Serghei Prokofiev Petrică şi Lupul
i
A
ceasta este povestea lui Petrică şi lupul. Fiecare personaj din poveste va fi
înfăţişat de un instrument din orchestră. De exemplu, păsărica va fi interpretată de flaut. Cam aşa. Iată şi răţuşca, interpretată de oboi. Pisica - de clarinet. Fagotul îi va ţine locul bunicului. Lupul va fi interpretat de cornul francez. Iar Petrică de corzi. Împuşcăturile vînătorilor vor fi redate de timpani. V-aţi aşezat confortabil? Atunci voi începe. Într-o dimineaţă devreme, Petrică deschise portiţa şi ieşise în lunca cea verde. Pe creanga unui copac şedea o păsărică, prietena lui Petrică. - E atîta linişte! E atîta linişte! ciripi
păsărica veselă. Da. E atîta linişte Chiar
Pur şi simplu o voi înhăţa». Cu atenţie, se
atunci o răţuşcă apăru, mergînd legănat.
apropie pe furil cu lăbuţele-i catifelate.
Era bucuroasă că Petrică nu a închis
- Ai grijă! strigă Petrică, iar păsărica
poarta. Şi astfel, se gîndi răţuşca să înoate
zbură imediat în copac. Între timp răţuşca
în adîncul iazului din luncă. Văzînd-o pe
măcăia supărată din mijlocul iazului înspre
răţuşcă, păsărica zbură pînă jos, pe iarbă se
pisică.
aşeză lîngă aceasta şi o întrebă: - Ce fel de pasăre eşti tu, dacă nu poţi să zbori? Atunci răţuşca îi răspunse:
Pisica se învîrti în jurul copacului şi se gîndi: «Oare merită să mă urc pînă sus? Pînă voi ajunge acolo păsărica va fi deja plecată»
- Ce fel de pasăre eşti tu, dacă nu poţi
Chiar atunci bunicul ieşi afară. Era
să înoţi? Şi se scufundă în iaz. Se certau şi
supărat căci Petrică plecase în luncă. «E
se certau, raţa înotînd prin iaz, pasărea pe
un loc periculos! Dacă apare un lup din
marginea sa.
pădure, atunci ce vei face?» Dar lui Petrică
Deodată ceva îi atrase atenţia lui
puţin îi păsă de vorbele bunicului. Băieţii
Petrică. Era o pisică ce se furişa prin iarbă.
ca Petrică nu se tem de lupi. Însă bunicul
Ea se gîndi «Păsărica e ocupată cu certatul.
îl luă de mînă pe Petrică, încuie portiţa şi
îl duse în casă.
funie straşnică şi se urcă pe înaltul zid de
Nici că plecase Petrică al nostru, că
piatră. Una din crengile copacului în jurul
un lup mare şi gri apăru din pădure. Într-
căruia se plimba lupul, ajungea pînă la zid.
o clipită pisica se urcă în copac. Răţuşca
Prinzînd creanga, Petrică urcă astfel cu
măcăia de fericire şi ieşi afară din iaz.
grijă în copac. El îi spuse păsăricii: «Zboară
Dar oricît de mult ar fi încercat să fugă,
pînă şi învîrte-te în jurul capului lupului,
nu putea să-i scape lupului. El se apropie
numai să ai grijă să nu te prindă!»
de ea din ce în ce mai mult, ajungînd-o
Păsărica aproape că atinse capul
din urmă... iar atunci a mîncat-o dintr-o
lupului cu aripioarele sale, în timp ce
înghiţitură.
lupul se repezea să o înhaţe. Cu cît îl sîcîia
Aşadar, astfel stăteau lucrurile: pisica
păsărica pe lup, cu atît mai mult era el
stătea pe o creangă, păsărica pe cealaltă nu
dornic să o prindă. Dar păsărica era isteaţă,
prea aproape de pisică. Iar lupul se plimba
lupul neputînd să o prindă.
în jurul copacului, privindu-le cu lăcomie.
Între timp, Petrică făcuse un arcan,
Între timp Petrică, fără nici o frică,
lăsîndu-l jos... mai jos... şi mai jos...
stătea în spatele portiţei încuiate, văzînd
prinzînd astfel lupul de coadă şi trăgîndu-
cele întîmplate. Fugi, pînă acasă, luă o
l cu putere.
Simţindu-se prins, lupul începu să
dacă Petrică nu ar fi prins lupul, cum ar
sară ca un sălbatic, încercînd să scape.
fi?». Deasupra lor zbura vesela păsărică:
Dar Petrică legă celălalt capăt al funiei de
«Vezi, ce grozavi suntem eu şi cu Petrică?
copac. Cu cît sărea lupul mai tare, cu atît
Uite ce am prins!»
funia se strîngea mai tare în jurul cozii sale.
Iar dacă am asculta cu atenţie, am putea chiar auzi răţuşca măcăind în burta
Chiar atunci vînătorii ieşeau din pădure, luînd urma lupului, trăgînd cu puşca pe cînd mergeau. Dar Petrică, stînd în copac, spuse: «Nu trageţi! Păsărica şi cu mine am prins lupul! Ajutaţi-ne acum să-l ducem la grădina zoologică.» Doar imaginaţi-vă... Imaginaţi-vă procesiunea triumfantă. Petrică în capul ei. După el, vînătorii conducînd lupul. Terminînd procesiunea, bunicul şi pisica. Bunicul clătină îndoielnic din cap: «Şi
lupului, căci lupul, în graba sa, o înghiţi de vie!
i
mixul de cultura cultura pentru toate simĹŁurile