Cuvântul “mediu” exprimă şi acoperă o noţiune globală, utilizată în toate domeniile de activitate. Prin mediu înţelegem ansamblul condiţiilor şi elementelor naturale ale Terrei: apa, aerul, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului. Astfel definit, conceptul evidenţiază o dinamică aparte, exprimând tendinţa generală de includere în compunerea sa atât a elementelor naturale, cât şi a celor create de om. Având în vedere poziţia centrală pe care o ocupă omul în mediu, şi luând în considerare interesele sale fireşti de a trăi într-un ambient sănătos, despre noţiunea de mediu nu se poate vorbi decât cu referire la om care, ca vieţuitoare, face parte din mediul natural. Din definiţia de mai sus rezultă că noţiunea cuprinde atât mediul natural – natura în forma sa originară, cu părţile ei vizibile şi invizibile, reprezentând condiţia existenţei tuturor vieţuitoarelor (terenurile de orice fel, subsolul oricăror terenuri, apele subterane şi de suprafaţă, pădurile, aerul, flora şi fauna terestră şi acvatică etc.) – cât şi mediul artificial, cel creat de mâna şi mintea omului, adică bunurile care există datorită activităţii umane şi care reprezintă condiţiile materiale ale vieţii. În “spiritul” termenilor definiţi anterior putem denumi mediu – în sens larg – ansamblul forţelor fizice şi biotice care influenţează o unitate vitală (sistem viu). Astfel conceput, mediul apare ca un sistem infinit care cuprinde atât fenomene fizice obişnuite (ca: vântul, ploaia etc.), cât şi forţe majore ale cosmosului (radiaţiile cosmice): este un sistem cosmo-biologic, o “îmbinare cosmică a tot ceea ce se întâmplă”. Page | 1
Pe toate nivelurile de integrare ale lumii vii, viața este dependentǎ de mediu. Nici un organism viu, nici un sistem nu pot exista ȋn mod izolat ci doar ȋn strȃnsǎ corelație cu tot ceea ce ȋi ȋnconjoarǎ. Ȋntre organism şi mediul ȋnconjurǎtor se realizeazǎ permanent schimburi materiale, informaționale. Fiecare organism reprezintă rezultatul evoluției adaptive de lungă durată în anumite condiții de viață. Viața organismelor este inexistentă în afara mediului. Noțiunea de mediu ecologic însumează totalitatea condițiilor naturale, componenților naturii vii și nevii (forțele majore ale cosmosului – radiațiile cosmice, radiațiile solare, forțele de atracție ale Lunii, pulbere cosmice; fenomenele fizice obișnuite – temperatura, umiditatea, solul, vîntul; magnetismul cosmic și terestru; organismele vii – plantele și animalele etc.) dintr-un loc dat cu care un organism vine în contact, adică se află în relații reciproce directe sau indirecte. Denumirea de mediu cuprinde ȋn sens larg ansamblul forțelor fizice ce influențeazǎ un sistem viu. Astfel conceput, mediul apare ca un sistem infinit, caracterizat de fenomene obișnuite și direct observabile, ca vȃntul, ploaia, variaţiile de temperatură, acțiunile și comportamentele viețuitoarelor, cȃt și forțele ale cosmosului, cum ar fi radiațiile cosmice. Ecosistemul este o unitate funcționalǎ fundamentalǎ a biosferei caracterizatǎ de un tip determinat de interacțiuni dintre componentele organice și anorganice și o configurație energeticǎ proprie ce asigurǎ desfǎșurarea ciclurilor biogeochimice, circulația substanței și transformǎrile energiei (STUGREN, 1965). Reprezentarea simplificatǎ a celui de al 4-lea nivel de ierarhizare, ecosistemul. Aici – ecosistemul de pǎșune și fanate, reprezentat de speciile vegetale componente și totalitatea animalelor caracteristice (implicit cele din sol din categoria nevertebratelor mici sau a reprezentanților regnurilor Monera si Protista)..
Page | 2
Componenții mediului ambiant pe nivelul populației Viața unei populații, a unei specii, modificările efectivelor lor, înmulțirea supravețuirea ș.a. sunt subordonate mediului. Iată de ce în unele regiuni ale planetei pot fi întîlnite unele specii de animale, plante ce nu există în alte locuri. De aceea organismele depind în mare măsură de variabilitatea mediului, fiindu-le propriu un comportament pasiv față de modificările factorilor externi. Cea mai mare autonomie față de mediu se manifestă la om și la animalele superioare. La rîndul lor organismele au valorificat anumite medii de viață: Mediu acvatic – este reprezentat de apele subterane, fluvii, rîuri, lacuri, mări, oceane. Mediu de viață terestru – este reprezentat de litosferă (munți, platouri, cîmpii, văi...). Page | 3
Mediu aerian – învelișul esterior al Terrei în care pătrunde sau sunt reținute radiațiile solare (de la suprafața terestră pînă la stratul de ozon). Mediu specific de viață – aici organismele vii fiecare reprezintă o lume întreagă populată de simbioniți și paraziți.
În ecologie se foloseşte deseori termenul factor de mediu sau factor ecologic. Mediul reprezintă un sistem complex de diferiți factori – elemente materiale capabile de a produce o acțiune sau influență directǎ sau indirectǎ asupra altor elemente materiale, provocînd reacții corespunzătoare. Totalitatea factorilor de mediu (temperatură, lumină, precipitațiile, presiunea atmosferică) paraziții, dăunătorii, lupta intra- și interspecifică, cu care un organism în decursul ontogenezei vine în contact și cu care se condiționează reciproc poartă denumirea de factori ecologici. Componentele mediului pot fi abiotice sau biotice in functie de acestea, factorii de mediu pot fi abiogeni sau biogenic dependenti de componentele abiotice sau biotice ale mediului. Factori ecologici este o noțiune care include următorii factori de mediu: factorii abiotici (temperatură, lumină, precipitații, presiune etc.) și factorii biotici (paraziții, dăunătorii, competiția intraspecifică și interspecifică) cu care un organism vine în contact și cu care se intercondiționează reciproc. Factorii de mediu sunt foarte variați, ei pot fi necesari (utili) sau din contră pot fi dăunători pentru ființele vii și, deasemenea pot, să favorizeze sau să împiedice supraviețuirea și reproducerea organismelor, deci nu toate forțele active din mediu au aceeași semnificație pentru fiinţele vii. Fiecare specie alege din mediul general acele elemente care pe un spațiu restrȃns sunt ȋn modul cel mai util structurii sale genetice.
Page | 4
Există o strȃnsǎ dependențǎ ȋntre particularitǎțile mediului și ale organismelor vii. Un factor al mediului poate fi numit limitativ atunci cȃnd variaţii minime ale acestuia produc reacții ale organismelor influențate de el. Fiecare factor al mediului este potențial limitativ. El devine efectiv limitativ atunci când intensitatea sau concentrația sa este prea micǎ sau prea mare. Efectele factorilor de mediu sunt corelate; de exemplu, la temperaturǎ scǎzutǎ (10℃) crapul suportǎ un conținut redus de oxygen în apă (0,8 mg/l), dar la temperaturǎ ridicatǎ (30°C) scǎderea conținutului de oxygen al apei la numai 1,3 mg/l are un efect letal asupra crapului. Condițiile abiotice ale unui mediu sunt determinate de urmǎtorii factori: geologici - reprezentați de natura geologicǎ a substratului; geografici - se referǎ la poziția pe Glob a diferitelor ecosisteme (latitudine, longitudine, altitudine); mecanici - reprezentați de mișcǎrile aerului (vȃnt, curenții de aer), a apelor (maree, curenți), substratului (cutremure, alunecǎri de teren); fizici - reprezentați de temperaturǎ, luminǎ și apǎ; chimici - reprezentați de compoziția ionicǎ, salinitate pH, concentraţia O2 şi CO2.
TIPURI DE MEDII GEOGRAFICE PE TERRA Factorii principali care impun tipurile de medii sunt poziţia geografică (desfăşurarea în latitudine, relieful şi clima, la care se adaugă, ca factori sintetizatori, vegetaţia şi solurile, iar în final, omul. Denumirile tipurilor de medii se dau după zonalitatea latitudinală exprimată prin tipul specific de vegetaţie şi după zona şi tipul climatic (de exemplu, mediile zonei calde, mediul pădurilor ecuatoriale), uneori şi după gradul de continentalism (temperat-continental) sau după relief, când este vorba de munte (mediile montane), unde submediile poartă totuşi numele etajelor de vegetaţie sau al treptelor de temperature (caliente, gelada etc!)!
Page | 5
Ca urmare, mediile geografice se diferenţiazǎ ȋn raport cu un element dominant, care poate fi clima, vegetaţia sau relieful, peste care se suprapun formele impactului antropic.
Tipuri majore de biomi pe Terra Factorii ecologici abiotici reprezintă un ansamblu de elemente fizice care influențează organismele vii. Page | 6
Biotopul este format din totalitatea factorilor abiotici, adică din toate elementele şi condiţiile neînsufleţite care influenţează un anumit areal. Factorii abiotici după modul cum acţionează, se pot împarte în două mari categorii: • factori abiotici de existenţă - sunt absolut necesar vieţii, aşa cum sunt: apa, aerul, lumina, etc.!, • factori abiotici de influenţă - nu sunt, cel puţin în mod direct, absolut necesari supravieţuirii, aşa cum este vȃntul pentru animale, furtuna sau poleiul! Primul factor abiotic se consideră clima, care influențează prin temperatură, umiditate, presiune, prezența luminii. Clima este un factor ce depinde de latitudinea geografică, relief, de zonele climatice unde se dezvoltă organismele. Condițiile de viață se diferențiază în: condiții de macroclimat; condiții de mezoclimat; condiții de microclimate.
Temperatura Din elementele climatice principalul factor abiotic este temperatura și este cunoscut că majoritatea organismelor au potențialul de viață situat din acest p.d.v., între 0-50 °C (grade Celsius), plantele fiind mai rezistente la temperaturi letargice (extrem de minime sau extrem de maxime). Animalele sunt mai puțin rezistente la temperaturi letargice, însă există și abateri în acest sens.
Forma corpului la vulpi în funcţie de condiţiile climatice (a-deşert, b – zona temperată, c-zona arctică)
Page | 7
Apa O altă grupă a factorilor abiotici sunt factorii hidrologici care determină condițiile fizicochimice pentru viața plantelor și a animalelor în apă. Altă grupă este umiditatea. Gradul de umiditate este exprimat după formula : K=E/P , unde: 1. K - coeficientul de umiditate; 2. P - precipitațiile; 3. E - evaporația.
Tot în așa fel se exprimă ariditatea: A=E/P. Dacă K este mai mare decât 1 atunci este surplus de umiditate, dacǎ-i mai mic, atunci este mare evaporația, iar dacă K=1, atunci este normal. Pentru aprecierea umidității pe un teritoriu mai există expresia de indice de umiditate: I=P/t+10 unde: 1. I - indice de umiditate; 2. P - precipitațiile; 3. t - temperatura. Influenţaţi de latitudinea şi altitudinea geografice, de temperatură şi regimul precipitaţiilor, biomii tereştri sunt diferiţi şi includ variate tipuri de păduri, întinderi ierboase (savana, stepă, tundră etc.) şi zone deşertice. Aceşti biomi includ de asemenea comunităţile specifice bazinelor acvatice incluse (lacuri, bălţi, mlaştini, zone umede). Deşi aceste asociaţii de ecosisteme s-au format în zone geografice distincte, există unele similarităţi ca urmare a selecţiei naturale. Page | 8
Diversitatea speciilor de animale, precum şi a speciilor vegetale subdominante, care sunt de regulă caracteristice fiecărui biom, este controlată de condiţiile de mediu şi de productivitatea vegetaţiei dominante. În general, diversitatea speciilor este mai mare dacă producţia primară netă este suficient de mare şi există condiţii favorabile de umiditate şi temperatură. Adaptarea speciilor şi specializarea nişelor trofice pot fi observate foarte bine la nivelul biomilor. Organismele care ocupă nişe trofice asemănătoare, în ecosisteme similare dar separate geografic, aparţin unor specii diferite care au dezvoltat însă adaptări similare, ca răspuns la modificarea similară a factorilor de mediu. Factorii biotici - reprezintă forme de acțiune ale ființelor vii, una asupra alteia. Fiecare organism simte permanent asupra sa acțiunea directă sau indirectă a altor ființe, intră în relații directe cu reprezentanți ai speciei (de plante/animale), cu microorganisme, depinde de ele, și el însuși exercită acțiune asupra lor. Lumea organică ce înconjoară orice ființă vie reprezintă o parte a mediului ei de viață.
Biocenoze Relațiile reciproce dintre organisme constituie baza existenței biocenozelor și populațiilor și studierea lor (între altele) ține de competența ecologiei. Factorii biotici duc la schimbarea dinamicii speciei, la schimbarea fertilității, a felului de comportare a organismelor (sub aspect psihologic) privind influența lor asupra mediului ambiant. Un indice biotic este indicele demografic sau numărul populației speciei de organisme (ce are capacitatea de a se înmulți). Page | 9
Elementul demografic (populația) este invers proporțional și diferit după cum este perceptată duritatea vieții pentru specia în cauză.
Biocenoza, treapta 3-a de ierarhizare ȋn ecologie, reprezintǎ biota, totalitatea ființelor vii dintr-o porțiune de ecosistem. Imaginea reprezintǎ o biocenozǎ din jurul unui animal - pradǎ. Poate reprezenta și un segment din ecosistem = consorțiu.
O grupă de elemente biotice sunt cele ecologice care exprimǎ purtarea organismelor față de și în legăturǎ cu mediul și alte organisme.
Asupra mediului, mai intervine un element deosebit de stresant şi complex, şi anume factorul antropic, adică acela determinat de activitatea omului. Factorii antropogeni - sunt forme de activitate a societății omenești ce modifică natura din punct de vedere al calității mediului de viața pentru alte specii, sau se răsfrânge în mod direct (nemijlocit) asupra vieții lor. Pe parcursul istoriei omenirii, dezvoltarea și înmulțirea activităților "antropogene", la început prin vânat apoi prin agricultură, industrie, transport, a schimbat considerabil natura planetei noastre. Importanța acțiunilor antropogene asupra lumii vii de pe Terra continuă să sporească rapid. Deși omul acționează asupra lumii vii prin modificarea factorilor abiotici și biotici dintre specii, activitatea omului pe Terra trebuie delimitată/definită ca forță aparte ce nu se încadrează în cadrul acestei clasificații. În prezent scoarța învelișului viu și a tuturor speciilor de organisme se află în mâinile societății umane și depinde de acțiunea antropogenă (globală) asupra naturii.
Page | 10
Omul, prin activităţile sale, influenţează în mod foarte pronunţat şi adesea negativ, întreaga biosferă. Însă, nu puţine au fost cazurile în care, prin intervenţia omului (crearea de arii protejate, împăduriri,
exploatarea
raţională a
resurselor
naturale, etc.!), natura a avut de cȃştigat. Ecosistemul unei păduri
Mai repede sau mai tȃrziu, tot omului îi va reveni sarcina de a repara ceea ce a stricat, în alte condiţii, însăşi existenţa sa fiind compromisă. Pȃnă la apariţia omului exista doar mediul natural, care întrunea componentele abiotice şi cele biotice cu tot ansamblul lor de relaţii. Pe parcursul istoriei geologice a Pămȃntului mediul natural a evoluat, dar, odată cu dezvoltarea societăţii umane, îndeosebi în ultimele secole, acest mediu a devenit tot mai restrȃns dimensional. În prezent doar suprafeţele acoperite de marii ghețari continentali, etajele alpine din munţii înalţi, părţile interne ale deșerturilor, pădurile ecuatoriale, mediul abisal al oceanului planetar mai pot fi considerate medii naturale în care influenţa omului este limitată. Majoritatea factorilor ecologici ca temperatura, umiditatea, vântul, precipitațiile, prezența adăposturilor și paraziții sunt caracterizați de foarte mare variabilitate în timp și în spațiu. Gradul de variabilitate ai fiecăruia din acești factori, pentru speciile în cauză, depinde de particularitățile mediului de viață, de ex: temperatura oscileazǎ mai mult la suprafața solului, dar la fundul oceanului sau în adâncul mărilor este aproape constantă. Factorii ecologici ai mediului exercită asupra organismelor vii o influență directă și pot acționa ca agenți excitanți, provocând modificări adaptive ale funcțiilor fiziologice și biochimice, condiționând imposibilitatea existenței în condițiile date ca factori modificatori, declanșând modificări anatomice și morfologice ale organismelor.
Page | 11
Secvențǎ de biocenozǎ de la nivelul pedofaunei și locul sǎu de trai = biotopul
Relatii de concurențǎ - atunci cȃnd o sursă de hrană dispune de puţine resurse, organismele concurează pentru această sursă şi cel care este mai puternic supraveţuieşte, adică cîştigă dreptul la această sursă. Această competiţie apare din cauza că atȃt plantele cît şi animalele reprezintă resurse care nu pot satisface necesităţile vieţii de adult sau de reproducere a unei anumite specii sau mai multor specii.
Biomul Este o comunitate biotică caracterizată prin existent unor populaţii dominante de plante şi animale, trăiesc într-un anumit climat specific de regulă unor zone geografice mai extinse. Biomul poate fi privit ca o asociaţie de biocenoze adiacente din punct de vedere geografic ceea ce le conferă particularităţi distincte. Deoarece, iniţial denumirea biomului a fosta aceea de formaţiuni/asociaţii vegetale, majoritatea biomilor sunt denumiţi după tipul vegetaţiei dominante.
Page | 12
Principalele tipuri de biomi sunt următoarele: 1. Tundra arctică şi alpină - tundra este un biom caracterizat de o vegetaţie din care lipsesc arborii şi arbuştii de talie mare, dar în care există plante de talie mică, iar suprafaţa solului este umedă și are o structură spongioasă, larg răspȃndit în jurul latitudinii nordice de 34 grade. În adȃncime, de cȃţiva centimetri pȃnă la cȃţiva metri, în funcţie de zona geografică şi evoluţia temperaturii, solul este îngheţat permanent alcătuind aşanumitul permafrost. Astfel se explică absenţa plantelor cu rădăcini viguroase (arbori, arbuşti etc.!). Este unul dintre cele mai tinere biomuri, format acum circa 9-11000 de ani ȋn urma glaciațiunii Wisconsin. Localizată între 55 şi 70º latitudine nordică, tundra reprezintă o întindere vastă de 11,563,300 km2, circa 20% din suprafaţa terestră. Denumirea de “Tundră” provinde de la un cuvânt finlandez “tunturia” ce ȋnseamnǎ fǎrǎ arbori. 2. Pădurile boreale de conifere - acest biom este reprezentat de păduri umede şi reci de conifere (sau taiga) care se întind pe suprafeţe vaste, pe mai multe continente, între paralelele de 45 şi 56 grade latitudine nordică. Climatul este rece şi foarte rece cu un surplus de umezeală în timpul verii. Vegetaţia predominantă este reprezentată de diferite specii de conifere dintre care cele mai comune sunt: Picea glauca, Abies balsamea, Pinus resinosa, Pinus strobus, Picea mariana, Pinus contorta, Pinus ponderosa etc.!. Datorită ecranării energiei luminoase, plantele situate pe verticală la nivelul inferior sunt mai slab reprezentate.
Taigaua formeazǎ o zonǎ cvasicontinuǎ ȋn Eurasia și America de Nord, ȋntre limitele sudice ale tundrei și cele nordice ale pǎdurilor nemorale sau, pe alocuri, chiar ale stepei (aproximativ ȋntre 750 – 450lat. N)
Page | 13
Habitate şi nişe Habitatul este reprezentat de fragmentul de spațiu fizic ȋmpreunǎ cu componentele sale chimice (factori abiotici) și biologice (hranǎ), care asigurǎ condițiile pentru instalarea și menținerea unei populaţii/specii de viețuitoare. Știința habitatului studiazǎ efectele ansamblului de factori care influențeazǎ morfologia, structura și fiziologia indivizilor.
Nişa spațialǎ este fragmentul de teren ȋn care animalul ȋşi găseşte un adapost. Nişa troficǎ reprezintǎ totalitatea relațiilor trofice ale unei specii, a relațiilor sale cu hrana și cu dușmanii sǎi, deci ansamblul de activitǎți de cǎutare, capturare și consumare a hranei, precum și cele de evitare a prǎdǎtorilor. În cazul plantelor care ocupǎ același teritoriu, diferența de nişǎ troficǎ este datǎ de perioada din an ȋn care utilizeazǎ aceleași resurse ale mediului, de adâncimea la care ajung rǎdǎcinile lor sau de toleranța fațǎ de temperaturǎ. Cu toate acestea, nișele se suprapun parțial, deoarece ȋntr-un spațiu pot coexista specii ȋnrudite și/sau cu aceleași cerințe de hranǎ, aceeaşi sensibilitate la factorii de mediu. De aici rezultǎ tensiuni interspecifice care pun în pericol coexistența speciilor.
Page | 14
Niveluri de organizare şi de integrare a lumii vii Lumea vie este organizatǎ ȋn sisteme, ansambluri de componente care funcţionează ca un ȋntreg. Ȋntre diversele componente ale sistemului se stabilesc conexiuni structurale și funcționale care asigurǎ funcționarea acestuia. Ierarhic biosfera prezintă mai multe niveluri: - nivelul biosferei; - nivelul biocenotic, reprezentat prin biocenoze (comunitǎți de indivizi aparținȃnd unor specii diferite, de exemplu, organismele din pǎdure); - nivelul populațional sau al speciei; - nivelul individual, reprezentat prin indivizi biologici; - nivelul celular, forma de bazǎ a organizǎrii lumii vii; - nivelul subcelular: organitele celulare, virusuri; - nivelurile atomic și molecular, fundamentul fizico-chimic al vieții.
Page | 15
Nivelurile de organizare ale materiei vii reprezintǎ totalitatea sistemelor ce au o organizare și funcționare asemǎnǎtoare. Nivelurile de integrare reprezintǎ ȋntreaga ierarhie de sisteme, indiferent dacǎ sunt vii sau lipsite de viațǎ, integrate ȋntr-un nivel de integrare.
Clasificarea ȋn raport de Proiectul EC CORINE al biotopurilor (European Comunities Classification)(CEC, 1991) - azi sunt recunoscute urmǎtoarele 8 tipuri de ecosisteme: a. Pǎduri. b. Tufișuri (arbuști) și pǎșuni-pajiști. c. Rȃuri și lacuri tipice. d. Mlaștini, smarcuri, bǎlți.
Page | 16
e. Ecosisteme marine și de coastǎ. f. Zone montane cu caracteristici aparte: roci și grohotis. g. Deșert și tundrǎ. h. Ecosisteme agricole și urbane.
Page | 17
BIBLIOGRAFIE 1) https://www.scribd.com/doc/134350668/Factorii-Biotici-Si-Abiotici 2) https://docgo.net/philosophy-of-money.html?utm_source=medii-biotice-abioticehabitate-si-nise-tipuri-majore-de-biomi-pe-terra-11 3) https://docgo.net/philosophy-of-money.html?utm_source=tipuri-de-medii-geografice-peterra 4) https://www.wikiwand.com/ro/Factori_ecologici 5) http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Ecologia.umana/IIIEcosistemele.naturale.pdf 6) http://www.eam.ase.ro/Media/Default/Admitere%20Master/2015/1_110-130.pdf 7) http://feisa.usch.md/wp-content/uploads/2017/03/CURS-PMA.pdf 8) https://www.slideshare.net/lcosteiu2005/49544464descoperireanaturiighidptprofesoricopii 9) https://www.scribd.com/document/41127238/Ecologie-Generala 10) https://www.scribd.com/doc/57945320/Curs-Ecologie-Ecosistem 11) http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Concepte-si-terminologieecolo81585.php 12) https://es.scribd.com/document/152449414/Ecologie
Page | 18