Moldova_in_Progres_Nr_4 Dicembre_Gennaio_2012

editoriale editorial Moldova fra passato e futuro

6

Moldova între trecut şi viitor

economia economie essere cittadino vuol dire non essere indifferente

8

a fi cetăţean înseamnă a nu fi indiferent

a colloquio con Enrico Nunziata Ambasciatore d’Italia in Moldova

12

riflessioni sull’internazionalizzazione

16

notizie economiche

18

câteva gânduri despre internaţionalizare

la colonizzazione romana delle coste ioniche

38

Anastasia Popescu dansează poetic.

Doina Aldea-Teodorovici la nobiltà del canto

42 44

colonizarea coastei ionice de către romani

Doina Aldea-Teodorovici nobleţea cântecului patriotic

notiţe economice

made in Moldova

fabricat în Moldova

19

società societate come comportarsi con gli agenti di polizia

20

intervista con il Dott. Saverio Benedetto

24

recomandări în relaţiile cu colaboratorul de poliţie

interviu cu Dott. Saverio Benedetto

creature di legno

32 34

tradiţii de crăciun în Moldova creaturi din lemn

быть гражданином означает не быть равнодушным

dialogând cu Ambasadorul Italiei în Moldova, Enrico Nunziata

arte e cultura artă şi cultură tradizioni natalizie in Moldova

salute sănătate un istituto a tutela della salute del bambino 46 o instituţie pentru a proteja sănătatea mamei şi a copilului

modà modă anche il cappotto fa eleganza paltonul în forma sa elegantă

48

spazio aperto publică şi tu! la poesia dell innocenza

poezia inocenţei

52

MP

Moldova în Progres

sub patronatul Primăriei Municipiului Chişinau

director editorial: Luigi Savoia redactor-şef: Raffaele Scognamiglio colaboratori: Margarett Soare Cristina Burlacu Cristina Evtodii Tatiana Nogailc Lara Savoia Aliona Butescu Ana Cerneavschi Victoria Dulgheru Alina Levco Sergiu Shuleac Mirco Mungari Andrei Russu Alessandro Savoia Roberto Rossitti Enzo Cavallaro Eugen Budu copertă: Parascheva Matciac machetă computerizată: Anatol Ursu contacte: 00373 799 50 779 giggino13@yahoo.it www.luigisavoia.com www.moldovainprogres.com

Moldova fra passato e futuro

Per un occidentale che, per una qualsiasi motivazione giunga a visitare la Moldova scoprirà che in questo paese il più antico passato e il più attuale presente sembrano coniugarsi in una estemporanea dimensione. Un primo irrisolto enigma si configura a proposito dell’origine stessa della gente moldava.

Il grande storico Mircea Eliade sostiene che i moldavi, come i rumeni, siano gli eredi di un grande e nobile popolo dell’antichità: i geto-daci. Per contro, Emil Cioran oppone che il popolo moldavo si è formato da varie etnie: da pacifiche comunità, sospinte dalle grande invasioni barbariche del IV – V sec. d. C. che muovevano dall’estremo Est asiatico; e queste popolazioni, spostandosi verso occidente si stabilirono tra i due fiumi Prut e Nistru, dove si raccoglie si delimita la verde „ubertosa” Moldova. Difficile dire quale delle due versioni sia la più attendibile. Non vi è dubbio però che alcuni caratteristici tratti fisionomici indicano l’appartenenza dei moldavi ad una etnia che si mantiene pura.

Ma le recenti indagini archeologiche

e antropologiche attestano che i primi insediamenti rivelano la presenza di una originaria società pastorale (non a caso uno dei cognomi piu diffusi in Moldova è “Ciobanu” che significa „pastore”). Del resto qui in Moldova non esiste nulla di rigorosamente ovvio. Tutto può essere diverso da come appare. In generale i moldavi tendono oggi ad imitare in tutto lo stile di vita occidentale, ma continuano a preservare tenacemente tradizioni, abitudini e quant’altro li distingue per la propria orgogliosa identità nazionale. Ma soprattutto l’invincibile attaccamento al passato denota che per i moldavi tutto ciò che comporta quel che noi riteniamo moderno è soltanto una forma esteriore, se non piuttosto una trascurabile opzione. Ma appare comunque la ferma volonta di una ascesa verso una superiore condizione di civiltà. Dunque la Moldova è un paese dove l’usuale e l’inusitato, l’autentico e l’apparente convivono in un innocente affascinante paradosso.

Luigi Savoia

ce s i u t i t os c e e . s o e s r s p o r d o ra is a d p a e n t e an pi n a i r c r s e a t è aff a e v t o n d e l oc n n i La Mo n u

Moldova este o ţară plină de surprize și controverse, fascinante și inocente.

Pentru un occidental, care, indiferent de scop vine să viziteze Moldova va descoperi că în această țară cu cel mai vechi trecut și cel mai actual prezent pare conjugat într-o dimensiune mai relevantă. Prima enigmă nerezolvată configurează chiar denspre originea oamenilor din Moldova. Marele istoric Mircea Eliade susține că moldovenii, ca și românii sunt moștenitorii unui popor mare și nobil din antichitate: geto-daci. Pe de altă parte, Emil Cioran susține că poporul moldovenesc a fost format din diverse grupuri etnice. Primordial din comunitățile pașnice, alungate de popoarele din extremul orient în timpul marilor invazii barbare din sec. IV-V d.Ch. care au migrat din extremul Orient Asiatic; primele, deplasîndu-se astfel spre vest, s-au stabilit între râurile Prut și Nistru. Greu de spus care dintre cele doua variante este cea corectă. Investigațiile arheologice și antropologice arată că primele așezări dezvăluie prezența unei societăți pastorale originale (de fapt, unul dintre cele mai frecvent întâlnite nume de familie în Moldova este «Ciobanu», care înseamnă «păstor»). În plus, aici în Moldova nimic nu este strict evident.

Moldova între trecut şi viitor

Totul poate fi diferit de modul în care arată. În general, moldovenii au tendința de a imita astăzi un stil de viaţă occidendal, dar continuă să păstreze intacte tradiţiile, obiceiurile și tot ceea ce îi diferențiază şi le atestă cu mândrie identitatea lor națională. Dar mai presus de toate, atașamentul puternic faţă de trecutul glorios, denotă faptul că pentru moldoveni modernul este doar o formă de exterior. Chiar dacă tendinţele de modernizare a structurilor statale şi a vieţii în general, locuitorii acestui «tărâm al fertilităţii» rămân devotaţi istoriei şi trecutului, onorându-şi, primordial, înaintaşii.

Prin urmare, Moldova este o țară care îmbină în mod fascinant tradițiile și inovația, realitarea și aparența..

L. S.

L’anno 2013 in Moldova è stato dichiarato l’Anno Europeo dei Cittadini, così come nell’Unione Europea. Questa Decisione del Governo moldavo ha il fine di coinvolgere più attivamente ogni cittadino nel processo di integrazione europea e di modernizzazione del Paese. È normale che sia così poiché la Moldova fa parte dell’Europa, anche grazie a i cittadini che vivono nei paesi europei e che ci rappresentano con onore e dignità.

essere cittadino vuol dire non essere indifferente

Victor Lutenco, Capo del Dipartimento per le Relazioni con la Diaspora

La Repubblica Moldova non si limiterà mai a rimanere dentro i propri confini, è da considerarsi «viva» ovunque sia presente un nostro cittadino. Il Governo pone tutto l’impegno necessario per sostenere i cittadini moldavi, che si trovano all’estero. L’Ufficio per le Relazioni con la Diaspora, istituito nell’ottobre del 2012, è un passo in avanti verso questa direzione nell’intento di continuare a sviluppare, intensificare e potenziare ogni azione del Governo in favore di tutti coloro che si trovano lontani dalla Patria. Ma questo impegno avrà successo solo se ci sarà la partecipazione di ogni cittadino, sia quelli presenti che quelli lontani, in modo da perseguire un unico scopo – lo sviluppo e la trasformazione della Moldova in uno stato moderno, europeo, dove può vivere degnamente chiunque abbia desiderio di tornare e restare.

Nel primo anno di attività dell’Ufficio, personalmente ho avuto l’idea, per certi versi innovativa, di suggerire ai miei colleghi di far da «Babbo Natale».

Accogliere i desideri di quelli che vi credono ancora o per coloro ai quali è giusto riaccendere una speranza. Abbiamo raccolto 100 lettere ricevute dall’Accademia di Babbo Natale (Associazione presso cui arrivano le lettere dei bambini moldavi, inviate a Babbo Natale) per rispondere ai loro desideri. L’esperimento è riuscito visto che più di 100 bambini hanno ricevuto i regali attesi, tanto che ciascuno ha dichiarato “è proprio quello che desideravo”. Così abbiamo coinvolto in quest’azione di beneficenza, politici, giornalisti, rappresentanti della società civile, uomini d’affari ecc.

Spero vivamente che questo spirito di solidarietà, nel totale reciproco impegno di chi intenda aver cura delle persone bisognose, della nostra attenzione e del nostro rispetto, ci accompagni nel corso di quest’anno e nel futuro. Soltanto se non saremo indifferenti e dimostreremo responsabilità civica, riusciremo a costruire una società libera e prospera.

In questo contesto vorrei ringraziare tutte le associazioni della diaspora che hanno organizzato varie attività durante le recenti feste natalizie. Queste hanno, non solo offerto momenti di gioia e di buon umore ai nostri connazionali, ma hanno anche organizzato azioni di carità per i bambini orfani, per i vecchi, per i disabili della Moldova. Voglio augurarmi e confido che questo spirito di solidarietà persista e che si possa realizzare, in un crescente impegno comune, molto di più nel nuovo anno.

Mi auguro inoltre di ispirare a tutti più ottimismo e fiducia per consolidare la nostra comunità e divenire più uniti e più efficienti, tanto da tutelare in pieno i diritti di ciascuno, per presentare una migliore immagine del nostro Paese e per meglio integrarci nella famiglia europea. Vorrei anche ringraziare i nostri connazionali che hanno reso onore alla bandiera di Moldova in diversi settori, grazie ai loro successi: nello sport, nella musica, nella pittura, nella scienza, ecc.

Ringrazio gli studenti che nel mondo si fanno apprezzare per meriti di studio. Ringrazio gli entusiasti della diaspora per tutto quello che fanno per mantenere vivo il ricordo della propria casa e il legame con la Moldova.

Anul 2013 a fost declarat, în Republica Moldova, la fel ca și în Uniunea Europeană, Anul European al Cetăţenilor.Decizia respectivă a Guvernului Republicii Moldova are drept scop implicarea cît mai activă a fiecărui cetăţean în procesul de integrare europeană și modernizare a Ţării. Este firesc să fie așa, pentru că Moldova este parte a Europei, inclusiv prin cetăţenii săi care locuiesc în ţările europene și care ne reprezintă cu onoare și demnitate.

a fi cetăţean înseamnă a nu fi indiferent Victor Lutenco, șef al Biroului pentru Relații cu Diaspora

Republica Moldova nu se va limita niciodată la granițele naționale și va fi oriunde va ajunge un cetățean de-al nostru. Guvernul depune tot efortul necesar pentru a susține cetățenii Republicii Moldova aflați peste hotare.

Biroul pentru Relații cu Diaspora, instituit în octombrie 2012, este încă un pas în această direcție care demonstrează intenția de a continua, dezvolta, intensifica și îmbunătăți toate acțiunile Guvernului în beneficiul tuturor celor care sînt departe de Patrie. Dar aceste eforturi se vor încununa cu succes numai dacă va exista implicarea tuturor și a fiecărui cetățean în parte, cei plecați și cei în țară, care să urmărească un singur scop – dezvoltarea și transformarea Republicii Moldova într-un stat modern european în care să dorim să rămînem și să revenim.

În primul an al activitatii Biroului, am venit cu o felicitare inedită către colegii și partenerii noștri. I-am indemnat să devină Moș Crăciun și să realizeze dorințele celor care încă mai cred în Moșul sau pentru care Moșul e ultima speranță. Am preluat 100 de scrisori de la academia lui Moș Crăciun (asociația la care ajung scrisorile copiilor moldoveni adresate lui Moș Crăciun). Ideea a prins, și mai bine de 100 de copii și-au primit darurile, mulți dinntre ei exclamînd «este exact ceea ce mi-am dorit». Astfel, am reușit să atragem în această acțiune de binefacere politicieni, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile, oameni de afaceri etc. Dorința mea este ca acest spirit al acțiunilor de binefacere, al sprijinului reciproc și grijei față de cei care au nevoie de atenția și afecțiunea noastră, să ne însoțească pe tot parcursul acestui an și în continuare. Doar dacă nu vom fi indiferenți și vom manifesta responsabilitate civică, vom reuși să construim o societate liberă și prosperă.

În acest context, aș dori să mulțumesc tuturor asociațiilor diasporale care au organizat diverse acțiuni cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Acestea nu doar au adus fericire și buna dispozitie în inimile conaționalilor noștri, dar de multe ori au inclus și acțiuni de caritate pentru copiii orfani, bătrînii, persoanele cu dizabilități din Republica Moldova. Vreau să le urez ca acest spirit de binefacere să dainuie și, cu forțe commune, sa putem realiza și mai multe în noul an. Aș vrea să urez tuturor optimism și încredere în forța comunității noastre, pentru a deveni mai uniți și mai eficienți în toate, pentru a ne apăra drepturile și a ne ajuta reciproc, pentru a reprezenta țara mai bine și chiar a ne integra mai bine în familia europeană.

Mai vreau să mulțumesc conaționalilor noștri care cu mîndrie arborează steagul Moldovei deasupra diverselor piedestale pe care urcă datorită succeselor lor în cele mai diverse domenii: sport, muzică, pictură, știință, și multe altele. Mulțumesc studenților care ne fac cunoscuți în lume inclusiv și pentru dorința și capacitatea de a învăța.

Mulțumesc entuziaștilor din diasporă pentru tot ce fac pentru a menține flacăra dorului de casă și legătura cu Republica Moldova.

Республика Молдова не ограничивается национальными границами, ее присутствие можно заметить в любой стране мира, где находится хоть один гражданин Молдовы. Правительство прилагает все усилия, необходимые для поддержки молдавских граждан за рубежом. Создание, в октябре 2012 года, Бюро по Связям с Диаспорой является еще одним шагом в этом направлении и подтверждает намерение продолжать, развивать, укреплять и улучшать все действия правительства, направленные на благо всех тех, кто далеко от Родины. Но эти усилия будут успешными только при условии участия всех и каждого гражданина. Тех, кто уехал, и тех, кто живет в стране, и которые стремятся к одной цели - развитию и преобразованию Молдовы в современное европейское государство, в котором хочется жить и куда хочется вернуться. В первый год своей деятельности, Бюро по Связям с Диаспорой решило поздравить коллег и партнеров своеобразным способом – предложить им стать Дедом Морозом и реализовать пожелания тех, кто все

Год 2013 был объявлен в Республике Молдова, также как и в Евросоюзе, Европейским годом граждан. Соответствующее решение Правительства Республики Молдова направлено на привлечение как можно большего количества граждан к активному участию в процессе европейской интеграции и модернизации страны. И это естественно, потому что Молдова является частью Европы, в том числе благодаря нашим гражданам, проживающим в европейских странах, и представляющим нашу страну с честью и достоинством.

быть гражданином означает не быть равнодушным

Виктор Лутенко, начальник Бюро по Связям с Диаспорой

еще верит в него, или для кого Дед Мороз – это последняя надежда. Для этого мы взяли 100 писем в Академии Деда Мороза (ассоциация, в адрес которой молдавские дети отправили письма Деду Морозу). Идея пришлась по душе, и более 100 детей получили долгожданные подарки, многие из них с восторгом сказали: «это именно то, что я хотел». Таким образом, мы смогли привлечь к участию в данной благотворительной акции политиков, журналистов, представителей гражданского общества, деловых людей и т.д. Хочется, чтобы эта любовь, взаимная поддержка и помощь, оказанная тем, кто нуждается в нашем внимании, сопровождали нас на протяжении всего года и в дальнейшем. Если мы не будем равнодушными и проявим гражданскую ответственность, мы сможем построить свободное и процветающее общество. В этом контексте я хотел бы поблагодарить все ассоциации диаспоры, которые организовали различные новогодние и рождественские мероприятия. Они не только принесли радость и хорошее настроение нашим соотечественникам за рубежом, но и участвовали в благотворительных акциях, организованных для детей-сирот, пожилых людей, людей с ограниченными возможностями в Республике Молдова. Я хочу призвать всех сохранять эту традицию, ведь вместе мы можем добиться большего в новом году. Хотелось бы пожелать всем оптимизма и уверенности в силе нашего сообщества, чтобы мы стали более сплоченными, чтобы могли защищать наши права и помогать друг другу, для того, чтобы могли лучше представлять страну и интегрироваться в единую европейскую семью. Я также хочу поблагодарить наших соотечественников, благодаря которым молдавский флаг гордо поднимается на различных пьедесталах, в связи с их достижениям в различных областях: спорте, музыке, искусстве, науке и многих других сферах деятельности. Хочется выразить благодарность и студентам, которые отличаются исключительной способностью к обучению. Спасибо диаспоре, за энтузиазм и за действия, которые сохраняют в наших согражданах духовную связь с родным домом и теплое отношение к Республике Молдова.

a colloquio con

ENRICO NUNZIATA Ambasciatore d’Italia in Moldova

Giovane e brillante diplomatico, già Console Generale a Mosca, Enrico Nunziata, neoeletto Ambasciatore d’Italia in Moldova, ha concesso una breve intervista in esclusiva a «Moldova in Progres».

Che effetto Le ha fatto, passare da una metropoli caotica e imprevedibile come Mosca, a una capitale dall’aspetto gradevole ma pur sempre provinciale come Chisinau? E come si trova nelle nuove vesti di Ambasciatore..?

Come diplomatico sono abituato a viaggiare molto e a vivere in posti anche diametralmente diversi tra loro, dal Sudan all’Albania e poi la Russia. Ogni paese ha la propria storia, le proprie tradizioni e culture, che ne connota l’identità nazionale e che lo differisce da un altro. Pertanto arrivando a Chisinau ho cercato di coglierne immediatamente gli aspetti più peculiari e caratterizzanti piuttosto che paragonarla con la megalopoli da cui provenivo e cioè Mosca.

Rappresentare l’Italia come Ambasciatore nella Repubblica di Moldova è una grande responsabilità ed al tempo stesso un grande onore, con tale consapevolezza lavoro quotidianamente cercando di svolgere al meglio i miei compiti istituzionali con umiltà, tanto impegno e determinazione.

Crediamo che abbia salutato e ringraziato privatamente per l’opera svolta il suo predecessore, Stefano De Leo, vuole farlo anche pubblicamente?

Il riconoscimento dell’eccellente lavoro svolto dal mio predecessore, collega stimatissimo, e’ unanime sia da parte delle autorita’ locali che da parte italiana. Lo si evince in primis dall’ottimo stato delle relazioni tra l’Italia e la Moldova in tutti i settori di cooperazione.

Attualmente la Moldova come si colloca nel contesto delle relazioni con L’Italia? In base a cio’, intende promuovere una strategia di rafforzamento del “made in Italy”, favorendo soluzioni che consentono di valorizzare il carattere della Comunita’ , magari collaborando con le rappresentanze delle imprese italiane piu’ significative in loco; oppure pensa che il Sistema Italia in Moldova si sia stabilizzato e non abbia bisogno di cambiamenti significativi?

Nella foto, da sinistra S.E. Enrico Nunziata in un incontro ufficiale con il dott. Paolo Bellini, il leader di IRA.

La Moldova puo’ offrire molte opportunita’ alle imprese italiane ed ho gia’ avviato contatti con le diverse realta’ associative imprenditoriali per una maggiore e piu’ mirata penetrazione economica nel mercato moldavo.

Quale e’ il suo parere circa l’entrata della Moldova nella U.E.? Pensa che l’attuale politica del Governo possa favorire tale evento o c’e’ ancora molto da fare, specialmente nell’ambito della giustizia e della corruzione?

L’Italia sostiene ed incoraggia le aspirazioni europee della Moldova. Tale percorso ovviamente implica una serie di riforme del quadro giuridico istituzionale che porti la Moldova agli standard dell’Unione Europea, processo in cui non manca il contributo italiano e che semmai va approfondito e valorizzato partecipando anche e soprattutto con le nostre aziende nel processo di ammodernamento delle infrastrutture.

Nel limite del budget a Lei assegnato, intenderebbe promuovere e finanziare eventi culturali, libri , riviste, comprese le attivita’ sociali ?

La cultura e’ un volet di cooperazione altrettanto importante e su cui in Moldova l’Italia puo’ essere ancor piu’ attivamente presente anche sul piano della promozione del nostro patrimonio culturale in tutte le sue ricchissime forme (artistisco, musicale, letterario e cinematografico) presso il pubblico moldavo. (a cura della Redazione)

dialogând cu Ambasadorul Italiei în Moldova, ENRICO NUNZIATA Tânăr şi bun diplomat, fost Consul General al Italiei la Moscova, Enrico Nunziata, nou-alesul ambasador al Italiei în Moldova, a oferit un scurt interviu în exclusivitate pentru revista «Moldova in Progres».

Cum a fost trecerea de la o metropolă haotică şi imprevizibilă ca Moscova, la o capitală cu aspect plăcut dar mai mult provincială ca Chişinăul? Şi cum vă simţiţi în noua funcţie de Ambasador...?

Ca diplomat sunt obişnuit să călătoresc mult şi să trăiesc în locuri chiar şi total diferite între ele, de la Sudan în Albania şi apoi în Rusia. Fiecare ţară are istoria ei, tradiţia şi cultura ei, care descrie identitatea naţională şi care o diferenţiază de alta. Sosit la Chişinău, am încercat să primesc imediat aspectele cele mai particulare şi care o caracterizează, decât să o compar cu metropola din care veneam, adică Moscova. Să reprezinţi Italia ca ambasador în Republica Moldova e o mare responsabilitate şi în acelaşi timp o mare onoare, cu o astfel de conştiinciozitate lucrez în fiecare zi, căutând să desfăşor mai bine sarcinile mele instituţionale cu docilitate, mult angajament şi determinare.

Credem că aţi salutat şi aţi mulţumit personal pentru lucrul desfăşurat predecesorul Dvs., Stefano De Leo, doriţi să o faceţi şi public?

Recunoaşterea excelentului lucru desfăşurat de către predecesorul meu, mult stimatul coleg, este unanimă atât din partea autorităţilor locale, cât şi din partea italiană.

Aceasta se vede imediat din relaţii foarte bune dintre Italia şi Moldova din toate sferele de cooperare.

Enrico Nunziata şi Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti în cadrul unei prime întâlniri oficiale.

La moment unde se încadrează Moldova în contextul relaţiilor cu Italia? În ce bază intenţionează să promoveze strategia de consolidare „made in Italy”, favorizând soluţii care permit să valorizeze caracterul Comunităţii, cel puţin colaborând cu reprezentanţele întreprinderilor italiene mai semnificative de aici; sau credeţi că Sistemul Italia în Moldova s-a consolidat şi nu are nevoie de schimbări semnificative?

Moldova poate oferi multe oportunităţi întreprinderilor italiene şi deja am contactat câteva asociaţii antreprenoriale pentru o majoră analiză economică pe piaţa din Moldova.

Care este părerea Dvs. despre intrarea Moldovei în U.E.? Credeţi că politica actuală a Guvernului poate să favorizeze acest lucru sau mai sunt multe de făcut, în special în domeniul justiţiei şi al corupţiei?

Italia susţine şi încurajează aspiraţiile europene ale Moldovei. O astfel de parcurgere implică desigur un şir de reforme din cadrul instituţiilor juridice, care ar duce Moldova la standardele Uniunii Europene, proces în care nu lipseşte contribuţia italiană şi care este aprofundat şi valorizat cu participarea întreprinderilor noastre în procesul de modernizare a infrastructurilor. În limita bugetului acordat Dvs., intenţionaţi să promovaţi şi să finanţaţi evenimente culturale, cărţi, reviste, inclusiv şi activităţi sociale?

Cultura este un element de cooperare la fel de important şi în Moldova. Pentru Italia poate fi încă mai activă chiar pentru promovarea patrimoniului nostru cultural în toate formele sale cele mai bogate (artistic, muzical, literar şi cinematografic) către publicul din Moldova.

economia

16

riflessioni sull’internazionalizzazione

Le evidenze di questi tempi mostrano che le imprese che esportano e hanno avviato processi di internazionalizzazione sono in media più grandi, hanno livelli di produttività più elevati e realizzano maggiori profitti.

In particolare, oltre che mirare a ridurre i costi di produzione e migliorare la penetrazione nei mercati esteri, l’internazionalizzazione va rivolta anche ad acquisire nuove conoscenze e competenze tecniche specializzate.

Le imprese italiane hanno le potenzialità per riuscire in questo obiettivo, posto che crescano in dimensione, innovino, rafforzino le strutture manageriali e finanziarie.

Vanno però assecondate con strumenti di sostegno pubblico, come accade in tutti i paesi industrializzati. Qui merita di aprire una parentesi sulle politiche di internazionalizzazione e sui modi di migliorarle.

I maggiori successi nell’aprire al Made in Italy nuovi mercati sono stati colti quando il sistema Paese si è mosso in modo coordinato e con unità di intenti. Ma le iniziative promozionali sono ancora troppe e gestite da troppi soggetti. È necessario invece lavorare nell’ottica di sistema, mettendo al centro le imprese e le loro esigenze, come è avvenuto con le missioni di Confindustria.

Non sono più rinviabili il riordino e la razionalizzazione degli enti che si occupano di internazionalizzazione.

Bisogna, infatti, garantire alle imprese che affrontano i mercati esteri un quadro giuridico ed economico certo ed efficace. La riforma dell’intera governance di questi enti (in particolare ICE e SIMEST) deve essere piu’ efficiente, meno farragginosa e burocratica, rivolta non solo alle grandi imprese, per questo Confindustria è impegnata a

garantire che si arrivi ad un assetto più efficiente.

La promozione all’estero va concentrata verso le aree geografiche che, per performance di crescita, dinamiche socio-demografiche (sviluppo di una classe media con crescente potere d’acquisto) e capacità di reazione alla crisi si stanno dimostrando in grado di trainare la ripresa dell’economia e degli scambi globali. La Moldova e’ uno di questi Paesi.

Mentre sul piano settoriale, accanto ai comparti portanti del Made in Italy, va dedicata sempre maggiore attenzione ai settori ad alto contenuto di ricerca e innovazione con lo scopo di sostenere la diversificazione dell’industria italiana verso i settori a più alto potenziale di crescita avviata negli ultimi anni. dg@confindustriamoldova.md

17

economie

câteva gânduri despre internaţionalizare

Actualitatea arată că întreprinderile care exportă şi au început procesul de internaţionalizare sînt în medie mai mari, au un nivel al productivităţii mai ridicat şi obţin profituri mult mai mari.

În special, procesul de internaţionalizare, în plus la obiectivul de a reduce costurile de producţie şi de a îmbunătăţi accesul pe pieţele externe se mai referă şi la dobîndirea noilor cunoştinţe şi competenţe tehnice de specialitate.

Întreprinderile italiene au potenţialul de a reuşi în această direcţie, avînd in vedere că cresc în dimensiune, inovează, consolidează structurile lor manageriale şi financiare. Totuşi, ar trebui să fie incurajate cu instrumente de sprijin public, cum se obişnuieşte în toate ţările industrializate. Aici se merită de a deschide o paranteză asupra politicilor de internaţionalizare şi asupra modalităţilor de îmbunătăţire.

Cele mai mari succese în deschiderea noilor pieţe pentru “Made in Italy” au fost obţinute atunci cînd sistemul naţional s-a mişcat în mod organizat şi cu o unitate a intenţiilor. Dar, iniţiativele de promovare sînt...încă...prea multe, şi gestionate de subiecţi prea numeroşi. Este necesar, însă, să se lucreze asupra eficienţei sistemului, punînd accent pe întreprinderi şi pe exigenţele acestora, cum s-a întîmplat şi în cazul reprezentanţelor Confindustriei.

Nu mai este timp pentru a amîna reorganizarea şi raţionalizarea instituţiilor care se ocupă de internaţionalizare.

Este nevoie, de fapt, de a asigura un cadru juridic şi economic sigur şi eficient pentru întreprinderile care se lansează pe pieţele externe. Reforma întregii guvernări asupra acestor instituţii (în special ICE şi SIMEST) trebuie să fie cît mai eficientă, cît mai puţin împovărătoare şi birocratică, îndreptată nu doar către marile întreprinderi. Anume pentru acest fapt Confindustria se angajează să garanteze că se va ajunge la o structură mult mai eficientă.

Promovarea în străinătate ar trebui să se concentreze asupra ariilor geografice care pentru performanţa de creştere, caracteristici socio-demografice (dezvoltarea unei clase de mijloc cu putere de cumpărare în creştere) şi capacitate de a reacţiona împotriva crizei, demonstrează că sînt capabile de a redresa economia şi comerţul mondial. Moldova este una din aceste ţări. În timp ce la nivel sectorial, împreună cu marile întrprinderi ce aduc “Made in Italy”, ar trebui să se accorde mai multă atenţie sectoarelor cu conţinut de cercetare şi inovare, avînd scopul de a încuraja diversificarea industriei italiene către sectoarele cu un potenţial înalt de creştere iniţiată în ultimii ani. dg@confindustriamoldova.md

economia

18

le accise sui prodotti petroliferi sono aumentate accizele la produsele petroliere s-au majora

Un decreto adottato dal Governo moldavo ha previsto una maggiorazione delle accise sui prodotti petroliferi, del 10,8% , dal 1 gennaio 2013. Il Goveno ritiene che quest’aumento necessario, comportera’ un beneficio; infatti le entrate provenienti da quest’aumento verranno utilizzate per il ripristino delle strade. Per parte loro, i petrolieri affermano che saranno inevitabili anche gli aumenti sui prodotti petroliferi. Tale modisfica è stata approvata nell’ultima seduta del Parlamento.

De la 1 ianuarie 2013 au fost majorate accizele la produsele petroliere, cu 10,8%. Decizia a fost adoptată de Guvern.

Totodată, se propune ca accizele să se majoreze anual. În acest fel, Guvernul doreşte stabilirea unor reguli clare în acest domeniu. Aceste majorări sunt necesare, potrivit Executivului, pentru modernizarea şi întreţinerea mai eficientă a drumurilor. «În componenţa costului nu este doar acciza, dar şi preţul de achiziţie, pe de altă parte este vorba şi de reglementările interne. Modificările au fost aprobate de Parlament. Vrem să ne ţinem de principii, în rezultat vom avea o reglementare eficientă», a spus Vlad Filat. La rândul lor, petroliştii îl contrazic pe premier şi spun că scumpirile sunt inevitabile.

il Governo ha inteso raddoppiare il costo delle vignette Guvernul a dublat taxa de utilizare a drumurilor

Dal gennaio 2013 si è raddoppiata la tassa automobilistica per le auto che detengono numero di targa straniera.

Secondo il Premier Filat questo aumento proviene da un suggerimento del Fondo Monetario Internazionale. La motivazione addotta per tale aumento sembra ragionevole.

Infatti un cittadino moldavo che possiede un auto registrata regolarmente ed utilizza le strade di Moldova, paga le tasse; mentre chi detiene ed usa auto straniere non paga la tassa, la qualcosa risulta essere una evidente contraddizione.

La legge approvata per la nuova tassa è la seguente: 4 euro per una permanenza di 7 giorni; 8 euro per 15 giorni; 14 euro per un mese; 30 euro per 3 mesi; 50 euro per 6 mesi.

Vinieta s-a majorat de la 1 ianuarie 2013. Costul acesteia s-a mărit de două ori pentru şoferii care deţin maşini cu numere de înmatriculare străine. Potrivit premierului Vlad Filat, majorarea vinietei a fost recomandată şi de FMI. Toţi turiştii care vizitează ţara noastră, şi moldovenii stabiliţi peste hotare, achită o taxă de drum, pentru maşinile cu numere de înmatriculare străine. Potrivit legii, cei care intră pe teritoriul ţării cu maşini cu numere străine trebuie să scoată din buzunar câte 4 euro, dacă se află în ţară 7 zile.

Pentru 15 zile - achită 8 euro, iar pentru o lună plătesc 14 euro. De asemenea, 30 euro şi 50 de euro achită dacă stau în Moldova 3 luni şi, respectiv, 6 luni.

19

made in Moldova

Si tratta della più importante esposizione dell’anno che presenta la produzione di tutti i settori dell’economia nazionale di Moldova.

Sotto il Patrocinio del Governo, in collaborazione con il Ministero dell Economia, l’Expo universale, denominata „fabricat în Moldova”, giunta alla XII-a edizione, l’organizza per il 2013 la Camera di Commercio e Industria di Moldova. L’evento atteso si svolgerà dal 30 gennaio al 2 febbraio. Gli stands dove verranno esposti i prodotti fabbricati in Moldova, copriranno una superfice di 1800 m2. Tra i partecipanti si prevede la presenza della Camera di Commercio e Industria di Bielorussia, Ucraina, Federazione Russa e Romania. Pertanto i visitatori avranno l’opportunità di prendere atto e conoscere le offerte commerciali delle varie società di questi paesi. Per quanto riguarda i prodotti moldavi saranno presenti in specifico: tessili, manufatti, calzature, beni di largo consumo, mobili, tappeti, attrezzature, alimenti e bevande; e in fine progetti di investimento per il settore agricolo, riservati alle piccole e medie imprese. Secondo la tradizione i prodotti di più elevata qualità verranno premiati con Medaglia d’Oro.

economia

fabricat în Moldova

Această expoziţie universală , organizată de Camera de Comerţ și Industrie, va aduna într-un singur loc toate sectoarele economiei naţionale.

Ediția a XII-a a expo-târgului va avea loc în perioada 30 ianuarie - 02 februarie 2013, la Chișinău. Tradițional, evenimentul se va desfășura sub patronajul Guvernului și în colaborare cu Ministerul Economiei. Sursa citată a informat că, pe o suprafață expozițională totală de peste 1800 m.p., se preconizează să își prezinte produsele și serviciile circa 300 de companii, organizații, asociații și instituții din diverse sectoare ale economiei. La invitația Camerei de Comerț și Industrie, la «Fabricat în Moldova - 2013» vor participa camere de comerț și industrie din Belarus, Ucraina, Federația Rusă și România. La expoziție vor fi prezentate produse autohtone: alimente și băuturi, articole textile, încălțăminte, bunuri de larg consum, suvenire, mobilă, covoare, utilaje, instalații, aparate, proiecte investiționale, inclusiv pentru IMM, mijloace de transport pentru sectorul agricol etc». Tradițional, cele mai reușite exponate și standuri vor fi premiate cu Medalia de Aur a Expoziției «Fabricat în Moldova».

società

20

come comportarsi con gli agenti di polizia Ciascuno di noi si rende conto che il mezzo personale di trasporto semplifica la nostra esistenza e ci consente di risparmiare tempo. Ma il piacere di guidare ci obbliga tuttavia a rispettare le regole, imposte dal controllo degli agenti di polizia, i quali hanno il dovere di garantire la sicurezza stradale. Cerchiamo di ricordarci cosa accade quando ci ferma un agente di polizia. Talora possono prevalere emozioni negative; in particolare perchè l’automobilista non sempre è reso pienamente edotto di come deve comportarsi sulla strada.

Ma, prima di tutto è necessario conoscere che l’automobilista può essere fermato da un agente, soltanto in alcuni casi: 1. quando l’agente di polizia può comprovare che l’automobilista ha violato le regole della circolazione; 2. quando esiste una informazione attendibile che l’automobilista è implicato nell’aver commesso una infrazione, o che il veicolo trasporta beni o valori provenienti da azioni illecite, oppure se accompagna persone perseguite dalla legge; 3. nel caso dell’effettuarsi di operazioni speciali, attivate per ordine degli organi de polizia; la qualcosa comporta la necessità di fermare tutti gli autoveicoli o quelli di una particolare categoria; 4. per un modo inadeguato di guidare (in forma insicura o aggressiva) oppure se l’auto segue un percorso non uniforme, che presuppone lo stato di ebrietà o di stanchezza dell’autista, o per un comportamento scorretto dei passeggeri; 5. per l’aspetto esterno del veicolo o del carico, che potrebbe indicare come l’auto sia stata implicata in un incidente; 6. nel caso sia utile ascoltare la testimonianza dell’autista o dei passeggeri sulle circostanze che hanno prodotto un incidente;

7. se sono presenti restrizioni nella circolazione, su un particolare settore stradale, nel caso vi siano ostacoli che limitano la sicurezza del traffico (incidenti, incendi, rotture, calamità naturali); 8. per l’obbligo di accordare assistenza medica urgente, a prescindere dalla direzione di transito; oppure per un intervento eccezionale degli organi di polizia verso un luogo dove si è verificato un incidente o un evento rischioso.

Non esistono altri motivi per fermare un veicolo, altrimenti il fatto è da considerarsi immotivato. Il collaboratore di polizia deve essere in divisa e disporre di opportuna insegna che lo legittima ed è obbligato a presentarsi e a spiegare il motivo per cui ha fermato l’auto. Importante che l’autista memorizzi o si documenti circa il nome dell’agente di polizia che lo ha fermato e ne stabilisca la competenza. Se il poliziotto insiste circa presunte violazioni o tergiversa nel procedere ad un verbale, questo significa che si propone ben altri fini. Se, comunque è stato redatto un processo-verbale è bene che l’autista lo legga con atenzione prima di sottoscriverlo. In caso di necessità si può invocare dei testimoni che

esibiscano la propria identità e i propri dati personali. Se vi è l’intenzione di registrare con audio o video quanto avvenuto si deve annunciarlo all’agente di polizia, per avere l’opportunità di utilizzare la registrazione in caso di procedimento giudiziario. Se non si è rispettato questo obbligo la registrazione non potrà essere accolta come prova a difesa dell’automobilista.

Se si è convinti d’essere oggetto di una azione illegale si ha il diritto di insistere per essere lasciati liberi. Il metodo più efficiente per denunciare un agente di polizia è comunicarlo al numero telefonico prescritto che è lo 022255-920 ed informarsi sulle modalità di depositare una contestazione. In nessun caso non è prudente cercare di corrompere l’agente, il che costituisce una infrazione grave e si rischia una sanzione d’un valore superiore a quanto accetterebbe il poliziotto.

Infine, una eventuale ammenda può essere pagata entro 72 ore ed è sempre inferiore all’eventuale somma proposta al poliziotto.

A.R.

21

societate

recomandări în relaţiile cu colaboratorul de poliţie Fiecare dintre noi îşi dă seamă, că mijlocul personal de transport simplifică o mulţime de lucruri, economiseşte timp şi oferă noi posibilităţi. Însă, plăcerea de a conduce este strict reglementată, fiind sub controlul sever al agentului de circulaţie, sarcina de bază a căruia este asigurarea securităţii rutiere. Să ne aducem aminte ce senzaţie avem atunci, când suntem opriţi de un colaborator de poliţie? Posibil emoţiile negative în acel moment prevalează, nu în ultimul rând datorită faptului, că conducătorul auto nu este înarmat cu cunoştinţe necesare despre modul său de comportament.

Mai întâi de toate e necesar să cunoaştem, că automobilul poate fi oprit de agentul de circulaţie numai în următoarele cazuri: a) prin observare directă sau cu mijloacele tehnice speciale certificate se constată încălcarea regulilor de circulaţie; b) când există date şi informaţii veridice, că conducătorul a fost implicat în comiterea infracţiunii sau contravenţiei, că cu vehiculul se

transportă bunuri sau valori provenite din săvârşirea unor fapte ilicite sau în el se deplasează persoane urmărite conform legii; c) în timpul desfăşurării operaţiunilor speciale declanşate la decizia conducătorului organului de poliţie obiectivul cărora include oprirea tuturor autovehiculelor, sau care fac parte dintr-o anumita categorie; d) modul neadecvat de conducere (conducere nesigură sau dimpotrivă, agresivă) sau traiectoria neuniformă de deplasare, care presupune starea de ebrietate sau avansată de oboseală a conducătorului, totodată comportarea neadecvată a pasagerilor; e) aspectul exterior al vehiculului şi a încărcăturii, care indică asupra implicării lor în accident de circulaţie sau infracţiune; f ) necesitatea audierii conducătorilor de vehicule şi pasagerilor despre circumstanţele producerii accidentelor în trafic, martori ai căror pot fi; h) introducerea restricţiilor de circulaţie pe un sector anumit de drum în cazul apariţiei obstacolelor ce periclitează siguranţa traficului rutier (accident rutier, incendii, avarii, calamităţi naturale etc.); i) necesitatea acordării asistenţei medicale urgente, indiferent de direcţia de deplasare, sau deplasării lucrătorilor de poliţie la locurile unde sau produs accidente în traficul rutier sau calamităţi, în cazul în care acestea au avut loc în direcţia de deplasare a vehiculului.

Nu există alte motive pentru oprirea vehiculelor, iar admiterea lor se consideră oprire nemotivată.

Colaboratorul de poliţie, care trebuie să fie în uniformă şi să dispună de insignă, este obligat să se prezinte şi să explice cauza stopării.

Este important ca conducătorul auto să memorizeze sau să facă notiţe privind numele colaboratorului de poliţie, care la oprit şi să stabilească competenţa acestuia. Dacă colaboratorul de poliţie insistă asupra încălcării, dar tergiversează întocmirea procesului verbal, asta înseamnă că probabil urmăreşte alte scopuri. Dacă totuşi a fost întocmit procesului-verbal, acesta urmează a fi citit minuţios de şofer până la semnarea lui. În caz de necesitate insistaţi să fie atraşi martori, cu identificarea personalităţii şi datelor de contact. În cazul în care intenţionaţi să înregistrați audio sau video evenimentul – preveniţi colaboratorul de poliţie, pentru a avea posibilitate să utilizaţi înregistrarea în procesul de judecată. Dacă nu s-a respectat acest principiu judecata probabil nu va accepta înregistrarea drept probă pentru apărarea drepturilor dvs.

Dacă consideraţi că sunteţi provocat la acţiuni ilegale, aveţi dreptul de a insista asupra încetării acestora. Cea mai eficientă metodă este anunţarea colaboratorului de poliţie, că cunoaşteţi numerele telefoanelor de încredere, care este 022-255-920 şi modalitatea de depunere a petiţiilor.

Nici într-un caz nu propuneţi mită pentru încălcările comise, acest lucru constituie o infracţiune şi riscaţi o sancţiune mai mare ca colaboratorul de poliţie care o acceptă. Amenda poate fi achitată timp de 72 ore în jumătate şi în majoritatea cazurilor este mai mică decît mita propusă.

Andrei Russu

intervista con il Dott. Saverio Benedetto

un affermato professionista italiano, per sua lungimiranza, ha creduto nelle importanti potenzialità della Moldova.

1) Esiste una ragionevole motivazione per cui un professionista della sua esperienza decide di aprire uno studio commercialistico in Moldova?

Sì, esiste. Premesso che da tempo era mio intendimento operare in una diversa prospettiva, mi chiesi, come e dove avrei potuto spendere la mia professionalità in nuovi contesti. E credo di non peccare di modestia se, ispirato da una certa mia lungimiranza, quando alcuni anni fà si profilarono i primi segnali di una recessione economica in Italia, mi premurai di valutare con attenzione in quale tra i Paesi emergenti dell’Europa dell’Est, poteva essere conveniente aprire uno studio, con la prospettiva di un positivo riscontro, con il minimo rischio possibile.

2) Insistiamo. Perché proprio la Moldova?

La risposta, analizzata con il senno di poi, per certi versi è persino ovvia. La Moldova si avvia ad essere un Paese europeo pur rimanendo esterno all’Unione Europea, proponendosi, con le dovute proporzioni, come la Svizzera dei Paesi dell’Est. Era facile prendere atto come appunto questo Paese si trovi in una posizione geografica favorevole, quale testa di ponte tra l’Ovest e l’Est. La mia intuizione ha trovato puntuale conferma in virtù del progressivo e numeroso processo di delocalizzazione di aziende italiane in quel Paese. Ero a conoscenza, inoltre, in virtù di approfondite indagini, che in questo paese sussiste una buona sicurezza sociale; che è prevista una legislazione fiscale che incoraggia gli investimenti stranieri; che il costo del lavoro è il più basso d’Europa; e, fatto non trascurabile, che Chisinau dista solo poche ore di volo dall’Italia; verso i paesi del CSI non è previsto il costo della dogana e, infine, sapevo che la lingua rumena, in quanto latina, è relativamente facile da apprendere per un italiano. In margine, da sottolineare l’importanza della presenza di Eximbank Veneto-Banca che, poiché banca italiana, rappresenta un sostegno significativo per gli imprenditori Italiani in Moldova.

3) Ecco, allora apparire la lusinghiera prospettiva della Moldova. E’ così?

Esattamente. Sei anni fa, potendo contare sul mio partner di studio a Bari e su validi collaboratori, impegnai molto del mio tempo per avviare lo studio in Moldavia.

4) Le sue aspettative trovarono dunque conferma?

Superate le iniziali e inevitabili difficoltà del primo impatto, nella necessità di ambientarmi, ebbi il mio bel da fare, dovendo e volendo individuare la sistemazione più adeguata alle mie esigenze. E posso dire di aver avuto per questo un pizzico di fortuna.

5) Come giudica la situazione generale della comunità italiana presente in Moldova?

Devo ammettere che nei primi tempi fu per me, se non motivo di preoccupazione, almeno di imbarazzo, una certa incomprensione diffusa tra gli operatori italiani.

Ma, forte della mia preparazione e determinazione, grazie pure al mio innato ottimismo, riuscii comunque ad

affermarmi professionalmente, contribuendo attraverso le mie consulenze a sostenere concretamente le iniziative di imprenditori Italiani nuovi arrivati. E, al proposito, posso vantare d’aver acquisito un discreto numero di buoni clienti, sia tra imprenditori già presenti sul mercato sia tra quelli nuovi. Tuttavia si deve riconoscere che recentemente e fortunatamente molte tensioni si sono allentate: ciascuno si è ritagliato un proprio spazio, pertanto si può lavorare tutti più in tranquillità. Ricordo che, proprio per dare una voce unitaria ed autorevole, lo scorso anno abbiamo fondato Confindustria Moldova, diretta emanazione di Confindustria Roma, presso la quale sono tesoriere e consigliere.

6) Ci conferma dunque che lo studio Benedetto-Romita (di Chisinau) lavori con clienti internazionali con interessi in molti Paesi? In che modo potete seguire le aziende al di fuori della Moldavia o quali indicazioni potete suggerire?

Il nostro studio fa parte del network IC & Partners.

Trattasi di un network costituito da rinomati professionisti italiani che hanno, oltre ad uno studio in Italia, uno o più studi all’estero. Attraverso IC & Partners siamo quindi in grado di guidare con la massima sicurezza le aziende che hanno bisogno di consulenza in un’area molto vasta, che va dall’Europa Centro-Orientale, alla Russia ed alla Cina.

In particolare, per la vicinanza, in questi anni abbiamo sviluppato un’ottima collaborazione con lo studio Boscolo & Partners in Romania. In margine, mi sia consentito di approfittare dell’opportunità che mi offre la «Moldova in Progres” per ringraziare in particolare il mio personale, verso cui non ho che parole di lode e per rivolgere gli auguri a tutti i miei connazionali e agli amici moldavi. per informazioni www. benedettoromita.it

interviu cu Dott. Saverio Benedetto

un profesionist italian şi-a pus toate încrederea în potenţialul investiţional al Moldovei 3) Atunci Moldova se deschide ca o perspectiva ademenitoare. E adevărat?

Exact. Şase ani în urmă, contând pe partenerul meu de lucru din Bari şi pe personalul meu competent, mi-am consacrat timpul şi puterile lansării unei afaceri în Moldova.

4) Aşteptările dvs. s-au confirmat?

Depăşind dificultăţile iniţiale şi inevitabile ale primului impact, în necesitatea de a mă adapta, am muncit din greu în dorința de a găsi soluția cea mai potrivită necesităţilor mele. Şi pot să spun că în acest sens am avut şi un pic de noroc.

1) Există o explicaţie întemeiată de ce un profesionist cu o experienţă ca a dvs. decide să deschidă un birou de contabilitate în Republica Moldova?

Da, există. Având în vedere că timp îndelungat am avut intenţia de a lucra într-o altă perspectivă, m-am întrebat, cum şi unde mi-aş fi putut folosi aptitudinile mele profesionale într-un nou context. Şi cred că nu cad în păcatul lipsei de modestiei dacă afirm că am fost foarte inspirat ca odată cu apariția primelor semne ale recesiunii economice în Italia, să evaluez cu atenţie în care dintre ţările din Europa de Est aş putea deschide o afacere de perspectivă cu un risc minim posibil.

2) Insistăm. De ce anume Republica Moldova?

Răspunsul, analizat retrospectiv, în unele privinţe este evident. Moldova este pe punctul de a deveni o ţară europeană, rămânând în acelaşi timp în afara Uniunii Europene, și prezentându-se ca dimensiune asemeni Elveţiei în Europa de Est. A fost uşor să realizez că anume această ţară se află într-o poziţie geografică favorabilă, ca un cap de pod între Est și Vest. Intuiţia mea și-a găsit confirmarea necesară grație numeroaselor procese de relocare a societăţilor italiene în această ţară. În urma unor cercetări ample, eram la curent că în această ţară există o bună securitate socială; există o legislaţie fiscală care încurajează investiţiile străine; costul forţei de muncă este cel mai mic din Europa şi, nu în ultimul rând, că Chişinăul este la o distanță de doar câteva ore de zbor de Italia, iar către ţările din CSI nu este prevăzută taxă vamală şi, în cele din urmă, ştiam că limba română, ca şi latina, este relativ uşor de învăţat pentru un italian. În final, trebuie să subliniez și importanța prezenţei băncii Eximbank Veneto-Banca care, fiind o bancă italiană, reprezintă un sprijin semnificativ pentru antreprenorii italieni din Republica Moldova.

5) Ce părere aveţi despre situaţia generală a comunităţii italiene din Moldova?

Trebuie să recunosc că la început pentru mine a fost, dacă nu un motiv de îngrijorare, cel puţin o piedică, un anumit dezacord între oamenii de afaceri italieni. Însă, datorită experienței mele şi optimismului înnăscut, am reuşit totuşi să mă afirm din punct de vedere profesional, contribuind prin activitatea mea de consultanță la susţinerea concretă a tuturor iniţiativelor antreprenorilor italieni sosiți recent. Şi, în această privinţă, pot să mă laud că am dobândit un număr discret de clienţi buni, atât printre antreprenorii deja existenţi pe piaţă, cât şi printre cei nou-veniţi. Cu toate acestea, trebuie să recunosc, din fericire, că în ultimul timp multe tensiuni s-au atenuat: fiecare își are rezervat propriul spațiu, prin urmare se poate lucra în linişte. Vreau să remarc că, pentru a avea o voce unitară şi autoritară, anul trecut am creat Confindustria Moldova afiliată direct Confindustriei Roma, în cadrul căreia activează un trezorier şi un consilier.

6) Ne confirmaţi deci, că biroul Benedetto-Romita (din Chișinău) lucrează cu clienţi internaţionali cu interese în multe ţări? În ce mod puteţi urmări companiile din afara Moldovei sau ce puteţi să le sugeraţi?

Biroul nostru face parte din rețeaua network IC & Partners.

Este vorba de o rețea formată din profesionişti italieni care au, pe lângă biroul din Italia, unul sau mai multe birouri în străinătate. Prin IC & Partners suntem, deci, capabili de a dirija cu o maximă siguranță societățile care au nevoie de consultanță într-un teritoriu foarte larg care se întinde din Europa Central-Orientală în Rusia şi în China. În special, pentru a fi mai aproape, în aceşti ani am dezvoltat o colaborare excelentă cu biroul Boscolo & Partners din România. În final, permiteţi-mi să profit de ocazia oferită de «Moldova în Progres» pentru a mulţumi, în mod special, personalului meu, pentru care am numai cuvinte de laudă, precum şi să transmit cele mai bune urări tuturor conaţionalilor mei şi prietenilor moldoveni. per informazioni www. benedettoromita.it

tradizioni natalizie in Moldova

E Per secoli la gente moldava ha preservato intatte le proprie tradizioni, spesso assai suggestive, che perpetuano l’eredità culturale spirituale dell’intero popolo e ne configurano l’identità.

Per la maggior parte, le abitudini, le cerimonie, i riti, provengono dalle espressioni dell’antica civiltà contadina, dove si conciliano armoniosamente gli elementi profani con quelli religiosi.

’ noto che il Natale in Moldova ricorre, secondo il calendario ortodosso, il 7 Gennaio, rispetto a quello cattolico che è il 25 Dicembre. Ma la gente moldava celebra anche il culto della terra, nel periodo dell’anno appena trascorso, in cui la stagione invernale cede luogo a un preannuncio di primavera.

In questo tempo si ritiene che gli «spiriti» ritornino per poco tra i vivi, perciò si accendono luminarie e candele che ne simboleggiano la presenza. Ma ancor più significativo è il rito di deporre in contenitori e vasi il germe fresco di grano, che si conserva finchè non inverdisce; e il rito vale come atto propiziatorio per l’abbondanza dei raccolti. Un altro rituale simbolico è quello praticato dagli sposi novelli che depongono un oggetto personale sul limitare della propria casa . Anche questa è una vecchia consuetudine con significato augurale e propiziatorio.

Per la festa di San Basilio - il 14 Gennaio - le giovani da marito usano immergere in un vaso d’acqua un rametto di melo ed una monetina, ritenendo così di poter vedere in sogno il futuro sposo. Nel giorno di Capodanno si cede il passo ad un parente o un amico, il quale getta a piene mani del grano nelle stanze, come augurio di prosperità. Una singolare tradizione consiste nel ballo della «capra»che ha un’ origine tanto remota, quale retaggio di una

antica cerimonia pagana, di cui s’è perduto il primitivo significato.

Alcuni giovani indossano maschere e pelli caprine, ed eseguono una suggestiva danza.

I più piccoli usano recarsi presso parenti e vicini, avendo con sè delle campanelle che lasciano squillare sull’uscio delle famiglie visitate.

I ragazzi invece vanno di casa in casa cantando canzoni e filastrocche, portando in mano un’asta che regge in punta una stella, arricchita di materiali colorati e lucenti. Un’altra curiosa tradizione è il canto della «Sorcova» che si accompagna ad una serie di colpi ritmici battuti sul terreno: l’atto richiama quasi l’idea di un esorcismo contro presenze malefiche. Sorcova è un termine di origine slava che deriva da «soroc» - 40, cioè il numero di battiti che si effettuano durante il canto, accompaganto da musiche, eseguite con antichi strumenti tradizionali.

La notte di Natale ci si reca in chiesa alla liturgia che assume una particolare solennità. Ma si riserva un momento importante alla cena natalizia, che sottolinea il senso della festa, cui corrisponde l’alto valore che i moldavi attribuiscono alla famiglia.

Si osservi che gli atti e i comportamenti che derivano dalla cultura popolare moldava, sono la testimonianza viva di un popolo che ha la piena coscienza e la dignità della propria Storia.

tradiţii de Crăciun în Moldova

E

ste binecunoscut faptul că în Moldova Crăciunul, conform calendarului Ortodox, este sărbătorit la 7 ianuarie. Iarna este de asemenea un motiv pentru a sărbători începutul unui nou an de roadă, în Moldova agricultura fiind mai mult un aspect al vieţii decât o ramură a economiei. În această perioadă, conform obiceiurilor, sufletele morţilor se întorc printre cei vii. Un element care semnalează prezenţa acestora fiind candelele aprinse, practic, la fereastra fiecăruia. Şi mai semnificant este obiceiul de a planta în vase de cameră grâu, încolţirea căruia prevesteşte o un an roditor şi îmbelşugat.

Pentru sărbătoarea Sfântului Vasile – 14 ianuarie – domnişoarele pun într-un vas cu apă o crenguţă de măr şi o monedă sperând săşi vadă în vis ursitul. De anul nou, toate rudele şi prietenii se seamănă, o dată întrat în casă vizitatorul aruncă

cu boabe de grâu urând sănătate şi belşug gazdei.

De asemenea, un obicei unic specific spaţiului românesc este „Capra”, acesta având rădăcini adânci, în istoria strămoşilor lor – dacii. Tinerii se deghizează folosind piei de capră şi decoraţiuni pentru a dansa şi a bine dispune gazdele.

Copii mici iau clopoţei şi merg să ureze sănătate şi bucurii în noul an tuturor rudelor şi vecinilor.

Secole la rând, poporul român şi-a păstrat intacte propriile tradiţii, de altfel foarte sugestive, care perpetuiază identitatea unei naţiuni fără a atenta la identitatea acesteia. În mare parte, obiceiurile, tradiţiile şi ritualurile provin din expresia antică a unei civilizaţii înfloritoare îmbinând unele elemente păgâne cu cele ortodoxe.

Un alt obicei este „Pluguşorul”. Copii se plimbă din casă în casă cu o ramură bifurcată la vârf ornată cu panglici colorate. „Sorcova” este un cântec însoţit de bătăi din picioare care aminteşte despre un ritual de exorcizare a forţelor malefice. Se presupune că „Sorcova” provine de la cuvântul slav „sorok” (40), care nu semnifică nimic altceva decât numărul de bătăi făcute în timpul ritualului.

De asemenea, liturghia de anul nou este de o deosebită importanţă. Însă, oricât de multe obiceiuri şi tradiţii nu ar fi urmate, masa de sărbătoare alături de familie rămâne o prioritate.

Toată această suită de tradiţii, obiceiuri şi ritualuri, dovedeşte încă o dată că populaţia Republicii Moldova este mândră de propria cultură şi istorie.

Olimpia Begleţa

tradizioni e mestieri popolari di Moldova Con gesti antichi e sapienti, tramandati da generazioni, con armesi talora rudimentali, ma con rara abilità manuale, gli artigiani moldavi sanno creare manufatti lignei che possono considerarsi autentici capolavori. Da rami o da cortecce, o da parti di tronco d’albero, che per le prodigiose quanto misteriose evoluzioni naturali possono assumere o adombrare vaghe sembianze reali, l’artigiano sa ricavare figure espressive, ispirate appunto dalle capricciose contorte forme del legno grezzo. Gli esiti sono i più svariati: immagini religiose, fisionomie umane, creature fantastiche o mitologiche, soggetti animali, oppure sbalzi e rilievi che riproducono scene campestri o pastorali.

Ma si intagliano anche oggetti d’uso comune, foggiati però con cura e precisione, ornati con motivi geometrici o floreali. Nella cittadina di Orhei, vivono ed operono molti artisti-artigiani la cui prepotente creatività consente loro di tradurre semplici e rozzi pezzi di legno in oggetti, se non preziosi, certamente pregevoli per la forte dimensione realistica o surrealistica che vi è impressa; e l’oggetto creato sa trasmettere sempre una suggestione, serena o divertita, sognante o malinconica, drammatica o ironica. E questi manufatti che ovviamente definiamo artigianali, per la loro eleganza e originalità, possono assurgere a buon diritto alla categoria dell’Arte.

creature di

legno

arte e cultura

35 tradiţii şi meşteri populari în Moldova

creaturi din lemn Cu gesturi antice şi înţelepte, transmise prin generaţii, uneori cu instrumente rudimentare, dar cu o rară abilitate manuală, meşterii moldoveni ştiu să creeze obiecte de manufactură din lemn care pot fi considerate capodopere autentice. Din ramuri, din scoarţă sau din părţile trunchiului de copac, care atît prin excepţionalele cât și prin misterioasele evoluţii naturale pot lua sau exprima vagi figuri reale, artizanul ştie să obţină figuri expresive, inspirate de fapt din formele lemnului brut, capricios răsucite. Rezultatele sunt cele mai diverse: imagini religioase, fizionomii umane, creaturi fantastice sau mitologice, subiecte animale sau console şi reliefuri ce reproduc scene rurale sau pastorale.

De asemenea, se sculptează şi obiecte de uz comun, modelate cu multă grijă şi precizie, decorate cu elemente geometrice sau florale. În oraşul Orhei trăiesc şi muncesc mulţi artişti-meşteri ale căror creativitate preponderentă le permite să traducă o simplă bucată dură de lemn în obiecte, dacă nu de valoare, cu siguranţă prețioase pentru dimensiunile imprimate puternic realist sau suprarealist , şi obiectul creat întotdeauna ştie să transmită o sugestie, senină sau amuzantă, visătoare sau melancolică, dramatică sau ironică. Şi aceste obiecte de manufactură, care în mod evident sunt definite meşteşugăreşti, pentru eleganţa şi originalitatea lor, pot fi ridicate cu bun drept la categoria de Artă.

Obiecte de uz casnic şi artizanale din lemn

arte e cultura

Il condottiero cartaginese Annibale, grande antagonista di Roma nella conquista del Sud Italia

Affacciatasi nel Meridione fin dalla guerra contro Pirro (280-275 a.C.), combattuta prevalentemente in Lucania, Irpinia e Sicilia, Roma inizia di fatto ad avere un ruolo politico e militare nelle vicende dopo la prima metà del III secolo a.C., dopo la devastante campagna dell’esercito cartaginese guidato da Annibale durante la seconda guerra punica. Pur non avendo fondato centri urbani rilevanti (le grandi città del Bruzio sono quasi tutte di fondazione greca o brettia), i Romani influirono profondamente, con la loro gestione accorta del territorio agricolo e delle infrastrutture, sull’assetto dei paesaggi, lasciando tracce percepibili ancora oggi.

Se i nuovi abitanti romani non modificarono sostanzialmente l’urbanistica delle città (del resto, le fondazioni greche d’Occidente erano indiscussi capolavori di progettazione, sulla scorta delle realizzazioni di Ippodamo di Mileto), essi agirono profondamente sulla sistemazione del paesaggio rurale, introducendo la villa rustica come modello razionale di gestione dei fondi agricoli. Le villae, disseminate a centinaia sul territorio, sono ancor oggi il segno che più facilmente si coglie della dominazione romana sul territorio calabro. Vere e proprie fattorie autosufficienti, organizzate per trasformare e stoccare al meglio i prodotti dei grandi fundi a cui facevano riferimento, le villae erano nuclei complessi, in cui gli edifici a carattere residenziale (pars urbana) si affiancavano agli impianti di lavorazione agricola (pars rustica); mentre gli appartamenti residenziali (destinati a ospitare il padrone – dominus – o il suo procuratore) erano improntati ai dettami

38

la colonizzazione romana delle coste ioniche La presenza romana in Calabria ha lasciato, a ben guardare, tracce più profonde della stessa colonizzazione greca.

dell’edilizia urbana delle domus, spesso con notevoli concessioni al lusso, gli impianti agricoli (frantoi per la produzione dell’olio, torchi per l’uva, magazzini con cisterne interrate per la fermentazione del mosto, locali di stoccaggio delle granaglie e delle anfore vinarie...) erano realizzati all’insegna della massima funzionalità e solidità.

Molte soluzioni costruttive (per esempio i palmenti per la pigiatura dell’uva o i torchi a vite) sono tuttora utilizzate nelle fattorie calabresi, praticamente immutate dopo più di duemila anni, a riprova della loro efficacia.

In età repubblicana le villae apparivano come centri nevralgici di grandi distese di latifondo messe a coltura, e spesso erano situate nei pressi delle grandi vie di comunicazione, per consentire una rapida immissione dei prodotti agricoli nei mercati urbani.

Proprio le vie di comunicazione, nella

fattispecie le strade, sono un altro importantissimo elemento di modifica del paesaggio introdotto dalla presenza romana nel Bruzio.

Fino alla dominazione romana, le principali vie di comunicazione erano le due vie costiere (tirrenica e ionica) che univano i territori calabri alla Lucania e alla Campania, sfruttando la vocazione costiera dei centri di fondazione greca; le vie dell’interno, in territorio brettio, erano legate all’aspra orografia del Pollino, della Sila e delle Serre, e solo in un punto (l’istmo tra il golfo di Squillace e il golfo di Lamezia) l’attraversamento tra le due coste era relativamente agevole.

Scavi recenti hanno messo in luce i resti di una «villa» romana nei pressi di Casignana

La viabilità romana in Calabria si imposta già nel periodo tardorepubblicano, con la realizzazione della via Capua-Rhegium, nota anche come via Popilia (dal console Popilio Lenate) o via Annia (dal console Annio Lusco); aperta nel 132 a.C. ( o secondo alcuni storici già una ventina di anni prima), essa univa, come dice il nome, la campana Capua a Rhegium, attuale Reggio Calabria (in effetti la più grande e florida delle città magnogreche dopo il periodo ellenistico). La strada, provenendo dai gioghi del Pollino a Nord-Ovest, puntava immediatamente a Sud, attraversano il costone occidentale della Sila nei pressi di Cosenza e scavalcando poi l’altopiano delle Serre, giungendo a Reggio dal lato tirrenico. Un importantissimo documento, che ha permesso di ricostruire con precisione l’itinerario della via attraverso l’indicazione delle principali località attraversate da essa, è il celebre cippo di Polla, un miliario (cippo posto al margine di una strada, riportante indicazioni viarie per i viaggiatori) ritrovato in provincia di Salerno.

L’altro importante asse viario romano che attraversava il Bruzio era una derivazione della celebre via Appia realizzata sotto il principato dell’imperatore Traiano (98-117 d.C.). Essa percorreva il tracciato litoraneo ionico partendo dalla Puglia fino all’Aspromonte, probabilmente raggiungendo Reggio da Est.

In età tardoimperiale (IVV sec. d.C.) l’assetto del territorio bruzio diventa sempre meno sicuro.

L’inesorabile decadenza del sistema

statale dell’impero Romano rese le campagne pericolosamente esposte al brigantaggio, e il progressivo ridursi dell’estensione e popolazione dei grandi centri urbani spinse le comunità a organizzarsi in forme insediative rurali, spesso disgregando il tessuto urbano delle città: già Tito Livio, che scrive alla fine del I sec. a.C., ci descrive la città di Crotone (pochi secoli prima una immensa metropoli popolata da più di centomila abitanti) come un insieme di poveri villaggi, separati da ampie zone abbandonate.

Anche l’architettura delle villae cambia: da splendide località insieme di villeggiatura e produzione, esse si trasformano in piccoli insediamenti fortificati, protetti da alte cinte murarie, torrette di guardia e fossati; le fughe di schiavi, le bande di fuorilegge e le continue aggressioni costringevano i villici a trincerarsi letteralmente nei loro piccoli fondi, isolandosi il più possibile dalla minacciosa campagna circostante.

L’ultima, vivacissima fiamma di vitalità e cultura delle villae calabre proviene, senz’ombra di dubbio, dalle campagne di Scolacium, già greca Skylletion, e oggi Squillace-Borgia.

Qui, in una ricca villa non lontana dal mare, il senatore Cassiodoro fondò verso la metà del sesto secolo dopo Cristo il Vivarium Scyllacense, insieme monastero cristiano e centro di elaborazione culturale, ultimo baluardo della grande cultura giuridica e letteraria romana.

Mirco Mungari

Una bella vista panoramica della costa ionica da Praia a Paola

Il cippo di Polla, il «miliario» che documenta l’esistenza della strada romana che collegava il Pollino con le coste tirreniche.

artă şi cultură Prezenţa romanilor în sudul Italiei a lăsat, pe bună dreptate, amprente mult mai adânci decât colinizarea greacă.

Prezenţa romanilor în Calabria a lăsat, la o analiză mai minuţioasă, urme profunde şi a colonizării greceşti. Apărută în partea de sud în timpurile războiului contra lui Pirro (280275 a.C.), declanşat preliminar în Lucania, Irpinia şi Sicilia, Roma îşi acaparează un rol politic şi militar în evenimentele petrecute în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea î.H., ulterior campaniei devastatoare iniţiată de armata cartagineză condusă de Anibal în timpul celui de-al doilea război punic. La acel moment nefiind încă înfiinţate centrele urbane de rilevanţă( marele oraşe fiind instaurate la iniţiativa grecilor şi breţilor ), Romanii au influenţat puternic, prin intermediul tehnicilor premeditate de conducere a sferelor agricole şi a infrastructurilor, structura peisagistică , lăsând amprente profunde care şi astăzi sunt resimţite.

În cazul în care noii locatari romani nu reuşeau să modifice în mod substanţial planificarea urbană a oraşelor ( fondaţiile greceşti din Occident fiind incontestabile capodopere de proiecţii, apartenente colecţiei de invenţii realizate de Hippodamus din Milet ) ei insistau mult asupra aranjării peisajului rural, introducînd villa rustica ca model raţional de gestiune a fondurilor agricole. Villae, extinse pînă la sute pe suprafaţa teritoriului, sunt şi astăzi semnul cel mai des observat din nomenclatura romană pe teritoriul calabrez.

Ferme autentice şi cu adevărat autosuficiente, organizate cu scopul transformării şi

40

colonizarea coastei ionice de către romani depozitării în cel mai optimal mod a produselor marilor fundi la care se refereau, villae erau nuclee complexe , în care edificiile cu caracter rezidenţial( pars rustica ) se alăturau echipamentelor de prelucrare agricolă ( pars rustica ); în timp ce apartamentele rezidenţiale (destinate cazării stăpînilor – dominus – sau proprietarilor acestora) au fost marcate de dictatele domus urbane, deseori cu înclinaţii îndrăzneţe spre lux, echipamentele agricole ( mori pentru producerea uleiului, prese pentru struguri, depozite cu rezervoare subterane pentru fermentarea mustului, camere pentru depozitarea cerealelor şi a amforelor de vin... ) realizate pentru o maximă funcţionalitate şi putere. Multe soluţii de proiectare ( de exemplu pietrele de moară pentru presarea strugurilor sau presele cu şurub ) sunt încă folosite în fermele din Calabria, practic neschimbate după mai mult de doua mii de

ani, ca dovadă a eficienţei lor.

În epoca republicană villae au apărut ca centre nervoase ale întinderilor mari de bunuri imobiliare în fază de cultivaţie, deseori fiind localizate în apropierea drumurilor principale pentru a facilita accesul produselor agricole pe piaţa urbană. Căile de comunicare, şi anume străzile, sunt un alt element de importanţă majoră în procesul de modificare a peisajului introdus de prezenţa romană în Bruţio.

Pînă la dominaţia romană acestea erau reprezentate de cele două căi de coastă ( Tireniană şi Marea Ionică ) carea uneau teritoriul calabrez cu Lucania şi Campania, profitînd de vocaţia de centre de coastă ale fundaţiei greceşti; străzile interne erau, însă, legate de terenul aspru al Pollino, al Silei, Sirenei şi numai într-un singur loc de trecere ( istmul între golful Squillace şi golful Lameţia ) între cele două coaste parcugerea acestora era relativ uşor de efectuat.

Dreapta: coloanele terminale a binecunoscutei străzi antice Via Appia Jos-Stânga: un sector bine păstrat al străzii Romane Via Appia

Viabilitatea romană în Calabria se resimte deja în perioada tîrzie republicană, prin construirea drumului Capua-Rhegium, cunoscută sub numele Popilia (de la consolul Popilio Lenate) sau drumul Annia( de la consulul Annio Lusco ); deschis în 132 î.H.( după părerea unor istorici deschisă cu douăzeci de ani mai devreme ), aceasta unea, după cum indică şi numele, regatul Capua a Rhegium, actuala Calabrie( reprezentat de cele mai mari şi mai prospere oraşe din Magnagrecia, în perioada elenistică). Strada trăgîndu-şi originea de la jugul lui Pollino la Nord-Vest, direcţionîndu-se spre Sud, prin coasta occidentală a Silei, ajungînd în ţară din partea tirenică. Documentul important care a permis reconstruirea cu

Incripţie pe pavajul din centrul oraşului Scolacium datată din ultimele decenii ale secolului I î. HR

precizie a itinerarului parcurs şi a oraşelor principale care aceasta le intersecta este faimosul memorial al Pollei ( lucrare din piatră amplasată pe marginea drumului conţinînd indicii importante pentru călători ), un militar identificat în provincia Salemo.

Altă importantă axă de călătorie care trecea prin Bruţio era derivata renumitului drum Appia realizat la cererea imperatorului Traian ( 98-117d.H.). Acesta parcurgea traseul ionic de pe litoral din apropierea Puliei pînă la Aspromonte, ajungînd la Calabria, probabil, din partea estică. În epoca imperială tîrzie ( IV-V d.H.)utilizarea teritoriului bruţez devine tot mai puţin sigură.

Declinul tot mai iminent a sistemului statal al imperiului Roman a expus zonele rurale actelor de banditism, iar reducera progresivă a extensiei populaţiei în marele centre urbane a constrîns comunităţile spre a prelua forme de asediere rurale, deseori rupînd pînza ţesutului urban al

oraşelor: însăşi Tito Livio scrie la sfîrşitul sec I î.H., descriind oraşul Crotone ( anterior vastă metropolă populată de mai mult de o sută de mii de locuitori ) ca un şir de sate sărace adunate împreună, separate de ample spaţii abandonate.

Se schimbă chiar şi arhitectura villae-lor: de la splendide localităţi dotate de puncte turistice şi pentru producere transformînduse în aşezări mici fortificate, protejate de pereţi înalţi, turnuri de supraveghere cu şanţuri; însoţite de evadări a sclavilor, benzi de haiduci şi interminabile agresiuni ce constrîngeau villicii de a-şi săpa şanţuri pe terenurile lor mici, izolîndu-se cît mai mult posibil de pericolul rural inconjurător. Ultima flacără vie de viaţă şi cultură a sătucurilor din zonă provine, fără nici un dubiu, de la terenurile Scolacium, în grecă Skylletion, astăzi Squillace-Borgia. Aici , senatorul Cassiodoro a înfiinţat spre mijlocul celui de-al şaselea secol după Hristos Vivarium Scyllacense, împreună cu mănăstirea creştină a centrului de elaborare culturală, ultimul bastion al culturii juridice şi literare romane.

M.M.

Sunetul provocat de creionul care atinge hârtia îi este cel mai apropiat sufletului, iar noaptea îi dictează rândurile. Şi-a ales să creeze poezie.

E o cale păşită foarte des de alţii, însă altcevaofaceunicăînacesteprimblări.

Anastasia Popescu dansează poetic.

Anastasia Popescu dansează poetic.

Cum ai început să scrii? Scriu de când sunt mică, chiar şi de atunci când încă nu ştiam să ţin pixul în mână. Aici pot face referinţă la nişte versuri dintr-o poezie personală „Eu scriu aproape de când sunt / De când nici nu știam a scrie”. A fost într-adevăr caraghios să aflu de la mama că în timp ce compuneam poezii, ea le scria undeva aparte. Până şi educatoarele îmi colectau poeziile, alcătuite în timpul zilei la grădiniţă, ca mai apoi să le dea mamei.

Le ai şi azi păstrate? Din păcate nu s-a mai păstrat nimic de atunci, din cauza frecventelor schimbări de locuință, dar asta e o istorie aparte... În creaţiile tale abordezi anumite teme sau scrii atunci cînd eşti inspirată? Mereu am scris atunci când m-am lăsat inspirată de ceva. Nu m-am gândit niciodată să scriu o poezie la comandă sau chiar dacă aş încerca cred că nu mi-ar reuşi. Inspiraţia e un lucru inevitabil în ceea ce fac. Muza se ascunde în orice. Azi poate fi un om, un eveniment, o nedreptate, iar mâine o pot găsi într-o imagine, o melodie, sau orice.

Pentru a scrie ai nevoie de o atmosferă pe potrivă. Cum arată procesul tău de creaţie? Atunci când scriu am nevoie de liniște şi întuneric. Noaptea este cel mai bun

prieten cu inspiraţia. De ceva timp am înlocuit creionul cu tastiera computerului, dar oricum nu ezit să mă întorc la modul tradiţional de scriere. Am un sentiment aparte atunci cînd zgârâi foaia cu griful creionului. Acesta lasă cicatrici frumoase pe hârtie. Şi atunci când eşti inspirată, ai creionul şi foaia la dispoziţie, despre ce scrii? Nu am teme prestabilite. Depinde de circumstanțele şi evenimentele din viața mea. Niciodată nu știu despre ce voi scrie. Cel mai des compun atunci când mi-e greu. Din suferinţă totul curge de la sine.

Scriu despre dragoste, nedreptate, despre femeie, despre mamă, patrie...

Recent, ai debutat cu antologia de poezii „Eu încă mă caut”.

Cum ai reuşit să o editezi? Am menţionat şi în prefața cărții faptul că lansarea culegerii mele de versuri a fost o surpriză a vieţii.

S-a produs, practic, întâmplător, iar norocul şi-a jucat rolul. O colegă și bună prietenă de-a mea, Mihaela Morozan, și ea jurnalistă începătoare, a realizat un interviu cu poeta şi fosta ei profesoară de limbă română. Prietena mea i-a

povestit acestei doamne, Oxana Munteanu, despre mine şi creaţiile mele. În câteva zile, cu ajutorul Dnei Oxana poeziile mele au ajuns pe masa editorului – Virgil Șerbu Cisteianu (din Alba Iulia, România). El mi-a apreciat creațiile, iar în scurt timp mi-a propus să editez o carte.

Cât de greu a fost să colaboraţi la distanţă? Nu regret că am acceptat o astfel de colaborare, deşi din start eram poziţionată sceptic. Am colaborat cu editorul doar cu ajutorul poştei electronice.

A fost puţin complicat până am ajuns la scopul scontat. Îmi imaginam cartea puţin altfel.

Din acest motiv intenționez să o reeditez şi anume să îi oferim o altă copertă. Totuşi le mulțumesc mult doamnei Oxana Munteanu, care mi-a scris prefața cărții și domnului Virgil Șerbu. Nu sunt sigură că aș fi îndrăznit să lansez o carte fără ei, cel puțin, nu acum.

Care sunt emoţiile tale după lansarea oficială? La prezentarea cărții mele ”Eu încă mă caut”, au fost momente frumoase,dar şi unele mai puțin. Totuşi e un început de cale și înseamnă foarte mult pentru mine. Acest eveniment m-a făcut mai curajoasă şi încrezută în forţele proprii. Deşi nu mă declar poetă, am găsit oameni care mă apreciază şi înţeleg că lucrările mele sunt interesante. Lucru cert este că după lansare, sufleţelul meu a fost bucuros ca niciodată, deoarece casa mea era plină de flori şi cadouri în acea zi.

Cum îmbini poezia şi activitatea ta de jurnalist? Ocupația mea de bază e jurnalismul, asta nu înseamnă că mă las de poezie. Prin poezie mă exprim, mă simt integră, deci ea mă ajută să fiu împlinită.

Ele sunt ceea ce iubesc să fac – să scriu. Într-un fel sau altul profesia, pe care mi-am ales-o, vine ca o completare la pasiunea mea pentru versuri.

Interviu: Cristina Evtodii

„Eu scriu aproape de când sunt De când nici nu știam a scrie”

Doina Aldea-Teodorovici

la nobiltà del canto La celebre artista aveva la massima cura della propria immagine quando si esibiva in pubblico.

Nel corso della Storia, mogli di notabili, attrici, cantanti, hanno rappresentato immagini ideali di comportamento e di stile. Anche se la Moldova enumera soltanto quattro milioni di persone, e la si considera un paese povero, ha i propri idoli amati, presi a modello.

Quest’anno ricorrono due decenni da quando la coppia Doina e Ion Aldea Teodorovici è venuta a mancare, privandoci della gioia del loro canto e dell’indubbio fascino che sapevano esercitare sul pubblico Perdoni il lettore la mia presunzione: Sono nata anche io

il 15 novembre, come Doina e i miei genitori volevano chiamarmi come lei. Forse per questa ragione ho sempre da ogni punto di vista, ammirato lo stile, tanto ricercato di quest’artista quanto lo erano le sue interpretazioni.

Sembra che Doina non acquistasse abiti confezionati, ma piuttosto amava elaborarli da sé, ispirati allo stile europeo. La madre dell’artista testimonia che lei aveva grande cura della sua immagine e sosteneva che per conquistare il pubblico non basta saper ben cantare, ma conta anche la forma di come ci si presenta. Preferiva lo stile classico, se pur possedeva tanti abiti diversi. E nel suo guardaroba privilegiava il colore nero.

Amava il bello in tutte le forme ed imitava il gusto del vestire delle donne europee. Così diceva di sentirsi più donna. Sempre secondo quanto riferisce la madre, aveva abiti non solo eleganti, ma ne aveva anche di semplici.

Riflettendo su questa sua passione è da credere che fosse persuasa dell’importanza di crearsi un immagine, adeguata allo spirito delle sue canzoni; e per questo l’abito di scena era per lei una componente essenziale.

Lo stile di Doina appariva originale, appunto perché semplice e nello stesso tempo ricercato. A distanza di venti anni il modello di quest’artista resta memorabile.

C.B.

Doina Aldea-Teodorovici nobleţea cântecului patriotic

Fiecare popor are femeile sale pe care le admiră și le iubește. De-a lungul istoriei, soțiii de președinți, actrițe, cântărețe, femei-politicieni au servit drept icoane de comportament și stil.

Chiar dacă suntem o țară cu doar 4 milioane de oameni și cel mai sărac stat de pe vechiul continent, avem și noi femei pe care le ținem minte, pe care le iubim și care ne servesc drept model.

În acest an se împlinesc 2 decenii de când cuplul Doina și Ion Aldea Teodorovici nu mai este alături de noi, nu ne mai bucură cu șlagăre și piese de suflet.

M-am născut și eu pe 15 noiembrie, ca și Doina Aldea Teodorivici, părinții vroiam să mă numească Doina, în cinstea ei. Poate din această cauză mereu am admirat-o din toate punctele de vedere și mai ales din perspectiva stilului vestimentar care a consacrat-o la fel ca și piesele interpretate.

Stând de vorbă cu mama ei am aflat că Doina nu cumpăra haine, ci le făcea le cosea cu cea mai mare grijă.

Se inspira din stilul european. A fost mereu preocupată de modul în care arăta. ”Asta era pasiunea ei. Stilul clasic era preferatul ei, chiar dacă avea ținute și piese vestimentare diverse. Culoarea neagră predomina în garderoba sa. ”Îi plăceau extrem de mult lucrurile frumoase. Întotdeauna a vrut să cultive un gust vestimentar european femeilor, pentru ca aceastea să se simtă și să fie cu adevărat femei”.

Își dorea să cucerească publicul nu doar prin piesele cântate, ci și prin modul în care arăta...

Potrivit Eugeniei Marin, Doina avea în garderoba sa rochițe și costume simple, dar elegante. Îi plăceau accesoriile și spunea că „pe scenă și în viață nu trebuie să apar în haine de la piață”. Nu e un capriciu, ci un mod de viață, o gândire aparte, pentru că Doina își cosea hainele în conformitate cu muzica pe care o cânta, și îi plăcea să fie mereu la înălțime nu doar prin muzică.

Simplu, cald, plăcut, stilat, interesant, deosebit, așa mi se pare stilulal Doinei Alea-Teodorovici. Și dacă ar trebui să spun cine e cea mai stilată doamnă, atunci cu siguranță rămâne a fi Doina, chiar și după 20 de ani de la tragicul deces.

Cristina Burlacu

salute

46

un istituto a tutela

della salute

del bambino Il Dipartimento Scientifico dell’Istituto delle Ricerce nel campo della protezione della Salute della madre e del bambino è stato creato nel 1988 sotto la guida del Direttore. Petru Stratulat, Professore in Medicina.

Attualmente, nel dipartimento operano 5 laboratori: Ostetricia-Ginecologia, Perinatologia, Pediatria, Neuropediatria e Neurofetologia. Due sezioni scentifiche: Immunologia e Microbiologia, Morfopatologia.

Il Dipartimento svolge ricerche e intraprende attività innovative e con strumenti tecnologici, a tutela della salute.

Gli obiettivi di base delle ricerche sono mirati alla riduzione della mortalità materna, perinatale, infantile; sull’invalidità neonatale.

Il Profilo scientifico dell’istituto- la salute materna ed infantile, e l’orientamento strategico ”Biomedicina, farmaceutica, assistenza e tutela della salute” sono obiettivi perseguiti in conformità alle linee del Governo, riferendosi ai progressi della scienza medica contemporanea. Negli ultimi cinque anni, il Dipartimento ha realizzato otto progetti istituzionali e sette progetti internazionali.

Attualmente sono in fase di realizzazione quattro progetti: 2014) - Aspetti clinici e sperimentali nello sviluppo intrauterino e dei fattori che influenzano il sistema nervoso del feto.

- Le particolarità dell’evoluzione del neonato prematuro e sviluppo dei metodi per prevenire i rischi infettivi.

- Studi e ricerche delle malattie atopiche nei bambini.

- Fattori funzionali nel trattamento di disturbi neuro-displastici digestivi nei bambini.

Nel periodo 2006-2009 al Laboratorio Perinatologico è stato assegnato il titolo di Centro di collaborazione OMS „Promozione delle

tecnologie per l’assistenza perinatale”. Per il livello elevato dei programmi, metodi, e tecnologie sono stati invece attribuiti i premi : a)„ The WIPO Medal for Out-standing Woman Inventor” alla Fiera Internazionale Specializzata del’Organizzazione Mondiale di Proprietà Intellettuale Ginevra Chisinau (2000), b) 9 medaglie per mostre e showroom internazionali e nazionali, di cui 4 medaglie d’oro, c) 16 diplomi e premi speciali.

I risultati delle indagini scientifiche sono apprezzati nel contesto della comunità scientifica, ottenendo di recente (2012) la qualifica di Organizzazione di livello internazionale.

Il Dipartimento collabora con organizzazioni analoghe all’estero : Istituto di Perinatologia, (Birmingham, Inghilterra); Ospedale Universitario (Ginevra) ; Istituto di salute pubblica e tropicale (Basilea Svizzera); Università di Medicina (Vilnius Lituania); Federazione Internazionale di Ostetricia e Ginecologia (2006-2010) ; Ospedale Clinico di Ostetricia-Ginecologia « Cuza Vodă »,( Iasi, Romania); ICS Ostetricia e Ginecologia, (San Pietroburgo, Russia), Centro Perinatale e Medicina Riproduttiva, (Perugia, Italia). Sussistono possibili forme di collaborazione con il Centro Medico Internazionale del Giappone.

Gli scienziati dell’istituto sono coinvolti in attività internazionali per protocolli clinici su richiesta dell’OMS e del Ministero della Salute di Tadjikistan e UNFPA, Cazahstan e altre organizzazioni.

Contatti: Moldova, Chişinău, str. Burebista 93 tel/fax: +373 2252-11-71 web: www.mama-copilul.md

o instituţie pentru a proteja sănătatea mamei şi a copilului Departamentul Ştiinţific al Institutului în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului a fost creat în anul 1988 fiind condus de la întemeiere de directorul pe stiinţă, Dl Petru Stratulat.

Actualmente, în cadrul Departamentului activează 5 laboratoare: Obstetrică şi Ginecologie, Perinatologie, Pediatrie, Neuropediatrie şi Neurofetologie, Corecţie chirurgicală a viciilor congenitale la copii şi 2 secţii ştiinţifice: Imunologie şi Microbiologie, Morfopatologie.

Obiectivele de bază ale cercetărilor efectuate se axează pe reducerea indicilor morbidităţii şi mortalităţii materne, perinatale, infantile, precum şi a invalidităţii copiilor din republică, inclusiv, formarea şi menţinerea potenţialului ştiinţific, prin participarea activă în procesul de pregătire şi perfecţionare a cadrelor medicale, pentru necesităţile sferei ştiinţei şi inovării, precum şi ale invăţămîntului superior.

Profilul ştiinţific al instituţiei sănătatea mamei şi copilului, precum şi direcţia strategică „Biomedicină, farmaceutică, menţinerea şi fortificarea sănătăţii” sunt determinate în sfera ştiinţei şi inovării, în conformitate cu priorităţile Statului, aliniindu-se la progresele ştiinţei medicale. In ultimii 5 ani, Departamentul a implementat

8 proiecte instituţionale şi 7 proiecte internaţionale. Actualmente sunt în proces de implementare următoarele 4 proiecte:2014) - Aspecte clinico-experimentale în dezvoltarea intrauterină şi a factorilor ce influenţează asupra sistemului nervos la făt.

- Specificul evoluţiei infecţiei la nou-născutul prematur şi dezvoltarea metodelor de prevenire a complicaţiilor infecţioase.

- Elaborarea conduitei integrate a maladiilor atopice la copii.

Factorii funcţionali şi imunohistochimici de diagnostic şi aportul acestora în tratamentul disfuncţiilor neurodisplastice digestive la copii. În perioada 2006-2009 Laboratorului Perinatologie i s-a decernat titlul de Centru colaborativ OMS „Promovarea tehnologiilor oportune în asistenţa perinatală”.

Calitatea avansată a conceptelor, metodelor şi tehnologiilor elaborate a fost menţionată cu: a) premiul şi medalia de aur de Inventator remarcabil „The WIPO Medal for Out-standing Woman Inventor” la Expoziţia Internaţională Specializată a Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală Geneva-Chisinäu (2000), b) 9 medalii obţinute la expoziţii şi saloane internaţionale şi naţionale, din care 4 medalii de aur, c) 16 diplome şi distincţii speciale.

Rezultatele realizărilor stiinţifice au fost înalt apreciate în procesul de acreditare a activităţii ştiinţifice, Departamentul de Ştiinţă

obţinînd recent (2012) calificativul de organizaţie cu recunoaştere internaţională.

Departamentul colaborează cu organizaţii similare de peste hotare: Institutul de Perinatologie, Birmingham, Marea Britanie; Spitalul Universitar din Geneva şi Institutul Tropical şi de Sănătate Publică, Basel, Elveţia; Universitatea de Medicină din Vilnius, Lituania, Federaţia Internaţională de Obstetrică şi Ginecologie în cadrul proiectului „Salvarea mamelor şi copiilor” (2006-2010); cu Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă”, Iaşi, România; ICŞ Obstetrică şi Cinecologie „D. Ott”, Laboratorul de diagnostic prenatal şi postnatal al maladiilor la copii, Sankt-Petersburg, Rusia, Centrul Pertinatal şi de Medicină Reproductivă, Perugia, Italia. Au fost trasate unele direcţii de eventuală colaborare cu Diviziunea de Expertiză a Biroului Cooperării Internaţionale, Centrul Medical Internaţional al Japoniei.

Cercetätorii stiinţifici au fost implicaţi în activitäţi de expertiză internaţională a protocoalelor clinice la solicitarea Biroului OMS şi Ministerului Sănătăţii din Tadjichistan şi dezvoltarea sistemului regionalizat de perinatologie la solicitarea UNFPA, Cazahstan şi altor organizaţii.

Contact: Republica Moldova mun. Chişinău, str. Burebista 93 tel/fax: +373 2252-11-71 web: www.mama-copilul.md

anche il cappotto L

a stagione invernale è ormai iniziata: se fino a questo momento un semplice soprabito bastava per affrontare le temperature ancora miti, in questi giorni il temuto «Generale Inverno» ha calato le sue spire. La questione «capospalla» è da affrontarsi, per chi ha voglia di acquistare un nuovo cappotto. In questo caso, per orientarsi ecco una breve guida che raccoglie tutte le tendenze più “hot”.

Ci sono le idee attuali (e aggressive nel caso dell’animalier), ma anche quei modelli evergreen che non temono lo scorrere del tempo, anzi costituiscono le fondamenta di un guardaroba intelligente e durevole.

1 animalier

Leopardo, zebra e tigre: belve che diventano docili se declinate in versione cappotto. Si parla di stampe, niente allarmismi: sono tessuti fantasia che rendono il classico capospalla grintoso e chic. Meglio scegliere un debutto senza rischi, quindi optare per modelli dalle linee pulite, magari di stile leggermente maschile per riequilibrare la carica.

2 cammello

C’è il tubino nero e c’è il cappotto cammello: entrambi sono pezzi musthave, che risolvono dilemmi stilistici dell’ultimo momento e, dettaglio non trascurabile in epoca di crisi, durano nel tempo. In quest’ottica, meglio optare per modelli evergreen come il classico «a vestaglia» oppure scegliere volumi lievemente over, ovvero abbondanti, decisamente attuali. Parlando di nuance, la sfumatura giusta è quella che illumina maggiormente l’incarnato: perché se è vero che il classico color cammello dona sopratutto alle carnagioni ambrate, non è detto che una sfumatura più tendente al miele non possa essere perfetta per le pelli diafane.

fa eleganza 3 bianco

Lo stile «Regina delle nevi» fa capolino ciclicamente nelle proposte degli stilisti, che amano quell’aria candida e innocente che un bel cappotto bianco sa dare. Femminile ma non lezioso, è il capo ideale per chi ama farsi notare senza troppi eccessi.

Attenzione però, in tema di materiali il non-colore per eccellenza richiede un’attenta valutazione: infatti i tessuti sintetici, che in altre varianti sono innocui, declinati in bianco rischiano di restituire un effetto «povero» all’intero look. Quindi meglio optare per lana, cashmere e alpaca che rendono prezioso il modello.

Con un occhio al portafoglio e uno alle ultime tendenze.

Ecco le proposte più convincenti per affrontare i primi freddi.

4 scozzese

Pied de poule, scacchi e losanghe vanno per la maggiore nella stagione invernale. Non è un mistero: tutti tessuti della tradizione inglese in versione cappotto (ma anche cappa o blazer) donano al look quotidiano un appeal «college» davvero irresistibile.

Oltretutto sono versatili perché funzionano tanto con jeans e scarpe da ginnastica quanto con abiti più classici, come tubini e completi. Una soluzione mille usi quindi, da scegliere in versione «oversize» per seguire la tendenza di stagione, mentre per i tipi più classici andrà benissimo il classico modello «a vestaglia».

Vi ho proposto il look del cappotto, indispensabile in questa stagione.

La diffusione della Moda, intesa come mentalità, sarà una motivazione per parlare sempre di più su un argomento, quello della Moda, sempre più attuale per la vostra vita quotidiana, per renderla sempre più viva ed interessante.

Sergio Gualte

paltonul în forma sa elegantă Cu un ochi la portmoneu şi cu celălalt la ultimele tendinţe, iată cele mai bune propuneri pentru înfruntarea primelor geruri.

S

ezonul de iarnă s-a început de-acum: dacă până în acest moment un simplu mantou ajungea să facă faţă temperaturilor blânde, în aceste zile înspăimântătoarea „Iarnă generală” a diminuat din spiralele sale.

E de abordat tema „îmbrăcămintei exterioare” pentru cei ce doresc să achiziţioneze un nou mantou. În acest caz, pentru a se orienta, iată un mic ghid care cuprinde tendinţele cele mai „hot”. Sunt ideile actuale (şi cele agresive în cazul animalier), dar şi acele modele evergreen care nu se tem de scurgerea timpului, dimpotrivă, constituie fundamentul unei garderobe inteligente şi de durată.

1 animalier Leopardul, zebra şi tigrul: animale care devin docile când sunt aşezate în versiunea mantoului. Fără panică, este vorba de tipare: sunt ţesuturi din fantezie, care redau clasica îmbrăcăminte exterioară chic şi energică. Este mai bine de ales un debut fără riscuri, deci de optat pentru modelele cu liniile curate, cel puţin stilate, uşor masculine pentru reechilibrarea încărcăturii.

2 bej Este rochiţa neagră şi este mantoulcămilă: ambele sunt bucăţi musthave, care soluţionează dileme stilistice din ultimul moment şi se păstrează în timp - detaliu de netrecut cu vederea în epoca de criză. Din acest punct de vedere, mai bine de ales modelele evergreen ca şi clasicul palton sau să alegeţi volume uşor over, desigur abundente, care sunt actuale. Dacă e să vorbim de nuanţă; cea mai potrivită este aceea care iluminează mai mult culoarea pielii: este adevărat că clasica culoare a cămilei favorizează mai ales tenului de chihlimbar, dar asta nu înseamnă că o nuanţă mai spre culoarea mierii nu poate fi perfectă pentru tenurile diafane.

3 alb

4 scotian

Stilul «Regina zăpezilor» apare în propunerile stiliştilor cărora le place aerul candid şi inocent pe care îl oferă mantoul alb. Feminin dar fără maniere, este articolul ideal pentru cei care iubesc să se evidenţieze fără prea multe excese. Atenţie, deoarece materiile fără culoare cer o estimare aparte: ţesuturile sintetice, care în alte cazuri sunt inofensive, aşezate în culoarea albă riscă să dea un efect «sărac» întregului aspect. Deci e mai bine să alegeţi lîna, caşmirul şi alpaca, care fac modelul preţios.

Pied de poule, desenul şah şi romburile, merg foarte bine în sezonul de iarnă. Nu e un mister: toate ţesuturile tradiţiei engleze în versiunea mantoului (dar şi trenciul sau blazer-ul) oferă aspectului cotidian un appeal «college» întradevăr irezistibil. Mai mult decît atît, sunt flexibile pentru că se asortează cu jeans şi tenişi, dar şi cu îmbrăcămintea mai clasică, precum rochițele şi seturile. O soluţie de uz universal, de ales în versiunea «oversize» pentru a ţine pas tendinţei sezonului, în timp ce tipurile cele mai clasice vor merge foarte bine ca şi clasicul model de «palton».

V-am propus un look al mantoului, indispensabil în acest sezon. Extinderea Modei, înţeleasă ca mentalitate, va fi un motiv pentru a vorbi tot mai mult pe o temă - cea a Modei, tot mai actuală pentru viaţa voastră cotidiană.

S. G.

Lara Savoia lo «scioglifiabe» di

la poesia dell innocenza

C

onosciamo Lara Savoia attraverso il suo percorso poetico che rivela immediatamente una audace personalità, dal temperamento fortemente creativo.

Vale a dire che si è di fronte ad una presenza fenomenica: una di quelle rare creature, dotate di tale indubbio talento artistico, in grado di vedere la bellezza dove altri non la vedono.

E la sua poetica, per un proprio istintivo modo interiore, appare lontana da ogni tentazione accademica o di maniera e si presenta ben salva da esasperazioni naturalistiche o decadentiste che la renderebbero anacronistica.

E se piuttosto, per una naturale affinità con l’estetica dei poeti ermetici, vi si può appena ad

essi accostarla, resta la felicità di una fertile immaginazione, l’originale raffinatezza delle metafore, la ricchezza semantica del lessico, per cui l’esito poetico si risolve sempre in motivi di intenso lirismo, quasi una “epifania” dello spirito.

E non è tutto. Nella poesia di Lara, che non teniamo di definire alta poesia, si intravede l’acuta sensibilità femminile che trascende sentimenti delicati e sottili, suggeriti da un profondo senso umano.

Ma la sua opera poetica va oltre; in quanto perviene, anzi assurge, ad una rappresentazione sublimata di una realtà che riflette e interpreta il travaglio del nostro tormentato mondo contemporaneo.

Di recente Lara Savoia si accinge ad un nuovo genere: la fiaba, in una prosa letteraria nitida e innocente, di fanciullesco candore, trepida e palpitante, serena e olimpica, dove non una sola espressione sia priva di una spontanea temperie poetica, sentita e sincera, fluida e pura come l’acqua di una limpida fonte.

Dica ora il lettore l’ultima parola e si lasci sedurre da quella sorte di incantamento che, come per sortilegio. sa creare l’ispirata Arte di Lara Savoia.

Raffaele Scognamiglio

53

publică şi tu!

regatul de poveste al

Larei Savoia poezia inocenţei

P

e Lara Savoia o cunoaştem datorită parcursului său poetic prin care a demonstrat imediat că este o persoană nonconformistă, cu temperament foarte creativ. Trebuie să menţionăm că avem în faţă o persoană fenomenală: una dintre rarele fiinţe dotate cu un evident talent artistic, în stare să vadă frumuseţea acolo unde alţii nu o văd. Şi poeticitatea ei, dintr-un mod interior personal instinctiv, apare departe de orice tentaţie academică sau de manieră şi rămâne salvată de exasperările naturalistice sau decadente care ar face-o anacronică.

Ultima operă a Larei Savoia este o carte de poveşti, scrisă într-o proză elegantă, dar care reflectă, cu siguranţă inconfundabila sa personalitate poetică.

Şi dacă mai curând dintr-o afinitate naturală cu estetica poeţilor ermetici, abia de se poate de ei să o apropiem, atestăm fericirea unei imaginaţii fertile, rafinamentul original al metaforelor, bogăţia semantică a lexicului, unde rezultatul poetic se desface întotdeauna în motive de lirism intens, aproape o “epifanie” a spiritului.

Şi asta nu e totul. În poezia Larei, pe care noi ţinem să o numim poezie înaltă, se întrevede sensibilitatea acută feminină care întrece sentimentele delicate şi subtile, sugerate de un profund sens uman.

Dar opera ei poetică merge mai departe; întrucît atinge, chiar se ridică la o reprezentare înaltă a unei realităţi care reflectă şi interpretează travaliul lumii noastre contemporane turmentate.

Recent Lara Savoia se alătură unui nou gen: povestea, într-o proză literară clară şi inocentă, de o candoare copilărească, tremurătoare şi palpitantă, senină şi olimpică, unde nu o singură expresie este lipsită de un spontan amestic poetic, simţit şi sincer, fluid şi pur ca apa unui izvor limpede.

Să zică acum cititorul ultimul cuvînt şi să se lase sedus de acel fel de vrajă care, din magie, ştie să creeze inspirata Artă a Larei Savoia.

R.S.

La redazione di .

«Moldova in Progres» rivolge a tutti i propri lettori i più sinceri auguri per un felice anno nuovo.

Redacţia revistei «Moldova în Progres» aduce tuturor cititorilor cele mai sincere urări de bine şi realizări frumoase în anul care vine.