Supliment Iulie

FONDAT ÎN 1924

SUPLIMENT IULIE 2010

PERIODIC AL UNIUNII ARMENILOR DIN ROMÂNIA

A rs h a l u y s P a r o n y a n

COLEC}IA DE CARTE VECHE ARmEAnq

A B I B L I O T E C I I CASEI DE CULTURq „H ov se p [i V ic t or ia D UD IA n“ DI n BU CUR E{TI

P

ublicăm pentru prima oară în paginile revistei Ararat un studiu dedicat colecţiei de carte veche armeană care se află în fondul Bibliotecii Casei de Cultura „Hovsep şi Victoria Dudian” din Bucureşti. De ce acum? Pentru că, din ştiinţa noastră, pînă în prezent acest fond nu a fost prezentat şi nu au fost realizate fişe despre aceste cărţi, cu date precise legate de titlu, autor, tipografia sau tipografii care au realizat cartea. Acest lucru a fost dus la bun sfîrşit, după o muncă ce a durat un an şi jumătate, de Arshaluys Paronyan, muzeograf şi responsabil al Bibliotecii şi Casei de Cultură a armenilor din Bucureşti.

Arshaluys Paronyan a lucrat în Armenia, timp de 30 de ani la Madenataran (Institutul de manuscrise

antice şi medievale) iar din 1993 pînă în 2001 a organizat şi condus Biblioteca prezidenţială din Erevan. S-a stabilit la Bucureşti în 2002 şi a avut şansa să lucreze chiar în domeniul pe care-l cunoaşte. Mai întîi ca muzeograf al Muzeului Eparhiei Armene iar din 2006 a preluat şi biblioteca. În anul 2008 a urmat un curs de perfecţionare ca muzeograf în cadrul Cen­tru­lui­ de­ pregătire­ profesională­ în cul­tură la finalul căruia a prezentat lucrarea cu tema “Manuscrise armeneşti vechi. Istoria şi soarta lor” (expoziţie temporară) şi a obţinut certificatul de absolvire.

De fapt nu trebuie să o lăudăm pe Arshaluys pentru că faptele vorbesc de la sine. De aceea atunci cînd ne-a propus să publicăm acest studiu (aş spune introductiv) privind cartea veche ne-am gîndit că cel mai indicat ar fi să realizăm un supliment. Un modest supliment care ar trebui continuat cu un album pe măsura valorii colecţiei existente.

Evanghelia Mironosițelor, secolul XIX 3 Ñ Iulie 2010

Imaginea lui Grigor Narecați din Carte de rugăciuni, 1807, Veneția

Cȋteva cuvinte despre istoria cărții vechi armenești Pe parcursul existenței sale multimilenare, poporul armean a creat valori culturale ce s-au bucurat de o largă recunoaștere și apreciere ȋn lumea civilizată. Cea mai grăitoare și vie dintre aceste valori culturale este scrierea și cartea, fie aceasta manuscris, fie carte tipărită. După inventarea alfabetului armean de către Mesrop Maștoț, ȋn secolul V, și pȋnă ȋn secolul XVI, centrele antice și medievale de creare și copiere a manuscriselor au fost cele care au dus greul creării cărții armenești, al multiplicării cuvȋntului scris.

În anii ´40 ai secolului XV, inventarea tiparului de către Gutenberg a dat lumii posibilitatea creșterii considerabile a volumului surselor scrise, economisindu-se timpul ce se consuma pentru crearea și copierea cărților manuscrise. Activitatea tipografică, ce ȋncă de la jumătatea secolului XV se dezvolta cu repeziciune în Europa, nu putea să nu-i intereseze și pe învățații armeni, date fiind avantajele evidente ale tiparului.

Pe de altă parte, oricȋt de atrăgătoare ar fi părut arta tipografică, situația instabilă a Armeniei ȋn seco-

Iulie 2010 Ñ 4

lele XVI-XVII, din cauza războaielor succesive, făcea imposibilă ȋnființarea activității tipografice ȋn țară. Rămȋnea doar soluția tipăririi cărților armenești ȋn Europa, ȋnființarea acolo a tipografiilor și trimiterea ȋn Armenia a literaturii publicate. Această ȋnsemnată misiune și-a asumat-o primul tipograf armean, Hakob Meghapart (v.­ imaginea), care, ȋnființȋndu-și propria tipografie la Veneția, ȋn 1512, a tipărit prima carte ȋn limba armeană, „Cartea de vineri‟ (Urpataghirk), care marchează ȋnceputul tiparului armenesc și constituie cel mai important eveniment al vieții culturale armenești din secolul XVI. În secolele ce au urmat, ȋn diverse colțuri ale lumii, unde existau colonii armene, s-au ȋnființat numeroase tipografii ȋn care au văzut lumina tiparului cărțile armenești.

Iată o parte a listei cronologice a ȋnființării tipografiilor armenești: 5 Ñ Iulie 2010

carte veche armeană sȋnt considerate cărțile armenești editate ȋntre 1512 și 1850, clasificate în două perioade, 1512-1800 și 1801-1850

Veneția (1512), Constantinopol (1567), Roma (1579), Lvov (1616), Milano (1621), Paris (1633), Nor Djugha (1638), Livorno (1644), Amsterdam (1660), Marsilia (1672), Smirna (1676), Londra (1736), Ecimiațin (1771), Madras (1772), Trieste (1776), Sankt Petersburg (1781), Nor Nahicevan (1790), Astrahan (1796), Calcutta (1796) și altele.

Deși prima carte armenească a apărut ȋn anul 1512, trebuie amintit și faptul că, ȋncă ȋnainte de aceasta, ȋntro seamă de cărți străine s-au regăsit alfabetul armean (Bernhard von Breidenbach, Reise ins Heilige Land, Mainz, 1486) sau fragmente ȋn limba armeană. În ciuda faptului că circa 260 de ani de la apariția sa activitatea tipografică armeană a fost forțată de ȋmprejurări să se desfășoare exclusiv pe meleaguri străine, aceasta și-a servit țara mamă și țelul propus. Însuși conținutul primelor cărți tipărite armenești atestă faptul că principalul scop al tipografilor și editorilor armeni nu era cȋștigul material, ci punerea literaturii ȋn limba armeană la dispoziția armenilor aflați ȋn fața pericolului asimilării ȋntr-un mediu străin.

Aceasta explică și de ce uneori erau tipărite cărți destinate distribuirii gratuite.

Alături de cărțile religioase, ȋn primele trei secole ale tiparului armenesc au ȋnceput să fie publicate

și cărți de istorie, artă, educative, științifice și din alte domenii, atȋt ȋn grapar (limba veche), cȋt și așharabar (limba populară), cărți de autori armeni sau lucrări traduse.

Colecții bogate de carte veche armenească se găsesc atȋt ȋn biblioteci din Armenia, cȋt și din Diasporă.

O astfel de colecție deține și Casa de Cultură Armeană „Dudian‟ din București, colecție care, din păcate, din diverse motive nici pȋnă astăzi nu este cunoscută așa cum se cuvine.

Vom ȋncerca ȋn continuare să vă prezentăm, pe scurt, aceast valoros fond de carte.

H. Dj. Siruni

Iulie 2010 Ñ 6

Colecția de carte veche armeană a Bibliotecii Casei de Cultură Armeană „Dudian‟

În anul 1927, grație eforturilor istoricului și orientalistului armean H. Dj. Siruni, a fost ȋnființată Biblioteca Centrală Armeană din București, unde au fost adunate manuscrise și cărți aduse din diverse colțuri ale țării, printre care și carte veche. Astăzi este greu de spus ce cantitate de carte sau ce ediții au fost adunate, ȋntrucȋt nu s-au păstrat registrele bibliotecii, fișele și fișierele și nici nu s-a publicat vreo listă bibliografică (sau s-a pierdut și nu a mai ajuns la cunoștința noastră). Singura 7 Ñ Iulie 2010

sursă de informație clară ce s-a păstrat despre cărțile vechi este lista incompletă (circa 120 de titluri) cuprinsă ȋn broșura „Casa de Cultură Armeană‟ publicată de H. Dj. Siruni ȋn 1944. Însă nu este exclusă ipoteza că la vremea sa colecția a fost ȋnregistrată și prelucrată, deoarece anumite cărți din colecție sȋnt cuprinse ȋn catalogul „Cartea armeană ȋntre 1512 și 1800‟ (N. Voskanian, Erevan, 1988). Din păcate, pe parcursul existenței sale, Biblioteca Casei de Cultură Armeană

altul ale colecției, și-au lăsat ireversibila amprentă negativă asupra fiecărei cărți. Chiar și ȋn 1987, după redeschiderea Casei de Cultură Armeană, soarta a făcut ca 90% din fondul de carte veche să rămȋnă la subsol, ȋn condiții de umiditate ridicată, unde exista (și există) riscul inundării periodice.

Este evident că cea mai mare bogăție a bibliotecii o constituie manuscrisele și cartea veche armeană.

Tocmai de aceea s-a hotărȋt ȋnceperea muncii de ȋnregistrare și prelucrare de la aceste colecții. În continuare ne vom referi la colecția de carte veche.

După un an și jumătate de ȋnregistrare, studiu și cercetare, putem spune astăzi că s-au lămurit toate acele informații ce completează datele necesare despre fondul de carte. Care sȋnt aceste date:

nu a funcționat ȋntotdeauna ȋn condiții favorabile. Exilarea lui H. Dj. Siruni ȋn Siberia în 1944, activitatea ostilă a Frontului Armean și Comitetului Democrat Armean din anii ‘50-’60 – ce au funcționat ȋn ton cu cerințele politice ale vremurilor de atunci – care a dus la distrugerea a unui mare număr de cărți valoroase, iar mai apoi ȋncetarea activității Casei de Cultură Armene ȋn 1963, precum și frecventele mutări dintr-un loc ȋntr-

În primul rȋnd, putem vorbi clar deja despre cantitatea colecției de carte veche armeană, ce cuprinde peste 1.000 de volume, dintre care aproape 400 apărute pȋnă ȋn anul 1800, iar restul ȋn perioada 1801-1850. Avem date certe despre autori, tipografi, precum și despre tipografiile unde au apărut cărțile. Cea mai mare dificultate ȋn munca de ȋnregistrare a fost aceea că, din păcate, din cauza condițiilor vitrege, mare parte a cărților și-au pierdut foile de titlu și memorialul (hișata­ka­ran), ȋn care erau menționate datele

Iulie 2010 Ñ 8

principale despre apariția cărții. Desigur că celor familiarizați cu cartea veche nu le este greu să ȋnțeleagă cu ce fel de carte au de-a face sau ȋn ce secol și ȋn ce țară a fost tipărită aceasta, dar datele aproximative nu sȋnt suficiente pentru ȋnregistrare și prelucrare. Pentru aceasta a fost necesar un studiu suplimentar, adică au fost comparate capitol cu capitol, pagină cu pagină, inclusiv ornamentele fiecărei cărți ce nu avea date complete cu cele din cataloagele bibliografice alcătuite ȋn Armenia, cum sȋnt „Cartea armeană ȋntre 1512 și 1800‟ (N. Voskanian, Erevan 1988), „Cartea armeană ȋntre 1801 și 1850‟ (H. Davtian, Erevan 1967) și altele. Cărțile cu date incerte sȋnt și astăzi comparate cu cărțile vechi aflate ȋn colecțiile Institutului de manuscrise vechi Matenadaran și ale Bibliotecii Naționale de la Erevan. În colecția noastră există și un număr mic de cărți ce nu se regăsesc ȋn cataloagele bibliografice mai sus amintite, ceea ce ȋnseamnă fie că au rămas pȋnă astăzi necunoscute, fie că au fost descoperite după publicarea cataloagelor.

Din perspectiva istoriei cărții vechi armenești cele mai interesante sȋnt mai ales volumele publicate ȋn primele trei sute de ani (1512-1800). Din păcate, ediții din prima sută de ani fie nu au existat, fie nu s-au păstrat ȋn colecția noastră. În schimb, colecția Bibliotecii „Dudian‟ se poate mȋndri cu cele 9 Ñ Iulie 2010

Nerses­Șnorhali,­„Iisus­Fiul‟­ (Hisus Vorti)­–­copertă­originală mai bune exemple de carte veche armeană tipărită ȋn cea de-a doua sută de ani de tipar armenesc la Amsterdam, Veneția și Constantinopol, circa 10 titluri de carte, la care ne vom referi mai jos.

Cȋnd ne referim la tiparul armean din secolul XVII trebuie să amintim în primul rînd activitatea tipografiei lui Voskan Erevanți, mai ȋntȋi ȋn Olanda, iar apoi ȋn Italia și Franța. În anul 1660, la Amsterdam, Matteos Țareți ȋnființează prima tipografie armeană, cu numele de „Sf. Ecimiațin și Sf. Sarkis‟, unde a și tipărit prima carte ȋn limba armeană, lucrarea ȋn versuri „Iisus Fiul‟ (Hisus­Vorti) a lui

Xilogravură semnată de Christoffel van Sichem din cartea Iisus Fiul de Nerses Șnorhali, Amsterdam – 1660

Nerses Șnorhali Nerses Șnorhali, Țareți ȋnsuși scriind prima parte a memorialului. Aceasta este o ediție frumoasă ce cuprinde 99 de gravuri ale cunoscutului gravor olandez Christoffel van Sichem cel Tȋnăr.

Autorul și-a marcat gravurile cu inițialele CVS. Acest volum este cea mai veche ediție din colecția noastră de carte veche. Din nefericire, nu s-a păstrat și foaia de titlu a exemplarului nostru.

Sosind la Amsterdam ȋn 1664, 11 Ñ Iulie 2010

Voskan Erevanți (Voskan din Erevan) preia conducerea tipografiei „Sf. Ecimiațin și Sf. Sarkis‟ și, ajutat de Karapet Andrianați, duce la bun sfȋrșit tipărirea unor cărți rămase neterminate, printre care și o primă carte de „Imnuri Bisericești‟ (Șa­raknoț), o ediție ilustrată de ȋnaltă calitate. În același timp, aceasta este prima carte tipărită ȋn care apar vechile note muzicale armenești (haz).

Xilogravură semnată de Christoffel van Sichem după tablou de Albrecht Dürer din Biblia – 1666, Amsterdam

După aceste volume, ȋn 1666 Vos­kan Erevanți se lansează ȋn munca de editare a primei Biblii ȋn limba armeană, ce durează aproape doi ani și jumătate și se ȋncheie ȋn 1668.

Specialiștii consideră Biblia lui Voskan drept capodopera tiparului vechi armenesc (vezi­imaginea­de­sus). Cartea este expusă la Muzeul „Dudian‟.

Bogat ornamentată cu frontispicii,

viniete, ornamente de anluminură, aceasta conține și 160 de gravuri semnate de același Christoffel van Sichem cel Tȋnăr. O parte din aceste gravuri sȋnt realizate după tablouri celebre de Rafael, Albrecht Dürer, Hendrik Goltzius și alți mari maeștri europeni. La sfȋrșitul cărții se află o poezie scrisă de regele Hetum II al Armeniei Ciliciene, după care Voskan Erevanți și-a notat memorialul. În aceeași tipografie, ȋn 1668 Voskan Erevanți publică și cunoscuta „Geografie‟ (Așharațuiț) a lui Movses Horenați (Moise din Horen), alături de fabulele lui Vartan Aighekți sub numele de „Cartea Vulpii‟ (Aghve­saghirk), ambele ȋn aceeași copertă.

Iulie 2010 Ñ 12

Xilogravură semnată de Christoffel van Sichem după tablou de Hendrick Goltzius din Biblia – 1666, Amsterdam

Xilogravură semnată de Christoffel van Sichem după tablou de Albrecht Dürer din Biblia – 1666, Amsterdam

Pagina de titlu „Explicarea Psalmilor lui David“ – 1687, Constantinopol și o pagină din aceeași lucrare în imaginea de jos

blioteca noastră este important faptul că toate aceste lucrări amintite sȋnt prezente ȋn colecție.

Voskan Erevanți a pregătit o seamă de tipografi de frunte ce i-au continuat munca înființînd mai multe tipografii în diferite orașe. Dintre ucenicii săi să-i amintim în special pe

Una din cele mai bune lucrări tipărite la Amsterdam de Voskan Erevanți este și „Istoria‟ (Ghirk­Pat­mutianț) marelui istoriograf armean din secolul XVII, Arakel Davrijeți, publicată ȋn 1669, prima carte din istoria tiparului armenesc ce apare ȋn timpul vieții autorului. Cartea cuprinde și biografia lui Voskan Erevanți.

Rolul tipografiei sale este ȋnsemnat prin aceea că aceasta a fost prima care a tipărit „Biblia‟, „Imnurile Bisericești‟, precum și cărți laice ca „Geografia‟ lui M. Horenați, fabulele lui V. Aighekți, „Istoria‟ lui A. Davrijeți. Pentru bi-

Iulie 2010 Ñ 16

Matteos Vanandeți, care a înființat o nouă tipografie armeană la Amsterdam, punînd bazele celei de a doua edituri, și pe Tadeos Hamazaspian care, cu banii oferiți de negustorul Gaspar Sahratian, înființează o tipografie la Veneția, ce va purta numele celor doi.

Dintre volumele venețiene ale

aceluiași secol biblioteca deține „Evanghelia‟ (Avetaran) din 1685 (tipografia Michelangelo Barboni), „Liturghierul‟ (Horărtatetăr) din 1686 (tipografia Gaspar Sahratian), „Explicarea Psalmilor lui David‟ (Parza­pa­nutiun­Saghmosațn­Dav­ti) a lui Hovhannes Konstantnupolseți (Ioan Constantinopolitanul), aceasta din urmă apărut ȋn 1687 (prima carte ȋn limba populară așharabar) și pe a cărui primă pagină se află portretul cunoscutului negustor armean Aguleți Hogea Nahapet Gulnazar (ve­­zi­gravura­de­mai­sus), ȋn tipografia și pe cheltuiala căruia a fost publicată cartea.

17 Ñ Iulie 2010

Cartea Prînzatei (Djașoț), 1686 – Veneția

În 1686, ȋn tipografia lui Gaspar Sahratian și Tadeos Hamazaspian a apărut pentru prima oară tipărită „Cartea Prȋnzatei‟ (Djașoț). Aceasta este ȋntradevăr o ediție frumos tipărită și elegantă avȋnd o dimensiune considerabilă (format 40x28cm), cu gravuri, cu splendide inițiale ornate, viniete și ornamente de anluminură. Din păcate exemplarul nostru este incomplet, ȋn loc de 1222 de pagini avȋnd numai 650, nu i s-a păstrat fila de titlu, dar, spre deosebire de celelalte exemplare, al nostru are toate ornamentele colorate

Iulie 2010 Ñ 18

manual. Doritorii pot vedea oricȋnd această carte vizitȋnd Muzeul „Dudian‟.

Cu „Cartea de Confesiuni‟ (Ghirk­ Hostovanutianț) apărută ȋn 1698, la Constantinopol, ȋn tipografia lui Asdvadzadur Akuliaț Tașdeți, se ȋncheie lista noastră de carte veche din secolul XVII. Edițiile tipografiei lui Voskan erau deseori transportate cu vasele din Europa la Smirna, de unde plecau pe diverse căi în Armenia și în coloniile armenești.

19 Ñ Iulie 2010

Letrine ornate din „Cartea Prînzatei“ (Djașoț), 1686 – Veneția

Iulie 2010 Ñ 20

21 Ă‘ Iulie 2010

În secolul XVIII s-a produs o importantă deplasare spre răsărit a activității literare și tipografice armenești, centrul de greutate al producției de carte mutȋndu-se din Europa Occidentală la Constantinopol, centre tipografice apărȋnd apoi și la Ecimiațin, iar din a doua jumătate a veacului și ȋn Rusia și India. Nu numai că s-a înmulțit numărul tipografiilor armenești, dar a și crescut considerabil volumul editorial. În acest secol numai la Constantinopol au apărut circa 300 de titluri de carte armenească. Pȋnă la 1800 ȋn nici un alt oraș nu mai apăruse un număr atȋt de mare de cărți armenești, pe locul doi aflȋndu-se Veneția cu 250 de titluri. Acest lucru explică și de ce volumele tipărite la Constantinopol și Veneția constituie cea mai mare parte a colecției noastre de carte veche.

Tipografii. În acest secol au funcționat numeroase tipografii. Vom enumera ȋn continuare numai acele tipografii ȋn care au apărut cărțile din colecția noastră. La Constantinopol, tipografiile lui Abgar Tohateți, Astvadzadur Akuliaț Tașdeți, Astvadzadur Konstantnupolseți, Astvadzadur Abucehți (a funcționat peste 150 de ani), tipografia Arabianilor, tipografiile lui Parsegh și Hagop Sebastați, Kevork Sarkisian, Krikor Marzvaneți, Edghear Kăntevanți, tipografiile Mair Tăbradun, Matteos Tăbir, „Sf. Ecimiadzin și Sf. Sarkis‟, tipografia lui Sarkis și

Iulie 2010 Ñ 22

Mikaiel Sebastați și altele. În afară de Constantinopol, ȋn Imperiul Otoman, ȋn secolul XVIII a existat activitate tipografică și la Smirna, oraș cu o numeroasă colonie armeană.

Dintre cărțile tipărite la Veneția, ȋn colecția noastră se remarcă cele apărute ȋn tipografiile lui Nahapet Ghiulnazar, Gaspar Sahratian și Tadeos Hamazaspian, tipografia San Lazaro, precum și ȋntr-o serie de tipografii străine ce au tipărit carte armenească, cum au fost cele aparținȋnd lui Michelangelo Barboni, Antonio Bortoli, Demetrio Teodosiu, Pietro Valvaziani, Giovanni Piazzo, Stefano Orlando și alții.

Trebuie să amintim și tipografiile de la Trieste și Viena aparținȋnd Congregației Măhitariste, care au dus o activitate remarcabilă mai ales din a doua jumătate a secolului XVIII. De asemenea, știința și cultura au luat un mare avȋnt datorită unor oameni de cultură și de litere ce au activat aici, ca M. Sebastați, M. Ceamcian, M. Avgherian, Gh. Ingigian, Gh. Alișan, K. Zarphanalian și alții.

Nu puține sȋnt și cărțile publicate la Moscova (tipografia Seminarului Lazarian), Sankt Peterburg (tipografia Gr. Haldarianț), Ierusalim (tipografia Surp Hagopianț Arakeloț), Smirna (tipografia Guliemlos Grifit) sau Sf. Ecimiațin (tipografia „Sf. Grigore Luminătorul‟).

Colecția bibliotecii cuprinde și 23 Ñ Iulie 2010

un număr mai mic de cărți tipărite la Madras, Roma, Paris, Nor Nahicevan, Astrahan, chiar și ȋn Malta.

Avem și patru „Talismane‟ (rotulus pe hȋrtie), tipărite ȋn 1709, 1713, 1716 și 1731 (trei dintre ele, avînd ornamentele colorate manual, se află expuse ȋn muzeu vezi­imaginile­din­pa­ginile­22-24).

Iulie 2010 Ñ 24

Începȋnd din secolul XIX, cartea armeană ȋși schimbă calitatea tipografică datorită dezvoltării tehnicii din noile vremuri, ajungȋnd la un nivel fără precedent, mai ales ȋn ceea ce privește tehnica turnării literelor tipografice, diversificarea și ȋnnobilarea literelor. În această perioadă, ȋn paralel cu lucrările ȋn limba veche grapar, a crescut constant numărul cărților ȋn limba vorbită așharabar. Tot atunci, datorită călugărilor măhitariști, au fost tipărite pentru prima oară opere ale autorilor armeni antici și medievali ȋn colecții speciale, ca „Autori aleși‟ (Ăntir­Ma­tenaghirk) și „Literatura Înaintașilor‟ (Matenagrutiun­Nah­niaț), traduceri ale clasicilor literaturii universale, precum și numeroase cărți adresate copiilor, volume ce ȋmbogățesc colecția noastră.

25 Ñ Iulie 2010

Activitatea tipografică armenească pe teritoriul României (Galați, Iași, Focșani, București) a ȋnceput ȋn anii ’80 ai secolului XIX, tipăriturile din acea perioadă nefiind considerate carte veche. Există ȋnsă ȋn colecție o carte de rugăciuni apărută ȋn 1850 la Iași (vezi­imaginile­de­sus), ȋn tipografia Aramian, aceasta putȋnd fi considerată „carte veche‟. Această carte nu se regăsește nici în cataloagele bibliografice „Cartea armeană între 18011850“. Cu toate acestea, din aceleași cataloage reiese faptul că la Iași, în 1847, au fost tipărite două cărți din care, din păcate, biblioteca noastră nu deține nici una. Aceste două tipărituri erau destinate copiilor.

Biblioteca deține un număr de circa 600 de cărți tipărite ȋntre 1801 și 1850.

Teme. Colecþia de carte veche a Bibliotecii „Dudian“ atinge aproape toate domeniile culturii ºi ºtiinþei armene: religie, istorie, geografie, filozofie, logicã, gramaticã, lexicologie, filologie, muzicã, ºtiinºe exacte, astrologie, medicinã, cuprinde lucrãri de beletristicã, dar ºi culegeri diverse, calendare etc.

Evanghelie, 1769, Constantinopol – copertă metalică

27 Ñ Iulie 2010

Cărți religioase. În această secțiune sȋnt adunate evanghelii, biblii, cărți de imnuri bisericești, psaltiri, cărți de rugăciune, liturghiere, cărți ale prȋnzatei, ceasloave, exegeze și hagiografii, lucrări apărute la diverse date, publicate și reeditate ȋn numeroase tipografii. Dintre exegeze pot fi amintite „Exegeza Cȋntării Cȋntărilor lui Solomon‟ (Meknutiun­Erkoț­Erkuin­Soghov­moni, 1789) a lui Grigor Narekați (Grigore din Narek) și „Exegeza Marii Liturghii‟ (Meknutiun­Ahavor­Pata­„Psalmii lui David“ – 1786, Constantinopol

rakin, 1790) și „Exegaza Ceaslovului‟ (Meknutiun­Jamakarkutian, 1795) de H. Argișeți, vasta lucrare în trei volume „Exegeza celor paisprezece epistole ale Fericitului Apostol Pavel‟ (Meknutiun­Ceorek­ta­san­Tăgh­toț­Era­neluin­Po­ghosi­Arakelo) de G. Avedikian, etc. Dintre hagiografii merită amintite „Patristica‟ (Haranț­ Vark, 1720-1723), lucrarea ȋn 12 volume „Viața Completă a Sfinților‟ (Lia­ka­tar­ Vark­ Iev­ Vkaia­banu­tiun­ Srpoț, 1810-1813) a lui M. Avgherian, precum și o serie de lucrări dedicate vieții și activității Sfȋntului Grigore Luminătorul (Surp­Grigor­Lusavorici), Nerses Șnorhali, Hovhan Voskeberan și alții.

Iulie 2010 Ñ 28

„Biblia“ – 1666, Amsterdam

Cărțile cu caracter religios din colecție sȋnt ȋn număr mare și pot deveni subiect de studiu distinct pentru specialiști.

Istorie, geografie. Printre cele mai remarcabile exemple din aceste domenii sȋnt „Istoria Armenilor‟ (Pat­mutiun­ Haioț, 1784-1786) a lui M. Ceamcian (lucrare amplă ȋn trei volume, care pune bazele unui nou gen de studiu asupra istoriei armenilor, unul științific, bazat pe abundența surselor și faptelor), „Istoria‟ (Ghirk­Patmu­tianț, 1669) lui Arakel Davrijeți, „Geografia‟ (Așharațuiț, 1668) și „Etnogeneza neamului lui Habet‟ (Azga­ba­nutiun­ Tohmin­ Habetian, 1752) lui 29 Ñ Iulie 2010

Movses Horenați (Moise din Horen), „Istoria‟ (Patmaghirk) sau „Istoria Vartanienilor‟ (Patmutiun­Vartananț, 1787) a lui Eghișe, „Istoria Armenilor‟ (Haioț­Patmutiun, 1792) a lui Gh. Parpeți, „Istoria‟ (Ghirk­Patmutianț, 1787) lui Iosif Flavius, „Istoria Ierusalimului‟ (Patmutiun­Ierusaghemi, 1782) a lui Hovhannes Hanna, lucrările ȋn mai multe volume „Istoria generală, pe secole‟ (Ănthanur­Patmu­tiun.­Darapatum) a lui Gh. Ingigian și „Geografia celor patru zări‟ (Așhar­ha­grutiun­Ceoriț­Masanț) (1802-1806) a lui S. Akonț și Gh. Ingigian, „Istoria ȋmpăratului Ponțianos‟ (Ghirk­ Pat­mu­tian­Kaisern­Ponțianosi, 1792) și multe alte lucrări. „Liturghier“ – 1686, Veneția

Științe exacte și medicină.

Enumerăm numai cȋteva titluri: „Medicina‟ (Băjășkutiun) de M. Resten, „Arta longevității‟ (Ar­vest­Erka­raghețutian) de A. Popovici, „Științele Naturii pe Scurt‟ (Hamarod­Bna­kan­ Ghitutiun) de M. Saghatelianț, „Aritmetica ȋn Două Volume‟ (Tva­ba­nutiun­Herkus­Ghirs) de H. Aghamalianț, lucrarea „Culegere de Cunoștințe‟ (Cemaran­Ghiteliaț) de Minas Băjășkian (care cuprinde informații pe scurt din diverse domenii științifice), etc. „Dicționarul limbii armene“, vol. 2 – 1769, Veneția

Limba armeană, gramatică, dicționare.

Mare parte din lucrările din acest domeniu aparțin condeiului călugărilor măhitariști. Cȋteva exemple: „Dicționarul Limbii Armene‟ (Barghirk Haikazian­Lezvi, ȋn două volume) al lui Măhitar Sebastați, „Gramatica Limbii Armene‟ (Kerakanu­tiun­ Haika­zian­Lezvi) a lui M. Ceamcian, „Dicționar Armean‟ (Barghirk­Haioț) al lui Eremia Meghreți, „Gramatica Limbii Italiene‟ (Kerakanu­tiun­Italakan Lezvi) a lui H. Bozagian, precum și o serie de dicționare bilingve sau trilingve, etc.

Iulie 2010 Ñ 30

Filozofie și logică.

Această colecția se remarcă mai ales prin aceea că biblioteca deține aproape toate cărțile publicate pe această temă. De exemplu, „Cartea Definițiilor‟ (Ghirk­Sahmanaț, 1731) a lui Davit Anhaght, „Rezolvarea Definițiilor‟ (Luțmunk­Sahmanațn) a lui Arakel Vartapet, „Logica‟ (Trama­banutiun, 1794) lui Simeon Djughaieți, „Introducerea‟ (Nerațutiun, 1794) lui Porfir, „Rezolvarea Introducerii lui Porfir‟ (Luț­munk­Nerațutian­Por­piu­31 Ñ Iulie 2010

ri) a lui Grigor Tatevați, „Epistolă ȋmpotriva lui Teopist‟ (Tught­Ăntdem Teopistia) a lui Boghos Daronați. După cum am văzut, este vorba de lucrări ale filozofilor antici și medievali atȋt armeni, cȋt și străini. Călugării Congregației Măhitariste au avut un rol deosebit de ȋnsemnat ȋn munca de traducere a operelor filozofilor străini.

Desigur că nu ne putem opri asupra tuturor domeniilor ce se regăsesc ȋn volumele colecției noastre de carte veche, exemplele de mai sus abordȋnd doar o parte din aceste teme.

Evanghelie, 1796, Constantinopol

Limba. Cea mai mare parte a cărților armenești vechi este scrisă în armeana veche, grapar, ȋn perioada mai tȋrzie făcȋndu-și loc și limba populară, aș­harabar. Colecția cuprinde și un mic număr de cărți scrise ȋn limba turcă, dar cu caractere armenești, cărți ȋn principal cu caracter religios și destinate armenilor deveniți turcofoni. Există și volume bilingve (armeană-latină, armeană-greacă, armeană-italiană), ȋn timp ce cartea lui Nerses Șnorhali Pre­ses­S.­Nier­sis­Cla­jensis­Armenio­rum­Patriarchae­viginti­qua-tuor­lin­guis­ edi­tas…­ Venetiis,­ in­ insula­ S. Lazari,­1823 (avînd pagina de titlul numai 33 Ñ Iulie 2010

în latină) este scrisă ȋn 24 de limbi (vezi­imaginea­de­mai­sus).

Autori. Edițiile de carte veche armenească au cuprins atȋt lucrările autorilor armeni antici și medievali – ca Movses Horenați, Eznik, Pavstos Biuzant, Grigor Tatevați, Grigor Narekați, Nerses Șnorhali, Hovhannes Konstantnupolseți, Măhitar Sebastați, Petros Aragonați, Hakob Nalian, Stepanos Akonț, Matteos Evdokați, Baghtasar Dăpir, Mikaiel Ceamcian, Haceatur Erzrumeți –, cȋt și numeroase lucrări traduse ale autorilor străini – ca Iosif Flavius, Aristotel, Chiril din Alexandria, Porfir, Esop, Seneca, Eusebius Panfilius și alții.

Tehnica execuției artistice a cărții vechi armenești. Alcătuirea cărților apărute pȋnă la 1800 se remarcă prin pagini de titlu și memoriale mai ȋncărcate, cu gravuri și ornamente bogate, cu letrine ornate și ornamente de anluminură, fapt ce era caracteristic manuscriselor armenești, tradiția păstrȋndu-se și ȋn cazul modelului cărților apărute ȋn această perioadă.

Asemenea cărți sȋnt liturghierele, cărțile prȋnzatei, sinaxarele, unele cărți de imnuri bisericești, unii psaltiri etc. Referindu-ne ȋn special la gravuri, nu putem să nu-l amintim pe Grigor Marzvaneți, cunoscut tipograf și desenator armean din secolul XVIII, care a realizat numeroase ornamente tipografice, precum și portrete gravate ȋn funcție de conținutul cărților pe care le tipărea, ilustrațiile sale avînd deja un anumit specific național (deși ornamentele tipografiei lui Voskan Erevanți erau specific naționale, gravurile erau reproduceri după tablourile maeștrilor europeni). Prin aceasta, Marzvaneți a deschis o nouă pagină ȋn domeniul graficii de carte armeană, volumele cu gravuri realizate de el fiind considerate adevărate bijuterii ale colecției noastre. Dintre acestea se remarcă ȋn mod deosebit prima ediție a Sinaxarului (1706), despre care Marzvaneți ȋnsuși spune ȋn memorialul cărții că a lucrat doisprezece ani fără ȋntrerupere la pregătirea pentru tipar. În memorialul cărților publicate de el, Marzvaneți obișnuia să amintească numele lucrătorilor din tipografie. Din neferi-

Iulie 2010 Ñ 34

cire, exemplarul pe care ȋl deținem este incomplet la ȋnceput, ȋncepȋnd cu pagina 460 (cartea ȋntreagă are 951 de pagini).

Mulți gravori au rămas necunoscuți, nesemnȋndu-și lucrările.

După 1800 apar schimbări ȋn alcătuirea cărților: pagini de titlu simplificate, memoriale mai succinte, unele volume avȋnd aspectul celor de astăzi.

Coperțile cărților vechi sȋnt, ȋn general, din piele, mare parte din ele cu ornamente imprimate. Unele cărți și-au păstrat chiar coperțile din pergament. Iar cărțile avȋnd coperți din metal sau cu elemente metalice sȋnt expuse ȋn muzeu. Dintre acestea din urmă fac parte ȋn special unele cărțile religioase, ca evangheliile sau moliftelnicele.

Pagina de gardă a unor cărți vechi sȋnt pictate și colorate manual. Ca suport este folosită ȋn general hȋrtia medievală din bumbac.

35 Ñ Iulie 2010

Xilogravuri de Gr. Marzvaneți, din cartea Sinaxar, 1706, Constantinopol

Pagini de gardă pictate de mînă

Despre starea de conservare a cărților.

Starea de conservare a cărților poate fi apreciată ca fiind ȋn general satisfăcătoare. Este adevărat că, ȋn decursul timpului, o seamă de cărți șiau pierdut coperțile, filele de titlu și ultimele foi (unde se găseau, de regulă, memorialele) sau lipsesc diverse porțiuni din carte. Acestea sȋnt consiEvanghelia Prînzatei și Calendar Bisericesc, 1786, Sankt Petersburg

39 Ñ Iulie 2010

derate exemplare incomplete. Iar o parte din volume, din cauza umidității ridicate, au fost afectate de micoze, ȋn timp ce alte cărți, din cauza uscăciunii extreme, s-au deshidratat, hȋrtia acestora devenind fragilă. Unele exemplare poartă urmele lăsate de apă sau urme de la picăturile de ceară, dintre ultimele făcȋnd parte ȋn special cărțile religioase folosite ȋn trecut ȋn biserici.

De conservarea și restaurarea acestor cărți se ocupă o seamă de specialiști din București. Un anumit număr de cărți au fost deja restaurate, lucrările continuȋnd. Grație acestor lucrări de restaurare și numai respectȋnd toate normele privind conservarea putem prelungi viața cărților.

Despre donatorii de carte.

Mare parte din cărțile aflate ȋn colecție provin din donații personale.

Numeroase cărți poartă ex-libris-uri sau mențiuni lăsate de donatori, mulți dintre aceștia fiind figuri cunoscute ale comunității armene. De exemplu, Gr. Buicliu (care se semna Băiklian) a notat pe fiecare carte că ȋn anul 1912 a donat bibliotecii 128 de volume, menționȋndu-și și fosta funcție, și anume “fost judecător membru al Curții Supreme‟ (vezi­imaginea­de­sus). Dintre donatorii cunoscuți fac parte și arhie-

Gr. Buicliu

Text pe carte donată de Victoria Dudian

Iulie 2010 Ñ 40

piscopul Husik Zohrabian, episcopul Nerses Hudaverdian, Bibergian, Kapriel Agemian, Ghevont Papazian, Mirahorian, preotul Gnel Mandalian, Zenneian, preotul Nerses Arakelian, familia Ferhat din Focșani, arhimandrit Hovhannes Krikorian, preoții Ghevont Mikaielian, Ignatius Agemian, Igna-

tius Kilimian și alții. Alte cărți au fost donate de unele organizații și instituții, ca Uniunea de tineret „Raffi‟ din Silistra sau Patriarhia de la Ierusalim.

Uneori pe cărți se găsesc și note scrise de mȋnă conținînd informații amănunțite: de pildă, de la cine a fost cumpărat volumul, ȋn ce oraș, cu ce sumă de bani, cine au fost cititorii, ȋn ce biserică a fost folosită cartea sau comentarii despre text și chiar recomandări. Deoarece este vorba despre colecția casei de Cultură Armeană „Dudian‟, să aducem exemplul unei cărți donate chiar de Victoria Dudian (Narek, „Carte de Rugăciuni‟, 1826), care a lăsat următoarea notă: „Citește cu credință, te vei vindeca‟.

Paginile lipsă ale unor cărți incomplete au fost copiate de mȋnă pentru ȋntregirea cărții, fără a menționa ȋnsă cine este autorul acestei strădanii nobile.

Astfel de amănunte reprezintă date importante despre istoria cărții și, de regulă, sȋnt menționate la rubrica de observații.

„Citește­cu­credință,­te­vei­vindeca‟­–­Victoria Dudian 41 Ñ Iulie 2010

Recent a demarat un proiect extrem de important legat de cartea veche. La inițiativa domnului Vartan Arakelian, membru ȋn Consiliul Eparhial al Bisericii Armene din București, și a vicarului eparhial, părintele Ezras Bogdan, ȋntre Biblioteca Metropolitană din București și Consiliul Eparhial a fost semnată o convenție, ȋn virtutea căreia Biblioteca Metropolitană realizează copierea digitală a ȋntregii colecții de carte veche a Bibliotecii „Dudian‟, iar descrierea cărților și alcătuirea bazei de date, atȋt ȋn română, cȋt și armeană, este realizată de semnatara acestui articol. După ȋncheierea proiectului, colecția noastră de carte veche va putea fi găsită pe site-ul Bibliotecii Metropolitane (www.bmms.ro), unde cărțile vor putea fi citite și studiate. Grație acestui proiect, pe de o parte va fi asigurată siguranța cărților, iar de cealaltă parte colecția va fi mult mai accesibilă publicului larg.

Pentru a duce la bun sfȋrșit prelucrarea fondului de carte veche al Casei de Cultură Armeană, este prevăzută publicarea ȋn viitorul apropiat a catalogului bibliografic al colecției, cu scopul de a face cunoscută această valoroasă colecție atȋt comunității armene, cȋt și mediilor culturale din România. De asemenea, credem că aceasta va ȋnlesni considerabil munca

Arhiepiscopul Husik Zohrabian

specialiștilor ce ȋn viitor vor veni să ne ȋnlocuiască.

Catalogul nostru va fi trimis și la secția de carte veche a Bibliotecii Naționale de la Erevan, care pregătește publicarea unei noi ediții, adăugite, a marelui catalog general de carte veche armeană, ȋn care se va regăsi și colecția noastră.

Iulie 2010 Ñ 42

În anul 2012 se ȋmplinesc 500 de ani de la apariția tiparului armenesc. Cu secole ȋn urmă, ȋntȋmpinȋnd uriașe greutăți, ȋnaintașii noștri au ȋnființat prima tipografie armenească pe pămînt străin, au tipărit prima carte ȋn limba armeană, veacuri la rȋnd reușind să multiplice numărul tipografiilor și al cărților armenești, lăsȋndu-ne o inestimabilă moștenire spirituală.

Astăzi le aducem un omagiu, făcȋnd pe cȋt posibil cunoscută colecția noastră – parte a acestei valoroase moșteniri – atȋt ȋn țară, cȋt și ȋn străinătate. În memorialele manuscriselor și ale cărților tipărite, ȋnaintașii ne-au lăsat un ȋndemn sacru: să păstrăm și să apărăm cu orice preț cartea armenească și să o transmitem generațiilor viitoare.

Vom urma și noi acest ȋndemn, făcȋndu-ne datoria.

ARSHALUYS PARONYAN Muzeograf și Bibliograf al Casei de Cultură Armeană „Dudian‟ Reproduceri realizate de Mihai Gheorghiu și după scanările realizate de Biblioteca Metropolitană Coperta IV: Evanghelie, 1796, Constantinopol

43 Ñ Iulie 2010