”Starea de cântec”

Mihai Cosma în dialog cu laureata Premiului UCMR pentru Muzicologie, Carmen Stoianov

M.C.: Carmen Stoianov, sunteți laureata Premiului pe anul 2019 al UCMR, oferit de secția de Muzicologie și critică muzicală, pentru volumul dedicat muzicii psalmilor. Cum ați ajuns să vă ocupați de acest subiect? Carmen Stoianov: Relația mea cu Psalmii biblici a început cu niște ani în urmă, atunci când trebuia să-mi aleg tema de Disertație la Masteratul de Studii Culturale Ebraice –Universitatea din București.

În paranteză – decanul Facultății de Litere, regretatul specialist în paleografie, medievalist și slavist prof. univ. dr. Dan Horia Mazilu, membru corespondent al Academiei Române, îmi oferise șansa de a ține cursuri la proaspătînființatul Centru de Studii Ebraice (a cărui „struțocămilă” pot spune că am fost).

Struțo-cămilă? Da, pot spune astfel, pentru că eram și studentă a Facultății și predam și un curs în același timp, ca profesoară. Închizând paranteza, revin: Dan Horia Mazilu, coordonatorul disertației mele (și autor al unor ample studii despre Dosoftei și Antim Ivireanul), dorind să mă determine să lămuresc terminologia „fluidă” din traducerile românești privind sonorul biblic (instrumente, genuri, inserții în sonor etc.), mi-a propus să abordez tema Psalmilor ca studiu comparat: original (ebraica biblică studiată la Masterat) versus traduceri românești. Poate o lucrare de masterat să acopere un subiect de asemenea anvergură? Întrebarea mi-am pus-o și eu. Ideea m-a încântat și vreo două zile m-am complăcut în compania ei, dar nu a trecut mult până să îmi dau seama că timpul este prea scurt iar

cele 60 pagini ale unei disertații – de asemenea. Așa că m-am orientat spre arheografie și astfel am uitat Psalmii. Dar nu m-au uitat Ei.

Și așa s-a născut ideea acestei cărți... Ideea mi-a revenit obsedant, până în ziua în care m-am hotărât să-i las să mă invadeze așa cum știu ei mai bine; am început o documentare serioasă – am beneficiat și beneficiez în continuare de surse excelente, dublate de oportunitatea unor stagii în Israel – am organizat totul într-o osatură în care m-am bazat pe originalul biblic canonic retipărit în The Jerusalem Bible, pe Nova Vulgata, pe Psaltirea Bibliei de la 1688 și pe traduceri exponențiale de secol XX-XXI ale principalelor culte: Vasile Radu și Gala Galaction, Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, Liviu Pandrea, Dumitru Cornilescu, Noua Traducere în Limba Română, traduceri în limbi europene etc.

Un teritoriu nou, prea puțin cercetat, în lume... Am aderat la căi deja defrișate de compozitoarea, organista, cercetătoarea (arheografie muzicală) și pedagogul Suzanne Haïk-Vantoura – cea pe care un Olivier

Messiaen sau Bernard Gavoty o numeau „Champollion al Psalmilor”, deoarece reușise ca în ultimul pătrar al secolului trecut să descifreze în întregime „cântecul tăcut” din întreaga Biblie. Am reluat unele traseele și teze emise de ea, demonstrând în plus, din perspectiva muzicologului, perfecta logică a dramaturgiei muzicale în construcția Psalmilor biblici și legăturile/sudarea în plan sonor-muzical cu întregul text biblic.

Evident, am lansat ipoteze de lucru – parte demonstrate, parte în așteptare deoarece există, încă, termeni încă obnubilați (își așteaptă luminarea!), fondul acestora rămânând legat, indubitabil, de sonor (după cum le-o demonstrează însăși etimologia), am propus amprentări sonor-lingvistice la nivelul sferei (istorice) poeticosonor/muzicale, cu selecții de termeni/sintagme implicând cântarea (sonorul), dramaturgii sonor-muzicale…..

Mulțumesc, aici, cu profundă recunoștință, celui fără de care nu m-aș putea legitima ca muzicolog: Academicianul Octavian Lazăr Cosma, Maestrul meu, șef de școală în muzicologia română. Cum ați gestionat materialul atât de mare care a rezultat? M-am concentrat pe edificarea a cinci volume, corespunzând celor cinci Cărți ale Psalmilor – potrivit originalului ebraic canonic. Dincolo de considerațiile generale și de posibilele concluzii pe marginea fiecărei Cărți, punctul de greutate îl reprezintă individualizările celor 150 poeme din Fișa Psalmului. În ea am făcut notații legate de personalitatea fiecărei cântări: tipologia de gen (peste 20 subgenuri!), direcționarea către magistrul cântărilor, intenția (scopul, ocazia), locul, timpul, împrejurarea, participarea unor personaje și, desigur, autorul sau dedicatarul, așa cum apare notat pe frontispiciul psalmic – respectiv în primul verset (integral sau parțial), cu rol de introducere. Urmează considerații legate de încadrarea într-un tipar având posibilă formă poetico-sonor/muzicală și argumente legate de aceasta: fond antifonic, intervenția unor articulații solistice (pur instrumentale)/momente de tăcere, pauze meditative, însoțiri/susțineri instrumentale, joc al densităților sonore,

(pseudo)refrene, „variațiuni”, „răspunsuri” etc. Desigur, am abordat și repere organologice legate de ceremonial, stiluri de interpretare, instrumente/compartimente instrumentale, registrație/efecte sonore, melodică/melodii cu titlu atât de cunoscut încât pare a fi suficient de evocat doar primul cuvânt….. Locul autorilor de cântare nu este de neglijat. Prezidează, așa cum este firesc, Regele-poet, Regele-muzician David și, alături de el, muzicienii leviți pe

care i-a numit cântăreți și formatori de cântăreți ai Cortului Întâlnirii/proiectatului Templu; alături de mari nume ale antichității muzicale iudaice apare și un anonim, un sărman care își aduce jelania în fața Domnului (Psalm 102 – numerotare originalcanonică, 101 – Septuaginta).

Care credeți că ar fi cea mai interesantă contribuție proprie? Concentrându-mă pe datele textului ebraic (indiferent de traducere), am putut determina cu precizie Psalmii evidențiind ceea ce am numit Starea de Cântec, cei cuprinși între coperte de cântare sau Psalmii ce impun Lauda/Cântarea Numelui Domnului – cântare specială, preludiată de vocal, dar exclusiv instrumentală. Se poate adăuga punerea în pagină a amănuntelor legate de dans sau de componența ansamblurilor muzical-(vocal-instrumental)coregrafice, cu dispunere spațială ce

reflectă elemente de acustică muzicală. Și, deloc de neglijat, am inserat în Fișa Psalmului date privind modul în care Psalmii au fost abordați de creatorii de muzică pe parcursul secolelor, modul în care ei au infuzat formele muzicale, determinând chiar tiparul unor genuri sau structura serviciilor religioase (inclusiv în zilele noastre).

Din fiecare epocă și la fiecare capitol am selectat creatori și lucrări reprezentative pe largi paliere temporale sau arii geografic-stilistice, acordând un loc special – așa cum era firesc – creației românești vocale/corale. În lungul drum al Psalmilor către sensibilitatea contemporană, sunt convinsă că este doar un început. Așa cum spuneam, cercetări viitoare vor lumina și – de ce nu?!? –vor da verdicte. Le-am deschis calea, le așteptăm….. „...Psallite, psallite….. așa sună, traducând un îndemn din Psalmi, repetarea incantatorie din Nova Vulgata. Să dăm urmare acestui îndemn, să-i căutăm adevărul și să aducem în lumină – prin noua recitire pe care o propunem – Calea Psalmilor ebraici prin prisma Rugăciunilor lui David, fiul lui Ishai…..”