U.C.M.R. și Academia Română

Academia Română, cel mai prestigios for științific și cultural al țării, a fost înființată în 1866, pe baza aprobării locotenenței domnești instaurată după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, într-un moment în care nu exista încă un conducător pe tron. La acel moment denumirea instituției era Societatea Literară Română, transformată după circa 1 an în Societatea Academică Română, devenită din 1879 Academia Română. Prin Statutul său, Academia poate avea cel mult 181 de membri titulari și corespondenți, cifră la care se mai pot adăuga 135 de membri de onoare (dintre care cel mult 40 din Români). Locurile se vacantează doar la moartea unui membru, moment în care se poate decide ca, pe baza propunerilor Secțiilor (filologie&literatură, Istorie&arheologie, matematică, fizică, chimie, biologie, științe economice&juridice&sociologie, geonomice, tehnice, agricole&silvice, medicale, filosofie&teologie&psihologie&pedagogie, știința&tehnologia informației și secția de arte, arhitectură și audiovizual), să înceapă procedurile de propunere, votare și alegere a unei alte persoane.

De-a lungul timpului, onoarea de a fi aleși membri titulari ai Academiei Române a revenit și unor personalități din muzică, într-un număr extrem de mic totuși, care poate fi numărat pe degetele de la o mână: George Enescu, Mihail Jora, Ștefan Niculescu și Cornel Țăranu și Octavian Lazăr Cosma (singurul dintre muzicologi). Lor li s-a adăugat printr-o procedură stranie Dinu Lipatti, care a fost declarat membru postmortem la aproape 50 de ani de la dispariția sa, deși evident că o asemenea personalitate ar fi meritat din plin să facă parte din Academie încă din timpul scurtei sale vieți (desigur, faptul că în anii puterii comuniste Lipatti era considerat fugar nu a putut permite luarea în discuție a candidaturii sale).

Singurul membru de onoare dintre muzicieni este soprana Mariana Nicolesco. De-a lungul timpului, un număr de 12 muzicieni au fost aleși membri corespondenți ai Academiei, aproape toți fiind compozitori (sau și compozitori): Tiberiu Brediceanu, Constantin Brăiloiu, Mihail Andricu, Matei Socor, Sabin Drăgoi, Sigismund Toduță, Paul Constantinescu, Wilhelm Georg Berger, Valentin Gheorghiu și, din 2 februarie 2022, Adrian Iorgulescu. De fapt, primul membru corespondent al Academiei din rândurile slujitorilor artei sunetelor a fost Teodor T. Burada (1878), primit însă nu pentru contribuțiile sale ca muzician, ci ca etnograf, la secția de filologie&literatură. Din lista de mai sus se poate deduce și influența politicului asupra Academiei, exercitată în anii stalinismului dar și pe vremea lui Nicolae Ceaușescu (care a fost înscăunat ca Președinte de onoare al Academiei, soția sa fiind numită și ea membru; tot atunci a ajuns în Academie Suzana Gâdea, președinta Consiliului Culturii și Educației Socialiste). Dacă pentru aceștia titlul de academician a fost retras după 1989, pe listă mai rămâne prezența nemeritată a lui Matei Socor, ale cărui stăruințe de activist au stat desigur la baza acceptării sale ca membru corespondent. Este de remarcat faptul că aproape toți Președinții/conducătorii de facto sau de jure ai Societății/Uniunii Compozitorilor au ajuns academicieni: Enescu, Brăiloiu, Jora, Socor, Iorgulescu și Cosma, din listă lipsind (pe bună dreptate!) Petre Brâncuși și Nicolae Călinoiu (ajunși în fruntea Uniunii prin manevrele forurilor PCR). În mod cu totul regretabil, președintele Pascal Bentoiu, compozitor și savant al muzicologiei, a refuzat să devină membru, în ciuda insistențelor colegilor de breaslă și ale celor din Academie, motivând incompatibilitatea sa morală cu forul care l-a dat afară pe Enescu (numele lui a fost șters de pe liste la reorganizarea instituției sub denumirea de Academia Republicii Populare Române) și care i-a primit pe Matei Socor și pe Nicolae & Elena Ceaușescu. C. MIHAI