Revista Ararat by Nor Ghiank

a rr a a t Editura

CUPRINS

B-dul Carol I nr. 43 sector 2 București

Roman: Adunarea generală a Sucursalei UAR și două evenimente cultural ………………… 4 Armenii din Constanța, un exemplu de unitate și caldură sufletească ………………………… 7 Botoșani: O adunare de gând și suflet într-o zi sfântă de 8 martie ……………………………… 8 Varujan Vosganian (re)chemat la Cluj ………………………………………………………………… 9 La Craiova s-a înființat o nouă sucursală UAR ……………………………………………………… 9 Veche-nouă conducere la Sucursala Cluj UAR …………………………………………………… 10 Adunarea generală UAR Gherla ……………………………………………………………………… 11 Concurs cultural: „Armenopolis – oraşul meu frumos” ………………………………………… 12 Prima prezentare a lucrărilor din proiectul general a reabilitării Casei Culturale Armene, Hovsep și Victoria Dudian, privind conservarea și restaurarea cărților, manuscriselor și documentelor ……………………………………………………………………… 14 Ședința Consiliului Spiritual Suprem ………………………………………………………………… 15 Italia: Extraordinară descoperire la Muzeul mănăstirii din SAN LAZZARO a armenilor din laguna venețiană …………………………………………………………………… 16 Dispariția lui ZADIG Muradian ………………………………………………………………………… 18 Mărturii: „Armenii pe care i-a avut Iorga în jurul său” …………………………………………… 19 Portret: Vocea de Aur a Radioului - 75 de ani de la naşterea lui Paul Grigoriu ……………… 21 Dr. Hagop Martin Deranian: Președintele Calvin Coolidge și covorul orfanilor armeni …… 22 UGAB-Paris: Conferință despre genocidul armean, oglindit în literatura armeană ………… 25 Circulară din partea Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România …………………………… 26 Armenia a închis granițele pentru cetățenii din mai multe țări ………………………………… 26 COVID 19: Stare de urgență în Armenia …………………………………………………………… 26 Comunicat din partea Fondului Armenia …………………………………………………………… 27 Coperta I și IV : hyetert.org

REDACŢIA ARARAT Redactor şef : Redactori :

Colaboratori : Corespondenţi din străinătate :

Tehnoredactare :

Supliment

Mihai STEPAN-CAZAZIAN Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN Arsen ARZUMANYAN Andreea BARBU Luiza TERZIAN (Constanţa) Arșaluis GURĂU (Constanța) SZEkELY Csaba (Gherla)

Elena CHOBANYAN (Erevan) Edvard JEAMGOCIAN (New York), Anton Lanis ŞAHAZIZIAN (Toronto), Giuseppe MUNARINI (Padova) Simona Paula DOBRESCU (Bari) Sergiu SELIAN (Australia) S.C. ARARAT S.R.L

Pagină web : www.araratonline.com e-mail : redactia@araratonline.com Adresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83 I.S.S.N.1220-9678 Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

EDITORIAL

Bedros Horasangian:

armenii – din nou în fața unei provocări

u toate popoarele au avut parte de aceleași nenorociri. Nu toate popoarele au suportat diverse și nenumărate cataclisme majore ale naturii. Nu toate popoarele au fost părtașe la marile conflicte și derapaje ale istoriei. Exemple, nenumărate, de ieri sau de astăzi, pot argumenta afirmațiile de mai sus. Nu există popoare fericite sau altele damnate doar să sufere. Nimeni nu poate garanta că au fost și sunt cetăți fericite scutite de riscuri și provocări teribile. Dar în această eră a globalizării suntem părtași la un destin comun. Că ne place sau nu. Că vrem să ne izolăm sau nu. Că vrem să ne pese sau nu. Că trăim în nordul omenirii sau sudul ei, că ne ducem existențele în vestul sau estul globului pământesc. Dincolo de apartenențe etnice, opțiuni religioase sau politice. Dincoace de geografie sau noile modificări climatice, de clasificările pe criterii de vârstă și sex. Iată că o pandemie – cuvânt care nu știu cum se spune pe armenește, și-mi aduc aminte de Tanti Ani (Anahid Garabedian) cum o întrebam despre vorbă/expresie mai rar utilizată, și dumneaei avea răspuns pentru toate, neomițând de fiecare dată să mă facă Al dracului ce ești, românește, zâmbind cu gura plină că o pun la încercare,

o generație de armeni/armence care s-a dus fără să fim capabili să punem pe hârtie tot ce au trăit și aveau de povestit – o simplă molimă, să spunem așa, ne fac solidari. Cu toată lumea. Pentru armeni este o nouă provocare. Majoră. Republica Armenia și-a

Armenia sau de aiurea în lume unde trăiesc comunități de armeni. Nu ieșiți din case! Stai acasă, Dună năste, cum ar veni pe armenește. Ca să fie bine. Și să nu fie iar o altă nenorocire. Ca să încheiem pe o unde mai veselă, să anunțăm cititorii

închis granițele, deja un prim caz de coronavirus a fost adus din Italia, și măsurile profilactice sunt în curs. După diversele cataclisme îndurate de armeni de-a lungul istoriei – cutremure, invazii și ocupații de tot felul, culminând cu Genocidul din 1915, comemorarea de la 24 aprilie se apropie etc – o atenție sporită îi obligă pe armeni la prudență, disciplină și respectarea regulilor impuse de autorități. Cele din

Ararat, că în cluburile și barurile din Statele Unite armenii nu mai spun că sunt italieni. Cică. Cel puțin așa circulă gluma. Deja nu mai e de joacă în Italia. Nici în lume. Suntem cu toții ceea ce suntem. Parcă-l aud pe bunicul meu Bedros, spunându-mi clătinând neîncrezător din cap, pe turcește, khafa Șișiorsun! (Nu mă mai bate la cap!)

ACTUALITATE

a sfârșitul lunii februarie și în prima jumătate a lunii martie sucursalele Uniunii Armenilor din România au organizat Adunările de dare de seamă și alegerea noii conduceri locale, aceste acțiuni ﬁind premergătoare Adunării generale și de alegeri a noii conduceri, la nivel național, ce urma să aibă loc pe 26 martie în București. Dar evenimentele care s-au precipitat, prin declararea, în 16 martie a stării

de urgență pe întreg teritoriul României pentru o perioadă de 30 de zile, în urma epidemiei de coronavirus, au dus la amânarea Adunării generale și, la ora când redactăm acest număr al revistei, la găsirea unei soluții pentru ﬁnalizarea procesului de alegere a noului comitet. Totuși am inclus în grupajul următor materialele primite de la unele sucursale, în legătură cu alegerile pe plan local.

roman:

adunarea generală a sucursalei uar și două evenimente culturale

ntr-o frumoasă zi de început de primăvară, pe când celebram Ziua Femeii, ei, bine, puțin în avans, adică în data de 7 martie 2020, la Roman s-au întâmplat lucruri pe măsura oamenilor locului. Oameni zâmbitori, deschiși și entuziaști în a duce mai departe sufletul comunității armene, prin promovarea culturii și a tradițiilor noastre. Astfel că, în acea minunată și însorită zi, în incinta Roman Art Gallery s-au desfășurat următoarele evenimente în ordine cronologică, întâi obligațiile, mai apoi bucuria: ședința administrativă de descărcare de buget și proiecția de buget pentru 2020, Adunarea Generală de alegeri pentru Sucursala Roman și, special pentru Ziua Femeii – proiecție de film „Bukovina-Țara Oamenilor Fagi, Țara Iubirii Adevărate”, film în 4

ARARAT 5-6/2020

scenariul și regia lui Florin Kevorkian. Ședința s-a desfășurat în două părți – întâi administrativ – darea de seamă pentru descărcarea de buget pentru anul 2019 și prezentarea proiectelor locale pentru anul în curs. Imediat după, s-a desfășurat ședința Adunării Generale de alegeri pentru Sucursala Roman. Pentru validarea alegerilor, au par-

ticipat secretarul general al UAR, Hacic Garabet, Florin Kevorkian și Maria Erzian, și, ﬁrește președintele UAR Zona Moldova Dl. Dr. Zare Nazarian. A fost reales în funcția de președinte al Sucursalei Roman, cu unanimitate de voturi, Dl. Dr. Emanuel Nazaretian, căruia îi dorim în următorul mandat de patru ani succes în realizarea proiectelor propuse.

Imediat după alegeri Florin Kevorkian a prezentat filmul “Bukovina – Țara Oamenilor Fagi, Țara Iubirii Adevărate”, o incursiune fascinantă prin cele 13 comunități conlocuitoare în mirificul și dificilul spațiu bucovinean. E vorba despre bunici, bunicile țin casa unită, ele având minunatul destin de perpetuare a culturii și tradițiilor strămoșești către generațiile tinere ce vin… Filmul, împărțit în câteva părți evocă importanța femeii, a bărbatului, a copiilor, a credinței, a Unirii adevărate între oameni, dincolo de

cultură, de religie sau de limba vorbită. Și vom întâlni în acest interesant și inovativ peripluu bunica evreică în rugăciune mută către Dumnezeu, și femeia maghiară de la care învățăm că-n meseria de doctor întâlnește adeseori Dumnezeirea, lucrătură fără de care truda ei n-ar da cateodată roade și nu s-ar întâmpla minuni, întâlnim bunica româncă înlăcrimată spunând că “Bukovina e o maaamăăă”, și, care în trei fraze adună toată esența războiului trecut chiar prin mĳlocul satului ei; întâlnim bunica hutula cu

iia ei cusută de-o bunică în urmă cu un secol și jumătate, întâlnim țiganca credincioasă care ne reînvață că rugăciunea se face în genunchi, cu povestea ei despre cei peste o sută de nepoți cuminți, curați, onești, împrăștiați în toate colțurile lumii, din Constanța și până în America, întâlnim pe bunica armeancă însoțită de amintiri dureroase ale trecutului ei dar cu înțelepciunea tuturor durerilor ce i s-au întâmplat de-a lungul vieții; rugăciunea ei este sfâșietoare și ne readuce spre simplitate: “Doamne, nu-ți cer nimic, Tu știi ce vreau și ce-mi lipsește”. Întâlnim bunica grecoaică adânc iubitoare de spațiul românesc care vorbește despre Bucovina cea îngăduitoare cu atâtea alte neamuri. Ea însăși nu și-a părăsit glia în care s-a născut. Și acestea sunt doar câteva dintre cele 12 povești sfâșietoare și pline de umor cu înțelepciune și naturalețe de cele 16 bunici. Acest film, proiectat special de Ziua Femeii a adus un sincer omagiu Femeii-mamă; Femeii-bunică, Femeii-fată. În incinta Roman Art Gallery, în sala plină, am găsit oameni înlăcrimați, semn că și-au raportat și racordat propriile experiențe la pelicula ce rula pe ecran. La final, regizorul a dăruit doamnelor un fir de marțisor în prag de primavară, și, conform tradiției din Bucovina doamnele au dăruit barbaților importanți din viața lor un fir de mărțișor, drept omagiu și bucurie pentru îngăduința dea fi rămas împreună, de-a fi 5-6/2020 ARARAT

îmbătrânit împreună; un film despre unirea în familie și în spațiul căruia îi aparții. Și ce poate fi mai frumos decât să vezi pe bunicuța armeancă alături de femeile comunității armene și nu numai părăsind incinta Galeriei de Artă ducând cu dânsele flori de primăvară dăruite de Președintele UAR din Roman. La invitația Președintelui Sucursalei Roman Dl Emanuel Nazaretian am fost să vizităm unul dintre cele mai frumoase monumente arhitectonice ale județului Neamț – Palatul Sturza, aflat la numai 20 km de oraș, un palat construit în stil neogotic între anii 1880-1904. Ne-am plimbat prin pădurea care împrejmuiește palatul care-și lasă umbra ca niște siluete seculare pe pereții impozantelor clădiri; mănăstirea și mormintele lui Gheorghe și al Mariei Sturza. Loc pe care vă sfătuim ca la urmatoarea mare întâlnire organizată la Roman – Zilele Garabet Ibrăileanu – să îl vedeți sau revedeți alături de scriitori veniți din toate colțurile țării pentru a fi onorați la Roman cu premiile USR. 6

ARARAT 5-6/2020

Și, poate că atunci, scriitorul Varujan Vosganian va reinterpreta Valsul op. 69 nr. 1, de Chopin de astă dată în fața unei audiții de excepție a literaților români prezenți cu această ocazie în Roman. Oricum, în acele patru zile la micul dejun vi se va servi Arghezi și poeziile lui Eminescu, vi se vor servi întâlniri între Vlahuță și Sadoveanu, vor fi evocate analizele romanelor lui Cezar Petrescu și Camil Petrescu, se va discuta despre Ibrăileanu și Călinescu, de parcă Târgul lui Petru cel Frumos se va fi transformat într-o ședință extinsă, creativă, plină de cultură și imaginație a scriitorilor din România. Vă invităm cu drag în aceste seri de primenire a minții și a sufletului alături de impecabilele gazde Emanuel Nazaretian si sotia sa, Mihaela. O zi de neuitat într-un oraș de poveste… departe de lumea dezlănțuită…

Maria ERZIAN

armenii din constanța, un exemplu de unitate și căldură sufletească

icicând nu am fost mai mândră să fac parte din marea familie care este comunitatea armeană din Constanța. Cumva, de-a lungul anilor, am trăit clipe de îndoială gândindu-mă că nu vom ajunge vreodată să avem cu toții aceleași idealuri. În tumultul anilor trecuți, această unitate părea aproape o utopie, ca un vis frumos, dar doar un vis. Însă, iată, visul a devenit realitate și această realitate pe care mi-a fost dat s-o trăiesc, reprezintă astăzi anii de aur ai armenilor mei constănțeni. Ne-am adunat, cea mai mare parte dintre noi, așa cum o facem în ﬁecare an la un bilanț ﬁresc și necesar, în care să ne reamintim câte lucruri importante am realizat în anul care s-a încheiat și ce proiecte noi și temerare ne propunem în viitor. Dar nu numai atât! Am dovedit de data aceasta o maturitate fără precedent, prin realegerea lui Liviu Merdinian pentru încă patru ani, cel puțin, ca lider al comunității, ca o

recunoaștere binemeritată a unui stil de leadership echilibrat, elegant și orientat către viitor. Știu că răspunsul lui la aceste cuvinte se îndreaptă întotdeauna la sublinierea contribuției echipei cu care a colaborat, că fiecare dintre noi suntem câte o rotiță a minunatului angrenaj care este o comunitate ca a noastră, și totuși, fără o direcție clară, nici unul dintre noi n-ar fi putut contribui cu atât elan la tot ceea ce s-a construit. Salut prezenta domnului Eduard Kevorkian, care, deși recent trecut printr-o tragedie personală, a fost alături de noi și a condus întreaga adunare cu rafinament și profesionalism. Acum, privind înapoi, sunt mai convinsă că o forță mai mare ca noi a așezat lucrurile la loc în matca lor naturală și le-a îmbinat fericit, pentru că nici nu s-ar fi putut să fi fost mai bine ca adunarea aceasta să se lege de ziua femeii, o sărbătoare pe care întotdeauna am ținut să o cinstim așa cum se cuvine.

Pentru prima dată, alături de comunitatea elenă, a avut loc un concert dedicat mamelor, surorilor, bunicilor, fiicelor și un public impresionant s-a desfătat în acorduri armenești și elene. Solistul Jean Smbatyan a susținut un amplu recital de muzică armenească tradițională, tot astfel și Florian Jurcă, cel care a încântat audiența cu melodii grecești cunoscute. Deja consacratul ansamblu de dansuri „Elpis”, a oferit un program extraordinar, ca de fiecare dată. Ceea ce însa a fost cu adevărat momentul cel mai spectaculos al serii, a fost reprezentația oferită de trupa de dansuri „Nairi” care a reușit să aducă pe scenă, farmecul dansului feminin armenesc, cu grația, elegantă și delicatețea specifice unei trupe de calitate. Ca de fiecare dată, slujba religioasă este un moment esențial din viața noastră comunitară, iar armenii din Constanța sunt nelipsiți, în fiecare duminică de la acest ritual. De data aceasta însă, aceasta s-a continuat cu o petrecere dedicată femeii, în care cu mic și cu mare am dansat și ne-am bucurat armenește. Cei mici au dăruit flori tuturor doamnelor prezente, crescuți în tradiția armenească în care mama este esența, bucuria și viața. Sunt mandră că m-am născut printre armenii mei de la Marea Neagră, frumoși, buni, calzi, minunați. Luiza TERZIAN

5-6/2020 ARARAT

Botoșani:

o adunare de gând și suflet într-o zi sfântă de 8 martie

i de duminică. Zi de 8 Martie, zi sfântă. E ca o toamnă târzie sau ca o primăvară supărată. Plouă mocnit și ai impresia că ploaia dansează pe străzile pustii. Doi câte doi și uneori în pâlcuri mici, membrii comunității armene din Botoșani se îndreaptă încet, dar sigur spre sediu, unde astăzi va fi adunare mare. Se vor dezbate rapoarte despre activitatea trecută și se va alege noua conducere. Așadar, la ora 11, trecute fix, toți sau aproape toți (cvorumul s-a întrunit și legal constituit) membrii comunității îmbrăcați ca de sărbătoare se așează disciplinați și discreți în sala de ședințe. La masa de prezidiu i-au loc președintele în exercițiu, dl. Dr. Zare Nazarian, președintele pe regiunea Moldova a Uniunii Armenilor și Mihai Preda, vicepreședintele sucursalei. Dl. Președinte dă citire raportului de activitate al sucursalei în mandatul său 20162019. Este de apreciat multitudinea de activități diverse ce s-au desfăsurat în acești 4 ani. După această prezentare unii membrii ai comunității s-au înscris la discuții și toți au apreciat în cuvintele lor vasta și diversa activitate a filialei. Dl Lazarovici Gheorghe, decanul de vârstă și fost președinte a comunității în anii 1978-1990, a făcut o pledoarie pentru unirea tuturor forțelor în vederea restaurării bisericilor armenești 8

ARARAT 5-6/2020

Sf. Treime, cât și terminarea lucrărilor la Sf. Maria. În mod elogios, a fost apreciată activitatea sucursalei Botoșani și de către Dr. Zare Nazarian. Următorul punct pe ordinea de zi a fost realegerea Președintelui sucursalei cât și a Comitetului Director. Lucrările au fost preluate de Președintele Regiunii Moldova. Pentru prima funcție de conducere, cea de Președinte, a fost o singură candidatură, cea a președintelui în exercițiu, Cristian Lazarovici. S-a trecut la vot și în unanimitate a fost ales cel care a păstorit comunitatea în ultimii 4 ani. În continuare, acesta a mulțumit pentru încrederea acordată pentru următorii 4 ani, și s-a trecut la alegerea Comitetului Director. După rezultatul votului au fost aleși în acest comitet un număr de 5 membri și 2 supleanți, accentul punându-se pe prezența femeilor (e ziua lor, nu?) și a unui tânăr ce va trebui să se implice atât în cadrul sucursalei cât și la nivel central în cadrul organizației de tineret. Un altfel de moment a fost readucerea în memoria celor

prezenți de către vechiul și noul Președinte ales, a faptului că în fiecare an, fostul apropiat și membru al comunității armene din Botoșani, fost Președinte al acesteia, Profesorul Stefan Iovanesian, care la fiecare început de primăvară trimetea un mesaj de felicitare către doamnele din Botoșani și un mic ajutor financiar pentru o floare sau un mic dar, din suflet, către cele care sunt sărbătorite în această zi. S-a ținut un minut de reculegere în memoria acestuia. Astfel, s-a încheiat această adunare mare și apoi s-a trecut la sărbătorirea zilei de 8 Martie, unde s-a socializat, s-au felicitat toate doamnele, oferindu-le diverse cadouri și flori. Bărbații au servit și ei câte ceva din bufetul suedez pus la dispoziție, fiindcă și ei trebuie să sărbătorească așa o zi de importantă. Așa s-a încheiat o zi de duminică, cu adevărat strălucitoare (chiar dacă afară ploua) pentru membrii sucursalei Botoșani, care au petrecut împreună câteva ore încântătoare și de bună dispoziție. Mihai BABEI

la craiova s-a înființat o nouă sucursală uar

e 4 martie 2020, împreună cu dl. Hacic Garabet, secretar general al UAR, am vizitat municipiul Craiova, unde s-a înﬁințat o nouă sucursală UAR. Doamna Satenig Neacșu (din familia Melichian) a fost aleasă președinte, domnul Constantin Parseghian – vicepreședinte, domnișoara AnaMaria Neacșu – secretara sucursalei. Conform unor surse istorice, armenii s-au stabilit în Craiova încă din secolul al 15lea, dar nu se cunosc multe detalii despre valurile de până la Genocidul împotriva armenilor din 1915-1923. Comunitatea armeană din Craiova, într-un număr de câteva zeci de familii, a devenit foarte activă în perioada interbelică și timp de câteva decenii a avut multe activități. Chiar dacă pe parcursul anilor mulți dintre armenii din

De la stânga la dreapta: Arsen Arzumanyan, Constantin Parseghian, Satenig Neacșu, Hacic Garabet, Ana-Maria Neacșu

Craiova au plecat sau și-au pierdut identitatea armenească, astăzi este un nou prilej pentru a reîncepe activități și a stabili relații cu celelalte comunități armenești din țară. Doamna Satenig Neacșu spune că în afară

de cei în jur de 20 de armeni, pe care îi are în listă, ar trebui să mai caute și alți oameni de origine armeană. Le urăm succes în toate activitățile lor! Arsen ARZUMANyAN

varujan vosganian (re)cHemat la cluj nentă și îndrăgită pentru lansările de carte marca Varujan Vosganian. Această părere a fost împărtășită și la ﬁnele săptămânii trecute, când un număr mare de iubitori de versuri și-au dat întâlnire cu poetul Varujan Vosganian, cu ocazia lansării clujene a volumului de versuri „Ei spun cămă cheamă Varujan”, alături de prietenii și inSala Tonitza din cadrul vitații acestuia: Andrea H. HeMuzeului de Artă din Cluj-Na- deș, poet și critic literar, Ion poca este deja o locație perma- Cristofor, poet și eseist, criticul

literar Victor Cubleșan și prof. univ. Ovidiu Pecican. Acestora s-a alăturat și actorul-jurnalist, Karen A. Sebesi, care pe lângă moderarea evenimentului a și adus în fața publicului câteva din poezii. Publicul iubitor de poezie și de proză marca Varujan Vosganian și-a arătat marea deschidere față de lumile regăsite în mai toate volumele autorului și deja de pe acum l-au rechemat la Cluj. 5-6/2020 ARARAT

vecHe-nouă conducere la sucursala cluj uar

n data de 29 februarie, la sediul din Cluj a UAR, s-a desfășurat adunarea generală de dare de seamă și alegeri. După prezentările activităților și execuțiilor financiare, singurul candidat pentru un nou mandat la conducerea sucursalei, Karen A. Sebesi, a adus la cunoștința membrilor sucursalei câteva propuneri, idei din proiectul său de management pentru următorii ani. Pe lângă programele bine primite și tradiționale deja, președintele, alături de echipa sa din Comitetul director (Anna Steib, Bedros Krucian, Elek Szentannai și Paul Anca) dorește continuarea Festivalului Curtea armenească, care anul acesta se va afla la cea de-a doua ediție, dar printre propuneri mai regăsim și posibila înființare a unei trupe de teatru de amatori, cu specific armenesc, organizarea la nivel național, alături de toate sucursalele, a unei lecturi-maraton, bazată pe texte cu și despre Genocid, în data de 24 aprilie, întărirea colaborărilor deja tradiționale cu Ambasada Republicii Armenia în România, care prin implicările directe și de până acum ale E.S. Domnului Ambasador Sergey Minasyan și a întregii echipe din cadrul ambasadei, s-au dovedit de bun augur. Se preconizează o reluare și regândire a relațiilor cu Institutul de armenologie din ca10

ARARAT 5-6/2020

drul Universității Babeș-Bolyai la conducerea căruia conducerea Universității l-a numit pe directorul Muzeului Etnograﬁc al Transilvaniei, domnul Tudor Sălăgean. S-a mai pomenit posibilitatea realizării unui concert simfonic alături de Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj-Napoca, sau identiﬁcarea unor locații și posibilități pentru amplasarea unui khacikar. Totodată, în proiectul de management se pune un accent foarte mare pe atragerea tinerilor și simpatizanților în activitățile sucursalei, astfel domnișoara Tania Varduca a fost împuternicită să revigoreze acest important și strategic domeniu de activitate. Vicepreședintele CJ Cluj,

domnul István Vákár, membru al comunității clujene, prezent la adunarea generala, și-a reaﬁrmat sprĳinul instituțional și personal dat sucursalei din Cluj. Adunarea generală a acceptat în unanimitate materialele prezentate de către vechea conducere și a aprobat proiectul de management propus de Karen Sebesi, votând astfel pentru un nou mandat echipa de conducere de la UAR Cluj. La Adunarea generală de la Cluj, care a fost condusă de președintele regiunii Transilvania, Ioan Esztegár, a participat și președintele Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian.

adunarea generală uar gHerla

omunitatea armenească din municipiul Gherla a ajuns din nou la ora bilanțului. Conform tradiției peste tot în această perioadă au loc obişnuitele adunări generale, un bun prilej de a trage linie peste realizările din 2019 şi de a planiﬁca activitatea pe acest an. După cum a reieşit din materialul prezentat de preşedintele sucursalei Gherla a Uniunii Armenilor din România, ing. Esztegár János în cursul anului 2019 au avut loc 18 acțiuni, din care 17 au fost culturale. Din acestea 7 evenimente s-au des-

făşurat cu ansamblul de dansuri „Hayakaghak” condus de Esztegár Erika. Amintim aici participările de mare succes la Festivalul interetnic de la Sighişoara şi la

manifestarea „Strada Armenească” de la Bucureşti. Să nu uităm, nici participarea unei delegații a armenilor gherleni la zilele culturale ale cartierului budapestean, Pesterzsébet, unde au mai fost prezenți şi acum doi ani şi cu care întrețin relații bune de prietenie şi colaborare. Neapărat trebuie să scoatem în evidență organizarea tradiționalei sărbători anuale a comunității armeneşti din Gherla „Sfântul Grigore Luminătorul”, la care şi vara trecută au fost prezenți peste 300 de oaspeți şi invitați din țară, dar şi din Ungaria sau Canada. Armenii gherleni au onorat şi în 2019 sărbătorile religioase de la Frumoasa (județul Harghita), Dumbrăveni (județul Sibiu) şi Gheorgheni (județul Harghita). Desigur, nu au lipsit nici de la evenimentele inițiate de UAR Cluj. În cadrul şedinței a fost prezentată situația cheltuielilor realizate în anul 2019, dar a fost prelucrat şi bugetul propus pe anul 2020, care prevede 164.550 lei. 5-6/2020 ARARAT 11

La discuții pe marginea materialelor prezentate cei prezenți la întâlnire au propus, printre altele, noi dotări în sala de re-

petiții a formației de dansuri (oglinzi) şi la clubul UAR (maşină de spălat vase). De asemenea, s-a propus procurarea de

noi costume tradiționale armeneşti pentru corul bisericii, dar şi pentru grupul de dansuri. Tot în acest an doresc să renoveze pivnița de la subsolul Parohiei Armeneşti de pe strada Ştefan Cel Mare. Asistența a fost mulțumită de realizările anului trecut, când sucursala UAR Gherla a avut o bogată activitate organizatorică, toate evenimentele fiind reflectate şi în revista ARARAT. La ultimul punct al ordinii de zi s-a trecut la alegerea noului preşedinte UAR Gherla, în unanimitate fiind reales domnul ing. Esztegár János, omul care sfințeşte locul. Domnia sa a făcut foarte mult pentru revitalizarea activității organizatorice în vechiul Armenopolis, unde trăieşte şi munceşte o comunitate deosebit de unită şi ambițioasă. Rezultatele vorbesc de la sine!

Szekely Csaba

concurs cultural: „armenopolis – oraşul meu frumos” În perioada 5 – 27 martie 2020 gherlenii (dar, nu numai ei) sunt chemați să compună un text, o poezie sau un desen şi să pună în una din Cutiile Cetățeanului amplasate în comunitate. Acest eveniment creativ este dedicat elevilor per categorii, acestea fiind: elevi din clasele I-IV, elevi din clasele V-VIII şi elevi din clasele IXXII.Primele trei lucrări pe fiecare categorie de şcolarizare şi tipul lucrării -Literare (proză sau poezie) sau Plastice – Desen vor fi premiate, aceasta având loc în data de 31 martie 2020. Va exista şi un premiu special, dedicat celei mai apreciate lucrări postate pe pagina de Facebook 12

ARARAT 5-6/2020

a Grupului de Acțiune Locală Plaiuri Someşene în secțiunea evenimentului. Genericul ineditului concurs este „Gândeşte pozitiv, compune creativ Un text, desen sau poezie. Despre Gherla ce-ți place ție. Hai să vedem peste tot barocul, Şi să-i celebrăm frumosul!” Iată, cum se pot organiza diferite evenimente culturale în lipsa unor săli pline. Totul să porneşti de la promovarea tradițiilor şi valorilor locale şi să oferi amatorilor momente de destindere. Asta au încercat să facă cei din Gherla.

Szekely CSABA

Despre Uniunea Armenilor din România în Araratul de odinioară

martie 1939

a un stereotip, luna Martie vestea Primăvara. Şi atunci ca şi acum. Dar atunci, vremurile erau mult mai grele. Ne referim la anul 1939. Armenii din România, cei mai mulţi sărăceau pe zi ce trecea. Ba chiar, mai mult, nici nu aveau siguranţa viitorului aici. Mulţi nu îndeplineau condiţiile de obţinere a cetăţeniei române sau al dreptului de a munci aici, sau nu aveau cum plăti taxele aferente. Şi ca întotdeauna, în istoria acestei comunităţi, începând cu 1918, cine îi putea ajuta dacă nu Uniunea Armenilor din România… Iată ce aflăm din Revista Ararat, Martie 1939: “Uniunea Armenilor din România a făcut cuvenitele intervenţii pe lângă autorităţile în drept pentru acordarea libertăţii de muncă refugiaţilor armeni din ţară şi scutirea lor de plata timbrului fix. Dl. Preşedinte al UAR,

k.H.Zambaccian a avut o audienţă la Secretarul de Stat şi Prefect al Poliţiei Capitalei, Dl. General Gabriel Marinescu. Uniunea Armenilor a mai trimis şi Dlui. Armand Călinescu Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru de Interne Un Memoriu documentat în aceeaşi chestiune precum şi următoarea telegramă – Rugăm călduros pe Excelenţa Voastră să dispună ca micii negustori armeni cu Certificate Nansen, apatrizi, sau cu Autorizaţii de Şedere temporare să fie scutiţi de taxa timbrului fix de 10.000 Lei anual, numiţii fiind incapabili să plătească. În localităţile unde li s-a cerut taxa, domneşte o mare jale şi sărăcie întrucât zişii negustori armeni vor fi siliţi să-şi închidă prăvălioarele rămânând pe drumuri. Ne îngăduim a atrage binevoitoarea luare aminte a Excelenţei Voastre că după cum se dove-

deşte cu numeroase precedente create, refugiaţilor armeni niciodată nu li s-au aplicat restricţiile privitoare la streinii cu paşapoarte. Semnat – k.H.Zambaccian, Preşedintele Uniunii Armenilor din România“ Sigur că mai existau, cel puţin în Bucureşti, atunci ca şi astăzi, cazuri de eludare a legii. Cine ştie din ce motive, poate din teamă, poate din motive de alte afaceri obscure, sau poate din subconştientul bietilor asupriţi de secole… Iată un mesaj interesant publicat în Ararat: “Prefectura Poliţiei Capitalei, Serviciul de Control al Străinilor a trimes Uniunii Armenilor din România următoarea adresă – Avem onoare de a vă atrage atenţiunea în privinţa refugiaţilor armeni în neregulă faţă de Legea Controlului Străinilor că este în interesul personal să se prezinte la Serviciul Controlului Străinilor de pe lângă Prefectura Poliţiei Municipiului Bucureşti pentru aranjarea situaţiei lor, găsind la autorităţile noastre destulă bunăvoinţă şi înţelegere faţă se situaţiunea lor, astfel sfătuim pe cei în cauză să nu mai fugă la vederea Agenţilor nostri în uniforma de serviciu.“ În final, istoria se repetă. Astfel: “Părintele Papken keropian de la Biserica Armeană din Focşani a fost transferat provizoriu la Bălţi iar la Focşani a fost numit tot provizoriu Preotul H. keoseian de la Biserica Armeană din Piteşti.” Alte vremuri, am spune, dar… Eduard aNtONIaN

5-6/2020 ARARAT 13

ACTUALITATE prima prezentare a lucrărilor din proiectul general de reaBilitare a casei culturale armene, Hovsep și victoria dudian, privind conservarea și restaurarea cărților, manuscriselor și documentelor

rhiepiscopia Armeana din România, sub îndrumarea PS Episcop Datev Hagopian și cu grĳa pictorului restaurator diacon Haik Azarian, a solicitat decontaminarea și conservarea curativă a unor cărți pe suport papetar. Într-o primă etapă, a fost efectuat studiul și analizele ﬁzico-chimice și biologice cuprinse într-un proiect amplu de conservare curativă. În urma studiului au fost alese 27 de cărți care se aﬂau într-o stare de conservare precară, cu atac xilofag activ și atac biologic masiv. Având în vedere gradul de degradare al cărților, din lotul 14

ARARAT 5-6/2020

rilor. Aceste operațiuni au fost efectuate filă cu filă, pe volum nedesfăcut. Coperțile au fost șterse de praf și de murdărie aderentă cu o soluție hidroalcoolică, apoi rehidratate și emoliate. În final, volumele au fost verificate minuțios, pentru a observa dacă atacul xilofag mai este sau nu activ. Expert Restaurator Cristina PETCU Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România de 27 de cărți au prezentat prioritate 18 volume, celelalte urmând să intre în procesul de decontaminare și conservare curativă într-o etapă ulterioară. După decontaminare, care a durat 90 de zile, cărțile au fost desprăfuite, șterse cu guma, curățate depozitele de ceară și murdăria aderentă din zona colțu-

Fotograﬁe din timpul operațiunii de curățare uscată

Nr. Inv. 66 Dimensiuni: 18cmX13,5cm

Fig. 1. Carte înainte și după curățare (Privire de ansamblu)

CREDINTÃ ,

ședința consiliului spiritual suprem

arți, 3 martie, sub președinția S.S Catolicosul Karékin al II-lea și a Patriarhului Sahak al II-lea de Constantinopol, la Sfântul Scaun de la Ecimiadzin s-a deschis ședința Consiliului Spiritual Suprem. Înființată în ianuarie 1924 de către Catolicosul Kévork al V-lea, această adunare compusă din clerici și laici este un organ al consiliului care îi consiliază pe Catolicos. El a înlocuit Sfântul Sinod din Ecimiadzin, instituit de Țarul Rusiei în 1836 și desființat în 1917 de către Catolicosul Kévork al V-lea în urma prăbușirii Imperiului rus. Acest organism nu are nici o putere decizională, dar primește în fiecare an rapoartele de activitate ale diferitelor departamente ale Catolicosatului. La cererea Catolicosului, comisiile specializate pregătesc, de asemenea și documentele

pregătitoare pentru reformele ce urmează în domeniul teologic, liturgic sau disciplinar. Cu toate acestea, Consiliul Național numit „Adunarea Națională Ecleziastică” [Azgayin yéguéghétsagan joghov] este organul suprem de decizie al Bisericii Armene În prezent, acest consiliu este format din 13 arhiepiscopi

și episcopi și 5 laici. Este prezidat de Catolicos, care este asistat de cei doi Patriarhi, cel de Ierusalim și cel de Constantinopol, care conduc ședințele.

Ordinea de zi a acestei sesiuni de patru zile a avut patru puncte: – Pregătirea Consiliului Național pentru toamna anului 2020; – Lucrările de restaurare a Sﬁntei Catedrale din Ecimiadzin și colecta națională în curs pentru ﬁnanțarea ei. – Diverse chestiuni privind administrarea Bisericii, redactarea pastoralelor și programele sociale și educaționale. – CSS va audia, de asemenea, rapoartele anuale ale diferitelor departamente ale Catolicosatului. 5-6/2020 ARARAT 15

DIASPORA italia:

extraordinară descoperire la muzeul mănăstirii din san lazzaro a armenilor din laguna venețiană

n timp ce vizita Muzeul mânăstirii din Insula San Lazzaro a Armenilor Vittoria Dall’Armellina, Doctorand la Universitatea Ca’ Foscari, a zărit într-o vitrină în mĳlocul altor obiecte, o mică spadă. Deși la prima vedere aceasta părea un obiect din epoca medievală, în realitate, era vorba de o piesă mult mai veche, foarte asemănătoare, cu multe alte arme de acum 5000 de ani, descoperite în interiorul Palatului Regal din Arslantepe (Anatolia Orientală). Referitor la zona asiatică menționată mai sus, în perioada succesivă a acestei descoperiri, la muzeul Tokat (Turcia) a fost identificată o spadă de aceeași tipologie, provenind din regiunea Sivas, asemănătoare cu exemplarul de la San Lazzaro. Asigurându-se că spada nu rezulta în evidența catalogului de antichități provenind din Orientul apropiat și păstrate în muzeul mânâstirii, de comun acord cu Elena Rova, profesoară de Arheologie la Departamentul de Studii Umanistice a Universității Ca’ Foscari din Venezia, precum și cu supervizorul de la doctorat, tânăra italiancă, a continuat cercetarea, pentru a verifica intuiția sa și totodată pentru a clarifica multe puncte necunoscute. 16

ARARAT 5-6/2020

Părintele Seraﬁno Jamourlian și Vittoria Dall’Armellina, Doctorand la Universitatea Ca’Foscari din Venezia

Analizele științifice confirmă că spada este asemănătoare, cu cele mai vechi arme din lume, datând 3000 de ani î.H. în ceea ce privește forma și elementele constituente ale aliajului. Dar care este istoria acestei arme, care reapare întâmplător la Venezia, ieșind la lumină din “întunericul” miilor de ani? Cui i-a aparținut? Pe cine a suprimat? Sau cine a fost îngropat împreună cu această spadă? Pentru a răspunde la toate aceste întrebări, tânăra cercetătoare s-a bucurat de ajutorul unui prețios colaborator, Părintele Serafino Jamourlian, de la mânăstirea din San Lazzaro, care consultând arhivele a con-

tribuit la dezvăluirea unei părți a acestei lungi istorii, prezentată în cadrul Ateneului Universității Ca’Foscari, cu numele de: “Călătoria spadei”. Spada ajunge de la Trebizond la Venezia, ﬁind dăruită de un negustor și colecționar de opere de artă, un anumit yervant Khorasandjian, cam pe la jumătatea secolului al XIXlea; lucru conﬁrmat de un plic ce conținea un bilet scris în limba armeană, deteriorat, dar copiat de cineva pe o bucată de hârtie mai actuală, care preciza că era vorba de o donație (există o listă de obiecte) făcută Părintelui Ghevond(Leonțio) Alishan. Totodată se preciza că

obiectele au fost găsite la Trebizond, într-o localitate numită Kavak. Este bine cunoscut, că Ghevond Alishan, celebru poet și scriitor, prietenul lui John Ruskin, călugăr al congregației Mekhitariste și pasionat studios de arheologie, a murit la Venezia în anul 1901. Deci, tot ceea ce s-a întâmplat și se povestește în legătură cu donația spadei, aparține ultimei perioade a secolului al XIX-lea. Biletul ce însoțește spada a furnizat experților o importantă informație despre originea anatoliană a acesteia. Iată pe scurt conținutul biletului: “domnul yervant Khorasandjian, care locuia la Trebizond, trimite un dar Părintelui Ghevond (Leonție) Alishan, prin intermediul Părintelui Minas Nurikhan, fundatorul și directorul Colegiului Mekhitarist din Trebizond (18821894): o spadă de bronz, regăsită în împrejurimile Trebizondei, la Kavak”.

Analizele făcute pentru a cunoaște compoziția metalului, au fost conduse în colaborare cu profesoara Ivana Angelini și cu CUCIBA (Centrul Interdepartamental de Cercetare Studiu și Consevare a Bunurilor Arheologice, Arhitectonice și Istorico-Artistice) ale Universității din Padova. Spada din muzeul mănăstirii Călugărilor Mekhitariști din Insula San Lazzaro a Armenilor, cât și alte exemplare existente asemănătoare sunt din cupru arsenicat, utilizat în mod frecvent înainte de răspândirea și utizarea bronzului (aliaj din cupru și cositor). Acest detaliu, cât și deosebita asemănare cu spadele gemene din Arslantepe, găsite într-un loc bine cunoscut au permis studioșilor să încadreze obiectul, spada, în perioada de început a celui de al III-lea mileniu î. H., considerând-o de un tip destul de rar. În baza cercetărilor făcute, rezultă că acest

tip de spadă era răspândit într-o regiune situată între Anatolia Orientală, cursul fluviului Eufrat și coasta meridională a Mării Negre. Studiul microelementelor va putea preciza ulterior, din ce zăcământ specific provine metalul din care este făcută spada. Din păcate aceasta, nu prezintă nici un fel de element decorativ, nici o inscripție, nici un element distinctiv, motiv pentru care nu se poate dovedi că a fost într-un fel utilizată. Este posibil să fie vorba de o adevărată armă de atac, sau de una de apărare, ori de un obiect găsit într-un mormânt. Referitor la ultima ipoteză, spada ar aparține perioadei în care în Anatolia și în apropiata regiune a Caucazului, se obișnuia ca în mormintele războinicilor de elită, să se depună arme și bĳuterii. Povestea vechii spade este încă învăluită în mister, lucru pentru care, marți pe 31 martie 2020 în Sala Baratto a Universității Ca’ Foscari din Venezia, se va ține o Conferință organizată de Departamentul de Studii Umanistice, în cadrul căruia experții vor aprofunda diferitele aspecte în legătură cu această extraordinară descoperire din Insula San Lazzaro a Armenilor.

Simona Paula DOBRESCU

Profesoara Ivana Angelini

5-6/2020 ARARAT 17

REMEMBER ACTUALITATE

dispariția lui zadig muradian

e-am reunit duminică, 8 Martie, cu ocazia karasunc-ului (parastasul de 40 de zile) de la dispariția lui Zadig Muradian. În viața fiecăruia dintre noi sunt momente de durere și tristețe și suntem puși în situația de a “asista”, deoarece altceva nu putem face, la dispariția unei rude, prieten sau al unei cunoștințe. ”Asta este viața” spunem noi. Ar fi o consolare? Scriu aceste rânduri pentru Zadig, nu doar pentru că a fost o valoare, reușitele sale științifice ca membru al diverselor Academii din Cele doua capete mici, tunși scurt, Franța, din România sau din ArZadig la dreapta lui Siruni și Anush la stânga menia fiind cunoscute dar a fost și singurul meu prieten sonalităților istorice, Nicolae în care nu ne-am văzut ne-am academician, o onoare pentru Iorga, Grigore Trancu Iași și H. regăsit la Paris, fiecare cu actinoi toți romanahayi. Scriu pen- Dj. Siruni. Sărbători imortali- vitățile sale dar prezenți la adutru că am simțit nevoia de a îm- zate într-o fotografie pe care am nările familiare și reuniunile părtăși durerea mea de a pierde moștenit-o din întâmplare, în romanahay-lor. Zadig a fost un un simbol al vieții mele, primul care, cum se vede, împreună cu demn urmaș al tradiției Murameu prieten din copilărie. Da- Zadig am reușit să ne strecurăm dienilor, cunoscută de toți artorită relațiilor noastre familia- și să ajungem în aproprierea ilus- menii din București. Cine nu re, Zadig a fost să fie prima per- trelor personalități (cele doua își aduce aminte de firma “Zasoana care mi-a devenit apro- capete mici, tunși scurt, el la dig”, pe vremuri o instituție. piat… aveam 4-5 ani. Atât pen- dreapta lui Siruni și eu la stânga). Împreună cu Aida el a întru Agop (fratele meu), cât și penPeste ani, când am deve- temeiat o frumoasă familie, cu tru mine, el a fost printre pri- nit bucureșteni, anii adolescen- cei doi copii, Vanic și Talin. Își mii membri ai generației noas- ței noastre, activi și plini de pro- împărtășea dragostea între cuitre. La început el la București, iecte am reușit, printre altele, bul său intim dar, în același noi la Ploiești am avut din când să contribuim împreună cu Za- timp, îndeplinind și rolul de în când ocazia să fim împreună, dig, Garbis Atamian, Alice Ago- protector al celor două dragi să ne jucăm ca toți copiii. Prin- naian și alții la înființarea gru- surori, Siran și Alice. Fericiți tre altele nu pot uita o dată la pului “Sevan”. Mĳloc de a ne în- până în ziua când cumplita soarcare familiile noastre au partici- tâlni, un cerc cultural unde fie- tă l-a răpit pe Vanic, tragedie pat la festivitățile armeano-ro- care încerca să-și afirme talentul pentru un tată, pentru părinți, mâne din 8 August 1939 la Vă- celor 16-18 ani pe care îi aveam pentru toți cei din jur. De nelenii de Munte, în prezența per- la acea epocă. După o perioadă consolat, Zadig a trăit această 18

ARARAT 5-6/2020

mărturii:

„armenii pe care i-a avut iorga în jurul său”

nul aniversar SIRUNI- ginal se odihnește pe rafturile 130, poate ar fi un bun Biblotecii Dudian și a fost reprilej să i se publice și cenzat în revista noastră sub tila noi Autobiografia sa apărută tlul „Viețile lui Siruni”. Aici însă redăm un fragcu ceva timp în urmă la Erevan, însă tradusă și editată in ment din volumul lui Hagop limba română. Exemplarul ori- Dj.Siruni întitulat „Cu Nicolae În fotografie de la stânga la dreapta : Zadig Muradian, Catolicosul Vazken I și H. Dj. Siruni, Paris, 1970

dramă “singur” și, în ciuda intimității relației noastre în nici o ocazie nu l-am auzit abordând subiectul. A dorit, poate, să păstreze această mare durere numai pentru el și s-o poarte cu el. În ultimii ani aveam obiceiul, cel puțin odată pe luna, să ne întâlnim și să luăm masa împreună, într-un bistro din Paris. Era un gurmand. Având în vedere vârstele noastre respectabile și prin câte am trecut vă închipuiți că nu ne lipseau subiectele de taifas. Acum îl înțeleg mai bine pe tata, Dumnezeu să-l odihnească, care în ultimii ani de câte ori îl vedeam îmi spunea “mantces, mart ci manadz”. Pe atunci nu înțelegeam ce vrea să spună… În calitatea lui de astrofizician, pasiunea și cercetările sale erau daruite cercetării enigmelor soarelui. Înălțat acum în infinitul cerului, să-i fie dragului Zadig, calea luminoasă și țărână ușoară. „Astvadz hokin lusavore”.

Anush KIRMIZIyAN

Iorga” apărut la Beyrut în 1972 în limba armeană. Este vorba de cap. IX: „Iorga cu noi Armenii” partea a 3-a : „ Armenii pe care i-a avut Iorga în jurul său”.

Iorga a avut rareori armeni în jurul său. Mai întâi că intelectuali armeni erau puțini la București, în zilele în care am ajuns noi acolo, iar ei ca mediu aveau deocamdată doar comunitatea armeană. Pe de altă parte, Iorga însuși, cu preocupările sale multiple, nu era accesibil tuturor, și trebuia să-i captezi în mod deosebit atenția pentru ca el să permită să-i furi din orele sale. Printre generațiile care au urmărit cursurile sale au fost desigur și armeni. La Facultatea de Literatură și Filosofie, unde Iorga avea catedra sa de bază, numărul studenților armeni a fost mereu mic; nici la Academia Comercială, unde de asemenea conferenția Iorga numărul studentilor armeni nu era încă mare. Pe de altă parte numărul studenților armeni care alegeau aceste doua specialități era departe de a fi cel care ar fi facilitat crearea unei legături sufletești între Iorga și aceștia. Cu toate acestea au fost și unii care au păstrat cu căldură numele său în inima lor și au fost mândrii de a fi fost elevii săi. Printre aceștia era actualul Catolicos al Tuturor Armenilor. (Vazken I-ul, N.T.) 5-6/2020 ARARAT 19

Dintre elevii săi doar unul va îmbrătișa ramura lui preferată – studiile istorice. El era încă student în anul în care ne-am stabilit la București. Era Grigore Avakian, din Akkerman. Iorga își pusese mari speranțe în el și el le-a justiﬁcat ulterior. Era student încă atunci când în urma cercetărilor sale a publicat unele materiale din trecutul armenesc al Akkermanului, iar ulterior, împreună cu un tânăr scriitor român, a tradus si editat fragmente din lirica armeană. După ce s-a perfecționat la Roma a ales ca specialitate arheologia, însă cariera didactică pe care a fost nevoit s-o îmbrățișeze nu i-a dat timp să se ocupe de specialitatea sa preferată. De aceea nu a putut să avanseze în săpăturile sale, care pentru o perioadă au fost atât de interesante, precum cele efectuate la Akkerman, Babadag și împrejurimile Turnu-Severinului. Modestia sa, pe de altă parte la împiedicat să se ridice pe drumul său, în timp ce alții mai îndrăzneți ca el și-au asigurat poziții științiﬁce pentru ei. Dintre intelectualii armeni doar puțini au fost cei care au întreținut legătura cu el și acești puțini erau tocmai cei care sprĳineau pe cel care scrie aceste rânduri, în efortul de a prezenta valorile armenești țării ospitaliere, creind legături cu lucrările sale, și în acest fel aveau ocazia să-l întâlnească și pe Iorga, cum erau festivitățile organizate de noi sau în timpul vizitelor noastre la Vălenii de Munte. Kevork Hagi-Artinian și Ardașes Tomasian erau ne20

ARARAT 5-6/2020

lipsiți de la aceste contacte. Printre intelectualii armeni care au fost permanent legați de aceste ocazii, era unul față de care Iorga a păstrat o deosebită simpatie. Acesta era Krikor Zambaccian. Branșa lui era om de afaceri, și de asemenea era singurul din armenii avuți din București care dorea să se bucure de averea sa într-un chip diferit. A început prin a colecționa tablouri, înclinație care apoi treptat s-a transformat în pasiune, și dedicându-i-se cu totul a creat impresionanta sa colecție. Însă el nu s-a oprit aici. A început să scrie. Exercițiile condeiului său i-au deschis alte căi de ascensiune. El a devenit repede celebru prin studiile sale dedicate artei și artiștilor. Opiniile sale au devenit sentințe; aprecierile sale aduceau faimă artiștilor, chiar și pentru cei mai obișnuiți. Expoziția organizată de noi în anul 1930 dedicată Artei Armene, a fost o revelație și pentru el și l-a împins să studieze și arta armeană. El a devenit un impuls prețios și pentru mine; colabora la periodicele mele în limba română, și era alături în toate inițiativele mele. Iorga ne vedea împreună de ﬁecare dată când mergeam la Văleni și i-a adresat câteva cuvinte amabile

și lui cu prilejul mesei festive de la Văleni organizată în 1936 la Văleni în cinstea scriitorului acestor rânduri. În partidul său practic nu au fost armeni, dacă nu socotim pe Ariton Ianucovici, prietenul său din copilărie, care a devenit membru al senatului, atunci când Iorga, în 1931 a fost șeful guvernului. Dar nu. Mai era unul; cititorii îi rog să permită să-l amintesc și pe el. Era din micul grup din Silistra al partidului său. Era fratele cel mic din patru frați, ceilalți ﬁecare făceau parte din câte un partid. Astfel unul era mereu la putere în Silistra, indiferent ce partid venea la putere. Unul era național-țărănist, și era în prima linie când Maniu venea prim ministru, altul care era liberal aștepta venirea la putere a lui Brătianu, al treilea era din partidul generalului Averescu, aștepta cu nerăbdare clipa lui norocoasă. Cel de-al patrulea era al lui Iorga, bietul de el s-a bucurat un an și o lună. Să notăm acestea ca un fapt distractiv ca să mai înseninăm aceste rânduri. Din volumul „Cu Nicolae Iorga” apărut la Beyrut în 1972 Trad. din armeană ARPIAR S.

Vălenii de Munte august 1939

calendar:

vocea de aur a radioului, paul grigoriu ar fi împlinit 75 de ani de la naștere

martie, s-ar fi împlinit 75 de ani de la naşterea lui Paul Grigoriu, prozator, reporter, realizator, fost director adjunct şi director al Radio România. Viața sa a fost legată timp de 40 de ani de existența radioului public național, devenind una din vocile importante în peisajul media românesc – conform unor opinii chiar cea mai importantă voce a Radioului de după 1989. S-a remarcat prin emisiunile sale dinamice de la Radio Vacanța, apoi prin celebrul radioprogram „Matinal” dar şi prin emsiunea de prânz „Sfertul Academic”. A fost un om de excepție, un perfecționist care s-a documentat îndelung pentru fiecare emisiune, reuşind să atingă, de fiecare dată, pragul cel mai înalt al

profesionismului, a dovedit radiogenie şi un talent publicistic remarcabil, contribuind la creşterea audienței şi a prestigiului postului public de radio. Paul Grigoriu s-a născut la 6 martie 1945 la Bacău, fiind fiul Aureliei şi al lui Ioan Grigoriu, profesor. A parcurs studiile primare, gimnaziale şi liceale în oraşul natal, iar în anul 1963 a absolvit Liceul „George Bacovia”. S-a înscris apoi la Institutul Politehnic din Braşov, dar după un an renunță la studiile tehnice, fiind admis, în toamna anului 1964, la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale. În anul 1967 a debutat cu poezie în revista „Amfiteatru”,

iar în anul 1969, a absolvit studiile superioare cu specializarea franceză – spaniolă. Tot în 1969 a fost bursier în Franța, la Academie de Bordeaux – Universite de Pau. În acelaşi an este admis prin concurs la Radiodifuziunea Română, Redacția emisiunilor pentru străinătate (REPS), secția franceză. În legătură cu debutul la radio, Grigoriu recunoştea că: „Am început să colaborez cu Radio România Actualități acum 40 de ani pentru că eram complexat de ideea de a deveni profesor, de a-i învăța pe alții. Mi-am dat seama de asta abia în anul cinci de facultate când, făcând practică la un liceu din Bucureşti, am dat numai note de 2 tuturor celor care aveau doar 9 şi 10. Profesoara de la clasă m-a chemat apoi şi mi-a spus: „Eu mă străduiesc aici cu nişte oameni din cartier să-i scot la lumină, iar tu vii şi-i nenoroceşti”. Tot despre începutul la radio, el a mai punctat: „Vreun an nici nu am înțeles despre ce este vorba. Când am înțeles cu adevărat despre ce este vorba, am înnebunit. Şi am făcut-o cu pasiune. Am făcut această meserie de-am înnebunit”.

Postat de V. Brădățeanu

citește mai mult pe rador.ro

5-6/2020 ARARAT 21

RECENZIE note de lector dr. Hagop martin deranian:

președintele calvin coolidge și covorul orfanilor armeni

r. Hagop Martin Deranian (1922-2016) a fost stomatolog, absolvent al Universității Clark și al Școlii de medicină dentară a Universității Pennsylvania. A servit ca locotenent în Marina SUA. A predat ca profesor universitar la Școala de medicină dentară a Universității Tufts. Numele Hagop i-a fost dat în amintirea unchiului mamei sale, Hagop Bogigian (a se citi Boghighian), unul dintre primii comercianți de covoare din SUA și ﬁlantrop dedicat educației tinerelor armence. Mama lui Deranian, născută Varter Bogigian, decedată în 1929, fusese supraviețuitoare din Genocid, în cursul căruia și-a pierdut părinții, primul soț și șase copii. În timpul deportărilor din 1915-16, ea se aﬂa în Urfa, unde misionarul elvețian Dr. Jakob Künzler a ajutat-o în 1916 să ajungă la Alep și astfel să scape. Dr. Deranian a scris Worcester is America, the story of Worcester’s Armenians (1995) și Miracle man of the Western Front: Dr. Varaztad H. Kazanjian, pioneer plastic surgeon (2007). De asemenea, a publicat în traducerea sa memoriile tatălui lui, Marderos, proprietar al unei băcănii în Worcester, care l-a crescut de la șapte ani, ca al doilea soț al mamei lui (Marderos, stabilit în SUA în 1950, a murit în 1957): Hussenig, the origin, history and destruction of

ARARAT 5-6/2020

an Armenian town (1996, după o ediție bilingvă în 1981). O piesă de teatru despre prietenia a două fete, Varter Bogigian și Elmas Abkarian, „femei dârze”, Deported, a dream play, scrisă de Joyce Van Dyke, nepoata Elmasei, a fost reprezentată la Boston în 2012. Inspirat de lucrarea umanitară a misionarului Künzler în Orientul Mĳlociu, Dr. Deranian a scris în chip de omagiu President Coolidge and the Armenian orphan rug, povestea unui covor confecționat de copiii armeni dintr-un orfelinat patronat de organizația Near East Relief în localitatea Ghazir, covor donat apoi președintelui SUA. Cartea a fost editată în 2013, la Arlington, de Armenian Cultural Foundation, instituție existentă din 1945, în Boston, unde a fost înființată de bibliofilul Vahan Topalian (1886-1983), originar din Tigranakert. Fundația Culturală Armeană este bibliotecă și muzeu, dar e dedicată sponsorizării programelor artistice umanitare menite să răspândească informații și cunoștințe culturale în general și armenești în particular. Este specializată în colecționarea de cărți și de periodice în limba armeană, însă conține totodată 45.000 de volume în engleză, franceză, germană, italiană, rusă, farsi, multe fiind ediții princeps incluzând scrisori originale și autografe ale autorilor. ACF organizează semi-

nare, expoziții, seri literare, concerte, lecturi, prezentări și lansări de cărți etc. Ea a editat, printre altele, scrierile lui Jakob Künzler și Heinrich Vierbücher consacrate Genocidului. Dintre tipăriturile fundației face parte și lucrarea Dr. Deranian, prefațată de Ara Ghazarians, custode la ACF. Această introducere se axează pe activitatea organizației NER, întemeiată în 1915 ca succesoare a Comitetului american pentru ajutorarea Armeniei și a Siriei, instituție înființată în urma apelului urgent lansat de ambasadorul american în Imperiul Otoman, Henri Morgenthau, prin eforturile industriașului și filantropului Cleveland Dodge și cu sprijinul președintelui american Woodrow Wilson. NER a salvat viețile a peste un milion de refugiați, inclusiv 100.000 de orfani armeni răspândiți după Genocid în Orientul Mĳlociu și în Caucaz. Între 1915 și 1930, a fost colectată suma de 100 milioane dolari și au fost mobilizați o mie de medici, de infirmieri, de slujbași civili și de voluntari. Mai puțin cunoscută – scrie Deranian – este povestea orfelinatului NER din Ghazir, în Liban (ulterior, în Siria), și a fabricii de covoare de acolo, administrată de „Papa” Künzler, repu-

tat drept „tatăl orfanilor armeni”, împreună cu soția sa, „Mama” Künzler. În 1922, 1.400 de fete lucrau în acel atelier, iar de pe la mĳlocul anilor 1920, o parte dintre ele au confecționat un covor pe care Künzler decisese să-l prezinte preșdintelui Coolidge la Casa Albă, în semn de recunoștință a poporului armean față de poporul american.

După câteva decenii de cercetări, Dr. Deranian a așternut pe hârtie istoria acestui covor cunoscut drept Covorul Ghazir sau Covorul Coolidge. În prefața sa, datată semnificativ 24 aprilie 2013, ca și cea a lui Ghazarians, el precizează că această poveste fusese resuscitată de doamna Alice Jernazian Haig din California, care își începuse căutările în 1973, când plecase la Washington. Inițial, nu aflase nimic despre soarta covorului, dar perseverând îl găsise la Farmington, Connecticut, în casa fiului fostului președinte american, John, care intenționa să-l doneze fermei din Plymouth Notch, Vermont, a familiei sale. În amin-

tirea relației foarte apropiate, în timpul Genocidului, a mamei lui Deranian, Varter, cu părinții ei, reverendul Ephram Jernazian și soția lui, Marie, Alice a înmânat rezultatul studiilor sale doctorului, stimulându-l să continue cercetarea. Mai mult, peste ani, De-

Dr. Jakob Künzler, medic protestant elvețian, s-a aﬂat în slujba organizației Deutsche Orient Mission în Urfa încă din 1899, vreme de 25 de ani ajutând locuitori oprimați din Imperiul Otoman. În 1939, el avea să scrie în memoriile sale, printre altele: „Am decis

Președintele Coolidge primind covorul de la John H. Finley

ranian a întâlnit-o întâmplător pe Vartoohi Gulezian, una dintre „autoarele” covorului și care, trimisă în 1926 în SUA, cunoscuse personal cuplul Coolidge la Casa Albă. Calvin Coolidge, instalat ca președinte în noiembrie 1924, a fost al șaselea vicepreședinte american care a preluat funcția după moartea predecesorului său; el nu a candidat pentru un nou mandat în 1928, dar perioada cârmuirii lui a fost considerată „cei mai prosperi și mai înﬂoritori șase ani de la Războiul Civil încoace”.

să slujesc acest popor ca un adevărat frate. De atunci, am ajuns la convingerea profundă că toate schemele barbare menite să distrugă poporul armean vor ﬁ întotdeauna sortite eșecului.” Sub auspiciile NER, Künzler a evacuat din Turcia, ducându-i în Liban (pe atunci, Siria), 8.000 de orfani, între care 1.000 erau din Urfa, 1.000 din Mardin și 5.000 din Harput. Ei au fost plasați într-un frumos sat alpin, Ghazir, situat la vreo 70 km nord de Beirut, și instalați într-o veche mănăstire

5-6/2020 ARARAT 23

transformată în orfelinat, unde au rămas între 1922 și 1930. În 1897, misionarul german pastorul Johannes Lepsius a înființat în Germania un atelier de confecționat covoare, pe care apoi l-a transferat la Urfa și în care aveau să fie pregătiți artizani armeni. După doi ani, atelierul a fost închis, dar în 1923 a fost redeschis în Ghazir, sub conducerea unui tânăr pe nume Hovhannes Taschjian, „absolvent” al acelui atelier, care tocmai atunci căuta de lucru în Ghazir, iar el, ca maistru, a început să-i instruiască pe orfanii armeni în arta țeserii covoarelor, rămânând în acea funcție timp de opt ani. În șase ani, cele 1.400 de orfane au produs 3.240 de covoare, dintre care 400 au avut certificat de înaltă calitate. Un călător american, Harry A. Franck (1881-1962), a descris și comentat munca dificilă a micuțelor care înnodau și tăiau mii de fire pentru a da la iveală o operă de artă. În 1929, cabinetul de miniștri al Libanului a vizitat fabrica și, ca urmare, președintele statului i-a conferit doctorului Jakob Künzler Ordinul de Merit al Libanului. Fiica lui Künzler, Ida Alamuddin, avea să susțină că ideea de a oferi în dar un covor Casei Albe fusese a tatălui ei. În orice caz, decisivă a fost hotărârea reverendului George Barclay Acheson, secretar-general asociat al NER. Covorul a fost confecționat sub directa supraveghere a lui Taschjian. Unul dintre cele 100 de războaie de țesut – câte a avut în final atelierul – a fost alocat, fiind mai mare, unui covor Isfahan de 20m2 (3,53 metri/5,62 metri), cu 4.404.206 noduri. Patru sute de fete au lucrat la el în ture vreme de câteva luni. Modelul a fost inspirat dintr-un covor persan din colecția muzelui german din Dresda, nodurile erau turcești, iar vopselele vegetale au fost pregătite de

ARARAT 5-6/2020

Taschjian. În desen, sunt incorporate 144 de animale (lei, unicorni, maimuțe etc) și păsări; frunze de palmieri în colțuri sunt legate de o rozetă centrală prin lujeri de viță. Covorul trebuia să ajungă la Casa Albă înainte de 6 decembrie 1925, zi desemnată drept Duminica Regulii de aur internaționale, care între 1923 și 1929 a fost marcată de obligația ca americanii să mănânce un singur fel de mâncare similară celei servite în orfelinate și banii economisiți să fie vărsați la fondul NER. În urma publicității făcute covorului, în acel an s-au colectat patru milioane de dolari. Prezentarea covorului a avut loc la 4 decembrie, când un comitet al NER, condus de Dr. John H. Finley, vicepreședinte al Comitetului executiv al organizației, l-a oferit președintelui Coolidge, acesta expediindu-i lui Finley o scrisoare de mulțumire în care îi cerea să exprime gratitudinea sa orfanelor care îl lucraseră și îl asigura că opera fetelor armene va ocupa un loc de onoare la Casa Albă. Covorul a rămas, într-adevăr, acolo pe timpul administrației Coolidge, până în martie 1929, fie în East Room, fie în camera de primiri. Un an după aceea, două dintre cele mai iscusite țesătoare, Vartoohi, atunci în vârstă de 15 ani, și Galena, în vârstă de 14 ani, au fost primite de soții Coolidge. Președintele era sensibil la tragedia fetelor: când avea 12 ani, își pierduse mama; după șapte ani, murise sora lui; în 1924, îi murise fiul de 16 ani. Fetele fuseseră selectate să participe la expoziția internațională din Phipadelphia, închinată împlinirii a 150 de ani de la proclamarea independenței SUA și unde ele aveau să facă o demonstrație la un război de țesut în pavilionul NER. La 3 noiembrie 1926, avea loc emoționanta întâlnire cu președintele țării, la care

orfanele i-au făcut cadou primei doamne două batiste brodate din olandă. Vartoohi și Galena au rămas în SUA. Cât despre covor, el a fost ambalat și transferat, la 4 martie 1929, după instalarea oficială a noului președinte, Herbert Hoover, în locuința de 12 camere a cuplului Coolidge, în Northampton, Massachusetts, și întins în sufragerie. După moartea soțului ei la 5 ianuarie 1933, doamna Coolidge s-a mutat în 1938 într-o casă nou-construită, în care sufrageria a fost proiectată de architect după dimensiunile covorului. Când a dispărut și ea, în 1957, fiul său, moștenitorul covorului, l-a luat în locuința sa din Farmington, unde a rămas până în 1974. John s-a mutat într-un apartament, acolo covorul era prea mare și a fost depozitat la ferma familiei, în Plymouth, până în 1982, când a fost expediat la colecția Casei Albe. Evaluat, conform protocolului, de James Mark Keshishian, covorul a fost apreciat la o valoare de 17.500 dolari și ca având o calitate rară, neobișnuită, cu foarte bune culori și păstrat în condiții excelente. În două rânduri, covorul a fost scos din depozit: în septembrie 1984, fost arătat autorului cărții și lui Set C. Momjian, fost ambasador al SUA la ONU, iar la 6 iunie 1995 l-a văzut Vartoohi Gulezian, însoțită de copiii ei, Martin și Charlotte, împreună cu soțul acesteia, Albert Movsesian. Armenii duc o campanie de expunere publică a covorului. Sub legislația SUA, însă, cadourile primite de președinte pot fi expuse doar la Casa Albă sau într-un muzeu patronat de Smithsonian Institute. Pe de altă parte, se consideră că expunerea covorului ar putea dăuna bunelor relații americano-turce…

Sergiu SELIAN

DIASPORA ugaB -paris:

conferință despre genocidul armean, oglindit în literatura armeanà Michel Marian, filozof, profesor la Sciences Po Paris, scriitor (autorul cărții «Le génocide arménien, de la mémoire outragée à la mémoire partagée »), a ținut o conferință la UGAB Paris, despre genocidul armean, oglindit în literatura armeană. A ales spre exemplificare trei autori: Zabel Essayan, yervant Odian și Aram Andonian. Criteriul de selecție al autorilor a fost în primul rând faptul că sunt autori armeni, a căror opere au fost traduse în franceză, pentru a fi accesibile unui public cât mai larg și bineînțeles calitatea literară a operelor acestor autori. Făcând o paralelă cu memoriile despre Holocaust, conferențiarul a subliniat faptul că, în timp ce autori ca Primo Levi sau Elie Wiesel (care era copil la vremea Holocaustului), aveau alte meserii, dar și-au găsit în scriere o menire ulterioară evenimentelor tragice pe care le consemnează, acești autori armeni erau deja scriitori consacrați. Zabel Esayan, scriitoare de limbă armeană cunoscută în Turcia, o intelectuală care studiase la Sorbona, la Paris, care s-a implicat timpuriu în apărarea cauzei armenilor a fost trimisă de Patriarhul armean de la Constantinopol să investigheze despre masacrele de la

Adana. În urma acestei călătorii în tragedia masacrelor, ia naștere cea mai cunoscută carte a ei «Printre ruine» în 1911. Ervant Odian, satirist, născut într-o familie renumită și bogată din Constantinopol, a scris, printre multe altele, «Jurnalul deportării», el ﬁnd deportat chiar în 1915, ajunge până la Deir Zor, supraviețuiește și reușește să se întoarcă și publică acest jurnal în 1918. Jurnalul a fost tradus și prefațat de Krikor Beledian. Titlul în armeană este inﬁnit mai sfâșietor: «Anidzial darinerà» (Anii blestemați).

Aram Andonian, jurnalist, istoric și scriitor armean din Constantinopol, publicase deja «Ràzboiul din balcani» în 1913. A fost deportat tot în 1915, a supraviețuit și a scris despre «arestarea și deportarea intelectualilor», «pe drumul exilului», «În acest foc infernal», etc. El este cel care a putut reuni celebrele telegrame ale lui Talat Pașa, despre descifrarea cărora a scris recent Taner Akcam.

Prezentarea autorilor a alternat cu lectura unor scurte pasaje ale operelor. Am citit multe cărți mărturii despre ororile genocidului dar observ că există mereu altele, care-ți îngheață sângele în vine, care te fac să gândești că nu există rău mai odios decât cel pe care-l poate face un «om» semenilor săi; cred că omul întrece în oroare orice animal.

Alice PAMBUCCIAN GRIGORIAN

5-6/2020 ARARAT 25

ULTIMA ORÃ covid 19: stare de urgență în armenia

Din necesitatea de a limita răspândirea coronavirusului, guvernul armean a decretat luni, 16 martie, stare de urgență, introducând o serie de res-

tricții pentru cetățenii armeni și interzicând parțial intrarea străinilor în țară. Conform deciziei luate, starea de urgență va dura 30 de zile începând cu 16 martie orele 18:30. “Decizia intră în vigoare de îndată ce textul este publicat”, a declarat premierul Nikol Pashinyan, după ce cabinetul său a votat în unanimitate pentru aprobarea deciziei. Apoi, guvernul a prezen-

tat decizia într-o sesiune specială a parlamentului. După câteva ore de dezbatere, nici unul dintre cele trei partide parlamentare nu a ridicat obiecții la starea de urgență sau a propus modiﬁcări ale deciziei privind introducerea acesteia. Președintele Parlamentului, Ararat Mirzoyan, a spus că acest lucru a însemnat că decizia a fost aprobată de Parlament și că nu este necesar să se voteze.

armenia a încHis granițele pentru cetățenii din mai multe țări

Pentru prevenirea infectării cu coronavirus, Armenia și-a închis granițele aeriene de luni 23 martie, de la miezul nopții, pentru mulți cetățeni din ale țări. Excepție fac diplomații străini, reprezentanții organizațiilor internaționale și familiile acestora. Aceste țări sunt: Statele Unite, Australia, Austria, Bel-

gia, Bulgaria, Germania, Danemarca, Estonia, Irlanda, Spania, Italia, Lituania, Polonia, Letonia, Luxemburg, Croația, Cipru, Grecia, Ungaria, Malta, Olanda, Suedia, Republica Cehă, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Franța, Turcia, Iran, Canada, Coreea de Sud, Japonia, Marea Britanie, Norvegia, Elveția, Rusia, Georgia,

China și Israel. Pentru Azerbaidjan, Baku a interzis, deja, intrarea cetățenilor săi… în Armenia de foarte mult timp.

circulară din partea arHiepiscopiei Bisericii armene din românia

Către operați cu acestea, asigurând, Consiliile Parohiale şi totodată, libertatea religioasă a enoriaşii Eparhiei Armene din credincioşilor de a participa la România: viața liturgică a Bisericii şi de a În contextul pandemiei primi asistență religioasă; descu noul coronavirus (COVID- făşurarea slujbelor religioase se 19), transmitem parohiilor şi va face doar în aer liber, de reenoriaşilor noştri următoarele: gulă lângă lăcaşul de cult, în preRespectați măsurile dispu- zența a cel mult 100 de persoase de autoritățile publice şi co- ne, păstrând distanța de minimum un metru între participanți. 26 ARARAT 5-6/2020

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să transforme această perioadă de criză într-o perioadă de întărire în credință şi dragoste unul către celălalt. Cu binecuvântări,

Episcop Datev Hagopian

Întăistătător al Eparhiei Armene din România

comunicat din partea fondului armenia (22.03.2020)

ondul Armenia s-a alăturat luptei împotriva epidemiei COVID-19 și a lansat o campanie de strângere de fonduri prin care i-a chemat pe armenii din întreaga lume să se unească. Colectarea de fonduri continuă, fondul achiziționând șase aparate de respirație, care vor fi în Armenia săptămâna viitoare. Haykak Arshamyan, directorul executiv al Fondului Armenia, a furnizat detalii despre această realizare într-un interviu acordat agenției de presă” Arachin Lradvakan” (Agenția Nr.1 de Știri ). El a menționat că Fondul Armenia a sprĳinit întotdeauna sectorul sănătății. „Din întâmplare sau intenționat, la sfârșitul anului trecut, am donat un respirator artificial și un echipament mobil de raze X la Spitalul de Boli Infecțioase Nork. Acum se organizează o campanie specială online de strângere de fonduri și îi îndemnăm pe compatrioții noștri din Diaspora să participe la această importantă campanie de strângere de fonduri. În același timp, există multe persoane care doresc să doneze materiale medicale specifice. Apelăm diferitele noastre organizații din rețea și le întrebăm de ce au nevoie. Apoi, inventariem nevoile și le transmitem prietenilor noștri din rețea ”, a spus Arshamyan. În acest moment, în contul campaniei de strângere de

fonduri există peste 2.500 USD (n.t. atât era în momentul intervievării); „Fondul a achiziționat deja 4 aparate mobile pentru respirație artificială din China și alte două au fost achiziționate de prietenii noștri din China, toate sunt deja pe drum. Adică săptămâna viitoare vom avea 6 aparate de respirație, care vor fi transferate la Ministerul Sănătății. Coordonăm toate acțiunile cu Ministerul Sănătății pentru a oferi asistență țintită. Banii provin nu numai de pe platforma online, ci și din conturile noastre. În decurs de o săptămână, vom aloca acești bani și îi vom raporta public. Ieri am primit un apel de la Petros Terzyan, președintele filialei din Franța, și de la Armine Karapety, șeful filialei din Marea Britanie. De exemplu, două dintre aparatele pentru respirație artificială vor fi cumpărate cu bani de la filiala din Marea Britanie. De asemenea, astăzi am cumpărat 100 de echipamente medicale speciale de protecție și le-am predat Ministerului Sănătății, inclusiv o cască, oche-

lari, haine, încălțăminte și multe altele. ”Și dacă este nevoie, putem obține mai multe ”, a spus directorul fundației. El a adăugat că în curând vom avea și un număr mare de rechizite medicale din Franța, care vor fi transferate către Ministerele Sănătății din Armenia și Artsakh, care vor fi detaliate în comunicările urmatoare. Haykak Arshamyan a mulțumit Ministerului Sănătății, tuturor medicilor și asistentelor pentru munca dedicată luptei împotriva epidemiei și a dat asigurări că, datorită mobilizării la nivel național, epidemia va fi depășită cu certitudine. Săptămâna trecută, Fondul a livrat deja o tonă de materiale medicale Armeniei din donatii provenind de la filiala Coasta de Vest a SUA a Fondului Armenia. Vă puteți înscrie la strângerea de fonduri pentru lupta împotriva epidemiei de coronavirus la acest link: https://www.himnadram.org/en/global-mobilization-of-armenian-resources-against-the-covig-19pandemic?fbclid=IwAR3ybE_Gr6sP1s7xJ5rLyjLcIdPc8pOkimxXq0oByG4SDrz cve7Sx_Moyk Traducere Garabet HACIATURIAN Reprezentantul Fondului Armenia în România 5-6/2020 ARARAT 27