu adevărat că-l iubeşte. Se iubeau. Când a văzut-o prima dată pe Anica a ştiut că trebuie să fie a lui. A tăcut însă şi a privit-o pe sub genele lungi şi negre, fără ca altcineva să observe. Umbla apoi în drumul ei, fără să o caute, fără să-i vorbească. O privea. Tresărea când îi vedea sânii că zburdau prin cămaşa albă atunci când alerga spre fântână şi se topea când fa a ei, scăldată în soare, se îmbujora în horă. Îi căuta cu asprime defectele, să uite, să nu simtă că ea e cea mai frumoasă dintre fete. Dar orişicât încerca să o scoată din inima lui, nu reuşea. Avea nevoie de prezen a ei ca de pala de vânt în mijlocul lui Cuptor. S-ar fi topit fără ea. Flăcău în toată firea, bărbat nu alta. Înalt şi gospodar, cu ochii de tăciune, cu buze ca zmeura coaptă, cu părul ca bobul de grâu curat şi se topea ca ceara în foc când o vedea. Tăcea însă. Ori de câte ori trecea pe lângă ea, tăcea. Dacă Anica nu-l vroia? Din toate ce roiau în jurul lui, doar ea, doar ea nu-şi umbla privirea spre el. Un gând îi fulgeră sufletul şi nici crivă ul nu-l putea stinge. Anica, draga lui, nu-l vroia. Tăcerea ochilor ei îl mistuiau, îi măcinau inima. Nu îndrăznea însă să se dea de gol. Are pământ, e din neam bun, nu e băutor, e harnic şi îşi face casă. De ce? De ce? De ce îl ocoleşte? Nu putea în elge ce caută ea. Se joacă cu el? Oare ştie ceva? Oftă. Respira ia lui agitată se reduse, nici el nu o mai sim ea. Mai bine tace. Poate are ea pe cineva şi nu spune, nu se arată. Dar pe cine? Întrebările şi răspunsurile îi frământau nop ile. Îl răscoleau toate şi îl întorceau de pe o parte pe alta, dar nu-l lăsau să doarmă. Toate, dar mai ales o întrebare. De ce el nu poate să-i vorbească? Se legase de sora de suflet a Anicăi. Leat cu ea şi mai mică decât el cu vre’un an. Mlădioasă, rumenă şi cu părul ca floarea de soare, fata i se lipise de inimă, dar nu o iubea. Vroia doar să poată fi mai aproape de ea, la horă, la şezătoare, de Anul Nou, cu ea, cu Anica. O urmărea la fel de discret, dat tot nu avea curaj să-i vorbească. Sim ea însă că-i mai aproape de trupul ei şi în nări îi avea mirosul, …busuioc …calomfir …lămâi ă. Nu cunoştea ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băie ii din sat şi se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era sim it în aburii de vin fiert. Muzican ii suflau în alămuri care erau 51——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii îşi lepădaseră de mult cuşmele şi sumanele şi băteau zăpada înghe ată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor ruşinoase. Cele mai îndrăzne e se prindeau în joc. Moşnegii şi babele îşi dezmor eau oasele pe prispă sau în casa mare. Nici nu ştiau că timpul zboară. - Frunză verde şi-un dudău, roata mare la pârău!!! Acesta a fost semnalul unui băie andru de vreo 20 de ani căruia abia îi mijise mustea a. Cu mic cu mare s-au prins to i în horă şi dansau către poartă. Încet, în cerc se prindea tot satul. Mul imea a ajuns în drum, iar muzican ii nu mai răsuflau de atâta cântec. El se afla în horă lângă Anica. Pentru prima dată mâna ei, sărutată de vântul rece şi de frig, era în mâna lui, caldă de la sângele ce-i clocotea prin vene. Se uita cu coada ochiului la ea şi îi vedea fa a îmbujorată, ascunsă de col urile baticului. Era lângă ea în horă. Ar fi furat-o. Ar fi dus-o mâne-si acasă de noră, iar fi spus că o iubeşte, …dar nu a îndrăznit. A tăcut. - Şi iar verde foi de plop, hai cu fata la mijloc! Comanda, rapid ascultată de câteva perechi, îl lua prin surprindere. Fără să ştie, fără să simtă, se trezi la mijloc cu Anica. Fata îi zâmbea şi îşi ascunsese mâna sub boanda lui. Erau unul lângă altul. Fa ă în fa ă. Se învârteau în joc de doi, iar pentru el lumea nici nu exista. Ea îi zâmbea. - Anico… - Ce-ai, mă, zâmbi ea, după ce el tăcu. i-a mâncat mâ a limba? Zâmbea şi sălta la joc. Vorbele ei l-au tăiat la inimă, dar zâmbea, şi o iertă când văzu că ochii ei scânteie de drag. Erau calzi şi cumin i şi aşteptau să vadă ce va să spună. - Hai mototolule, ce stai aşa? Ce m-ai strigat? Nu m-ai văzut lângă tine? Fa a ei de trandafir râdea în joc. Prin inima lui curgea sânge negru. - Anico, ce-ai zice dacă eu m-aş însura cu soră-ta de suflet? Zâmbetul ei nu păli, ochii erau la el, doar inima şi jocul s-au muiat pu in şi păreau mai grele. - Ce să zic, mă? Să fie într-un ceas bun, să- i fie de bine… Şi copii frumoşi. - Frunză verde ca tăunu’, am o mândră ca păunu’, frumuşă număru’ unu… zi-i măi… Amândoi au tăcut şi au dus jocul până la capăt. Fără să ştie nici unul ce e în inima celuilalt. - Se leagă de dinapoi, frumuşă numărul doi. Buzele lor tăcute erau muşcate de vânt. Dar sufletul lui, al ei, sufletul lor, doar Dumnezeu poate să-l în eleagă. - Cine ne vrea bine nouă? Frumuşă numărul nouă. Zi-i, măi…Şi se spală cu apă rece, frumuşă numărul zece. I-auzi ia! Tăceau. Tăcere. Dar tăcerea nu spală nimic şi nici nu şterge durerea. - Io-ti sara cum se lasă, zi una de dus acasă! Anica era cu părul cosi ă. Bluză albă cusută în pui şi boandă de mielu ă brumărie. Avea catrin ă nouă şi în picioare ghetu e de piele de vi el. Stătea mândră la oglindă, zâmbea şi aştepta să vină alaiul. Nunta fusese pregătită în grabă şi nu trebuia să se vadă asta. Stătea mândră la oglindă, mândră în toate cele. - Dragă şi scumpă surată Astăzi mai eşti cu noi fată Şi mai stai să povestim Ca fetele să vorbim. Că te-ai duce la bărbat i-ai pune batic pe cap Ai avea griji şi nevoi Şi nu ai mai sta cu noi. Cânta mândră miresei alături de celelalte druşculi e. Cânta pentru surata ei, cânta durerea ei. 52——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ Curând veni şi alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind… ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul por ilor, îi primi cu vorbe pline de miere şi cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut mireasa, ochii lui erau în lacrimi. O pierduse pe Anica, care bătea din palme şi cânta de parcă se bucura de durerea şi nenorocul lui. Acelaşi vânt o atinsese şi pe ea. Bucură-te ginerică Că ai mireasă frumuşică, Frumoasă şi de bogat Toată noaptea ai sta în pat. Muzica nenorocirii lui răsuna toată ziua şi apoi noaptea se lăsă. Totul numai voie bună. Mirii erau frumoşi, jucau şi se bucurau, iar nuntaşii habar nu aveau ce luptă se duce în sufletul mirelui. Muzica răsuna peste sat. Sleită de puteri, Anica a mers în casa de la deal să îşi schimbe cămaşa udă. Aprinsese o lumânare, ce îi inea ochii deschişi şi îi veghea paşii, şi în timp ce trecea prin chiler, apoi prin sală şi până în ultima cameră, vântul care o înso ea ascuns, îi suflă uşor lumina. Din vale se auzeau chiuituri şi muzică. Picioarele ei ardeau a joc, dar aştepta să se schimbe. Inima ei ardea a dor, dar nu mai aştepta nimic. A lăsat lumânarea şi şi-a scos bluza, o lepădă pe pat şi căută alta curată. Goală până la brâu sim i îmbră işarea vântului. O mână o prinse de mijloc şi o trase domol în spate. Anica scoase un icnet şi îşi lăsă spatele să cadă în inert. Sim i prin părul ei mângierea vântului şi se cutremură, era rece. O mână caldă i-a atins sânii, o linişti. Se încălzi din răsuflarea ce îi bătea în ceafă şi pe care o sim ise la început ca un junghi. Două bra e puternice o strânseră, iar ea se lăsă topită lângă pieptul lui şi s-au prelins ca ceara din lumânare pe patul moale. Mirosea a busuioc, calomfir, lămâi ă…iar vântul era undeva departe. ipătul a ei Aglaia opri nunta. Femeie trecută de mult de a doua tinere e, a a Aglaia trecuse podul când observă de stâlp legată o funie ce se prelingea spre pârău. Curioasă, ca mai toate femeile din sat, a a Aglaia s-a aplecat să vadă ce este. ipătul ei a oprit nunta, iar mâncarea şi tot ce a mai rămas, le-au pregătit pentru praznic. - Anica, trebuie să plângă în bra ele unei fiin e vii… Asta părea că-i şopteşte vântul. Dar nu mai putea îndura ocara şi vorba lumii. A stat aşa nemişcată în mijlocul pădurii aşteptând să treacă, să se trezească şi să plângă ca o proastă pentru că a crezut într-un vis. N-a fost să fie aşa cum spera, era mai real decât a crezut. Real şi dureros şi acum era singură. - Nu e aşa. Îl ai pe el. Cum să fii singură când sunte i doi? Lasă-l să vină şi stai lângă el, iubeşte-l ca pe tine şi plânge i unul în bra ele celuilalt. To i trebuie să plânge i în bra ele unei fiin e vii. Cu fa a apă de sudoare şi părul ud ca după ploaie, cu bluza lipită ca şi cum ar fi pielea ei, cu ochii roşii de plâns şi plini de fericire, cu vântul şoptindu-i la ureche, Anica întinse mâinile. Avea să primească şi să înceapă o nouă via ă. 53——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
ERBANăACASANDREI
ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăSpa ialitate
Dacă am putea să intrăm pentru jumătate de oră în acela i compartiment de tren, pe acela i acoperi de bloc sau pe acela i petec de câmpie, atmosfera ori schimbul nostru de păreri nu ar avea niciodată aceea i formă. Închis să fiu i într-un spa iu mai mic, care ar putea genera claustrofobia unui individ, a putea spune o poveste pe cinste până la momentul eliberării. Mare parte din consisten a gândurilor mele mi-o capăt din plimbări fără intă, în care simt că plec i de multe ori când stau la masă i discut despre plecări, ora e de vizitat sau jocuri de căr i în parcurile deja bine cunoscute, în care am luat i amenzi pentru tulburarea lini tii publice. Să fii o companie plăcută e o adevărată încercare i e un exerci iu de care o să mă bucur toată via a, fără să aflu vreodată dacă am excelat sau nu, măcar la asta. Să împar i aceea i cameră, poate chiar să împrumu i haine pare u or de la un anumit punct încolo, nu chiar pentru oricine, dar deseori pentru oamenii care prind drag de tine. În primăvara asta mă pregăteam pentru o primă serie de simulări de bac, drept pentru care nu am putut să merg la majoratul unui prieten de ăsta drag dintr-un ora mai mic din jude . M-am gândit în schimb să-i fac o surpriză, fără mare cheltuială, cu o sticlu ă mică de tărie (mai mult cu valoare simbolică) i cu o carte pe care o aveam în dublu exemplar. Am fost nevoit să petrec acea zi la el în ora , stând acasa la alt băiat, Vlad, pierzând vremea cu el. Aici liceenii petrec ca i oriunde, doar că nu au foarte multe locuri unde să o facă, a a că majoritatea distrac iilor lor respectă în bună măsură un caracter de improviza ie. De câte ori am fost pe acolo am rămas mai degrabă sceptic, fără să mă pronun , în legătură cu felul în care se organizează lucrurile, puneam într-adevăr pu ini bani la chetă, dar calitatea îmi părea mult sub a teptări, urmau să arate ca ni te petreceri din cartierul meu de care încercam să scap. Citisem mult i ie isem pu in în perioada aia. Nu mai tiam ce a teptări să am de la mici călătorii. Un alt bun motiv pentru că plecam chiar în săptămâna aia, pe un drum care implica i mers cu ocazia, a fost că mă întâlneam cu Cezara. Decursul acelei zile a făcut în a a fel încât să bem doar o cană de ceai la ea la poartă, i să primesc o îmbră i are caldă prin multe straturi de haine. Ca să-mi duc la capăt planul cu surpriza aveam de a teptat mai mult de jumătate de zi, într-o mansardă, pe internet probabil. Propunerea lui Vlad venise la momentul porivit, am bătut câmpii. Vlad e blond, înalt, spătos i poartă păr lung, drept pentru care am purtat i eu batic, i ni te haine prea mari. Era ceva ce voiam să încerc de mult timp, am mers în jur de cinsprezece kilometri, timp în care ne-am oprit i să ne facem un foc. Am prăjit crenwur ti pe bă lângă o culme care ne ferea de vânt, am băut i whisky. Pădurea era tânără i adăpostea câteva turme plimbăre e. Am fugit cu gândul la apropierea câinilor, oile au ocolit focul i totul s-a rezolvat relativ u or, chiar dacă s-a întâmplat de trei ori până am reu it să ne terminăm popasul. Focul, chiar i aprins la brichetă e o mare bătaie de cap, i o mică satisfac ie pentru un capăt de drum. Întoarcerea a fost printre lanuri i arături pe unde opăiau cinci- ase căprioare în momentul în care am trecut noi. Nu am reu it să filmez decât câteva scheme cu cu itul de ale lui Vlad, sau momentul în care a teptam trecerea turmei. Am învă at să fac poze tip panoramă pe un vârf de deal, dezgolit i marcat de un fel de bornă, se vedea pe un tronson destul de lung, oră elul în depărtare, drumul nostru înapoi, i lacuri de acumulare de o parte i de alta. Am mers împin i de vânt i îngrijora i de ploaie. Ziua a fost obositoare, dar singurele ore pline sunt cele despre care am vorbit, altfel micile bucurii ale revederii i câteva glume bune schimbate se pare că nu mi le amintesc cu un interes viu. Aveam ni te pantaloni de training largi i negri, de fâ . Pe culmea dealului fâlfâiau foarte tare. Cu it într-un soi de suport, la gambă, parcă a teptam să ne întâlnim cu garda ori cu altcineva pe dealurile din jurul ora ului. Cred că am sim it pentru prima dată ce sim ea tata de fiecare dată când pleca în mijlocul nop ii, i-l lua o ma ină de teren de la scară. Povestea mereu cu mare drag despre ce înseamnă vânătoarea, i odată chiar a fost parafrazat de un văr de-al meu redactor, care scria despre vânătoare ca despre un hobby al milionarilor care se adunau la întâlnirile de genul celor organizate de Ion iriac. Sunt sigur că altfel te învăluie i te domină o pădure deasă, sau că urcu ul pe un munte e mai probabil să te ademenească decât avântarea fără noimă într-un es. Aflat într -o discu ie cu o profesoară de la facultate, tata i-a explicat că el are ca i strămo vânătorul, nu culegătorul care a rămas în impas pe parcursul evolutiv, rămas fără hrănă în apropierea ob tei. Altfel zis, i-a împrumuta obiceiurile tatei, dar a vrea să cresc altfel, bineîn eles, o să am i alt timp la dispozi ie. Vlad i cu mine am trecut pe la Cezara, am petrecut pu in timp cu ea i am făcut câteva seturi de poze, mai erau câteva ore până la venirea sărbătoritului. Când am ajuns să mă întind pe pat am putut să-mi simt to i pa ii pe ziua aia. M-am schimbat în hainele cu care venisem i am notat în minte i în inimă că am câ tigat un prieten intim cu chemări asemănătoare, un om cu care po i fi singur în acela i loc, care nu are un fel invaziv de a împăr i clipele, un individ pe care-l invi i fără să vrei la aproape orice. Surpriza a fost inso ită de dezămăgire, chiar nu am mers la majoratul ăla i nici note foarte mari nu am luat la simulări. Încă din momentul în care am rămas singur în gara de la Buhăie ti mi-am zis că eu chiar îmi judec mult starea în func ie de spa ialitate. 54——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
ăăăIONăGHEORGHEăPRICOPăăăăă 2ăaprilie,ă1962: Viaţă nouă, bucurie…
Azi e bucurie-n sat, dar c-un fel de-njunghietură, dispărut-a dungi şi hat, câmpu-i tot o-ncheietură… Prinşi în horă, veseli, iete se învârt băie i şi fete că din primăvara asta plugul tras de boi şi sapa n-or să le mai tragă clapa, la gunoi cu ele, basta! Vin combinele, tractoare ca să treiere, să are, caii noştri vechi, străbunii, mțânce-i boala, bărzăunii, c-au venit caii-putere din rărunchii arsei terre să se-nhame la corvede… Sus, în cer, Doamne nu vede, că-ntre ochii lui şi satu, aşezat de-a crăcănatu, antihrist s-a pus pe treabă; mai descântă câte-o babă a căhuie şi-a mătreaţă, dar pecinginea cea crea ă se întinde, se întinde, intră pe la noi prin tinde şi cu gheara ei drept ca ă ne găbjeşte şi ne-aga ă de la tălpi la conştiin ă: ea temei pune, fiin ă, astfel ca, în gând şi-n gură, cam aceeaşi udătură zilnic să îngurgităm: spaime, umbre, tămbălău de plâns şi griji crescut-a-n sufletul de armonie cum prin vi e se îmbie, măzărichea şi cuscuta… Moş Petrache, om bătrân, trece cu un bra de fân la-adăpostul cel din dos; i-a fătat un mânz frumos iapa, dară… ce folos? de Cornelius Demetrescu-Rinick
,, Mână, mână roată Colectiva ni-i bogată Şi te bucură bădie c-avem vaci la stân-o mie!“ ,, Joacă fa Ileană bine că te iau soaţă la mine, c-am ogor de mii hectare şi în brazdă cinci tractoare!“ ,,Saltă mlădios Sevastă c-avem bucurii o stivă şi te-oi trece-n colectivă s-avem şi nevasta noastră“
,, Dat la colectivă: - una grapă; - una borună; - un plug; - doi boi; - un cal; - un car;
- o căruţă de un cal; - trei ha de teren arabil; - un ha de şes; - una jumătate ha de vie nobilă; - una jumătate livezi; - cinci stupi;
Rămas în gospodărie proprie: - una capră; - un câine; - una scară; - una mâţă; - una găleată apă; - una corciovă; -zece găini; - una funie; - un cuptor; - un cocoş; - un lanţ; - una casă; - cinci raţe; - una greblă; - una nevastă; - un gânsac; - un hârleţ; - una soacră.” (Din Caietul de gospodarăal lui moş Calineriu)
( Strigături de horă )
55——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
3ămai,ă1966
Creşte sfânta colectivă
Mare boală şi triste i peste bietele răsure, căci, de patru dimine i, se tot taie la pădure, precum cruzii de hingheri, cu topoarele lor late, dau în lunca cea de ieri, ca să facă lungi corlate carelor de la colhoz, dar şi iesle pe la boi; plâng cinteze, cintezoi cât e valea-n lung şi latuț că li s-a cam dus văleatuț şi-or să piară cum pieriră păunaşii, coadă-n liră, de prin rediu lui moş Luca. Le stă-n piepturi pre cât nuca frica, bat-o hermeluca, c-o să tre' să cuibărească pe-o bucată doar de iască ce-a crescut pe şarampoaie, şi-ouăle-or să le stea-n ploaie, şi cântări-descântătură pentru veşteda natură n-or să le mai vină-n gâti i, şi-or să cadă pradă-n uli i puiii prinşi în aripioare primul zbor de-or da să-l zboare… Sus, în ulm, pe o crengu ă, în eleaptă,-o vrăbiu ă, ca-ntr-un leagăn se dă hu ă şi cu ciocul ei în cleşte, aste vorbe ciripeşte: – A trecut-a, dus s-a dus-a timpul nostru, ca şi tusa, vine vremea emotivă, creşte sfânta colectivă…
de Cornelius Demetrescu-Rinick
,,… Şi din bălţi, tarlale se făcură. Aşteptară în zadar ouăle de peşte şapte ani să revină apa şi stufărişul peste pământul ce le acoperea, dar în zadar. Prin locul pe unde ei pluteau, şi ciupeau gâzuliţe, acum creştea grâul şi porumbul; şi-a venit şi vremea pădurilor, livezilor strămoşeşti şi viilor indigene. De la raion s-a primit ordin de defrişare; de nivelare a terenului şi de plantare cu vii noi, nobile, productive. Multe bocete, multe ofurui şi sudălmi au scăpat bătrânii timigeni când şi-au văzut comândul chivernisit din moşi strămoşi scrâşnind pe sub şenilele buldozerelor. O nevastă, Ileana lui Patrichi, s-a culcat în calea tractorului şi-a spus că ea preferă să moară, decât să i se scoată livada pe care o moştenea de la bunici. Altă femeie ameninţa că se aruncă în fântână dacă buldozerul nu-i înconjoară livada. Pe păduri însă n-avea cine să le mai apere decât mierlele şi presurile. Ele ieşeau la margine de luminiş şi cântau a pagubă iar când copacii în care stau se clătinau şi cu trosnete se prăbuşeau, zburau în desişuri chirăind a pustiu. Ploi prăpăstioase veniră în tot acel an. Puhoaiele mânau pământul clisos al noilor amplasamente de tarlale şi-l duceau de vale, împotmolind vatra satului…“
( din Cronicaăanonim ăaăTimigenilor)
,, Şi ce crezi, dom'e, când s-a-nfipt lama în ghizdei, au ieşit scântei. Dracu' cel de tractorist zicea că el n-are dispoziţie să înconjoare fântâna, ci s-o acopere, întrucât se va face o alta, la marginea tarlalei, modernă şi cu corent, acoperită cu tablă. C-aşa-i spusese brigadierul. Da' brigadierul, mânca-l-ar brânca, de un' să ştie că fântâna o faci nu unde vrei tu, ci numai acolo unde vrea ea şi bunul Dumnezeu…De un' să ştie că la fântâna ceea s-au adăpat oameni şi vite sute de ani. De un' să ştie că ea fusese făcută cu blestem, că la săpatul ei muri fântânarul cel bătrân, care se zice că-l chema Şuvoi, care găsea, se zice, izvoare unde nu credea nimeni c-ar putea să fie apă, şi când le găsea, ţâşneau fuioarele de apă din inima pământului ca nişte trâmbe. Da' la fântâna luț Buhan, asta despre care facem vorbire, problema este că pământul era blestemat, şi-aici este o altă poveste veche, pe care-o să v-o spun altădată, şi apa nu se putea curăţa decât prin moartea unui om. Şi-acela a fost să fie Şuvoi. S-a rupt funia care lega găleata cu bolovanul, căci de -acu' erau la pietruit, şi i-o venit chiar în moalele capului. Şi asta a fost…
(din M rturiileăfântânarului Costea)
Fragmente din lucrarea Cronici de ivoriu, aflată în lucru
Ion Gheorghe Pricop
56——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
COSMINăPREDA ăăăă ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăBumerangulăalb Lumina albă a trecutului ne poleieşte amintirile şi reuşeşte să ne răpească prezentului şi să ne transporte într-o lume virtuală, în care miracolele devin fenomene fireşti. Aici, lumina albă se descompune în miliarde de curcubeie, şi planuri temporale distincte fuzionează halucinant. Gravita ia dispare şi po i peregrina în afara universului spa io-temporal, pe cărări de lumini multicolore şi de praf stelar, scânteietor. Într-o astfel de călătorie, am întâlnit un copil cu chip de înger, cu o stelu ă arzând pe fruntea lui, luminându-i feeric pletele blonde şi poleindu-i chipul frumos, pe care străluceau tainic ochii albaştri şi mari. Am sim it că-l cunosc dintotdeauna, că sufletul meu este indestructibil legat de al lui... - Bine ai venit! Numai aici mă po i întâlni. Eu sunt copilul trecutului alb şi nimic din lumea ta nu mă poate macula! mi s-a adresat el, cu chipul radiind iubire. Sufletul meu fremăta de dragul lui şi l-am întrebat ceva, deşi sim eam că ne putem în elege şi fără cuvinte: - De unde vii? - Din cer! mi-a răspuns cu seninătate. - i-am sim it aproape mereu prezen a. Vocea ta m-a sedus caldă, suavă, ca o chemare către puritate... Când îmi părea că lipseşti, sim eam aproape dureros nevoia de a te regăsi şi plecam în căutarea ta, luptându-mă cu timpul care curge mereu... Copilul m-a privit cu duioşie şi mi-a spus: - Vezi, eu nu m-am îndepărtat niciodată de tine, dar ie i se întâmplă uneori să nu mă mai bagi în seamă. Preocupări pe care le crezi importante î i abat aten ia de la mine şi consideri că judecata matură a lucrurilor î i impune să faci abstrac ie de prezen a mea. Dar nu reuşeşti: eu dau inocen ă judecă ii tale, chiar dacă tu nu realizezi asta. Şi când scrii, tot eu sunt cel care dă frumuse e povestirilor tale. Îmi dădeam seama că este un privilegiu rar să pot întâlni astfel pe copilul din mine şi să discut cu el nu ca şi când aş discuta cu mine însumi, ci cu o persoană diferită de a mea. - De ce îmi apari cu chip de copil? Nu-mi pot imagina că cerul este plin de copii care aşteaptă nerăbdători să vină pe Pământ... - Apar aşa din pricină că vibra iile vârstei copilăriei sunt mai apropiate de vibra iile înalte şi pure ale cerului. - Eu mă apropii de bătrâne e, dar simt cum în elepciunea vârstei mă întoarce nostalgic spre anii copilăriei. Tot mai mult îmi doresc să rezonez cu aceste vibra ii înalte şi pure, de care spui. - Am sim it asta şi am răspuns chemării tale. Intrând în mine însumi, îmi dădeam seama că trebuie să disting între copilul care am fost şi în al cărui timp mă pot deseori întoarce, şi copilul pe care îl întîlneam în lumea virtuală, creată magic de descompunerea luminii albe. Până la întâlnirea cu el, n-am ştiut de unde vine această lumină care îmi invadează benefic amintirile, aşternând linişte peste frustrările copilului care am fost. A trebuit să accept că lumina albă vine din cer, adusă de cel care îmi apărea cu chip de copil. Copilul care am fost... a trăit priva iunile lumii sărăcăcioase a satului moldovenesc, dar a cunoscut de timpuriu plăcerea de a citi şi de a visa cu ochii deschişi. Copilul pe care-l întâlneam pe cărări de curcubeie şi de scânteieri stelare părea a avea, printr-o ciudată complicitate a apropierii unor planuri temporale diferite, capacitatea de a se detaşa de fiin a mea. Sim eam nevoia să-l întreb câteva lucruri, spre lămurire... - Când ai venit din cer, erai un spirit? - Eram un program care a dat startul vie ii pentru fiin a care eşti astăzi. În acest program erau incluse principiile unei etici înalte, de origine divină. El s-a asociat cu programele informa ionale incluse în genomurile celor care te-au conceput. - În eleg. Înseamnă că personalitatea mea a purtat din start pecetea divinită ii... - Chiar aşa este! Pecetea iubirii şi a purită ii. 57——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ - Totuşi nu am trăit mereu sub semnul acestei pece i... M-am abătut de multe ori de la etica înaltă, care a fost pusă în fiin a mea. - Aceasta a fost orientarea liberului tău arbitru. Dar, în timp, principiile eticii divine devin un reper fa ă de care î i analizezi modul de via ă şi faptele. - Aşa se formează sim ul moral? - Da! El face parte din conştiin a ta, care devine instan a morală a vie ii. Era surprinzătoare şi plăcută limpezirea calmă ce se petrecea în gândurile mele. Totuşi apari ia copilului rămânea învăluită în mister, aşa că am continuat să-l întreb... - Spui că erai doar un program informa ional, şi totu i apari acum ca o fiin ă... - Sunt parte a fiin ei tale. M-am individualizat astfel doar ca să- i pot vorbi. Mai avem unele lucruri de lămurit... - Da, mai sunt întrebări care mă frământă. - Î i cunosc întrebările şi nelămuririle. i-am spus că sunt copilul trecutului alb deoarece pot să apar când tu intri în lumea virtuală a trecutului, deci lumea pe care o păstrezi în memorie. Lumina albă, care- i inundă amintirile, a venit odată cu mine, din cer. Este lumina necreată, care există din veşnicie. Vibra iile ei au plantat în fiin a ta semin a iubirii şi a purită ii. Î i invadează amintirile fiindcă tu o chemi raportându - i mereu trecutul la principiile eticii divine. Copilăria, cum i-am spus, este mai apropiată, ca vibra ie, de lumina albă. De asta amintirile ei sunt invadate benefic de această lumină... - Spune-mi, te rog, ce se întâmplă cu programul informa ional care a dat startul vie ii şi cu lumina albă, atunci când fiin a încetează să existe? - O, acestea nu se pot pierde! Ele vin din afara universului spa io-temporal, adică din veşnicie. Şi tot ce vine de acolo există veşnic. Am tresărit fiindcă acesta este unul din cele mai fierbin i subiecte care m-au preocupat. Am continuat: - În eleg că programul şi lumina se întorc în veşnicie... - Da, împreună cu fiin a spirituală care supravie uieşte mor ii trupului fizic. - ?! - Fiin a umană are două componente care se dezvoltă simultan de-a lungul vie ii i trăiesc în simbioză: una fizică şi alta spirituală. Componenta fizică este interfa a componentei spirituale cu lumea materială. Fără această interfa ă, componenta spirituală ar fi inoperantă în universul material; energia de care are nevoie ca să se dezvolte, este extrasă din materie. - Cum ar veni, componenta spirituală gândeşte, iar cea fizică execută... - Exact! Mi-a venit în minte cazul real al unei femei care trăia de mul i ani fără hrană materială. Copilul mi-a ştiut gândul şi mi-a explicat: - Fiin a poate primi energie nu numai din universul material, ci şi din universul spiritual din care vin programul de start şi lumina albă. Pot exista, în universul material, fiin e excep ionale, care au o rela ie specială cu Divinitatea. Între ele şi universul spiritual se deschid canale energetice. - Startul vie ii... Dar sfârşitul fiin ei cum e? - Atunci componenta spirituală se desparte de componenta materială. Func iile afective şi cognitive ale fiin ei trec în componenta spirituală, care devine o fiin ă independentă de universul spa io-temporal, trecând în universul spiritual (paralel cu cel material). - Aşa se explică faptul că unii ajung să-şi vadă trupul din exterior? De pildă cei care ajung la reanimare... - Da. Când func iile vitale ale organismului sunt puternic afectate şi devin incapabile să mai extragă din materie energia care alimentează componenta spirituală, aceasta se desprinde de trup, devenind o fiin ă independentă de materie, alimentându-se din universul spiritual. - Şi... această fiin ă independentă are un trup? - Nu! Dar Divinitatea îi poate da un trup energetic. Această întrupare, în creştinism, este numită "înviere". Trupul energetic (sau ceresc) se poate materializa, trecând pe frecven e mai joase de vibra ie. Ştii, de pildă, că îngerii se pot materializa. - Ar fi minunat ca oamenii, ca şi îngerii, să se poată dematerializa! - Da, ar fi, într-adevar, minunat! Din păcate, fiin a omenească nu mai are această capacitate. S-a întâmplat ceva tragic în istoria omului, ceva care i-a schimbat dramatic condi ia... Am devenit meditativ după această explica ie. Sufeream din pricină că nu aveam capacitatea de a trece dintr-un univers în altul, ca îngerii. Copilul a scos din sân un bumerang alb, sclipitor, şi mi-a zis: - De câte ori vei vrea să mă vezi, aruncă cu el înspre trecutul tău şi spune "vino!" Eu mă voi prinde de bumerang şi voi veni la întâlnire. Apoi copilul cu aspect de înger a intrat în fiin a mea, contopindu-se cu ea. Când telefonul a sunat, lumea virtuală a dispărut... 58——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Svetlana Alexievici - Vremuri la second hand/61 Alina Laura Mihăilă - Totul sau nimic/65 - Mâini uscate, doar amintiri/66 Aelenei Andreea Ioana -
Cher.,/67 Weltanschauung/68 Principii ultime/69 Morgen/70
59——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ ... Mul i ani, am călătorit prin toată fosta Uniune Sovietică, pentru că homo sovieticus - nu sunt doar ruşii, dar, de asemenea, şi beloru ii, turkmenii, ucrainenii, kazahii... În prezent noi locuim în diferite ări, vorbim limbi diferite, dar e greu să ne confunzi cu al ii. Suntem "depista i", de-ndată! Noi to i, oamenii socialismului, veni i din socialism, semănăm şi nu semănăm cu ceilal i - avem propriul nostru vocabular, no iunile noastre despre bine şi rău, despre eroi şi martiri. Avem o rela ie specială cu moartea. În mod constant în povestirile pe care le scriu, î i taie urechea cuvintele: " împuşcă", "împuşcă-l", "trebuie lichidat, eliminat", "să i se piardă urma" sau astfel de versiuni sovietice de dispari ie, ca "arest", "zece ani fără drept de coresponden ă", "emigra ie". Care este totuşi pre ul unei vie i umane, dacă ne amintim că recent au murit milioane de oameni? Suntem plini de ură i prejudecă i. Totul e de acolo, de unde a fost Gulag-ul şi teribilul război. Colectivizarea, deposedarea, migra ia popoarelor... Acesta era... socialismul i asta era, pur şi simplu, via a noastră. Atunci vorbeam pu in despre ea. Dar acum, când lumea s-a schimbat ireversibil, tuturor le-a devenit interesantă. Indiferent de ceea ce a fost, a fost via a noastră. Eu scriu, culeg câte o fărâmă din istoria socialismul nostru "de casă" ... socialismului "intern". Modul în care a "locuit" înăuntrul sufletului uman. Întotdeauna am fost atrasă de acest mic spa iu - omul ... un om. De fapt, acolo totul se şi petrece, se întâmplă. Svetlana Alexievici
... Nu te îndrăgosti de un om care suferă după omul dinaintea ta. Nu fi alinarea lui. Nu îl lăsa să- i ia iubirea şi visurile. Te va dezamăgi. Îl vei consola şi îi va plăcea. Nu va fi singur şi aşa dorul către fosta crede că se va ameliora. Nu va fi aşa. Deloc. În timp ce te sărută se gândeşte la buzele ei. La primul lor sărut, la pasiunea cu care ea îl săruta suav sau grav, agă ându-i buzele cu din ii. Îşi va aminti şi cum a stârnit sângele pe buzele ei într-o zi geroasă când se hălcăneau privind cum strada devenea covor înzăpezit. În timp ce te aşezi în patul lui se gândeşte că ea este în locul tău. Tu eşti acolo să-i umpli golul şi obişnuin a. I te vei dărui şi el va fi zăpăcit că totul diferă. Îi lipseşte pofta ei de via ă. Ludicul şi alintările ei. Îi lipsesc nebunia şi vorbele frumoase. Tu îi vei oferi timpul tău. Inima. Încrederea. Visurile. Aşteptările. Speran ele. Crezi în rela ia voastră. Dar el nu face asta. Şi când vei conştientiza diferen a din cât ai oferit şi ce ai primit, vei fi dezamăgită. Adevărul doare. E crunt. Nu vei vrea să-l crezi. Te vei amăgi că te-a iubit. El se va gândi neîncetat la fosta. Când tu vei aştepta să î i scrie sau să te alinte, el va încerca să o recucerească pe ea. Dacă îl va ignora î i va scrie şi ie. ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăAlina-Laura Mihăilă
... Abuz de iubire. Lipsă de aten ie. Ignoran ă a nevoilor. Egoism şi orgoliu. Câteva caracteristici prin care po i pierde omul care te iubeşte. Îi spui că îl iubeşti pentru că ştii că fără el via a ta ar fi mai tristă iar sufletul mai gol. Nu po i renun a la iubirea sinceră, pură, intensă pe care i-o oferă. Dar ştii că nu e totul pentru tine. Vrei altceva. Şi cau i să găseşti altă iubire călcând iubirea celuilalt. Lovindu-i inima. Distrugându-i visurile. Anulându-i aşteptările. Oferindu-i un amalgam de întrebări şi suferin ă. Dezamăgire. Stimă de sine scăzută. Depresie. Atacuri de panică. Coşmaruri. Rişti să înşeli neştiind că iubirea este limitată. Daaa! Repet! Iubirea este limitată. Oricât ar bătea inima, omul de lângă tine are şi demnitate, inteligen ă. Alina-Laura Mihăilă 60——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
SvetlanaăAlexievici
Vremuri second hand Prezentare şi traducere în limba română Nina Gonţa ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă ăăăăăăăăăăÎnsemn rileăunuiăcomplice Ne luăm rămas bun de la perioada sovietică. De la acea via ă a noastră. Încerc, onest, să ascult pe to i participan ii dramei socialiste... Comunismul a avut un plan nebun - să schimbe, să transforme omul "vechi", pe vechiul Adam. i a reuşit... poate singurul lucru care i-a reuşit. În mai mult de aptezeci de ani, în laboratoarele marxism-leninismului s-a produs un tip special de om - homo sovieticus. Unii îl socot un personaj tragic, al ii îl numesc "sovcom". Mie mi se pare foarte cunoscut acest tip de om, îl ştiu, îmi este foarte familiar, sunt lângă el, am trăit unul lângă altul timp de mai mul i ani. El - sunt eu, ai meu cunoscu i, prieteni, părin i. Mul i ani, am călătorit prin toată fosta Uniune Sovietică, pentru că homo sovieticus - nu sunt doar ruşii, dar, de asemenea, şi beloru ii, turkmenii, ucrainenii, kazahii... În prezent noi locuim în diferite ări, vorbim limbi diferite, dar e greu să ne confunzi cu al ii. Suntem "depista i", de-ndată! Noi to i, oamenii socialismului, veni i din socialism, semănăm şi nu semănăm cu ceilal i - avem propriul nostru vocabular, no iunile noastre despre bine şi rău, despre eroi şi martiri. Avem o rela ie specială cu moartea. În mod constant în povestirile pe care le scriu, î i taie urechea cuvintele: " împuşcă", "împuşcă-l", "trebuie lichidat, eliminat", "să i se piardă urma" sau astfel de versiuni sovietice de dispari ie, ca "arest", "zece ani fără drept de coresponden ă", "emigra ie". Care este totuşi pre ul unei vie i umane, dacă ne amintim că recent au murit milioane de oameni? Suntem plini de ură i prejudecă i. Totul e de acolo, de unde a fost Gulag-ul şi teribilul război. Colectivizarea, deposedarea, migra ia popoarelor... Acesta era... socialismul i asta era, pur şi simplu, via a noastră. Atunci vorbeam pu in despre ea. Dar acum, când lumea s-a schimbat ireversibil, tuturor le-a devenit interesantă. Indiferent de ceea ce a fost, a fost via a noastră. Eu scriu, culeg câte o fărâmă din istoria socialismul nostru "de casă" ... socialismului "intern". Modul în care a "locuit" înăuntrul sufletului uman. Întotdeauna am fost atrasă de acest mic spa iu - omul ... un om. De fapt, acolo totul se şi petrece, se întâmplă. De ce în cartea mea sunt atâtea cazuri, pove ti ale sinucigaşilor şi nu ale unor oameni obi nui i, cu biografii sovietice, simple? La urma urmei, se comit suicide i din dragoste, şi din cauza vârstei înaintate, unii poate, doar din dorin a de a descifra secretul mor ii ... Am fost în căutarea acelora în care ideea se înrădăcinase adânc, într-un mod că nu o mai puteau scoate - statul devenise spa iul lor, înlocuise chiar i propria lor via ă. Ei nu au putut să scape, să plece din marea istorie, să-şi ia rămas bun de la ea, să fie ferici i... oricum. Să se arunce, să se scufunde ... să dispară în existen a privată, a a cum se întâmplă în prezent, când măruntul a devenit ceva... mare. Omul, pur i simplu, vrea să trăiască, fără o idee mărea ă. Acest lucru nu s-a întâmplat în societatea rusească, în via a ei, aşa ceva nu cunoaşte nici literatura rusă. În general, noi suntem oameni "milităroşi". Mereu eram ori în război, ori ne pregăteam de război. Niciodată n-am trăit altfel. De aici, şi psihologia militară, războinică. i în via a de zi cu zi, civilă, totul era organizat ca la război. Se bătea toba, se flutura steagul şi... inima sărea din piept. Omul nu-şi observa robia, ba chiar o iubea. Îmi aduc aminte: după terminarea colii, toată clasa am hotărât să plecăm la elină, să "des elinim" pământuri virgine, îi dispre uiam pe cei care refuzau, ne era ciudă, până la lacrimi, că revolu ia, războiul civil - totul s-a întâmplat fără noi. Mă uit înapoi: oare noi am fost aceştia? Eu? Îmi aminteam şi eu, concomitent cu personajele mele. Cineva dintre ei mi-a spus: "Numai omul sovietic îl poate în elege pe...omul sovietic". Noi eram oameni cu o unică memorie, memoria comunistă. Vecini de memorie. Tatăl meu îşi amintea, cum a crezut el în comunism... După zborul lui Gagarin. Noi - primii, pioneri! Noi suntem capabil de toate! Putem - totul! A a, el cu mama ne-au şi educat. 61——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ Aşa am fost crescu i. Eu am fost octombrel, am purtat o insignă cu băiatul - cre la păr, apoi pionier, apoi comsomolistă. Dezamăgirea a venit mult mai târziu. După perestroică, to i aşteptau deschiderea arhivelor. Le-au deschis. Am aflat o istorie ascunsă de noi... "Noi trebuie să câ tigăm, să ducem după noi 90 de milioane dintr-o sută de milioane, locuitori ai Rusiei Sovietice. Cu restul nu se poate vorbi - trebuie lichida i". (Zinoviev, 1918). "Să spânzurăm (numaidecât să spânzurăm, ca să vadă poporul) nu mai pu in de 1000 chiaburi învetera i, cei mai boga i ... să le luăm toată pâinea, să luăm ostatici ... Să facem aşa, încât, la sute de mile în jur, poporul să vadă, să tremure ...". (Lenin, 1918). "Moscova literalmente moare de foame" (profesorul Kuzne ov - lui Tro ki). - "Aceasta nu e foamete. Atunci când Titus a luat Ierusalimul, mamele evreice îşi mâncau propriii copii. Atunci când mamele voastre vor fi nevoite, obligate, să-şi mănânce propriii copii, numai atunci pute i veni să-mi spune i: "Murim de foame". (Tro ki, 1919). Oamenii citeau ziarele, revistele i... tăceau. Erau cuprinşi de o groază nesuportabilă ! Cum să trăieşti cu asta? Mul i au întâmpinat adevărul ca pe un du man. i libertatea, de asemenea. "Noi nu ne cunoaştem ara. Nu tim ce cred, cum gândesc majoritatea oamenilor, îi vedem, îi întâlnim în fiecare zi, dar ce cred ei, ce-şi doresc, noi nu tim. Dar ne asumăm îndrăzneala de a-i învă a. În curând vom afla - şi... ne vom cruci, vom fi cuprinşi de groază", - mi-a spus un prieten de-al meu; adesea stăteam la taifas cu el în bucătăria mea. Polemizam cu el în contradictoriu, cu argumente. Era în anul ``nouăzeci i unu ... vremuri fericite! Credem că mâine, chiar mâine va fi libertate. Se va porni din nimic, din dorin ele noastre. Din "Căr uliile cu însemnări" ale lui Şalamov: "Am fost membru al marii, pierdute, bătălii, pentru o reală reînnoire, schimbare a vie ii." ...E scris de un om care şi-a petrecut aptesprezece ani din via ă în lagărele lui Stalin. Speran a într-un ideal a rămas... Pe oamenii sovietici i-aşi împăr i în patru genera ii: genera ia lui Stalin, a lui Hruşciov, a lui Brejnev şi a lui Gorbaciov. Eu fac parte - din ultima. Nouă ne-a fost mai uşor să acceptăm prăbu irea ideii comuniste, căci noi nu trăisem momentul ei tânăr, puternic, când magia romantismului ei fatal şi a speran elor utopice încă erau în vigoare, neconsumate. Noi am crescut când Kremlinul era... bătrân. În vremuri vegetariene, de post. Sângele "măre " al comunismului era deja uitat. Încă ne mai bântuia patosul, dar s-a păstrat ra iunea, cunoaşterea că utopia nu se poate transforma într-o realitate. Aceasta s-a întâmplat în timpul primului război din Cecenia... M-am întâlnit într-o gară, în Moscova, cu o femeie, era undeva de prin Tambov. Pleca în Cecenia, pentru a-şi aduce acasă fiul, din război: "Nu vreau ca el să moară. Nu vreau ca el să omoare ". Statul nu mai era stăpân pe sufletul ei. Era un om liber. Astfel de oameni au fost pu ini. Cei mai mul i erau dintr-acei pe care libertatea în irita: "Am cumpărat trei ziare i în fiecare adevărul este diferit, fiecare are dreptatea lui. Unde este adevărul adevărat? Înainte vreme, citeai diminea a "Pravda" ("Adevărul") - i aflai totul. În elegeai totul !". Ideile ieşeau încet... de sub anestezie. Dacă începeam să le vorbesc despre pocăin ă, auzeam: "De ce trebuie să mă căiesc ?". Toată lumea se sim ea victimă, nu complice. Unul zicea: "Eu tot am fost închis", al doilea - "eu am luptat", al treilea - "eu am ridicat oraşul devastat din ruine, zi i noapte căram cărămizi". Era ceva nea teptat: euforici, be i de libertate, dar complet nepregăti i pentru asta. Unde e ea, libertatea? Numai la bucătărie, unde, din obişnuin ă, continuau să critice, să înjure autorită ile, puterea. Îi înjurau, dădeau vina pe El in i Gorbaciov. Pe El in, pentru faptul că a schimbat Rusia. Pe Gorbaciov, pentru că a schimbat totul. Întregul secol XX. i la noi va fi, ca şi la al ii. La fel ca... la to i. Gândeau că de această dată chiar se va reuşi. Rusia se schimba şi se ura pe sine însăşi pentru acest fapt. "Neclintitul Mongol" - scria despre Rusia, Marx. Civiliza ia sovietică... Se grăbeau să-i imortalizeze urmele. Fe e cunoscute. Îi întreb nu despre socialism, dar despre dragoste, gelozie, copilărie, bătrâne e. Despre muzică, dansuri, coafuri. Cu privire la miile de detalii ale unei vie i pe cale de dispari ie. Aceasta este singura modalitate de a duce dezastrul într-un cadru obi nuit i a încerca să povesteşti ceva. Să po i ghici, presupune. Nu obosesc să mă mir, cât de interesantă este via a umană obi nuită. Numărul infinit de adevăruri omeneşti... Istoria este interesată numai de fapte, emo iile rămân peste bord, în afară. Nu 62——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ este obişnuit să fie făcute istorie. Eu însă mă uit la lume cu ochii umanită ii, nu ai unui istoric. Şi...sunt surprinsă, mă fascinează. Tatăl meu nu mai este. i... nu pot termina cu el una dintre conversa iile noastre... El mi-a relatat că lor le era mult mai uşor să moară în război, decât băie aşilor "neîmpuşca i", care se prăpădesc astăzi în Cecenia. În anii ``patruzeci - ei din iad nimereau în iad. Înainte de război, tatăl meu învă a în Minsk la Institutul de Jurnalism. Îşi amintea că, atunci când se întorceau din vacan e, de multe ori nu mai găseau nici un profesor cunoscut, fuseseră aresta i to i. Nu în elegeau ce se întâmplă, dar le era frică. Frică, ca la război. Am avut cu tatăl meu pu ine discu ii sincere. M-a cru at. Şi eu l-am cru at, îmi era milă de el? Îmi este greu să răspund la această întrebare... Noi eram nemiloşi fa ă de părin i. Nouă ni se părea că libertatea - e ceva simplu. A trecut ceva timp şi ne-am încovoiat sub presiunea, povara ei, pentru că nimeni nu ne-a învă at ce înseamnă libertate. Eram deprinşi numai...să murim pentru ea. Iată - libertatea! Pe astfel de libertate am aşteptat-o? Eram gata să murim pentru idealurile noastre. Să ne batem... în lupte. Dar a început o via ă de "Cehov". Fără istorie. Au căzut toate valorile, cu excep ia valorii vie ii. Vie ii în general. Noile vise, tendin e: să construieşti o casă, să cumperi o maşină bună, să sădeşti un agri ... Libertatea s-a dovedit a fi reabilitarea micii burghezii, de obicei, cu "botni ă" în via a rusească. Libertatea Majestă ii Sale - Consumul! Măre ia întunericului ! Obscuritatea dorin elor, instinctelor - via a umană ascunsă, despre care noi aveam foarte pu ină idee, o idee aproximativă. Întreaga noastră istorie de via ă a fost de supravie uire, nu de trai. Acum, experien a militară nu mai este necesară, trebuie uitată. Mii de noi emo ii, stări, reac ii... Dintr-odată totul în jur a devenit diferit: semnele, lucrurile, banii, steagul ... i omul însu i. El a devenit mai colorat, mai individual, monolitul a explodat, via a a fost împră tiată, risipită pe insuli e, atomi, celule. După Dali: libertate-voin ă ... "volyushka-razdolyushka" ... spa iu extins, cât î i doreşti. Marele rău a devenit o legendă îndepărtată, s-a transformat într-un thriller-ul politic. Nimeni deja nu mai vorbeşte despre idee, ci despre credite, dobânzi, bonuri de schimb, banii nu se mai câştigă muncind, ci "se fac", "se dobândesc". Oare pentru mult timp asta? "Că adevărul nu e în bani - nu sco i asta din sufletul rus, nu omori", - scria Tsvetaeva. Dar, parcă au reînviat şi cutreieră străzile noastre eroii lui Ostrovsky i Saltykov-Shchedrin. Tuturor, le-am pus aceeaşi întrebare: "Ce este libertatea." Ta i i copii răspundeau diferit. Cei care s-au născut în URSS şi cei care nu sunt născu i în URSS, n-au experien ă comună. Sunt oameni de pe planete... diferite. Ta ii: libertate - absen a fricii; trei zile în luna august, când am învins lovitura de stat; o persoana care alege în magazin dintr-o sută de feluri de salam este mult mai liberă, decât cea care alege din zece; să fii nebătut, dar la genera ii nebiciuite să nu ne aşteptăm nicicând; rusul nu în elege libertatea, are nevoie de cazac şi de bici, aşa este deprins. Copiii: libertate - iubire; libertatea interioară - valoare absolută; atunci când nu te temi de dorin ele tale; să ai mul i bani, atunci vei avea totul; atunci când po i trăi în a a fel încât să nu se gândeşti la libertate. Libertate - o normalitate. Caut - o limbă. Omul are mai multe limbi: limba în care vorbeşte cu copiii şi alta - limba în care vorbeşte despre dragoste... i apoi, mai este o limbă, limba în care noi vorbim cu noi în ine, în conversa iile noastre lăuntrice. Pe stradă, la locul de muncă, în timpul călătoriilor - peste tot auzim altceva, schimbarea este nu numai în cuvinte, apare ceva deosebit. Chiar şi diminea a şi seara omul se exprimă în mod diferit. Dar ce se întâmplă pe timp de noapte între doi oameni, dispare complet din istorie. Ne preocupă doar istoria zilei unui om. Sinuciderea - e o temă de noapte, când omul este la grani a dintre existen ă şi neant. Somn. Vreau să în eleg asta cu insisten a şi meticulozitatea omului zilei. Am fost întrebată: "Nu vă este teamă c-o să... vă placă?". Mergem prin regiunea Smolensk. Într-un sat, ne-am oprit lângă un magazin. Ceva familiar (am crescut la sat), ce chipuri frumoase, ce chipuri blajine i ce via ă umilitoare şi săracă - în jur. Discu ii despre via ă. "Despre libertate întreba i? Intra i în magazinul nostru: vodcă cât vrei, de care vrei: "Standard", "Gorbaciov", "Putinka", cu duiumul - cârna i i brânză, pe te. Banane. Ce fel de libertate ne mai trebuie ? Avem destulă, ne ajunge asta !". - "Dar pământ vi s-a dat?" - "Cine vrea să scormonească în el? Doreşti - ia- i. La noi a luat unul, Vasika Krutoi (Durul). Cel mai mic copil al lui are opt ani, păşeşte cu tatăl său în spatele plugului. La el, dacă te năimeşti - nu furi, nu dormi. Fascist!". 63——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________ La Dostoievski, în "Legenda Marelui Inchizitor", este o dispută despre libertate. Despre faptul cât este de dificilă, chinuită, tragică ...calea libertă ii. "De să cunoşti acest, al naibii, bine i rău, când te costă atât de mult ?". Omul este mereu nevoit să aleagă: libertatea sau bunăstarea şi o via ă aranjată; libertatea cu suferin ele ei sau fericire fără libertate. Cei mai mul i oameni preferă... a doua. Marele Inchizitor îi spune lui Hristos, care s-a întors pe Pământ: "De ce ai venit să ne împiedici? Căci ai venit să ne împiedici, tii asta". "Respectându-l mult (pe om), Tu ai ac ionat ca i cum ai fi încetat să-l mai compătimeşti, pentru că ai cerut prea mult de la el... Respectându-l mai pu in, ai fi cerut mai pu in, acest lucru ar fi fost mai aproape de ... iubire, deoarece sarcina lui ar fi fost mai uşoară.. El este slab i ticălos ... Cu ce-i vinovat sufletul slab, că nu poate găzdui astfel de cadouri teribile?" "Nu există grijă mai dureroasă şi mai persistentă pentru un om, decât, devenind liber, să caute cât mai rapid pe cineva, în fa a căruia să se închine... şi căruia să-i dea, cât mai curând posibil, darul libertă ii cu care această nefericită creatură se naşte." * * * În anii nouăzeci ... da, eram ferici i. Către acea naivitate nu ne mai putem întoarce. Ni se părea că alegerea e făcută, comunismul este pierdut iremediabil. Dar... era doar începutul. Au trecut douăzeci de ani... "Nu ne mai speria i cu socialismul!", - spun copiii, părin ilor. Dintr-o discu ie cu un cunoscut, profesor universitar: "La sfâr itul anilor nouăzeci, studen ii mei râdeau - povesteşte el - când eu îmi aminteam de Uniunea Sovietică, erau siguri că li se deschide un nou viitor în fa ă. Acum situa ia e diferită... Studen ii de azi au aflat deja, au sim it, ce-i aia capitalism - inegalitate, sărăcie, bogă ie nesim ită. În fa a ochilor, au via a părin ilor lor, care nu au primit nimic din ara jefuită. ...Au devenit radicali. Visează la revolu ia lor. Poartă tricouri ro ii cu portretele lui Lenin i Che Guevara". În societate a crescut interesul fa ă de fosta Uniune Sovietică. Fa ă de cultul lui Stalin. Jumătate dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 19 i 30 de ani îl consideră pe Stalin ca fiind "cea mai mare figură politică". Într-o ară în care Stalin a distrus oameni nu mai pu ini decât Hitler, noul cult al lui Stalin?! Din nou, iarăşi, în vogă tot ce-a fost sovietic. De exemplu, cafenele "sovietice" - cu denumiri sovietice i preparate din bucătăria sovietică. Au apărut dulciurile "sovietice" i cârna ii "sovietici" - cu mirosul i gustul familiar, pentru noi, din copilărie. i, desigur, vodca "sovietică". La televiziuni, zeci de emisiuni, precum i zeci de site-uri de internet nostalgice, "sovietice". În lagărele staliniste - Solovki, Magadan - pute i ajunge ca turist. Publicitatea promite că pentru o experien ă completă vi se vor da haine specifice, târnăcop. Ve i vedea barăci restaurate. La sfâr it, o partidă de pescuit... Reînvie vechile idei: despre marele imperiu, despre "mâna de fier", despre "o direc ie rusească specială"... Au reîntors imnul sovietic, acum există comsomolul, cu denumirea "Nashi" ("Ai noştri") există partidul puterii, copia Partidului Comunist. Pre edintele are aceeaşi putere ca i Secretarul General (al PCUS). Absolută. În loc de marxism-leninism - ortodoxia... Înainte de revolu ia din ``şaptesprezece, Alexander Green a scris: "Viitorul pare să fi încetat să stea la locul său". Au trecut o sută de ani - i viitorul din nou nu e la locul său. Au sosit vremurile second hand. Baricada - un loc periculos pentru artist. O capcană. Acolo se strică vederea, se îngustează pupila, lumea î i pierde culorile. Acolo totul e alb-negru. De acolo, nu mai distingi persoana, vezi doar un punct negru - inta. Eu - toată via a - pe baricade. Mi-a dori să plec. Să învă să mă bucur de via ă. Să-mi recapăt vederea normală. Dar zeci de mii de oameni iarăşi ies în stradă. Se iau de mâini. Au panglici albe pe jachete. Simbol al rena terii. Al luminii. i eu... sunt cu ei. Am întâlnit pe stradă tineri în tricouri cu secera i ciocanul i cu portretul lui Lenin. Ştiu ei oare ce este comunismul ? 64——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Alina-LauraăMih il Totulăsauănimică Nu te îndrăgosti de un om care suferă după omul dinaintea ta. Nu fi alinarea lui. Nu îl lăsa să- i ia iubirea şi visurile. Te va dezamăgi. Îl vei consola şi îi va plăcea. Nu va fi singur şi aşa dorul către fosta crede că se va ameliora. Nu va fi aşa. Deloc. În timp ce te sărută se gândeşte la buzele ei. La primul lor sărut, la pasiunea cu care ea îl săruta suav sau grav, agă ându-i buzele cu din ii. Îşi va aminti şi cum a stârnit sângele pe buzele ei într-o zi geroasă când se hălcăneau privind cum strada devenea covor înzăpezit. În timp ce te aşezi în patul lui se gândeşte că ea este în locul tău. Tu eşti acolo să-i umpli golul şi obişnuin a. I te vei dărui şi el va fi zăpăcit că totul diferă. Îi lipseşte pofta ei de via ă. Ludicul şi alintările ei. Îi lipsesc nebunia şi vorbele frumoase. Tu îi vei oferi timpul tău. Inima. Încrederea. Visurile. Aşteptările. Speran ele. Crezi în rela ia voastră. Dar el nu face asta. Şi când vei conştientiza diferen a din cât ai oferit şi ce ai primit, vei fi dezamăgită. Adevărul doare. E crunt. Nu vei vrea să-l crezi. Te vei amăgi că te-a iubit. El se va gândi neîncetat la fosta. Când tu vei aştepta să î i scrie sau să te alinte, el va încerca să o recucerească pe ea. Dacă îl va ignora î i va scrie şi ie. Când tu îl vei visa nop ile, el o va visa pe ea. Când vei dormi ghemuită în bra ele lui, el îşi va aminti de căldura bra elor ei. De mâinile sale perfecte. Cele mai frumoase mâini care îi înveleau urechile în nop ile reci. Cele mai reci picioare care căutau încălzite. Când va avea coşmaruri şi va tresări brusc, tu îi vei dormi în bra e. Ea ar fi privit negrul nop ii şi atunci l-ar fi întrebat ce s-a întâmplat. Când vă plimba i el vede în locuri amintirile cu ea. Se gândeşte la cum mergeau inându-se de mână şi îşi zâmbeau frumos. Când călători i împreună cu trenul, tu te vei gândi la cum merge i pe acelaşi drum. Dar el se va gândi la cum a călătorit cu ea, singuri în vagon, doar ei în compartiment împăr ind acelaşi scaun şi aceeaşi iubire. Când se roagă îşi aminteşte de serile în care fiind separa i vorbeau să citească acatiste în acelaşi timp. Când tu îi vei spune că eşti nerăbdătoare să merge i la mare, pe plajă, el va fi nostalgic. Îşi va aminti de cum ascultau ei valurile, cum priveau luna şi modelau nisipul cu picioarele. Noaptea era martorul dragostei lor. Nu era nimeni şi nimic, atunci, acolo, între ei. Era doar prezentul şi iubirea lor. Când te va chema la el, va fi pentru că a aşteptat-o pe ea, dar ea nu s-a dus. Când va auzi la radio piesa Deliei – Ce are ea, se va întreba de ce nu o poate uita. Te va compara cu ea. Când va asculta melodiile lor şi va fi cu tine, se va sim i vinovat că nu te poate iubi. Va şti că a greşit alegându-te. Când îşi va atinge inima o va sim i pe ea. Când se trezeşte vede lipsa ei. La fel şi când adoarme. Iar tu? Tu unde eşti? Într-o rela ie în care tot interiorul lui îi apar ine ei. El nu este singur, este cu ea în inimă, în suflet, în gânduri, în vise. Dar tu crezi că este al tău. Şi nu-i vei putea afla gândurile. Nu vei şti că eşti singură. Pentru că oamenii îndrăgosti i văd doar ce vor ei. Iar dacă îl săru i si dormi cu el, dacă public ave i o rela ie, nu înseamnă că te iubeşte şi că inima lui e a ta. Înainte să-l iubeşti, asigură-te că şi el o face. Înainte să te implici afectiv, asigură-te că merită. Nu fi op iunea unui alt om. Fii totul sau nimic pentru omul de lângă tine! 65——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Mâiniăuscateă–ădoarăamintiri. Abuz de iubire. Lipsă de aten ie. Ignoran ă a nevoilor. Egoism şi orgoliu. Câteva caracteristici prin care po i pierde omul care te iubeşte. Îi spui că îl iubeşti pentru că ştii că fără el via a ta ar fi mai tristă iar sufletul mai gol. Nu po i renun a la iubirea sinceră, pură, intensă pe care i-o oferă. Dar ştii că nu e totul pentru tine. Vrei altceva. Şi cau i să găseşti altă iubire călcând iubirea celuilalt. Lovindu-i inima. Distrugându-i visurile. Anulându-i aşteptările. Oferindu-i un amalgam de întrebări şi suferin ă. Dezamăgire. Stimă de sine scăzută. Depresie. Atacuri de panică. Coşmaruri. Rişti să înşeli neştiind că iubirea este limitată. Daaa! Repet! Iubirea este limitată. Oricât ar bătea inima, omul de lângă tine are şi demnitate, inteligen ă. Dacă îi oferi neîncredere, neaten ie, infidelitate, nehotărâre, cum poate cel de lângă tine să te mai iubească? Ştii cum este să ii apa în mâini? O sorbi repede cu buzele ori o laşi să curgă printre degete. Apoi vezi că nu- i mai rămâne nici măcar un strop. Palmele rămân ude. Dar se usucă. Aşa sunt speran ele şi ultima şansă. Profi i de ultimele lui sentimente chiar şi după ce i-ai frânt inima. Crezi că încă îl ii în palme, pentru că te iubeşte. Dar nu este aşa. Să- i compar ultima şansă cu palmele ude? Omul acela mai este lângă tine pentru că te iubeşte şi pentru amintirile de când tu îi epuizai inima de fericire prin iubirea ta. Însă inima ta acum îi oferea doar prezen a ta. O prezen ă absentă, desigur. Care va dispărea. Şi se usucă palmele între timp. Iar inimii îi rămân doar amintirile. Când vei vedea că ai pierdut nu vei crede. Ori vei spera să se întoarcă cândva acel om. Cam atunci când vei vedea că faci entorsă la meciul în care alergi după două mingi deodată. Dar cum roata se întoarce, atunci îl vei iubi tu pentru toate amintirile pe care i le-a oferit. Dar celălalt, va fi departe de tine atunci. Era pentru tine precum mâncarea. O necesitate pe care o po i aprecia doar când îi sim i absen a. Ai uitat să te bucuri de masa sufletească şi să-i mul umeşti lui Dumnezeu pentru iubirea primită. Lasă-te în voia egoismului, apoi a timpului, ca să po i pierde tot! Sau gândeşte-te înainte la ce am zis şi să faci exact opusul, ca să te po i bucura o via ă de omul de lângă tine! Iar în caz că ai greşit şi doreşti să îndrep i greşeala, fă-o la timpul potrivit. Nu uita – ultima şansă are următorii paşi: Apa din mâini – iubirea care poate ierta. Palmele ude – sentimentele rămase înfruntate prin demnitate, curaj, plecare. Iubire oprită for at. 66——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
AELENEI ANDREEA IOANA CherăL.,
16 octombrie, Paris
Ştiu că suntem în iunie şi că în niciun caz nu e Parisul locul de unde- i scriu, dar eu prefer să cred că au venit ploile de toamnă şi că totodată se scurg petale de flori din copaci ca picăturile de sânge decolorându-se în apă. Un octombrie cu pomi înflori i ale căror flori se prefac în sânge la contactul cu apa scurgându-se pe trotuarul gri - cum i se pare decorul în care mă plasează azi imagina ia? Şi ce-ai crede ştiind că sunt capabil de a-l obiectiva şi de a trăi în el? Ai în elege, oare, mai bine, cunoscând asta, ceea ce urmează să- i povestesc? Toamna trecută am realizat că pot fi îndrăgostit de două femei în acelaşi timp, fără ca reprezentările celor două să intre vreo clipă în conflict. Le vedeam în cadre paralele, deşi fizic erau atât de aproape una de alta! M-am dus, ca în fiecare vineri rece de octombrie, la teatru. Nu e aici locul să fac elogiul întâmplării, dar în dreapta mea era frumoasa ta verişoară, so ie de preot. Îi cunoşti copiii: ei bine, eu n-am putut niciodată să mi-o imaginez ca mamă. N-o vedeam decât ca pe-o statuie de un alb impecabil. Iar privirea pendula între rochia ei neagră - pe care un utilitarism burghez m-a oprit de la a o ridica în acel moment - şi o actri ă figurantă cu părul negru şi lung. Eram pozi ionat destul de aproape de scenă încât să văd că n-a zâmbit deloc. Săptămâni după aceea o visam într-un palat gotic, îmbrăcată în dantelă. Am reuşit, la final, să ajung, cu un pretext oarecare, în culise - i-am văzut atunci ochii albaştri şi zâmbetul larg. Am vrut să mă apropii şi să-i zic: "Madame, sunte i perfectă, dar numai când nu zâmbi i"... însă a dispărut în întuneric înainte ca eu să mă pot mişca. Nici dac-aş fi vrut nu aş fi reuşit să le plasez pe amândouă într-o idee comună. Între ele se deschidea neantul şi totuşi eu sim eam pentru ambele la fel de mult (deşi poate că nu la fel). Aşa că spune-i tu so iei mele "not to misunderstand me"... că deşi primăvara asta am trăit multe ore de amor cu alta, totul s-a întâmplat într-o dimensiune de care ea nu apar ine. Şi explică-i, te rog, c-ar fi o lipsă de-n elegere să mă întrebe dac-o mai iubesc.
Frühlingăzuăzeitig Amour, amour, am Ende... Contrastul era frapant între lumea comună, cu dileme punctuale, şi mine, care - lipsit de ale lor dileme aveam în acel moment probleme estetice, erotice şi metafizice. Cu atât mai mult ne despăr ea neantul, cu cât eram detaşat de ei până la punctul de a nu mai putea în elege drama omului de rând, ce ia propor ii extreme prin faptul că îl domină şi îi devine unic orizont. Eu, însă, mă cufundasem voit în ce urile roşiitransparente ale unor enigme pe care le alesesem să-mi fie drame extatice şi a căror percep ie acută să-mi fie o spirală infinită de mătase. Generic vorbind, oamenii sunt frumoşi. Dar rar se întâmplă să cunosc un om frumos - sub toate aspectele. Şi nu ştiu dacă să fie comic sau revoltător faptul că despre o asemenea persoană aud de la al ii: "e disponibilă după ora x, la y număr de telefon". Mă simt deranjat de ideea că un oarecare vrea să îmi inducă o dilemă temporală de ordin comun ca poartă de acces spre o formă estetică, de altfel circulară. Estetica sub o formă alternativă: fascicule de lumină - săge i arbitrare. Printr-un strat textil roşu-negrugri, pseudogotic, se sim ea (cu ochii doar!...) cum într-o semi-sferă perfect conturată ceva are să devină fiin ă... Atât de frumoasă nu a mai fost decât în ziua aceea de noiembrie când purta alb şi vorbea despre hedonişti. Şi va mai fi (?) o astfel de clipă scoasă din debitul timpului... 1. Extazul poate fi şi acela al unei dureri profunde, fără ca nuan a semantică asociată plăcerii să fie anulată. 2. Se poate să- i placă un om aşa cum î i place o operă de artă - şi atunci eşti scutit de orice implica ie morală a faptului de a- i plăcea doi sau mai mul i oameni în acelaşi timp: şi totul devine permis. (a sim i ε ω -ul fa ă de opera de artă) 67——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Weltanschauung *Rammstein - Zerstören* - sco ând din text "doch es darf nicht mir gehören" şi adăugând "nicht planen". Distrugerea de dragul distrugerii, sau "schimbarea de dragul schimbării", cum o numeau conservatorii care se opuneau pe această linie radicalismului liberal. Sau credin a (nu în sens metafizic, ci pur şi simplu ca Wille zur glauben) că întâmplarea naşte artă, că totul este întâmplare, că totul este artă, iar prin "totul" a se în elege actul de a trăi, ce echivalează cu actul de a crea. Distrugerea, în primul rând, nu e anihilare, ci schimbare - fie că e vorba de distrugere prin explozie sau prin trasare de semne cu creionul pe hârtie. Nothing really matters - şi asta nu presupune o "egalitate universală", ci tocmai opusul. Să neg orice sistem axiologic? - prea banal; aici e vorba de a-l distruge, iar cu un minimum de sim estetic se va remarca infinitul de artă din haos - dincolo de "principii supreme". Formele fără fond? - justificabile, deci prea pu in interesante. Dar fondul fără formă? - despre acesta cine să vorbească? Înlăturare a tuturor clasificărilor şi liniilor trasate între categorii; poate plasarea lor temporară în mijlocul sau, în orice caz, oriunde în interiorul categoriilor... pour rien en fait, seulement... să vedem ce se întâmplă. Experimentul fără direc ie, excluderea generală a direc iilor, experimentul care e mai mult decât "pentru sine" pentru că nu e de fapt pentru nimic. Şi din asta se face artă pură. Din nimic altceva. Iar arta pură e dincolo de "universul cultural" - e dinamică, e concomitent empirică şi ideatică; nu e concept, ci se trăieşte, nu ca tipar şi sens existen ial, ci ca individualitate universală. Cadrul nu se "descoperă", ci se creează (ca adevărul, de altfel) în permanen ă, iar omul poate trăi arta doar dacă se aruncă în el de la o distan ă destul de mare încât să nu ştie la ce să se aştepte şi conştient în cea mai mare măsură. *râsete isterice* Oricum nu va şti la ce să se aştepte. Apoi, esen ial e să-şi deschidă to i porii, să nu se acopere cu nimic - pe scurt, să fie complet expus expus la a sim i (α σ α ο α ). Ca în iad, s-ar zice? Mais non, car lțenfer est froid... Şi-n plus, aici există fericirea - a matter of will - pentru că "totul e posibil" şi "permis". *Slash - World on Fire* Aproape că ajung să cred în principiul universal pe care-l desemnase Freud... Până acum ceea ce se numeşte postmodernism pare un conglomerat de fragmente ce nu se unesc între ele, însă nici nu se afirmă în individualitatea lor - au legături libere plutesc în vid parcă în căutare de ceva, în loc de a se regăsi pe sine. Da, e nevoie de fragmente - nu de absolutul în sens idealist; nu de unitatea ce extermină individul (sau de individul ce se pierde în mod voit într-o unitate mereu susceptibilă de... totalitarism de stânga). Fragmentul unic, unitar se afirmă ontic nu prin aşa-zise legături interne între păr i, ci prin indivizibilitate. Şi se afirmă nu pus în legătură cu vreo oarecare Sachlichkeit, ci cu sine, în sine fiind anarhie - şi dacă ar fi vreo "lege" inter sau intra pentru fragmente... cu atât mai bine, să se conteste! E nevoie de detonări succesive pentru a se ajunge la fragmente. Să se răsucească axele şi poate să se rupă; să intre toate odată în aceeaşi sferă; în alte sfere să nu intre niciuna - fără criterii (tocmai le-am rupt!), ci... la întâmplare. Dacă inconştientul naşte artă, lumea ca întreg contingent de ce n-ar face-o? Nietzsche, despre durere: "faptul că doare nu este un argument împotriva ei, este esen a ei". Atributele să fie lansate pe eava unui Maus dintr-un domeniu în altul - indivizii nu mai sunt pasibili de o nouă fragmentare; nu au de ce să ină cont de bariere opace sau transparente (nu are nicio importan ă aici dacă indivizii de care e vorba sunt ei înşişi opaci sau transparen i). Pietrele să se spargă şi să curgă sânge din ele - mai bine sânge decât piatră, pentru că el curge. Fluidele sunt acide în esen ă. Înlocuirea solidelor cu fluidele - tot un fel de distrugere ca reconstruc ie. Şi sfere de sârmă deasupra tuturor. Şi extazul estetic. Se-n elege - sau ar trebui - că nu e vorba aici de vreo direc ie, ci tocmai de suprimarea ei. E vorba aici de ceva ce nu se poate face (make) decât o singură dată, de către un singur individ, ce şi-a renegat esen a şi a ales. 68——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Principiiăultime You know, some people are still so nice, no matter how much you offended them... Ne-am revăzut într-o diminea ă de sfârşit de noiembrie. Îmi beam cafeaua neagră dintr-o ceaşcă de por elan alb cu înflorituri în relief. Balansoarul mă legăna în ritmul bătut de acele ceasului din perete. Balansoarul de lemn negru era în fa a geamului: mă uitam la cerul înnorat şi aşteptam să plouă. Din spatele norilor trebuie să fi răsărit soarele. Se roteau corbi deasupra copacilor usca i şi a antenelor de pe blocuri. De ce n-ar fi corbii un fel de vulturi urbani? – mă gândeam. La fel de liberi şi de indiferen i trec pe lângă vară şi pe lângă iarnă, prin mijlocul verii şi-al iernii, se arată deasupra soarelui la fiecare răsărit... le place şi lor aerul tare de diminea ă... Ne-am întâlnit într-o noapte de vară. Străzile erau pline de oameni. Oameni cu păreri, oameni cu dorin e, cu speran e, cu scopuri... oameni care se târau până în fa a zidurilor şi se pierdeau în labirintul în care-şi puneau toată credin a. Noapte caldă de vară, spuneam... eram oare obosit? Trecusem pe la măcelărie. Zâmbeam cu gândul la banalitatea cu care fiin a devine materie moartă pentru ca o altă fiin ă să existe. Adică moartea e condi ie a vie ii – şi cât de simplu, cât de normal e totul! Asistasem la o execu ie. Tăiaseră, adică, un porc. O femeie văzuse scena – suspina: -Săracul animal! Ar mai fi vrut să trăiască... -Nu, doamnă! Porcul n-are amor propriu... şi de-ar avea, ce? În fine, din reflex se zbate să trăiască. Ce, doamnă, te vezi în locul lui? N-ar fi nicio diferen ă... Am plecat râzând; am auzit în spate un „Nesim itule!” pe voce de soprană-de-la-col ul-străzii. Am urcat apoi într-un tramvai. Zâmbeam gândindu-mă cum ar arăta to i oamenii din jurul meu în locul porcului, care ar ipa mai tare, care ar avea gustul mai bun... Cât se poate de natural! M-am uitat la telefon: trei apeluri şi nişte mesaje de la colega de serviciu. Dacă m-aş fi dus la ea, aş fi auzit-o smiorcăindu-se că... „n-o iubesc”. Şi ce-ar vrea, de fapt? Am ales să mă opresc pe la vecina de la trei. I-a fost dor de mine, etc., etc. Am inventat ceva şi m-am apucat să fac o limonadă cu infuzie de lavandă. După ce m-am plictisit de ea, căutam o scuză să plec, dar începuse ea prima: „într-un sfert de oră trebuie să ajungă so ul meu”. M-am îmbrăcat repede, apoi am urcat spre apartamentul meu, dar m-am oprit pe scări. Aşa am ajuns pe stradă în acea noapte caldă de vară. Zâmbeam gândindu-mă că am renegat tot ce se putea. Mă plimbam pe sub lămpile slabe; nu mai voiam decât încă pu in sânge. Am prins un porumbel şi l-am decapitat cu briceagul. Şi apoi m-am întâlnit întâmplător cu el. Mi-a văzut petele de sânge de pe cămaşă – i-am povestit râzând. Mă aşteptam să mă lovească sau măcar să mă înjure (orice alt om cu principiile lui ar fi făcut asta). Nu m-ar fi deranjat: atât îmi e de indiferent totul. În schimb, el a în eles... Era, cum spuneam, noiembrie diminea a când ne-am reîntâlnit. Câmpurile erau arse, ploaia începuse să cadă măruntă, ca de ghea ă, iar vântul avea pe margini din i de ferăstrău. Străzile erau pustii – mai rămăseseră doar corbii. Amândoi eram îmbrăca i în negru. Atunci nu încercasem să în eleg; mi-a luat o noapte de toamnă să fac asta. Şi a trebuit să-i spun şi lui. Mereu mă ascultase: avea să asculte şi acum. Suntem două fe e opuse ale revoltei – două şi singurele. Aici nu este cale de mijloc. Suntem două prototipuri care se exclud reciproc. Suntem liberi pentru că ne revoltăm împotriva a tot ceea ce via a poate impune şi opune. Sunt liber ca for ă anihilantă, care distruge, orice-ar fi. Eşti liber ca for ă regenerantă, care uneşte, orice-ar fi. Crea ie şi eschatos. Principii ultime. Fa ă de axiologie, tu eşti deasupra şi eu sunt în afară. Fa ă de existen ă... ei bine, nu la început şi la sfârşit, ci mai presus de ea. Am învins-o deja; suntem liberi. Şi liberi unul fa ă de altul. You know, sometimes you find something special in a person, so that person must become literature. 69——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
Morgen Und der Haifisch, der hat Tränen Und die laufen vom Gesicht Doch der Haifisch lebt im Waßer So die Tränen sieht man nicht.
Insomnie. Mă trezisem la patru în diminea a aceea. Am stat apoi o oră pe terasă. Se auzeau stropii de ploaie căzând lent, apoi din ce în ce mai repede pe acoperişul de tablă. Nu mai eram deloc obosit. M-am dus în partea neacoperită a terasei – nici aerul rece de octombrie, nici stropii tot mai deşi nu voiau să mă atingă. Şi nu aveam pe mine decât un tricou negru, acum ud. M-am întors în cameră: fratele meu dormea încă. M-am uitat mai atent la el, cum stătea întins, cu ochii închişi şi cu fa a spre mine. Stăteam împreună de douăzeci şi opt de ani. Însă în diminea a aceea tot ce am văzut a fost un obiect străin şi greu, mai străin şi mai greu decât dulapul din stânga mea. Şi vechi pe deasupra. L-am împins uşor cu mâna. S-a mişcat pu in, iar eu am tresărit ca electrocutat. M-am dus în bucătărie să fac o cafea. Mi-am umplut o cană – restul era a lui. M-am aşezat la masă, cu fa a spre geam şi cu spatele spre uşă. Cât beam cafeaua fierbinte, mă gândeam la nevroticii lui Freud. Am zâmbit. După care m-am gândit la el – şi am râs. Ce să mai fie şi asta, obiect mişcător cu reflexe mecanice... Ceasul arăta ora şase şi un minut când a intrat în bucătărie. Trebuie să fi zis „bună diminea a”, dar nu i-am răspuns. Nici nu m-am întors spre el. Stăteam la locul meu, cu o ceaşcă goală de cafea în fa ă. Şi-a pus şi el cafea – se uita pe geam, stând în picioare. Acum era cu spatele la mine. - Ce vreme urâtă, a zis. Dar a continuat să privească afară. Bine, bucata asta de carne şi oase care până acum se deplasa a început deci să producă opinii... Vorbele lui îmi păreau automate, iar prezen a unui asemenea lucru mişcător şi (mai presus de toate) cu voin ă proprie – nefirească. Îi priveam spatele tricoului alb din care ieşeau două mâini şi un cap. Din cauza mesei din fa a mea nu vedeam mai jos. Lăsase cafeaua pe marginea geamului. M-am ridicat. După câteva secunde am luat un cu it de pe masă şi i l-am aruncat în spate. El a căzut, ipând. M-am apropiat de el. Se uita cu disperare la mine. L-am privit şi eu un timp, inexpresiv, apoi am luat ceaşca lui de cafea. -E cafeaua mea, am spus, şi am băut-o pe toată. Mi se făcuse somn. M-am dus să mă culc. 70——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
ăăăC R IăDEăLAăPRIETENIăăă-ăăăC R IăPENTRUăPRIETENI
71——————————————————————————————————————————–————
Ecouri literare____________________________________________
72——————————————————————————————————————————–————